LEGATURA CHIMICA - LEGATURI INTRAMOLECULARE Si INTERMOLECULARE

1
LEGATURA CHIMICA
LEGATURI INTRAMOLECULARE si INTERMOLECULARE
INTRODUCERE
Conceptul de legatura chimica. Evolutie.
Unicitatea legaturii chimice

TEORIA ELECTRONICA A LEGATURII CHIMICE (teoria clasica)
Legatura ionica
Legarura covalenta
Legatura covalent-coordinativa
Legatura metalica

TEORIA MECANIC - CUANTICA A LEGATURII CHIMICE (teoria moderna)
Metode moderne de studiu. MLV si MOM

PROPRIETATILE LEGATURILOR CHIMICE

LEGATURI INTERMOLECULARE. POLARIZATIA MOLECULELOR.
LEGATURI van der Waals
LEGATURI prin punti de hidrogen
2
LEGATURA CHIMICA
INTRODUCERE
Conceptul de legatura chimica. Evolutie
Unicitatea legaturii chimice

In natura elementele chimice se gasesc in general combinate intre ele,
reprezentnd substante simple sau compuse, cu exceptia gazelor rare si a
unor metale aflate in stare nativa.
In general atomii care au un numar mic de electroni periferici, nu pot exista ca
specii izolate; se stabilizeaza prin interactie cu electronii altor atomi
formand configuratii electronice de stabilitate maxima prin modificarea
invelisului electronic periferic generand legatura chimica.
Rezulta o varietate de sisteme complexe: substante elementare si combinatii
chimice. Aceasta varietate depinde de modul de organizare al atomilor in
agregate complexe (retele) precum si de natura diferita a fortelor de
interactie intre atomi.

3
LEGATURA CHIMICA

Sir Edward Frankland (1852) studiind compusii organometalici a introdus
notiunea de valenta in chimie.
Notiunea a fost extinsa de Kekule si Kolbe la atomul de carbon. Ei au stabilit ca
acest atom are valenta 4.
in 1858 A.S. Cooper a introdus reprezentarea valentei prin linii - simbol ce se
utilizeaza si in prezent - subliniind proprietatea atomului de carbon de a se uni
cu el insusi, formnd catene.

Teoria electrochimica, Berzelius (1919): atomii implicati in legaturi chimice se
atrag prin forte electrostatice; considera ca unele elemente sunt
electropozitive, altele electronegative, asfel inct la formarea unei combinatii
participa doua componente, cu sarcini opuse, fapt pentru care teoria sa poarta
numele de teoria dualista.
Aceasta teorie nu a putut fi generalizata, fiind aplicabila doar unor compusi
anorganici, nereusind sa explice si formarea compusilor organici.

4
LEGATURA CHIMICA

Prima generalizare a observatiilor legate de legatura chimica este
teoria electronica elaborata de Kossel (1916) pentru legatura ionica si
Lewis (1916) pentru legatura covalenta.

In prezent se considera ca cele doua tipuri de legaturi, ionica si covalenta,
introduse de teoria electronica (precuantica) reprezinta cazuri limita,
ideale.

Legaturile reale existente intre atomii diferitilor compusi chimici nu sunt
pur covalente sau pur ionice, ci intermediare intre aceste tipuri si anume,
covalente polare.

5
LEGATURA CHIMICA
Prin extinderea teoriei mecanic-cuantice de la atom la molecula s-a demonstrat matematic
faptul ca legatura este unitara; cele doua tipuri de legaturi (ionica si covalenta)
introduse de teoria electronica- reprezinta doua stari limita ale unicului mod de
interactiune al atomilor, cel prin legaturi covalente.

Teoria mecanic-cuantica a demonstrat ca o legatura intre doi atomi nu poate avea un
caracter pur covalent sau pur ionic; se poate aprecia ca legatura este preponderent
covalenta sau preponderent ionica.
Ex. in CsF legatura este 93 % ionica si 7 % covalenta

Astfel in compusii covalenti legatura poate deveni partial ionica (covalenta polara) pe
masura ce creste electronegativitatea unuia dintre atomi, iar in compusii ionici
poate deveni partial covalenta, ca urmare a deformarii reciproce a norului electronic
al ionilor (polarizatia ionilor).
Fiecare din tipurile limita determina anumite caractere:
Legatura (norul de electroni) poate fi localizata intre atomi sau delocalizata pe mai
multi atomi.
Legatura metalica- norul electronic delocalizat pe un numar mare de atomi, in reteaua
metalica.

6
LEGATURA CHIMICA
LEGATURI INTRAMOLECULARE

TEORIA ELECTRONICA a legaturii chimice
Legatura ionica
Legatura covalenta
Legatura covalent-coordinativa
Legatura metalica

TEORIA MECANIC - CUANTICA A LEGATURII CHIMICE (teoria moderna).
Metode moderne de studiu. MLV si MOM

CARACTERISTICILE LEGATURILOR CHIMICE
Taria legaturii (energia, E
leg
)
Lungimea legaturii (distanta interatomica)
Polarizatia mutuala a ionilor

7
LEGATURA CHIMICA
TEORIA ELECTRONICA a legaturii chimice
Progresele realizate in fizica secolului XX privind structura materiei au condus la
interpretarea conform careia, legaturile chimice sunt rezultatul interactiunii
reciproce a atomilor prin invelisul electronic exterior, avnd loc
concomitent modificarea configuratiei electronice periferice.

Aceste aspecte se regasesc in teoria electronica a legaturilor chimice.
Din datele experimentale s-a constatat ca elementele chimice care au dublet sau
octet de electroni pe ultimul strat sunt mai stabile. Totusi, participarea
acestora la formarea de combinatii chimice nu este definitiv exclusa.

Elementele care manifesta o inertie chimica deosebita sunt:
heliul He, neonul Ne, argonul Ar, kriptonul Kr, xenonul Xe si radonul Rn;
acestea formeaza grupa gazelor rare (nobile) (18 / VIIIA).
8
LEGATURA CHIMICA
Aceasta teorie interpreteaza Comportarea chimica a atomilor prin:
tendinta acestora de a dobndi structura de dublet sau octet pe ultimul
strat, astfel inct structura electronica sa devina identica cu cea a celui mai
apropiat gaz rar din tabelul periodic (structuri izoelectronice).

Structurile electronice stabile se formeaza prin:
- transfer (cedare-acceptare) de electroni (legatura ionica)
- punere in comun de electroni (legatura covalenta)
in anul 1916, G.N.Lewis (1875-1946) introduce in chimie principiul
octetului, ca fiind determinant in stabilizarea structurilor electronice.
Concomitent cu Lewis, contributii importante la teoria electronica a valentei a
adus si profesorul german Walter Kossel (1888-1936).
Unele elemente se pot stabiliza de asemenea prin dobndirea unei configuratii
de 18 electroni.

9
LEGATURA CHIMICA

Specii izoelectronice

10
LEGATURA CHIMICA
Legatura ionica (electrovalenta)
Kossel (1916): atomii pot dobndi structuri stabile prin cedare sau acceptare de electroni,
cu formare de ioni pozitivi si negativi.
Numarul de electroni dobnditi sau cedati se numeste valenta ionica.
Ex. valente ionice Na 1+, Mg 2+, Cl 1-, S 2-
Mg
0
+ 2 Cl
0
Mg
2+
+ 2 Cl
-

2 Na
0
+ S
0
2 Na
+
+ S
2-

Speciile formate sunt stabilizate prin efect electrostatic.
Forta de atractie (legea Coulomb)
F = k q
1
q
2
/ d
2

unde: F forta de atractie electrostatica
q
i
sarcina ionului
d - distanta interionica
k constanta
Legatura chimica stabilita intre atomii componenti ai speciilor ionice este o legatura
electrocovalenta sau ionica. Aceasta implica un atom donor, care devine cation si un
atom acceptor, care devine anion.

11
LEGATURA CHIMICA

Cu cat locul unui element in sistemul perodic este mai apropiat de al unui gaz rar
cu atat este mai instabila configuratia atomului si cu atat mai accentuata este
tendinta de a transfera electroni

Fajans: Un atom trece cu atat mai usor in stare ionica cu cat:
- configuratia electronica atinsa este mai stabila
- sarcina anionului este mai mica
- raza atomica este mai mare pentru cation
- raza atomica mai mica pentru anion
Cu cat energia eliberata la formarea unei legaturi chimice este mai mare, cu atat
combinatia este mai stabila.
12
Energia de formare a combinatiilor ionice (solide, lichide) din ionii izolati raportata la un
mol de substanta reflecta taria legaturii.
Energia de formare a cristalelor ionice din ioni (energia de retea) se poate determina
din calcule termochimice
Pentru ca o legatura chimica sa fie stabila, la formarea acesteia trebuie sa se elibereze energie
(proces exoterm).

Formula unei specii ionice este alcatuita din numarul relativ de ioni necesari pentru a
realiza acelasi numar de sarcini electrice opuse (de exemplu : MgCl
2
, KCl)

Combinatiile ionice nu formeaza molecule, ci perechi de ioni (asociatii)
Legatura ionica este caracteristica substantelor anorganice. Totusi, apare si in unii
compusi organici
ex: acizi carboxilici, in sarurile lor, in compusi organometalici:
R - COO
-
H
+
; R - COO
-
Na
+
; HCC
-
Na
+

LEGATURA CHIMICA
13
LEGATURA CHIMICA

Na
(s)
+ Cl
2 (g)
NaCl

Formarea clorurii de sodiu NaCl
+
+

Cl Cl
Na Na
e
e o
0
17
11
14
LEGATURA CHIMICA
Elementele din grupele principale ale SP realizeaza configuratiile de octet
caracteristice:
- (n-1)s
2
p
6
pentru cationi si respectiv
- ns
2
np
6
pentru anioni

Elelementele din grupele secundare formeaza combinatii ionice in care ionii
acestora adopta alte structuri, cu subnivel d:
- incomplet, (n-1)s
2
p
6
d
x
(x5, 10)
- semiocupat (x=5)
- ocupat (x=10)
ex: Fe
2+
: [Ar]3d
6
; Fe
3+
: [Ar]3d
5
; Zn
2+
: [Ar]3d
10

Alte structuri electronice stabile:
- (n-2)f
7
; (n-2)f
14
15
LEGATURA CHIMICA
Caracteristicile legaturii ionice si ale substantelor ionice

- Legatura ionica se formeaza prin atractie preponderent electrostatica (natura
fizica) intre ioni de semn opus (contraioni); legatura ionica formata intre metale si
nemetale (diferenta dintre electonegativitati Ak > 1.8
- forta electrostatica prin care se realizeaza legatura ionica nu este orientata in
spatiu ionii pot fi asociati cu sfere rigide incarcate uniform in toate directiile cu
sarcina, care atrag uniform ioni de semn contrar; rezulta retele tridimensionale,
de tip cristalin
in stare solida ionii se gasesc in straturi cristaline, unde ionii pozitivi si negativi se
gasesc in nodurile unei retele cristaline, dispusi alternativ
Energie de retea - energia degajata la formarea unui mol de substanta din
ioni gazosi, adusi in stare cristalina
- este nesaturata : un ion se inconjoara cu un numar maxim de ioni de semn contrar
la distante de echilibru permise de echilibrarea fortelor de atractie/repulsie si de
factorul steric (raportul r
cation
/r
anion
) (tabel )
- numarul de coordinare (NC) reprezinta numarul ionilor care inconjoara un ion de
sarcina opusa (contraion), dintr-un cristal
depinde de raportul r
cation
/r
anion
)
- nu exista legatura ionica pura; datorita polarizatiei mutuale a ionilor din
retelele cristaline, care le confera un caracter covalent

16
LEGATURA CHIMICA
Substantele ionice
- aspect salin
- puncte de topire si de fierbere ridicate (consecinta a tariei legaturii)
- solubilitate in solventi polari (interactii ion-dipol). Daca solventul este apa
are loc hidratarea ionilor, procesul fiind insotit uneori de variatie de caldura
(exo- sau endoterm)
- insolubile in solventi nepolari

- In mod similar, orice substanta purtatoare de sarcina electrica neta, incluzand atat
compusi ionici cat si molecule covalente polare (dipoli) se solubilizeaza in apa.
Prin opozitie, moleculele nepolare nu sunt atrase de moleculele de apa, a.i. nu se
solubilizeaza in apa. (uleiul, I
2
sunt insolubile in apa)
prezinta moment de dipol permanent > 50 ; determina o polarizare
puternica
Sub actiunea curentului electric, ionii din solutii sau din topituri pot fi dirijati
spre electrozii de semn opus, fapt pentru care compusii ionici se numesc
conductori de ordinul II (electroliti).
17
LEGATURA CHIMICA

Dependenta NC de raportul razelor
ionilor

Hidratarea ionilor
Dizolvarea NaCl in apa; interactii
ion-dipol
18
LEGATURA CHIMICA
Interactii ion-dipol la dizolvarea NaCl in H
2
O
19
LEGATURA CHIMICA

Legatura covalenta

Lewis si Langmuir elaboreaza teoria electronica a legaturii covalente:

Covalentele se realizeaza prin implicarea electronilor exteriori,
necuplati ai atomilor.
Electronii pusi in comun care formeaza covalenta, trebuie sa aiba spini
opusi.

Moleculele diatomice, ca de exemplu H
2
, Cl
2
, HCl au atomii componenti legati prin
covalenta. Astfel inct fiecare atom sa realizeze o configuratie electronica stabila,
de dublet sau de octet.
In general regula octetului este aplicabila elementelor din perioada a doua a
sistemului periodic, desi in cazul unor compusi ai borului B, octetul este
incomplet (BCl
3
BF
3
).
20
LEGATURA CHIMICA
Tipuri de covalente in functie de natura atomilor

- daca atomii uniti prin covalente sunt identici, electronii comuni se situeaza
simetric intre cele doua nuclee, respectiva legatura covalenta este nepolara.
H
2
H-H; Cl
2
Cl-Cl; F
2
F-F; N
2
NN

- daca atomii sunt neidentici, perechea de electroni care formeaza covalenta
este deplasata catre atomul mai electronegativ; apar astfel sarcini
fractionare negative (o) si respectiv pozitive (+o); aceasta legatura
covalenta este polara.
H-O-H; CH
3
-OH; HF; HCl, CH
3
Cl

21
LEGATURA CHIMICA

22
LEGATURA CHIMICA
Formarea legaturii covalente nepolare in molecula de Cl
2

Cl Z=17 1s
2
2s
2
2p
6
3s
2
3p
5

Formarea legaturii covalente nepolare in molecula de N
2
N Z=7 1s
2
2s
2
2p
3

Cl
+ Cl Cl Cl
Cl Cl
N N
N N +
N
N
23
LEGATURA CHIMICA
Formarea legaturii covalente polare in molecula de HCl

H Z= 1 1s
1
Cl Z= 17 1s
2
2s
2
2p
6
3s
2
3p
5

H Cl
Cl +
H H Cl
Legatura polara este specifica moleculelor in care atomul mai
electronegativ atrage mai mult electronii, astfel apar 2 poli, unul
pozitiv pe nemetalul mai putin electronegativ si unul negativ pe
nemetalul mai electronegativ (dipoli).
Exemple de molecule polare: HCl, HF, H
2
S, NH
3
etc.
24
LEGATURA CHIMICA
25
LEGATURA CHIMICA

Factorul steric

Limiteaza in mod determinant formarea covalentelor.

In structurile covalente atomii ocupa anumite pozitii fixe unii fata de altii,
indiferent de starea de agregare a substantelor.
Fata de aceste pozitii fixe, atomii nu pot avea dect o miscare de oscilatie in
cadrul moleculei.

Pozitiile fixe sunt determinate de anumite distante (raze) dintre atomii
constituenti ai moleculelor, ct si de unghiurile de valenta, respectiv
orientarea in spatiu a covalentelor, impusa de orientarea spatiala precisa a
orbitalilor atomici.
26
LEGATURA CHIMICA
Reprezentarea covalentelor

Functie de numarul perechilor de electroni pusi in comun (covalente):

Legatura simpla 2 e
-
(..) sau H
2
H-H
Legatura dubla 4 e
-
(::) sau = O
2
O=O
Legatura tripla 6 e
-
( ) sau N
2
NN

27
LEGATURA CHIMICA
Caracteristicile legaturii covalente si ale substantelor covalente

Rigiditate atomii ocupa pozitii fixe (oscilatii)
Orientare in spatiu unghiuri determinate
Taria legaturii - legaturi puternice
- Ex.: clorura de metil CH
3
-Cl
- energia legaturii C-H este, E
leg
C-H= 98,8 kcal/mol; E
leg
C-Cl= 78,5 kcal/mol
- Obs: desfacerea legaturilor covalente conduce la transformarea chimica a
substantelor

Comparativ cu legaturile ionice
Legaturile covalente prezinta stabilitate mai mare, fapt explicabil prin energiile
superioare de legatura si tendinta redusa de disociere, corespunzatoare legaturii
covalente

28
LEGATURA CHIMICA
Substantele covalente sunt caracterizate de:
-puncte de topire si de fierbere mai joase decat in cazul substantelor
ionice; unele substante cu molecule mici sunt volatile; in stare lichida sau
solida moleculele covalente sunt asociate prin forte slabe, cum sunt fortele
van der Waals sau puntile de hidrogen, influentand punctele de topire si de
fierbere.

-Solubilitate in solventi nepolari; molecule covalente polare (dipoli)
interactioneaza cu solventii polari, prin interactii dipol-dipol;

-in solutii sau in stare topita substantele covalente nu conduc curentul
electric; aceste substante sunt neelectroliti.

29
LEGATURA CHIMICA

Legatura coordinativa

Legatura coordinativa (dativa) reprezinta un caz particular al legaturii covalente.

Se formeaza prin punere in comun a unei perechi de electroni intre o specie de
atom sau ion care cedeaza electroni (donor) si o specie cu deficit de electroni, care
are cel putin un orbital vacant (acceptor). Astfel se stabileste legatura
coordinativa, prin deplasarea dubletului electronic.

Reprezentare Donor : Acceptor
Ex. NH
3
: Metal tranzitional [Cu(NH
3
)
4
]
2+
H
2
O : Metal tranzitional [Cr(H
2
O)
6
]
3+

Ex: amoniacul se poate lega de cationul de cobalt trivalent, formnd ionul complex
hexaammincobalt(III):
Co
3+
+ 6NH
3
[Co(NH
3
)
6
]
3+

30

Formarea cationului amoniu

Eterul metilic in prezenta de acid halogenat formeaza o sare de oxoniu,
izolabila

LEGATURA CHIMICA
31
LEGATURA CHIMICA
Unii atomi pot fi implicati in formarea legaturilor coordinative multiple

numarul acestora rezulta din diferenta:
(numarul de electroni de pe ultimul strat) 4
rezulta: azotul N poate forma o singura legatura coordinativa ; oxigenul O doua,
iodul I trei etc.

Frecvent, legaturile coordinative apar in combinatiile complexe.
in structura unui complex exista un atom central, metalic, cu deficit
electronic, acid Lewis, in jurul caruia se grupeaza mai multe molecule (liganzi)
cu proprietati nucleofile, deci care au in componenta lor atomi cu electroni
neparticipanti, baze Lewis, ca de exemplu: amoniac NH
3 ,
amine RNH
2
, apa
H
2
O, halogeni X etc.
32
LEGATURA CHIMICA
TEORIA MECANIC - CUANTICA A LEGATURII CHIMICE
Metode moderne de studiu MLV si MOM

Tratarea clasica a legaturii covalente care se realizeaza prin punere in comun de
electroni este sugestiva, dar ofera o imagine incompleta a acestei legaturi.
Teoria ondulatorie, introdusa pentru descrierea starii electronului in atom a
condus la aplicarea principiilor mecanicii cuantice pentru calculul starii
fundamentale, stationare a moleculelor.
Datorita complexitatii aparatului matematic se aplica metode de determinare
aproximativa a functiei de unda a electronilor din molecula, respectiv a
distributiei densitatii electronice in molecula.
In prezent se aplica doua metode de studiu a legaturii covalente:

Metoda legaturii de valenta MLV
Metoda orbitalilor moleculari MOM

33
LEGATURA CHIMICA
a) Metoda legaturii de valenta (MLV)

Initiata si fundamentata teoretic in 1927 de fizicienii germani Walter
Heinrich Heitler si Fritz London, dezvoltata ulterior de L. Pauling si O.
Slater are la baza conceptia lui Louis de Broglie asupra naturii
particulelor elementare.

Interpretarea legaturii covalente prin aceasta metoda se bazeaza pe
cuplarea spinului electronilor pe orbitalii nedeformati ai atomilor
participanti la formarea moleculei.
Pentru a realiza legatura, orbitalii atomici periferici, nedeformati se
suprapun, se intrepatrund partial, in spatiul dintre atomii legati.
34
LEGATURA CHIMICA
b) Metoda orbitalilor moleculari (MOM)

Introdusa de F.Hund si R.A. Milikan si dezvoltata de Erich Hckel (1937)
are la baza conceptia conform careia electronii in cmpul a doua sau
mai multe nuclee isi modifica functia de unda, prin contopirea
(deformarea) orbitalilor atomici formnd astfel noi orbitali denumiti
orbitali moleculari (OM).

Numarul orbitalilor moleculari care se formeaza este egal cu numarul
orbitalilor atomici (OA) de provenienta, dar de forma si energie diferita
nOA=nOM
Orbitalii moleculari rezultati apartin simultan tuturor nucleelor pe care le
leaga.
35
LEGATURA CHIMICA
Orbitalul molecular (OM) rezulta in urma cuplarii electronilor din atomi si
prin interactii intre orbitali atomici (OA)
Practic, functiile de unda atomice se combina fomnd functia de unda
moleculara,
mol

La formarea legaturii chimice orbitalii moleculari se concentreaza in acea
regiune in spatiul interatomic, unde se realizeaza densitatea electronica
maxima.
Orbitalii interiori complet ocupati cu electroni nu participa la formarea
legaturilor chimice, raman orbitali atomici sau orbitali moleculari de
nelegatura (OMN)
Ambele teorii folosesc pentru calculul matematic, metoda combinarii lineare a
orbtalilor atomici, LCAO (Linear Combination of Atomic Orbitals)
Aceasta se bazeaza pe insumarea lineara a functiilor de unda atomice,
fiecare dintre acestea contribuind in anumite proportii simbolizate prin
coeficientii de participare Ca, Cb, etc. la formarea orbitalului molecular.
36
LEGATURA CHIMICA

MLV si MOM se deosebesc prin modul de stabilire a coeficientilor
numerici Ca si Cb si prin valorile adoptate pentru acestia.

Adesea in cazurile simple, ambele metode conduc la aceleasi rezultate
Pentru molecula diatomica ab are sens fizic, densitatea de
probabilitate a norului electronic +
ab
:

37
LEGATURA CHIMICA
Termenii:

C
a
2
2
si C
b
2
2
redau densitatea de probabilitate din jurul nucleelor a si b
2 C
a
C
b
b
corespunde

a) suprapunerii orbitalilor atomici (MLV)
b) contopirii acestora (MOM)

in calcule, termenul 2C
a
C
b
b
este numit
a) integrala de suprapunere (MLV)
b) integrala de contopire (MOM).
38
LEGATURA CHIMICA
Reprezentarea formarii celei mai simple molecule diatomice, H
2

prin cele doua metode, MLV si MOM
Molecula de hidrogen in MOM
La formarea moleculei de hidrogen, cei doi
electroni se cupleaza si se plaseaza pe un orbital
molecular de legatura (notat OML, sau +mol),
de energie mai joasa decat cea corespunzatoare
OA.

La excitarea moleculei are loc promovarea unui
electron pe un orbital de energie superioara OA,
numit orbital de antilegatura, (notat OMA, sau
+mol * ) conducind la disocierea moleculei H
2
in
atomi, H.

Energia de disociere, D= 430 kJ.mol-1 = 4,75 eV, este
egala cu energia de legatura a celor doi atomi de
hidrogen aflati la distanta minima r = 0,74.10
-10
m

39
LEGATURA CHIMICA

Ecuatia functiei de unda Schrdinger
corespunzatoare unei molecule contine:
- interactiile atractive dintre electronii 1,2 si
nucleele a,b (aflate la distante r
1a
, r
2a
, r
1b
, r
2b
)
- interactiile repulsive dintre electronii 1,2 si
nucleele a,b corespunzator distantelor r
12
si
respectiv r
ab

Pozitia in sistemul cartezian este redata de
coordonatele x
1
y
1
z
1
si respectiv x
2
y
2
z
2

Corespunzator, celor sase tipuri de interactii,
energia potentiala va avea sase termeni

Pentru rezolvarea ecuatiei sunt
necesare anumite simplificari si se
neglijeaza: atractia electron-
nucleu, oscilatiile protonilor
distanta internucleara distanta
dintre electroni, in spatiul din jurul
nucleului s.a.
0
1 1 1 1 1 1
4
8
z y x z y x
2 1 2 1 12
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
1
2
2
1
2
2
1
2
= +
(
+ + +
(
+
+
+
+
+
+
(
+
+
+
+
+
b b a a ab o
r r r r r r
e
E
h
m
tc
t
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
40
LEGATURA CHIMICA

Tipuri de legaturi chimice. Orbitali moleculari si t
Ocuparea cu electroni a orbitalilor moleculari OM se face ca si in cazul
atomilor respectand:
- succesiunea energetica
- principiul excluziunii - Pauli
- regula lui Hund
In functie de natura orbitalilor atomici implicati in formarea orbitalilor
moleculari, se cunosc mai multe tipuri de legaturi: o, t, o
41
LEGATURA CHIMICA
Numarul efectiv de legaturi realizate intre atomii din molecula
ordinul de legatura

Tipuri de legaturi chimice. Orbitali moleculari si t
2
#
n n
Unde: n - numarul electronilor care ocupa OML
n*- numarul electronilor care ocupa OMA
42
LEGATURA CHIMICA
Legaturi

Se formeaza prin intrepatrunderea (MLV) sau
contopirea (MOM) monolobara a doi OA ;
rezulta o legatura simpla (-) cu simetrie
cilindrica.
Interactioneaza OA identici sau diferiti: ss, pp,
sp, sd, pd, etc.
in acest mod rezulta legaturi puternice, de
stabilitate maxima care determina
configuratia spatiala de baza a moleculei

Caracteristicile legaturii depind de natura
OA implicati:

distanta internucleara (d)
energia de legatura (E
leg
)
orientarea spatiala a legaturilor (u)

Legaturi t

Provin prin intrepatrunderea (MLV) sau
contopirea (MOM) bilobara a OA de tip
p,d proveniti de la doi atomi.

Legaturile t se formeaza si din orbitali d sau f
prin suprapunere tetralobara; este o
legatura slaba, care admite doua plane
nodale.
Legatura rezultata se situeaza intr-un plan
perpendicular pe planul legaturilor

Sunt legaturi mai slabe dect legaturile , fiind
primele care se desfac, in cursul reactiilor
(ex: O
2
, N
2
, hidrocarburi nesaturate)

43
LEGATURA CHIMICA
Orbitali moleculari localizati

La formarea legaturii chimice orbitalii moleculari se concentreaza in acea regiune
in spatiul interatomic, unde se realizeaza densitatea electronica maxima.

Orbitalii concentrati intr-o anumita regiune din spatiu sunt orbitali localizati, iar
legaturile formate, legaturi localizate. Legatura este caracteristica moleculelor
bicentrice.

In cazul atomilor multielectronici, care contribuie si cu orbitali p sau d la formarea
legaturilor chimice, orbitalii moleculari se formeaza tot prin suprapunere, dar
pot rezulta, pe lnga legaturile o si legaturi t

Formarea legaturilor t este conditionata de existenta unei legaturi intre atomii
respectivi.
Legaturile t se formeaza si din orbitali d sau f prin suprapunere tetralobara; este
o legatura slaba, care admite doua plane nodale.

44
LEGATURA CHIMICA
Legaturi extinse

Reprezentarea moleculelor numai prin orbitali localizati nu explica
proprietatile unor substante, cum ar fi: O
3
, NO
2
, CO
2
, butadiena C
4
H
6
,
benzenul C
6
H
6
etc.

La benzen structura spatiala este asimilata unui hexagon cu toate laturile
egale.
Electronii din aceiasi orbitali se numesc electroni delocalizati, au mare
libertate de miscare si leaga suplimentar ansamblul molecular.
Orbitali moleculari extinsi se intlnesc si la metale.
Legaturile delocalizate dintr-o molecula determina o stabilitate ridicata
a acestora fata de moleculele care contin legaturi localizate
45
LEGATURA CHIMICA
Formarea legaturilor o si t

o
s-s

o
p-p
o
-
p-p
Cl-Cl
t
p-p
t
-

p-p
C=C

H - H
46
LEGATURA CHIMICA
Hibridizarea orbitalilor atomici. Simetria legaturilor

Legaturile covalente nu se realizeaza numai intre orbitali atomici puri,
deoarece unghiurile dintre covalente nu sunt identice cu cele
dintre orbitalii puri, iar numarul covalentelor este adesea mai
mare decit numarul orbitalilor monoelectronici din stratul de
valenta.

Notiunea de hibridizare a fost introdusa in chimie de L.Pauling si
J.K.Slater (1931), pentru a explica identitatea energetica si geometrica
a legaturilor care se stabilesc in molecule alcatuite din mai multi atomi
diferiti, legaturi la a caror formare ar participa orbitali atomici
neidentici.

Hibridizarea apare in procesele chimice si tipul de hibridizare se poate
schimba in desfasurarea unei reactii chimice.

47
LEGATURA CHIMICA
Hibridizarea orbitalilor

Proces de contopire, de fuziune sau de transformare a orbitalilor atomici, de pe
straturile periferice, in orbitali identici, ca geometrie si energie, numiti
orbitali hibrizi sau hibridizati

Se mai numesc si stari sau orbitali degenerati.
Rezulta modificarea functiei de unda orbitale in cmpul nucleelor, in
momentul formarii legaturilor, prin trecerea atomilor intr-o stare excitata,
numita stare de valenta.

Distributia orbitalilor hibrizi in spatiul din jurul nucleului depinde de simetria
orbitalilor atomici de provenienta si de numarul orbitalilor hibrizi formati.

Exista mai multe tipuri de hibridizari, functie de numarul orbitalilor implicati in
acest proces. Este posibil ca nu toti orbitalii unui strat sa participe la
hibridizare; pot sa ramna si orbitali atomici nehibridizati (puri), chiar daca
sunt componenti ai aceluiasi substrat si deci se caracterizeaza prin acelasi
continut energetic.
48
LEGATURA CHIMICA
Orbitalii hibrizi (OH)

- forma si energie intermediara intre cele ale orbitalilor implicati in
hibridizare.
-forma lor geometrica in raport cu cea a orbitalilor initiali explica
formarea de legaturi covalente mai rezistente: orbitalii hibrizi au
posibilitatea de intrepatrundere pe regiuni mai mari; rezulta ca
aceste legaturi au o anumita orientare in spatiu.
- ocuparea cu electroni: conform regulillor si principiilor aplicabile la
orbitalii atomici
Hibridizarea orbitalilor atomici poate decurge in doua moduri:
-cu decuplarea unui electron dintr-un orbital de mai joasa energie si
promovarea lui intr-un orbital de energie mai mare, urmata de
modificarea formei, energiei si distributiei spatiale a orbitalilor hibrizi
rezultati;
- fara decuplare de electroni, doar cu modificarea formei, energiei si
distributiei spatiale a orbitalilor implicati in hibridizare
49
LEGATURA CHIMICA
Diagrama energetica in cazul hibridizarilor atomului de carbon

50
LEGATURA CHIMICA
Hibridizarea sp
3
implica
un OA de tip s si 3 OA tip p cu formarea a 4 OH tip sp
3

Axele orbitalilor sp
3
sunt dirijate catre vrfurile unui tetraedru regulat in al
carui centru se afla nucleul atomului; intre axele orbitalilor hibridizati sp
3
se
formeaza unghiuri egale, de 109
o
28 (hibridizare tetragonala).

Acesti orbitali pot forma legaturi de tip
exemplu: Csp
3
- Csp
3
cu E=81 kcal-mol;
legaturi cu hidrogenul Csp
3
-H1s

Un orbital sp
3
este format din 25% orbital s si 75% orbital p, inct axa lui este mai
lunga, deci si legatura Csp
3
-Csp
3
este mai lunga (1,54 ), comparativ cu
legaturile Csp
2
-Csp
2
, sau Csp-Csp.
Exemple: Hibridizarea sp3 se intlneste la toate elementele din perioada 2 care
pot forma tetracovalente. Atomul de carbon saturat din alcani C
n
H
2n
, alcooli
ROH, derivati halogenati RX este hibridizat sp
3
.

51
LEGATURA CHIMICA
Hibridizarea sp
3

Fomarea CH
4
52
LEGATURA CHIMICA
Atomul de carbon hibridizat
sp
3
in CH
4
metan
53
LEGATURA CHIMICA
Hibridizarea sp
3

Atomi C, N, O hibridizati sp
3
CH
4
NH
3
H
2
O
Efectul perechilor de electroni
liberi
54
LEGATURA CHIMICA
Hibridizarea sp
2
implica
un OA de tip s si doi orbitali de tip p; rezulta 3 OH tip sp
2
, orientati spre
virfurile unui triunghi echilateral, formind intre ei, unghiuri de 120
o

(hibridizare trigonala).

Cel de al treilea orbital p, ramas nehibridizat, are axa perpendiculara pe planul
ce contine axele orbitalilor sp
2
un lob al acestui orbital p nehibridizat este
orientat deasupra planului sp
2
si altul dedesubt (perpendicular).
Orbitalii sp
2
pot forma legaturi de tip Csp
2
-Csp
2
sau Csp
2
-H1s.

La formarea unui orbital sp
2
participa o treime orbital s si doua treimi orbital p,
inct axa lui este mai lunga dect a orbitalului sp si deci legatura Csp
2
- Csp
2

este mai lunga dect legatura Csp-Csp.

Exemple: Hibridizarea sp
2

-la atomul de bor din H
3
B, B(OH)
3
, halogenuri in care borul este trivalent
-la C in radicali liberi (.CH
3
, .CH
3
-CH
2
) in atomul de carbon cu dubla legatura,
C= sau din ciclurile aromatice

LEGATURA CHIMICA - LEGATURI INTRAMOLECULARE Si INTERMOLECULARE

Caricato da

Informazioni sul documento

Titolo originale

Copyright

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

LEGATURA CHIMICA - LEGATURI INTRAMOLECULARE Si INTERMOLECULARE

Caricato da

Copyright:

1

Potrebbero piacerti anche