POLITICI SOCIALE COMPARATE

Curs

Conf. univ. dr. Rarița Mihail

Politica social se afl la confluența dintre economic, politic și social, ca dimensiuni

ale realit ții sociale. Omul se afl într-un cadru în care politicul traseaz regulile și,
cu ajutorul mijloacelor pe care economicul i le pune la dispoziție, își creeaz
realitatea social în care tr iește.

Realitatea social este rezultatul politicilor existente; ele se afl sub influența
instituțiilor, iar acestea sunt rezultatul istoriei, geografiei, culturii unei ț ri. Valorile
aparțin zestrei culturale a unei națiuni. Politicile sociale sunt rezultatul
interacțiunilor dintre economic, politic, instituțional și orient rile de valoare ale
populației.

Introducere. Delimitări conceptuale

Domeniul politicilor sociale a intrat relativ recent în sfera științelor sociale. Primele
m suri de politic social au fost asigur rile sociale introduse de Bismarck la
sfârșitul secolului al XIX-lea. Politicile sociale cuprind acțiunile desf șurate, în
principal, de stat (dar nu numai) prin intermediul instituțiilor sale, cu scopul de a
influența bun starea individual și colectiv într-o societate.

Deseori, sintagmele de politică socială și stat al bunăstării sunt considerate în mod

eronat echivalente. Statul bunăstării (Preda, 2002), constituit în special în ț rile
dezvoltate economic, reprezint forma cea mai extins de politici sociale, îmbinând
cerințele de solidaritate social cu economia de piaț și cu eficiența utiliz rii
resurselor în scopul realiz rii unei distribuții cât mai echitabile a resurselor. Astfel,
pentru a evita suprapunerea forțat a celor dou concepte, se folosește în literatura
de specialitate expresia politici sociale extinse pentru a desemna statul bun st rii.

Justificări privind apariția politicilor sociale

1. Contractul social și teoria riscurilor sociale

Apariția politicilor sociale se datoreaz , conform studiilor în domeniu, dorinței

oamenilor de a se asigura împotriva riscurilor sociale (de exemplu, sistemul
asigur rilor sociale introdus de Otto von Bismarck).

1
Sistemul de asigurări sociale de sănătate de tip Bismarck, dup numele omului de
stat Otto von Bismarck (1815-1898) care l-a introdus în Germania la sfârşitul
secolului XIX, sistem bazat pe prime de asigurare obligatorie ce depind de venitul
realizat şi nu de starea de s n tate a persoanelor asigurate.

Statul a ap rut ca urmare a unui contract social care îl învestea cu puterea de a

stabili reguli și de a administra viața social . Similar, politicile sociale au ap rut
pentru a preveni nesiguranța existenței și pentru a asigura un nivel rezonabil de
bun stare unui num r tot mai mare de oameni (cet țeni, ulterior). Inițial, aceast
protecție le era oferit celor care nu se puteau ajuta singuri și celor ce munceau, dar
veniturile obținute nu le erau suficiente (conform principiului nevoii). Ulterior,
aceste beneficii au fost acordate unor segmente tot mai largi (conform principiului
echit ții și al meritelor).

Politicile sociale aveau susținerea ambelor p rți implicate: statul și indivizii. Pentru
stat era important s aib o populație s n toas , educat , cu un nivel de trai decent și
cu cât mai puține probleme sociale, iar individul simte nevoia unui trai decent,
s n tos, a unei locuințe, fiind dispus s pl teasc (taxe și impozite) c tre stat pentru
a avea acces la acestea.

De exemplu, în cazul asigur rilor introduse de Bismarck, justificarea a fost legat de

înt rirea loialit ții faț de monarhie și afirmarea ambițiilor politice ale omului de stat
german (de a cuceri noi teritorii).

Un alt segment interesat de asigurarea riscurilor, în afar de stat și cet țeni (dac
sunt angajați), se consider c a fost burghezia / angajatorii / patronatul. Interesul
patronatului era legat de:

a. Dorința de a avea angajați cât mai calificați care s creasc productivitatea.

b. În situații de recesiune economic , s poat disponibiliza o parte dintre
muncitori pentru a menține productivitatea ridicat .

Patronatul a avut un rol important în :

a. Modelarea politicilor sociale în SUA (de exemplu, implicarea patronatului în

angajarea femeilor în industrie în timpul celui de-al Doilea R zboi Mondial).
b. Formarea și menținerea statelor bun st rii.

Marea Depresiune din anii '30 și cele dou r zboaie mondiale au condus la
extinderea politicilor sociale ca o încercare de a preveni crize de o asemenea
amploare.

De-a lungul timpului, s-a schimbat percepția asupra riscului:

2
 a. În societatea tradițional , posibile riscuri erau considerate cele de
îmboln vire, secet sau invazii.
b. În societatea (post)modern acestea vizeaz și consecințe neprev zute pe care
le au acțiunile oamenilor asupra mediului înconjur tor sau ale guvernelor
asupra societ ții.

Principala critic adus teoriei riscurilor sociale este c riscul a fost considerat doar
din perspectiva „modelului b rbatului – cap de familie”, iar restul familiei a fost
neglijat , în special rolul femeii a fost neglijat.

2. Solidaritatea socială și dezvoltarea socială

Filantropia este precursoarea asigur rilor, iar beneficiile de asistenț social pot fi
considerate o continuare a spiritului de caritate faț de cei care, din diferite motive,
nu se pot întreține singuri sau care nu beneficiaz de sprijinul familiei (principalul
susțin tor al individului).

Extinderea politicilor sociale dincolo de sistemele de asigur ri sociale, respectiv la

serviciile și beneficiile de asistenț social se justific prin conceptul de solidaritate
socială.

Serviciile sociale fundamentale – educație și s n tate – sunt considerate investiții în

capitalul uman. O populație educat duce la:

a. Dobândirea de comportamente dezirabile social

b. Un grad ridicat de civilizație
c. Creșterea competitivit ții statului în economia mondial

O populație cu o stare de s n tate bun este și în folosul statului pentru c :

a. Cet țenii pot produce mai mult

b. Reducerea cheltuielilor cu îngrijirea s n t ții.

Argumentul solidarit ții sociale (ca factor ce a contribuit la apariția și extinderea

policilor sociale) are leg tur cu justiția socială:

a. O definire mai larg duce la un stat al bun st rii universalist.

b. O definire mai restrâns permite o politic social minimalist / rezidual .

Politicile sociale pot fi considerate un factor al dezvolt rii sociale din perspectiva
globaliz rii:

a. Redistribuirea ar trebui s se realizeze de la ț rile bogate c tre cele s race.

b. Reglement rile supranaționale ale economiei mondiale ar trebui s aib
scopuri sociale clare.

3
 c. Respectarea drepturilor sociale ale tuturor cet țenilor – preocupare la nivel
mondial.

3. Presiunea socială

Politicile sociale au ap rut și ca urmare a presiunilor sociale din partea subiecților

acestora pentru asigurarea bun st rii dincolo de mecanismele economiei de piaț .
Aceste presiuni s-au concretizat datorit sufragiului universal care a permis clasei
muncitoare:

a. s -și afirme nemulțumirile faț de inegalit țile sociale

b. s -și prezinte aspirațiile c tre un nivel de bun stare ridicat.

Extinderea politicilor sociale și apariția statelor bun st rii a fost posibil și datorit :

a. ascensiunii partidelor social-democrate

b. implicarea tot mai mare a sindicatelor și câștigarea drepturilor sociale.
 dreptul la securitate social și la asigur ri sociale
 dreptul la munc
 dreptul la un salariu echitabil; dreptul la securitatea și igiena muncii
 dreptul la odihn și la timp liber
 dreptul persoanei la un nivel de trai suficient pentru sine și familia sa,
inclusiv de a beneficia de hran , îmbr c minte și locuinț suficiente,
precum și la o îmbun t țire continu a condițiilor de existenț
 dreptul de a fi protejat contra foametei
 dreptul la s n tate fizic și mintal
 dreptul la educație
 libertatea p rinților de a alege pentru copiii lor instituțiile de înv ț mânt
 dreptul de a participa la viața cultural
 dreptul de a beneficia de progresul științific și de aplicațiile sale
 dreptul autorului de a beneficia de protecția intereselor morale și
materiale decurgând din orice producție științific , literar sau artistic a
sa
 libertatea cercet rii științifice și a activit ților creatoare etc.

Critici la adresa politicilor sociale și ale statului bunăstării

Cea mai mare parte a criticilor la adresa politicilor sociale au venit dup ce ele au
c p tat o mai mare amploare și dup ce au ap rut statele bun st rii.

Criticile la adresa politicilor sociale au venit din partea

a. adepților non-intervenției statului (libertarieni) care reclamau intervenția

excesiv a acestuia
b. marxiștilor – care considerau c statul nu intervine îndeajuns.

4
Dup o perioad de înflorire a statului bun st rii (datorit ritmului accelerat de
dezvoltare economic , cât și presiunilor populare pentru asigurarea unui nivel de
trai ridicat de bun stare), însoțit de extinderea drepturilor sociale, a urmat o
perioad de criz .

La începutul anilor '70 a ap rut „criza statului bun st rii” ca urmare a criticilor la
adresa lui și a politicilor sociale.

Criticile adepților neoliberalismului s-au concretizat în încerc rile administrației

Reagan (în SUA) și ale conservatorilor britanici conduși de Margaret Thatcher de
ajustare a statului bun st rii. Argumentele lor erau c prin beneficiile generoase
acordate, statul bun st rii:

a. creeaz dependenț
b. demotiveaz munca și asigurarea bun st rii prin participarea la piața muncii.

O alt critic se refer la criza financiar prin care trecea statul bun st rii deoarece
cheltuielile sociale crescuser cu mult peste ritmul de creștere economic – care
reprezint de fapt baza pentru resursele disponibile.

Clasa de mijloc a ajuns la un nivel ridicat de bun stare și de aceea nu mai este util
susținerea unor politici sociale extinse / universaliste. Exist susținere popular
pentru serviciile sociale universale (educația și s n tatea) pentru c au un grad
ridicat de acoperire, adresându-se întregii populații.

Globalizarea forțeaz statul bun st rii s se restrâng , iar politicile sociale universale
nu vor mai avea suport social / legitimitate, de aceea vor trebui revizuite.
Cvasieliminarea barierelor în calea liberei circulații determin statele națiune s nu
mai poat susține niveluri crescute de cheltuieli publice sociale.

Noile mișc ri sociale (feminismul, ecologismul) critic politicile sociale pentru c :

a. nu iau în considerare drepturile femeilor și munca nepl tit pe care o fac ele
în gospod rie
b. prin consumul tot mai crescut de resurse este afectat echilibrul mediului
înconjur tor (din cauza exploat rii sale neraționale).

Definirea domeniului politicilor sociale comparate

Politicile sociale reprezint un domeniu de graniț în științele sociale, fiind studiat de

mai multe discipline, precum sociologia, economia, științele politice. O definiție mai
larg consider politicile sociale activit țile realizate în principal de stat cu scopul
asigur rii bun st rii colective a cet țenilor unei societ ți date. Acțiunile

5
organizațiilor non-guvernamentale nu sunt considerate, de cele mai multe ori, ca
parte a politicilor sociale sau nu sunt tratate ca atare.

Domeniile cele mai importante în care statul intervine sunt:

1. asigurarea veniturilor (securitate social );

2. locuirea;
3. seviciile sociale;
4. serviciile de s n tate.

În studiile ce urm resc implementarea unor politici sociale (din domeniile securit ții
sociale, educației, s n t ții) sau cele care analizeaz statul bun st rii s-a folosit o
analiz comparativ . Din punct de vedere metodologic, în domeniul politicilor
sociale comparate se folosesc date comparabile, concepte sau aspecte istorice pentru
realizarea analizelor comparative.

Unitatea de analiz este țara, iar comparațiile pot viza una sau mai multe ț ri, dar și
toate ț rile membre ale Organizațiilor Națiunilor Unite. Cercetarea comparativ a
politicilor sociale nu înseamn în mod necesar analiz transnațional . În lucrarea
Social Policy in the Modern World: A comparative Text (2006, Oxford: Blackwell), M. Hill
a ar tat c pot fi identificate cel puțin trei tipuri de analiză comparativă:

1. compararea politicilor sociale între ț ri – atât ca întreg cât și sectorial;

2. compararea unor politici specifice în interiorul unei ț ri (de exemplu, între
diferite regiuni);
3. compararea politicilor sociale din momente istorice diferite (serii temporale).

Între cele trei tipuri pot exista combinații:

a. compararea politicilor sectoriale din diferite momente istorice;

b. compararea politicilor specifice în interiorul unei ț ri în momente istorice
diferite.

De asemenea, pot exista variații ale acestor tipuri de comparații:

1. schimbarea unit ții de analiz (de exemplu, dac se analizeaz rolul

catolicismului în configurația politicilor sociale, analiza unei ț ri este
insuficient );
2. unitatea de analiz poate fi subnațional (local , regional , federal ) sau
supranațional (UE, OECD – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economic ) sau pot fi comparate orașe.

La începuturile analizelor comparative în domeniul politicilor sociale, informațiile

disponibile comparative erau reduse. În ultimii 20 de ani, situația s-a îmbun t țit

6
datorit existenței unor instituți precum UE, OECD, Organizația Internațional a
Muncii, ONU, Banca Mondial .

Definirea conceptului de stat al bunăstării

Conform literaturii de specialitate, conceptul de stat al bun st rii a ap rut dup al

Doilea R zboi Mondial, în Marea Britanie, fiind folosit dup publicarea în 1942 a
Raportului Beveridge.

Sistemul naţional de sănătate numit şi Beveridge dup numele economistului

englez William Henry Beveridge (1879-1963) care l-a introdus în Anglia în 1948,
principala surs de finanţare fiind impozitele, modelul fiind preluat ulterior şi în
Spania, Portugalia, Italia, Irlanda, Canada şi ţ rile scandinave.
Sistemul de asigurări private de sănătate în care finanţarea se bazeaz pe prime de
asigurare stabilite în funcţie de starea de s n tate, respectiv de riscurile persoanelor
asigurate (SUA)

În sens larg, statul bun st rii a fost definit (A. Briggs, 2006, „The Welfare State in
Historical Perspective”, în C. Pierson și F. Castels, The Welfare State Reader) drept
puterea organizat , folosit prin intermediul politicii și administrației, în scopul
modific rii forțelor pieței în trei direcții:

1. garantarea unui venit minim;

2. reducerea gradului de insecuritate (în caz de boal , b trânețe, șomaj);
3. oferirea celor mai bune standarde pentru un num r stabilit de servicii sociale
destinate tuturor cet țenilor.

În sens restrâns, statul bun st rii implic responsabilitatea statului în asigurarea

unui nivel de baz al bun st rii pentru toți cet țenii (s n tate, educație, locuinț ,
venit de întreținere și servicii sociale).

Într-o definiție de rang mediu, statul bun st rii este considerat un stat în care
guvernul promoveaz bun starea social prin colectarea resurselor și distribuția
bunurilor și serviciilor c tre cet țenii s i.

Explicații privind apariția statului bunăstării

Factori interni care explică apariția statului bunăstării

1. Inițial, statul bun st rii a ap rut ca r spuns la fenomenul industrializării.

Apariția producției pe scar larg a dus la:

7
  declinul num rului de angajați în agricultur și a populației rurale;
 dezvoltarea marilor orașe;
 crearea unei clase muncitoare urbane, în diferite sectoare de activitate, care nu
deținea p mânt în proprietate.

Aceste procese au dus la:

 cerere pentru forț de munc calificat , educat ;

 recunoașterea șomajului pentru situațiile în care muncitorii, involuntar, nu-și
g seau un loc de munc ;
 creșterea num rului de „gulere albe” și a clasei de mijloc.

Apariția concomitent a unor schimb ri demografice:

 schimbarea modelelor de viaț în familie și în comunitate;

 separarea mai accentuat a muncii „de acas ” cu cea de la locul de munc și a
populației angajate de cea neangajat ;
 apariția în cadrul forței de munc a unei p rți ce era susținut public deși nu
muncea (din cauza b trâneții, în caz de boal , handicap, pentru creșterea și
îngrijirea copiilor, implicarea în continuarea educației).

2. Teza modernizării propune o alt explicație pentru apariția statului bun st rii, ca
rezultat al

 extinderii cet țeniei politice (teza lui T. H. Marshall privind cet țenia);
 r spândirea sufragiului universal;
 dezvoltarea partidelor politice de mas .

Factori externi care explică apariția statului bunăstării

1. Statele bun st rii au ap rut datorit sistemului mondial, ordinii economice nou-
create care a dus la un proces de interdependenț între diferite sisteme.

2. Politica modial și schimburile interculturale

Clasificări ale statelor bunăstării occidentale

Literatura de specialitate scoate în evidenț faptul c exist diferențe între ț ri în ceea

ce privește efortul de asigurare a bun st rii. O tipologie a statului bunăstării, cu impact
important în dezbaterile din domeniu, este realizat de Richard Titmuss:

1. Modelul statului rezidual (minimal) al bunăstării este axat pe sprijinirea celor

mai s raci dintre s raci.

8
  Premisa de la care pleac este c economia de piaț și familia sunt principalii
furnizori de bun stare pentru un individ.
 Intervenția statului prin mecanismele de protecție social este temporar și
redus ca amploare.
 Impozitele și cheltuielile publice sociale sunt reduse.
 Nu se urm rește reducerea inegalit ților sociale, ci reducerea s r ciei
absolute.
 Serviciile sociale sunt acordate în special celor s raci.
 Se reg sește în statele cu un liberalism tradițional: SUA, Canada, Australia,
Noua Zeeland , Marea Britanie.

2. Modelul statului ca realizare – performanță industrială este întemeiat pe

importanța pe care instituțiile bun st rii sociale îl au în sprijinirea economiei.

 Satisfacerea nevoilor sociale se face în funcței de merit, performanț a muncii

și productivitate.
 Bun starea social este subordonat structurii economice.
 Principiul subsidiarit ții – dominant în asigurarea bun st rii (influența
Bisericii Catolice).
 Statul nu se implic în dezvoltarea de servicii, gen centre de zi pentru copii,
descurajeaz astfel femeile cu copii s se angajeze pe piața muncii.
 Germania – cel mai bun exemplu.

3. Modelul statului instituțional redistributiv al bunăstării (universalist) este

orientat spre asigurarea unor servicii universale în afara pieței, în funcție de nevoi,
fiind oferite, în principal, de stat.

 Model înalt redistributiv, cuprinzând cvasi-totalitatea populației.

 Orientarea spre reducerea inegalit ților sociale în special prin transferuri
sociale.
 Universalizarea serviciilor sociale.
 Implicarea statului în crearea unor locuri de munc .
 Egalitatea între clasele sociale.
 Obiectiv: eliminarea s r ciei relative, nu doar a celei absolute.
 Rolul redus al asistenței sociale bazate pe testarea mijloacelor, datorit
formelor de sprijin cu caracter universal.
 Fiscalitate ridicat .
 Chetuieli pubblice mari.
 Exemple: ț rile scandinave (Suedia, Norvegia, Danemarca), Olanda, Austria.

Realitatea de fapt ne arat c nu exist forme pure ale modelor statului bun st rii, ci
mai degrab combinații de elemente ale celor trei modele.

9
Gøsta Esping-Andersen (1990, The Three Worlds of Welfare Capitalism) propune o altă
tipologie a statelor bunăstării care ia în considerare

 gradul de acces universal la beneficii;

 gradul de diferențiere a beneficiilor sociale pentru diferite grupuri;
 raportul dintre sistemul de pensii privat și cel public.

Conform acestei clasific ri, au rezultat trei grup ri de state ale bun st rii: liberal,
conservator și social-democrat / socialist.

Liberale Conservativ- Social-

corporatiste democrate

Rolul
Familiei Marginal Central Marginal
Pieței Central Marginal Marginal
Statului Marginal Subsidiar Central
Statul bunăstării
Locul dominant al Piața Familia Statul
solidarit ții
Modul dominant de Individual Rudenie Universal
manifestare a solidarit ții Corporatism
Etatism
Gradul de Minim Ridicat (pentru Maxim
decomodificare capul gospod riei)
Exemple Australia Austria Danemarca
Canada Belgia Finlanda
Japonia Franța Olanda
Elveția Germania Norvegia
SUA Italia Suedia

Statul bunăstării liberal – caracteristici:

 dominat de logica pieței;

 asistența social bazat pe testarea mijloacelor este stigmatizat ;
 beneficiile sunt modeste (atât transferurile universaliste, cât și cele
contributorii – asigur rile sociale);
 beneficiile se adreseaz mai ales celor cu venituri mici (muncitori), care
depind de stat;
 astfel se descurajeaz ieșirea de pe piața muncii;
 statul încurajeaz sistemele private de asigurare a bun st rii (prin acordarea
de subvenții agenților privați);
 restrânge domeniul drepturilor sociale;

10
  minimizeaz efectele decomodific rii (decomodificarea apare atunci când un
serviciu este prestat ca un drept, când o persoan poate tr i decent f r a
depinde de piața muncii).

Statul bunăstării conservator / corporatist:

 problema drepturilor sociale nu a trezit dispute aprinse, ca în modelul liberal;

 predomin menținerea diferențelor de statut social și de clas ;
 asigur rile sociale private sunt slab dezvoltate;
 redistribuția veniturilor este „neglijabil ”, statul dorind menținerea
diferențelor existente;
 biserica are un rol important;
 p strarea familiei tradiționale;
 asigur rile sociale exclud femeile casnice;
 beneficiile acordate familiei încurajeaz femeile s stea acas și s aib grij de
copii și de soț;
 serviciile care se adreseaz familiei (centrele de zi pentru copii) sunt slab
dezvoltate;
 predomin principiul subsidiarit ții;
 statul intervine pentru a asigura formele de bun stare pe care alte instituții
intermediare (Biserica, familia) nu le potsatisface.

Statul bunăstării social-democrat (socialist):

 guvernarea de tip social-democrat asigur reformele sociale;

 promoveaz egalitatea la cele mai înalte standarde în detrimentul egalit ții în
asigurarea unor nevoi minime (ca în statul rezidual);
 muncitorilor li se garanteaz c au dreptul la aceleași servicii și beneficii ca și
cei înst riți;
 statul este principalul mijloc de respectare a tuturor drepturilor sociale ale
cet țenilor s i;
 idealul nu este maximizarea dependenței faț de familie, ci a capacit ților
indivizilor de a tr i independent;
 este o combinație de liberalism și socialism;
 femeile sunt încurajate s munceasc în loc s se îngrijeasc de gospod rie
(spre deosebire de statul conservator);
 implicarea în munc a întregii populații – obiectiv pentru menținerea unui stat
al bun st rii solidar, universalist
 exist puține posibilit ți de trai în afara transferurilor sociale;

11
  statul ia m suri active de ocupare a forței de munc (spre deosebire de statul
rezidual în care statul nu se implic , l sând piața s regleze cererea și oferta
de munc ).

Diferențele dintre cele trei grupuri de state se datoreaz :

1. mobilizarea politic a clasei muncitoare (prin partidele social-democrate care

au guvernat);
2. tradiția istoric catolic ;
3. dimensiunea statului autoritar.

Stefan Leibfried (1993, „Towards a European Welfare State? On Integrating Poverty

Regimes into the European Community”) identific patru tipuri de state ale
bun st rii:
Scandinave Bismarckiene Anglo- Latine (Spania,
saxone Portugalia, Italia
de Sud, excepție
Franța)
Tipul de Modern Instituțional Rezidual Rudimentar
regim al (statul (statul bun st rii
bun st rii bun st rii conservator)
social-
democrat)
Caracteristici Angajare Creștere deplin Creștere În formare;
deplin deplin statul bun st rii
este o
promisiune
instituționalizat
Dreptul la Munc -securitate social -venituri din -munc și
-concept transferuri bun stare
instituționalizat al -f r o proclamate
cet țeniei asemenea -implementate
susținere doar parțial

Tipul latin al statului bunăstării:

- pune accent pe intrarea „forțat ” pe piața muncii (ca în ț rile anglo-saxone);

- exist și o tradiție a bun st rii legat de Biserica Catolic (care nu se reg sește
în ț rile anglo-saxone sau în cele nordice);
- programe de protecție social care asigur un venit de baz , minimal (pensiile
de invaliditate din sudul Italiei);
- structura pieței forței de munc este puternic înclinat spre agricultur ;
- exist o economie de subzistenț care asigur un alt fel de „stat al bun st rii”;

12
 - lipsește angajarea spre ocuparea deplin a forței de munc (ca în ț rile
scandinave), mai ales în cazul femeilor.

Deși în constituțiile acestor state exist prevederi care s încurajeze crearea unui stat
al bun st rii modern, problemele apar la implementarea lor la nivel legal,
instituțional și social. De aceea, Leibfried numește acest tip de stat al „promisiunii
instituționalizate”.

Maurizio Ferrera (1996, „The Four «Social Europe»: Between Universalism and
Selectivity”) analizeaz „modelul sudic” de bunăstare:

1. menținerea diferențiat a veniturilor duce la o polarizare intern ; sunt

supraprotejați angajații din sectorul public și „gulerele albe” din întreprinderi
private; șomerii și cei prost pl tiți sunt subprotejați;

2. pornesc de la tradiții corporatiste în domeniul îngrijirii medicale și stabilirea unor

servicii naționale de îngrijire a s n t ții bazate pe principii universale;

3. slaba implicare a statului în sfera bun st rii și o îmbinare între instituții și actori
publici și nonpublici (familie / Biseric / organizații caritabile);

4. persist clientelismul și formarea unor mașin rii de favoritisme în distribuirea

subvențiilor c tre grupuri-client; persist clientelismul politic pentru c sistemul de
vot, f r prag electoral (în Italia, de exemplu, pân nu de mult) permite accesul
multor partide mici în Parlament. Ceea ce se schimb sunt beneficii (oportunit ți de
locuri de munc în sectorul public sau pensii de invaliditate și boal ) contra voturi.

Factori explicativi ai acestor particularit ți ale modelului sudic:

a. tradiția unui stat slab, cu un rol redus;

b. implicarea prioritar a partidelor politice ca principali actori în susținerea
intereslor diferitelor grupuri;
c. polarizarea de natur ideologic și prezențaunei stângi puternic divizate și
radicale (în Italia Partidul Comunist a fost exclus de Partidul Creștin-
Democrat și de celelalte partide pe motiv c ar reprezenta un pericol pentru
Italia venirea sa la guvernare).

Un alt model de stat al bun st rii este cel japonez / confucian, de tip paternalist
promovat în ț rile cu o economie de piaț dezvoltat . Modelul se bazeaz pe
combinarea modelelor tradiționale de întrajutorare în mediul familial cu intervenția
statului și antrenarea substanțial a patronatului și a marilor corporații în
soluționarea problemelor sociale.

13
Criterii de analiză a modelelor de state ale bunăstării:

1. ideologia (= un sistem structurat de reprezent ri colective – credințe, simboluri,

cunoștințe etc. – comune unui grup, prin care se afirm o ierarhie a valorilor, oferind
motivațiile acțiunii politice) are o relevanț sporit în opțiunile de politic social
existente într-un stat; politicile sociale se întemeiaz și pe ceea ce actorii politici
consider dezirabil pentru societate;

2. drepturile sociale – ca element de baz al statului bun st rii; statul bun st rii este
cu atât mai ridicat cu cât garantarea drepturilor sociale este mai ridicat ;

3. sistemul primar de asigurare a bun st rii = indicator al implic rii diferitelor

instituții de furnizare a bun st rii: statul / sectorul privat / familia;

4. angajamentul pentru:

a) ocuparea deplin a forței de munc = m suri active de combatere a

șomajului;

b) angajarea femeilor pe piața muncii – pentru emanciparea femeilor și

creșterea gradului de independenț individual pentru ele.

5. statul ca angajator – se leag de angajamentul pentru ocuparea deplin a forței de

munc și ne poate ar ta gradul de implicare a statului în economie;

6. poziția femeilor – important pentru a indica gradul de independenț a femeilor în

societate;

7. drepturile sociale – garantate de stat prin lege.

Caracteristici Modelul Modelul sudic Modelul Modelul

statului / latin statului statului
rezidual al industrial de instituțional
bun st rii atingere a redistributiv al
performanțelor bun st rii
Ideologie Liberal (de Corporatist / Conservator / Social-
piaț ) rezidual corporatist democratic
Rolul statului Statul are un Asigur ri Statul este
este minimal rol redus private și principalul
(conceptul de Conceptul de ocupaționale mijloc de
cet țenie cet țenie minimale realizare a
social nu este social doar Drepturi drepturilor
prezent) parțial sociale sociale pentru
Individualism dezvoltat (cet țenie toți cet țenii
Acordarea social ), dar cu (cet țenia
unor beneficii menținerea social )

14
 nu trebuie s diferențelor de Piața este
submineze clas și status eliminat
înclinația de a social Efecte
munci Parteneriat redistributive
Nonredistribut între diferite
ive sectoare
Efecte
redistributive
neglijabile
Drepturile Limitate Fragmentate: Generoase Extinse
sociale Adresate - (pensii, Universalism și
grupurilor supraprotecție indemnizații egalitate
etichetate (cei din de boal , Egalitate între
drept s race sectorul șomaj) clase
Statul asigur public, Meritocrație: Angajament
o „plas de gulerele albe asigur ri puternic pentru
siguranț ” din sociale legate clasa de mijloc
pentru cei cu întreprinderi de munc ,
adev rat s raci private); beneficii în
Drepturile - subprotecție funcție de
sunt acordate (șomerii și cei venitul din
în funcție de prost pl tiți) munc
nevoi Includere a
demonstrabile clasei de mijloc
Sistemul - familia Mixtur între Principiul Statul este
primar de - sectorul actorii și subsidiarit ții: furnizorul
furnizare a voluntar instituțiile asigurarea prinicpal al
bun st rii - piața liber publice și bun st rii serviciior de
Statul nonpublice în revine celor asigurare a
intervine doar furnizarea mai mici bun st rii. Se
dup ce bun st rii unit ți îngrijește de
familia și piața (familia/Biseri posibile, de la multe
au eșuat ca/organizațiil individ, prin responsabilit ți
e caritabile) familie și ale familiei
Clientelism sectorul tradiționale
extins și voluntar, pân (îngrijirea
distribuirea la diferite copiilor, a
beneficiilor niveluri ale vârstnicilor, a
unor grupuri- statului. Sub celor
client influența neajutorați.
Bisericii Sectoarele
Catolice, voluntar și
serviciile privat au roluri
oferite familiei minimale.
sunt
subdezvoltate

15
Angajament
pentru:
a. ocupare Redus Redus Redus Redus
deplin ;
b. angajarea Redus Redus Redus Redus
femeilor
Statul ca Sprijin munca Suport Angajator de Angajator de
angajator pe piaț intrarea ultim resort ultim resort (în
„forțat ” pe special pentru
piața muncii femei)
Poziția femeii Prevederi Lipsește Asigur rile Încurajeaz
minimale ale tradiția ca sociale exclud independența
statului pentru femeile s soțiile care nu individual , în
servicii de lucreze lucreaz . special pentru
îngrijire Intrarea femeile care
(centre de zi femeilor pe aleg s lucreze.
pentru copii) piața muncii Angajamentul
Modelul este pentru servicii
b rbatului descurajat . sociale extinse
„cap de Beneficiile le permite
familie” care familiale tind femeilor s
muncește s încurajeze lucreze.
pentru soție și s stea acas .
copii, iar soția
are datoria de
a se îngriji de
soț și de copii.
Dreptul la Venituri din Munc și Securitate Munc
transferuri bun stare social
proclamate
Exemple SUA, Canada, Spania, Germania, Suedia,
Australia, Portugalia, Austria (și într- Danemarca,
Noua Grecia (și într- o oarecare Norvegia,
Zeeland (și o oarecare m sur , Finlanda
într-o oarecare m sur , sudul Franța)
m sur , Marea Italiei)
Britanie)

Multe studii consider conceptul de stat al bun st rii ca fiind specific ț rilor
capitaliste democratice, dar care începe s se extind și în alte regiuni / culturi.
Principalele criterii care stau la baza includerii ț rilor în categoria „state ale
bun st rii” sunt:

 capitalismul (economia de piaț );

 democrația parlamentar .

16
Studiile plaseaz apariția și evoluția politicilor sociale moderne la sfârșitul secolului
al XIX-lea, odat cu introducerea sistemului de asigur ri de c tre Birsmarck, iar
extinderea se consider c s-a produs dup al Doilea R zboi Mondial.

Explicații privind diferențele dintre statele bunăstării:

1. procentul chestuieilor sociale din PIB - datele statistice care ar tau m sura în care
statul era implicat în asigurarea bun st rii populației (la începutul anilor '60
cheltuielile publice sociale reprezentau în medie 7,5% din PIB în majoritatea
ț rilor occidentale, acest procent a ajuns la 14% dup 20 de ani)
2. modul în care se face redistribuirea – într-o țar se poate aloca un procent mai
mare pentru asistența social , în alta pentru pensii.
3. diferențe ideologice – guvern rile de stânga tind s aloce un procent
semnificativ mai mare protecției sociale decât guvern rile de dreapta.
4. rolul factorului politic – cei care susțin aceast idee argumenteaz c statul
bun st rii a ap rut datorit mobiliz rii politice a muncitorilor și, implicit,
apariția partidelor de stânga (și astfel, domeniul social a devenit tot mai
important). Cei care susțin c factorul politic nu conteaz argumenteaz c
statele bun st rii s-au dezvoltat și în ț ri în care partidele de stânga nu
dețineau puterea.
5. Statele bunăstării au suferit reduceri și reformulări în majoritatea țărilor (în ultimii
ani).

Întrebări esențiale în definirea conceptului de politici sociale:

 CE? Acțiuni, activiț ți, m suri realizate voluntar; și lipsa de reacție poate fi
considerat politic ;
 DE CE? Cu scopul producerii bun st rii sociale. Bun starea are o accepțiune
larg , cuprinzând nu doar bun starea material , ci și participarea social ,
integrarea în rețele sociale și de suport formale și informale (pentru a
r spunde nevoilor umane de baz și nevoilor sociale).
 CINE? Este formulat și implementat de diferiți actori sociali (instituții), atât
interni cât și externi (stat, ONG, FMI, ONU, UE etc.), formali și informali;
 CUM? Prin intermediul diferitelor forme de intervenție: distribuire și
redistribuire de resurse, m suri fiscale, sistemul de taxe și impozite, subvenții,
împrumuturi.

Categorii generale de analiză a politicilor sociale

 Intrări: cuprind cheltuieli, instituții, organizare.

 Rezultate: cum sunt implementate efectiv politicile sociale.
 Efecte: eficiența politicilor – efecte vizibile în evaluarea politicilor – s r cie,
inegalitate, excluziune.

17
  Suport social pentru politicile publice – rezultat din sondajele de opinie
(satisfacția faț de politica respectic din perspectiva utilizatorului sau gradul
de susținere a diferitelor m suri de politic social ).

Dimensiunile de analiz a policilor sociale:

a) intrări:

1. nivelul general al politicii sociale - ponderea cheltuielilor sociale respective

în PIB, publice și private, la paritatea puterii de cump rare;

2. furnizorii de bun stare / actorii:

- interni – public (stat, autorit ți locale / regionale), privat (firme de asigur ri,
de exemplu), non-profit (ONG), informal (familie, rude, comunitate); rolul actorilor
informali este instituționalizatîn furnizarea bun st rii sau este punctual, ad-hoc?

- externi – organisme (UE, FMI, BM), instituții trans/multinaționale, ONG-uri

internaționale, informal (transferuri de bani de la cei care au migrat pentru munc );

3. focalizare / tip de m sur /politic sau criterii de acordare / eligibilitate:

universalist sau selectiv; ce se urm rește prin acea politic ? Compensarea unei
pierderi, acoperirea unui risc, prevenirea apariției unei pierderi, investiția în
capitalul uman (educație). Durata de acordare: nelimitat , limitat , unic/punctual;
istoric: vechimea politicii respective;

4. finanțarea politicilor sociale: ponderea public / privat;

b) implementare / rezultate

Domenii fundamentale ale politicilor sociale:

 Protecție social : sistemul de asigur ri sociale (de pensii și de șomaj) și

sistemul de asistenț social ;
 Serviciile sociale fundamentale: educație și s n tate.

POLITICI SOCIALE
DOMENII

SERVICII DE
PROTECȚIE SERVICII DE SERVICII DE
ASISTENȚĂ
SOCIALĂ SĂNĂTATE EDUCAȚIE
SOCIALĂ

18
INTR RI

REZULTATE SUPORT SOCIAL

EFECTE

Fig. 1. Schema general de analiz a regimurilor de politici sociale

Structura bunăstării în diferite state

Raportul pe tema „Protecţiei sociale în statele membre ale Comunit ţii EuropeneĂ
realizat pentru Comisia de specialitate şi elaborat de Sistemul de Informaţie Mutual
pe probleme de protecţie social în Comunitate, MISSOC1, reprezint în esenţ un
bilanţ cuprinz tor (anual) privind situaţia detaliat a nivelurilor de bun stare
(sistemele de prevederi sociale şi beneficiile - avantajele resimţite de
populaţie,constituind indicatori esenţiali de apreciere a structurii şi nivelului
bun st rii colective).

Linda Hantrais, în lucrarea „Social Policy in the European UnionĂ (1995), prezint
modul în care este conceput şi perceput bun starea la nivelul colectivit ţii în
diferite ţ ri cu tradiţie în politica social a bun st rii, precum şi suprafaţa de
întindere a bun st rii asupra populaţiei, grupurilor sau individului.

Belgia, cu o populaţie de 10 milioane de locuitori beneficiar de dreptul securit ţii

sociale care acoper dou destinaţii:

 asigurarea social ;
 asistenţa social .
Acestea se practic în patru planuri: la nivelul salariaţilor, la funcţionarii publici
şi lucr torii serviciilor publice, la nivelul lucr torilor liber profesionişti şi la nivelul
unei categorii reziduale de indivizi inactivi economic.

1
Mutual Information System on Social Protection in the Community (MISSOC)

19
 Protecţia social ca element al bun st rii este organizat pe baz ocupaţional , iar
la unele categorii - mineri şi comercianţi navigatori - se practic asigurarea împotriva
tuturor riscurilor.

Responsabilitatea administrativ revine instituţiilor publice şi agenţiilor semi-

publice care au şi autonomie în domeniu.

Ca şi în Germania sau Franţa, patronatul belgian suport cea mai mare proporţie
din fondurile de asigur ri, restul fiind împ rţit aproape egal între salariaţi şi stat
(acesta din urm , subvenţioneaz aproape toate fondurile de asigurare în afara celor
privind accidentele industriale). În ceea ce priveşte cheltuielile cu protecţia social ,
Belgia ocup o poziţie de mijloc, care îns s-a deteriorat constant în ultimele decenii.

Franţa, la o populaţie de 57 milioane de locuitori, menţine câteva scheme

statutare privind securitatea social . Acestea sunt:

a) o schemă generală pentru toţi salariaţii din industrie şi servicii (în afara
funcţionarilor publici) şi,

b) o schemă ocupaţională diferită acoperind grupuri sau contingente sociale

eterogene.

Statul supravegheaz şi autoadministreaz totodat 3 fonduri separate care

acoper : cazurile de boal , alocaţiile şi ajutoarele pentru familii aflate în nevoi
diferite şi pensiile de b trâneţe.

Şomajul neinclus în programul general de securitate sociala este „administratĂ în

comun de reprezentanţii patronatului şi ai salariaţilor. Societ tile mutuale (Societes
mutuelleş) ofer multiple şi generoase avantaje membrilor lor, asigurând de pild , o
rat mai înalt de rambursare a cheltuielilor medicale.

Asistenţa socială, organizat la nivel local este acoperit în principal de „venitul

minim de inserţieĂ (R.M.I.) — (revenu minimum d'insertion), program iniţiat şi
introdus în 1990 pentru reintegrarea anumitor categorii de populaţie s race în forţa
de munc . Mai exist şi alte programe care se adreseaz invalizilor, b trânilor şi

20
p rinţilor care nu sunt ajutaţi de copii. Patronatul contribuie cu mai mult de 50% din
cheltuielile sociale pentru protecţie social , ceea ce plaseaz Franţa pe primul loc
între cele 6 state fondatoare ale Comunit ţii. În completare, salariaţii contribuie cu
mai puţin de 25%, iar statul doar cu o mic proporţie. (Din punct de vedere al
contribuţiei statului, Franţa ofer exemplul celui mai redus nivel de participaţie, în
cadrul comunit ţii).

Pân la începutul anilor '90 alocaţiile şi ajutoarele familiale erau susţinute doar
din contribuţiile întreprinderilor. Începând din 1991, statul percepe o contribuţie
suplimentar de peste 1% aplicat la toate sursele de venit (contribution sociale
generalisee) în scopul supliment rii veniturilor din asigur ri. Din anii '80 cheltuielile
cu protecţia social au crescut atât de mult încât plaseaz Franţa printre ţ rile cu cele
mai ridicate nivele de cheltuieli la acest capitol bugetar în raport cu PNB.

Germania a c rei populaţie dup unificare a ajuns la 80 milioane locuitori,

dispune de o securitate social acoperit doar indirect de legislaţia corespunz toare
principiilor statului social (Sozialstaatsprinzip).

Construcţia sistemului german de securitate social cuprinde trei mari

componente:

 asigurarea social ,
 compensaţie social ,
 asistenţa social .
Fondul de compensare socială a fost iniţial stabilit pentru victimele de r zboi,
dar s-a extins ulterior şi pentru desp gubirea victimelor neglijenţei sau violenţei
criminale.

Asigurările sociale s-au dezvoltat de-a lungul anilor, acoperind s n tatea,

accidentele şi şomajul. În 1995, s-a introdus o asigurare obligatorie de tratament
(Pflegerversicherung) care acoper populaţia vârstnic sau invalid .

Cadrul legal al sistemului german este derivat din jurisprudenţa şi doctrina

legal , aşa cum este stabilit în art. 20 şi art. 28 ale Constituţiei. Drepturile germane

21
sunt deasemenea înscrise în constituţiile landurilor germane. Fondurile de asigur ri
socjj sunt auto-gestionate deşi ele sunt atent supravegheate şi îndeaproape verificate
(ca destinaţii) de c tre stat.

Cu excepţia ajutoarelor pentru copii care sunt acoperite din fondurile obţinute
prin taxe, şi asistenţa social care este finanţat de organele locale şi de land,
protecţia social se bazeaz în primul rând pe contribuţia întreprinderilor şi a
salariaţilor, iar subvenţiile de la stat ajung la aproape 25% din veniturile totale.
Germania a fost una dintre puţinele state membre comunitare care au redus
cheltuielile de protecţie social în anii '80, aducându-le la nivelul mediei europene.

Italia, cu 57 milioane de locuitori, spre deosebire de celelalte state membre

fondatoare a Comunit ţii Europene are un sistem de protecţie social deosebit, o
combinaţie între asigur rile salariale şi prevederile sociale cu caracter universal, în
care corporatismul şi patronatul continu s joace un rol important.

Procesul decizional centralizat se combin cu o implementare fragmentar care

împreun cu departajarea nord-sud produce diferenţe mari în protecţie şi bun starea
colectiv .

În plus, faţ de programele de asigur ri sociale, acoperind situaţiile standard şi

care sunt administrate de consilii de guvernatori (unde patronatele au conform legii
poziţia majorit ţii) asistenţa social şi serviciile sociale sunt acoperite prin activitatea
autorit ţilor locale.

Sistemul de protecţie social italian este oarecum similar modelului nordic-

anglosaxon, în care serviciile de îngrijire a s n t ţii sunt asigurate de un serviciu de
s n tate naţional, în conformitate cu drepturile sociale, înscrise în Constituţie.

Cheltuielile sociale se bazeaz pe contribuţiile percepute raport direct cu m rimea

salariului (similar în Franţa), întreprinderile suportând peste 50%, iar Uniunea
Salariaţilor doar o foarte mic proporţie din total. Italia a fost singura ţar dintre
membrele fondatoare ale Comunit ţii care în pofida unei creşteri economice în

22
deceniul precedent a redus cheltuielile cu protecţia social din PNB situându-le sub
media european .

Luxemburg, cu o populaţie sub 400.000 locuitori a împrumutat sistemul de

securitate social de la modelul german. Influenţat de legislaţia german , sistemul se
bazeaz pe structura profesional (ocupaţional ).

Schemele de asigur ri sociale se diferenţiaz pe destinaţii:

 boal
 maternitate
 b trâneţe
 accidente industriale
 boli profesionale
Alte scheme sunt instituţionalizate separat fiind orientate c tre alocaţii familiale
(bazate pe o combinaţie între contribuţii şi taxe) şi ajutoare de şomaj (care au drept
surs o tax special ).

Conceptul larg de securitate social cuprinde dou p rţi: asistenţa social şi

Fondul de Solidaritate Naţional .

La fel ca în Franţa, societ ţile naţionale ofer ajutoare multiple şi substanţiale

membrilor lor.

Guvernul central este implicat îndeaproape în administrarea programului de

asigur ri sociale şi subvenţioneaz sau contribuie la constituirea diferitelor fonduri
printr-un cuantum peste cel utilizat în alte state ale bun st rii continentale.

Spre deosebire de aceste ţ ri, statul luxemburghez contribuie mai mult decât
întreprinderile sau salariaţii, aceştia din urm acoperind mai puţin de 1/5 din totalul
fondului pentru asigur ri.

Olanda, are o populaţie de 15 milioane locuitori şi un sistem de protetie social

organizat în patru programe principale de psuritate social :

23
 a. asigurări sociale ale salariaţilor - pentru toţi cei angajaţi sau cei care se afl în
situaţia de a-şi pierde salariul (locul de munc );

2. o schemă generală de asigurări, cuprinzând toţi rezidenţii şi având ca

destinaţii – boal , deces, maternitate, invaliditate şi asistenţ medical ;

3. servicii sociale suplimentare, incluzând asistenţ social finanţat integral din

impozitarea general ;

4. o schemă specială pentru funcţionarii publici.

Adiacente, sunt în vigoare scheme de asigur ri private, neobligatorii şi pentru

pensii profesionale.

Schema de asigur ri ale întreprinderilor este administrat de Consilii Industriale,

compuse din reprezentanţi ai patronatului şi salariaţilor care sunt deasemenea
reprezentanţi în banca de Asigur ri Sociale, a c rei rol este administrarea ajutoarelor.

Spre deosebire de alte ţ ri, în Olanda, salariaţii sunt principalii contributori la

protecţia social , suportând aproape 1/3 din cheltuieli (aceasta fiind cea mai mare
proporţie de contribuţie din întreaga Comunitate European ). Întreprinderile
olandeze contribuie într-o proporţie mult mai mic comparativ cu alte ţ ri. La fel câ
în Germania, alocaţiile familiale sunt finanţate în totalitate din fonduri publice. De-a
lungul întregului deceniu nou , Olanda a r mas pe primul loc în ce priveşte nivelul
cheltuielilor de protecţie social .

Danemarca, stat al bun st rii de tip nordic-anglo-saxon, cu o populaţie de 5

milioane de locuitori beneficiaz de o protecţie socială asigurată de o bază
universală, cu ajutoare în proporţie egal . Sistemul danez nu face o demarcaţie
precis între ajutoarele sociale şi serviciile sociale.

Atât asigur rile sociale cât şi asistenţa social sunt finanţate din impozitarea
general şi sunt administrate la nivel local.

24
 Accidentele de munc r mân sub controlul companiilor private de asigur ri, iar
fondurile de şomaj sunt administrate de asociaţiile de comercianţi. În schimb
cheltuielile cu securitatea

social sunt suportate aproape în exclusivitate de c tre stat şi conducerea local (care
împreun contribuie cu 80% din total fonduri) situându-se în acest caz pe primele
locuri în Europa.

La începutul anilor '90, Danemarca se plasa cu mult peste media european în

ceea ce priveşte cheltuielile cu protecţia social si pe locul 2 privind suma total a
acestor cheltuieli sociale.

Irlanda cu 3,5 milioane locuitori are o structur a bun st rii sociale colective care
se bazeaz pe 3 categorii de scheme:

 asigur rile sociale,

 asistenţa sociala şi
 o categorie rezidual de schem privind menţinerea nivelului venitului
(pentru ajutorarea copiilor) precum şi suplimentarea venitului celor care au salariu
mic.
La fel ca Marea Britanie, îngrijirea medicală este în afara conceptului de
asigurări sociale, dar accesul la serviciile gratuite se face numai în funcţie de
m rimea venitului.

Constituţia irlandez recunoaşte regulile fundamentale care se subordoneaz

politicii sociale şi servesc ca modele pentru deciziile parlamentare. Administrarea
securit ţii sociale este controlat în totalitate de stat, iar asistenţa social este decis
la nivel regional.

Asistenţa socială şi schema reziduală sunt acoperite financiar de conducerea

central şi local . În afar de accidentele de munc şi bolile profesionale care sunt
suportate prin finanţare total de c tre întreprindere, asigur rile sociale sunt
suportate integral de stat (deşi la un nivel mai sc zut decât în Danemarca sau Marea
Britanie). Ajutoarele pentru familii sunt suportate din impozite.

25
 Contribuţia întreprinderilor pentru fondul de protecţie social sunt printre cele
mai mici din Europa, iar cele ale salariaţilor la acelaşi fond sunt deasemenea cu mult
mai reduse decât în majoritatea statelor membre ale Comunit ţii, statul având
ponderea substanţial .

La începutul anilor '90, Irlanda a fost printre statele cu cel mai sc zut nivel de
cheltuieli de protecţie social în raport cu PNB.

Marea Britanie, cu o populaţie de 58 milioane de locutori beneficiaz de un

sistem de siguranţ social care cuprinde 3 tipuri de componente:

 ajutoare contributorii (bazate pe principiul asigur rilor)

 ajutoare universale non-contributorii (pentru anumite situaţii),
 ajutoare în faz experimental (sub forma ajutorului financiar şi creditului
familial).
Atât sistemul de ajutoare care include asistenţa social cât şi îngrijirea s n t ţii
sunt administrate de guvern, nivelul regional şi local având responsabilit ţi
repartizate distinct. În schimb reprezentanţii întreprinderilor şi ai salariaţilor au o
implicare redus .

Ajutoarele contributorii sunt aproape integral acoperite din contribuţiile

întreprinderilor şi salariaţilor iar ajutoarele pentru copii provin din impozite.

Asistenţa medicală este asigurat pentru întreaga populaţie prin Serviciul de

S n tate Naţional (National Health Service) finanţat aproape în totalitate de stat. Ca
şi în Danemarca statul este principalul contributor la protecţia social , dar numai la
jum tate din nivelul danez, contribuţia întreprinderilor fiind de sub 25% iar cea a
salariaţilor sub 15%.

La începutul anilor '90 la fel ca Italia, Marea Britanie şi-a folosit mai puţin de 25%
din PNB pentru cheltuielile de potecţie social .

Grecia, cu o populaţie de 10 milioane de locuitori are un domeniu al asigur rilor

sociale care variaz extrem de mult de la o zon la alta. Statul are datoria

26
constituţional s asigure protecţie social pentru toţi cet ţenii dar doctrina legat şi
juridic las o larg sfer de acţiune pentru diversificarea protecţiei sociale.

În Grecia exist 5 scheme principale de asigurări şi peste 300 de scheme

(nestandardizate) privind grupuri profesionale specifice (sector bancar, pres etc.,
fiecare având propriile structuri administrative publice sau private). Amplitudinea
schemelor este mare de la o form profesional la alta.

Asistenţa social este relativ neimportant şi subdezvoltat comparativ cu

majoritatea celorlalte ţ ri. Finanţarea protecţiei sociale este realizat în primul rând
de întreprinderi şi salariaţi, statul contribuind extrem de puţin la aceste fonduri. În
ultimii zece ani, Grecia a avut unul dintre cele mai sc zute niveluri de cheltuieli cu
protecţia social în cadrul Comunit ţii europene.

Portugalia are o populaţie de 10 milioane locuitori şi o concepţie relativ nou

privind securitatea social şi bun starea.

Originile protecţiei sociale se plaseaz în 1978 şi acoper toate schemele

contributorii şi noncontributorii. Conform constituţiei, guvernul are
responsabilitatea organiz rii, coordon rii şi

subvenţion rii unui sistem de securitate social unificat şi descentralizat; la acestea

se pot ad uga şi alte instituţii private şi nonprofit care sunt controlate de c tre stat.

Asistenţa medicală este asigurat pe baze universale, gratuit şi este administrat

de un serviciu naţional de s n tate. Începând cu anii '70 s-a întreprins un ansamblu
de m suri de integrare a tuturor schemelor de securitate social , sistemul devenind
mai unificat, mai descentralizat menţinând în acest timp principiul autonomiei dar şi
cu participarea întreprinderilor, salariaţilor şi beneficiarilor.

Întreprinderile suport partea cea mai importantă a costului protecţiei sociale.

Contribuţia salariaţilor reprezint 1/5 din total, iar cea a statului aproape 1/3.
Guvernul Portugaliei nu particip la schemele contributorii, iar schema non-
contributorie este finanţat în totalitate de stat.

27
 La începutul anilor '90, cheltuielile cu asigur rile sociale în raport cu PNB se
situau sub media european .

Spania dispune de o populaţie de 39 milioane locuitori. Asigur rile sociale

spaniole reprezint o combinaţie de scheme generale şi speciale, profesionale şi
categoriale. Deşi Constituţia din 1978 face referiri la securitatea social , articolele nu
au statut de lege.

Conform Constituţiei, statul deţine controlul exclusiv asupra securit ţii sociale,
dar poate şi delega administraţia schemelor comunit ţilor autonome. Acest proces
de trecere a sarcinilor privind protecţia şi la alte nivele, se realizeaz gradual în toate
domeniile cu excepţia administr rii resurselor.

Atât întreprinderile cât şi salariaţii sunt reprezentaţi în consiliile de administraţie.

Asistenţa medical şi pensiile minime sunt universale şi noncontributorii.

La fel ca în Franţa şi Italia, finanţarea protecţiei sociale este realizată în primul

rând de către întrenprideri care cu peste 50% din total, contribuie într-o proporţie
mai mare decât oricare alt stat membru al Comunităţii.

Contribuţia salariaţilor este sub media european în timp ce contribuţia statului

se apropie de aceast medie. Cheltuielile cu protecţia social au crescut în cursul
anilo '80 - '90 îns Spania a r mas totuşi printre ţ rile cu nivelul cel mai redus de
cheltuieli în raport cu P.N.B.

28