ENDOCRINOLOGIE

Curs 1 MD
Introducere
 Endocrinologia - studiul formelor de comunicare şi
semnalizare implicate în controlul şi coordonarea unor
procese şi a funcţiei multor organe.

 Efectele sistemului endocrin :

 Creşterea şi dezvoltarea,
 Reglarea metabolismului şi a aportului nutritiv,
 Menţinerea homeostaziei,
 Diferenţierea sexuală şi reproducerea,
Sisteme de reglare ale hormonilor
Controlul prin feed-back negativ
Bioritmurile hormonale
 Ultradiene ,

 Circadiene la 24 de ore - secreţia cortizonică,

 Circatrigintare la aproximativ 30 de zile- ovulaţia;

 Circumanuale.
Ritm ultradian / LH
Ritm circadian
Ritm circatrigintar
Natura chimică a hormonilor
 Hormonii pot deriva din:
 aminoacizi/ lanţuri polipeptidice,
 colesterol,
 fosfolipide.
 Sinteza hormonilor
 Ptr. hormonii peptidici şi proteici - expresie genica (RER)+
modificări posttranslaţionale.
 Ptr. hormonii steroizi - enzime specifice ce acţionează
asupra colesterolului (la nivelul mitocondriilor şi RER).
 Transportul – proteine de legare – albumine sau
globuline
Interacţiunea dintre hormoni şi receptori

 Receptorii membranari pentru hormonii hidrosolubili

 Receptorii nucleari pentru hormonii lipofilici

Receptorii membranari
1. Receptori cuplaţi canalelor ionice
 receptori nictonici acetilcolinergici.
Receptorii membranari
2. Receptori cuplaţi cu proteina G
 receptorii adrenergici, colinergici muscarinici, pentru
hormonii glicoproteici, parathormon, glucagon.
Receptorii membranari
3.1 Receptori cu activitate tirozin kinazică
 receptorii pentru insulină şi IGF-1.
3.2 Receptori cu activitate serin/treonin kinazică
 de exemplu receptorii pentru activină, inhibină.
3.3 Receptori cu activitate guanilat ciclazică
 receptorul pentru factorul atrial natriuretic.
Receptorii membranari
4. Receptori pentru citokine =receptori asociati enzimelor
 de exemplu receptorii pentru GH, prolactină şi leptină.
Receptorii nucleari
 Liganţii acestor receptori pot fi:
 Hormoni clasici: h. tiroidieni, progesteron; testosteron;
estradiol; cortizol; aldosteron;

 Vitamine : D, acidul retinoic;

 Produşi ai metabolismului intermediar: acizi graşi,

acizi biliari;

 Endo- sau xenobiotice.

Receptorii nucleari
Receptorii nucleari & disruptori endocrini
Afecţiunile endocrine
1. Hipofuncţia endocrină
2. Hiperfuncţia endocrină apare
3. Defecte ale sensibiliăţii hormonale
4. Tumorile endocrine
5. Iatrogenia
Afecţiunile endocrine
1.Hipofuncţia endocrină – poate fi determinată prin:
 Distrucţia glandei

 Afecţiuni extraglandulare
 insuficienţa renala → producţia inadecvată de 1,25-(OH)2-
colecalciferol).

 Deficite de biosinteza hormonală

 deficitul de hormon de creştere – mutaţii sau deleţii ale genei
pentru GH
Afecţiunile endocrine
2. Hiperfuncţia endocrină apare ca urmare a:
 Hiperplaziei unei glande endocrine
 Tumorilor endocrine
 adenoamele hipofizare ce produc PRL, ACTH, GH, LH, FSH ,TSH.
 Autoimunităţii
 B. Basedow
 Secreţiei ectopice
 ACTH sau calcitotina
Afecţiunile endocrine
3.Defecte ale sensibiliăţii hormonale
 Genetic determinate - rezistenţa la acţiunea hormonilor
prin:
 defecte ale receptorilor
 defecte ale căilor de semnalizare intracelulare
 Dobândite – insulino-rezistenţa în
 diabetul zaharat tipul II,
 sindromul metabolic sau
 sindromul ovarelor polichistice
Afecţiunile endocrine
4. Tumorile endocrine - efecte locale sau deficit/exces
hormonal

5.Iatrogenia – prin folosirea deliberată sau

inadecvată a unor preparate hormonale:
 administrarea excesivă a glucocorticoizilor în scop
antiinflamator.
SISTEMUL HIPOTALAMO-HIPOFIZAR
Sindromul Prader Willi
 hipogonadism hipogonadotrop
 hipotonie musculară neonatală
 obezitate
 diabet zaharat tip II;
 sindrom dismorfic multiplu:
hipertelorism, epicantus, acromicrie
etc.
 hipotrofie staturală.
Juan Carreño de Miranda
La monstrua desnuda
1680
Madrid, Museo del Prado
 Anomalii dento-bucale în SPW
 Scăderea producției de saliva – doar
aproximativ 1/3-1/5 din secreția
normală
 Aspect gros, lipicios
 Afectează remineralizarea, gustul, funcția
de curățire și imună a salivei
 Mucoasa bucală – automutilare ,
candidoza
 Microglosie, respiratie bucala
 Dentiția: defecte de smalț, carii
frecvente, microdonție
 Abcese dento-alveolare
 Boală parodontală
Deficitul funcţional de GnRH
 anorexia nervoasa - multifactorială
componentă psihocomportamentală
 Clinic, patru criterii:

 refuzul de a menţine o greutate

corepunzătoare taliei şi vârstei
IMC < 17,5 kg/m2
 frica nejustificată de obezitate
 amenoree
 percepţia inadecvată, eronată a propriei
imagini corporale
 Alte manifestări clinice includ:

 hiperactivitate
 defecte ale termoregalării
 bradicardie
 constipaţie
 hipotensiune
 tegumente uscate
 edem periferice
 hipertrofia glandelor salivare
parotidiene
Deficitul funcţional de GnRH
 LH şi FSH scăzut,
 TSH normal cu T3 scăzut şi rT3 crescut - “euthyroid sick
syndrome”,
 creşterea cortizolemiei,
 săderea IGF-1, leptinei şi DHEA.
 complicaţii medicale:
 afectare cardiacă,
 osteopenie sau osteoporoză,
 compromiterea taliei finale,
 tulburări digestive,
 alterări cognitive
 disfuncţii electrolitice, afectare hepatică
Deficitul funcţional de GnRH
 Disfuncţiile metabolice şi endocrine pot fi corectate
odată cu creşterea în greutate,
 amenoreea poate persista câteva luni.

 Diagnosticul diferenţial:
 diabetul zaharat la debut,
 insuficienţa corticosuprarenală,
 boala celiacă sau alte afecţiuni intestinale inflamatorii,
 tumori abdominale,
 leziuni ale SNC.
 Tratament
Deficitul funcţional de GnRH

 Alte cauze funcţională de amenoree hipotalamica sunt

 efortul fizic intens (la balerine sau femeile care practică

atletism de performanţă) - ↑ PRL este frecventă;
osteoporoza reprezintă o complicaţie constantă

 stresul puternic sau susţinut.

Hormonii neurohipofizei
Neuronii magnocelulari - sinteza, secreţia şi exocitoza AVP şi oxitocinei
AVP secretion
 The stimulation of AVP  The inhibition of AVP
secretion is determined
by :
 Hyperosmolality
 Hypovolemia
 Stress (eg, pain)
 Nausea
 Hypoglycemia
 Nicotine, Morphine etc
 rise of ambient
temperature.
secretion is determined
by:
 elevation of both blood
pressure and volume,
 reduction of plasma
osmolality,
 noradrenalin,
 beta-endorphins
 decreasing external
temperature
Receptorii AVP
 V1 - de la nivelul vaselor sanguine - vasoconstricţie;
 V2 - de la nivelul tubilor colectori renali - retenţie de
apă,
 va determina creşterea concentraţiei şi scăderea volumului
urinar.
 V3, de la nivelul hipofizei anterioare - reglarea centrală
a secreţiei de ACTH
Efectul antidiuretic al AVP
Poliurie hipotonă + polidipsie secundară

 Diabetul insipid central

 hipotalamic sau neurohipofizar

 Diabetul insipid nefrogen

 Diabetul insipid gestaţional

 cistin-aminopeptidază placentară - vasopresinaza.

 Sindromul polidipsiei primare

Diabetul insipid central - etiologie
1. Ereditară
 mutaţii în gena AVP
 sindromul Wolfram (DIDMOAD), - AD, AR sau mitocondrial.
2. Tumorală -tumori solide sau hematologice:
 Craniofaringiomul,
 germinomul supraselar
 pinealomul,
 metastaze ale unor tumori mamare sau pulmonare,
 diseminări ale unor limfoame sau leucemii.
3. Traumatică sau postchirurgicală
Diabetul insipid central - etiologie
4. Infiltrativă – histiocitoza, boala multifocală Hand-
Schüller-Christian, sarcoidoza, granulomatoza
Wegener etc.
5. Idiopatică – ? Autoimună ?
6. DI de sarcină - DI vasopresin rezistent,
 se poate asocia cu steatoză hepatică acută, preeclampsie
şi coagulopatii.
Manifestări clinice
 Simptomatologia se poate instala brusc sau treptat
 Poliurie persistentă + polidipsie
 bilanţ hidric
 ingestia de cantităţi mari de lichide (în special reci) pentru
evitarea deshidratării
 !! deshidratarea hipertonă - febră, insuficienţă circulatorie,
comă şi moarte- în caz de restricţia aportului de apă!!
 Nicturia - sindrom de oboseală cronică.
 Manifestările bolii de bază: tulburări vizuale, cefalee,
scădere ponderală etc.
Explorări de laborator şi paraclinice
 se impune efectuarea probei setei sau testului la
deshidratare
 diureza depăşeşte 50 mL/kg/zi,
 densitatea urinară este sub 1010

 !Evaluarea biochimică iniţială - fără modificări

importante!
 marea majoritate a pacienţilor consumă suficiente lichide
pentru a evita deshidratarea.
Explorări de laborator şi paraclinice
Explorări de laborator şi paraclinice
 determinarea vasopresinei plasmatice – diferenţiază DI
parţial de polidipsia primară
 Copeptina
 RMN
Explorări de laborator şi paraclinice
 RMN
Diagnosticul diferenţial
1. diabetul zaharat
2. excreţia crescută de uree în dietele hiperproteice
3. hiperparatiroidism (hipercalcemie, hipercalciurie,
leziuni osoase),
4. hiperaldosteroidism primar (HTA, hipokaliemie)
5. DI nefrogen - scăderea capacităţii de concentrare a
urinii ca urmare a:
 rezistenţei la acţiunea ADH,
 distrucţiei interstiţiului medular sau
 scăderii resorbţiei de NaCl la nivelul ansei Henle.
Diagnosticul diferenţial
6. Polidipsia primară poate apărea:
 în contextul unor boli psihiatrice - poartă denumirea de
polidipsie psihogenă;
 schizofrenia,
 mania, afecţiuni obsesiv-compulsive –
 în urma alterăriilor controlului osmoreglator al setei - DI
dipsogen-
 idiopatic,
 secundar unei scleroze multiple, meningite tuberculoase
 traumatisme sau tumori.
Tratament
 Accesul la apă nu trebuie restricţionat.
 Tratamentul medicamentos de elecţie al DI central este
 desmopresina (desamino, D-8 arginin vasopresina; ddAVP)-
varaibilitate interindividuală a răspunsului terapeutic.
 per oral (tablete de 0.1 sau 0.2 mg de 2-3 ori pe zi) – efectul se
instalează la 30-60 minute şi durează 8 ore.
 Sublingual 60-120 micrograme de 3X/zi
 intranazal - 10-20 micrograme de două ori pe zi.
 parenteral – fiole de 1mL cu 4 μg ddAVP/mL - SC, IV sau IM- este
5-20 de ori mai activ decât forma intranazală.
 Se administrează la pacienţii inconştienţi sau perioperator.
Tratment-
Desaminocisteina-D8-arginin-vasopresina
Hormonii adenohipofizei
Clasificarea imunohistochimică a
celulelor hipofizare

 Somatotrofe ~ 50% , secretă GH;

 Lactotrofe - 10-25%, secretă PRL;
 Corticotrofe -15-20%, sintetizează POMC;
 Gonadotrofe -10-15%, pentru LH şi FSH;
 Tireotrofe - 3-5%, secretă TSH;
 Celule foliculostelate considerate celule nesecretante.
Etiopatogenia și clasificarea AH – Pit NET
 Prevalența AH variază în funcție de tipul secretor:
 2 și 10 cazuri noi la 100 000 de locuitori/an.

 AH reprezintă aproximativ 15% din totalul

neoplasmelor intracraniene.

 Clasificarea adenoamelor în funcţie de mărime

 micro- (sub 1 cm)
 macroadenoame (peste 1 cm),
 extensie supraselară
 invazie paraselară.

Clasificarea adenoamelor în funcţie de originea
celulară

 Lactotrofe, (prevalenţă 40% din totalul AH);

 Somatotrofe, - (prevalenţă 10-15%);
 Cotricotrofe, - (prevalenţă 10-15%);
 Gondotrofe (prevalenţă 15-20%);
 Mamosomatotrofe, secretă PRL şi GH;
 Tireotrofe (prevalenţă sub 3%)
 AH cu secreție plurihormonală
 AH nefuncţionale: oncocitomul sau AH derivate din celulele
foliculostelate (prevalenţă 10-25%)
Manifestări clinice
 Sindromul endocrin – generează
 insuficienţa hipofizară (parţială sau totală),
 sindroame de hipersecreţie
 DI

 Sindromul neuro-oftalmologic:
 Cefalee cronică,
 Cefalee cu debut acut
 + vărsături şi alterarea stării de conştienţă,
Metodele imagistice
 Rezonanţa magnetică nucleară

 Tomografia computerizată (CT) – structuri osoase –.

Metodele imagistice
 Se mai pot folosi
 tomografia cu emisie de pozitroni (PET),
 scintigrafia cu octreotid radioactiv (octreoscan)
 SPECT (single photon-emission computed tomography).
 Radiografia de şa turcă/craniu profil
Diagnosticul diferenţial
 hiperplazii în contex fiziologic
 alte tumori ale regiuni supra şi paraselare:

1. Benigne (craniofaringiomul, meningiomul);

2. Metastaze ale altor tumori – în special carcinomul de sân

la femei şi cel pulmonar la bărbaţi;

3. Maligne (tumori germinale, sarcoame, cordoame,

limfoame) carcinomul hipofizar este rar;
 Diagnosticul diferenţial
 alte afecţiuni hipofizare:
1. Fistulă arterio-venoasă a sinusului cavernos, anevrisme
paraselare;

2. Abcese selare;

3. Hipofizita limfocitară, sarcoidoza, histiocitoza

4. Chisturi dermoide, arahnoidale, chisturi ale pungii lui

Rathke, sindromul empy sella;
Infundibulo-
hipofizita
limfocitara
Sindromul empty sella
Sindromul empty sella
 Poate fi primar- defectul diafragmei selare
 Forma secundară apare postoperator, postiradiere, în
urma unui infarct hipofizar sau a unei hemoragii
tumorale.
 Clinic
 asimptomatică
 semnele și simptomele IH,
 hiperPRL,
 cefalee, tulburări de vedere sau rinoree cu LCR.
 mai frecvent la femei obeze, de vârstă medie, cu HTA și
hipertensiune intracraniană benignă.