ENDOCRINOLOGIE
Curs 1 MD
Introducere
Endocrinologia - studiul formelor de comunicare şi
semnalizare implicate în controlul şi coordonarea unor
procese şi a funcţiei multor organe.
Efectele sistemului endocrin :
Creşterea şi dezvoltarea,
Reglarea metabolismului şi a aportului nutritiv,
Menţinerea homeostaziei,
Diferenţierea sexuală şi reproducerea,
Sisteme de reglare ale hormonilor
Controlul prin feed-back negativ
Bioritmurile hormonale
Ultradiene ,
Circadiene la 24 de ore - secreţia cortizonică,
Circatrigintare la aproximativ 30 de zile- ovulaţia;
Circumanuale.
Ritm ultradian / LH
Ritm circadian
Ritm circatrigintar
Natura chimică a hormonilor
Hormonii pot deriva din:
aminoacizi/ lanţuri polipeptidice,
colesterol,
fosfolipide.
Sinteza hormonilor
Ptr. hormonii peptidici şi proteici - expresie genica (RER)+
modificări posttranslaţionale.
Ptr. hormonii steroizi - enzime specifice ce acţionează
asupra colesterolului (la nivelul mitocondriilor şi RER).
Transportul – proteine de legare – albumine sau
globuline
Interacţiunea dintre hormoni şi receptori
Receptorii membranari pentru hormonii hidrosolubili
Receptorii nucleari pentru hormonii lipofilici
Receptorii membranari
1. Receptori cuplaţi canalelor ionice
receptori nictonici acetilcolinergici.
Receptorii membranari
2. Receptori cuplaţi cu proteina G
receptorii adrenergici, colinergici muscarinici, pentru
hormonii glicoproteici, parathormon, glucagon.
Receptorii membranari
3.1 Receptori cu activitate tirozin kinazică
receptorii pentru insulină şi IGF-1.
3.2 Receptori cu activitate serin/treonin kinazică
de exemplu receptorii pentru activină, inhibină.
3.3 Receptori cu activitate guanilat ciclazică
receptorul pentru factorul atrial natriuretic.
Receptorii membranari
4. Receptori pentru citokine =receptori asociati enzimelor
de exemplu receptorii pentru GH, prolactină şi leptină.
Receptorii nucleari
Liganţii acestor receptori pot fi:
Hormoni clasici: h. tiroidieni, progesteron; testosteron;
estradiol; cortizol; aldosteron;
Vitamine : D, acidul retinoic;
Produşi ai metabolismului intermediar: acizi graşi,
acizi biliari;
Endo- sau xenobiotice.
Receptorii nucleari
Receptorii nucleari & disruptori endocrini
Afecţiunile endocrine
1. Hipofuncţia endocrină
2. Hiperfuncţia endocrină apare
3. Defecte ale sensibiliăţii hormonale
4. Tumorile endocrine
5. Iatrogenia
Afecţiunile endocrine
[Link]ţia endocrină – poate fi determinată prin:
Distrucţia glandei
Afecţiuni extraglandulare
insuficienţa renala → producţia inadecvată de 1,25-(OH)2-
colecalciferol).
Deficite de biosinteza hormonală
deficitul de hormon de creştere – mutaţii sau deleţii ale genei
pentru GH
Afecţiunile endocrine
2. Hiperfuncţia endocrină apare ca urmare a:
Hiperplaziei unei glande endocrine
Tumorilor endocrine
adenoamele hipofizare ce produc PRL, ACTH, GH, LH, FSH ,TSH.
Autoimunităţii
B. Basedow
Secreţiei ectopice
ACTH sau calcitotina
Afecţiunile endocrine
[Link] ale sensibiliăţii hormonale
Genetic determinate - rezistenţa la acţiunea hormonilor
prin:
defecte ale receptorilor
defecte ale căilor de semnalizare intracelulare
Dobândite – insulino-rezistenţa în
diabetul zaharat tipul II,
sindromul metabolic sau
sindromul ovarelor polichistice
Afecţiunile endocrine
4. Tumorile endocrine - efecte locale sau deficit/exces
hormonal
[Link] – prin folosirea deliberată sau
inadecvată a unor preparate hormonale:
administrarea excesivă a glucocorticoizilor în scop
antiinflamator.
SISTEMUL HIPOTALAMO-HIPOFIZAR
Sindromul Prader Willi
hipogonadism hipogonadotrop
hipotonie musculară neonatală
obezitate
diabet zaharat tip II;
sindrom dismorfic multiplu:
hipertelorism, epicantus, acromicrie
etc.
hipotrofie staturală.
Juan Carreño de Miranda
La monstrua desnuda
1680
Madrid, Museo del Prado
Anomalii dento-bucale în SPW
Scăderea producției de saliva – doar
aproximativ 1/3-1/5 din secreția
normală
Aspect gros, lipicios
Afectează remineralizarea, gustul, funcția
de curățire și imună a salivei
Mucoasa bucală – automutilare ,
candidoza
Microglosie, respiratie bucala
Dentiția: defecte de smalț, carii
frecvente, microdonție
Abcese dento-alveolare
Boală parodontală
Deficitul funcţional de GnRH
anorexia nervoasa - multifactorială
componentă psihocomportamentală
Clinic, patru criterii:
refuzul de a menţine o greutate
corepunzătoare taliei şi vârstei
IMC < 17,5 kg/m2
frica nejustificată de obezitate
amenoree
percepţia inadecvată, eronată a propriei
imagini corporale
Alte manifestări clinice includ:
hiperactivitate
defecte ale termoregalării
bradicardie
constipaţie
hipotensiune
tegumente uscate
edem periferice
hipertrofia glandelor salivare
parotidiene
Deficitul funcţional de GnRH
LH şi FSH scăzut,
TSH normal cu T3 scăzut şi rT3 crescut - “euthyroid sick
syndrome”,
creşterea cortizolemiei,
săderea IGF-1, leptinei şi DHEA.
complicaţii medicale:
afectare cardiacă,
osteopenie sau osteoporoză,
compromiterea taliei finale,
tulburări digestive,
alterări cognitive
disfuncţii electrolitice, afectare hepatică
Deficitul funcţional de GnRH
Disfuncţiile metabolice şi endocrine pot fi corectate
odată cu creşterea în greutate,
amenoreea poate persista câteva luni.
Diagnosticul diferenţial:
diabetul zaharat la debut,
insuficienţa corticosuprarenală,
boala celiacă sau alte afecţiuni intestinale inflamatorii,
tumori abdominale,
leziuni ale SNC.
Tratament
Deficitul funcţional de GnRH
Alte cauze funcţională de amenoree hipotalamica sunt
efortul fizic intens (la balerine sau femeile care practică
atletism de performanţă) - ↑ PRL este frecventă;
osteoporoza reprezintă o complicaţie constantă
stresul puternic sau susţinut.
Hormonii neurohipofizei
Neuronii magnocelulari - sinteza, secreţia şi exocitoza AVP şi oxitocinei
AVP secretion
The stimulation of AVP The inhibition of AVP
secretion is determined secretion is determined
by : by:
Hyperosmolality elevation of both blood
Hypovolemia pressure and volume,
Stress (eg, pain) reduction of plasma
Nausea osmolality,
Hypoglycemia noradrenalin,
Nicotine, Morphine etc beta-endorphins
rise of ambient decreasing external
temperature. temperature
Receptorii AVP
V1 - de la nivelul vaselor sanguine - vasoconstricţie;
V2 - de la nivelul tubilor colectori renali - retenţie de
apă,
va determina creşterea concentraţiei şi scăderea volumului
urinar.
V3, de la nivelul hipofizei anterioare - reglarea centrală
a secreţiei de ACTH
Efectul antidiuretic al AVP
Poliurie hipotonă + polidipsie secundară
Diabetul insipid central
hipotalamic sau neurohipofizar
Diabetul insipid nefrogen
Diabetul insipid gestaţional
cistin-aminopeptidază placentară - vasopresinaza.
Sindromul polidipsiei primare
Diabetul insipid central - etiologie
1. Ereditară
mutaţii în gena AVP
sindromul Wolfram (DIDMOAD), - AD, AR sau mitocondrial.
2. Tumorală -tumori solide sau hematologice:
Craniofaringiomul,
germinomul supraselar
pinealomul,
metastaze ale unor tumori mamare sau pulmonare,
diseminări ale unor limfoame sau leucemii.
3. Traumatică sau postchirurgicală
Diabetul insipid central - etiologie
4. Infiltrativă – histiocitoza, boala multifocală Hand-
Schüller-Christian, sarcoidoza, granulomatoza
Wegener etc.
5. Idiopatică – ? Autoimună ?
6. DI de sarcină - DI vasopresin rezistent,
se poate asocia cu steatoză hepatică acută, preeclampsie
şi coagulopatii.
Manifestări clinice
Simptomatologia se poate instala brusc sau treptat
Poliurie persistentă + polidipsie
bilanţ hidric
ingestia de cantităţi mari de lichide (în special reci) pentru
evitarea deshidratării
!! deshidratarea hipertonă - febră, insuficienţă circulatorie,
comă şi moarte- în caz de restricţia aportului de apă!!
Nicturia - sindrom de oboseală cronică.
Manifestările bolii de bază: tulburări vizuale, cefalee,
scădere ponderală etc.
Explorări de laborator şi paraclinice
se impune efectuarea probei setei sau testului la
deshidratare
diureza depăşeşte 50 mL/kg/zi,
densitatea urinară este sub 1010
!Evaluarea biochimică iniţială - fără modificări
importante!
marea majoritate a pacienţilor consumă suficiente lichide
pentru a evita deshidratarea.
Explorări de laborator şi paraclinice
Explorări de laborator şi paraclinice
determinarea vasopresinei plasmatice – diferenţiază DI
parţial de polidipsia primară
Copeptina
RMN
Explorări de laborator şi paraclinice
RMN
Diagnosticul diferenţial
1. diabetul zaharat
2. excreţia crescută de uree în dietele hiperproteice
3. hiperparatiroidism (hipercalcemie, hipercalciurie,
leziuni osoase),
4. hiperaldosteroidism primar (HTA, hipokaliemie)
5. DI nefrogen - scăderea capacităţii de concentrare a
urinii ca urmare a:
rezistenţei la acţiunea ADH,
distrucţiei interstiţiului medular sau
scăderii resorbţiei de NaCl la nivelul ansei Henle.
Diagnosticul diferenţial
6. Polidipsia primară poate apărea:
în contextul unor boli psihiatrice - poartă denumirea de
polidipsie psihogenă;
schizofrenia,
mania, afecţiuni obsesiv-compulsive –
în urma alterăriilor controlului osmoreglator al setei - DI
dipsogen-
idiopatic,
secundar unei scleroze multiple, meningite tuberculoase
traumatisme sau tumori.
Tratament
Accesul la apă nu trebuie restricţionat.
Tratamentul medicamentos de elecţie al DI central este
desmopresina (desamino, D-8 arginin vasopresina; ddAVP)-
varaibilitate interindividuală a răspunsului terapeutic.
per oral (tablete de 0.1 sau 0.2 mg de 2-3 ori pe zi) – efectul se
instalează la 30-60 minute şi durează 8 ore.
Sublingual 60-120 micrograme de 3X/zi
intranazal - 10-20 micrograme de două ori pe zi.
parenteral – fiole de 1mL cu 4 μg ddAVP/mL - SC, IV sau IM- este
5-20 de ori mai activ decât forma intranazală.
Se administrează la pacienţii inconştienţi sau perioperator.
Tratment-
Desaminocisteina-D8-arginin-vasopresina
Hormonii adenohipofizei
Clasificarea imunohistochimică a
celulelor hipofizare
Somatotrofe ~ 50% , secretă GH;
Lactotrofe - 10-25%, secretă PRL;
Corticotrofe -15-20%, sintetizează POMC;
Gonadotrofe -10-15%, pentru LH şi FSH;
Tireotrofe - 3-5%, secretă TSH;
Celule foliculostelate considerate celule nesecretante.
Etiopatogenia și clasificarea AH – Pit NET
Prevalența AH variază în funcție de tipul secretor:
2 și 10 cazuri noi la 100 000 de locuitori/an.
AH reprezintă aproximativ 15% din totalul
neoplasmelor intracraniene.
Clasificarea adenoamelor în funcţie de mărime
micro- (sub 1 cm)
macroadenoame (peste 1 cm),
extensie supraselară
invazie paraselară.
Clasificarea adenoamelor în funcţie de originea
celulară
Lactotrofe, (prevalenţă 40% din totalul AH);
Somatotrofe, - (prevalenţă 10-15%);
Cotricotrofe, - (prevalenţă 10-15%);
Gondotrofe (prevalenţă 15-20%);
Mamosomatotrofe, secretă PRL şi GH;
Tireotrofe (prevalenţă sub 3%)
AH cu secreție plurihormonală
AH nefuncţionale: oncocitomul sau AH derivate din celulele
foliculostelate (prevalenţă 10-25%)
Manifestări clinice
Sindromul endocrin – generează
insuficienţa hipofizară (parţială sau totală),
sindroame de hipersecreţie
DI
Sindromul neuro-oftalmologic:
Cefalee cronică,
Cefalee cu debut acut
+ vărsături şi alterarea stării de conştienţă,
Metodele imagistice
Rezonanţa magnetică nucleară
Tomografia computerizată (CT) – structuri osoase –.
Metodele imagistice
Se mai pot folosi
tomografia cu emisie de pozitroni (PET),
scintigrafia cu octreotid radioactiv (octreoscan)
SPECT (single photon-emission computed tomography).
Radiografia de şa turcă/craniu profil
Diagnosticul diferenţial
hiperplazii în contex fiziologic
alte tumori ale regiuni supra şi paraselare:
1. Benigne (craniofaringiomul, meningiomul);
2. Metastaze ale altor tumori – în special carcinomul de sân
la femei şi cel pulmonar la bărbaţi;
3. Maligne (tumori germinale, sarcoame, cordoame,
limfoame) carcinomul hipofizar este rar;
Diagnosticul diferenţial
alte afecţiuni hipofizare:
1. Fistulă arterio-venoasă a sinusului cavernos, anevrisme
paraselare;
2. Abcese selare;
3. Hipofizita limfocitară, sarcoidoza, histiocitoza
4. Chisturi dermoide, arahnoidale, chisturi ale pungii lui
Rathke, sindromul empy sella;
Infundibulo-
hipofizita
limfocitara
Sindromul empty sella
Sindromul empty sella
Poate fi primar- defectul diafragmei selare
Forma secundară apare postoperator, postiradiere, în
urma unui infarct hipofizar sau a unei hemoragii
tumorale.
Clinic
asimptomatică
semnele și simptomele IH,
hiperPRL,
cefalee, tulburări de vedere sau rinoree cu LCR.
mai frecvent la femei obeze, de vârstă medie, cu HTA și
hipertensiune intracraniană benignă.
