Rolul diagnostic al endoscopiei

digestive superioare în patologia

gastrică
Conf. Dr. Cristin Vere
 Herniile hiatale
‹ Hernia hiatală de alunecare – prezenţa în
torace a stomacului, cardiei şi esofagului
terminal.
- EDS: vizualizarea unei prime îngustări la 35-
37 cm de arcada dentară şi a doua îngustare
la nivelul hiatusului; între ele se află sacul
herniar (mucoasă gastrică); intragastric,
prin retroversie, se vizualizează polul sup.
gastric cu aspect de “pâlnie” (normal-ca un
manşon).
- Obiectivele EDS:
• Dacă hernia se asociază sau nu cu leziuni de
esofagită prin reflux gastro-esofagian.
• Dacă sunt prezente leziuni ale coletului:
eroziuni +/- hemoragie sau ulcer.
• Dacă în sacul herniar există alte leziuni:
varice de fornix, tumori benigne sau
maligne.
 Herniile hiatale
‹ Hernia paraesofagiană – poziţia normală a
esofagului terminal, dar cu prezenţa
stomacului herniat în torace.
- Dg. suspicionat endoscopic în timpul
esofagian inferior când hernia este f. mare
şi poate comprima şi deprima lumenul
esofagian deasupra liniei Z (insuflaţie f.
uşoară).
- Intragastric, prin retroversie, se
vizualizează esofagul ca un “manşon” în
jurul endoscopului la niv. orificiului cardial,
cu prezenţa în vecinătate a unui orificiu ce
reprezintă intrarea în punga herniară.
‹ Hernii mixte – prin relaxarea hiatusului
diafragmatic şi brahiesofag.
- Dg. dificil: se vizualizează linia Z şi apoi
brusc se evidenţiază o cavitate mai mare în
care sunt prezente pliurile gastrice de pe
marea curbură, care se îngustează brusc la
trecerea prin hiatusul diafragmatic.
 Gastrite
‹ Leziuni mucosale (11):
- Edem
- Eritem
- Friabilitatea mucoasei
- Exudat
- Eroziuni plate sau macule erodate
- Papule erodate (eroziuni varioliforme)
- Hipertrofia pliurilor
- Atrofia pliurilor
- Pattern vascular bine vizibil
- Spoturi hemoragice intramurale
- Nodularitatea mucoasei
 Gastrite
‹ Endoscopic se descriu 7 categorii de
gastrite:
- Eritematos-exudativă
- Maculo-erozivă
- Papulo-erozivă
- Atrofică
- Hemoragică
- De reflux entero-gastric
- Cu pliuri hipertrofice
 Gastrita eritematos-exudativă
‹ Reprezintă forma cea mai comună
‹ Eritem parcelar, granularitate fină cu
pierderea luciului mucoasei şi prezenţa de
exudat punctiform; ocazional se observă
friabilitatea mucoasei
‹ De obicei este localizată antral, dar poate
avea şi distribuţie pangastrică
‹ Se poate grada în:
- uşoară
- moderată
- severă
 Gastrita maculo-erozivă
‹ Prezenţa de macule erodate = ulceraţii de
formă şi mărime variabilă (1 mm → 1 cm
diam.), uneori cu halou periferic.
‹ Se localizează în special antral sau
pangastric.
‹ În unele cazuri, leziunile au distribuţie
liniară pe crestele pliurilor, mai ales în
localizarea antrală.
‹ Gradare:
- uşoară: leziuni solitare sau reduse
numeric.
- moderată: leziuni multiple.
- severă: leziuni extrem de numeroase.
 Gastrita papulo-erozivă
(varioliformă)
‹ Leziuni protruzive mucosale, de
obicei ombilicate, ulcerate, variabile
ca dimensiuni.
‹ Localizată predominant la nivelul
corpului gastric.
‹ Gradare:uşoară, moderată, severă.
 Gastrita atrofică
‹ Absenţa pliurilor gastrice sau
aplatizarea lor la insuflaţie minimă în
cursul EDS şi desen vascular bine
vizibilă (mucoasa este asemănătoare
celei recto-colonice).
‹ Se asociază metaplazia intestinală –
pete cenuşii cu aspect vilos la
examinarea de aproape cu
endoscopul.
 Gastrita hemoragică
‹ Spoturi hemoragice, fie sub formă de
arii echimotice, fie sângerare difuză
gastrică.
‹ Gradare – în funcţie de numărul
spoturilor hemoragice:
- uşoară: sub 10

- moderată:peste 10

- severă: arii mucosale întinse.

Gastrita de reflux entero-gastric
‹ Apare la pacienţi cu stomac rezecat
‹ Se caracterizează prin eritemul şi
edemul pliurilor hipertrofice de la
gura de anastomoză şi vizualizarea
refluxului biliar în lumenul gastric.
 Gastrita cu pliuri hipertrofice
‹ Pliuri gastrice înalte, care nu se
aplatizează la insuflaţie.
‹ Aprecierea mărimii pliurilor este dificilă

‹ Înălţimea pliurilor se apreciază în funcţie

de deschiderea pensei de biopsie (5 mm)
‹ Gradare:

- uşoară: pliuri mai mici de 5 mm

- moderată: 5-10 mm

- severă: pliuri mai mari de 10 mm.

Gastrite cronice - criterii histologice
de încadrare
‹ Nu există concordanţă între aspectul
endoscopic şi cel histologic.
‹ După dg. endoscopic este necesară
încadrarea histologică a gastritei
‹ Biopsii prelevate codificat: 2 fragmente
anterior şi posterior antral la 2 cm de pilor;
2 fragmente ant. şi post. la niv. corpului
gastric la 10 cm de cardie; 2 biopsii
adiţionale din orice arie lezională
suplimentară vizibilă; 2 biopsii la 2 cm de
pilor ptr. H. pylori (una-test rapid, alta-ex.
H.P.).
‹ Coloraţii:
- hematoxilină-eozină;
- albastru de metilen: pentru metaplazia
intestinală;
- Giemsa modificat: ptr. Helicobacter pylori.
Gastrite cronice - criterii histologice
de încadrare
‹ Inflamaţie acută – pred. PMN; limfo-
plasmocite puţine, dispersate în corion, la
baza glandelor.
‹ Inflamaţie cronică – infiltrat limfo-
plasmocitar
- Gastrită cronică activă: infiltrat limfo-
plasmocitar + PMN.
- Gastrită cronică inactivă – fără PMN
‹ Glandele:
- prezente
- absente: gastrită atrofică – asociată cu
metaplazie de tip intestinal.
‹ Prezenţa sau absenţa Helicobacter pylori
 Gastrite – dg. etiologic
‹ Infecţioase
‹ Virale
‹ Fungice
‹ Parazitare
‹ Autoimune
‹ Medicamente şi alţi factori potenţial erozivi
(acizi, baze)
‹ Condiţii patogenice asociate:
- Gastrita de stres
- Ciroza hepatică cu gastropatie portal-
hipertensivă
- Stomac rezecat
- Gastrita de iradiere
‹ În cadrul unor boli generale (gastrita
eozinofilică etc.).
 Gastrite cronice - diagnostic
‹ Gastrită cronică activă antrală Hp
pozitivă eritemato-exudativă
‹ Pangastrită cronică autoimună
predominant corporeală cu atrofie
severă şi metaplazie intestinală
‹ Gastrită granulomatoasă antrală cu
pliuri hipertrofice în cadrul bolii
Crohn
 Gastropatii acute
‹ EDS: eroziuni hemoragice sau non-
hemoragice; macule erodate de
dimensiuni variabile, cu cruste hematice
sau pete hemoragice, uneori hemoragii în
masă.
‹ H.P.: inflamaţie mucosală de tip acut
(PMN), cu localizare caracteristică în jurul
gâtului glandelor ca nişte microabcese;
afectare superficială a peretelui gastric.
‹ Cauze: AINS, alcool etc.
 Gastrita acută de stres
‹ Apare în traumatisme majore, intervenţii
chirurgicale mari, arsuri peste 30% din
suprafaţa corporală, afecţiuni
neurochirurgicale grave, afecţiuni
medicale severe (coagulopatii, septicemii),
ventilaţie mecanică.
‹ EDS:
- la câteva ore de la stres apar leziuni
precoce = arii eritematoase gastrice
alternând cu arii de mucoasă palidă.
- ulterior, se produc hemoragii subepiteliale
şi eroziuni, întâi la niv. fornixului şi
corpului gastric.
 Gastrite cronice
‹ Gastrita cronică HP (+) – este o gastrită
activă, cu infiltrat inflamator cronic activ,
cu localizare de obicei antrală.
- EDS-aspecte variabile: muc. normală;
aspect eritematos-exudativ sau nodular
(granular).
- Dg. prin prelevare de biopsii de la 2 cm de
pilor + colorare (clasic-hematoxilină-
eozină, speciale-Giemsa etc.) + cultură.
- Test rapid la urează
- Test serologic ptr. Hp
- Test respirator carbon-uree.
 Gastrite cronice
‹ Gastrita atrofică – reprezintă consecinţa
stadială a unui proces inflamator cronic →
reducerea densităţii glandelor antrale sau de
la niv. corpului gastric şi înlocuirea, iniţial
parcelară, apoi extinsă a epiteliului gastric
cu epiteliu intestinal metaplazic.
- Gastrita de tip B: la niv. muc. antrale;
implicat Hp; nu determină anemie Biermer.
- Gastrita de tip A: la niv. corpului şi
fornixului; mec. patogenic autoimun;
determină anemie Biermer.
- Prelevare de biopsii multiple (antru, corp
gastric) ptr. evidenţierea modificărilor
atrofice + metaplazie intestinală.
- Gastrita atrofică de bont gastric – datorită
absenţei gastrinei secretată la niv. antrului,
care are rol trofic pe muc. gastrică (pliuri
mici, pattern vascular bine vizibil).
 Gastrite cronice
‹ Gastrita (gastropatia) cu pliuri
hipertrofice (boala Ménétrier)
- Pliuri gigante la niv. Fornixului şi
corpului gastric.
- H.P.: hiperplazie foveolară cu
absenţa infiltratului inflamator.
 Gastropatia portal-hipertensivă
‹ Forma uşoară – 3 aspecte:
- Aspect de mozaic (piele de şarpe), cea
mai frecventă, datorată edemului; arii
poligonale, albicioase, ce delimitează zone
hiperemice.
- Rash scarlatiniform, pete roşii, multiple.
- Hiperemie difuză, uneori parcelară pe
crestele pliurilor.
‹ Forma severă – picheteuri hemoragice,
uneori cu sângerare difuză.
‹ H.P.: absenţa infiltratului inflamator;
prezenţa constantă de ectazii vasculare în
submucoasă, uneori şi în corion;
hiperplazie foveolară.
 Ulcerul gastric
‹ Semne directe:
- Forma ulcerului
- Marginile ulcerului
- Craterul (fundul) ulcerului
- Dimensiunile şi profunzimea ulcerului
- Mucoasa înconjurătoare
 Ulcerul gastric
‹ Forma ulcerului – depinde de stadiul
evolutiv al UG:
- Std. acut: nişa gastrică benignă este
rotundă; când începe să se epitelizeze
devine ovală → elipsoidală → clepsidră.
- F. rar nişa gastrică benignă are margini
neregulate.
- Forma ulcerului nu reprezintă un
parametru de certitudine ptr. dg. de
benignitate.
 Ulcerul gastric
‹ Marginile ulcerului
- Indiferent de std. ulcerului marginile
sunt bine tăiate (ştanţate).
- Std. acut: prezenţa de
pseudomembrane la niv. craterului,
care se întind peste marginile UG →
marginile ulcerului sunt erodate.
 Ulcerul gastric
‹ Craterul ulcerului
- Acoperit cu un depozit alb-cenuşiu, sau
gălbui (când există reflux duodeno-
gastric).
- Depozitul fibrino-leucocitar este extrem de
gros în std. acut → nu se poate vizualiza
fundul ulcerului.
- Pe măsură ce procesul de vindecare
avansează, depozitul se subţiază şi
permite vizializarea fundului nişei (netedă
în UG benigne).
 Ulcerul gastric
‹ Dimensiunile şi profunzimea ulcerului – f.
greu de apreciat datorită efectului optic
determinat de distanţa dintre endoscop şi
nişă → pe peretele posterior ulcerele apar
de obicei mai mari, iar în reg. pilorică mai
mici.
‹ Dimensiunile UG – stabilite prin 2
modalităţi:
- calculare în funcţie de deschiderea pensei
de biopsie.
- electronic, utilizând programe speciale pe
calculator.
‹ Adâncimea nişei – greu de evaluat
endoscopic (un ulcer f. profund poate să
apară ca fiind superficial datorită
convergenţei pliurilor şi închiderii nişei).
 Ulcerul gastric
‹ Mucoasa înconjurătoare – reprezintă parametrul
cel mai important ptr. dg. diferenţial dintre nişa
benignă şi cea malignă.
- Std. acut: extrem de edemaţiată, turgescentă,
hiperemică a.î. imediat lângă nişă este
supradenivelată şi se pierde în pantă lină pe
măsură ce se depărtează de UG; în std. acut
craterul ulcerului şi muc. înconjurătoare au un
aspect vulcaniform.
- Pe măsură ce UG se vindecă, muc. înconjurătoare
îşi pierde edemul şi hiperemia ajungând la acelaşi
nivel cu marginile nişei; în paralel cu dispariţia
edemului şi hiperemiei, pliurile devin mai vizibile
şi convergente → convergenţa pliurilor este bine
vizibilă la insuflaţie uşoară şi dispare la insuflaţie
exagerată.
- Std. de vindecare avansat: muc. înconjurătoare
prezintă un halou hiperemic, cu aspect poligonal
imediat lângă nişă şi în palisadă la depărtare de
nişă.
Semne indirecte de ulcer gastric
‹ Sunt reprezentate de diferite deformări
care iau naştere datorită convergenţei
pliurilor.
‹ Unghiul gastric în arc gotic (semnul lui
Henning)
- apare în nişe localizate la niv. unghiului
gastric şi care se deformează pe măsură
ce nişa se vindecă, iar pliurile devin
convergente → convexitatea este
tracţionată în sus → unghi în arc gotic (se
caută obligatoriu nişa).
Semne indirecte de ulcer gastric
‹ Deformarea trapezoidală a unghiului
gastric
- apare când la niv. unghiului gastric există
2 nişe faţă în faţă → când se cicatrizează
tracţionează egal unghiul gastric şi dispare
forma paraboloidală a unghilui.
‹ Deformarea stomacului în “pungă de
tutun”
- apare când UG este mare, profund, pe
mica curbură a porţiunii orizontale.
- În procesul de cicatrizare, mica curbură se
retractă, devine extrem de scurtă şi
rectilinie, însă marea curbură rămâne de
aceleaşi dimensiuni → apare impresia că
se ajunge imediat cu endoscopul la pilor.
Semne indirecte de ulcer gastric
‹ Semnul lui Shindler = ulcere în porţiunea
verticală a corpului gastric pe una din feţe
→ schimbarea sensului şi paralelismului
pliurilor de pe marea curbură în porţiunea
verticală; pliurile de pe marea curbură
încep să conveargă spre nişă a.î. nu se
vizualizează pliuri paralele în axul
stomacului (se urmăreşte endoscopic
traseul pliurilor ptr. evidenţierea
leziunilor).
‹ Kissing ulcers – transversalizarea pliurilor
de la o faţă la alta → aspect de “sticlă de
ceas”.
 Stadiile de vindecare ale ulcerului
gastric
‹3 stadii principale:
- Acut: A1 şi A2
- De vindecare: H1 şi H2
- De cicatrice: S1 (cicatrice roşie) şi S2
(cicatrice albă-definitivă).
 Stadiile de vindecare ale ulcerului
‹ Std. acut gastric
¾ Std. A1 – nişa este perfect rotundă, cu
margini bine tăiate, muc. cu aspect
vulcaniform (datorită edemului şi
hiperemiei).
- uneori, din depozitul fibrino-leucocitar ce
acoperă nişa ies mici eroziuni pseudopodice
care depăşesc marginea UG şi ajung în muc.
înconjurătoare - nişa pare f. profundă
datorită marginilor f. mult ridicate, iar
depozitul fibrino-leucocitar este extrem de
gros; pliurile nu sunt convergente.
¾ Std. A2 – edemul muc. înconjurătoare
diminuă, dar marginile sunt
supradenivelate; depozitul fibrino-leucocitar
este mai subţire; dispar eroziunile.
pseudopodice
- În std. Std. A1 şi A2 nu se observă pliuri
convergente.
 Stadiile de vindecare ale ulcerului
gastric
‹ Stadiul de vindecare
¾ Std. H1 – nişa îşi păstrează forma rotundă,
dar muc. înconjurătoare este total
aplatizată – au dispărut edemul şi
hiperemia; depozitul fibrino-leucocitar este
mai subţire; la insuflare mică se schiţează
pliuri convergente.
¾ Std. H2 – nişa îşi schimbă forma → în
clepsidră sau ovală, de dimensiuni mici,
sau formă elipsoidală.
 Stadiile de vindecare ale ulcerului
gastric
‹ Std. H2
- Marginile nişei sunt f. bine tăiate, iar muc.
înconjurătoare poate prezenta 2 aspecte:
1. În jurul nişei apar nişte arii poligonale
hiperemice dispuse radiar 2-3 mm, începând
de la marginea nişei către exterior, urmând
apoi nişte striuri capilare paralele
(“hiperemie în palisadă”), ce reprezintă
expresia macroscopică a procesului de
vindecare; din marginile nişei începe o
regenerare masivă a epiteliului ce
avansează la interfaţa dintre ţesutul
conjunctiv denudat din submuc. şi depozitul
fibrino-leucocitar → aspect poligonal
(datorat epiteliului care începe să se cuteze
ca urmare a regenerării extrem de rapide,
care depăşeşte posibilitateade avansare pe
interfaţa respectivă).
 Stadiile de vindecare ale ulcerului
gastric
‹ Std. H2
2. Concomitent cu regenerarea
epiteliului se produce generarea de
neocapilare, vizualizate cel mai bine
la periferia zonei sub formă de
palisadă; la insuflare moderată
pliurile sunt extrem de convergente,
fiind vizualizate până în marginea
nişei, paralele şi netede; la insuflare
accentuată dispar total.
 Stadiile de vindecare ale ulcerului
gastric
‹ Std. de cicatrice
‹ Std. S1 (cicatrice roşie) – reprezintă numai
sfârşitul perioadei de epitelizare a nişei –
hiperemie în palisadă şi eventual câteva
imagini poligonale în centrul nişei; pliurile
sunt convergente – ajung la niv. cicatricei
roşii.
- Std. S1 – vindecare incompletă a nişei
(dacă se opreşte trat., nişa se reface).
‹ Std. S2 (cicatrice albă, definitivă) –
punctiformă sau liniară; pliuri convergente
spre cicatrice.
Particularităţi ale ulcerului gastric în
funcţie de localizare
‹ Ulcer gastric localizat la nivelul unghiului
gastric şi pe mica curbură
- Formă rotundă, cel mai frecvent; cicatrice
liniară la vindecare.
- Greu de vizualizat cu endoscopul cu vedere
axială (tangenţial).
‹ Ulcere pe porţiunea verticală a corpului
gastric
- Pe mica curbură se vizualizează uşor;
- Pe faţa posterioară se vizualizează mai greu
– se caută semne indirecte =
transversalizarea pliurilor (nişa se
evidenţiază mai bine cu pacientul în decubit
dorsal);
- Pe faţa anterioară nişa se observă mai uşor,
urmărind traiectul pliurilor.
Particularităţi ale ulcerului gastric în
funcţie de localizare
‹ Nişă pe marea curbură
- Vizualizare dificilă: distensibilitatea marii
curburi se pierde; uneori nişa este
acoperită de pliuri → destinderea pliurilor
şi îndepărtarea lor f. uşoară cu endoscopul.
- Nişa apare ştanţată în pliuri.
‹ Ulcer pe antrul piloric
- Vizualizare uşoară pe faţa anterioară;
- Pe faţa posterioară poate scăpa examinării
dacă este localizată la 1-2 cm de unghiul
gastric.
- Ulcerele juxtapilorice sunt cel mai greu de
vzualizat datorită trecerii oarbe în DI
(bănuit datorită deformării pilorului).
 Tumori gastrice
‹ Cancerul gastric precoce – supravieţuire la
5 ani = 85-95%.
- Majoritatea localizate în 2/3 distale ale
stomacului.
- Leziuni multifocale în 10% din cazuri.
- Dpv endoscopic – 3 forme:
‹ Tipul I: tumoră protruzivă, molară/non-
molară
- Ia (non-molară): protruzie de 4-5 mm cu
mucoasa de acoperire cvasinormală;
- Ib (molară): polip cu pedicul scurt.
 Cancerul gastric precoce
‹ Tipul II: forma superficială – 3 variante:
– IIa: supradenivelat – arie circulară cu
diam. de 1 cm, contur în general
neregulat, care depăşeşte planul muc. cu
2-3 mm.
– IIb: plat – arie de muc. mai decolorată,
cartonată, contur neregulat, cu diam. de
1-1,5 cm.
– IIc: subdenivelat (eroziv) – eroziune
superficială cu profunzimea de 1-3 mm,
contur neregulat, cu halou periferic,
acoperită cu detritus necrotic sau
hemoragic.
‹ Tipul III: ulcerat – nişă cu margini mai
neregulate; pliurile se opresc la distanţă de
nişă, fuzionate sau în “măciucă”; necesită
biopsii multiple din toate cadranele.
 Cancerul gastric precoce
‹ Tipuri combinate:
- Ia + IIc

- IIa + III

- IIc + III

‹ Biopsii multiple

‹ Citologie
 Cancerul gastric avansat
‹ Clasificarea Bormann
- Tipul I: vegetant (exofitic) – tumoră mare,
suprafaţă neregulată, gri-albicioasă, aspect
conopidiform; reprezintă 20% din tumorile
avansate; 2/3 la niv. corpului gastric şi 1/3
în antru.
- Tipul II: ulcero-vegetant – formaţiune
vegetantă cu excavaţie mare prin necroze
extinse la niv. tumorii; 40% din cazuri.
- Tipul III: ulcero-infiltrant – nişă gigantă, cu
margini neregulate, muc. înconjurătoare
mamelonată, infiltrată, rigidă la biopsie;
necesită prelevare de biopsii din marginile
nişei; 10-20% din cazuri.
- Tipul IV: infiltrant – linita plastică (infiltrare
difuză) sau schir (nu afectează întreg
stomacul); localizare la niv. corpului gastric;
EDS-dispariţia totală a pliurilor, lipsa
peristalticii, eventual, ulceraţii superficiale
în “pată de ulei”; necesită biopsii multiple.
 Cancer gastric – afecţiuni cu risc
crescut
‹ Stomac rezecat
– risc la peste 10 ani de la rezecţie
- riscul creşte la cei cu anastomoză T-L
(reflux biliar în bont gastric.
- EDS la 3-5 ani.
‹ Anemia Biermer (gastrită atrofică)
- risc în 15-20 de ani
- atrofie + metaplazie
- cancerul gastric se dezvoltă la 5% din
pacienţi
- EDS la 3 ani obligatoriu.
 Cancer gastric – afecţiuni cu risc
crescut
‹ Polipi
- dacă nu sunt ectomizaţi → 8% din polipi
se malignizează
- degenerarea polipilor în cca 8-12 ani →
polipectomie ptr. profilaxia cancerului.
‹ Ulcer gastric
- posibilă malignizare a UG benign în 0,5-
3% din cazuri → biopsii la fiecare control
- nişa malignă de la început → biopsii.
‹ Gastropatia Ménétrier
- afecţiune rară
- malignizare în 10% din cazuri.
 Tumori non-epiteliale
‹ Formaţiuni protruzive cu muc. de
acoperire normală.
‹ Semnul cortului

‹ Pliu în punte

‹ Semnul pernei.
 Limfomul gastric
‹ 5% din tumorile gastrice
‹ cea mai frecventă localizare
extraganglionară a LNH.
‹ EDS:
- forme polipoide: multiple nodozităţi;
- forme ulcerate: multiple ulceraţii “în pată
de ulei” pe o zonă indurată;
- forme infiltrative;
- gastrită cu pliuri hipertrofice.
‹ Necesită biopsii forţate sau biopsii cu ansa
de polipectomie (se recoltează un
fragment mai mare).
 Limfomul gastric - stadializare
‹ IE – localizare exclusiv gastrică.
‹ II1E – stomac + ggl locoregionali.

‹ II2E – stomac + ggl subdiafragmatici.

‹ IIIE – IIE + ggl supradiafragmatici.

‹ IV – boală diseminată.

Pronostic mai bun decât

adenocarcinomul gastric.
 Carcinoidul
‹ 0,3% din tumorile gastrice.
‹ Se dezvoltă din celulele enterocromafine.
‹ EDS:
- leziuni mici, localizate la niv. corpului
gastric şi fornixului
- leziuni multiple, frecvent forme protruzive.
‹ Dg.:
– biopsii forţate sau cu ansa de
polipectomie.
– coloraţie cu argint (reacţie argirofilă
specifică ptr. celulele enterocromafine).
20% au metastazat în momentul stabilirii
dg.
 Leiomiomul şi leiomiosarcomul
‹ 1% din tumorile gastrice
‹ Derivă din ţesutul muscular neted

‹ EDS: formaţiune non-epitelială, dificil

de diagnosticat dacă nu este ulcerată
(necesită ecoendoscopie).
‹ 30-50% din sarcoame – tumori mari,
palpabile, metastazate şi inoperabile
în momentul diagnosticării.
 Lipom şi liposarcom
‹ Tumori rare
‹ Provin din ţesutul grăsos din
submucoasă
‹ EDS: tumori solitare, localizate în
porţiunea orizontală gastrică,
frecvent ulcerate (HDS).
 Resturile pancreatice
‹ Insule de pancreas ectopic în stomac
‹ Relativ rare

‹ Localizate în submucoasă, cel mai

frecvent la niv. antral
‹ EDS: leziuni de dimensiuni mici,
eventual ulcerate → sângerare;
uneori au duct secretor asociat ariei
de celule pancreatice.
 Tumori gastrice metastatice
‹ Melanom malign
- EDS: arie negricioasă, supradenivelată
- Dg. – biopsie + ex. H.P.
‹ Tum. rare:
- Sân
- Plămân
- Tum. genitale
- Ficat
- Colon
- Sarcom Kaposi la bolnavii cu SIDA