CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 SISTEMUL BANCAR AL ROMANIEI

1.1.Rolul si functiile BNR in cadrul sistemului bancar romanesc
1.2.Bancile comerciale - veriga importanta a sistemului bancar romanesc

CAPITOLUL II. INSTRUMENTE DE PLATA UTILIZATE IN SISTEMUL BANCAR

2.1. CECUL - categorii si elemente esentiale
2.2. Virametul international (SWIFT)
2.3. Cardul - concept si tipuri
2.4. Cambia
2.5. Biletul la ordin
2.6. Instrumente de plata cu acces la distanta, de tipul aplicatiilor Internet banking (home
banking)

CAPITOLUL III. MODALITATI DE PLATA

3.1. Acreditivul documentar
3.2. Incasso-ul documentar
3.3. Ordinul de plata
3.4. Vinculatia
3.5. Garantiile bancare

CAPITOLUL IV –ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARA IN CADRUL BANCPOST

S.A.
4.1.Istoricul bancii
4.2.Structura organizatorica
4.3.Misiune si viziune
4.4.Principalii indicatori (2011 – 2013)
4.5.Locul Bancpost in Sistemul Bancar din Romania
4.6.Analiza Swot

CAPITOLUL V. SPECIFICUL PLATII PRIN ACREDITIV DOCUMENTAR LA S.C.

BANCPOST S.A. - STUDIU DE CAZ
1
CONCLUZII, PROPUNERI SI RECOMANDARI
ANEXE
BIBLIOGRAFIE

2
 INTRODUCERE

În ansamblul relaţiilor financiar-valutare, plăţile şi decontările internaţionale joacă un rol

important, fiind rezultatul derulării operaţiunilor comerciale internaţionale de import-export,
majoritatea dintre acestea derulându-se prin intermediul băncilor comerciale.
Modalităţile de plată internaţionale reprezintă un ansamblu de mecanisme, de tehnici,
prin care se pot plăti/încasa contravaloarea mărfurilor livrate, serviciilor prestate, lucrărilor
executate de la cumpărător/importator/debitor la vânzător/exportator/creditor, părţi care intervin
în relaţiile comerciale şi de altă natură între firme diferite din interiorul aceleaşi ţări sau ţări
diferite.
Modalităţile de plată folosite pe plan internaţional, cunosc o mare diversitate, din
categoria acestora făcând parte: acreditivul documentar, scrisoarea comercială de credit, incasso-
ul documentar, ordinul de plată, modalităţi de plată combinate, schimbul de documente la plată şi
vinculaţia.
Acreditivul documentar reprezintă un angajament, indiferent de modul în care este
descris sau definit, prin care o bancă (emitentă) acţionând la cererea şi în conformitate cu
instrucţiunile unui client (ordonator-importator), contra documente strict conforme cu termenii şi
în condiţiile acreditivului se obligă să efectueze plata în favoarea unui terţ (beneficiar-
exportator) sau la ordinul acestuia, sau să plătească ori să accepte efecte de comerţ (cambii,
bilete la ordin) trase de acesta; să autorizeze o altă bancă să facă astfel de plăţi sau ca astfel
efectele să fie plătite, acceptate sau negociate la o altă bancă.
În derularea acreditivului documentar sunt implicate următoarele părţi: ordonatorul
acreditivului care este importatorul respectiv cumpărătorul, beneficiarul acreditivului respective
vânzătorul, banca emitentă a acreditivului care işi asumă angajamentul de plată faţă de vânzător
şi o bancă corespondentă care poate fi în postura de bancă bancă trasă/acceptantă, bancă
negociatoare, bancă confirmatoare .
Executarea acreditivului documentar se realizează printr-o serie de documente formate în
general din factură comercială, documente de transport, certificat de asigurare, certificat de
origine, lista de colete, certificat de calitate, fitosanitar, buletinul de analize având rolul de a
demonstra că beneficiarul şi-a îndeplinit obligaţiile asumate.
Ca urmare a diversificării operaţiunilor de comerţ exterior şi datorită caracterului
adaptabil al acreditivului, în practica internaţională s-au consacrat mai multe tipuri de acreditive
documentare, a căror schemă de plată permite înţelegerea mecansimului complex al derulării
unei operaţiuni de export-import prin acreditiv documentar.

3
 Recurgerea generală la acreditiv documentar se datorează avantajelor pe care le conferă,
gradului ridicat de securitate pentru interesele importatorului, livrarea mărfurilor în condiţiile şi
termenele stabilite precum şi pentru interesele exportatorului vizând în principal siguranţa plăţii.
Prezentarea unui caz real de utilizare a unui acreditiv documentar de import evidenţiază
complexitatea deosebită a acestei modalităţi de plată, exigenţele care trebuiesc îndeplinite pentru
realizarea în siguranţă a plăţii şi modul de soluţionare a discrepanţelor care uneori se ivesc în
derularea plăţii prin acreditiv documentar.
Compararea acreditivului documentar cu incasso-ul documentar are menirea de a
evidenţia care dintre aceste modalităţi de plată e mai convenabilă sub aspectul costului implicat
de utilizarea acestora şi a gradului de acoperire a riscurilor cărora sunt supuse părţile
contractante, o tentativă de explicare a recurgerii în actualul mediu de afceri românesc la ordinul
de plată.

4
CAPITOLUL 1
SISTEMUL BANCAR AL ROMANIEI

1.1.Rolul si functiile BNR in cadrul sistemului bancar romanesc

În economia de piaţă, sectorul bancar coordonat de B.N.R are un rol major, el acţionând
în promovarea reformei şi manifestarea concretă a mecanismului autoreglării economice. În
manifestarea lui permanentă, sectorul bancar este o componentă de bază a sistemului financiar-
monetar.
În înţelegerea conceptului de „ întreprindere bancară”, Banca Naţională a României
ocupă un loc deosebit, ea fiind garantul stabilităţii monedei naţionale şi promotor al politicilor
monetare şi de credit.
Având în vedere rolul pe care îl au băncile pentru buna funcţionare a unităţilor economice
şi a economiei în ansamblu, s-a impus ca în perioada tranziţiei la economia de piaţă să se creeze
un sistem modern, capabil să ofere o gamă largă de produse şi servicii bancare de un nivel
calitativ superior, care să satisfacă exigenţele tuturor categoriilor de agenţi economici din
economia de piaţă.
În acest context, imediat după 1989, la începutul perioadei de tranziţie, în activitatea
bancară din România s-au produs schimbări esenţiale.
Banca Naţională a României a fost reorganizată şi a intrat, astfel, în sarcinile sale fireşti
de Bancă Centrală, cu următoarele funcţii: emisiunea monetară, asigurarea stabilităţii monetare,
administrarea rezervelor valutare ale ţării, urmărirea executării balanţei de plăţi externe,
supravegherea activităţii bancare pentru activităţile comerciale ale Băncii Naţionale a României,
a fost creată BANCPOST S.A.
Pentru menţinerea circulaţiei băneşti la nivelul corespunzător, B.N.R. asigură legătura
dintre dimensiunile creditului şi volumul masei monetare în circulaţie.
Supravegherea activităţii bancare de către B.N.R. , în condiţiile economiei de piaţă, nu a
avut în vedere măsuri de comandă, ci de reglementări-cadru, de orientare profesională în
activităţile bancare: creditul bancar, decontările, etc.1
Restructurarea sectorului bancar a avut în vedere următoarele aspecte: Desfiinţarea
monopolului statului asupra sectorului bancar; Reorganizarea băncilor de stat ca societăţi pe
acţiuni; Capitalizarea băncilor; Privatizarea băncilor de stat cu capital majoritar de stat;
1
Dardac, Nicolae; Barbu, Teodora - Monedă, bănci şi politici monetare, Editura ”Didactică şi Pedagogică”,
Bucureşti, 2005;

5
Înfiinţarea unui număr mare de bănci; Diversificarea tipurilor de bănci; Diversificarea produselor
şi serviciilor bancare; Extinderea reţelei teritoriale; Realizarea unui management performant,
participativ şi eficient; Desfăşurarea activităţii bancare după strategii şi statute proprii fiecărei
bănci; Deschiderea către colaborarea cu băncile străine;
Banca Naţională a României este o bancă cu capital integral de stat. În Legea privind
activitatea bancară nr 58/1998 este stipulat:“Ea este organul de emisiune al statului şi stabileşte
reglementările în domeniul monetar, de credit, valutar şi de preţ. Banca Naţională a României
refinanţează societăţile bancare şi asigură lichidităţi sistemului bancar. Banca Naţională a
României asigură supravegherea activităţii tuturor societăţilor bancare”.
Capitalul propriu al Băncii Naţionale a României aparţine în întregime statului. Fondul de
rezervă al Băncii Naţionale se constituie din profitul evidenţiat în bilanţul anual, după acoperirea
altor destinaţii.
Banca Naţională a României elaborează balanţa de plăţi externe, balanţa creanţelor şi
angajamentelor externe, stabileşte cursurile de schimb valutar, păstrează şi gestionează rezervele
internaţionale ale statului.
Activitatea Băncii Naţionale a României a fost perfecţionată permanent, ca urmare a
schimbărilor petrecute în economie şi societate. Ca urmare a fost necesară înlocuirea Statutului
BNR adoptat prin Legea nr 34/1991 cu noul Statut adoptat prin Legea nr 101/1998. În acest
document de mare însemnătate sunt precizate atribuţiile BNR ca factor de stabilitate monetară şi
economică.

Rolul Băncii Naţionale a României

Banca Naţională a României acţionează ca instituţie, din partea statului, pentru a stabilii
şi coordona politica monetară şi de credit a economiei. Banca Naţională a României are un rol
deosebit în menţinerea stabilităţii monedei naţionale şi a încrederii publicului în bănci.
Rolul Băncii Naţionale a României este acela de a stabilii şi implementa politica
monetară şi de credit, emisiunea monetară, monitorizarea cursurilor valutare, administrarea
rezervelor valutare, supravegherea instituţiilor financiar bancare, asigurarea de fonduri pentru
stat, asigurarea legăturii cu organizaţii financiar bancare internaţionale, analist al condiţiilor
monetare şi economice.
Fig. 1.1.Rolul BNR in economia Romaneasca
6
 Sursa: Dardac, Nicolae; Barbu, Teodora - Monedă, bănci şi politici monetare, Editura ”Didactică şi
Pedagogică”, Bucureşti, 2005;

În plus, Banca Naţională a României are atribuţii speciale, legate şi de perioada de

tranziţie de la o economie centralizată la economia de piaţă. Acestea sunt:
Asigurarea unei concurenţe loiale între bănci;
Încurajarea dezvoltării unei practici bancare corecte, care să sprijine dezvoltarea unui
sector privat sănătos.
Banca Naţională a României decide care entităţi pot opera ca bănci şi stabileşte reguli de
emitere a autorizaţiilor de funcţionare a băncilor. Ea monitorizează activitatea băncilor
comerciale, de pe o parte cerându-le periodic rapoarte financiare şi statistice, iar pe de altă parte,
prin efectuarea de controale la sediul acestora.
Băncile care au probleme financiare intră în supravegherea specială a bănci centrale.
Dacă împrejurările o cer, ea va asigura un „portofoliu de salvare”, pentru ca publicul să nu-şi
piardă încrederea în sistemul bancar.
7
 Banca Naţională a României, are rolul de a controla nivelul masei monetare şi ratele
dobânzii în economie, ca parte a politicii generale.2
Rolul deosebit de important în cadrul economiei a Băncii Naţionale a României, este
susţinut de argumente legate de:
Natura banilor că bun public;
Necesitatea de a controla activitatea băncilor;
Controlul masei monetare;
Rolul sistemului bancar în sprijinirea economiei.
Banca Naţională a României joacă un rol important în tranziţia economică, încurajând
dezvoltarea operaţiunilor bancare şi reglementând concurenţa în sistemul bancar.

Funcţiile Băncii Naţionale a României

În cadrul sistemului bancar, banca de emisiune are un rol major. Prin funcţiile îndeplinite,
prin legăturile multilaterale cu celelalte, şi prin acestea cu economia, banca de emisiune
reprezintă o placă turnată a sistemului bancar afirmându-şi pe deplin denumirea de bancă
centrală.
Implicată amplu în emisiunea monetară, în procesele de creditare li de dirijare prin credit
şi monedă a economiei, în operaţiunile valutare şi în alte operaţiuni importante din punct de
vedere monetar şi al creditului banca de emisiune a fost deja în atenţia multor publicaţii.
Substanţa funcţionalităţii bănci de emisiune se manifestă pr câteva funcţii principale:
-funcţia de emisiune şi de creditare;
-funcţia de centru valutar;
-funcţia de bancă a băncilor
-funcţia de bancă a statului;
-funcţia de realizare a politicii monetare.

Fig. 1.2. Functiile BNR

2
Dedu V. - Managementul bancar, Editura ”Mondau”, 1997;

8
 Sursa: Dardac, Nicolae; Barbu, Teodora - Monedă, bănci şi politici monetare, Editura ”Didactică şi
Pedagogică”, Bucureşti, 2005;

Funcţia de emisiune
Banca Centrală emite bancnote a căror curs este legal şi puterea liberatorie nelimitată. În
acest sens, bancnotele trebuie să fie rezistente şi dificil de imitat, iar volumul emisiunii să fie
proporţionat nevoilor economice : o insuficienţă de emisiune provocând un risc deflaţionist, un
exces , un risc inflaţionist.
Cât timp bancnotele au fost convertibile în moneda de aur sau lingouri, volumul
emisiunii a fost reglat în funcţie de încasări.
Treptat volumul emisiunii s-a stabilit ca un multiplicator al volumului încasărilor, în
prezent neexistând alte limite ale volumului emisiunii decât acelea fixate de către banca de
emisiune, în acord cu autorităţile publice, pentru a furniza economiei volumul necesar de
lichiditate. De fapt având o pondere din ce în ce mai redusă în lichiditatea monetară, volumul
bancnotelor nu depinde decât de preferinţele subiecţilor economici, deci de obişnuinţele acestora
de aţi regla plăţile în numerar.

9
 Bancnotele emise precum şi depozitele la banca de emisiune numite şi deţineri de
monedă centrală, reprezintă „baza” circulaţiei monetare3.
În legătură cu exercitarea funcţiei de emisiune Banca Centrală devine, patrimonial,
deţinătoarea stocului de aur monetar şi titulatura rezervelor monetare ale ţării.

Funcţia de creditare
Banca Centrală participă la creaţia monetară nu numai sub formă de bancnote, ci şi sub
forma activelor scripturale în conturi deschise în cartotecile sale, acordând împrumuturi pe
următoarele căi:
-creditarea Trezoreriei publice, sursă importantă de emisiune monetară în trecut;
- intervenţiile pe pieţele valutare.
Refinanţarea creditelor, acceptate de către bănci de către Banca Centrală se poate face
prin două tehnici:
1)rescontul, adică scontarea de către Banca Centrală a efectelor de ţinute de către bănci,
la o rată a dobânzii fixă, care constituie rata dobânzi directoare în economie. În prezent această
tehnică este utilizată foarte restrictiv;
2)intervenţiile pe piaţa monetară constituie mijlocul principală de refinanţare a creditelor,
fie sub forma pensiunilor pe piaţa interbancară, fie sub forma operaţiunilor de
cumpărare+vânzare de bonuri de tezaur sau obligaţiuni.
Această funcţie de creditare ultimă conferă Băncii Centrale un rol esenţial în sistemul
monetar şi de credit, permiţându-i să exercite controlul asupra creaţiei monetare şi să orienteze
distribuirea creditelor în funcţie de nevoile economiei. Realizând această funcţie Banca Centrală
se afirmă că bancă a băncilor.

1.2.Bancile comerciale- veriga importanta a sistemului bancar romanesc

Locul şi rolul băncilor în mediul economic, structura lor este determinată şi de creaţia
monetară, factor specific al funcţionalităţii în economie. Băncile s-au afirmat esenţial ca instituţii
monetare, ca intermediar financiar, a căror caracteristică principală este posibilitatea de a pune în
circulaţie creanţe asupra lor însele, care sporesc masa mijloacelor de plată şi volumul circulaţiei
monetare.
Rolul băncilor în economie este evidenţiat de funcţiile îndeplinite de acestea că agenţi
economici şi ca factori de modelare economică:

3
Tudorache D., Papari G., Dică C. - Monedă, Bănci, Credit, Editura „Andrei Şaguna”, Constanţa, 2008;
10
 Atragerea disponibilităţilor monetare, temporar disponibile ale diferiţilor agenţi
economici prin oferta de titluri secundare şi condiţii de depozitare avantajoase din punct de
vedere al remunerării, lichidităţii, siguranţei;
Acordarea şi distribuirea de mijloace băneşti suplimentare diferiţilor agenţi economici în
vederea completării capitalurilor proprii;
Crearea instrumentelor de credit ale circulaţiei monetare;
Sporirea şi diversificarea ofertei de servicii financiare pentru clienţi (persoane fizice sau
juridice).
O altă funcţie a băncilor este aceea a creaţiei economice. Această funcţie se manifestă pe
plan financiar şi pe plan tehnic.

Funcţiile bănciilor comerciale în economie

Funcţiile unei bănci rezultă atât din obiectul activităţii pe care care o desfăşoară cât şi din
caracterul complex al rolului pe care aceasta îl are în economie, atât din punct de vedere al
serviciilor pe care le efectuează, cât şi din punct de vedere al relaţiilor în spaţiul geografic. În
principal, o bancă îndeplineşte următoarele funcţii:
Funcţia de depozit - constă în:
Efectuarea de operaţiuni de depozit la vedere şi la termen, în cont, cu numerar şi cu
titluri, constând în atragerea resurselor băneşti de la persoane fizice şi juridice, în vederea
păstrării şi fructificării lor;
Efectuarea de operaţiuni de depozitare şi trezorerie pentru obiecte de valoare aflate în
propietatea persoanelor fizice şi juridice.
Depozitele sunt principala sursă de constituire a fondurilor băncii ele reprezentând o
importantă parte din disponibilităţile acesteia. Prin funcţia de depozit însă, băncile asigură
totodată şi un serviciu deosebit de important tuturor sectoarelor din economie, oferind
posibilitatea efectuării de economii de către cei care dispun de disponibilităţi în condiţiile
recompensării depunătorului prin dobânzi şi având o formă foarte lichidă în funcţie de felul
depozitului. Aceste fonduri atrase sunt puse de către bancă la dispoziţia agenţilor economici care
au nevoie şi le pot folosi pentru extinderea capacităţii de producţie sau la dispoziţia
consumatorilor pentru achiziţonarea/construirea de locuinţe sau alte bunuri de consum
îndelungat.
De asemenea, păstrarea obiectelor de valoare este cel mai vechi serviciu prestat de bănci.
Protecţia obiectelor de valoare intră în componenţa a două departamente: cutii de depozit şi

11
păstrarea în custodie a acetora. În primul caz, clientul închiriază o astfel de cutie putând avea
controlul asupra valorilor deţinute şi depozitate tot timpul. 4
Banca controlează doar accesul la această cutie, asigurând normele de securitate promise.
Procedurile constau în identificarea corespunzătoare a persoanelor autorizate să aibe acces,
încuietori duble şi o atentă supraveghere împotriva atentatelor de furt, spargere, etc.
În cel de-al doilea caz este vorba de păstrarea în custodia băncii a obiectelor de valoare,
astfel încât banca se comportă ca un agent în slujba clientului. Acest serviciu se prestează în
principal la păstrarea acţiunilor şi obligaţiunilor. Pe lângă păstrarea lor, banca poate fi însărcinată
de către client şi în încasarea cupoanelor sau a dividentelor în contul acestuia pe perioada de
timp în care acesta este plecat, sumele respective urmând a fi depuse în contul său.

Funcţia de investiţii - constă în:

1)Acordarea de credite în lei în valută persoanelor fizice şi juridice din ţară şi străinătate;
2)Participarea la tranzacţii internaţionale de credit;
3)Participă în calitate de acţionar la înfiinţarea unor instituţii bancare sau nebancare în
ţară sau în străinătate;
4)Achiziţionează active financiare în nume propriu.
Funcţia de investiţii include şi o funcţie de credit prin intermediul căreia se reflectă
funcţia de creaţie monetară. Aceasta este una din cele mai importante funcţii ale unei bănci şi
care totodată le distinge de alte instituţii financiare. Puterea sistemului bancar de a crea bani este
de o mare importanţă economică. Rezultatele sale în sistemul de credit elastic sunt necesare
pentru progresul economic şi o rată de creştere relativ stabilă. Dacă creditarea (crearea banilor în
acest scop) nu ar fi fost posibilă, expansiunea operaţiilor şi facilităţilor pentru ramura productivă
ar fi fost limitată. În aceste condiţii, unităţile productive ar fi forţate să păstreze sume mari de
bani pe anumite perioade pentru a-şi acoperi nevoile de fonduri diferite de la o perioadă la alta.
Cum această procedură ar fi neeconomică, avem nevoie de un surplus de bani adecvat dar nu
excesiv în economie.
Deşi activitatea de investiţii este de obicei considerată separat de cea de creditare,
efectele economice şi rezultale sociale sunt aceleaşi. Prin cumpărarea de titluri de stat, băncile
oferă de fapt posibilitatea acestuia de a-şi procura fondurile necesare finanţării unor obiective de
importanţă naţională precum construirea de scoli sau autostrăzi, spitale etc.

Funcţia comercială - constă în:

4
Tudorache D., Papari G., Dică C. - Monedă, Bănci, Credit, Editura „Andrei Şaguna”, Constanţa, 2008;
12
 Realizarea de încasări şi plăţi, în valută şi în lei, generate de activităţi de export, import,
prestări servicii şi turism intern şi internaţional, etc;
Emiterea, cumpărarea şi vinderea de efecte de comerţ (cambii, bilete la ordin sau trate,
cecuri) şi cumpărarea şi vinderea de aur şi metale preţioase;
Participarea la tranzacţii externe financiare de plăţi;
Operaţii de arbitrajare pe pieţele monetare internaţionale pe cont propriu sau în numele
clienţilor;
Operaţiuni de vânzare – cumpărare şi alte operaţiuni cu titluri emise de stat, organizarea
lansării de obligaţiuni;
Servicii bancare de expertiză a diferitelor proiecte, consultanţă şi asistenţă în probleme de
gestiune financiară şi evaluare.
Asigurarea unui mecanism de plăţi şi transfer de fonduri este de asemenea una dintre
funcţiile importante ale unei bănci. Aceasta trebuie să asigure clientului nu numai siguranţa
depozitului ci şi a transferului intrabancar. De asemenea se impune existenţa la nivel naţional a
unui sistem de plăţi fără numerar, administrat de banca centrală care să elimine riscul la care sunt
supuşi clienţii datorat lanţului decontărilor, şi care să asigure o plată rapidă şi mai ieftină.
Activităţile comerciale conexe cum sunt organizarea de case de schimb valutar ca şi cele
de efectuare a expertizelor de către experţi din interiorul băncii, nu fac decât să fluidizeze
activitatea bancară oferind nu numai un plus de siguranţă dar şi o mai eficientă organizare şi un
plus de venit.
Băncile se pot clasifica luând în considerare mai multe criterii, fiecare ţară stabilind prin
reglementările interne tipurile de bănci autorizate să funcţioneze. Deşi criteriile sunt diferite de la
un stat la altul, putem stabili totuşi trei criterii în care să se încadreze tipurile de bănci care
funcţionează pe plan internaţional.5
A) După forma de propietate:
1) Bănci private – sunt bănci al căror capital aparţine unei persoane sau grup de persoane,
şi îmbracă în general forma de societate pe acţiuni. Deciziile privind alegerea administratorilor şi
cenzorilor, aprobarea sau nu a bilanţului, fixarea dividendelor, mărimea capitalului, fuziunea,
majorarea capitalului se iau de către adunările generale ordinare sau extraordinare ale
acţionarilor.
2) Bănci de stat – sunt caracterizate prin faptul că statul pe teritariul căreia se află deţine
întregul capital. De cele mai multe ori acestea îmbracă forma unor bănci specializate şi deşi se
bucură de o anumită autonomie, datorită intervenţiei statului ele au o rentabilitate mai scăzută

5
Tudorache D., Papari G., Politici şi tehnici bancare, Editura „Andrei Şaguna”, Constanţa, 2005.
13
comparativ cu cea a băncilor private. Pot funcţiona şi ele sub forma societăţilor pe acţiuni, caz în
care acţionar unic este statul.
3) Bănci mixte – funcţionează şi ele sub forma societăţilor pe acţiuni, unul dintre
acţionari fiind statul, caracteristicile lor variind în funcţie de ponderea acţiunilor deţinute de către
stat.
B) După apartenenţa naţională:
1) Bănci autohtone – capitalul lor aparţine persoanelor fizice sau jurice din statul unde
acestea funcţionează. Ele sunt componentele sistemului bancar naţional, funcţionând sub
supravegherea Băncii Centrale a statului respectiv.
2) Bănci multinaţionale – din această categorie fac parte Organismele Monetare şi
Financiare Internaţionale care au capitalul prin subscrierea Băncilor Centrale din ţările membre,
acordă asistenţă şi credite ţărilor membre, supraveghează funcţionarea pieţelor financiar-bancare
internaţionale iar managementul lor este asigurat de guvernatorii ţărilor membre.
3) Bănci mixte – sunt constituite prin aportul de capital a doi sau mai mulţi parteneri din
ţări diferite, şi se supun legilaţiei şi supravegherii băncii centrale din ţara pe teritoriul căreia îşi
are sediul.
C) După rolul pe care îl joacă în sistemul bancar naţional
1) Bănci centrale – sunt instituţii guvernamentale care asigură funcţionarea şi
supravegherea sistemului bancar la nivel naţional prin puterile şi responsabilităţile dobândite prin
actul lor de înfiinţare.
2) Sunt două căile prin care s-au dezvoltat băncile centrale: au fost bănci comerciale care
au căpătat pe parcurs puteri şi responsabilităţi care le-au transformat în bănci centrale cum este
cazul Băncii Angliei şi Băncii Franţei, fie au avut rol de bănci centrale prin actul de înfiinţare
cum este şi cazul Băncii Naţionale a României şi a Sistemului Federal de Rezerve al S.U.A.
Indiferent de natura capitalului lor, care poate fi de stat, privat autohton sau mixt, băncile
centrale operează ca instituţii publice ale statului.

14
CAPITOLUL II. INSTRUMENTE DE PLATA UTILIZATE IN SISTEMUL BANCAR

2.1. CECUL - categorii si elemente esentiale

Cecul pune în relaţia directă trei persoane: trăgător, tras, benecreditor sau al unui credit în
cont la bancă dă ordin băncii să achite din contul său suma înscrisă pe cec, fie la ordin titularului,
fie la ordinul unui terţ, fie al purtătorului. Astfel spus cecul reprezintă un ordin scris dat de client
băncii sale prin care cere acesteia să plătească o anumită sumă, fie lui pentru retrageri de
numerar, fie către o persoană specifică de client pentru plata unei datorii.
Cecul pune în relaţie directă trei persoane: trăgător, tras, beneficiar.6
Trăgătorul este cel car emite cecul. Acesta în baza unui disponibil constituit în prealabil
la o bancă dă ordin necondiţionat acesteia aflată în poziţia de tras, să plătească la prezentare o
sumă de bani, determinată, unei terţe persoane sau însuşi trăgătorului aflat în poziţie de
beneficiar.
Trăgătorul este persoana care dispune plată şi poate fi un cumpărător, beneficiar al unei
prestaţii sau debitor dintr-o cauză dată şi care prin emiterea cecului se achită de obligaţia de
plată.
Trasul este persoana care efectuează plata din dispoziţia trăgătorului şi care de regulă,
este o bancă. Banca eliberează carnete de cecuri titularilor de cont în baza depozitelor constituite
şi alimentate din depuneri, virări de sume, credite acordate de bancă.
Beneficiarul este persoana fizică sau juridică în favoarea căreia se face plata urmare a
faptului că a avut calitate de vânzător de mărfuri, prestator de servicii sau creditor pentru
trăgător. În anumite situaţii, beneficiarul poate fi chiar emitentul (trăgătorul) cecului.
Cecul se trage deci, asupra băncii în limita fondurilor emitentului constituie în prealabil
la o valoare corespunzătoare cecului, certă, lichidă, exigibilă şi disponibilă. Există posibilitatea
verificării de către bancă a existenţei acoperirii cecului emis prin:
Certificatul cecului, caz în care banca blochează pentru un număr de zile suma certificată;
Vizarea cecului, situaţie în care banca certifică existenţa depozitului, dar nu se obligă să-l
blocheze.
Emiterea de cecuri fără acoperire poate fi asimilată cu infracţiunea de escrocherie, în
cazul în care acesta s-a făcut în scopul de a produce prejudicii sau de-a împiedica o altă persoană
în executarea drepturilor sale. În cazul unor abateri grave sau repetate, asupra emitentului poate

6
Ilie Mihai, Tehnica si managementul operatiunilor bancare- Ed. Expert, 2003
15
fi pronunţată o interdicţie juridică pe mai mulţi ani şi poate fi însoţită de măsuri de publicitate,
fiind înregistrată ca şi interdicţia bancară la Banca Centrală.
Cecul este un instrument de plată utilizat pe scară largă în ţările cu economie avansată (în
anii '80 mai mult de 90 % din plăţile interne în SUA erau reglate prin cec), fiind utilizat în plăţi
interne şi internaţionale (inclusiv în turism). În ţara noastră cadrul legal al plăţii prin cec este dat
de Legea nr. 59/ 1934 asupra cecului.
Ultima acţiune legislativă privitoare la cec este reprezentată de OUG 38/ 2008 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 59/ 1934 asupra cecului în ideea ca cecul să fie procesat şi
prin mijloace electronice.
Premisele juridice ale emiterii cecului sunt reprezentate de convenţia dintre trăgător şi
societatea bancară precum şi de acoperirea/ previziunea (provizionul) reprezentând soldul
creditor al contului bancar al trăgătorului sau autorizaţia de descoperire a contului acordată de
bancă (descoperirea contului - overdraft).
Conform cerinţelor BNR, formularele de cec trebuie să cuprindă: serie şi număr
distincte pentru fiecare formular (fila cec), elemente de desen (filigran încorporat şi reţea
complexă de linii, text sau desen în culori fluorescente, dintre care cel puţin două culori care să
fie detectate sub ultraviolete, fibre invizibile cu reflexie albastră, verde şi roşie, tratare chimica a
hârtiei şi imprimarea cu cerneluri insensibile la apă sau agenţi chimici, elemente secrete de
securitate alese de fiecare bancă şi cunoscute numai de către acestea, microtext, încorporarea
unui desen care nu poate fi reprodus prin copiatoare alb negru sau color, banda rezervată
procesării automate (în partea de jos a filei şi, nu în ultimul rând, aprobarea BNR înainte de
tipărirea formularelor.
Prin expresiile societate bancară, societate de credit, instituţie de credit (în textele vechi
descrise de cuvântul "bancher") întrebuintate, se înţelege persoanele juridice prevăzute privind
activitatea bancară şi de credit.
Cuprinsul cecului, conform prevederilor legale din ţara noastră, trebuie să includă
denumirea de "cec" redata în titlu (exprimat în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui
titlu), ordinul necondiţionat de a plăti (de a face viramentul) suma de bani menţionată, numele
celui care trebuie să plăteasca (tras) implicit denumirea băncii care trebuie să plătească, locul
plăţii, data şi locul emiterii, semnatura trăgătorului (a celui care emite cecul). Bineînteles că
aceste prevederi legale sunt completate de specificul fiecărei bănci în parte conform cu
formalităţile de operare ale acesteia precum şi a formei de cec.
Orice semnătură a unui cec trebuie să cuprindă: a. în clar, numele şi prenumele persoanei
fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă; b. semnatura olografă a
persoanei fizice, respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice
16
care se obligă ori a reprezentanţilor sau a împuterniciţilor altor categorii de entităţi care
utilizează astfel de instrumente.7
Cecul este un înscris (un ordin scris - prin intermediul unui formular tipizat, pus la
dispoziţie de către bănci pentru titularii de conturi de cecuri) prin care o persoană (trăgător,
emitent) dă ordin unei bănci (tras), la care persoana respectivă are un disponibil în cont, de a
plăti o sumă de bani determinata unei terţe persoane (beneficiarul cecului), plata făcându-se la
vedere. Pentru emiterea cecurilor, titularii trebuie să dispună de conturi care să acopere sumele
ordonate de cecul emis, pe bază de disponibil, depozit bancar sau pe bază de credit (mai este
utilizat şi termenul de provizion), lipsa sumelor de acoperire fiind aspru pedepsită de lege în
orice ţară fiind socotită drept infracţiune.

2.2. Virametul international (SWIFT)

SWIFT, ca unica fereastra de conectare a zonelor caracteristice celor 3 categorii de plati,
permite bancilor comerciale sa isi optimizeze costurile, intrucat pune la dispozitia acestora un
singur canal de comunicatie, un singur standard si solutii pentru derularea instructiunilor de
plata. Reteaua SWIFT reprezinta un sistem de comunicare care se bazeaza pe principiul
transmiterii reciproce de informatii intre doua banci sau intre doi participanti oarecare. Banca
initiatoare a trimiterii mesajului si cea destinatara (receptoare a mesajului) nu se afla in legatura
directa, mesajul fiind transmis prin intermediul centrului de operare la care este racordata tara
din care acesta porneste.
Reteaua SWIFT cuprinde patru calculatoare de mare capacitate localizate la Bruxelles,
Amsterdam si Culpeper (Statul Virginia – S.U.A.), numite „centre de comutare". Acestea
comunica cu ordinatoare de talie mai mica amplasate in cadrul centrelor nationale. In final,
reteaua se ramifica pe terminale amplasate in interiorul bancilor participante.
Pentru transmiterea unui mesaj, utilizând reteaua SWIFT, se procedeaza astfel:
 se intocmeste mesajul, la un terminal, de catre o operatoare care lucreaza cu un ecran
performant, in functie de normele SWIFT si tipul mesajului;
 se plaseaza mesajul intocmit intr-un sir de asteptare;
 mesajul se controleaza de un verificator si se plaseaza intr-un sir de plecare;
 ordinatorul bancii emitente, dupa ce verifica daca normele SWIFT au fost respectate,
transmite mesajul centrului de comutare cu ajutorul concentratorului national;
 mesajul, stocat la centrul de comutare se transmite destinatarului dupa identificarea
acestuia.

7
Vasile Dedu, Produse si servicii bancare, Editura ASE

17
Odata cu implementarea tehnologiei SWIFTNet, portofoliul de servicii oferite de catre SWIFT s-
a imbogatit, SWIFT putand sa ofere utilizatorilor sai urmatoarele servicii:
 FIN – serviciu de mesagerie, bazat pe tehnologie store-and-forward;
 FIN Copy – functie a retelei SWIFT care suporta compensarea si decontarea platilor de
mare valoare, precum si a tranzactiilor din piata de capital; serviciul FIN Copy, permite institutiei
centrale sa receptioneze copia integrala sau partiala a unui mesaj FIN, astfel incat aceasta sa
poata autoriza sau preveni distribuirea mesajului catre banca destinatara.
 SWIFTNet InterAct – schimb interactiv (on-line) de mesaje (in format XML);
 SWIFTNet FileAct – schimb interactiv (on-line) de fisiere cu mesaje (in format XML);
 SWIFTNet Browse – vizualizarea on-line a informatiilor;
In mod practic, toate bancile care au activitate internationala sunt conectate la SWIFT,
prin intermediul ei realizându-se o gama larga de operatiuni bancare ca de exemplu: transferuri
de depozite bancare dispuse de clientii bancilor, transferuri de depozite rezultate in urma
tranzactiilor interbancare, acordari de credite, confirmari de cumparari sau vânzari de titluri,
deschideri de acreditive documentare, extrase de cont, etc.
Printre avantajele utilizarii retelei SWIFT se afla: siguranta, rapiditatea, costul redus si
fiabilitatea.
Siguranta se datoreaza utilizarii in cadrul retelei a unor mijloace de prelucrare a informatiilor
echipate cu programe de detectare si corectare a erorilor. Mesajele sunt codificate in scopul
protejarii lor de ascultatorii pirati.
Rapiditatea este asigurata de faptul ca timpul de transmitere a unui mesaj este mult mai
mic decât in cazul transmiterii prin curier postal.
Fiabilitatea retelei SWIFT se datoreaza utilizarii acesteia 24 de ore din 24 si 7 zile din 7,
coeficientul de disponibilitate efectiva fiind de 99,5%.
Principalul inconvenient al retelei SWIFT este acela ca nu remite nici o confirmare de
primire a mesajului, verificarea modului de transmitere a mesajului realizându-se prin controlul
operatiunilor insasi.

2.3. Cardul - concept si tipuri

Instrumentele de plată, denumite generic carduri se prezintă, sub aspect material ca
dreptunghiuri de plastic, cunoscând o mare diversitate de la simpla insignă fără valoare juridică
("carte badge") până la cardul cu funcţiuni complexe: instrument de plată, credit de garanţie, de
retragere de fonduri.

18
 Debutul utilizării cardurilor este marcat de introducerea în anul 1920 în Statele Unite a
cardurilor imprimate pe plăcuţe rectangulare din plastic, oferite de comercianţii unei clientele
selecţionate.8
Ele îşi justificau denumirea de "credit card" pentru că ele ofereau posibilitatea amânării
plăţii până în momentul debitării contului deţinătorului la ordinul comerciantului. Ulterior
această practică s-a extins şi în alte ţări.
Succesul procedeului a determinat constituirea, după 1950, a unor societăţi financiare
specializate, Diner's Club şi American Express, care au lansat "cardurile multifuncţionale",
agreate de reţele vaste de comercianţi. Numeroase bănci americane şi europene au adoptat
sistemul, emiţând carduri.
Astfel, după 1967, principalele bănci franceze au propus clientelei "Carte bleu" care
facilita efectuarea plăţilor către comercianţii afiliaţi.
Aceştia din urmă notau pe factură seria cărţii de credit, îl invitau pe client să semneze
factura şi comparau această semnătură cu cea imprimată pe card. Atunci când factura depăşea un
anumit plafon, verificau dacă numărul cardului nu figurează pe lista neagră a rău-platnicilor.
Ulterior, comercianţii predau facturile băncilor iar acestea efectuau debitarea contului
clientului şi creditarea contului comerciantului.
Cu timpul comercianţii s-au dotat cu un aparat denumit "fier de călcat".
Cardul de plastic se aşează pe aparat şi deasupra lui se aşează într-o anumită poziţie
factura în trei exemplare.
Printr-o mişcare de "du-te vino", care sugerează mişcarea fierului de călcat, menţiunile în
relief de pe cardul de plastic presat sunt reproduse pe factură, concomitent cu data şi suma
facturii.
O nouă etapă e marcată de introducerea automatelor bancare, în două varietăţi:
distribuitoare automate de bancnote şi ghişee automate. Acestea din urmă, pe lângă distribuirea
de bilete mai oferă şi posibilitatea cunoaşterii soldului contului personal, depunerea de bancnote
în cont, comandarea unui carnet de cecuri, transmiterea de ordine de bursă etc.
Pentru a fi compatibilă cu efectuarea automatizată a acestor operaţiuni, cardului i-a fost
încorporată o pistă magnetică, având următoarele funcţii:
Identificarea cardului deţinătorului şi a soldului acestui cont
Descurajarea eventualei tendinţe de abuz din partea clientului.

8
Velicu Ileana, Produse si servicii bancare, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2010,pag.35

19
 Identificarea posesorului legitim se realizează prin atribuirea unui număr de cod (PIN-
Personal Identification Number) a cărui valoare este cunoscută numai de titular şi de ordinatorul
băncii.
Această invenţie i-a incitat pe comercianţi să-şi instaleze terminale, racordate la
ordinatorul băncii, pentru a evita deopotrivă manipularea numerarului şi a bancnotelor de hârtie.
În locul clasicei facturi, clientul compune pe terminal codul său secret.
De aici la Minitel nu a fost decât un pas. Jucând rolul unui terminal instalat la domiciliul
clientului, acesta permite efectuarea plăţilor evitând orice deplasare. Este şi primul pas către
banca la domiciliu.
În ultimii ani s-a extins utilizarea cardurilor cu microprocesor (denumite şi carduri cu
"memorie").
Deţinătorul transpune pe card o parte din soldul creditor al contului său bancar, ca într-un
"portofel electronic" şi de aici, prin procedee informatice, poate transfera valori pe alţi suporţi,
cum sunt, de pildă cartelele pentru aparatele telefonice publice care funcţionează fără fise.
Utilizarea cardurilor păstrează pentru deţinători un dublu avantaj asupra cecului:
simplitatea operaţiunii şi costul mai redus (în general).
Pentru bănci, avantajele sunt evidente:
Preluarea informatizată este mai ieftină;
Banca încasează taxe de abonament de la clientul deţinător al cardului;
Banca încasează de la comerciant comisionul.

Trasaturi generale
Dacă un bilet de bancă are drept suport o hârtie ce rezistă la numeroase manipulări,
suportul din plastic al noilor mijloace de plată electronică trebuie să răspundă unor caracteristici
speciale.
Materialul cărţii de plată trebuie să fie din P.V.C. sau P.V.C.A. sau dintr-un material ce
prezintă caracteristici de exploatare cel puţin echivalente, precum poliesterul şi polietilena;
suportul cărţii trebuie să permită deformările (îndoirile sau plierile) care se produc în cursul
folosirii normale în cadrul unui dispozitiv de citire sau de imprimare, fără să prejudicieze
funcţionarea cărţii; o altă caracteristică este rigiditatea-o prea mare flexibilitate ar face cartea
improprie pentru o folosire normală9.
Alte caracteristici pe care trebuie să le prezinte sunt: inflamabilitatea toxicitatea,
rezistenţa la produsele chimice, stabilitate la temperatură, umiditate, lumină.

9
Velicu Ileana, Produse si servicii bancare, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2010,pag.65

20
 Grosimea cartelei a fost iniţial stabilită de către echipamentele de imprimat disponibile în
industrie. Această caracteristică este folositoare din următoarele motive ce ţin de factorul uman:
orientare, inserare şi regăsire uşoară, convenabilă de purtat în portofel.
În alegerea materialului utilizat în fabricarea cartelelor s-a plecat de la ideea obţinerii
unor economii acceptabile precum şi de la necesităţi privind durata de viaţă preconizată a
cartelei.
S-a optat pentru un material plastic laminat. Straturile sale exterioare sunt transparente cu
rol în protejarea unui miez ce reprezintă corpul primar al cartelei.
Pe suprafaţa miezului sunt lipite la cald sau prin procedee chimice alte materiale.
Acestea conţin imprimate pe ele caractere de identificare, specifice cartelei.
De exemplu, porţiunea aferentă semnăturii proprietarului precum şi cea a benzii
magnetice sunt lipite la cald pe suprafaţa miezului.
Acest lucru ajută la inspecţia vizuală a suprafeţei cartelei şi astfel se pot detecta
încercările de a suprapune o nouă semnătură peste cea existentă pe suprafaţă, eliminându-se
totodată şi posibilitatea de fraudă prin înfăşurarea unei fâşii de bandă magnetică de jur
împrejurul cardului.
Materialul plastic din care este confecţionată cartela este ales să se înmoaie la
temperatura de 50 de grade Celsius.
Acest lucru permite ca dispozitivul de ştanţare să creeze pe cartelă caractere în relief.
Căldura poate acţiona asupra cartelei şi într-un mod nedorit. Astfel, orice expunere a
cartelei la căldură, expunere combinată cu o presiune oarecare va permite alterarea caracterelor
ştanţate.
Tehnicile de alterare pot utiliza căldura pentru ştergerea frauduloasă a caracterelor
ştanţate, în încercarea de a ştanţa altele în scopul schimbării numărului de identificare al
titularului.
În scopul eliminării acestui neajuns, în noile cartele emise, s-au introdus imagini
holografice.
Ele sunt fizic plasate peste caracterele ştanţate şi orice încercare de ştergere a acestor
caractere va duce la distrugerea efectului tridimensional al hologramei. În acest fel orice
încercare de fraudă poate fi depistată vizual de către comerciant.
Dimensiunile cărţilor de plată fac obiectul unei standardizări internaţionale în acest
domeniu (standardul ISO 2894); formatul reţinut este 86x54x0,76 (în milimetri) cu toleranţe
reduse.
Tehnologia folosită pentru aceste mijloace de plată electronice determină caracteristicile
lor funcţionale şi de stocare precum şi gradul de securitate oferit.
21
 2.4. Cambia
Un efect comercial, un inscris prin care creditorul, numit tragator, da ordin unei alte
persoane, numita tras, sa plateasca o suma determinata la vedere sau la o anumita data, unei terte
persoane, numite beneficiar.
O instructiune scrisa adresata unui cumparator (importator), prin care acesta este solicitat
sa plateasca unui vanzator (exportator) o suma de bani inainte de o data anterior stabilita.
Asadar, spre deosebire de biletul la ordin, care este creat la initiativa debitorului, cambia
este creata la initiativa creditorului.
Cambia este un titlu la ordin transmisibil prin gir (andosare) sau prin cesiune de creanta
ordinara (daca tragatorul a inscris in cambie mentiunea "nu la ordin". Este negociabila pe piata.
Cambia indeplineste, din punct de vedere contabil, trei functii:
- de instrument de incasare;
- de instrument de credit;
- de instrument de plata.
Cambia trebuie sa cuprinda obligatoriu urmatoarele elemente:
- denumirea de cambie;
- ordinul pur si simplu de a plati o suma bine determinata exprimata intr-o valuta si
inscrisa in cifre si litere (daca suma in cifre nu este aceeasi cu suma in litere, ramane valabila
aceasta din urma, iar in cazul cand in cambie suma in cifre si litere este trecuta de mai multe ori,
ramane valabila cea mai mica);
- numele, prenumele si adresa trasului (persoanei care trebuie sa plateasca);
- scadenta care poate fi la o zi fixa calendaristica, la vedere, la un anumit termen de la
vedere, adica la prezentare, la un anumit termen de la data emiterii, iar daca nu este indicata
scadenta se considera ca se plateste la vedere;
- locul unde urmeaza sa se efectueze plata;
- numele, prenumele si adresa beneficiarului (o cambie nu poate fi emisa la purtator);
- data (anul, luna si ziua) si locul emiterii;
- semnatura tragatorului care in ultima instanta atesta valabilitatea cambiei.
Lipsa unuia dintre aceste elemente poate duce la pierderea valabilitatii cambiei
O cambie poate cuprinde mai multe clauze ca de exemplu:
- clauza de protest,
- clauza excluderii duplicatelor de cambie,
- clauza interzicerii de a se trage contra cambiei.

22
 O cambie emisa de tragator (furnizor) este trimisa spre acceptare trasului (clientului).
Acceptarea este angajamentul luat de catre tras, fata de orice posesor legitim de a plati cambia la
scadenta. Trasul nu este obligat prin lege sa accepte, dar, daca accepta, el devine debitorul
(obligatul) cambiei. Acceptarea este inscrisa intr-o rubrica speciala pe cambie. ea se exprima prin
cuvantul "acceptat" sau oricare alta expresie echivalenta si este semnata de tras. Simpla
semnatura a trasului, pusa pe fata cambiei, este socotita acceptare. Trasul poate restrange
acceptarea la o suma mai mica decat aceea prevazuta in cambie.

2.5. Biletul la ordin

Biletul la ordin este un efect comercial, înscris prin care o persoană,
numită emitent ori subscriitor, se obligă să plătească o sumă de bani la scadență unei alte
persoane numităbeneficiar, sau la ordinul acesteia. Ca formă, biletul la ordin se aseamană cu o
recunoaștere de datorie de către debitor, față de creditorul său.
Fiind un titlu comercial de valoare, biletul la ordin este un titlu de credit, la ordin, formal
și complet, care incorporează o obligație abstractă, autonomă și necondiționată, de plată a unei
sume de bani de către semnatarii săi, ținuți solidar pentru executarea obligației.
Mențiunile esențiale pe care trebuie să le cuprindă un bilet la ordin sunt următoarele:[1]
 denumirea de bilet la ordin;
 data emisiunii;
 scadența;
 menționarea obligației personale și necondiționate de a plăti suma de bani;
 numele beneficiarului;
 semnătura subscriitorului sau a emitentului;
 locul de plată.
În lipsa unuia din aceste elemente, biletul la ordin este nul.

2.6. Instrumente de plata cu acces la distanta, de tipul aplicatiilor Internet banking

(home banking)
Băncile pot pune în circulaţie numai instrumente de plată electronică autorizate în
prealabil de Banca Naţională a României.
În vederea obţinerii autorizaţiei pentru emiterea instrumentelor de plată electronică
solicitantul va prezenta Băncii Naţionale a României următoarele documente:
a) cererea de autorizare însoţită de două specimene ale instrumentului de plată electronică
care se doreşte a fi emis, acolo unde este cazul;
23
 b) normele şi procedurile interne legate de instrumentele de plată electronică, aprobate de
consiliul de administraţie al solicitantului;
c) în cazul în care solicitantul nu este proprietar de marcă, se vor anexa la cererea de
autorizare toate certificările şi aprobările primite de la proprietarul de marcă cu privire la
designul şi condiţiile tehnice de executare a cardului, a hardware şi a software utilizate;
d) în cazul cardurilor, în situaţia în care acestea sunt cu circulaţie internaţională, iar
solicitantul nu este proprietar de marcă, se vor anexa şi certificările proprietarului de
marcă cu privire la integrarea în sistemul de autorizare a tranzacţiilor şi cel de decontare a
acestora;
e) în situaţia în care se solicită autorizarea pentru un sistem bazat pe un instrument de
plată electronică de tipul chip-card, domestic card şi/sau card cu circulaţie internaţională,
cererea va fi însoţită de o scrisoare de certificare din partea VISA International -S.A. sau
Europay International
-S.A., din care să rezulte că instrumentul de plată electronică este compatibil cu
specificaţiile EMV (Europay/Mastercard/VISA), ultima ediţie, valabilă la data cererii;
- certificarea nu este necesară în cazul în care chip-ul înglobat în instrumentul de plată
este folosit în alte scopuri decât cele de plăţi (identificare, acces etc.);
f) în situaţia în care emitentul solicită autorizarea pentru un instrument de plată cu acces la
distanţă, de tipul aplicaţiilor Internet-banking sau home-banking, cererea va fi însoţită de toate
avizele/certificările primite de la producătorul programului informatic -software aflat la baza
aplicaţiei -, privind nivelul de securitate al transmisiilor de date şi protocolul de răspuns utilizat
în cazul apariţiei unor disfuncţionalităţi în cadrul sistemului, precum şi de avizul Ministerului
Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei sau al altor entităţi indicate de acesta;
g) un business plan care va cuprinde, fără a se limita la acestea, următoarele elemente:
g1) informaţii privitoare la emitent:
-numărul şi tipul conturilor şi al sediilor secundare (sucursale, agenţii);
-alte instrumente de plată emise şi autorizate de Banca Naţională a României până la momen
tul prezentării cererii de autorizare;
-descrierea detaliată a sistemului informatic al emitentului, utilizat pentru desfăşurarea
activităţilor legate de emiterea unui instrument de plată electronică;
g2) informaţii despre instrumentul de plată electronică: -tipul instrumentului de plată
electronică ce urmează să fie emis;
-serviciile ce urmează să fie oferite prin intermediul instrumentului de plată electronică:
-moneda în care este denominat instrumentul de plată electronică;

24
 -modalităţile de identificare, urmărire şi gestionare a riscurilor ce pot fi induse de
utilizarea frauduloasă a instrumentului de plată electronică;
g3) informaţii despre aria de utilizare a instrumentului de plată electronică:
-numărul de clienţi potenţiali;
-zona geografică de utilizare (domestic card sau card cu circulaţie internaţională); g4)
obiective:
-numărul instrumentelor de plată electronică ce vor fi emise;
-modul de efectuare a analizei de solvabilitate în cazul cardurilor de credit;
-estimarea numărului anual de tranzacţii;
-data la care se intenţionează începerea emiterii instrumentului respectiv;
-canalele de distribuţie (la ghişeu, sucursale, prin poştă etc.);
-tipul de hardware şi software ce urmează să fie folosit;
-strategia de promovare a produsului, modul de organizare a campaniei publicitare;
-estimare pe durata a 3 ani a veniturilor şi cheltuielilor legate de instrumentul de plată
electronică şi utilizarea acestuia.

25
CAPITOLUL III. MODALITATI DE PLATA

3.1. Acreditivul documentar

Uzanţe şi practici uniforme privind acreditivele documentare reprezintă un cod de

reguli acceptate pe plan internaţional în scopul uniformizării practicilor bancare cu privire la
acreditivele documentare. Acest cod a fost elaborat de un comitet de lucru de pe lângă Camera
Internaţională de Comerţ de la Paris. La anumite intervale de timp el este revizuit şi actualizat.
Versiunea în vigoare astăzi a fost publicată de CCI Paris la numărul 500, sub titlul „Uniform
Customs and Practice for Documentary Credits” (UCP). 10
Acreditivul este un document emis de o bancă conţinând o promisiune de a-l plăti pe
exportator la primirea dovezii că exportatorul a îndeplinit toate cererile menţionate în document.
Datorită angajamentului băncii, exportatorul suportă mai puţine riscuri utilizând scrisoarea de
credit decât dacă se bazează pe incasso documentar. Totuşi, băncile prudente nu sunt dispuse să
emită o scrisoare de credit decât dacă se aşteaptă ca importatorul să suporte plata. Apoi,
utilizarea unei scrisori de credit mai are şi avantajul că exportatorul beneficiază de cunoaşterea
de către bancă a capacităţii de plată a importatorului, reglementările vamale din ţara
importatorului precum şi orice restricţii pe care guvernul ţării importatoare le impune circulaţiei
monetare.
De obicei, un importator apelează la banca sa locală – în majoritatea cazurilor, la cea cu
care are relaţii curente de afaceri – pentru o scrisoare de credit. Banca evaluează apoi
capacitatea de plată a importatorului, examinează tranzacţia, stabileşte dacă necesită garanţii , şi,
dacă consideră că totul este în ordine, emite scrisoarea de credit. Banca îl taxează de regulă pe
importator cu (for) un comision pentru acest serviciu. Scrisoarea de credit detaliază condiţiile în
care banca importatorului îl va plăti pe exportator pentru marfă. Condiţiile impuse de banca
emitentă reflectă practici de afaceri normale, sănătoase. Majoritatea scrisorilor de credit cer
exportatorului să prezinte o factură, documente vamale corespunzătoare , un conosament, o listă
a mărfurilor expediate, şi o dovadă a asigurării mărfii. În funcţie de tipul produsului, banca
importatorului poate să ceară documente suplimentare înainte de a finanţa scrisoarea, cum ar fi:
 Licenţe de export, sunt emise de o agenţie din ţara exportatorului. Ele pot fi cerute
pentru bunuri sensibile politic, cum sunt combustibilii nucleari, sau pentru bunuri de înaltă
tehnologie care pot avea utilizări militare.
10
Motiv pentru care mai este denumită şi „Broşura 500”. Vechiul cod a fost „Broşura 400”.
26
  Certificate de origine a produsului confirmă că bunurile expediate au fost produse
în ţara exportatoare. Ele pot fi cerute de către autorităţile ţării importatoare pentru ca acestea să
poată stabilitaxe vamale şi să pună în aplicare contingente.
 Certificate de inspecţie pot fi cerute pentru a certifica că bunurile au fost
inspectate şi că ele corespund standardelor relevante. De exemplu, alimentele importate trebuie
adesea să corespundă unor standarde riguroase cu privire la reziduurile de pesticide, curăţenie,
igienă şi depozitare.

Caracteristici.
 Acreditivul documentar11 reprezintă un angajament ferm luat de o bancă (numită
bancă ordonatoare), la ordinul şi în conformitate cu instrucţiunile clientului său (cumpărătorul,
numit ordonator) de a efectua o plată către o terţă persoană (vânzătorul, numit beneficiar al
acreditivului) sau de a autoriza o altă bancă (numită bancă notificatoare) pentru efectuarea
acestei plăţi care, în genere, reprezintă contravaloarea mărfii livrate sau serviciilor prestate de
beneficiar.
 La derularea plăţii participă 4 părţi:
o Ordonatorul, care este cumpărătorul din contractul
comercial, este cel care iniţiază procedura plăţii prin acreditiv, prin ordinul de deschidere pe
care-l transmite băncii sale.
o Banca ordonatoare este banca care deschide acreditivul, în
baza ordinului primit de la clientul său, ordonatorul.
o Banca notificatoare este o bancă din ţara vânzătorului,
mandatată de către banca ordonatoare să efectueze plata, în condiţiile specificate.
o Beneficiarul, este vânzătorul din contractul comercial. El
este persoana în favoarea căreia se fac plata, la prezentarea documentelor prevăzute în acreditiv.
 Acreditivele documentare sunt cea mai utilizată formă de plată în tranzacţiile
internaţionale pentru că oferă un grad sporit de siguranţă atât vânzătorului cât şi cumpărătorului.
Ele oferă aproximativ acelaşi grad de siguranţă atât cumpărătorului cât şi vânzătorului, iar în
ceea ce priveşte siguranţa vânzătorului, acreditivul este depăşit doar de plata în avans.
 Pentru exportator, acreditivul constituie o promisiune irevocabilă din partea unei
bănci de a plăti, condiţionată de prezentarea de către el, într-un anumit termen, a setului de
documente care atestă expedierea mărfii. Acreditivul oferă deci vânzătorului certitudinea că –

11
Documentary Credit (engl.)
27
dacă se va conforma întocmai condiţiilor specificate în acreditiv – îşi va încasa contravaloarea
mărfii livrate.
 Pentru importator, acreditivul oferă o garanţie la fel de serioasă. În ordinul de
deschidere pe care-l transmite băncii ordonatoare, el formulează exigenţele sale cu privire la
documentele pe care trebuie să le depună beneficiarul la banca sa. Documentele trebuie să fie în
concordanţă cu clauzele din contractul de vânzare-cumpărare, iar specificaţiile din acreditiv
trebuie să fie cât mai clare, mai concise şi mai simple cu putinţă. Documentul-cheie este
conosamentul sau actul de proprietate care îl autorizează pe posesor să ia în primire marfa. În
orice caz, corectitudinea şi exactitatea sunt esenţiale în pregătirea şi prezentarea documentelor
pentru efectuarea plăţii prin acreditiv documentar. Actele prezentate de vânzător trebuie să
respecte cerinţele menţionate în acreditiv, altfel banca nu va efectua plata. Dacă actele conţin
erori, mai mici sau mai mari, ele pot întârzia sau anula execuţia acreditivului.
 Când deschide un acreditiv documentar, banca ordonatoare îşi asumă
responsabilitatea de a efectua plata în numele acestuia, interpunându-se astfel în relaţia dintre
vânzător şi cumpărător, în poziţia de creditor. Banca (băncile) acţionează astfel ca intermediari.
Totuşi:
- banca se ocupă numai de documentele care privesc marfa,
nu şi de marfă în sine. Cu alte cuvinte, băncile nu sunt interesate dacă marfa corespunde cu ce
scrie în documente, ci le interesează doar ca documentele să fie în conformitate cu ce scrie în
acreditiv.
- Atunci când verifică îndeplinirea condiţiilor din acreditiv,
băncile sunt interesate numai de documentele prezentate, nu şi dacă părţile şi-au îndeplinit
obligaţiile contractuale. (Dacă între vânzător şi cumpărător apar ulterior dezacorduri privind
execuţia comenzii, acestea se vor rezolva între ei, independent de bănci sau de efectuarea plăţii.)
 Angajamentul de plată al băncii se bazează pe depozitul bancar constituit în acest
scop, fie din disponibilităţile băneşti aflate în contul importatorului, fie dintr-un împrumut pe
care banca însăşi îl acordă clientului său – importatorul – în vederea achitării importului.
 Acreditivul documentar presupune două contracte distincte: (1) primul încheiat
între ordonator şi beneficiar, care este contractul comercial de vânzare-cumpărare în care este
înscrisă clauza plăţii prin acreditiv; (2) al doilea contract se încheie între ordonator şi banca sa.
 Acreditivul documentar poate fi amendat în anumite situaţii. Când vânzătorul
primeşte acreditivul documentar, acesta trebuie examinat cu atenţie, verificându-se dacă termenii
şi condiţiile reflectă prevederile contractuale (adică dacă obligaţiile înscrise în acreditiv sunt cele
la care s-a angajat prin contract) şi dacă pot fi îndeplinite în intervalul de timp stipulat. Astfel,
pot să apară diferite situaţii cum ar fi:
28
 - vânzătorul nu este de acord cu termenii şi condiţiile
stipulate deoarece conţin modificări faţă de cele din contract;
- Vânzătorul constată că nu poate îndeplini anumite clauze
din acreditiv, chiar dacă ele nu contravin prevederilor contractului (de exemplu, anumite
documente nu pot fi obţinute atât de repede).
Dacă vânzătorul mai vrea ca tranzacţia să aibă loc, dar cu modificări ale condiţiilor din
acreditiv, trebuie să-l contacteze imediat pe cumpărător şi să ceară amendarea acreditivului.
Amendamentele trebuie autorizate de cumpărător şi transmise vânzătorului de banca emitentă
prin acelaşi circuit ca şi acreditivul original. Întrucât amendarea poate da naştere la complicaţii,
ea nu trebuie iniţiată decât dacă este absolut necesar.
 Are şi dezavantaje, dintre care menţionăm:
- nu-l asigură pe cumpărător că marfa expediată este în
conformitate cu prevederile contractuale;
- nu-i scutesc pe cumpărători şi pe vânzători de alte
neînţelegeri şi nemulţumiri ce pot să apară în timpul derulării tranzacţiei;
 Cuprinde următoarele elemente:
a) denumirea şi sediul băncii ordonatoare, care deschide acreditivul;
b) denumirea şi sediul băncii notificatoare, care este autorizată să efectueze plata sau să
negocieze cambii trase asupra ei sau asupra ordonatorului;
c) denumirea şi sediul ordonatorului, adică a importatorului;
d) momentul deschiderii acreditivului; este important pentru exportator, care nu va livra
marfa înainte de a fi anunţat cu privire la deschiderea acreditivului. Întârzierea deschiderii
acreditivului – în raport cu perioada prevăzută în contract – poate atrage răspunderea
ordonatorului (Acesta poate fi obligat la plata de penalităţi de întârziere sau dreptul vânzătorului
de a cere daune-interese.) Operaţia de deschidere a acreditivului nu implică o operaţie de plată
din partea ordonatorului, ci creează doar premisa acesteia, în momentul prezentării documentelor
de către exportator.
e) Valoarea acreditivului se înscrie de obicei sub forma unei sume fixe, indicându-se şi
moneda de plată, stabilită prin contractul comercial care se află la baza lui.
f) Confirmarea acreditivului implică faptul că la angajamentul de plată al băncii
emitente se mai adaugă încă unul, de obicei din partea băncii notificatoare. În general, banca
notificatoare efectuează doar plata, dacă este mandatată de către banca ordonatoare. Confirmarea
acreditivului de către banca notificatoare echivalează însă cu un angajament ferm al acesteia. Ea
garantează plata, împreună cu banca ordonatoare.

29
 g) Denumirea mărfii ce urmează a fi plătită, împreună cu toate caracteristicile care să
permită identificarea ei după documente (natura, cantitatea, calitatea, preţul, condiţia de livrare,
modul de efectuare a controlului calităţii etc.).
h) Termenul de valabilitate este termenul limită până la care se pot prezenta documente
de plată sau cambii spre acceptare. El este determinat de regulă, de locul plăţii.
i) Disponibilitatea acreditivului se referă la punerea la dispoziţia beneficiarului
(vânzătorului) a banilor (fondurilor) după prezentarea documentelor specificate în acreditiv.
Forma de disponibilitate a banilor trebuie specificată în acreditivul original şi trebuie acceptată
de către vânzător. Principalele forme de reglementare sunt: la vedere, cu termen de plată
obişnuit, cu plata ulterioară.
j) Documentele de expediere şi de plată sunt expres precizate în acreditiv. Ne
conformitatea acestora cu condiţiile din acreditiv atrage după sine ne efectuarea plăţii (refuzul
băncii de a efectua plata).
k) Tipul acreditivului este o menţiune importantă, având în vedere diversitatea de forme
pe care le cunoaşte această modalitate de plată.

3.2. Incasso-ul documentar

Pentru a evita problemele de risc şi cash flow cauzate de folosirea plăţii în avans şi
contului deschis, firmele internaţionale şi băncile au dezvoltat alte metode de finanţare a
tranzacţiilor. Una dintre ele este incasso documentar, prin care băncile comerciale joacă rolul de
intermediari pentru a facilita procesul plăţii.
Uzanţe şi practici uniforme privind incasso-urile. Reglementarea juridică pe plan
internaţional a plăţilor prin incasso se reduce la un cod de uzanţe numit „Regulile uniforme
privind plata prin incasso”, cod acceptat pe plan internaţional şi care uniformizează practicile
bancare în materie. Acest cod a fost elaborat tot de experţii Camerei Internaţionale de Comerţ de
la Paris. La anumite intervale de timp el este revizuit şi actualizat. Versiunea în vigoare astăzi a
fost publicată de CCI Paris la numărul 322, sub titlul „Règles uniformes relatives aux
encaissements” (RUE).

Caracteristici.
a) Incasso documentar este o modalitate de plată ce se realizează prin aceleaşi
circuite bancare ca şi acreditivul. Deosebirea constă în faptul că iniţiatorul operaţiunii nu mai
este importatorul (sau banca acestuia), ci însuşi exportatorul care trimite băncii sale documentele
ce atestă livrarea mărfii în conformitate cu prevederile contractului comercial internaţional.
30
Banca exportatorului remite documentele spre încasare băncii importatorului, iar aceasta la
rândul ei, le transmite importatorului
după ce acesta din urmă a acceptat să achite contravaloarea mărfii.
b) Incasso documentar este asemănător modalităţii de plată COD (cash on
delivery12), cu deosebirea că plăţile se fac numai prin bancă iar eliberarea mărfii se face contra
actului de proprietate (cel mai adesea conosamentul) pe care cumpărătorul îl obţine tot de la
bancă. Totuşi, banca nu garantează plata (deoarece ea nu s-a angajat ferm la aceasta) şi nici nu-şi
asumă riscul creditării, ci acţionează doar ca încasator al banilor în schimbul documentelor. Prin
urmare, băncile acţionează ca intermediari.
c) O a doua caracteristică constă în faptul că operaţiunea este mai simplă decât în
cazul acreditivului iar taxele bancare sunt mai mici.
d) La fel ca în cazul acreditivului, şi în cazul incasso-ului documentar, vânzătorul
pregăteşte şi prezintă băncii documentele care atestă îndeplinirea de către el a obligaţiilor privind
livrarea mărfii. Există 2 mari diferenţe faţă de plata prin acreditiv:
- trata implicată nu este trasă de către vânzător asupra unei
bănci, ci asupra cumpărătorului însuşi;
- banca vânzătorului nu are obligaţia de a plăti la prezentare,
ci acţionează doar ca o bancă încasatoare sau remitentă în numele vânzătorului, în schimbul unui
comision.
e) La operaţiunea de plată prin incasso documentar participă 4 părţi:
1. mandantul este în general vânzătorul (exportatorul); este iniţiatorul
operaţiunii;
2. banca remitentă a mandantului;
3. banca încasatoare este banca cumpărătorului;
4. cumpărătorul.
f) Operaţiunea de plată prin incasso documentar presupune parcurgerea
următoarelor etape:
 Exportatorul expediază mărfurile şi depune la banca sa 3 tipuri de
documente:
a. Financiare: un document numit cambie, prin care se cere
cumpărătorului să plătească într-un interval de timp specificat.
b. comerciale: facturi; documentele de expediere
corespunzătoare, cum sunt lista mărfurilor şi conosamentul. Conosamentul îndeplineşte 2 funcţii

12
Plata prin ramburs.
31
importante în cadrul incasso-ului: de contract de transport între exportator şi cărăuş, şi titlul
asupra mărfii;
c. ordinul de incasso, care conţine instrucţiunile vânzătorului
transmise băncii sale.
 Banca exportatorului verifică documentele şi dacă sunt corect
întocmite, le transmite băncii importatorului.
 Banca importatorului, conform instrucţiunilor din ordinul de
incasso, remite documentele clientului său, pe care acesta fie le achită pe loc, fie le acceptă (dacă
este vorba de cambii cu scadenţă).

EXPORTATOR IMPORTATOR
1

6
2 8 5
4

BANCA 7
EXPORTATORULUI
BANCA
3 IMPORTATORULUI
Legendă:

1 – Exportatorul livrează marfa (titlul asupra mărfii nu este transferat până la pasul 6)

2 – Exportatorul prezintă cambia, însoţită de celelalte documente

3 – Banca exportatorului transferă documentele la banca importatorului

4 – banca importatorului notifică acestuia despre sosirea documentelor

5 – Plata

6 – Banca importatorului eliberează conosamentul, transferând titlul asupra

mărfii importatorului

7 – Plată

8 - Plată

32
 Figure 1 – Schema plăţii prin incasso (D/P)

Pentru un exportator, plata prin incasso are câteva avantaje faţă de folosirea contului
deschis.
1. Mai întâi, taxele bancare pentru incasso sunt foarte rezonabile pentru că băncile
acţionează ca şi intermediari, fără a-şi asuma riscuri, cu excepţia cazului când se foloseşte
acceptul bancar.
2. În al doilea rând, un accept bancar sau comercial este un instrument executoriu
după legile multor ţări, ceea ce întăreşte poziţia legală a exportatorului dacă importatorul nu-şi
respectă promisiunea de a plăti.
3. În al treilea rând, folosirea băncilor simplifică procesul încasării banilor pentru
exportator şi în plus, substituie experienţa superioară a băncii în materie de plăţi internaţionale
cunoştinţelor presupuse mai slabe ale exportatorului în această privinţă. Pe lângă aceasta,
deoarece cel care încasează este o bancă locală, iar importatorul nu vrea să-şi pericliteze
reputaţia în faţa unui împrumutător local, este mai probabil ca importatorul să plătească o cambie
cu scadenţă la timp decât o factură expediată prin cont deschis.
4. În final, datorită forţei executorii a acceptelor în instanţele de judecată, încheierea
de aranjamente de finanţare a creanţelor străine este mai uşoară şi mai puţin costisitoare atunci
când este folosit decât în cazul folosirii contului deschis.

Clasificarea incasso-urilor. Există trei tipuri de incasso documentar, în funcţie de

opţiunea cumpărătorului de a plăti, opţiune ce se exercită în momentul prezentării documentelor.
Aceste 3 tipuri sunt:
1. Documente contra plată (D/P). În acest caz, banca
încasatoare eliberează cumpărătorului documentele doar după ce acesta a achitat cambiile.
2. Documente contra acceptare (D/A). Banca
încasatoare are dreptul de a elibera cumpărătorului documentele contra acceptării cambiilor la
termen. Cambiile acceptate sunt păstrate de banca încasatoare şi prezentate cumpărătorului în
33
schimbul plăţii la scadenţă. Pentru a intra în posesia mărfii, atunci când se foloseşte cambia cu
scadenţă, importatorul trebuie să scrie pe cambie „acceptat”, prin aceasta luându-şi obligaţia
legală a achita cambia la scadenţă. O cambie acceptată poartă numele de accept comercial, care
conform legislaţiei din multe ţări este un instrument de datorie executoriu şi negociabil. Contra
unei taxe, banca importatorului poate şi ea să accepte cambia, prin aceasta adăugând propria
obligaţie de a plăti cambia la aceea a importatorului. În acest caz, cambia cu scadenţă devine un
accept bancar .
3. Documente de acceptare contra plată. Este o formă
care combină elemente ale primelor două. În acest caz, documentele rămân în posesia băncii
încasatoare până la achitarea mărfii. Este o garanţie suplimentară pentru vânzător.
Exportatorul poate să deţină fie un accept comercial fie un accept bancar până devine
scadent. Totuşi, băncile şi alţi împrumutători comerciali sunt adesea dispuşi să cumpere acceptele
la un discount, prin aceasta permiţând exportatorului să primească banii imediat. Unele accepte
sunt vândute fără recurs, însemnând că cumpărătorul acceptului suportă pierderea dacă
importatorul nu plăteşte. Altele sunt vândute cu recurs, însemnând că exportatorul trebuie să-l
despăgubească pe cumpărătorul acceptului dacă importatorul nu plăteşte. Exportatorii care îşi
propun să vândă acceptele trebuie să cântărească preţurile pe care le vor primi pentru cambii
contra taxele bancare suplimentare pe care vor trebui să le plătească (în cazul unui accept
bancar) şi gradul de risc pe care sunt dispuşi să şi-l asume (în cazul acceptelor bancare fără
recurs). Datorită gradului lor superior de risc, acceptele vândute fără recurs sunt vândute la
disconturi mai mari faţă de valoarea nominală decât acceptele cu recurs. În mod similar,
deoarece acceptele bancare sunt garantate de bancă precum şi de importator, ele sunt mai puţin
riscante şi de regulă, sunt mai puţin discontate decât cele comerciale .

Riscuri ale plăţii prin incasso documentar. Plata prin incasso documentar prezintă
riscuri pentru ambii parteneri ai tranzacţiei comerciale. Totuşi, vânzătorul este expus unor riscuri
mai mari.
1. Incasso documentar este o modalitate de plată mai puţin sigură pentru vânzător
deoarece marfa este livrată pe adresa cumpărătorului fără o garanţie de plată. În practică, acest
neajuns poate fi înlăturat printr-una din următoarele acţiuni la care vânzătorul poate recurge:
- solicitarea unei sume în avans;
- expedierea mărfii pe adresa unei bănci agreate de
exportator sau a unui depozit de mărfuri din staţia de destinaţie, făcând totodată menţiunea ca
mărfurile să fie eliberate pe baza unei dovezi de efectuare a plăţii; acest procedeu poartă numele
de vinculaţie.
34
 2. Marfa este transportată, depozitată şi asigurată pe cheltuiala şi pe riscul
vânzătorului până când se efectuează plata sau se semnează un accept. În general, băncile nu sunt
obligate să protejeze marfa. Ele nu au nici o responsabilitate nici în cazul în care marfa a fost
oprită la vamă sau a fost confiscată pentru a se acoperi eventualele taxe de înmagazinare
neachitate.
3. Dacă cumpărătorul refuză să plătească (în cazul în care în contract s-a prevăzut
clauza „documente contra plată”) sau să accepte cambiile (dacă clauza este „documente contra
acceptare”), vânzătorul păstrează proprietatea mărfii. El poate renegocia condiţiile contractuale
cu cumpărătorul sau poate găsi un alt cumpărător. În ultimă instanţă, vânzătorul poate aranja să-i
fie returnată marfa, suportând cheltuielile de returnare. Să presupunem că condiţiile locale de
afaceri se schimbă sau că importatorul găseşte o sursă de aprovizionare mai ieftină. Într-un
asemenea caz, importatorul poate pur şi simplu să refuze marfa şi să refuze acceptarea cambiei,
invocând probabil un fals pretext că marfa a sosit cu întârziere sau că bunurile nu au fost
ambalate corespunzător. Refuzul importatorului de ea executa contractul îl plasează pe
exportator în situaţia de neinvidiat de a-şi vedea mărfurile depozitate într-un doc străin şi
suportând taxe de depozitare (numite contrastalii) şi de a nu primi nici o plată pentru ele.
4. Pentru vânzător, situaţia cea mai indezirabilă este aceea în care cumpărătorul a
acceptat cambiile, a primit documentele dar la scadenţă refuză să plătească. În acest caz,
vânzătorul rămâne şi fără bani şi fără marfă. Unica posibilitate de recuperare a banilor este
acţiunea în justiţie în scopul executării cumpărătorului ca debitor cambial.
5. Pentru cumpărător, riscul plăţii prin incasso documentar decurge din posibilitatea
ca vânzătorul să nu-şi îndeplinească obligaţiile contractuale, adică să trimită o cantitate mai mică
de marfă, o altă marfă sau o marfă de calitate inferioară. În acest caz, cumpărătorul nu poate
decât să ia legătura cu vânzătorul sau să-l dea în judecată.

3.3. Ordinul de plata

Ordinul de plată este o dispoziție necondiționată, dată de către un titular de cont, băncii
sale, de a pune la dispoziția unui beneficiar o anumită sumă de bani. Emiterea ordinului de plată
(plătitorul) presupune existența unor disponibilități în cont cel puțin egale cu valoarea sumelor
transferate.
Caracteristicile ordinului de plată
Ordinele de plată se emit pe suport hârtie sau electronic având structuri diferite, respectiv cele pe
suport hartie au un format standard tiparit (formular), în timp ce modelele electronice se prezintă
sub forma unor mesaje codificate. Ordinul de plată este revocabil (plata poate fi oprită) de către
emitent până în momentul acceptării lui de către banca destinatară. Această caracteristică
35
 reprezintă o facilitate pentru emitent dar ridică suspiciuni pentru beneficiar cu privire la
capacitatea de plată a emitentului.
Participanții la circuitul ordinului de plată
Participanții la circuitul ordinului de plată sunt:
 Emitentul - agentul economic nonbancar care emite ordinul de plată pe cont propriu, în
baza unui cont deschis la o bancă
 Beneficiarul - instituția/persoana desemnată prin ordinul de plată de către plătitor
(emitent), să primească o sumă de bani
 Banca inițiatoare - banca căreia i se adresează ordinul de plată al emitentului și la care
emitentul are deschis contul bancar.
 Banca destinatară - banca care recepționează și acceptă ordinul de plată, în nume
propriu sau pentru un client al său, în calitate de beneficiar.
Banca inițiatoare poate fi aceași cu banca destinantară când emitentul și beneficiarul au conturi
deschise la aceași bancă.
Circuitul ordinului de plată
 emiterea de către plătitor a ordinului de plată
 recepția - operațiunea prin care o bancă recunoaște primirea ordinului de plată și
validitatea acestuia
 autentificarea - procedura de recunoaștere a persoanei pe care emitentul ordinului de
plată o autoriza să semneze autentic, prin confruntarea semnaturii înscrise pe document cu cele
din fișa specimenului de semnătură, precum și prin diverse procedee convenite cu banca pentru
prevenirea plăților neautorizate
 acceptarea (autorizarea) - procedura prin care o bancă recunoaște ca valabil un ordin de
plată recepționat, obligandu-se să execute serviciul de a transfera fondurile la termenele și în
condițiile dispuse de emitent
 refuzul - procedura utilizată în cazul în care banca receptoare consideră că nu este posibil
să execute ordinul de plată dat de către emitent (în situația în care nu se acceptă ordinul de plată
are loc refuzul)
 executarea – procedura de emitere de către banca receptoare a unui alt ordin de
plată pentru a pune în aplicare un ordin de plată acceptat anterior. Executarea presupune
debitarea contului emitentului și dupa caz creditarea contului beneficiarului dacă ambii parteneri
au conturi la aceiași unitate bancară. Fie transmiterea ordinului de plată într-un sistem de
plăți sau transmiterea ordinului de plată către banca corespondentă.
Ordinul de plată circulă de la banca emitentă la banca colectoare în mod direct (via
compensare) sau prin intermediul altor bănci corespondente.
36
 3.4. Vinculatia

Vinculatia este un mod de decontare în relaţiile economice internaţionale, livrarea

mărfurilor de către exportator nu pe adresa importatorului, ci pe a unei bănci.

3.5. Garantiile bancare

Garanţia bancară este un angajament scris asumat de o bancă (banca garantă), în favoarea
unei persoane, denumită beneficiarul garanţiei, de a plăti acestuia o sumă de bani, în cazul în
care o altă persoană, denumită ordonator în contul căreia se emite garanţia, nu a onorat o anumită
obligaţie asumată printr-un contract, sau a onorat-o defectuos, faţă de beneficiarul garanţiei. În
ţara noastră garanţia bancară este, cel mai adesea, denumită scrisoare de garanţie bancară.
Deci, banca, prin garanţia bancară, nu garantează fapte, ci preia obligaţii de plată, cu titlu
reparatoriu pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui angajament asumat prin
contract.
În acelaşi timp, obligaţia de plată asumată de bancă este accesorie obligaţiei debitorului
principal care s-a obligat la o anumită prestaţie prin contractul comercial.
Prezentă în ansamblu, garanţia bancară îmbracă caracteristicile unui contract de garanţie:
- este un contract consensual, întrucât contractul de garanţie se formează prin acordul
de voinţă al părţilor (garant şi beneficiar), fără să fie necesară îndeplinirea unor formalităţi sau
remiterea unui bon, obiect, etc.;
- este un contract unilateral, deoarece cel care se obligă este numai garantul (banca,
creditorul) beneficiarul neavând nici o obligaţie faţă de garant;
- este un contract cu titlu gratuit;
- este un contract subsidiar, întrucât însoţeşte obligaţia principală (din contract).
În acest sens, în 1978, ea a elaborat ,,Reguli uniforme pentru garanţiile contractuale” ,
document cunoscut sub denumirea de ,,Publicaţia nr. 325”. Aceste Reguli, au avut ca principal
obiectiv să rezolve problemele legate de executarea abuzivă, necinstită a garanţiilor, încercând să
stabilească un cadru juridic cu privire la dreptul beneficiarului garanţiei privind solicitarea
37
executării garanţiei. Deşi Publicaţia nr. 325 continuă să fie utilizată, evoluţia practicii
internaţionale în materie a evidenţiat limitele ei.
Drept urmare, în 1992, CCI-Paris elaborează un nou document, denumit ,,Reguli
uniforme pentru Garanţiile de Cerere “ – Publicaţia nr.458, care a devenit aplicabilă din ianuarie
1994. Astfel, în prezent, în materie de garanţii, sunt valabile atât Publicaţia nr. 458, cât şi
Publicaţia nr. 325.
În funcţie de obiectul obligaţiei fundamentale garantate, practica cunoaşte o multitudine
de scrisori de garanţie bancară.

1.Cauţiunea bancară – este un contract accesoriu, şi conţine angajamentul de plată al

băncii garante faţă de beneficiarul garanţiei de a plăti o sumă de bani în locul ordonatorului dacă
acesta nu îşi execută obligaţia de plată la termenul convenit.
Potrivit legislaţiei din ţara noastră caracterul accesoriu al cauţiunii bancare are ca efect:
- obligaţia băncii fiind subsidiară obligaţiei principale, nu poate fi nici mai întinsă, nici
mai oneroasă decât cea stipulată în raportul juridic fundamental (contractul comercial) ;
- dacă obligaţia principală este eventuală din punct de vedere al unei condiţii sau al
unui termen, cauţiunea este afectată de aceleaşi modalităţi;
- dacă obligaţia principală este nulă sau anulabilă şi cauţiunea este nulă sau supusă
anulării ;
- cauţiunea cu durată nedeterminată poate fi revocată în orice moment, în mod
unilateral, excepţie făcând situaţia în care acoperă un având determinat.

2. Garanţia la cerere – cuprinde orice angajament scris de plată dat de o bancă sau orice
altă entitate sau persoană care prevede plata banilor la prezentarea unei cereri scrise în
conformitate cu termenii angajamentului şi a altor documente ce pot fi specificate în garanţie.
Garanţiile la cerere au următoarele trăsături:
- caracterul abstract al angajamentului de plată, în sensul că obligaţia de plată a
garantului devine obligatorie numai din momentul emiterii ei şi cu condiţia ca garanţia astfel
emisă să nu fie respinsă de beneficiarul garanţiei;
- independenţa garanţiei faţă de relaţia ordonator – garant. Garanţia este independentă
de contractul care a fost încheiat între ordonator şi garant. În consecinţă, de exemplu, garantul nu
poate refuza plata invocând faptul că ordonatorul nu a transmis fondurile şi astfel să încalce
obligaţiile contractului de garantare.
- caracterul documentar al garanţiei are în vedere, pe de o parte, garanţia ca document
scris în care trebuie precizate anumite elemente obligatorii (sumă, valabilitate, etc.), iar pe de altă
38
parte, condiţia efectuării plăţii, respectiv cererea scrisă însoţită sau nu de documente aşa cum se
precizează în textul garanţiei.
Garanţia la cerere, situează beneficiarul într-o poziţie foarte puternică. El poate cere plata
imediat, iar garantul şi ordonatorul nu pot invoca nici o obiecţie de refuz a plăţii. Chiar dacă
ulterior executarea abuzivă se dovedeşte, ca şi în cazul acreditivului documentar banca plăteşte
pe documente prezentate în bună regulă.
În funcţie de obiectul garanţiei, practica internaţională cunoaşte o multitudine de tipuri.

3. Garanţia de participare la licitaţie. Aceasta înlocuieşte de fapt un depozit bancar pe

care participantul la licitaţie ar fi chemat să-l facă. Scopul solicitării unei garanţii este acela de a
asigura organizatorul licitaţiei de bonitatea şi seriozitatea ofertantului.
Părţile implicate sunt: ofertantul (exportatorul) în calitate de debitor principal, ordonă
băncii sale emiterea unei garanţii de participare la licitaţie; organizatorul licitaţiei (importatorul),
beneficiarul garanţiei; banca garantă, banca din ţara exportatorului ofertant (sau dintr-o terţă
ţară).
Valoarea garanţiei este impusă de organizatorul licitaţiei şi este precizată în caietul de
sarcini fie sub formă procentuală în raport cu oferta de preţ, fie ( mai rar) în valoare absolută,
fixă. Cel mai frecvent, precizată sub formă de procent situat între 2% şi 10% din valoarea mărfii.
Executarea garanţiei se face de beneficiar când ofertantul:
- a retras sau modificat oferta înainte de adjudecare;
- câştigând licitaţia refuză să încheie sau să execute contractul în condiţiile ofertei
ferme prezentate;
- nu oferă după încheierea contractului o garanţie suplimentară de bună execuţie a
contractului.
Mecanismul de derulare este următorul:
BANCA GARANTĂ
OFERTANT
(3)
(exportator; ordonator

de garanţie)

(2)
(10 (4)
(1) (7) (6) (8) (9) (11)
) OFERTA

39
ORGANIZATORUL LICITAŢIEI (importator, beneficiarul garanţiei)
 Fig. nr.9 Mecanismul derulării garanţiei de participare la licitaţie

1. Invitaţia de participare la licitaţie; cumpărarea caietului de sarcini.

2. Întocmirea ofertei; inclusiv stabilirea preţului, în funcţie de care se va calcula
valoarea garanţiei prin aplicarea procentului precizat în caietul de sarcini.
3. Solicitarea emiterii garanţiei de licitaţie.
4. Emiterea garanţiei de participare la licitaţie.
5. Expedierea ofertei tehnice şi a ofertei comerciale însoţită de garanţia bancară.
a. În cazul adjudecării licitaţiei
6. Notificarea acceptării ofertei de către organizatorul licitaţiei.
7. Încheierea contractului.
8. Returnarea garanţiei de organizatorul licitaţiei, băncii garante.
b. În cazul adjudecării licitaţiei şi neîncheierii contractului
9. Solicitarea de organizator a executării garanţiei şi stingerea obligaţiei de plată
asumată de banca garantă (garanţie contra bani).
10. Anularea ofertei.
c. În cazul necâştigării licitaţiei
11. Returnarea garanţiei băncii garante.

4. Garanţia de bună execuţie. Prin solicitarea unei astfel de garanţii, cumpărătorul

urmăreşte să se acopere de riscul ce l-ar putea avea ca rezultat al neîndeplinirii sau îndeplinirii
defectuoase a obligaţiilor asumate prin contractul comercial de vânzare.
Obiectul garanţiei îl constituie obligaţia vânzătorului de a livra întocmai din punct de
vedere cantitativ şi calitativ marfa convenită şi efectuarea livrărilor la timp faţă de graficul sau
termenele de livrare stabilite prin contract.
Valoarea garanţiei precizată prin contractul de bază, ca procent din valoarea mărfurilor
sau prestaţiei (construcţii, montaje, execuţie), de regulă, se situează între 5% şi 20% din valoarea
prestaţiei.
Această sumă este destinată să acopere lipsurile calitative ale mărfii, penalizările pentru
nelivrare sau livrare cu întârziere sau orice alte prejudicii cauzate cumpărătorului prin
neexecutarea sau executarea incompletă sau defectuoasă a contractului.

40
 5. Garanţia de bună funcţionare. Constituie o variantă a garanţiei de bună execuţie;
adesea, în practică, ea poartă aceeaşi denumire, iar diferenţierea apare doar în textul garanţiei,
acoperind perioada de garanţie tehnică.
Obiectul garanţiei îl constituie acoperire riscului cumpărătorului pe care acesta l-ar avea
după livrarea mărfii, ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a obligaţiilor asumate
de vânzător privitor la: remedierea defecţiunilor constatate, înlocuirea totală sau parţială a mărfii
care nu corespunde parametrilor calitativi stabiliţi prin contract, efectuarea service-ului pe
perioada garanţiei tehnice, etc.
Valoarea garanţiei, stabilită procentual prin contract, variază între 5% şi 20% din valoarea
mărfii sau prestaţiei.

6. Garanţia de restituire a avansului. Plăţile în avans în cadrul contractelor comerciale

constituie un procedeu uzual în perioada contemporană. Iniţial, conceput ca un instrument de
asigurare a interesului cumpărătorului pentru marfa contractată, avansul a evoluat rapid către
funcţia sa principală acceptată în prezent, ca mijloc de finanţare a exporturilor.
Prin obiectul său, garanţia de restituire a avansului are un caracter strict financiar, tipic
acestuia fiind angajamentul de a restitui o sumă de bani cu cea avansată, la care, de regulă, se
adaugă un procent de dobândă convenit între părţi, aplicat pe perioada imobilizării fondurilor în
posesia vânzătorului, respectiv pe perioada dintre plata avansului şi momentul restituirii lui.
Specific acestei garanţii este că valoarea garanţiei se diminuează proporţional cu
procentul de avans încasat, pe măsura executării obligaţiilor furnizorului, atestate prin
prezentarea documentelor contractuale (documente de livrare, situaţii de lucrări, etc.).
Mecanismul de derulare a garanţiei de restituirea avansului este următorul:

EXPORTATOR (2)
BANCA
- ordonator garanţie -
GARANTATĂ

(4) (51) (52) (53) (3) (61) (62) (63)

IMPORTATOR

- beneficiarul garanţiei -

Fig. nr.10 Mecanismul derulării garanţiei de restituire a avansului

41
 Contract comercial internaţional;
Exportatorul solicită băncii sale emiterea unei garanţii;
Banca emite garanţia în favoarea importatorului;
Plata avansului de către importator;
a. Îndeplinirea obligaţiilor contractuale de exportator
51.livrarea mărfii;
61. Returnarea garanţiei băncii garante;
b. Neîndeplinirea obligaţiilor (total sau parţial) asumate prin contract de exportator
52. Restituirea avansului;
62. Returnarea garanţiei băncii garante;
c. Neîndeplinirea obligaţiilor şi refuzul de a restitui avansul de exportator
53. Solicitare şi refuz de restituire avans;
63. Solicitare de executare a scrisorii de garanţie şi stingerea obligaţiei prin plata efectuată
de banca garantă

7. Garanţia de plată. Ea poate fi utilizată, prin definirea şi adaptarea obiectului ei, atât
plăţilor derulate prin acreditiv documentar cu plata prin acceptare, cât şi în cazul incasso-ului
documentar şi financiar.
Garanţia de plată poate îmbrăca în practică următoarele forme.
a) garanţia pură de plată este garanţia prin care banca emitentă se obligă ea însăşi să
achite contravaloarea prestaţiei efectuate de exportator.
b) garanţia de plată la incasso. Are caracter de rezervă (outstanding), exportatorul
apelând la ea numai în cazul refuzului de plată a importatorului.
c) garanţia pentru plata efectelor de comerţ. Obiectul garanţiei îl reprezintă
angajamentul garantului de a onora (plăti) la scadenţă:
- cambii trase asupra cumpărătorului sau
- bilete la ordin remise la cumpărător în favoarea exportatorului.
De regulă, o astfel de garanţie, pentru a fi asiguratorie, trebuie să conţină şi angajamentul
garantului de a obţine de la cumpărător acceptarea cambiilor, acceptul acesteia reprezentând de
fapt certitudinea creanţei prin recunoaşterea ei de cumpărător (tras).
d) Garanţia de aval constă în asumarea obligaţiei băncii garante de a analiza efectele
acceptate de tras (debitor). Garanţia în această variantă poate fi cesionată o dată cu scoaterea
efectelor de comerţ, înlesnind vânzarea creanţei pe care o reprezintă aceasta. Valabilitatea acestei
garanţii durează până în momentul analizării de către garant a efectelor de comerţ, moment în
42
care, angajamentul garantului este considerat realizat garantul realist rămânând obligat prin
garanţia cambială care este avalul.
e) Garanţia de plată a ratelor scadente reprezintă acoperirea riscului de neplată a ratelor
scadente (şi a dobânzilor). Printr-o astfel de garanţie, exportatorul are posibilitatea de a solicita
direct băncii garante plata la termenul cuvenit a fiecărei rate scadente prin prezentarea titlului de
credit.
Durata garanţiei este determinată de scadenţa ultimei rate scadente.
f) Garanţia de restituire a unei încasări anticipate la export constituie garantarea
restituirii plăţii anticipate a unui export (livrări) şi este egală cu suma plătită anticipat, uneori
putând fi incluse şi plăţi referitoare la penalizări privind întârzierea livrărilor.

8. Garanţia de deschidere a acreditivului documentar. Rolul acestei garanţii poate fi:

- Să substituie temporar acreditivul documentar, atunci când importatorul, din diferite
considerente, nu poate deschide AD, îndată după încheierea contractului său;
- Înlocuieşte acreditivul documentar, în sensul că dacă importatorul nu deschide AD, la
termenul convenit, exportatorul prezintă documentele privitoare la exportul mărfii băncii
garante, iar dacă acestea sunt în bună ordine, banca garantă efectuează plata.

9. Garanţia de admisie temporară. Admisia temporară este o sintagmă ce desemnează

ansamblul activităţilor privind trimiterea în străinătate sau primirea în ţară a unor mărfuri fără
plata taxelor vamale. Astfel, această garanţie, deşi are în vedere o relaţie economică
internaţională se emite în favoarea unei autorităţi locale (vamale) din aceeaşi ţară cu ordonatorul
şi garantul. Ideea de bază a admisiei temporare este că marfa sau produsul ăn discuţie este admis
temporar în ţara respectivă, urmând ca la un termen dat să se întoarcă în ţara de origine. De
exemplu, în cazul lucrărilor de construcţii – montaj, exportatorii pentru realizarea acestora
utilizează şi utilaje proprii, aduse din ţara lor, pe care o dată cu terminarea lucrărilor respective le
readuc în ţară.
Obiectul garanţiei îl constituie asigurarea administraţiei vamale că ordonatorul va plăti
taxele vamale aferente intrării utilajelor, mărfurilor în ţara importatorului în cazul în care, după
terminarea lucrărilor a obligaţiilor contractuale, nu procedează la returnarea în ţara de origine
(sau după caz, la reexport) sau la casarea lor.
Valoarea acestor garanţii se situează la nivelul potenţial al taxelor vamale potrivit
tarifului vamal din ţara importatoare şi taxei aferente tipului de utilaje, mărfuri introduse (grupa
de produse în care se încadrează).

43
 În construcţia financiară a operaţiunilor care incumbă o garanţie de admisie temporară
agenţii economici trebuie să aibă în vedere:
- Emiterea garanţiei de către bancă presupune existenţa unui disponibil în cont, prin
care să fie garantată de agentul economic. Disponibilul, negociat, se poate situa între 10-100%
din valoarea garantată;
- Orice emitere de garanţie presupune plata unui comision bancar, calculat asupra
valorii garanţiei şi aplicat trimestrial sau pe fracţiune de trimestru.

10. Garanţia de compensaţie pentru export prealabil este angajamentul de plată al

băncii garante de a plăti contravaloarea mărfurilor primului exportator, livrate în vederea
compensării, în cazul în care partenerul de contract nu-şi îndeplineşte angajamentul ca într-un
anumit termen să livreze mărfurile în compensare.
Valoarea garanţiei este egală cu valoarea mărfurilor care urmează a fi primele livrate,
desigur, egale valoare cu cele primite în compensare.

11. Garanţia pentru exportul în consignaţie . Prin contractul de consignaţie, o parte

denumită consignantul, încredinţează unei alte persoane – consignatarul, mărfuri spre a le
vinde în nume propriu la un preţ dinainte stabilit, pe contul consignantului, cu obligaţia, fie să-i
fie remis preţul obţinut, fie de ai restitui marfa. Consignantul are riscul ca partenerul de contract
să nu-i mai plătească contravaloarea mărfurilor date în consignaţie sau să nu le mai restituie
deloc, sau în aceeaşi stare de calitate în care le-a primit. Aceste riscuri se pot acoperi printr-o
scrisoare de garanţie bancară emisă în favoarea firmei care face export în consignaţie.
Problema se tratează asemănător şi în cazul trimiterii (sau după caz) primirii de
maşini şi utilaje pentru testare şi omologare şi a trimiterii/primirii de materiale pentru prelucrare.

12. Garanţii – contragaranţii. În unele ţări, angajamentele de plată asumate de bănci

străine în favoarea beneficiarilor locali nu sunt permise de reglementările naţionale în materie de
garanţii. În aceste ţări, nu sunt acceptate decât garanţii emise de către bănci comerciale locale.
Pentru ca băncile comerciale locale să emită propriile angajamente de plată în favoarea
beneficiarului situat în acea ţară, este necesar să existe un alt angajament de plată în favoarea
băncii beneficiarului emis de banca ordonatorului. Astfel, în acest caz apar două angajamente de
plată:
- Primul este angajamentul de plată asumat de banca ordonatorului în favoarea băncii
beneficiarului. Aceasta este denumită contragaranţie.

44
 - Al doilea angajament de plată este cel asumat de banca locală a beneficiarului
garanţiei, emis în baza contragaranţiei primite. Aceasta este garanţia.

BANCA

GARANTĂ
(2)
BANCA

GARANTĂ LOCALĂ

(1) (3)

ORDONATORUL BENEFICIARUL

GARANŢIEI GARANŢIEI

Fig. nr. 11 Transmiterea contra-garanţiei şi garanţiei

1. Ordonatorul ordonă băncii sale emiterea contragaranţii în favoarea băncii locale din
ţara beneficiarului garanţiei.
2. Banca emitentă transmite contragaranţia băncii locale.
3. Banca locală, în baza acesteia emite propriul său angajament de plată faţă de
beneficiarul local.
Consecinţa practică şi directă pentru ordonator, respectiv două angajamente de plată
pentru aceeaşi sumă, una singură, se concretizează în plata de două ori a comisioanelor şi
spezelor bancare, solicitate de cele două bănci implicate în garantarea plăţii. În cazul
contragaranţiilor, legea aplicabilă este întotdeauna legea ţării beneficiarului garanţiei.
Practica relevă că sistemul contragaranţiilor se întâlneşte şi în cazul contractelor de
construcţii, lucrări publice, vânzări de uzine ,,la cheie”. În aceste cazuri, de regulă, contractul
este încheiat cu un antreprenor general de lucrări, dar acesta la rândul său, poate subcontracta
altor firme anumite lucrări. În aceste cazuri, băncile subcontractanţilor contragarantează pentru
45
partea de contract ce îi revine clientului ei (subcontractorului) în raport cu banca antreprenorului
general.
În mecanismul contragaranţiilor, banca străină care emite garanţia este denumită garant
de prim rang, iar banca ordonatorului este denumită garant de rangul al doilea sau
contragarant.

CAPITOLUL IV –ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARA IN CADRUL BANCPOST

S.A.

4.1.Istoricul bancii
Bancpost – o banca de Top 10 in Romania
Sectorul financiar-bancar comercial a fost creat in Romania in urma cu peste 20 de ani. In
iulie 1991 a luat fiinta si Bancpost, unul dintre cele mai cunoscute branduri romanesti de dupa
1989 si unul dintre pilonii industriei financiar-bancare din Romania. Primii 22 de ani de
activitate se cuantifica in cifre importante: Bancpost este o banca de top 10 in Romania, este al
5-lea nume de marca bancar din punctul de vedere al notorietații publice, are peste 1 milion de
clienți corporativi, de retail si institutionali pentru care ofera o gama variata de solutii financiar-
bancare eficiente si de incredere.
Bancpost este membra a Grupului Eurobank, o institutie bancara europeana cu active
totale de 80,1 miliarde EUR, peste 20.000 de angajati si o retea de peste 1.100 de sucursale in
Grecia si in alte 7 tari. Grupul Eurobank este unul dintre cei 4 piloni ai sistemului bancar grec si,
in acelasi timp, detine o pozitie strategica pe segmentele de retail si corporate banking in
Bulgaria, Romania si Serbia, ofera servicii de Wealth Management in Cipru si Luxemburg, fiind
de asemenea prezent in Londra si Ucraina.
Cu peste 3.000 de angajati si o retea teritoriala extinsa de 235 de sucursale, 8 Centre
Regionale si 8 Centre de Afaceri, Banca a investit semnificativ si in dezvoltarea diverselor canale
electronice de distributie, instrumente esentiale pentru clientul modern. Fastbanking – solutia de
Internet Banking a Bancpost, este una dintre cele mai bune de pe piata si a inregistrat un trend
crescator semnificativ in ultimii ani, atat din punct de vedere al numarului de utilizatori, cat si al
valorii de tranzactionare, oferind clientilor o alternativa rapida, sigura si cu costuri reduse pentru
efectuarea operatiunilor bancare.
46
 Bancpost este totodata unul dintre liderii pietei locale de carduri si a dezvoltat retele
extinse de peste 570 ATM-uri, 8.700 POS-uri si 260 APS-uri care ofera accesul comod si
permanent la serviciile Bancii. Bancpost este partenerul exclusiv in Romania al American
Express® in ceea ce priveste emiterea si acceptarea cardurilor de credit si este totodata
reprezentant Visa si MasterCard.
Bancpost este o banca responsabila care apreciaza si sprijina eforturile clientilor sai,
incurajandu-i sa-si urmeze idealurile personale sau de afaceri prin oferirea de solutii financiare
accesibile, pe care se pot baza. Pe intreaga perioada de turbulente financiare din ultimii ani,
Bancpost si-a sprijinit clientii printr-o serie de masuri de protectie si prin produse si servicii
individualizate, care sa ii ajute sa traverseze mai usor si cu mai multa incredere aceasta etapa
dificila. In plus, prin intermediul relatiilor sale bancare cu clientii corporativi regionali, Bancpost
promoveaza si faciliteaza investitiile straine in Romania. Bancpost va sprijini in continuare, in
mod responsabil, clientii si economia romaneasca.
Scurt Istoric
Bancpost a fost infiintata la 1 iulie 1991, prin Hotarare de Guvern, in urma reorganizarii
sectorului comunicatiilor si preluarii unei parti a activelor companiei publice RomPostTelecom.
Bancpost a fost autorizata de Banca Nationala a Romaniei sa opereze ca banca universala,
comerciala si de economii.
In anul 1997, Fondul Proprietatii de Stat propune Bancpost pentru privatizare si lanseaza
oferta pentru evaluarea financiara a bancii, iar in anul 2002 Bancpost devine prima banca din
sistemul bancar romanesc privatizata integral.
In noiembrie 2003, Eurobank (Eurobank Ergasias SA) devine actionarul majoritar al
Bancpost. De atunci, Grupul si-a extins in mod constant prezenta in Romania. Astfel, in 2009 si-
a consolidat pachetul de actiuni in Bancpost la 99%. Totodata, Eurobank a dezvoltat in Romania
un intreg grup financiar, prin infiintarea sau achizitionarea unui numar de 9 companii romanesti
care opereaza in diverse domenii, cum ar fi finantare, leasing, private banking, titluri de
participare, asigurari, imobiliar etc. In paralel, Eurobank a investit semnificativ intr-un amplu
program de eficientizare si modernizare a intregii activitati a Bancpost.

4.2.Structura organizatorica

Comitetul de Administrare a Activelor şi Pasivelor este format din specialişti din cadrul
băncii, de regulă la nivel de directori şi şefi de servicii. El se întruneşte periodic pentru a analiza
situaţia plasamentelor băncii în credite şi depozite şi a decide în legătură cu efectuarea acestora
47
în perioadele viitoare. În acest scop, în analiză se au în vedere: nivelul de dobânzi şi perspectiva
de evoluţie a acestora, perioadele de plasare, sumele de plasat, categoriile de bănci şi clienţi la
care urmează a se face plasamentele. De asemenea, se analizează situaţia resurselor băncii ce
urmează a fi plasate în credite şi depozite, precum şi obligaţiile de plată în perioada următoare şi
sursele de acoperire a acestora.
. Direcţia Trezorerie administrează şi asigură gestiunea zilnică a resurselor şi plasamentelor
băncii, ţinând cont de scadenţele de plată a obligaţiilor băncii şi resursele disponibile la
scadenţele respective. În acest scop, realizează redistribuirea surselor disponibile între unităţile
teritoriale ale băncii, precum şi operaţiuni de atragere şi de plasare de resurse pe piaţa monetară,
inclusiv de la banca centrală.
. Departamentul Arbitraj şi Supravegherea Poziţiei Valutare efectuează operaţiuni de arbitraj
valutar: vânzarea şi cumpărarea de valute pe pieţele valutare interne şi externe la vedere (spot) şi
la termen, în funcţie de necesarul de plăţi externe al băncii pe fiecare valută în parte, precum şi
pentru realizarea unor venituri din diferenţele de curs valutar. Urmăreşte încadrarea în fiecare zi
a expunerii valutare a băncii în limitele stabilite de autoritatea de supraveghere bancară - BNR.
Expunerea (poziţia) valutară reprezintă diferenţa dintre totalul resurselor (activelor) şi totalul
obligaţiilor (pasivelor) în valută ale băncii. Când activele sunt mai mari decât pasivele, banca se
află în poziţie lungă, iar în caz contrar, banca se află în poziţie scurtă. Limita maximă de
expunere este stabilită în prezent la maximum 10% din fondurile proprii ale băncii (capitalul
social + fondurile de rezervă ale băncii).
. Direcţia Tezaur asigură păstrarea şi gestionarea numerarului în lei şi valută deţinut în casierii şi
în tezaurul băncii. De asemenea, realizează alimentările cu numerar în lei şi valută ale unităţilor
teritoriale, precum şi retragerea din circulaţie a bancnotelor uzate, care urmează a fi înlocuite.
. Direcţia Sucursale asigură coordonarea şi îndrumarea activităţii unităţilor teritoriale ale băncii.

Vicepreşedintele 1 coordonează direcţiile:

- de strategie şi management financiar, de contabilitate generală, de operaţiuni cu titlu de plată şi
de credit, de afaceri documentare, de participaţii, de relaţii şi corespondenţi bancari, de
metodologie.
. Comitetul pentru Realizarea Activelor este alcătuit din specialişti din cadrul băncii, directori şi
şefi de servicii. El analizează periodic situaţia recuperării creditelor nerambursate la scadenţă şi a
dobânzilor neîncasate în termen, stabilind măsurile de luat. Aceste măsuri se referă la: trecerea la
executarea garanţiilor materiale; acţionarea în justiţie a debitorilor insolvabili în vederea
declarării acestora în faliment; recuperarea creanţelor băncii pe calea reorganizării sau lichidării
judiciare a debitorilor respectivi.
48
. Direcţia Strategie şi Management Financiar întocmeşte situaţiile financiar-contabile periodice şi
bilanţul contabil anual al băncii, asigurând depunerea acestora în termen. Efectuează analize şi
prezintă propuneri consiliului de administraţie al băncii privind strategia în domeniul atragerii de
resurse de creditare în lei şi valută şi al efectuării plasamentelor acestor resurse în credite şi
depozite, pe baza evoluţiei dobânzilor în lei şi valută, urmărind realizarea unor venituri cât mai
mari cu costuri cât mai reduse.
. Direcţia Contabilităţii Generale ţine evidenţa contabilă a tuturor operaţiunilor băncii în
conformitate cu planul de conturi şi metodologia legală în vigoare de înregistrare în contabilitate
a operaţiunilor bancare.
. Direcţia Operaţiuni cu Titluri de Plată şi Titluri de Credit gestionează titlurile de stat cumpărate
de bancă de pe piaţa financiară şi celelalte categorii de hârtii de valoare: cambii, trate, bilete la
ordin
achiziţionate de la clienţi în cadrul operaţiunilor de acordare de credite şi efectuează operaţiunile
de valorificare la scadenţă a acestora.
. Direcţia Afaceri Documentare derulează acreditivele de import şi export deschise de clienţii
băncii şi realizează celelalte categorii externe în cadrul operaţiunilor de plăţi pentru importuri şi
de încasări din exporturi: incasso documentar, ordine de plată externe etc.
. Direcţia Participaţii derulează şi urmăreşte realizarea operaţiunilor de participare a băncii la
capitalul social - în calitate de acţionar - la alte societăţi comerciale.
. Direcţia Relaţii şi Corespondenţi Bancari realizează operaţiunile de deschidere de conturi de
corespondent ale băncii la bănci din ţară şi străinătate prin încheierea de convenţii. Ea prevede:
condiţiile tehnice de derulare a operaţiunilor prin aceste conturi: nivelul minimal al sumei ce
trebuie să existe în permanenţă în cont; modul de acoperire a eventualului sold debitor la finele
zilei operative (când plăţile dispuse din acest cont depăşesc încasările lui) etc.
. Direcţia Metodologie întocmeşte proiecte de norme de lucru ale băncii şi le supune aprobării
Consiliului de Administraţie. Ea avizează circularele, normele interne, regulamentele etc.
elaborate de celelalte direcţii ale băncii privind derularea diferitelor operaţiuni.

Vicepreşedinte 2 coordonează comitetul de credite, precum şi direcţiile:

- de informatică şi telecomunicaţii;
- analiză şi gestiune credite;
- de finanţare a exportului.

. Comitetul de Credite format din specialişti, directori şi cadre de conducere ale băncii,
analizează şi aprobă, în cadrul competenţei stabilite de Consiliul de Administraţie,
49
documentaţiile de credite de valori importante depuse de clienţii băncii.
. Direcţia Informatică şi Telecomunicaţii realizează informatizarea operaţiunilor băncii şi
procesarea statistică a raportărilor primite de la direcţiile operative din centrala băncii şi de la
unităţile teritoriale ale băncii.
. Direcţia Analiză şi Gestiune Credite acordă creditele aprobate de comitetul de credite al băncii,
precum şi al celor aprobate la nivelul de competenţă al direcţiei. Această direcţie urmăreşte
rambursarea la scadenţă a tuturor creditelor acordate de bancă şi a dobânzilor aferente şi face
propuneri de
măsuri pentru executarea garanţiilor în cazul creditelor nerambursate la scadenţă şi a dobânzilor
neachitate la termen.
. Direcţia de Finanţare a Exportului asigură procurarea de resurse băneşti la solicitarea
producătorilor interni de marfuri pentru export, prin obţinerea de linii de credite externe de la
bănci şi instituţii financiare străine şi prin acordarea de credite în lei pentru producţia de export
respectivă.

Vicepreşedintele 3 coordonează comitetul de investiţii, departamentul de carduri, precum şi

direcţiile:
- organizare şi secretariat, investiţii, marketing;
- dezvoltare produse, relaţiile cu mass media.

. Comitetul de Investiţii analizează documentaţiile de investiţii privind construirea, amenajarea,

modernizarea şi dotarea cu tehnică de calcul, mobilier şi celelalte utilităţi a sediilor de bancă şi
avizează proiectul planului anual de investiţii aprobat de consiliul de administraţie al băncii.
. Direcţia de Organizare şi Secretariat prezintă propuneri privind schema de organizare şi
funcţionare ale băncii. Ea precizează numărul de personal pe funcţii şi specialităţi, nivelele de
salarizare şi celelalte categorii de stimulente (sporuri, premii etc.), pentru personalul de
conducere şi de execuţie ale băncii. Ea colaborează cu Direcţia Resurse Umane la selec-ţionarea,
promovarea şi încadrarea la nivelurile de salarizare a personalului băncii.
. Direcţia Economică asigură aprovizionarea şi dotarea tehnico-materială a compartimentelor de
lucru ale băncii cu mobilier, birotică şi materialele de uz administrativ-gospodăresc.
. Direcţia Investiţii urmăreşte derularea lucrărilor de investiţii conform obiectivelor şi etapelor
prevăzute în programul de investiţii.
. Direcţia Marketing şi Dezvoltare Produse studiază piaţa produselor şi serviciilor bancare şi
prezintă analize şi propuneri de diversificare şi perfecţionare a produselor şi serviciilor oferite
clientelei.
50
. Direcţia Relaţii cu Mass Media şi Crearea Imaginii Instituţionale asigură relaţiile cu mass
media, inclusiv în ceea ce priveşte promovarea acţiunilor de reclamă.
. Departamentul Carduri promovează şi derulează operaţiuni de plăţi către clienţi prin carduri.

4.3.Misiune si viziune
Valorile Bancpost
Spirit de echipa
Succesul este mai usor de atins cand lucram in echipa.

Calitate
Devenim din ce in ce mai buni.

Respect pentru oameni

Pentru colegii nostri, clientii nostri,concetatenii nostri.

Incredere
Cand exista, putem realiza imposibilul.

Sanse egale
Ne este recunoscuta performanta,iar cel mai bun ne conduce spre succes.

Eficienta
Intotdeauna ne luptam sa indeplinim telurile pe care ni le-am propus.

Contributie sociala
Reflecta filozofia organizatiei noastre,care are in centru Omul.

51
 Creativitate
Ne straduim sa fim inovatori, sa imbunatatim continuu afacerea noastra si pe
noi insine.

Viziune:
BANC POSTeste liderul pieţei bancare prin calitate, dinamism şi inovare.
Oferind produse şi servicii de înaltă calitate, cu o atitudine constant dinamica şi axându-
se pe inovare, BANC POSTpoate deveni banca de prima opţiune pentru clienţi şi poate fi
recunoscută ca fiind liderul pieţei bancare.

Misiune:
BANC POSTeste un partener de termen lung pentru toţi clienţii săi, oferind o gamă
completă de servicii financiare la standarde ridicate şi generând un Profit pe acţiune peste medie.
BANC POSTeste o bancă universală, aparţinând unui grup care oferă servicii financiare
integrate în următoarele domenii: bancar, banca de investiţii, analiza şi consultanta financiară,
leasing, asigurări.
Standardele ridicate se aplică fiecărui aspect al activităţii BANC POST: servicii şi
produse de calitate, investiţii în infrastructura, conceptul original Raiffeisen pentru "sucursala
modernă", multiple canale de distribuţie, inovare constantă în ceea ce priveşte produsele, soluţii
alternative sau personalizate nevoilor specifice ale clienţilor BANC POST.

4.4.Principalii indicatori (2011 – 2013)

A ) Indicatorii pentru aprecierea eficientei activitatii bancare:

Pb
1) Rata profitului brut = x 100
VT

1.090.668.129
2011 : 9.945.297.353,00 x 100 = 10,97 %

52
 1.614.530.375
2012 : 17.688.508.890,00 x 100 = 9,13 %

951.909.247
2013 : 16.476.717.325,00 x 100 = 5,78 %

Pb
2) Rentabilitatea = x 100
CT

1.090.668.129
2011 : 8.854.629.224,00 x 100 = 12,32 %

1.614.530.375
2012 : 16.073.978.515,00 x 100 = 10,04 %

951.909.247
2013 : 15.535.390.400,00 x 100 = 6,13 %

Din evolutia descrescatoare a ratei profitului brut si a rentabilitatii concluzionam ca a

scazut profitabilitatea bancii. Rata profitului brut a scazut cu peste 4% in 2013 fata de 2011, ceea
ce semnaleaza o pondere ascendenta a activelor purtatoare de dobanzi in totalul activelor.

Pb
3) Productivitatea muncii =
Nr.salariati

1.090.668.129
Wm 2011: = 128.480,17 lei/salariat
8.489

1.614.530.375
Wm 2012 : = 170.976,42 lei/salariat
9.443

951.909.247
Wm 2013 : = 104.835,82 lei/salariat
9.080

53
 Salarii
4) Ponderea salariilor in cheltuielile operationale = Chelt.operationale ×100

322.553.540
2011 : × 100 = 31,49 %
1.024.103.476

417.634.974
2012 : ×100 = 31,59 %
1.322.091.972

464.750.489
2013 : × 100 = 31,67 %
1.467.183.476

Chelt.operationale
5) Cheltuieli operationale pe salariat =
Nr .salariati

1.024.103.476
2011 : = 120.638,88 lei/salariat
8.489

1.322.091.972
2012 : = 140.007,62 lei/salariat
9.443

1.467.183.476
2013 : = 161.584,08 lei/salariat
9.080

Desi productivitatea muncii a crescut in 2012 fata de 2011, cheltuielile cu salariile

in total cheltuieli operationale au crescut, la fel ca si cheltuielile cu functionarea ce revin pe
salariat.

6) Gradul de acoperire a salariilor din taxe si comisioane incasate =

Ven .din.taxe.si.comisioane
× 100
Salarii

942.834.489
2011 : × 100 = 292,3 %
322.553.540

1.074.009.358
2012 : ×100 = 257,16 %
417.634.974

54
 1.120.703.859
2013 : × 100 = 241,14 %
464.750.489

7) Gradul de acoperire a chelt. operationale din taxe si comisioane incasate =

Vtc
Chelt .operationale
× 100

942.834.489
2011 : × 100 = 92,06 %
1.024.103.476

1.074.009.358
2012 : × 100 = 81,24 %
1.322.091.972

1.120.703.859
2013 : × 100 = 76,38%
1.467.183.476

Atat gradul de acoperire a salariilor din taxe si comisioane incasate, precum si gradul de
acoperire a cheltuielilor operationale din taxe si comisioane au scazut pe parcursul celor 3 ani
analizati, observandu-se acoperirea aproape integrala a cheltuielilor operationale din taxe si
comisioane doar in anul 2011. Se constata asadar ca in anul 2012 si 2013 banca este dependenta
de veniturile din dobanzi, dependenta care poate fi periculoasa pentru ca acestea sunt cele mai
instabile, ele depinzand de variatia dobanzii pe piata si de o multitudine de alti factori.

B ) Indicatori de profitabilitate si rentabilitate

Pn
1) Rata rentabilitatii financiare = Capital. propriu x 100

916.905.240
2011 : 3.456.016.741,00 x 100 = 26,53 %

1.353.484.233,00
2012 : 4.396.893.616,00 x 100 = 30,78 %

55
 792.055.053
2013 : 4.454.010.680,00 x 100 = 17,49 %

Majorarea indicatorului din 2011 pana in 2012 inseamna o crestere a profitabilitatii

insa si cresterea riscului asumat pentru ca valorile inregistrate sunt mult peste intervalul optim de
10-20%. Totodata, aceasta crestere semnifica si o crestere a gradului de capitalizare. Din 2012
pana in 2013 se observa insa o descrestere a rentabilitatii financiare, insa valoarea inregistrata in
anul 2013 este cuprinsa in intervalul mentionat anterior si apreciat de specialisti ca fiind unul
corespunzator.

Pn
2) Rata rentabilitatii economice = x 100
Active.totale

916.905.240
2011 : 38.965.779.327,00 x 100 = 2,35 %

1.353.484.233,00
2012 : 49.239.620.762,00 x 100 = 2,75 %

792.055.053
2013 : 46.346.266.319,00 x 100 = 1,68%

Observam ca rentabilitatea economica sau generala este in crestere in 2012 fata de

2011 ceea ce denota un semnal pozitiv, dar poate indica de asemenea o politica de plasamente
foarte agresiva a bancii, ceea ce presupune asumarea de riscuri mari. In 2013 insa, observam o
evolutie descrescatoare a acestui indicator, fapt care ne arata ca banca intampina dificultati in
realizarea veniturilor.

Active.totale
3) Efectul de parghie = Capital . propriu

38.965.779.327,00
2011 : 3.456.016.741,00 = 11,27

49.239.620.762,00
2012 : 4.396.893.616,00 = 11,20

56
 46.346.266.319,00
2013 : 4.454.010.680,00 = 10,40

Se observa o scadere semnificative a acestui indicator in anul 2013 fata de 2011.

Aceasta deteriorare a efectului de multiplicare a capitalului o putem pune pe seama scaderii
rentabilitatii financiare.

Pn
4) Rata profitului net = x 100
VT

916.905.240
2011 : 9.945.297.353,00 x 100 = 9,22 %

1.353.484.233,00
2012 : 17.688.508.890,00 x 100 = 7,65 %

792.055.053
2013 : 16.476.717.325,00 x 100 = 4,73 %

VT
5) Rata utilizarii activelor (RUA) = x 100
Active.totale

9.945.297.353,00
2011 : 38.965.779.327,00 x 100 = 25,52 %

17.688.508.890,00
2012 : 49.239.620.762,00 x 100 = 35,92 %

16.476.717.325,00
2013: 46.346.266.319,00 x 100 = 35,55 %

Observam o usoara reducere a ratei profitului net in 2012 fata de 2011 in timp ce rata
utilizarii activelor a crescut pe parcursul celor 3 ani consecutivi. Aceasta crestere din urma
evidentiaza cresterea ponderii activelor generatoare de venit in totalul plasamentelor.

57
 6) Dobanda neta marginala sau marja neta de dobanda (NIM) =

Venitui .nete.din.dobanzi
 100
Active.generatoare.de.venituri

1.166.631.174
2011 : × 100 = 4,51 %
25.859.799.151

1.564.076.362
2012 : × 100 = 4,75 %
32.924.705.043

1.648.292.157
2013 : ×100 = 4,77 %
34.563.819.014

Dobanda neta marginala, ca orice indicator marginal are o relevanta deosebita pentru ca
indica cu cat cresc veniturile nete din dobanzi la cresterea cu 1 procent a activelor generatoare de
venit. Indicatorul este in crestere si are valori cuprinse intre 3-10%, ceea ce indica pozitia
consolidata pe piata a bancii, o buna corelare intre activele si pasivele bancare, cresterea
profitabilitatii, dar si cresterea riscurilor asumate.

C) Indicatorii de structura a veniturilor si cheltuielilor bancare

Venituri .din.dobanzi
1) Ponderea veniturilor din dobanzi in total active = × 100
Total .active

2.439.587.229
2011 : × 100 = 6,98 %
38.965.779.327
3.705.844.769
2012 : × 100 = 7,53 %
49.239.620.762

4.103.753.245
2013 : × 100 = 8,85 %
46.346.266.319

2) Ponderea veniturilor din alte surse decat dobanzile in total active =

Venituri .din.alte.surse
Total .active
58
 1.016.691.796
2011 : ×100 = 2,61 %
38.965.779.327

1.193.457.608
2012 : ×100 = 2,42 %
49.239.620.762

1.202.190.640
2013 : ×100 = 2,59 %
46.346.266.319

Observam cresterea ponderii veniturilor din dobanzi si reducerea ponderii veniturilor din
alte surse (care ar fi fost mult mai stabile si care nu prezinta risc pentru banca).

Chelt.cu.dobanzi
3) Rata cheltuielilor cu dobanzile fata de total active =
Total .active

1.272.956.055
2011 : × 100 = 3,26 %
38.965.779.327

2.141.768.407
2012 : ×100 = 4,35 %
49.239.620.762

2.455.461.088
2013 : × 100 = 5,29 %
46.346.266.319

Evolutia indicatorului prezinta o crestere a cheltuielilor cu dobanzile in total active in

anul 2013, fata de 2012 si 2011.

D) Indicatori de apreciere a calitatii activelor

Ponderea provizioanelor pentru riscul de credit in totalul creditelor:

Pr ovizioane 456.000.000
2012 : × 100 = ×100 = 1,41 %
Credite.totale 32.264.000.000

59
 1.062.000.000
2013 : ×100 = 3,19 %
33.249.000.000

Aceasta evolutie ascendenta a provizioanelor de risc in totalul creditelor semnifica o

crestere a ponderii creditelor neperformante si a celor restante,respectiv o evolutie negativa a
acestui indicator in ceea ce priveste profitabilitatea bancii.

Ponderea creditelor totale in total active :

Credite.totale 25.438.000.000
2011 : × 100 = ×100 = 65,28 %
Total .active 38.965.779.327

32.264.000.000
2012 : ×100 = 65,52 %
49.239.620.762

33.249.000.000
2013 : × 100 = 71,74 %
46.346.266.319

Cresterea ponderii plasamentelor in credite in total active semnifica o crestere a

riscului asumat si explica rentabilitatea ridicata inregistrata prin orientarea de risc a bancii.
Totodata, acest indicator ofera informatii si despre lichiditate, asa cum vom vedea in continuare,
iar cresterea ponderii creditelor care constituie plasamentele cel mai putin lichide inseamna de
fapt reducerea lichiditatii bancii.

E) Indicatorii de lichiditate si solvabilitate

1) Lichiditatea creditelor :

Credite.totale 25.438.000.000
2011 : × 100 = ×100 = 65,28 %
Total .active 38.965.779.327

32.265.000.000
2012 : ×100 = 65,52 %
49.239.620.762

60
 33.249.000.000
2013 : × 100 = 71,74 %
46.346.266.319

Credite 25.438.000.000
2011 : × 100 = × 100 = 62,35 %
Surse.atrase 40.801.513.529

32.265.000.000
2012 : × 100 = 59,65 %
54.088.069.860

33.249.000.000
2013 : × 100 = 66,32 %
50.128.315.883

Acest indicator arata gradul de lichiditate al creditelor, respectiv capacitatea de

rambursare a acestora, creditele fiind apreciate cu un grad de lichiditate redus. Nivelul sau ridicat
si, in general, in crestere in anul 2013 fata de anul 2011 indica o lichiditate activa scazuta.

Active.lichide.sigure
2) Lichiditatea activelor lichide sigure = × 100
Total .active

11 .222.130.969
2011 : × 100 = 28,8 %
38.965.779.327

14.254.499.241
2012 : ×100 = 28, 95 %
49.239.620.762

9.846.200.083
2013 : ×100 = 21,24 %
46.346.266.319

In randul acestui indicator de apreciere a lichiditatii bancare nu se observa o modificare

de mare amploare, marimea indicatorului fiind foarte apropiata in anul 2012 fata de anul 2011. In
anul 2013 fata de 2012 insa se observa scaderea ponderii activelor lichide in total plasamente,
ceea ce constituie un semnal de alarma pentru banca in privinta lichiditatii.

Indicatorii de solvabilitate:

Capital. propriu 3.456.016.741

1. 2011 : × 100 = × 100 = 8,86 %
Total .active 38.965.779.327

61
 4.396.893.616
2012 : × 100 = 8,92 %
49.239.620.762

4.454.010.680
2013 : × 100 = 9,61 %
46.346.266.319

Capitalul propriu constituit acopera totalul plasamentelor in proportie de circa 9-10%,

deci banca prezinta o situatie buna in privinta solvabilitatii, fapt anticipat si din rezultatele
inregistrate pentru indicatorii de eficienta si de performanta si rentabilitate, unde apreciam ca
nivelul ridicat al profitului brut si net inregistrat va atrage o capitalizare a acestuia si o crestere a
nivelului absolut inregistrat de capitalul propriu al bancii, asa cum se observa si din bilant.

Capital. propriu 3.456.016.741

2. 2011 : × 100 = × 100 = 13, 59 %
Credite 25.438.000.000

4.396.893.616
2012 : × 100 = 13,62 %
32.265.000.000

4.454.010.680
2013 : × 100 = 13,39 %
33.249.000.000
Acest indicator arata modul de acoperire a activelor cele mai riscante prin capitaluri
proprii de catre banca in cei trei ani analizati. Se observa in geneal mentinerea gradului de
acoperire (cu o usoara crestere in anul 2012 fata de 2011), deci nu avem risc de solvabilitate.

Capital. propriu 3.456.016.741

3. 2011 : × 100 = × 100 = 8,47 %
Surse.atrase 40.801.513.529

4.396.893.616
2012 : × 100 = 8,13 %
54.088.069.860

4.454.010.680
2013 : × 100 = 8,88 %
50.128.315.883

Acest indicator exprima raportul dintre fondurile proprii ale actionarilor si

resursele atrase de banca de pe piata prin depozite si imprumuturi. Raportul este in favoarea
resurselor proprii, care nu comporta costuri sau presupun costuri mai mici decat cele suportate

62
pentru resursele atrase de pe piata, deci cheltuieli mai mici, profit mai mare si o buna
solvabilitate a bancii analizate.

Capital. propriu
4. Norma de solvabilitate ( ind. de adecvare a capitalului)= Expunere.neta.la.risc ×

100

4.396.893.616
2012 : 65.556.409.592,4 ×100 = 6,7 %

4.454.010.680
2013 : × 100 = 6,75 %
65.962.782.797

Norma de solvabilitate se incadreaza in limitele impuse de 8 si respectiv 12 %,ceea ce

arata ca banca nu are probleme de solvabilitate.

4.5.Locul Bancpost in Sistemul Bancar din Romania

Proiectele de mediu au devenit în 2014 principalele iniţiative în care bancă a ales să se
implice. Aceste iniţiative au atras aproape jumătate din resursele disponibile ale BANC POST
pentru implicare comunitară, în condiţiile în care în anul precedent proiectele de ajutor social au
beneficiat de sprijin extrem de consistent din partea acesteia (aproape 60% din resursele de CCI
ale băncii).
Mediu
Organizaţia noastră este prezentă în 210 localităţi pe întreg teritoriul ţării. Din acest motiv
suntem atenţi la problemele de mediu cu care se confrunta comunităţile urbane şi ne implicăm
activ în dezvoltarea sau susţinerea de proiecte care promovează mijlocele nepoluante de
transport şi ca remediu pentru poluarea cauzată de trafic şi sedentarismul specific mediului
urban. Organizaţia s-a implicat de asemenea în proiecte care contribuie la creşterea cantităţii de
spaţiu verde pe cap de locuitor, care educa persoanele pentru un comportament responsabil faţă
de mediu şi în spiritul consumului responsabil de resurse şi al reciclării.
Protecţia mediului este cauza principală în care BANC POSTa investit în 2013. Astfel
vorbim despre un număr de 8 proiecte, dintre care 2 de nivel naţional. Partenerii comunitari a
căror activitate s-a axat pe această cauză au raportat următoarele arii de beneficii de mediu:
63
 Luând în calcul faptul că cele mai mari parteneriate ce se adresează nevoilor protecţiei şi
conservării mediului sunt încă foarte noi iar abordările alese fac apel la schimbări de
comportament şi atitudine sau chiar la schimbări legislative, faptul că schimbările sunt încă mici
este un lucru natural, reprezentând o primă etapă a drumului pe care organizaţia a pornit în
domeniul protejării mediului. Pe termen lung, banca se va asigura ca partenerii comunitari au
capacitatea de a genera schimbări de profunzime, astfel încât succesul acestor proiecte să fie
asigurat.
Pentru două treimi din persoanele implicate în activităţile de protecţie a mediului au fost
raportate schimbări privind conservarea resurselor nereciclabile.
I Love Velo este principalul proiect de mediu al organizaţiei şi a fost realizat în
parteneriat cu asociaţia Green Revolution. I Love Velo este cel mai mare proiect de bike sharing
gratuit din ţară. Proiectul a fost lansat pe data de 9 mai 2014 printr-un eveniment în Bucureşti şi
a fost extins în ţara în luna iulie. Au fost deschise 8 centre de închiriere gratuită de biciclete, 4 în
Bucureşti şi câte unul în Iaşi, Cluj, Tg. Mureş şi Constantă. Centrele au funcţionat în perioada
mai-noiembrie 2013 şi au înregistrat un total de aproximativ 200.000 de utilizatori, urmând să fie
redeschise în martie 2014.
Parcurile Raifi sunt un proiect dezvoltat de BANC POSTîn parteneriat cu Asociaţia Mai
Mult Verde şi au avut ca obiectiv crearea de spaţiu verde în acele oraşe care au o cantitate de
spaţiu verde pe cap de locuitor mai mică decât media europeană. Astfel au fost lansate parcuri în
Ploieşti, Focşani, Alexandria, Călăraşi şi Galaţi. Spaţiile au fost amenajate cu gazon, puieţi şi
mobilier din plastic reciclat. În total s-au realizat 2.500 mp de spaţiu verde.
Casuta de hârtie, un proiect al Atelierului de carte şi în parteneriat cu Muzeul Ţăranului
Român, realizat de artistul Răzvan Supuran, este o premieră la noi în ţară. Artistul şi-a propus să
realizeze din hârtie reciclată şi răşini naturale o căsuţă în miniatură. Proiectul s-a încheiat în
septembrie 2012, iar căsuţa este expusă la MTR. Proiectul a fost susţinut de BANC POSTatât cu
donaţii de hârtie, cât şi cu suport financiar, iar la realizarea căsuţei au contribuit un număr de 36
voluntari.

4.6.Analiza Swot
Puncte forte

64
 · La sfârşitul anului 2013, clienţii care au vizitat agenţiile BANC POST în vederea
depunerii şi retragerii de numerar au fost mulţumiţi de: politeţea cu care au fost serviţi de către
funcţionarii de la ghişeul băncii (85% au fost complet satisfăcuţi de serviciile prestate de către
angajaţii băncii), de rapiditatea salariaţilor în a oferi informaţii despre produsele băncii şi
rapiditatea acestora în a elibera numerar sau încasa sume de bani (89% au fost complet
satisfăcuţi), de răbdarea acestora (85% au fost total satisfăcuţi) şi de păstrarea confidenţialităţii în
cadrul agenţiilor prin păstrarea unei distanţe suficiente între cei care stau la rând.
· Un procent de 86% dintre clienţii băncii au primit rezolvare pentru problema lor într-
un timp relativ scurt: 4.23 minute de la primul ghişeu la care au aşteptat nefiind nevoiţi să aştepte
la mai mulţi operatori bancari.
· 86% din clienţi ar recomanda cunoscuţilor lor serviciile şi produsele BANC POST
datorită profesionalismului salariaţilor băncii şi datorită păstrării confidenţialităţii datelor în
cazul fiecărui client.
· 80% dintre clienţii BANC POST au apreciat diminuarea timpului necesar pentru
rezolvarea unei contestaţii de la 3- 4 zile până la o zi sau chiar câteva ore.
· Simplificarea documentelor necesare în momentul depunerii şi retragerii de numerar.
Până în a doua jumătate a anului 2012 era necesar de completat un formular de ridicare/retragere
numerar de către clienţii băncii. În acest moment sistemul computerizat completează documentul
iar deponentul trebuie doar să semneze.
· Evaluarea periodică a angajaţilor BANC POST, ceea ce implică din partea acestora o
concentrare maximă în timpul fiecărei operaţiuni bancare.

Puncte slabe
· În urma chestionarelor şi anchetelor completate de către clienţii băncii rezulta
nemulţumirea acestora în ceea ce priveşte aşteptatul în fata ghişeului (doar 40% l-au apreciat ca
fiind normal). Diminuarea minutelor necesare depunerii şi retragerii de numerar din cadrul
agenţiilor reprezintă scopul procesului de îmbunătăţire a calităţii serviciilor bancare în cadrul
BANC POST.
· Numărul scăzut de angajaţi în unele agenţii BANC POST este un factor care îi
nemulţumeşte pe clienţii băncii (6 pe o scară de 10 puncte). numărul de angajaţi a scăzut de la
începutul anului 2012 cu 3%.
· Sunt situaţii în care unii dintre clienţii băncii care au înscrise reclamaţii în cadrul
agenţiilor să primească răspuns la acestea într-un termen de până la 45 zile, în special când este
vorba despre transferurile internaţionale (în urma intervievării în anul 2012 15% dintre clienţii
băncii s-au aflat în această situaţie cu 5% mai puţin faţă de a doua jumătate a anului 2010).
65
 · Clienţii "VIP" au fost mai puţin satisfăcuţi de timpul de aşteptare faţă de complexitatea
serviciului oferit în cadrul agenţiei (6.9 vs 8.7) iar 22% dintre aceştia sunt nemulţumiţi deoarece
nu li se oferă locuri speciale în vederea obţinerii de consultaţii bancare din partea angajaţilor
(ex.:cafenea, pub).
· 12% din cei intervievaţi sunt mai puţin mulţumiţi de limitarea retragerii de numerar
direct cu cardul de la ATM, limita în valoare de 3.000 lei. Acesta limitare oferă siguranţă
clienţilor dar datorită acestei politici clienţii sunt nevoiţi să aştepte la rând pentru retragere
numerar chiar dacă sunt posesori de cârduri.
· 11% din cei intervievaţi au fost nemulţumiţi de sistemul tehnic de corespondenţă al
băncii deoarece susţin că au avut probleme la retragerile de numerar din afara ţării datorită
neconexiuniilor dintre cardul BANC POST şi sistemul din ţara respectivă.
Oportunităţi
· Participarea angajaţilor BANC POST la training-uri în ţară şi în străinătate în vederea
îmbunatăţirii performantelor profesionale şi implicit diminuării numărului de minute necesar
procesării depunerilor şi retragerilor de numerar de la 5.45 minute la 3.55 minute scopul
angajaţilor băncii.
BANC POST ocupa un loc fruntaş pe piaţa bancară naţională, fiind una dintre primele
trei băncii din România iar în urma unui studiu realizat rezultă că 31% dintre cetăţenii care au
avut contact cu băncile naţionale au preferat serviciile BANC POST în cazul depunerilor şi
retragerilor de numerar.
· Imaginea bună pe care o are deja în fata clienţilor BANC POST; operaţiunile de
retragere şi depunere numerar existente în cadrul agenţiilor fiind percepute ca fiind foarte
apropiate de cerinţele clienţilor şi de nevoile sale.
· Îmbunătăţirea continuă a produselor şi serviciilor BANC POST şi perfecţionarea
sistemelor IT în vederea diminuării timpului necesar retragerii şi depunerii de numerar.
· Încrederea de care se bucura BANC POST pe piaţa bancară româneasca , încredere ce
trebuie menţinută, păstrarea clienţilor fideli şi câştigarea altora noi prin corectitudinea şi
profesionalismul angajaţilor băncii.

Ameninţări
· Păstrarea aceluiaşi număr de minute necesar depunerii şi retragerii de numerar(5.45
minute) sau mai rău creşterea timpului necesar acestor operaţiuni poate conduce la pierderea
clienţilor băncii.

66
 · Fuzionarea mai multor bănci de pe piaţa bancară naţională poate atrage după sine
crearea unor bănci, respectiv agenţii bancare dotate cu un număr mare de angajaţi ceea ce face ca
timpul petrecut de client în fata ghişeului bancar să fie redus.
· Presiunea crescânda a concurentei şi politica tarifară aplicată de o parte din concurenţa.
O parte din băncile din România în special cele nou înfiinţate sau cele care fuzionează practica
comisioane de retragere / depunere numerar mai mici decât cele practicate de către BANC
POST.
· Timpul de aşteptare pentru rezolvarea unei situaţii, care uneori poate ajunge şi până la
45 de zile, poate crea situaţii în care anumiţi clienţi să renunţe la serviciile oferite către banca
BANC POST.
· Existenţa unei motivării insuficiente şi neconstante a angajaţilor poate conduce la
diminuarea satisfacerii necesitaţilor clienţilor; angajaţii nu mai oferă clienţilor servicii de
calitate sau funcţionarii bancari nu-şi dau interesul în vederea diminuării duratei de procesare a
depunerii şi retragerii de numerar.
· Lipsa unui program IT eficient, un program de gestionare a informaţiilor de care au
nevoie operatorii zilnic. Cel existent în prezent îi determină pe operatori să piardă destul de mult
timp.
· Comunicarea greoaie între departamente face că răspunsul la sesizările trimise de către
clienţi să întârzie.

Recomandări
· Îmbunătăţirea continuă a performantelor personalului din cadrul BANC POST, prin
training-uri şi schimburi de experienţă cu angajaţi din BANC POST din alte ţării; pregătirea
continuă a salariaţilor conduce la atingerea standardelor impuse de BANC POST: satisfacerea
necesităţilor clienţilor într-un timp scurt şi într-un mod performant.
· Diminuarea timpului de aşteptare necesar depunerii şi retragerii de numerar prin
creşterea numărului de angajaţi în fiecare agenţie cu unu/doi salariaţi şi crearea de ghişee
suplimentare. Astfel se poate ajunge la obţinerea rezultatului propus de procesul six sigma :
reducerea timpului alocat retragerii şi depunerii de numerar de la 5.45 minute la 3.55 minute.
· Îmbunătăţirea sistemului de suport tehnic , departamentul de IT-ul existent în fiecare
agenţie trebuie supus periodic la teste în vederea perfecţionării acestuia şi în vederea evitării
lipsei de conexiune între bancă şi aparatele comerciale sau ATM-uri.
· Crearea unui program computerizat care să permită funcţionarilor băncii accesarea şi
mai rapidă a bazei de date în care este înrolat clientul în momentul în care acesta doreşte să
efectueze operaţiuni de retragere sau depunere numerar.
67
 · Încurajarea salariaţilor din cadrul agenţiilor (prin diferite mijloace în special
recompensări materiale sau morale: câştigarea unor diplome, excursii) la o primire cât mai
prietenoasă, caldă a clienţilor care vizitează agenţiile băncii în vederea efectuării anumitor
operaţiuni, depunerii /retragerii de numerar, sau primirii de informaţii.
· Evaluarea angajaţilor din cadrul agenţiilor în care exista numărul cel mai mare de
sesizări sau reclamaţi, în cazul depunerii sau retragerii de numerar din partea clienţilor, prin
teste şi controale neanunţate.
· Păstrarea sau îmbunătăţirea sistemului de confidenţialitate pe care BANC POST îl
oferă clienţilor săi, în cazul retragerii sau depunerii de numerar a unei sume importante prin
tratarea clientului în spaţii special amenajate.
· Înfiinţarea unei baze de reclamaţi securizate pe internet la care clienţii să aibă acces
(identificarea să se facă pe baza unor elemente confidenţiale ex.: număr card, CNP, parola, uşer)
în cazul în care aceştia au sesizat anumite neregulii cu sumele virate sau depuse în conturile
personale.

CAPITOLUL V. SPECIFICUL PLATII PRIN ACREDITIV DOCUMENTAR LA S.C.

BANCPOST S.A. - STUDIU DE CAZ

68
 Datorită creşterii şi diversificării efectelor crizei economice si financiare valutar
internaţionale şi a sporirii climatului general de neîncredere, partenerii de afaceri implicaţi în
derularea unei operaţiuni de import-export utilizează tot mai frecvent acreditivul doumentar în
vederea stingerii obligaţiilor de plată, motivul fiind în principal siguranţa pe care o conferă atât
exportatorului cât şi importatorului.
Complexitatea acestei modalităţi de plată face utilă prezentarea unui exemplu concret de
plata prin acreditiv documentar la o firma românească în calitate de importator. Exemplul
prezentat în continuare relevă totalitatea demersurilor efectuate de părţile implicate, inclusiv
băncile acestora, pentru realizarea în bune condiţii a plăţii.
Societatea comercială S.C. CALLATIS S.R.L cu sediul in Constanţa, B-dul Mamaia, nr.
300, a considerat ca fiind oportună pentru îmbunătaţirea şi dotărilor sale tehince efectuarea unui
import de echipamente de refrigerare hotelieră din Italia, de la S.C TRE STELLE S.N.C cu
sediul Via della Produzione 29, Torino, Italia în valoare de 16.000 Euro, condiţia de livrare fiind
CIP Constanţa,conform regulilor INCOTERMS 2014.
Operaţiunea a vizat cumpărarea a 9 paleţi de echipament refrigerator hotelier, de o
greutate de 1,650 kg, volum 17,28 mc de origine italiană, formate din 65 calculatoare HO5 V375
N020, 65 telefoane de perete PH 500 si 2 aparate de făcut gheata ACM 25 .
Prezentarea derularii plătii prin acreditiv la S.C. CALLATIS S.R.L constă în evidenţierea
tuturor operaţiilor efectuate de părţile contractante şi bănci din momentul încheierii înţelegerii
între parteneri si până în momentul în care importatorul a intrat în posesia mărfii care a facut
obiectul inţelegerii.
Inţelegerea încheiată între părţi a prevăzut utilizarea acreditivului documentar, ca
modalitate de plată. Potrivit acestei înţelegeri dintre S.C. CALLATIS S.R.L si TRE STELLE
S.N.C, plata valorii integrale a mărfii se face în euro prin acreditiv documentar irevocabil
domiciliat la Banca BANC POST, valabilitatea fiind de 90 zile, plata efectuându-se la termen de
60 zile.
Ca urmare a înţelegerii existente între părţi, societatea italiană TRE STELLE S.N.C a
remis factura proforma societăţii româneşti. Aceasta cuprinde codul produselor, denumirile lor,
cantităţile, preţul unitar şi preţul total al produselor ce fac obiectul exportului inclusiv referinţa
acreditivului.
Primul pas în mecanismul plăţii prin acreditiv documentar l-a constituit solicitarea
deschiderii acreditivului făcută de S.C. CALLATIS S.R.L băncii sale BANC POST. Răspunzând
solicitării clientului său, banca BANC POST acordă consultanţă în vederea completării corecte a
cererii de deschidere a acreditivului.

69
 Astfel la data de 10.01.2014 S.C CALLATIS S.R.L depune la BANC POST cererea de
deschiderea a creditivului împreună cu factura proforma nr. PI 95 din data de 05.01.2014 primita
de la TRE STELLE S.N.C .
Figura nr.4.1
Derularea plătii prin acreditiv documentar la S.C. CALLATIS S.R.L CONSTANŢA

14
1
S.C. CALLATIS S.R.L. TRE STELLE S.N.C

(importator) (exportator)

7 8

S.C. ISTRATE COM S.R.L

2 13
6 16

3 4 11 12
9

Banca BANC POST SANPAOLO IMI S.P.A

(banca emitentă si plătitoare) 10 (banca notificatoare)

1: existenţa întelegerii între cei doi parteneri şi specificatia plătii prin acreditiv doumentar
15
2: importatorul depune cererea de deschidere a acreditivului împreuna cu factura proforma remisă de către exportator

3: banca emitentă a acreditivului, BANC POST blochează suma aferentă acreditivului într-un depozit colateral,
nepurtător de dobândă

4: banca emitentă percepe comisioanele aferente emiterii acreditivului

5: banca emitentă BANC POST transmite prin swift L/C băncii beneficiarului

6: banca beneficiarului, SANPAOLO IMI SPA avizează beneficiarul

7: beneficiarul, TRE STELLE SNC, expediază marfa

8: transportatorul S.C ISTRATE COM S.R.L remite documentul de transport exportatorului

9: depunerea setului de documente la banca notificatoare de către exportator

10: remiterea documentelor băncii emitente si plătitoare a acreditivului

11: banca emitentă emite o adresă ordonatorului informându-l de discrepanţele prezente în documente

70
 S.C. CALLATIS S.R.L a solicitat în cererea de deschidere a acreditivului deschiderea
unui acreditiv documentar irevocabil valabil până la data de 10.04.2014 cu plata integrala
diferată la 60 zile, domiciliat la BANC POST. Spezele si comisioanele valutare ale băncilor
corespondente sunt suportate de către beneficiar, precizând totodată ca termenul de expeditie sa
fie cel târziu 21.03.2014.
De asemenea în acreditiv se precizează şi faptul că documentele trebuie să fie redactate şi
întocmite în engleză şi să prezinte referinţa acreditivului pe ele, neîndeplinirea acestor cerinţe
atragând după sine achitarea unor comisioane de discrepanţe.
Plata acreditivului se face pe baza prezentării următoarelor documente:
- factură comercială externă original şi o copie;
- certificat de origine în original şi o copie;
- certificat de garanţie original şi o copie;
- certificat EUR 1 original şi o copie;
- scrisoare de trăsură internaţională CMR original şi o copie.
Pe baza documentelor prezentate de catre S.C CALLATIS S.R.L, lucrătorul bancar din
serviciul Acreditive, Garanţii,Incasso al BANC POST înregistrează deschiderea acreditivului în
registrul Acreditive de import, acordândui-se referinţa 700/3IMPO. Apoi se procedeză la
blocarea celor 16.000 Euro din contul în euro al clientului său şi în acelaşi moment percepe şi
comisioanele aferente acestei operaţiuni. BANC POST înregistrează angajamentul de plată al
BANC POST faţă de TRE STELLE S.N.C, angajament de plată care are loc în afara bilanţului.
Serviciul Trezorerie din cadrul BANC POST procedează la luarea in evidenţă a valorii
acreditivului ce urmează a fi deschis, respectiv 16.000 euro.
În data de 13.03.2014, după ce documentaţia depusă de către ordonator a fost verificată şi
de către directorul băncii West Bank, acreditivul documentar cu referinţa 700/3 IMPO a fost
transmis prin SWIFT băncii beneficiarului, SAN PAOLO IMI S.P.A, filiala IMPRESE TORINO,
TAZZOLI, solicitându-se totodată remiterea confirmării primirii acreditivului.
Astfel că la data de 14.01.2014, banca SAN PAOLO IMI S.P.A, filiala IMPRESE
TORINO, TAZZOLI remite băncii BANC POST confirmarea primirii acreditivului de import cu
referinta 700/3 IMPO.
Ulterior banca exportatorului procedează la verificarea termenilor şi condiţiilor din
acreditiv, şi îl avizează pe clientul sau TRE STELLE S.N.C de deschiderea acreditivului în
favoarea sa printr-o scrisoare proprie de notificare, însoţită de copia acreditivului .

71
 În paralel banca beneficiarului acreditivului, SAN PAOLO IMI S.P.A, filiala IMPRESE
TORINO notifică prin telex bancar banca emitentă a acreditivului BANC POST, că exportatorul
a fost instiintat despre deschiderea acreditivului.
La primirea acreditivului firma italiană TRE STELLE S.N.C a verificat concordanţa
termenelor si condiţiilor din acreditiv cu cele ale întelegerii şi a datelor existente în factura
proforma, declarându-se de acord cu condiţiile acreditivului. Din acest moment acreditivul a fost
considerat valabil deschis din punct de vedere al beneficiarului, exportatorului. Astfel,
exportatorul TRE STELLE S.N.C s-a preocupat de procurarea documentelor necesare plătii prin
acreditiv la instituţiile abilitate să le elibereze , predând totodată marfa pentru transport firmei de
transport internaţional S.C. ISTRATE COM S.R.L, care primind marfa a eliberat exportatorului
scrisoarea de trăsură internaţională tip CMR, la data de 18.03.2014.
Exportatorul adresează o cerere în vederea eliberării certificatului de origine Camerei de
Comerţ şi Industrie Pesaro e Urbino, prin care se dovedeşte originea italiană a mărfii.
După ce a intrat în posesia tuturor documentelor necesare plătii prin acreditiv documentar
exportatorul a depus setul de documente însoţit de scrisoarea de remitere la banca sa. Setul
complet de documente a fost compus din: factură comercială externă, certificat de origine,
certificat de garanţie, certificat EUR 1, scrisoare de trăsură internaţională tip CMR.
Banca exportatorului, SAN PAOLO IMI SPA, filiala IMPRESE TORINO, TAZZOLI,
după o verificare a acestora remite documentele băncii plătitoare banca BANC POST.
La primirea documentelor banca importatorului, emitentă şi plătitoare a acreditivului,
banca BANC POST a efectuat verificarea concordanţei documentelor cu condiţiile şi termenele
din acreditiv, a examinat cu atentie toate elementele conţinute în respectivele documente şi a
sesizat existenţa unor discrepanţe:
- deşi în cadrul acreditivului s-a precizat clar prezenţa referintei acreditivului pe toate
documentele de plată s-a constatat lipsa referintei acreditivului pe certificatul EUR1, certificatul
de garantie şi certificatul de origine;
- nu a fost prezentat originalul documentului certificat EUR 1.
Astfel BANC POST, banca plătitoare, emitentă a acreditivului procedează la
comisionarea respectivelor discrepanţe sesizate la întocmirea documentelor respectiv 50 euro
pentru fiecare discrepanţă constatată. Ea anunţă printr-o adresă pe ordonatorul acreditivului de
existenţa acestora cerând aprobare pentru efectuarea plăţii în ciuda discrepanţelor sesizate.
Ordonatorul acreditivului, societatea S.C. CALLATIS S.R.L, anunţă printr-o adresă de
acceptare plata pe banca emitentă a acreditivului că este de acord cu efectuarea plăţii
documentelor în ciuda discrepanţelor sesizate.

72
 După cum se poate constata şi din figura nr.4.1 următorea etapă este cea prin care BANC
POST remite documentele clientului său care pe baza documentului de transport cu ştampila
băncii poate să procedeze la ridicarea mărfii.
Întrucat este vorba de un acreditiv cu plata diferată la 60 zile, plata documentelor nu are
loc la primirea acestora de către banca plătitoare ci la o dată ulterioară respectiv la data de
19.05.2014.
Astfel că la data de 19.05.2014 pe baza dispoziţiei de plată şi anexa ei emisă de către
importator, BANC POST, banca plătitoare efectuează plata prin transfer telegrafic (MT 202)
către banca notificatoare. Banca BANC POST debitează contul clientului său şi îl creditează pe
cel al băncii notificatoare cu valoarea înscrisă în documente respectiv 16.000 Euro.
În acest moment are loc şi lichidarea depozitului colateral al ordonatorului şi a
angajamentului de plată în afara bilanţului BANC POST, şi perceperea de comisioane aferente
plăţii acreditivului din contul curent al ordonatorului.
Banca exportatorului, SAN PAOLO IMI S.P.A, filiala IMPRESE TORINO, TAZZOLI, a
efectuat operaţiunile bancare aferente, respectiv a creditat contul exportatorului TRE STELLE
S.N.C şi a procedat la înştiinţarea acestuia cu privire la încasarea acreditivului.
Prin acest exemplu, s-a dorit prezentarea unui caz real de utilizare a unui acreditiv
documentar de import, a complexitătii deosebite pe care o presupune datorită numeroaselor etape
care trebuie parcurse, exigenţelor care trebuiesc îndeplinite pentru realizarea în siguranţă a plăţii
şi a modului de soluţionare a discrepanţelor care uneori se ivesc în derularea plăţii prin acreditiv
documentar.

73
CONCLUZII SI PROPUNERI

Opţiunea pentru o anumită modalitate de plată se face în funcţie de o serie de factori,

între aceştia o importanţă deosebită revenind manierei în care acestea acoperă riscurile cu care se
confruntă partenerii contractuali, cât şi costul pe care îl implică respectiva modalitate de plată.
Desigur că alegerea modalităţii de plată depinde şi de alţi factori cum ar fi: solvabilitatea
cumpărătorului şi a vânzătorului, precum şi situaţia acestora pe piaţa pe care îşi desfăşoară
activitatea, condiţiile politice şi economice prezente în ţările partenerilor, obiceiurile specifice
diferitelor ramuri de activitate care reglementează efectuarea operţiunilor valutare, posibilităţile
de care dispun partenerii în vederea obţinerii unui credit şi cheltuielile aferente acestuia, gradul
de încredere existent între parteneri, gradul de solvabilitate şi lichiditate al firmei plătitoare,
necesitatea recuperării integrale şi în cel mai scurt timp a contravalorii mărfurilor livrate,
mărimea cheltuielilor ocazionate de utilizarea uneia dintre modalităţile de plată în raport cu altele
etc.
Ţinând cont de aceşti factori, se impune alegerea modalităţilor de plată care prezintă un
grad ridicat de garanţie a încasării preţului şi totodată formularea unor clauze contractuale
adecvate cu un grad ridicat de siguranţă.
Luând în considerare criteriile de cost şi acoperire a riscurilor de către partenerii
contractuali, o comparaţie între acreditivul documentar şi incasso-ul documentar e necesară şi
totodată şi formularea unei explicaţii cu privire la utilizarea pe scară destul de largă în cadrul
plăţilor rezultate din operaţiuni comerciale de import-export a ordinului de plată în contextul
actualului mediu de afaceri românesc.
Atât acreditivul documentar cât şi incasso-ul documentar reprezintă modalităţi de plată
documentare, adică sunt tehnici de plată în cadrul cărora plata sumei de către bancă se face
numai contra documente.
Incasso-ul documentar constă în ordinul pe care îl dă exportatorul băncii sale de a încasa
( de unde şi denumirea de incasso) contravaloarea unei tranzacţii comerciale şi de a o vira în
contul său; în acest sens el depune la banca sa documentele care atestă executarea obligaţiilor
sale contractuale (de aici şi caracterul documentar). De fapt banca însărcinată cu încasarea, joacă
un rol de intermediere între exportator şi importator, ea îi oferă clientului său anumite servicii,
pentru care este remunerată.
Spre deosebire de incasso-ul documentar, acreditivul documentar reprezintă o modalitate
de plată prin care importatorul este cel care dă dispoziţia băncii sale de a plăti sau de a ţine la
dipoziţie contravaloarea mărfurilor livrate sau a serviciilor prestate, banca emitentă a
74
acreditivului asumându-şi obligaţia necondiţionată de plată, în timp ce în cazul incasso-ului
băncile implicate în derularea acestei modalităţi de plată nu îşi asumă nici un risc comercial,
singura responsabilitate reprezentând-o manipularea documentelor.
Mecanismul de funcţionare a incassoului se aseamănă într-o oarecare măsură cu cel al
acreditivului constând în principal în livrarea mărfurilor de către exportator şi procurarea
documentelor necesare, prezentarea acestora însoţită de ordinul de plată încasare la incasso
băncii remitente, remiterea acestora băncii importatorului printr-un document propriu incasso,
informarea imporatatorului de sosirea acestora cu respectarea condiţiilor din incasso, efectuarea
plăţii de către banca importatorului prin creditarea contului exportatorului, notificarea
exportatorului şi creditarea contului său.
Părţile implicate în derularea incasso-ului , rezultă şi din definiţie fiind vorba de
exportator, banca remitentă, trasul (importatorul) şi banca prezentatoare în timp ce în cazul
acreditivului documentar deschiderea întregii operaţiuni este privită din perspectiva
importatorului părţile implicate fiind ordonatorul, banca emitentă a acreditivului, beneficiarul
acreditivului şi o bancă corespondentă.
Prinicipala diferenţă existentă între acreditiv documentar şi incasso documentar o
reprezintă modalitatea de acoperire a riscurilor partenerilor contractuali sub acest aspect,
incasso-ul documentar prezentând carenţe foarte mari.
Deşi plata prin incasso documentar este relativ mai simplă şi mai ieftină decât cea prin
acreditiv documentar nu este garantată bancar, se bazează în principal pe obligaţia de plată a
cumpărătorului asumată prin contractul comercial internaţional, fără angajamentul de plată al
băncilor asumat de băncile implicate în derularea acestuia.
Principalul risc cu care se confruntă exportatorul în cazul incasso-ului documentar este
dat de faptul că iniţierea demersururilor în vederea obţinerii plăţii este condiţionată de existenţa
documentelor ce atestă livrarea mărfurilor, ceea ce echivalează cu executarea obligaţiei sale
contractuale anterior efectuării demersurilor pentru obţinerea plăţii.
Totuşi exportatorul işi acoperă riscul în ceea ce priveşte obţinerea mărfii de către
importator fără efectuarea plăţii, acesta putând intra în posesia mărfurilor doar în momentul
plăţii.
Un mare inconvenient în cazul incasso-ului documentar este dat de imprecizia de durată
în circuitul documentelor, importatorul putând tergiversa efectuarea plăţii în aşteptarea unei
conjuncturi favorabile mai ales în cazurile în care calitatea mărfurilor, evoluţia preţurilor sau
cursurile valutare prezintă variaţii semnificative în comparaţie cu acreditivul documentar, care
este foarte riguros în ceea ce priveşte momentul efectuării plăţii.

75
 În cazul în care importatorul consideră mai avantajoasă opţiunea de întrerupere a
raporturilor contractuale asumându-şi riscurile neexecutării contractuale riscul de neplată din
partea importatorului devine iminent. Exportatorul poate recurge la arbitrarea litigiului în
instanţă comercială dar aceasta implică timp respectiv cheltuieli suplimentare.
Remarcăm în acest sens superioritatea acreditivului, în condiţiile în care derularea plăţii
prin acreditiv nu generează risc de neplată, banca emitentă a acreditivului documentar
asumându-şi obligaţia necondiţionată de plată în afara bilanţului contabil.
Deprecierea mărfii în perioada de întârziere , efectuarea unor cheltuieli suplimentare de
către exportator ca urmare a depozitării şi protecţiei mărfurilor , redirijării ei către o altă
destinaţie se concretizează în riscul de diminuare a încasării cu efecte negative evidente asupra
activităţii exportatorului.
Incasso-ul documentar prezintă şi un risc de pierdere a mărfii în condiţiile în care
exportatorul expediază marfa direct pe adresa unui cumpărător de rea credinţă care şi-o insuşeşte
şi refuză plata sau în cazul în care perioada de staţionare a mărfii în antrepozite sau mijlocul de
transport se prelungeşte peste limita legală impusă de reglementările vamale având ca rezultat
confiscarea mărfii de către autorităţi sau creditori.
În acest sens ca măsură de protecţie, exportatorul trebuie să urmărească marfa pănă în
momentul plăţii, deoarece importatorul nu are nici o obligaţie în acest sens.
Recurgerea de către exportator la incasso documentar presupune în prealabil luarea unor
măsuri asiguratorii referitoare la : solicitarea unui avans de la importator în contul livrărilor de
mărfuri contractate, utilizarea de cambii trase asupra importatorului în vederea acceptării, plăţii
sau avalizării prin prezentarea acestora alături de documentele care atestă expediţia, solicitarea
unei garanţii bancare înainte de efectuarea plăţii, executarea cât mai corectă a contractelor din
punct de vedere al calităţii mărfurilor pentru a nu da prilejul importatorului de a obstrucţiona
plata, utilizarea vinculaţiei prin expedierea mărfurilor pe adresa unei bănci corespondente sau pe
adresa unei case de expediţie.
Deşi mare parte a riscurilor pe care le incubă incasso-ul documentar pot fi acoperite prin
măsurile menţionate anterior, adesea acestea generează costuri suplimentare recomandându-se
astfel utilizarea sa doar între parteneri între care există un grad ridicat de încredere.
În mediul de afaceri românesc acreditivul documentar este frecvent înlocuit cu ordinul de
plată datorită costului mai ieftin şi mecanismului mai simplu de derulare. Totuşi trebuie să se ţină
seama că ordinul de plată este revocabil, revocarea acestuia neasumând obligaţii pentru părţile
implicate în derularea sa, beneficiarul nu este sigur de încasarea contravalorii prestaţiilor sale
până în momentul efectuării plăţii, băncile implicate nu işi asumă nici o obligaţie comercială
având doar rolul de prestatoare de servicii.
76
 Prin complexitatea şi avantajele pe care le conferă, acreditivul documentar se impune ca
cea mai sigură modalitate de plată internaţională oferind un grad ridicat de securitate atât pentru
interesele exportatorului cât şi ale importatorului. De aceea el se preferă în faţa incasso-ului şi
ordinului de plată. Reglementările standardizate la nivel mondial în materie de acreditiv il fac
preferabil şi în faţa garanţiilor de plată greu de controlat datorită lipsei unor uzanţe internaţionale
general acceptate, acestea intrând sub incidenţa sistemelor naţionale de drept care conţin
prevederi uniforme.
Deşi acreditivul reprezintă cea mai sigură modalitate de plată în comerţul internaţional,
prezintă şi o serie de dezavantaje mai ales pentru exportator. Astfel, datorită comisioanelor şi
spezelor bancare care sunt mari şi care cad de obicei în sarcina ordonatorului, diminuează
interesul acestuia pentru folosirea acreditivului ca modalitate de plată, exportatorul regăsindu-se
în situaţia de a suporta şi el o parte din comisioane, cele aferente operaţiunilor care se derulează
în ţara lui.
Un alt dezavantaj al utilizării acreditivului îl reprezintă faptul că formalităţile de
deschidere a acestuia sunt destul de complicate şi presupun eforturi destul de mari din partea
ordonatorului.
În ţara noastră acreditivul documentar continuă să fie înlocuit cu ordinul de plată sau cu
incasso-ul documentar. Aceasta pe de-o parte datorită costului destul de ridicat, iar pe de alta
parte datorită prezenţei de personal nespecializat în departamentele de export-import ale firmelor
implicate în tranzacţii internaţionale, care preferă ordinul de plată datorită facilităţii de utilizare a
acestuia neţinând cont de acoperirea riscurilor.

77
 BIBLIOGRAFIE

1) Basno, Cezar ; Dardac, Nicolae. Monedă, credit, bănci. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică, 1999
2) Basno, Cezar, Dardac, Nicolae –Operaţiuni bancare, EDP, Bucureşti, 1996
3) Basno, Cezar, Dardac, Nicolae – Produse, costuri şi performanţe bancare, Ed. Economică,
Bucureşti, 2000
4) Basno, Cezar, Dardac, Nicolae – Sisteme de plăţi, compensări şi decontări, EDP Bucureşti,
2012
5) Basno, Cezar, Dardac, Nicolae, Floricel C-tin –Monedă, credit, bănci, EDP, Bucureşti, 1997
6) Gh. Manolescu, „Banci si credit“, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2006
7) Gheorghe Pistol, Marketing. O abordare din perspectiva financiar-bancar, Editura Fundatiei
România de Mâine, Bucuresti, 2008
8) Ilie Mihai, Operatiuni de încasări si plati, EFR,2007
9) Ilie Mihai, Management financiar bancar - Ed. Fundatia Romania de Maine 2007
Ilie Mihai, Managementul activitatii bancare - Ed. Fundatia Romania de Maine 2009
10) Madalina Antoaneta Radoi. Marketing financiar-bancar, Editura Economica,2009
11) Madalina Antoaneta Radoi. Managementul produselor si serviciilor bancare, Editura
Economica 2009
12) Vasile Dedu, Produse si servicii bancare, Editura ASE

Legislaţie
Statutul BNR
 Legea nr.312 din 28 iunie 2012
Instituţii de credit
 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.99 din 6 decembrie 2006 privind instituţiile de
credit şi adecvarea capitalului
 Legea nr. 227/2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2006
privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului
 Ordonanţa de urgenţă nr. 25 din 18 martie 2009 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea
capitalului (Monitorul Oficial, Partea I nr. 179 din 23 martie 2009)
78
 Legea nr. 270 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2009 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de
credit şi adecvarea capitalului
 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.98/2006 privind supravegherea suplimentară a
instituţiilor financiare dintr-un conglomerat financiar
 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2010 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea
capitalului şi a altor acte normative
 Norme de implementare
 Ordonanţa Guvernului nr.10/2012 privind procedura reorganizării judiciare şi a
falimentului instituţiilor de credit, cu modificările ulterioare
 Legea nr. 83/1997 pentru privatizarea societăţilor comerciale la care statul este acţionar,
cu modificările ulterioare

Instituţii de plată
 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.113/2009 privind serviciile de plată
 Legea nr. 197/2010 pentru aprobarea OUG 113/2009
 Regulamentul Băncii Naţionale a României nr.21/2009 privind instituţiile de plată
 Regulamentul BNR nr. 4/2012 pentru modificarea şi completarea Reg. 21/2009
 Ordinul BNR nr. 27/2012 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene

Instituţii financiare nebancare

 Legea nr. 93/2009 privind institutiile financiare nebancare
 Regulament nr. 20/2009 privind institutiile financiare nebancare, cu modificările
ulterioare
 Regulamentul nr.31/2012 privind raportarea de date şi informaţii statistice la Banca
Naţională a României, Titlul I, Capitolul I şi Capitolul IV
 Norme în aplicarea legii

79