Materiale organice

Materiale organice micromoleculare

Ceruri si substante ceroase. Cerurile sunt materiale cristaline cu proprietati dielectrice foarte bune (tab 9.19) si higroscopicitate mica, dar cu rezistenta mecanica, temperature de topire si conductivitate termica reduse. De asemenea, au contractie la racier mare si sunt solubile in uleiuri minerale si clorurate. Cerurile naturale (ceara de albine, de carnauba, Montana) sunt putin folosite in prezent, datorita proprietetilor lor mecanice si termice reduse. Mai des se utilizeaza substantele ceroase, atat cele nepolare (parafina, cerezina, ozocherita) cu proprietati dielectrice foarte bune cat si cele polare (uleiul de ricin hidrogenat, parafina si naftalina clorurata) cu caracteristici dielectrice mai slabe si dependente de temperatura. Se utilizeaza la fabricarea maselor de impregnare pentru conductoare, a maselor de umplere a mansoanelor cablurilor si cutiilor terminale, la impregnarea condensatoarelor etc. Bitumuri si asfalturi. Bitumurile sunt amestecuri amorfe de hidrocarburi care contin, in cantitati reduse, oxigen si sulf. Cele sintetice se obtin prin distilarea produselor petroliere, iar cele naturale asfalturile provin din zacaminte invecinate cu cele de titei. Bitumurile au contractie mare la racire, sunt fragile la temperatura camerei, insolubile in apa si alcooli si solubile in hidrocarburi aromatice, uleiuri si benzina. Temperatura de inmuiere variaza intre 50 si 150C si creste cu continutul de sulf. Se utilizeaza la fabricarea lacurilor de impregnare, a compoundurilor, a unor produse de baza de mica, ca mase de umplere etc.

Materiale organice macromoleculare

Rasini naturale. Rasinile naturale sunt amestecuri complexe de acizi rasinosi si hidrocarburi cu proprietati dielectrice foarte bune, dar caracteristici mecanice si termice reduse (tab 9.20). Caracteristici Densitatea [kg/dm 3 ] Temperatura de inmuiere [C] Temperatura de topire [C] Indicele de aciditate [mgKOH/g] Rezistivitatea de volum [m] Rezisitivitatea de suprafata la U r =20%, [] Permitivitatea relativa r la 20C Tangenta unghiului de pierderi, la 20C Rigiditatea dielectrica [MV/m] Sellac 1,0...1,1 50...60 75...80 65...76 10 10
14

Colofoniu 50...70 120...155 150...195 10 ...10 13 14

Rasini fosile 1,02...1,07 120...170 100...135 10 15 ...10 17 10 18

15

2,3...3,8 20...30 3

2,5...3 0,02...0,03 -

2,65...2,85 10 3 14...17

Sellacul se prezinta sub forma de solzi, este solubil in alcooli si benzen si are temperatura de inmuiere foarte redusa 950...60C). aceasta poate fi insa marita printro tratare termica: 30 de ore la 100C. Incalzit la 200C devine termorigid. Se utilizeaza ca baza pentru lacuri de lipire, emailare etc. Colofoniul se obtine din rasini de conifere. Se dizolva greu in ulei (la 300-350C), dar este solubil in benzen, acetona etc. Se utilizeaza la fabricarea masei galbene (cu ulei de cablu), la umplerea mansoanelor si cutiilor terminale ale cablurilor etc. Chihlimbarul prezinta valori foarte mari ale duritatii, rezistivitatii de volum si de suprafata. Se utilizeaza in constructia aparatelor de masura de mare precizie (electrometre etc) Rasini sintetice. Caracteristici generale. Datorita proprietatilor electrice si mecanice deosebite, precum si a prelucrabilitatii lor usoare, rasinile sintetice prezinta cele mai diverse aplicatii industriale. Aflandu-se in numar foarte mare si cu caracteristici foarte diferite, ele se clasifica in mai multe moduri (fig 9.63). Astfel, in functie de tipul reactiei chimice de obtinere, rasinile sintetice se clasifica in rasini de polimerizare, de policondensare si de poliaditie, clasificare care are o importanta mai mult didactica. Tinandu-se seama de proprietatile termomecanice deosebit de importante pentru utlizarea materialelor electroizolante rasinile sintetice se clasifica in rasini ermoplastice si termorigide. In functie de caracterul polar sau nepolar al moleculelor, rasinile sintetice se impart in rasini polae si nepolare (tab 9.21). Fig. 9.63. Clasificarea rasinilor sintetice Rasini sintetice

Rasini de polimerizare

Rasini de policondensare

Rasini de poliaditie

Termoplaste

Termoplaste

Termorigide

Termoplaste

Termorigide

Poliamide Poliesteri cu molecule limniare Policarbonati nesaturati

Fenoplaste Aminoplaste Poliesteri cu molecule spatiale

Poliuretani cu molecule liniare

Poliuretani cu molecule spatiale Rasini epoxidice

Aeasta clasificare este impartita pentru evidentierea proprietetilor dielectrice ale rasinilor. Astfel, rasinile nepolare sunt caracterizate prin valori mici (si care variaza putin cu temperatura si frecventa) ale permitivitatii si factorului de pierderi dielectrice. Dimpotriva, in cazul rasinilor polare permitivitatea si factorul de pierderi au valori mari si care se modifica foarte mult cu temperatura si frecventa.

 Rasini de polimerizare. Sunt substante cu macromolecule liniare, deci termoplastice si cu temperatura de inmuiere redusa (cu exceptia fluoroplastelor). Au absorbtie de apa reduse si proprietati dielectrice foarte bune Natura moleculei Permitivitatea Tangenta unghiului de pierderi tg 10 3 relativa r Polietilena 2,3 0,1...2 Polistiren Nepolara 2,2 0,2 Poitetrafluoretilena 2,0 0,2...0,5 Ploclorura de vinil 2,8...3,2 10...20 Polimolclortrifluoretilana Polara 2,3...2,7 5...20 Tereftalat de polietilena 2,0 2...15 Tabelul 9.21 Dependenta proprietatilor dielectrice de natura macromoleculelor Se prelucreaza usor, cu sau fara plastifianti. Din aceasta grupa fac parte: polietilenna, polistirenul, policlorura de vinil si de viniliden, politetrafluoretilena, polimonoclortrifluoretilena, polivinilalcoolii, plivinilacetatii, rasinile acrilice etc. Polietilena (PE). Se obtine prin polimerizarea etilenei, la presiune inalta (1000...2000 atm) rezultand un amterial cu densitate mica sau la presiunea normala (1 atm) rezultand un material cu densitate mare. Are molecule simetrice si liniare, deci este nepolara si termoplata. Polietilena de densitate mica are structura amorfa si proprietati mecanice mai reduse. Aceasta se datoreaza indeosebi radicalilor CH3 pe care-i contine si care impiedica ordonarea macromoleculelor. Polietilena de mare densitate are un grad inalt de cristalinitate (85%) care ii confera duritate mai mare, temperatura de inmuiere mai ridicata si o comportare mai buna la temperaturi scazute ( -40C). Polietilena are o buna stabilitate la acizi si baze, dar este atacata de solventi organici. Este nehigroscopica, are proprietati dielectrice foarte bune (independente de frecventa) si se prelucreaza cu usurinta. Rezistenta mecanica a polietilenei scade foarte mult cu temperatura. Pentru imbunatatirea caracteristicilor termomecanice. Polietilena se reticuleaza (pe cale chimica cu peroxid de dicumil sau prin iradiere), adica se efectueaza o legare a lanturilor moleculare intre ele. In acest fel creste temperatura de inmuiere si rezistenta mecanica, proprietatile dielectrice ramanand insa neschimbate. Alti produsi ai etilenei ca poliizobutilena, polipropilena, polietena clorosurfonata etc au temperaturi de utilizare mai ridicate dar proprietati dielectrice mai reduse. Utilizarile polietilenei sunt dintre cele mai diverse. Astfel, foliile de polietilena se folosesc la fabricarea condensatoarelor, la izolarea cablurilor submarine, telefonice si a celor care functioneaza in medii corozive. Prin extrudere se izoleaza conducte si cabluri pentru inalta frecventa, conductori de bobinaj, cabluri de energie etc. Cu ploietilena expandata se izoleaza cablurile pentru frecvente inalte cu capacitati foarte mici etc. 5 Rasini

In cazul cablurilor de energie de tensiuni inalte apar unele fenomene negative (oxidare, descarcari electrice, deformari mecanice in urma scurtcircuitelor etc) care contribuie la ombatranirea rapida a polietilenei. In aceste cazuri se iau masuri speciale, constand din adaugarea de antioxidanti, inhibitori pentru descarcari electrice arborescente etc. Polistirenul (PS) este un amterial nepolar cu proprietati dielectrice foarte bune si independente de frecventa. Prezinta insa temperatura de inmuiere si rezilienta scazuta si este inflamabil. Se utilizeaza sub forma de benzi, tuburi, fire, lacuri, piese turnate, expandat etc, indeosebi in inalta frecventa. Policlorura de vinil (PVC) se obtine prin polimerizarea clorurii de vinil, sub forma de PVC tare fara plastifianti sau PVC moale cu plastifianti (esteri ai acidului ftalic, fosforic, citric etc). Fiind material polar are caracteristici dielectrice mai reduse decat polietilena sau polistirenul si dependente ca si cele mecanice de continutul de plastifiant. Se comporta mai bine decat caiuciucul natural atat la actiunea ozonului cat si a uleiului mineral. Are insa stabilitate termica redusa (70C) iar, proprietatile sale dielectrice variaza foarte mult cu frecventa si temperatura. Prin clorurarea monomerului de PVC se obtine clorura de vini-liden si apoi policrorura de viniliden, material cu proprietati dielectrice asemanatoare cu cele ale PVC-ului, dar cu higroscopicitate mai redusa si stabilitate termica superioara. PVC-ul se foloseste, in general, la frecvente industirale; in curent continuu imbatraneste foarte repede, datorita electrolizei sarurilor din materialele de adaos, iar la frecvente inalte prezinta piereri dielectrice mari. Se utilizeaza la izolarea conductoarelor si cablurilor de energie (intre 1 si 20 kV), la fabricarea izolatiilor de crestatura combinata, a benzilor adezive, a unor piese izolatoare (placi, carcase etc) pentru aparate de masura, tuburi pentru instalatii electrice, pentru acoperirea pieselor de forma complicata (sub forma de plastisoli si organosoli suspensie de PVC in plastifianti) etc. Politetrafluoretilena (PTFE). Se obtine prin polimerizarea tetrafluoretilenei (CF2 = CF2) si are structura asemanatoare cu cea a polietilenei. Este nepolara, are bune proprietati dielectrice si nu arde. Datorita valorilor mari ale energiei de legatura dintre atomii de carbon si fluor, PTFE are stabilitate termica ridicata (250C). La 327C trece in stare amorfa iar la 400C, se discompune (producand gaze toxice) . avand coeficientul de dilatatie mare, la variatie mai importante ale temperaturii, in PTFE, apar microgoluri (cavitati) in care se pot devolta descarcari partiale. Din acest motiv, PTFE nu se utilizeaza in campuri electrice intense. PTFE se utilizeaza pentru realizarea unor scheme de izolatii care functioneaza in clasa de izolatie C, in medii umede sau in atmosfere puternic corozive, a unor cutii pentru acumulatoare, carcase pentru bobine, izolatii pentru conductoare si cabluri de inalta frecventa etc. Polimonocolortrifluoretilena (PCTFE). Este termoplastica, usor prelucrabila, cu coeficent de dilatatie liniara mai mic si caracteristici dielectrice mai reduse decat politrifluoretilena. Are aceleasi utilizari ca si PTFE. Rasinile acrilice (polietilacrilatul, polimetilmetacrilatul PMMA etc). Sunt polimeri ai acidului acrilic si metacrilic, cu proprietati mecanice si termice asemanatoare polistirenului, dar cu caracteristici dielectrice mai reduse (fiind polare). Sunt rezistente la ozon, lumina si au stabilitate chimica buna. Se utilizeaza la fabricarea la curilor, adezivilor, a carcaselor pentru aparate, a camerelor de stingere, sub forma de sticle organice etc. 6

 Rasini de policondensare. Din aceasta grupa fac parte: fenoplastele, aminoplastele, poliamidele, poliimidele, policarbonatii si poliesterii. Unele au molecule liniare si sunt termoplastice (polliamide), altele au molecule spatiale deci sunt termorigide (fenoplaste). Datorita eliminarii apei in procesul de reactie, rasinile de policondensare eu higroscopicitate mai mare si caracteristici dielectrice mai reduse decat rasinile de polimerizare si dependente de temperatura si frecventa. Fenoplastele. Au fost descoperite de Bakeland (in 1907), de aceea se numesc si bachelite. Ele se obtin din fenol sau crezol si formaldehida, in prezenta unui catalizator bazic (amoniac, hidroid de sodiu) sau acid (acid clorhidric, fosforic). In procesul de reactie se disting 3 stadii, fiecare fiind important pentru un anumit domeniu de utilizare a rasinilor. Astfel, rezolul corespunzator stadiului A de desfasurare a reactiei dintre fenol si fenilalcool, (cu eliminare de apa) este solubil in alcooli si acetona si se utilizeaza ca lac de impregnare, rezitolul corespunzator stadiului B, de legare a fenilalcoolilor intre ei (cu eliminare de apa) este mai putin solubil, termoplastic si se utilizeaza ca masa de formare, iar rezitul reprezentand stadiul final de desfasurare a reactiei C, cand se formeaza retele moleculare spatiale este insolubil, dur si cu rezistenta mare la caldura si acizi. Aminoplastele. Se obtin prin policondensarea aldehidei formice cu carbamida (ureea), melamina sau anilina si poarta numele de rasini carbamidice, melaminice anilinice. Rasinile carbamidice au proprietati asemanatoare cu cele ale bachelitelor. Se comporta insa mai bine la actiunea curentilor de scurgere si a arcului electric: gazele rezultate avand afinitate mare pentru electroni sting arcul electric Rasinile melanminice prezinta higroscopicitate redusa si stabilitate termica superioara fenoplastelor. Rasinile anilinice au proprietati dielectrice foarte bune putand fi utilizate la frecvente inalte, dar se prelucreaza foarte greu. Aminoplastele sunt termorigide si au uitlizari asemanatoare fenoplastelor. Din ele se realizeaza camere de stingere pentru intrerupatoare, adezivi, lacuri, lianti pentru stratificate etc. Poliamidele. Se obtin din acizi dicarboxilici si diamine. Au prorpietati mecanice foarte bune, se lipesc usor si se aprind greu. Sunt puternic polare (datorita grupelor =CO si -OH), au hidroscopicitate mare si caracteristici dielectrice reduse. Se utilizeaza pentru confectionarea diferitelor piese cu o rezistenta mecanica mare, sub forma de folii, de fire si tesaturi. Caracteristic Unitatea de msur Valori Rezistemta la tractiune 2...3 MN/m 2 Alungirea relativa la rupere 10...20 % Absorbtia de apa 0,3...3,3 % Rezistivitatea de volum 10 14 m Permitivitatea relativa, al 50 Hz 3...3,3 Tangenta unghiului de pierderi, la 50 Hz 0,015 Rigiditatea dielectrica MV/m 20...40 Stabilitatea termica [C >180 7

Tabelul 9.24 Caracteristici ale unor hartii poliamidice (Nomex) Poliimidele. Se obtin din acid piromelitic si diamina aromatica. Au molecule liniare, stabilitate termica ridicata (150C), proprietati mecanice bune si se utilizeaza sub forma de folii si lacuri de emailare. Rasini de poliaditie. Rasinile epoxidice sunt polimeri termorigizi care contin mai multe grupari epoxi de mare reactivitate. Cele mai utilizate se obtin prin reactia dintre bisfenol A si epiclorhidrina, urmata de o reticulare cu un agent de intarire. In procesul de durificare, gruparea epoxi se distruge, permitand agentului de intarire sa se fixeze si sa formeze un polimer cu amsa moleculara ridicata: rasina epoxi propriu-zisa. Sunt neinflamabile, rezistente la actiunea curentilor de scurgere, a agentilor chimici si au stabilitate termica buna. Au in general proprietati mecanice si dielectrice foarte bune, dar dependente de temperatura. Se utilizeaza ca rasini de turnare, rasini de presare, piese, rasini de impregnare, rasini de lipire, la emailarea colectoarelor. Poliuretanii. Se obtin din izocianati si alocooli polihidroxilici si pot avea molecule liniare sau spatiale. Cei cu molecule liniare au proprietati asemanatoare cu poliamidele, dar absorbtie de apa mai redusa. Cei cu molecule spatiale au proprietati asemanatoare fenoplastelor cu exceptia higroscopicitatii, a rezistivitatii si rezistentei la curentii de scurgere pe suprafata. Se utilizeaza la izolarea cablurilor, la fabricarea lacurilor de emailare, a elastomerilor, adezivilor si poroplastelor Celuloza si derivatii sai Celuloza. Este o substanta macromoleculara naturala cu molecula liniara, un hidrat de carbon polimer. Lanturile moleculare se grupeaza in micele care se aranjeaza in acelasi mod, formand fibrile si apoi fibre celulozice. Aceasta structura explica porozitatea (40-50%) si absorbtia de apa foarte mare a produselor pe baza de celuloza. Proprietatile dielectrice variaza foarte mult cu densitatea, continutul de umiditate, temperatura si frecventa campului electric. Avand molecule polare, permitivitatea si pierderile dielectrice au valori mari . Modificarea, cu timpul, a proprietatilor celulozei se datoreaza indeosebi transformarilor chimice care au loc in structura sa sub actiunea oxigenului si caldurii. Astfel sub actiunea oxigenului, macromoleculele celulozei depolimerizeaza, lungimea lor scade si proprietatile mecanice se inrautatesc. De asemenea, oxigenul favorizeaza reactiile chimice ale celulozei cu apa, in urma carora creste numarul de grupari polare si se reduc proprietatile dielectrice. Actiunea caldurii mai puterinca in cazul celulozelor cu un grad de polimerizare mai redus sau cu continut de impuritati mare are ca efecte principale: cresterea aciditatii si a continutului de cupru, scaderea vascozitatii etc. Pentru reducerea higroscopicitatii si imbunatatirea caracteristicilor dielectrice si a stabilitatii chimice si termice, celuloza se impregneaza cu lichide si mase electroizolante, proprietatile sale depinzand, in aceste cazuri, de caracteristicile materialului impregnant. Derivati ai celulozei. 8

Prin modificarea chimica a moleculelor de celuloza se obtin esteri (acetati, nitrati etc) sau eteri (etil sau benzilceluloza) ai celulozei. Produsele obtinute prezinta higroscopicitate mai redusa si proprietati dielectrice si termice superioare. Acetatii de celuloza se obtin prin inlocuirea gruparilor OH din molecula celulozei cu grupari acetil (-CH3CO). Cel mai utilizat este triacetatul de celuloza, material rezistent la actiunea ozonului, a descarcarilor partiale, a uleiurilor si benzinenei si cu buna stabilitate termica. Hartia acetilata se obtine prin esterificarea celulozei cu acid acetic. Are higroscopicitate redusa, caracteristici dielectrice foarte bune si se utilizeaza in locul hartiei obisnuite. Benzil celuloza se obtine din celuloza si clorura de benzil. Se inmoaie la 80C, se topeste la 180-220C, este solubila in hidrocarburi aromatice si insolubila in alcooli, benzina, etc. Este putin higroscopica si se utilizeaza ca masa de presare la fabricarea lacurilor etc. Produse pe baza de celuloza. Celuloza este foarte mult utilizata in electrotehnica, indeosebi sub forma de hartii, cartoane, fire si tesaturi. Este ieftina, usor prelucrabila, dar higroscopica si cu proprietati variabile. Hartia de cablu are densitate mica, rezistenta la tractiune si sfasiere mare, factori de pierderi redus si rigiditate dielectrica mare. Se utilizeaza la izolarea cablurilor de energie a conductoarelor de bobinaj. Hartia Kraft se obtine prin procedeul sulfat si are proprietati mecanice, dielectrice si termice foarte bune. Hartia de condensatori este mai omogena, subtire, densa, cu rigiditate dielectrica, permitivitate si rezistenta electrica mari si pierderi dielectrice reduse. Se utilizeaza ca dielectric pentru condensatoare. Hartia japoneza, cu fire lungi si rezistenta mecanica mare, se utilizeaza ca suport pentru produsele pe baza de mica. Cartonul electrotehnic este alcatuit din straturi de hartie foarte fina, presate in stare umeda. Are proprietati mecanice bune, este rezistent la actiuena uleiului si se utilizeaza ca izolatie de crestatura, la izolarea transformatoarelor etc. Firele si tesaturile se obtin din bumbac, matase naturala sau artificiala si se utilizeaza la izolarea conductoarelor, a bobinelor pentru masini si aparatelor electrice, a stratificatelor a tecilor izolante etc. Caucucuri si elastomeri Cauciucurile sunt materiale cu elasticitate mare care, sub actiunea unor forte mecanice se deformeaza, dar isi recapata dimensiunile initiale odata cu anularea acestor solicitari. In stare tensionate ele prezinta tendinta de cristalizare. Elastomerii sunt polimeri cu forte intermoleculare slabe: se deformeaza cu usurinta dar revenirea la starea initiala se face foarte incet. In stare tensionata acestea nu perzinta tendinta de cristalizare. Cauciucul natural. Este un polime natural al izoprenului, cu grad de polimerizare cuprins intre 2000 si 4000. are proprietati dielectrice foarte bune dar caracteristici termice si mecanice foarte reduse. Prin vulcanizare, adica prin legarea macromoleculelor intre ele cu punti de sulf si prin adaugarea de negru de fum se reduce tendinta de cristalizare si elasticitatea cauciucului, dar se imbunatatesc caracteristicle mecanice si termice. Continutul de sulf poate varia intre 4 % si 45%. 9

Caiuciucul natural este atacat de oxigen si ozon; pentru diminuarea actiunii acestora se introduc antioxidanti, respectiv materiala parafinoase si bituminoase. Se utilizeaza la izolarea conductelor electrice flexibile, a cablurilor pentru instalatii de interior, a benzilor adezive etc, la tensiuni joase si in medii care nu contin ulei mineral, solventi oxigenati sau halogenati. Cauciucuri sintetice. Au caracteristici dielectrice mai slabe decat ale cauciucului natural, dar au proprietati termice si mecanice superioare si o rezistenta mai buna la actiunea solventilo, uleiurilor etc. Caiuciucurile pe baza de butadiena se obtin prin polimerizarea dimetilbutadienei (cauciucul Buna) sau a clorbutadienei (neoprenul sau cloroprenul), prin copolimerizarea butadienei cu stirenul (Buna S, Buna SS), cu acrilnitrilii (perbunanul) etc. Se vulcanizeaza mai greu decat cauciucul natural, au rezistenta la rupere si sfasiere mai mica, dar prezinta rezistenta la oxidare, caldura si durata de viata superioare (perbunanul si neoprenul putand fi utilizati la 220C). Se utilizeaza la confectionarea mantalelor pentru cabluri care lucreaza in medii umede, toxice etc. Perbunanul care este semiconductor, se utilizeaza la fabricarea curelelor de transmisie care nu trebuie sa inmagazineze sarcini electrice. Cauciucurile cu poliacrilati sunt rezistente la actiunea ozonului, oxigenului si uleiurilor. Se pot utiliza la 150 C. Perdurenul, thiocolul, rezinita etc. se obtin prin policondensarea polisulfurilor si policlorurelor metalelor alcalino-pamantoase, au proprietati dielectrice reduse, sunt stabile la actiunea uleiurilor, a apei, ozonurilor etc. si se utilizeaza pentru izolarea cablurilor de alimentare a lampilor fluorescente, la autovehicule, in instalatii Roentgen etc. Cauciucurile siliconice polisiloxani cu molecule liniare sunt rezistente la actiunea ozonului, solventilor, a curentilor de scurgere pe suprafata, au conductivitate termica mai ridicata si nu-si modifica prea mult proprietatile cu temperatura. Proprietatile lor dielectrice depind de natura si continutul materialului de umplutura sau al agentului de vulcanizare, de intensitatea solicitarilor mecanice, etc. Se utilizeaza (intre -50 si 150C) la izolarea conductoarelor, a cablurilor care functioneaza in conditii grele etc. Elastomeri. Elastomerii se obtin din rasini de polimerizare sau poliaditie. Polietilena clorosulfonata (Hypanol) este stabila la actiunea oxigenului si ozonului, are proprietati mecanice bune si se utilizeaza (intre -15 si 150C) la izolarea conductoarelor, cablurilor etc. Cacuciucul butilic se obtine prin copolimerizarea izobutilenei cu izoprenul. Este nepolar, are proprietati dielectrice foarte bune, stabilitate termica superioara (120C) si rezistenta mare la actiunea ozonului si oxigenului. Amestecat cu fenolformaldehida, se poate utiliza la 175C. Elastomerii fluorurati (policlororetilena fluorurata, copolimeri de propilena fluorurata) se utilizeaza la temperaturi cuprinse intre -50 si 200C. Sunt rezistenti la actiunea solventilor, ozonului si oxigenului, dar au proprietati mecanice slabe.

10

Siliconii Materialele siliconice sunt compusi organici ai siliciului si se obtin prin completarea valentelor libere ale lantului siloxanic cu radicali organici. Prin urmare, proprietatile lor imbina caracteristicile electrice foarte bune ale materialelor organice cu stabilitate chimica si termica mare care caracaterizeaza materialele anorganice. Pot functiona la temperaturi ridicate (200C), sunt neinflamabile, nehigroscopice, nu dezvolta gaze toxice si adera la suprafete metalice. In functie de structura lor moleculara, siliconii se prezinta sub forma de uleiuri sau unsori, caucicuri si rasini. Rasinile siliconice sunt materiale termorigide, nehigroscopice, greu inflamabile, cu rezistenta mare la actiunea curentilor de scurgere pe siuprafata si cu bune proprietati dielectrice (tab 9.28). Proprietatea Rezistenta la tractiune [MN/m 2 ] Absorbtia d e apa (dupa 4 zile) [%] Permitivitatea relativa r , la 50 Hz 1 kHz 1 MHz 3 Factorul de pierderi tg 10 , la 50 Hz 1 KHz 1 MHz Rezistivitatea de volum r [a m] Rigiditatea dielectrica (transversala) [Mv/m] Rasini siliconice 5,5...7 0,1...0,2 2,7...3,5 2,6...2,7 0,5...7 0,5...2 1...1000 20...70 Tesatura de sticla 59 0,8 3,8 3,8 3,8 3,2 1,8 2 2,5 9 Carton de azbest 10 15 30 20 6 260 30 250 0,07 6 Hartie de azbest 30 <1,5 4,2 3,9 3,4 50 47 46 35 20...30

Se utilizeaza la fabricarea lacurilor de acoperire (pentru tesaturi de azbest sau sticla, produse pe baza de mica etc), a lacurilor de lipire, a lacurilor de impregnare, a liantilor pentru mase plastice presate cu umplutura anorganica etc. O larga utilizare au rasinile siliconice in realizarea sistemelor de izolatie ale masinilor electrice de puteri mari si tensiuni inalte (avand rezistenta mare la actiunea descarcarilor partiale), precum si a celor cu regim greu de lucru (pentru laminare, macarale, tractiune etc). In aceste cazuri se utilizeaza benzi din tesatura de sticla, hartie de mica si liant siliconic, cu proprietati termomecanice foarte bune, dar ale caror proprietati electrice variaza cu temperatura si intensitatea campului electric. Siliconii se mai utilizeaza si ca adaos in compozitiile de presare (pentru evitarea lipirii pieselor de matrite), ca aditiv pentru cauciucuri sintetice, la fabricarea compoundurilor.

11

Bibliografie

12