Durerea

Definiție:
Durerea este o experiență neplăcută senzorială și emoțională, asociată cu o
leziune tisulară actuală sau potențială sau descrisă în acești termeni (Asociația
Internațională pentru Studiul Durerii 1996).
Subiectivism
(dificil de evaluat)

Durere Invățare

Mecanism de
apărare
Transducția:
Reprezintă transformarea stimulului care acționează asupra receptorului
(nociceptor) în semnal electric autopropagat prin sistemul nervos periferic.
Nociceptor: Terminații nervoase libere care sunt sensibile la stimului termici,
mecanici și chimici.
Transmiterea:
-fibre de tip Aẟ (mielinice, diametrul 2-5 microni, viteză de conducere 5-30 m/s)
- transmiterea durerii bine localizate, cu caracter de înțepătură;
-fibre de tip C (nemielinizate, cu diametrul sub 2 microni, viteză de conducere
0,5 - 2 m/s) - transmiterea durerii difuze, surde, imprecis localizate.
Aceste fibre axonice al căror corp celular (primul neuron) se găsește în
ganglionul de pe traseul rădăcinii posterioare a nervului spinal, ajung să sinapseze
în coarnele posterioare ale substanței cenușii medulare cu al doilea neuron al căii.
Fibrele Aẟ sinapsează cu neuroni din laminele I și V.
Fibrele C se termină în lamina II (substanța gelatinoasă a lui Rolando).
 La nivelul măduvei spinării, pasajul informației
algice din periferie către ariile centrale este controlat
printr-un număr de mecanisme care modulează
semnalele durerii:
✦controlul inhibitor al centrilor superiori
✦activitatea în colateralele Aβ (fibre care transmit
vibrația și atingerea ușoară)
✦modularea printr-o varietate de mecanisme
incluzând GABA, glicina, glutamatul, oxidul nitric
Modularea durerii la nivel medular se realizează prin
mecanismul de „poartă” prin intermediul
interneuronilor inhibitori stimulați direct / indirect.
 Tractul spino-talamic lateral (neospinotalamic)
- conține neuroni din laminele I, V;
- se proiectează în nucleii ventro-laterali și postero-
laterali talamici;
- axonii sunt ordonați somatotopic (elementale caudale
sunt mai laterale);
- transmit aspecte discriminative ale durerii (localizare,
intensitate, durată).
Tractul spino-talamic medial (paleospinotalamic)
- conține axonii neuronilor din lamina V;
- se proiectează în talamus (nucleii mediali) și
hipotalamus;
- sunt mai puțin organizate somatotopic;
- transmit informații legate de aspectele emoționale și
vegetative ale durerii;
 Tracturile spinotalamice fac
sinapsă în nucleii talamici cu al
treilea neuron al căii de transmitere
a durerii. Axonii acestor neuroni se
proiectează în cortexul
somatosenzorial primar și secundar.
Informația ajunsă în aceste arii
pe calea de transmitere a durerii
este analizată și integrată împreună
cu alte mesaje senzoriale,
experiențe anterioare și așteptări
ale subiectului, rezultând într-un tot
unitar și coerent care reprezintă
percepția durerii.
 Durerea somatică:
• superficială (receptorii răspândiți la nivel cutanat, subcutanat și în mucoase);
• profundă (receptorii răspândiți în mușchi, tendoane, articulații, oase);
• este foarte bine localizată;
• are caracter de înțepătură;
 Durerea viscerală :
- este difuză (densitatea nociceptorilor
este mai mică și aferențele sunt precar
reprezentate în cortex);
- căile de transmitere sunt aceleași
tracturi ascendente ale măduvei spinării;
- adesea are caracter colicativ și se
asociază cu fenomene vegetative de tip
greață, vomă;
- stimulii care o provoacă sunt
reprezentați de distensia organelor
cavitare, inflamație sau ischemie;
- poate fi referită la un segment somatic
aflat la distanță de locul de stimulare.
 Durerea acută
- este determinată de o leziune a
țesuturilor sau de un proces inflamator;
- cauza durerii poate fi identificată și
înlăturată/tratată;
- devine autolimitată în timp;
vs Durerea cronică
- persistă mai mult de 3 luni;
- leziunile care au declanșat-o sunt deja
vindecate;
- este întreținută de semnale nervoase
care se mențin active;
- se însoțește de modificări ale stilului de
viață (limitarea activităților, izolare),
schimbări comportamentale (iritabilitate,
stări depresive, insomnii);
- necesită o abordare terapeutică specială,
multidisciplinară (măsuri farmacologice,
proceduri intervenționale, consiliere
psihologică, terapie comportamentală
etc.).
 Tipuri speciale de durere:
- durerea neuropatică: determinată de o leziune primară sau disfuncție a sistemului
nervos (caracter paroxistic sau continuu, descrisă frecvent ca o arsură/înțepătură);
- alodinia: durere apărută ca răspuns la un stimul nonalgic;
- hiperalgezia: durere exagerată apărută la un stimul algic de mică intensitate;
- hiperestezia: creșterea sensibilității la stimulare;
 Răspunsul sistemic la durere:
• cardiocirculator (tahicardie, hipertensiune);
• respirator (hiperventilație);
• gastrointestinal (hipersecreție de suc gastric, greață, vărsături);
• echilibrul fluido-coagulant (hipercoagulabilitate);
• comportamental (anxietate, depresie, tulburări de somn).
Modalități de evaluare a severității durerii :
Scala analog vizuală (VAS)
Strategii terapeutice :

Tehnica
autoadministrării DUREREA Tehnica multimodală
1. Toate afirmațiile de mai jos sunt adevărate, mai puțin una.
Semnalați-o.
Durerea viscerală :
a) se transmite prin aceleași tracturi ascendente medulare cu durerea somatică;
b) poate avea caracter de durere referită (la distanță de locul stimulării) ;
c) este adesea colicativă;
d) are o localizare precisă.
2. Care afirmații sunt adevărate?
a) Terminațiile nervoase libere sunt receptorii durerii;
b) Fibrele de tip C au teacă de mielină și viteză mare de conducere;
c) Fibrele Aẟ se termină în laminele I și V din substanța cenușie a coarnelor
posterioare;
d) La nivel spinal, informația cu privire la transmiterea durerii poate fi modulată
prin mai multe mecanisme.
3. Următoarele afirmații sunt false, mai puțin una:
a) Primul neuron al căii durerii face sinapsă în nucleii talamici;
b) Interneuronii inhibitori se găsesc în lamina II, în substanța cenușie a coarnelor
posterioare din măduva spinării;
c) Aferențele durerii se proiectează în cortexul motor;
d)Fasciculul spinotalamic medial este numit și neospinotalamic.