UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Departamentul Pentru Pregatirea Personalului Didactic

Curs: Didactica domeniului și dezvoltării în didactica specialității (învățământ liceal și postliceal)

TEMA:

”Integrarea în predarea disciplinei – Istoria Artelor și Arhitecturii, a

unor cunoștințe și metode de la alte discipline din aria curriculară
(conceptul de interdisciplinaritate)”

1
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Departamentul Pentru Pregatirea Personalului Didactic

Curs: Didactica domeniului și dezvoltării în didactica specialității (învățământ liceal și postliceal)

A. Obiectivele proiectului:

 delimitarea caracteristicilor termenului - ”interdisciplinaritate”

 rolul interdisciplinarității în învățare

 aplicabilitatea metodelor și cunoștințelor de la alte discipline în disciplina

”Istori Artelor și Arhitecturii”

 exemplu de aplicabilitate a metodelor și cunoștințelor de la alte discipline

în cadrul unei lecții

B. Grupul țintă pe care s-a efectuat analiza interdisciplinarității:

 elevii din învățământul liceal
C. Activitățile proiectului
D. Rezultate
E. Evaluare
F. Impact
G. Durabilitate
H. Diseminarea – cum se realizează difuzarea informațiilor

2
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Departamentul Pentru Pregatirea Personalului Didactic

Curs: Didactica domeniului și dezvoltării în didactica specialității (învățământ liceal și postliceal)

A. Obiectivele proiectului

Delimitarea caracteristicilor termenului – ” Interdisciplinaritate”

Termenul de ”interdisciplinaritate” apare în vocabularul limbii române destul de

târziu și se regăsește pentru prima oară în ”Dicționarul de Neologisme” de Fl. Marcu și C.
Maneca, ed. a III – a din 1978 (conf. Ing. Aurel Jula, ”Interdisciplinaritatea și
transdisciplinaritatea, factori de creștere a calității învățământului universitar”, Univ.
Tehnică de Construcții, București). Tot Ing. Aurel Jula spune că, ”astăzi,
interdisciplinaritatea reprezintă una din cele mai importante și complexe probleme
teoretice și practice pentru dezvoltarea științei, pentru o nouă pedagogie a unității”.
Astfel, omul prin natura sa se bazează pe intersectarea de informații și formarea
de asocieri între mai multe domenii, fapt ce îl ajuta la dezvoltare și la o mai bună
înțelegere a lucrurilor.
În termeni generali, conform DEX, conceptul de interdisciplinaritate se referă la
”transferul de concepte și metodologie dintr-o disciplină în alta”. Astfel, poate fi vorba
despre trecerea dincolo de barierele unei discipline și realizarea de conexiuni cu alte
discipline care întregesc o abordare științifică. Conform cursului ” Didactica domeniului
și dezvoltării în didactica specialității (învățământ liceal și postliceal)”, Nicolescu distinge
următoarele grade ale interdisciplinarității:
 grad aplicativ: transferal metodelor din fizica nucleară în medicină conduce la
tratamente specifice diverselor afecțiuni
 grad epistemologic: transferul metodelor logicii formale în domeniul dreptului
generează analize în epistemologia dreptului
 un grad generator de noi discipline: transferal metodelor matematicii în
domeniul fizicii a condus la apariția fizicii matematice.
Prin interdisciplinaritate se ating obiective precum: rezolvarea de probleme,
învățarea eficientă, realizarea de conexiuni între informații, dezvoltarea capacității de
asimilare și sintetizare a informațiilor, etc. Astfel, rolul acesteia în învățământ este
destul de puternic conturat, fiind o metoda modernă și eficientă de predare și învățare
deoarece ”cunoștințele se transferă orizontal de la o disciplină la alta” (conf.http://ctptc
airinei.ro/interdisciplinaritate.pdf, pg. 3).

Rolul interdisciplinarității în învățare

Așa cum am precizat și mai sus, rolul acesteia în învățământ este puternic
delimitat, fiind o metodă modern și eficientă de predare – învățare. Conform articolului

3
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Departamentul Pentru Pregatirea Personalului Didactic

Curs: Didactica domeniului și dezvoltării în didactica specialității (învățământ liceal și postliceal)

publicat de Colegiul Tehnic de Poștă și Telecomunicații ”Gh. Airinei”, avantajele învățării

la nivel interdisciplinar sunt:
 ”încurajarea colaborării directe și a schimbului între specialiști care provin din
discipline diferite, contribuind la constituirea unui character deschis al cercetării,
al practicilor sociale și al curriculumului școlar”
 ”centrarea procesului de instruire pe învățare, pe elev, dezvoltarea pedagogiilor
active, participative de lucru la clasă, lucrul pe centre de interes, învățarea
tematică sau conceptuală, învățarea pe baza de proiecte sau de probleme,
învățarea prin cooperare”
 ”crearea unor structuri mentale și acțional – comportamentale flexibile și
integrate, cu potential de transfer și adaptare”
 ”învățarea durabilă și cu sens, prin interacțiuni permanente între discipline, prin
relevanța explicită a competențelor formate în raport cu nevoile personale,
sociale și profesionale”
 ”decentrarea teoriei și practicii pedagogice de pe ideea de disciplină și a
decompartimentării achizițiilor învățării în favoarea interacțiunilor și corelațiilor”
Se poate spune că, cu cât o disciplină este mai complexă și are aplicabilitate în
mai multe domenii, cu atât aceasta este mai ușor de înțeles și asimilat, însă aici
intervine capacitatea profesorului de a realiza conexiunile și a le expune într-o manieră
cât mai ușor de înțeles.
În învățământ, dincolo de abordarea interdisciplinară, mai este important ca,
într-o anumită măsură, să se suprapună predarea unor anumite discipline, mai ales cele
ale căror informații se intersectează. Astfel, sarcina abordării interdisciplinare îi revine,
cumva și elevului, acesta fiind capabil de realizarea conexiunilor între informații.
Așadar, prin aceste modalități se pun bazele unei învățări eficiente și durabile,
menite să formeze elevii și sa-i pregătească pentru viitor.
Conform tribunaînvățământului.ro, articol: ”Abordarea conținuturilor învățării
prin prisma interdisciplinarității și transdisciplinarității”, ”specialiștii în curriculum
definesc acest termen ca formă de cooperare între discipline / științe, respectând logica
fiecărora în parte, adaptată particularității legii didactice; vizează formarea la elevi a
unei imagini unitare a realității și a unei gândiri integratoare; în același timp, este
privită și ca o modalitate de organizare a conținuturilor învățării și ca o conexiune de
limbaje explicative menite să spargă granițele dintre discipline. Conform acestei definiții
complexe, interdisciplinaritatea presupune din start două puncta de plecare forte: o
cultură interdisciplinară bogată a profesorului și o muncă consecventă și serioasă în
echipă”.

4
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Departamentul Pentru Pregatirea Personalului Didactic

Curs: Didactica domeniului și dezvoltării în didactica specialității (învățământ liceal și postliceal)

În concluzie, abordarea interdisciplinară în învățare contribuie la formarea unei

structuri mentale, la dezvoltarea de comportamente flexibile și cu un grad ridicat de
adaptare și cunoaștere.

Aplicabilitatea metodelor și cunoștințelor de la alte discipline în disciplina ”Istoria

Artelor și Arhitecturii”

Pentru aria curriculară ”Arte”, abordarea intesectată a metodelor și

cunoștințelor de la alte discipline din alte arii curriculare se realizează la nivel de parte
teoretică nu și la nivelul practic (nivelul practic însemnând activitatea propriu – zisă de
realizare a obiectelor de artă).
Așa cum am precizat și mai sus, Nicolescu distinge trei grade de aplicabilitate a
interdisciplinarității, iar pentru aria curriculară ”Arte” se distinge abordarea la nivelul
gradului epistemologic.
De exemplu, disciplina ”Istoria Artelor și Arhitecturii”, materie care se predă în
învățământul liceal și care face parte din catedra ”Arte Plastice” cuprinde informații
care provin și din aria curriculară ”Om și Societate” – istorie, geografie, psihologie,
filosofie dar și din aceeași arie curriculară – educație muzicală. Lecția cuprinsă în
această disciplină se numește ”Arta Etruscă” și este destinată elevilor de clasa a IX – a.
Subiectul aplicativ este: ”Opere reprezentative ale arhitecturii, sculpturii și picturii
etrusce”, iar competențele generale sunt:
 abordarea universului creației artistice plastice din perspectivă cronologică -
istorică
 elaborarea unor judecăți de valoare proprii bazate pe experiențe de cunoaștere
 relaționarea informațiilor specific diferitelor domenii de cunoaștere, în
înțelegerea fenomenului artistic din perspectivă istorică
Competențele specifice sunt:
 identificarea elementelor specific arhitecturii, sculpturii și picturii diferitelor
stiluri, epoci și zone geografice
 identificarea rolului noilor tehnici și modalități de folosire a limbajului plastic, în
dezvoltarea creației artistice
 analiza comparativă a diferitelor tehnici și viziuni expresive, folosind termenii de
specialitate
 receptarea mesajului operei de artă, pornind de la interpretarea acestuia din
diferite perspective

5
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Departamentul Pentru Pregatirea Personalului Didactic

Curs: Didactica domeniului și dezvoltării în didactica specialității (învățământ liceal și postliceal)

Se poate observa din analiza competențelor generale și specific că se realizează

relaționarea / conexiunea directă cu celelalte discipline, în special cu: istorie, geografie
și psihologie. Astfel, abordarea interdisciplinară se realizează astfel:
- cu disciplina istorie, prin abordarea cronologică și istorică a creației artisticeși
înțelegerea fenomenului artistic din perspectivă istorică prin suprapunerea lui cu
diferite etape și momente istorice
- cu disciplina geografie, prin poziționarea manifestării artistice în contextul geografic
și prin înțelegerea manifestării acestuia într-o anumită zonă geografică
- cu disciplina psihologie, prin analiza operelor de artă și înțelegerea mesajului
artistic
Relaționarea cu disciplina Educație Muzicală se realizează la nivel de perioade de
manifestare a actului artistic și împreună se suprapun cu perioade istorice care au
stabilit tendințe, precum Evul Mediu sau Renașterea.
Așadar, se poate observa că domeniul artistic este aproape în totalitate
caracterizat de aspectele istorice și geografice, interdisciplinaritatea realizându-se
între acestea.

C. Activitățile proiectului
Activitățile desfășurate pentru realizarea obiectivelor

Pentru realizarea obiectivelor ce țin de interdisciplinaritatea disciplinei, acțiunile

desfășurate pot fi:
 încurajarea colaborării directe și a schimbului între specialiștii care provin din
discipline diferite – prin cooperarea în scopul transmiterii și asimilării unor
informații corecte și complexe
 crearea unui limbaj specific mai multor discipline
 crearea de grupuri de lucru în scopul stimulării cunoașterii și dialogului
interdisciplinar
 ”formularea de teme comune pentru diferite obiecte de studiu” (conf.
www.didactic.ro, articol ”Interdisciplinaritatea”)

6
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Departamentul Pentru Pregatirea Personalului Didactic

Curs: Didactica domeniului și dezvoltării în didactica specialității (învățământ liceal și postliceal)

D. Rezultate
În urma aplicării acestui principiu între disciplinele școlare, rezultatele pot fi
observate la nivel de pregătire a elevilor, a rezultatelor pe care aceștia le au la nivelul
fiecărei discipline.
Realizarea de conexiuni între discipline este esențială într-o societate bazată pe
evoluție și cunoaștere și are ca rezultat, formarea de ”gandiri integratoare” (conf.
www.didactic.ro, articol ”Interdisciplinaritatea”) menite să găsească rezolvări la
probleme complexe.
E. Evaluarea
Evaluarea rezultatelor elevilor se realizează la nivelul fiecărei discipline în parte.
F. Impactul
Impactul acestei abordări se manifestă la nivelul rezultatelor școlare dar și mai
departe, la nivelul asumării unui compartament echilibrat, înclinat spre cunoaștere,
rezolvarea unor problem complexe și dobândirea unei culture generale vaste.
În contextul societății moderne, elevul trebuie să fie capabil să își asume
responsabilități, să ia decizii bazate pe cunoaștere și să fie pregătit pentru situații
diverse.
G. Durabilitatea
Implementarea unei abordări interdisciplinare la nivelul disciplinelor școlare va
avea un efect continuu asupra elevilor, fiind elemental essential pentru o învățare
eficientă și durabilă ce își va pune accentul pe toata durata vieții prin formarea unui
caracter orientat spre rezolvarea problemelor, gandirii logice și dobândirea de
cunoștințe integrate.
H. Diseminarea – cum se realizează difuzarea informațiilor
Transmiterea informațiilor se realizează de către profesor însă, acesta trebuie să
fie foarte bine pregătit, să aibă o cultură generală destul de vastă și ”să cunoască bine
atât metodologia disciplinei cât și a celorlalte discipline din aria curriculară” ” (conf.
www.didactic.ro, articol ”Interdisciplinaritatea”).

7
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Departamentul Pentru Pregatirea Personalului Didactic

Curs: Didactica domeniului și dezvoltării în didactica specialității (învățământ liceal și postliceal)

Bibliografie
 Curs - Didactica domeniului și dezvoltării în didactica specialității (învățământ liceal și
postliceal)
 Dex Online
 ”Interdisciplinaritatea” – didactic.ro
 ”Educația, reîntemeieri, dinamici, prefigurări” – Constantin Cucoș
 ”Interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea, factori de creștere a calității
învățământului universitar”, Univ. Tehnică de Construcții, București – Ing. Aurel Jula