PEDAGOGIA MONTESSORI

SI REFORMA EDUCATIEI

DR. ELISABETA NEGREANU

„Fundamentul reformei educaţiei şi a
societăţii, care este o necesitate a timpului
nostru, trebuie să se construiască pe baza
studierii ştiinţifice a Omului,
Necunoscutul”
Montessori Maria, (1989, 1994,1995), The Formation
of Man,Oxford, England, Clio Press, p.9.
 EDUCAŢIA NOUĂ ŞI SPIRITUL ŞTIINŢIFIC AL
PEDAGOGIEI MONTESSORI
 În 1921 când a fost organizat Congresul
Internaţional pentru Educaţia Nouă, concepţia
Mariei Montessori era întemeiată, cunoscută
şi aplicată în lume. Împreună cu Adolph
Ferriere, Ovide Decroly, Roger Cousinet ş.a.,
Maria Montessori redactează „Manifestul
pentru educaţia nouă”, întemeiază „Liga
Internaţională pentru Educaţia Nouă” şi revista
„Pour l’ere nouvelle”.
 EDUCAŢIA NOUĂ ŞI SPIRITUL ŞTIINŢIFIC AL
PEDAGOGIEI MONTESSORI
 În concepţia Montessori educaţia nouă
înseamnă educaţie în spirit ştiinţific,
fundamentată pe o cercetare obiectivă a
fenomenelor educaţiei şi mai cu seamă pe
cunoaşterea omului şi a modului în care se
produce dezvoltarea sa prin educaţie chiar de la
începutul vieţii sale. „Dacă educaţia e să fie
reformată, trebuie să se bazeze pe copii”
Montessori Maria, (f.a.), Education for a New
World, Madras, India, Kalakshetra Publication,
p.4.
 EDUCAŢIA NOUĂ ŞI SPIRITUL ŞTIINŢIFIC AL
PEDAGOGIEI MONTESSORI
 „Când noi creiem tipul de mediu (educativ
n.n.) potrivit, noi descoperim un copil nou.
Este realmente un copil nou, desigur – rasa
umană nu a evoluat. Pur şi simplu o fiinţă
umană se dezvoltă fără obstacole, creşte
natural, normal, fără deviaţii de la calea
sa” ”. Annette Haines, Montessori, Now More
Than Ever, E-articol, în
http://ami.edu/mtcstl/AHArticle01.pdf, iulie
2011
 EDUCAŢIA NOUĂ ŞI SPIRITUL ŞTIINŢIFIC AL
PEDAGOGIEI MONTESSORI
 „ Fiecare mare revoluţie, fiecare mişcare
istorică importantă care a stârnit minţile şi
sufletele oamenilor a avut focarul ei,
reprezentanţii ei şi interpreţii ei….În acelaşi
fel, istoria viitoare o va privi pe Maria
Montessori ca fiind reprezentantul şi
interpretul marii mişcări sociale care a fost
centrată şi este încă centrată în jurul
copilului.”
 Standing, E.M., The Montessori Revolution in Education, (1970),
New York, Schocken Books, p. VII.
 2.DESCOPERIRI ŞI CONCEPTE ŞTIINŢIFICE

 Cercetări actuale din domeniul psihologiei

dezvoltării, din domeniile antropologiei şi al
ecologiei, al neurologiei şi al pediatriei şi mai
ales din ştiinţele educaţiei au confirmat
descoperirile Mariei Montessori.
Caracteristicile copilului şi ale copilăriei de
care trebuie să ţină seama educaţia şi orice
reformă a educaţiei sunt tot mai apropiate de
descoperirile Mariei Montessori şi de
semnificaţiile conceptelor propuse pentru
înţelegerea copilului şi al educaţiei adecvate
acestuia.
 2.DESCOPERIRI ŞI CONCEPTE ŞTIINŢIFICE


“Potenţialul uman” care se concretizează în „tendinţele

umane” (care sunt distincte faţă de instincte şi de nevoi umane)
şi mai cu seamă în capacitatea copilului de a fi „constructorul
omului şi deci al societăţii”;
 “Natura umană autentică”: ca fiinţă esenţial spirituală copilul
este orientat spre valori autentice, spre pace , iubire,
comunicare, cooperare, muncă şi creţie;
 „Planurile dezvoltării” şi etapele acestora, diferenţiate şi la fel
de importante care dau specificul dezvoltării şi manifestării şi
care ar trebui să determine modul în care se structurează
sistemul de învăţământ;
 “Mintea absorbantă”: capacitate specifică şi puternică de
învăţare şi de autoeducaţie a copilului de la 0 la 6 ani care
conduce la similare a peste 50% din achiziţiile importante ale
omului în viaţă şi care determină structurile de bază ale
psihicului şi ale personalităţii;
 “Perioadele senzitive“, specifice mai cu seamă pentru vârsta
0-6 ani, reprezintă perioade de achiziţii puternice şi
fundamentale în cadrul dezvoltării stadiale continue şi
 2.DESCOPERIRI ŞI CONCEPTE ŞTIINŢIFICE

 „Normalizarea”, fenomen important şi semnificativ prin care

copilul îşi manifestă capacităţile, tendinţele sale specific umane,
devine capabil de concentrarea atenţiei, de motivaţie interioară
puternică şi de activitate liber asumată, devine capabil de
autoeducaţie;
 “Autocontrolul şi autodisciplinarea” sunt instrumentate cu
experienţe şi materiale semnificative din punct de vedere ştiinţific,
moral, cultural;
 “Mediul educativ” special amenajat sau ambianţă (inclusiv
mediul de comunicare şi de acţiune comună) şi adultul special
pregătit asigură condiţiile vitale de care copilul are nevoie ca să-
şi construiască personalitatea, asigură hrana culturală necesară
fiinţei umane şi manifestarea caracteristicilor menţionate anterior.

 Alte concepte cu semnificaţii specifice sunt educaţia, motivaţia,

independenţa,voinţa, atitudinile, imaginaţia, socializarea.
3. PROCESUL ELABORĂRII ŞTIINŢIFICE A PEDAGOGIEI

 Procesul elaborării ştiinţifice a pedagogiei Mariei

Montessori are mai multe etape:
 propria pregătire ştiinţifică;
 observarea ştiinţifică a vieţii copiilor şi a educaţiei;
 sesizarea problemelor şi a obstacolelor în calea dezvoltării
normale şi armonioase a copiilor;
 formularea ipotezelor pentru rezolvarea problemelor sesizate
şi instrumentarea lor;
 experimentarea unor soluţii conform cu ipotezele şi
observarea rezultatelor;
 asamblarea unor soluţii ştiinţifice deja experimentate pentru a
răspunde problemelor descoperite prin observarea ştiinţifică;
 explicarea ştiinţifică a rezultatelor produse supra vieţii şi
educaţiei copiilor;
 iniţierea unor soluţii ştiinţifice şi tehnice noi.
 4. PROCESUL EVALUĂRII ACTIVITĂŢII COPILULUI
 Copiii au în mod natural dorinţă şi puterea de a învăţa. Aceasta se manifestă
prin capacitatea de a absorbi fără efort şi oboseală tot ceea ce ţine de civilizaţia
şi cultura mediului in care trăieşte. Când li se dă posibilitatea să exploreze
mediul, să aleagă şi să-şi conducă propria activitate de la motivaţie până la
satisfacţie, atunci capacitatea, plăcerea şi responsabilitatea învăţării devine
relevantă şi permanentă.
 Când evaluăm activitatea unui copil trebuie să observăm cu atenţie dacă se
manifestă: iniţiativa, independenţa, interesul (în alegerea materialelor, în
desfăşurarea activităţilor); respectul faţă scopul pentru care este destinat
setul de materiale, faţă de regulile de utilizarea a metrialelor, faţă de
ordinea din mediu, faţă de activitatea altor colegi, faţă de adulţi şi de copii;
concentrarea atenţiei, repetarea activităţilor; dacă activităţile sunt
complete şi se manifestă într-un anumit mod satisfacţia lucrului dus la bun
sfârşit (bucurie, relaxare, prezentarea rezultatului), dacă este prezent
autocontrolul şi autodisciplina, dacă atmosfera este calmă şi copiii sunt
activi (chiar dacă numai observă cu atenţie activitatea altuia), dacă există
comunicare şi cooperare ş.a.
 În grupa Montessori copiii experimentează şi îşi satisfac nevoia de ordine, de
rafinare a simţurilor, au stimuli adecvaţi pentru independenţă, mişcare,
comunicare, relaţii interpersonale, mediul şi activităţile sunt pregătite în acest
 5. EVALUAREA MEDIULUI EDUCATIV

 Amenajarea mediului educativ trebuie să corespundă nevoilor şi

capacităţilor copiilor
 Să le satisfacă tendinţele fundamentale de mişcare, de ordine, de rafinare a
simţurilor şi de achiziţii culturale majore, cum sunt:
 - dezvoltarea independenţei personale;
 - grija şi respectul faţă de sine, faţă de mediul în care trăieşte şi faţă de
alţii ;
 - comunicarea, limbajul sub cele patru forme - ascultat, vorbit, citit, scris;
 - gândirea logică, formarea şi dezvoltarea gândirii matematice prin
experimentarea practică cu ajutorul unor materiale care includ rigorile
numeraţiei, ale operaţiilor aritmetice, ale geometriei plane şi în spaţiu, ale
algebrei şi ale altor domenii ale matematicii;
 - curiozitatea, grija şi atitudinea ştiinţifică faţă de mediul natural;
 - iubirea şi atitudinea morală faţă de alte persoane;
 - identitatea culturală şi conştiinţa de sine.
 Amenajarea mediului educativ trebuie să îndeplinească mai multe condiţii:
să fie atractiv, stimulativ şi interesant; să asigure liniştea şi ocrotirea; să dea
securitate şi confort; să permită şi să încurajeze autocontolul, autodisciplina;
să satisfacă nevoile multiple de dezvoltare ale copiilor.
 6. MATERIALUL DE DEZVOLTARE MONTESSORI

 Materialul de dezvoltare, componentă importanată şi caracteristică a mediului

educativ şi a metodei Montessori, este organizat pe arii de dezvoltare, este
conceput special pentru utilizarea lui de către copil (individual sau în grup), după ce i-
a fost prezentat (introdus în activitatea copilului printr-un tip de lecţie concepută
riguros ştiinţific şi realizată tehnic cu precizie şi în mod atractiv).
 -Aria pentru “viaţa practică”, cuprinde toate seturile care servesc activităţilor de
îngrijire personală, îngrijirea mediului, deprinderea regulilor de convieţuire socială,
(exerciţiile de “graţie şi curtuazie”), locul de sevit masa (pentru câţiva copii, ei vor
mânca pe rând);
 - Aria pentru “dezvoltare senzorială” cuprinde seturile destinate exerciţiilor de
rafinare a simţurilor, prin care se oferă “cheile” pentru cunoaşterea lumii reale şi se
antrenează spiritual de observare, capacitatea de autocontrol;
 - Aria pentru “dezvoltarea limbajului” cuprinde materiale speciale pentru asimilarea
şi dezvoltarea limbajului sub toate formele: auzit, vorbit, scris, citit;
 - Aria pentru “matematică” cuprinde materiale pentru însuşirea numeraţiei, a scrierii
cifrelor, pentru asimilarea şi utilizarea bazelor sistemului zecimal, pentru operaţiile
aritmetice ş.a.
 În cadrul acestor arii principale se află multe materiale care sunt destinate
cunoaşterii naturii, (plantelor, animalelor); cunoaşterii elementelor de geografie
(formele de pământ şi apă, globul pământesc, planiglobul cu continentele, puzzle cu
ţările continentului unde trăieşte copilul); materiale destinate cunoaşterii unor
aspecte din viaţa culturală şi socială (pictori şi opera lor, compozitori şi
compoziţiile lor etc).
 Pentru expresia artistică sunt mai multe materiale care servesc exersării decupajului,
lipitului, diferitelor tehnici de expresie plastică, desen, pictură.
 Materialul de dezvoltare Montessori reprezintă curriculum materializat.
 7. EDUCATOAREA, PEDAGOGUL MONTESSORI

 “Educatoarea trebuie să facă un îndoit studiu: ea

trebuie, pe de o parte, să cunoască bine munca de
care răspunde, ca şi, pe de altă parte, funcţia
rezervată “materialului”, adică mijloacele de
dezvoltare. Pregătirea “teoretică” a unei astfel de
educatoare este anevoioasă, pentru că ea trebuie
să se “formeze pe sine însăşi”, trebuie să înveţe să
observe, să fie calmă, răbdătoare şi modestă, să-şi
stăpânească pornirile proprii şi să îndeplinească o
sarcină eminamente practică în delicata ei
misiune.”
 Montessori Maria, Descoperirea copilului, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, 1977, p. 171

 7. EDUCATOAREA, PEDAGOGUL MONTESSORI

 Pregătirea intensă, de un an şcolar, cu 5 zile pe

săptămână şi câte 8 ore pe zi însumează un număr
mare de ore pentru pregătirea teoretică practică şi un
mare efort.
 La acesta se adaugă orele de studiu, de lectură, de
reflexie, de realizare de materiale proprii, de practică
pentru observa copiilor şi de aplicare trepatată.
 Educatoarea Montessori va fi solicitată să se
perfecţioneze continuu, de către copii şi de către
evoluţia educaţiei şi a societăţii, va avea nevoie de
evaluări, dialog şi reîmprospătare a cunoştinţeler şi
abilităţilor.
 7. EDUCATOAREA, PEDAGOGUL MONTESSORI
 În acţiunea educativă sunt trei factori: copilul, mediul
educativ şi adultul.
 Educatoarea este un adult pregătit, specializat în
educaţie şi de aceea responsabilitatea educaţiei îi aparţine
şi trebuie să:
 -cunoască copilul şi modurile adecvate de relaţionare,
 - să stimuleze relaţiile de respect şi cooperare între copii,
 - să cunoască materialul de dezvoltare, specificul ordinea
activităţilor în curriculumul oferit copilului,
 - să iniţieze părinţii în cunoaşterea copilului şi a
specificului metodei de educaţie.
 - să facă prezentarea exerciţiilor, să dea lecţii individuale
şi de grup ,
 - să planifice activităţile şi să evalueze rezultatele
7. EDUCATOAREA, PEDAGOGUL MONTESSORI
 Pentru fiecare activitate educatoarea are nevoie de pregătirea teoretică şi
practică anterioară, de revederea modelului de prezentare pe care l-a văzut,
l-a relatat cu amănunte în albumul personal dedicat unei arii de dezvoltare
din mediul educativ, pe care l-a întocmit în timpul pregătirii sau al
experienţei practice anterioare.
 Are nevoie să fie conştientă, să exersezeze cu exactitate şi convingere, să
poată să răspundă unor întrebări în acest sens privind:
 - care este scopul exact al lecţiei şi grupului de activităţi din care face
parte;
 - ce se aşteaptă să facă, să înţeleagă, să înveţe copilul;
 - dacă unitatea de învăţare este semnificativă şi merită abordată în raport
cu copilul şi scopul pentru care a fost destinat materialul, (ţinem cont că
multe din materiale sunt confesţionate chiar de către educatoare);
 - dacă îl face pe copil să avanseze în procesul general de educaţie;
 - dacă unitatea de învăţare are o aplicabilitate ulterioară, în afară de
utilizarea materialului cu care se lucrează, dacă poate să conducă spre alte
situaţii complexe, soluţii, principii necesare în viaţă, în educaţie;
 - dacă este potrivit materialul care se va prezenta în raport cu pregătirea
anterioară a copilului, cu nivelul său intelectual, dacă acesta va fi stimulat
să lucreze cu materialul sau îi va fi prea greu, frustrant, sau prea uşor,
plictisitor.