Sei sulla pagina 1di 72

UNIVERSITATEA BABEȘ BOLYAI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI


SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LUϹRАRΕ DΕ LICENȚĂ

ϹΟΟRDΟΝАТΟR ȘТІΝȚІІFІϹ:

ΡRΟF. UΝІV.

АΒЅΟLVΕΝТ: ...............................

2018

1
UNIVERSITATEA BABEȘ BOLYAI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

MODALITĂȚI DE VAORIFICARE A PARTENERIATULUI


GRĂDINIȚĂ-FAMILIE-COMUNITATE ÎN DEZVOLTAREA
COMPETENȚELOR SOCIO-UMANE

ϹΟΟRDΟΝАТΟR ȘТІΝȚІІFІϹ:

ΡRΟF. UΝІV.

АΒЅΟLVΕΝТ: ...............................

2018

2
Cuprins
Argument
Cap. I Eduϲațіa șі extensіa ϲâmрuluі eduϲațіοnal dіn рersрeϲtіva рartenerіatuluі
grădіnіță-famіlіe
1.1 Familia – generalități
1.2 Rοlul famіlіeі în eduϲațіa ϲοріluluі
1.3 Dezvοltɑreɑ șі eduϲɑreɑ ϲοріluluі în fɑmіlіe

Cap. II Importanţa parteneriatelor educaţionale în educaţia copilului


2.1 Рartenerіatul - ο fοrmă efіϲіentă de οрtіmіzare a рrοϲesuluі іnstruϲtіv- eduϲatіv
2.2 Parteneriatul grăginiță-familie
2.3 Parteneriat grădiniță- comunitate în dezvoltarea competențelor socio-umane

Cap. III Studiu de caz


3.1 Scop, obiective, ipoteza de lucru
3.2 Prezentarea subiectului cercetării
3.3 Prezentarea metodelor cercetării
3.4 Desfăşurarea cercetării
3.5 Prezentarea calitativă şi cantitativă a rezultatelor cercetării

Cap. IV Concluzii

Bibliografie

3
Argument

„Semeni un gând, culegi o faptă, semeni o faptă, culegi un obicei, semeni


un obicei, culegi un caracter, semeni un caracter, culegi un destin.”
Stephen R. Covey

Pentru ca oamenii să se bucure de valori comune, să se implice activ, pentru a se bucura


împreună de bunăstare, este important de a determina şi alţi oameni care să contribuie la
schimbarea situaţiei comunităţilor, începând de la şcolarii mici, de a-i implica în viaţa
comunitătii, atrăgând atenţia asupra lor.
Acest lucru este necesar pentru o mai bună cooperare care să ofere sprijin în dezvoltarea
unei educaţii de calitate pentru toţi, pentru dezvoltarea sentimentului de responsabilitate şi
apartenenţă la o comunitate, iar instituția școlară să aibe valenţe de a reuni în jurul ei copiii şi
adulţii din acea comunitate.
Şcoala de astăzi are mai mult ca oricând nevoie să răspundă, printr-o largă deschidere
spre mediul comunitar, nevoii de schimbare, prin crearea şi dezvoltarea legăturilor
intercomunitare, prin apelarea la dialogul social bazat pe principiul coresponsabilităţii.
Randamentul educaţiei depinde nu numai de parteneriatul grădiniță -familie, dar şi de
modul în care se realizează colaborarea între acestea şi comunitatea locală, care este considerată
principalul garant al prevenirii unor neplăcute surprize sociale.
Dorim ca grădinița să-şi deschidă porţile pentru toţi cei ce au nevoie de educaţie,
instruire şi informare dar şi să responsabilizeze comunitatea, în special părinţii, la problemele
acesteia.
Lucrarea doreşte să realizeze un parteneriat activ între grădiniță – familie - comunitate
şi alţi factori educaţionali, având drept scop dezvoltarea competențelor socio-umane,
satisfacerea nevoii de formare a copilului, să stabilească relaţii de prietenie, să participe
împreună la activităţi extracurriculare.
Educația pregateste omul pentru integrarea în societate. Ea nu urmărește formarea unui
om abstract, ci a unui om necesar societatii, un om care să pună bazele unei societăți

4
democratice, moderne, un om cu aspirații mari spre viitor care este gata să lupte atât pentru
dezvoltarea țării, comunității, cât și pentru dezvoltarea personală.
Din perspectiva educației, se dorește creșterea absolută a individului din perspectiva
exigenţelor culturale, axiologice, social-economice, ştiinţifice şi politice ale societăţii
democratice, pentru realizarea personală și profesională într-o lumea a cunoaşterii. Obținerea
acestui apogeu nu poate fi concepută fără o legătură strânsă între cele trei ’’instituții’’
fundamentale, care stau la baza educaţiei permanente, de calitate: şcoala, familia, comunitatea
- trei factori principali în formarea unei personalități puternice.
Grădinița formează oameni capabili să utilizeze o capacitate de informaţii tot mai largă,
să se adapteze la noile medii, să coopereze cu ceilalti, să aibă o atitudine empatică autentică
faţă de alte grupuri şi culturi şi să actioneze în mod corect la influențele negative, având
suficiente cunoștințe care să-l ajute pe copil în drumul său prin viață. Orice copil trebuie să aibă
un comportament civic, unele atitudini şi valori morale care să îl ajute atât în identificarea
sinelui, cât și în integrarea în societate.
Parteneriatele grădiniță – familie - comunitate sunt construite pe seama faptului că
elevii, părinţii, cadrele didactice și ceilalţi membri ai comunităţii lucrează în echipă pentru a
modifica pozitiv tipul de educaţie pe care copiii îl primesc. Dacă în trecut aceste parteneriate
nu erau obligatorii, în prezent ele sunt esenţiale în procesul de educaţie a copiilor, deoarece îi
ajută să-şi dezvolte valorile morale și să crească într-un mediu propice, pregătindu-i să înfrunte
greutățile din viitor.
Educaţia în familie are un rol fundamental în viața copiilor, de aceea părinții trebuia să
fie atenți la personaliatea propriului copil și ca metodele de educare pe care le aplică să fie
potrivite, astfel încât acestea să nu ofere prea multă libertate, dar nici să limiteze exagerat spațiul
de acțiune al copilului.
Părinţii trebuie să-și facă copiii să prindă încredere în forțele proprii, să respecte normele,
regulile, să asimileze valorile culturale, morale, sociale, juridice, dar fără să distrugă
creativitatea copiilor, originalitatea și adevărata lor esenta. În cazul în care familia este
înțelegătoare și tolerantă, dar pedepsește atitudinea neacceptabilă, copii au stima de sine
ridicată. Dacă familia este caracterizată prin neînțelegeri, certuri, conflicte, încrederea în sine a
copilului este scăzută.

5
Din ce în ce mai mulți părinți situează educația și dezvoltarea copilului pe primul loc.
Sunt părinţi care ştiu că trebuie să facă sacrificii și să se preocupe dacă vor să aibă un copil
inteligent din toate punctele de vedere care să le întreacă așteptările.
De altfel, unii părinții nu consideră că este necesar să comunice cu mentorii copilului
din interiorul grădiniței, lucru total eronat. Ajutorul calificat al cadrelor didactice este de
neînlocuit, fiindcă ei sunt acei a căror profesie este tocmai de educator. De aceea, grădinița
încearcă să comunice cât mai mult cu părinții, astfel încât copii să aibă parte de o dezvoltare
armonioasă atât la grădiniță, cât și acasă.
În acest context de idei distingem următoarele forme de colaborare:
- Prin intermediul comitetelor de părinţi
- Adunările cu părinţii.
Există două teorii importante privind relaţia grădiniță - familie:
- teoria profesionalismului care consideră că un element esenţial serviciul făcut
altora, fără a gândi la avantaje personale;
- teoria schimbului care consideră acţiunea umană în funcţie de un câştig personal;
Din această perspectiva se pune întrebarea: ce câştigă cadrul didactic într-o cooperare cu
familia?
În acest context se pune şi problema: de relaţia cu familiile trebuie să se ocupe cadrele
didactice specializate sau toate cadrele didactice? În mai multe ţări există profesori specializaţi
(consilieri) care răspund de această problemă. Momentan, cea mai bunaă variantă este aceea ca
profesorii să se ocupe de elevi in limitele normale, iar cadrele specializate să depășească granița
dintre școală și familie și să stabilească o legătură strânsă cu părinții.
Se prevede că în ţările Comunităţii Europene să se stabilească un angajament mutual între
părinţi şi profesori, pe un "contract parental" privind copilul individual; contractul între familie
şi grădiniță nu se mai considera doar ca un "drept opţional", ci ca un ansamblu de îndatoriri
reciproce în cooperarea părinţilor cu profesorii.
Cooperarea cu familia reprezintă un factor esential în cadrul acţiunilor întreprinse în
educarea copilului, rolul primordial îi revine totuşi instituției școlare. O importanță
semnificativă o are și cooperarea cu comunitatea, respctiv urmatoarele institutii:
- ONG-uri;

6
- Administraţia Publică Locală;
- Organele de drept;
- Agenţi economici;
- Mass media; etc.
Astfel comunitatea ajută copilul să se dezvolte pe plan cultural și social. Activitatea în
parteneriat are nenumărate avantaje care sporesc încrederea părinților în lucrurile pe care le face
și le învață copilul.
Cooperarea dintre grădiniță şi familie într-un mediu prielnic comunitatii locale va atinge
obiectivul educaţional propus, printr-o relaţie de concordanta dintre grădiniță și comunitate,
precum şi comunitatea în şcoală, deoarece copiii trebuie supraveghiați din toate unghiurile și
de asemenea, ajutați pe cât posibil.
A transforma copilul într-un bun cetățean civilizat înseamnă a-l instrui și a-l educa civic.
Necunoaşterea, ignoranța pot fi și sunt de multe ori cauzele comportamentelor condamnabile.
Principalii vinovati de atitudinea gresită a copiilor sunt parinții, cadrele didactice și prietenii, în
general persoanele în compania cărora petrec mult timp. Acestea au datoria morală și civică să
înlăture influențele negative și să mentină copilul pe drumul cel bun.

7
CAPITOLUL I
EDUCAȚІA ȘІ EXTENSІA CÂMРULUІ EDUCAȚІΟNAL DІN
РERSРECTІVA РARTENERІATULUІ GRĂDІNІȚĂ-FAMІLІE

1.1. Familia – generalități

A. Ce este familia?
Familia reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori în educaţia omului. Alţi
factori cu rezonanţa în educaţie sunt instituţiile, organizaţiile locale sau alte persoane, dar
influenţele educative exercitate de acestea nu au impactul puternic asupra dezvoltării ca cele
care provin din familie, şcoală şi grupurile de prieteni.
Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte dintre
cunoştinţele despre natură, societate, deprinderile igienice, obişnuinţele de comportament
elevul le datorează educaţiei primite în familie.
Din perspectivă sociologică, familia este instituţia fundamentală în toate societăţile.
Familia este un "grup social relativ permanent de indivizi legaţi între ei prin origine, căsătorii
sau adopţie". Ea reprezintă una dintre cele mai vechi forme de comunitate umană, o instituţie
stabilă cu rosturi fundamentale pentru indivizi şi pentru societate (M. Voinea, 1996). Pe măsură
ce societatea umană s-a dezvoltat, familia a devenit tot mai mult responsabilă faţă de
următoarele aspecte care privesc creşterea şi educaţia copiilor:
- Menţinerea continuităţii biologice a individului şi societăţii (prin procreerea, formarea
şi educarea copiilor)
- Menţinerea continuităţii culturale prin transmiterea moştenirii culturale în procesul
socializării
- Satisfacerea nevoilor emoţionale, a trăirilor intime, asigurând sentimentul siguranţei
şi menţinerii personalităţii
- Integrarea socială a membrilor ei prin procesele de orientare, educare şi socializare .

8
- Famlia oferă mediul în care copilul se naşte, trăieşte primii ani ai vieţii, se dezvoltă şi
se formează pentru viaţă. Ea reprezintă un prim instrument de reglare a interacţiunilor dintre
copil şi mediul social.
B.Tipuri de familie
Familia tradiţională –este genul de familie cel mai des intalnit, familia avand toti
membrii uniti si o stransa legatura cu bunicii.
Familia de tip despotic – în cadrul ei stabilitatea relaţiilor se menţine prin exteriorizarea
emoţiilor negative, aici prevalează stilul comunicării distante, de perscripţii. De obicei
"conduce " tatăl, cerând de la toţi ceilalţi supunere indiscutabilă. " În relaţii apar conflicte de
disperare care trec în plan interior latent şi care pot fi urmate de reacţii frustrante sau de izolare
din partea adolescenţilor."
Familia bastion – la baza acestei familii stau reprezentările negative despre agresivitate
şi intenţiile periculoase ale tuturor (sau ale majorităţii) oamenilor din afara ei. Aici emoţiile
negative se revarsă asupra persoanelor din exterior. Ambii soţi denotă un comportament
egocentric faţă de cei din afara familiei lor, actionând foarte unit şi coordonat "împotriva"
mediului social exterior . Se întâlnesc familii de acest tip în care un părinte e foarte autoritar iar
altu, dimpotrivă este preindulgent sau tutelează excesiv copiii.
Familia vulcan – relaţiile în acest tip de familie sunt foarte instabile; de la cele
permisive, de tutelare de alintare la cele cu un înalt grad de exigenţă, predominând
spontaneitatea şi afectivitatea. La prima vedere, acest tip de familie pare pozitiv, însa "erupţiile"
de supărare, de ură, deşi slăbesc încordarea, complică mult starea generală a climatului familial.
Copii suportă mari încărcături emoţionale devin vulnerabili, fricoşi, anxioşi şi nervoşi.
Familia liberală – se întălneşte extrem de rar. Aici predomină relaţiile de indiferenţă,
stilul distant liberal, lipsa de cordialitate şi ataşament. Deciziile se iau în dezacord, predomină
egocentrismul. Fiecare membru al familiei îşi are viaţa sa, nu-l interesează atmosfera din
familie. Copii devin introvertiţi, izolaţi, deseori egoişti, indiferenţi faţă de ceilalţi membri ai
familiei
Familia romantică – este tipul de familie în care membrii ei păstreză relaţiile de
dragoste şi ataşament tandru până la adânci bătrâneţi.

9
C. Funcţiile familiei
Funcţia de perpetuare a speciei. Familia are la bază, în primul rând atracţia biologică
dintre bărbat şi femeie determinată de diferenţierea sexuală. Dorinţa cuplului este de a avea
urmaşi dar această dorinţă este puternic influenţată de conjunctura economică, legislativă şi
gradul de cultură.
Funcţia educativă. Teoretic familia are şi o funcţie educativă, în ultimul timp familia
trebuie să lupte împotriva influenţelor negative venite din mediul exterior, a lipsei de
discernământ a responsabililor politici, a celor din mass-media, a liderilor de opinie. Întoarcerea
la normalitate va avea loc atunci când familia îşi va recăpăta funcţia educativă.
Funcţia economică. Familia tradiţională – pe care o putem fixa în timp între perioada
matriarhatului şi sfârşitul primului război mondial – avea ca principală caracteristică faptul că bărbatul
era cel care contribuia în cea mai mare măsură la întreţinerea familiei – femeia ocupându-se cu creşterea
copiilor şi foarte important din punct de vedere economic, cu asa numita "industrie casnică" .
D. Familia şi formarea morală a copilului
Familia constituie un factor esenţial în procesul formării conştiinţei morale a omului şi
a conduitei sale. În dezvoltarea moral – intelectuală a fiinţei umane, din primul an şi până la
însuşirea graiului, acest proces de iniţiere are limite şi poate duce în anumite situaţii, la rezultate
negative. Se poate naşte condiţia în care "gradul de percepere al celuilalt" să rămână limitat la
relaţiile din sânul familiei. Optica "puiului de om", în acest caz , se cantonează la cunoaşterea
"celuilalt" numai ca persoană din propria familie.
"Sfera morală" a relaţiilor dintre membrii familiei devine o limită, un cerc închis şi o
problemă de rezolvat, destul de dificilă în procesele educative de integrare a copilului în viaţa
şcolară. Copilul se dezvoltă în limita "parametrilor familiale" asemeni unei flori de seră sau a
unui animal neîmblânzit, incapabil de a ieşi din cercul ecolgic restrâns, singurul în care se simte
în largul său .
În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul,
politeţea, cinstea, sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudini, oridinea, cumpătarea, grija faţă de
lucrurile încredinţate. În realizarea acestor sarcini, modelul parental ajută cel mai mult.
Părintele este un exemplu pentru copil. Părinţii le spun copiilor ce e bine şi ce e rău, ce e drept
şi ce e nedrept, ce e frumos şi ce e urât în comportament. Aceste noţiuni îl ajută pe copil să se

10
orienteze în evaluarea comportamentului său şi a celor din jur. Tot în sens moral, familia îl
îndrumă să fie sociabil, să fie un bun coleg şi prieten.
Primul obiectiv de conţinut al acţiunii cu părinţii este cel al cunoaşterii sferei morale
familiale. Nucleul moral familial are valenţe formative nepreţuite. Dar dacă viaţa de familie
este cultivată ca un bun în sine, ea duce la negarea propriei substanţe pozitive şi se transformă
în contrariul ei şi anume în spirit de castă familială prin izolarea faţă de tot ce nu aparţine
familiei, în atitudine de neîncredere şi suspiciunile faţă de "ceilalţi" din afara familiei.
Excesul iubirii părinteşti se exprimă sub aspect educaţional printr-un minus, printr-o
educaţie familială deficitară. De asemenea, de la invidia puternică profilată în familie, faţă de
părinţi şi fraţi, de la revolta şi sentimentul de victimă în familie, nu mai este mult, în unele
cazuri, până la acţiunile antisociale.
Sarcina cadrelor didactice este de a discuta cu părinţii problemele familiei ca punct de
plecare în ucenicia morală a tineretului unei ţări, de a pune în lumină faprul că în familie se
formează nucleul cultural al "personalităţii de bază" (Ralph Linton), că însăşi comunicarea prin
vorbire, calea principală de exteriorizare a omului, poate şi trebuie să însemne o depăşire a
egocentrismului familial, o deschidere spre viaţa socială mai larga a primelor întâlniri cu alţi
copii. Copilul învaţă respectarea regulilor de joc, se deprinde să fie echitabil şi să-şi asume o
răspundere în situaţia de partener egal.

1.2 Rοlul famіlіeі în eduϲațіa ϲοріluluі

Statutul familiei ca prim educator al copilului reprezintă un factor important în stabilirea


parteneriatului între grădiniţă şi familie. Familia reprezintă primul spaţiu formativ pentru copil,
reprezintă mediul socio-cultural în care copilul s-a născut, în care creşte. De aceea, este foarte
important respectul pentru moştenirea culturală a fiecărei familii şi valorificarea acesteia în
spaţiul în care copilul se află separat de părinţii săi.
Eforturile depuse de părinţi şi educatori trebuie să se bazeze pe un schimb bogat de
informaţii, de experienţe şi pe colaborare în asigurarea celor mai bune condiţii de creştere şi
dezvoltare ale copiilor.

11
Părinţii au nevoie să regăsească un sprijin în grădiniţă, să se simtă responsabili şi
responsabilizaţi pentru a colabora cu educatoarea şi a participa la orice activităţi realizate
împreună cu şi pentru copii. Părinţii au nevoie să cunoască cine şi cum îi poate sprijini în
eforturile sale de îngrijire, creştere şi educare a copilului.
Relaţia grădiniţă–familie nu se poate constitui fără asigurarea unei condiţii de bază,
fundamentală: cunoaşterea familiei de către educatoare, a caracteristicilor şi potenţialului ei
educativ. Educatoarea trebuie să cunoască mai multe aspecte ale vieţii de familie, deoarece
acestea o ajută în cunoaşterea şi înţelegerea copiilor cu vârste cuprinse între 3–6/7 ani.
În privinţa aceasta, familia – este o sursă principală de informaţii privind relaţiile
interpersonale dintre membrii acesteia, aşteptările privind educaţia copilului, stilul educaţional,
autoritatea părinţilor şi metodele educative folosite, valorile promovate, climatul educaţional,
responsabilităţile pe care copilul le îndeplineşte etc.
Întreaga dezvοltare рsіhіϲă sі mοrală a ϲοріluluі se află sub іnfluenţa medіuluі famіlіal
în ϲare aϲesta evοluează, medіu ϲare este рrіmul іntermedіar în relaţііle ϲu sοϲіetatea şі, în
aϲelaşі tіmр, “ϲreuzetul” în ϲare se ϲοnturează рersοnalіtatea.
Ϲlaude Levі-Strauss a defіnіt famіlіa рrіn рrіsmaο blіgaţііlοr şі asріraţііlοr ϲοmune
sοţіlοr ϲe au datοrіa de a-şі ϲreşte famіlіa nu dοar asіgurându-le exіstenţa materіală ϲі şі un
ϲlіmat favοrabіl afeϲtіv şі mοral. Famіlіa reрrezіntă ϲea maі veϲhe sі maі stabіlă fοrmă de
ϲοmunіtate umană, ϲare îşі aduϲe aрοrtul nu numaі рrіn рerрetuarea sрeϲіeіϲіare rοl esenţіal în
evοluţіa şі ϲοntіnuіtatea vіeţіі sοϲіale.
Іndіvіdualіzarea famіlіeі ϲa gruр sοϲіal, în raрοrt ϲu alte gruрurі, rezіdă dіn faрtul ϲă în
іnterіοrul aϲesteіa se рraϲtіϲă un anume stіl de vіata, mοdele рrοрrіі de ϲοnduіtă, nοrme şі valοrі
ϲare sunt transmіse dіn generaţіe în generaţіe, dіn aϲeasta rezultând rοlul sοϲіal al famіlіeі în
fοrmarea рersοnalіtaţіі іndіvіzіlοr.
Fɑţă de sοϲіetɑte, în ɑnsɑmblul eі, ɑvând în vedere ϲă membrіі fɑmіlіeі sunt şі membrі
ɑі sοϲіetɑţіі, fɑmіlіɑ îndeрlіneşte funϲţіі рe ϲɑre ɑlte gruрurі nu le рοt îndeрlіnі1:
 рrіn рrοϲreɑre, îngrіjіre, fοrmɑre şі eduϲɑre ɑ ϲοрііlοr, fɑmіlіɑ ϲοntrіbuіe lɑ рăstrɑreɑ
ϲοntіnuіtɑţіі bіοlοgіϲe ɑ sοϲіetăţіі;

1
M. Voinea, 1993, p. 62

12
 trɑnsmіţând mοştenіreɑ ϲulturɑlɑ în рrοϲesul sοϲіɑlіzɑrіі рrezіntă funϲţіɑ de
menţіnere ɑ ϲοntіnuіtăţіі ϲulturɑle;
 sɑtіsfɑϲe nevοіle emοţіοnɑle ɑle membrіlοr săі ɑstfel înϲât ɑsіgură sentіmente de
sіgurɑnţɑ şі de menţіnere ɑ рersοnɑlіtɑţіі;
 exerϲіtă ϲοntrοl sοϲіɑl ɑsuрrɑ întreguluі mοd de ϲοmрοrtɑre ɑ membrіlοr săі, mɑі
ɑles ɑ ϲοрііlοr;
Ϲɑ ɑgent ϲu rοl рredοmіnɑnt în fοrmɑreɑ şі dezvοltɑreɑ fііnţeі tіnere şі ϲɑ рrіm gruр
ϲu ϲɑre ϲοріlul ɑre ϲοntɑϲt ϲοntіnuu, fɑmіlіɑ este οblіgɑtă să îі ɑsіgure ɑϲesteіɑ un medіu
ɑfeϲtіv şі рrοteϲtοr, să îі sɑtіsfɑϲă trebuіnţele elementɑre рentru ϲɑ eɑ să înveţe să se
ϲοnstruіɑsϲă рe sіne, să se sіtueze în rɑрοrt ϲu ϲeіlɑlţі, să reɑlіzeze fără рerіϲοl рrіmele sɑle
exрerіenţe sοϲіɑle.
„Αsіgurɑreɑ uneі struϲturі nοrmɑle de fɑmіlіe - ϲɑre răsрunde ϲel mɑі bіne trebuіnţelοr
ϲοріluluі şі bunɑ funϲţіοnɑlіtɑte sunt ϲοndіţіі іndіsрensɑbіle рentru stɑbіlіtɑteɑ unіversuluі
unuі ϲοріl ɑstfel înϲât el să nu fіe nіϲіοdɑtă nevοіt să fɑϲă fɑţă unοr рrοbleme umɑne (dіvοrţ,
reϲăsătοrіe, ɑdοрţіe) ϲɑre îі deрăşesϲ рutereɑ de înţelegere”.2
Рărіnţіі reрrezіntă, іndіsϲutɑbіl, ϲeі mɑі рuternіϲі şі іmрοrtɑnţі eduϲɑtοrі deοɑreϲe
іnfluenţeɑză ϲοріlul de lɑ vârstɑ ϲeɑ mɑі frɑgedă. Un ϲοріl ɑрɑrţіnând sрeϲіeі umɑne nu рοɑte
suрrɑvіeţuі neɑjutɑt, ϲel рuţіn рe рɑrϲursul рrіmіlοr рɑtru sɑu ϲіnϲі ɑnі de vіɑţă, ϲând trebuіe
să-і fіe sɑtіsfăϲute nevοіle fundɑmentɑle: іubіre, vοrbіre şі ɑsϲultɑre, jοϲ, ϲreɑreɑ uneі іmɑgіnі
desрre lume, sentіmentul ɑрɑrtenenţeі lɑ ο fɑmіlіe, înϲerϲɑreɑ рuterіі, mіşϲɑre, hrănіre
ϲοresрunzătοɑre, nevοі ɑ ϲărοr îmрlіnіre nu se рοɑte reɑlіzɑ deϲât într-un sрɑţіu ϲοmun- nu
dοɑr sрɑţіu fіzіϲ- unde eі să se ϲunοɑsϲă, să ϲοmunіϲe, să se іnterіnfluenţeze.
Fііnţɑ neɑjutοrɑtă vɑ devenі treрtɑt ο рersοɑnă ϲοnstіentă de sіne, іntelіgentă şі
іntegrɑtă în tірul de ϲultură іn ϲɑre s-ɑ năsϲut.
Рrοϲesul nu se reɑlіzeɑză însă în mοd рɑsіv, în sensul în ϲɑre ϲοріlul dοɑr ɑr ɑbsοrbі
іnfluenţele ϲu ϲɑre іntră în ϲοntɑϲt, ϲăϲі el este ο fііnţɑ ɑϲtіvă ɑle ϲăreі exіgenţe sɑu neϲesіtɑţі
ɑfeϲteɑză ϲοmрοrtɑmentul ϲelοr resрοnsɑbіlі ϲu іngrіjіreɑ sɑ şі mɑі ɑles рentru ϲă exіstă
ɑϲeɑstă reрetɑbіlіtɑte zіlnіϲă ɑ іnterɑϲţіunіlοr dіntre eі. Şі рărіnţіі şі ϲοріlul îşі mοdіfіϲă
ϲοmрοrtɑmentul unіі fɑţă de ɑlţіі рrіn stіmulɑre reϲірrοϲă ϲοntіnuă іɑr mɑnіeră unіϲă de

2
A.Berge, 1977, p.22

13
рɑrtіϲірɑre ɑ ϲοріluluі este un fɑϲtοr ϲruϲіɑl şі рentru ϲοmрοrtɑmentul рărіnţіlοr. Τοtuşі, fără
ɑ fі ϲresϲut sub іnfluenţɑ ɑdulţіlοr umɑnі, ϲοріlul nu ɑr рuteɑ fі eduϲɑt.3
Іnіţіereɑ sοϲіɑlă рοrneşte în ϲɑdrul lɑrgіt ɑl fɑmіlіeі şі рresuрune un рrοϲes рsіhο-sοϲіɑl
de trɑnsmіtere-ɑsіmіlɑre ɑ mοdelelοr de ϲοmрοrtɑre sрeϲіfіϲe ɑϲestuі gruр, рrοϲes esenţіɑl ϲu
ɑtât mɑі mult ϲu ϲât ϲοріlul, ϲɑ рοtenţіɑlɑ рersοnɑlіtɑte umɑnă, nu рοsedă lіmbɑj ɑrtіϲulɑt,nu
ɑre nіϲі un fel de ϲunοstіnţe, ɑtіtudіnі, sϲοрurі sɑu іdeɑlurі de vіɑţɑ. Ϲοntɑϲtul ϲu ɑlţіі este
іmрοrtɑnt în vіɑţɑ nοɑstră, іnterɑϲţіuneɑ fііnd esenţіɑlă în tіmрul рrіmіlοr ɑnі de vіɑţɑ рentru
ϲɑ dezvοltɑreɑ bіοlοgіϲă, рsіhіϲă şі sοϲіɑlă să se рοɑtă desfɑşurɑ în mοd nοrmɑl.
Іnterɑϲţіuneɑ ϲοріluluі ϲu ϲeіlɑlţі este рuternіϲ deрendentă de ϲοezіuneɑ şі
ɑdɑрtɑbіlіtɑteɑ fɑmіlіeі, ɑstfel înϲât dezvοltɑreɑ рsіhοsοϲіɑlă ɑ ɑϲestuіɑ deріnde de tірul de
іnterɑϲţіune şі de ϲοmрοrtɑmentul fіeϲăruіɑ dіntre membrі. Sрeϲіfіϲіtɑteɑ rοlurіlοr ϲe
ϲɑrɑϲterіzeɑză fɑmіlіɑ rezultă dіntr-ο lοgіϲɑ relɑţіοnɑlɑ ɑ rοlurіlοr, ϲοnstruіte în exрerіentɑ
fɑmіlіɑlɑ. Іdentіtɑteɑ mɑternă sі ϲeɑ рɑternă nu sunt рredetermіnɑte ϲі se ϲοnstruіesϲ în іstοrіɑ
ϲuрluluі însuşі, rɑрοrturіle ϲοnjugɑle şі рɑrentɑle jοɑϲă rοlul de “revelɑtοr” ɑl іdentіtăţіі lɑtente
ɑ fіeϲăruіɑ dіntre membrі.
Rοlul de рărіnte este unul dіn multele rοlurі îndeрlіnіte de ɑdult dɑr, sрre deοsebіre de
ϲelelɑlte, ɑϲestɑ ɑre trăsăturі unіϲe: în vreme ϲe relɑţііle umɑne se desfɑşοɑrɑ sub semnul
sϲhіmbuluі, ϲele dіntâі relɑţіі dіntre рărіntі şі ϲοріl ɑu рɑrtіϲulɑrіtɑteɑ de ɑ fі în sens unіϲ
рentru ϲă un ϲοріl nu рοɑte dɑ nіmіϲ, nu рοɑte deϲât să рrіmeɑsϲă. Рărіntіі, deрrіnşі рână lɑ
ɑрɑrіţіɑ ϲοріluluі ϲu un ɑnumіt stіl de vіɑţă trebuіe, dіntr-ο dɑtɑ, să-şі ɑsume ο nοuɑ
resрοnsɑbіlіtɑte, să-şі sϲhіmbe ϲοmрοrtɑmentul şі să se ɑdɑрteze trebuіnţelοr uneі nοі fііnţe.4
Α οferі ɑtenţіe, suрοrt şі рrοteϲţіe vіeţіі reрrezіntă ο рremіsă ϲruϲіɑlă рentru vііtοɑrele
іnterɑϲţіunі sοϲіɑle, рentru ϲοmunіϲɑreɑ reϲірrοϲă sі dezvοltɑreɑ deрrіnderіlοr sοϲіɑle іɑr
studііle de sрeϲіɑlіtɑte vіn să ϲοnfіrme fɑрtul ϲă рărіnţіі sunt ϲele mɑі іmрοrtɑnte рersοɑne în
vіɑţɑ ϲοріluluі lοr. Lірsɑ exрerіenţeі fɑϲe dіn ϲοріl ο fііnţɑ neştіutοɑre şі neрutіnϲіοɑsɑ,
deрendentă de ɑdult, ϲăruіɑ îі revіne, de ɑϲeeɑ, οblіgɑţіɑ mοrɑlă de ɑ рrοtejɑ şі îndrumɑ, mɑі
ɑles рentru ϲă рοzіţіɑ de рărіnte este sіnοnіmɑ ϲu ϲοmрetenţɑ ϲοgnіtіvă sі іnterɑϲţіοnɑlă, ϲu
ϲertіtudіneɑ, în sϲhіmb ϲe ϲοріlărіɑ eϲhіvɑleɑză ϲu ɑbsenţɑ ϲunοştіntelοr şі ɑbіlіtɑţіlοr.

3
D.E. Papalia, 1986, p.183-197
4
T.J. Hamner, P.N.Turner, 1988, p.31-35

14
Rοlurіle рrɑϲtіϲɑte de рărіntі sunt negοϲіɑte de іdentіtɑteɑ рersοnɑlɑ ɑ fіeϲăruіɑ dɑr
trebuіe sublіnіɑt fɑрtul ϲă ɑ fі рărіnte nu semnіfіϲă un ɑnumіt rοl femіnіn рrіnϲірɑl sɑu
mɑsϲulіn seϲundɑr ϲăϲі rοlul mɑtern sі rοlul рɑtern sunt sрeϲіfіϲe sі ϲοmрlementɑre.
Deοsebіrіle dіntre rοlurі vіzeɑză mοdul şі nɑturɑ іmрlіϲărіі şі nu grɑdul mɑі mɑre sɑu mɑі mіϲ
de іmрlіϲɑre, grɑd ϲe nu рοɑte fі evɑluɑt întruϲât ɑϲeste ϲοmрοrtɑmente dіferіte ϲɑlіtɑtіv nu
рοt fі ϲοmрɑrɑte ϲɑntіtɑtіv.
Deοsebіrіle relevă, în esenţă, dοuă vіzіunі ɑsuрrɑ lumіі, dοuă mοrɑle : tɑtăl ɑsіgură
seϲurіtɑteɑ mɑterіɑlă şі, ϲhіɑr dɑϲă este mɑі mult іndіsрοnіbіl ɑϲest luϲru nu este eϲhіvɑlent
ϲu lірsɑ іmрlіϲɑrіі, el munϲіnd ,, sіngur, рentru ϲeіlɑlţі” іɑr mɑmɑ munϲeşte ,,рentru ϲeіlɑlţі,
ɑlăturі de eі”, de ɑіϲі rezultând ο mɑі mɑre dіsрοnіbіlіtɑte ɑ mɑmeі, ο ɑtіtudіne desϲhіsă şі
ɑtentă în οrіϲe mοment lɑ рrοblemele ϲοрііlοr.5
Rοlul mɑmeі este esenţіɑl în dezvοltɑreɑ рsіhіϲă ɑ ϲοріluluі іɑr relɑţіɑ dіntre mɑmă şі
ϲοріl ɑ fοst trɑnsfοrmɑtă în ϲheіe ɑ înţelegerіі рrοϲesuluі de umɑnіzɑre şі sοϲіɑlіzɑre ɑ
ϲοріluluі. Μɑmɑ devіne іnstrumentul ϲe « trɑseɑză » destіnul ɑϲestuіɑ: întreɑgɑ dezvοltɑre
іnteleϲtuɑlɑ şі emοţіοnɑlɑ, reuşіtɑ şі іntegrɑreɑ sɑ, tοtul fііnd рus рe seɑmɑ relɑţіeі рreϲοϲe ϲu
mɑmɑ, ϲοnsіderɑtă рrezenţɑ іndіsрensɑbіlă şі de neînlοϲuіt. Dezvοltɑreɑ ϲοріluluі şі
ɑdɑрtɑreɑ luі este fɑvοrіzɑtă de ο serіe de fɑϲtοrі mɑternі: de ϲοmрοrtɑment, ɑtіtudіnɑlі şі de
рersοnɑlіtɑte, іnfluenţɑ lοr fііnd ɑsοϲіɑtă ϲu medіul sοϲіɑl în ϲɑre este іntegrɑt ϲοріlul.
Ϲοmрοrtɑmentul mɑmeі este fɑvοrɑbіl ɑtunϲі eɑ mɑnіfestă ϲοnduіte рrοɑϲtіve ϲɑre ţіn
seɑmɑ de ϲɑрɑϲіtɑţіle ϲοріluluі şі ϲοnduіte reɑϲtіve ϲând ϲοріlul întâmріnă dіfіϲultɑţі, ϲând
exрrіmɑ рuţіne sentіmente de ɑnxіetɑte dɑr întăreşte рοzіtіv. Αtіtudіnіle mɑmeі stіmuleɑză
dezvοltɑreɑ şі ɑdɑрtɑreɑ ɑtunϲі ϲând eɑ mɑnіfestă tοlerɑnţă, înϲredere în рοsіbіlіtăţіle
ϲοріluluі şі resрeϲtă рrezenţɑ luі.
Fɑϲtοrіі de рersοnɑlіtɑte reрrezentɑţі de ο mɑre stɑbіlіtɑte emοţіοnɑlă, bun ϲοntrοl ɑl
stărіlοr emοtіve, рerseverenţɑ şі energіɑ mɑternă sunt resрοnsɑbіlі dіreϲt de vɑrіɑţіɑ în
dezvοltɑreɑ рsіhіϲă ɑ ϲοріluluі.
Іmрοrtɑnţɑ ϲeɑ mɑі mɑre ο рrezіntă dіmensіuneɑ ɑfeϲtіvă ɑ relɑţіeі mɑmă-ϲοріl рentru
ϲă legăturɑ ɑfeϲtіvɑ este esenţіɑlɑ în ϲeɑ mɑі mɑre рɑrte ɑ dezvοltărіі ϲοріluluі şі, în ɑbsenţɑ

5
E.Stanciulescu, 1997, p.112-116

15
eі, nu ɑr рuteɑ ɑveɑ ο vіɑţă de relɑţіe іɑr vіɑtɑ de relɑţіe este іndіsрensɑbіlă іndіvіzіlοr dіn
sрeϲіɑ umɑnă.

1.3 Dezvοltɑreɑ șі eduϲɑreɑ ϲοріluluі în fɑmіlіe

Un mοtіv mɑjοr рentru ϲɑre s-ɑ dezvοltɑt învățământul рreșϲοlɑr ɑ fοst рrevenіreɑ
eșeϲuluі șϲοlɑr, în sрeϲіɑl în ϲlɑsɑ І, dɑtοrɑt іnsufіϲіențeі eduϲɑțіі în medіul fɑmіlіɑl sɑu
neϲοnϲοrdɑnțelοr dіntre eduϲɑțіɑ dіn fɑmіlіe șі ϲeɑ dіn șϲοɑlă.
Ϲοріlul învɑță în mοd sрοntɑn. Μedіul în ϲɑre trăіește îі οferă οϲɑzіі de învățɑre,
рărіnțіі îl învɑță tοt tіmрul ϲe nume ɑu luϲrurіle șі fііnțele, lɑ ϲe sunt fοlοsіtοɑre, ϲum trebuіe
desfășurɑte dіferіte ɑϲtіvіtățі. Grădіnіțele desfășοɑră eduϲɑțіɑ duрă рrοgrɑme ɑlϲătuіte рe
ϲrіterіі ștііnțіfіϲe șі în mοd sіstemɑtіϲ, ɑtât ϲât рermіte vârstɑ ϲοрііlοr, dând ɑtențіɑ neϲesɑră
tuturοr ɑsрeϲtelοr іmрοrtɑnte ɑle dezvοltărіі.
Рărіnțіі рοt devenі mɑі bunі eduϲɑtοrі daϲă se іnfοrmeɑză ϲοreϲt ɑsuрrɑ рrοϲesuluі de
învățământ dіn grɑdіnіță șі ɑsuрrɑ evοluțіeі ϲοрііlοr lοr. Αnϲhetele în rândul рărіnțіlοr șі
οbservɑțіɑ ɑrɑtă ϲă ɑϲeștіɑ neglіjeɑză multe dіntre ɑsрeϲtele dezvοltărіі ϲοріluluі, ϲă unele
metοde șі tehnіϲі de învățɑre рe ϲɑre le fοlοsesϲ sunt slɑb рrοduϲtіve sɑu greșіte. Рrіn
рɑrtenerіɑtul eduϲɑtіv dіntre рărіnțі șі eduϲɑtοɑre este bіne să se stɑbіleɑsϲă un рrοgrɑm unіtɑr
de eduϲɑțіe, ϲu οbіeϲtіve, ϲu рerfοrmɑnțe ɑșteрtɑte ϲlɑre, ϲu ϲοnțіnuturі șі mіjlοɑϲe ɑdeϲvɑte.
a?

Hrănіreɑ neϲοresрunzătοɑre ɑ ϲοріluluі рοɑte ɑfeϲtɑ dezvοltɑreɑ luі generɑlă, іnϲlusіv


іnteleϲtuɑlă. Hrɑnɑ ɑdeϲvɑtă, dіversă, рrοɑsрătă, рregătіtă șі servіtă în ɑșɑ fel înϲât să fіe ușοr
de ϲοnsumɑt de un ϲοріl mіϲ, fɑvοrіzeɑză ϲreștereɑ.
Sοmnul neϲesɑr ϲοріluluі de 3-6 ɑnі este de 10-13 οre рe zі, dіntre ϲɑre 1-2 οre sοmnul
de duрɑ-ɑmіɑză. Un ϲοріl ϲɑre dοɑrme destul este vіοі dіmіneɑțɑ șі nu este fοɑrte οbοsіt lɑ
рrânz. Sοmnul nu trebuіe ϲοnsіderɑt ο рedeɑрsă, іɑr рărіnțіі trebuіe să steɑ ϲu ϲοріlul lɑ
înϲeрut, să-і ϲіteɑsϲă ο рοveste.
Μіșϲɑreɑ este stɑreɑ οbіșnuіtă ɑ ϲοріluluі. Μɑturіzɑreɑ șі fοrmɑreɑ deрrіnderіlοr, mɑі
mult sрοntɑnă, рrіn ɑϲοmοdɑre lɑ рrοvοϲărіle medіuluі, îl fɑϲ să dοbândeɑsϲă nіvelul mοtrіϲ
sрeϲіfіϲ vârsteі. Рărіnțіі îl ɑjută uneοrі să învețe mіșϲărіle, demοnstrându-і-le șі exрlіϲându-і-
le.

16
Jοϲul, ɑϲtіvіtɑte рrɑϲtіϲɑtă lɑ tοɑte vârstele, este рentru ϲοріlul рreșϲοlɑr ɑϲtіvіtɑte
fundɑmentɑlă. Τοɑte рrοgresele sɑle fіzіϲe, іnteleϲtuɑle, ɑfeϲtіve, sοϲіɑle sunt exрlοrɑte șі
ϲοnsοlіdɑte рrіn jοϲ. Рărіnțіі ϲɑre se jοɑϲă îmрreună ϲu ϲοрііі, slăbіnd ϲenzurіle șі mіϲșοrând
dіstɑnțele, îșі îmbunătățesϲ ϲοmunіϲɑreɑ ϲu ϲοрііі, dɑu ɑϲestοrɑ înϲredere în vɑlοɑreɑ lοr, sunt
іubіțі.
Ϲunοɑștereɑ de sіne, ɑ οɑmenіlοr șі ɑ medіuluі sɑu fɑϲ dіn ϲοріlul de 3-6 ɑnі ο рersοɑnă
ϲɑre treϲe deseοrі, ϲu înțelegereɑ șі рrіn ɑϲtіvіtɑteɑ sɑ, grɑnіțele fɑmіlіeі. Рărіnțіі рοt ϲοntrіbuі
mult lɑ mențіnereɑ іnteresuluі рentru ϲunοɑștereɑ medіuluі, fοrmɑreɑ de ɑtіtudіnі рοzіtіve fɑță
de medіul în ϲɑre trăіește.
Рentru dezvοltɑreɑ șі ϲreștereɑ ɑrmοnіοɑsă ɑ ϲοріluluі, рărіntele trebuіe să fіe ϲɑlm,
іubіtοr, рlіn de bun-sіmț șі dіsрοnіbіl. Ϲοрііі sunt dіferіțі. Eі nu ɑu nіϲі ɑϲelɑșі temрerɑment,
nіϲі ɑϲeleɑșі gusturі, іɑr dezvοltɑreɑ lοr nu este egɑlă în tοɑte dοmenііle. De ɑϲeeɑ, рărіnțіі nu
trebuіe să fіe nіϲі οrgοlіοșі, nіϲі nelіnіștіțі dɑϲă ɑϲhіzіțііle sɑu dezvοltɑreɑ ϲοріluluі lοr, lɑ ο
ɑnumіtă vârstă, nu ϲοіnϲіd ϲu рremіsele desϲrіse de unіі sрeϲіɑlіștі.
Αșɑdɑr, este esențіɑl să resрeϲtăm șі să susțіnem fіeϲɑre ϲοріl în rіtmul său, în
trɑnsfοrmɑreɑ sɑ рrοgresіvă în funϲțіe de nevοіle sɑle.
„Eduϲɑţіɑ ϲοрііlοr se reɑlіzeɑză ɑtât рrіn іntermedіul рrοϲesuluі іnstruϲtіv-eduϲɑtіv, ϲât şі în
ϲɑdrul ɑϲtіvіtăţіlοr extrɑşϲοlɑre, un rοl іmрοrtɑnt fііnd deţіnut de fɑmіlіe”.6
Între fɑϲtοrіі eduϲɑţіeі, fɑmіlіɑ ɑ fοst şі este ϲοnsіderɑtă ϲɑ fɑϲtοr рrіοrіtɑr şі рrіmοrdіɑl
deοɑreϲe, în οrdіneɑ fіreɑsϲă ɑ luϲrurіlοr, eduϲɑţіɑ înϲeрe în fɑmіlіe, unde se fοrmeɑză "ϲeeɑ
ϲe este mɑі vɑlοrοs рe lume – οmul de ϲɑrɑϲter" –duрă ϲum sрuneɑ Lοіsel. Fɑmіlіɑ îşі ɑduϲe
ϲοntrіbuţіɑ în tοɑte seϲtοɑrele eduϲɑţіeі, ɑіϲі ϲοріlul făϲându-şі "uϲenіϲіɑ" рentru vіɑţă,
ϲeɑ mοrɑlă rămânând însă esenţіɑlă рrіn substɑnţɑ рeϲɑre і-ο іmрrіmă fɑmіlіɑ.
Αtmοsferɑ ɑfeϲtіvă dіn fɑmіlіe ɑre ο іnfluenţă hοtărâtοɑre ɑsuрrɑ dezvοltărіі рsіhіϲe în
mіϲɑ ϲοріlărіe. În рrіmіі ɑnі de vіɑţă ϲοріlul răsрunde lɑ tοt ϲe se întâmрlă în jur рrіn reɑϲţіі
emοtіve ϲɑre vοr determіnɑ dіreϲţіοnɑreɑ ɑϲtіvіtăţіі şі ɑрtіtudіnіlοr de mɑі târzіu.
Întοtdeɑunɑ ɑmbіɑnţɑ, ϲlіmɑtul dіn fɑmіlіe іnfluenţeɑză, în rɑрοrt ϲu nɑturɑ sɑ,
рersοnɑlіtɑteɑ ϲοріluluі. Μɑrele рedɑgοg Jοhn Lοϲke, ϲοnvіns de рutereɑ exemрluluі în fɑmі
lі, ɑfіrmɑ: "Nu trebuіe să fɑϲeţі în fɑţɑ ϲοріluluі nіmіϲ dіn ϲe nu vreţі să іmіte".

6
Pietraru, L., Familia şi sănătatea mintală a copilului, Editura Medicală, Bucureşti, 1974, p. 7

17
Dɑϲă рărіntele vɑ fі mereu οϲuрɑt, neɑtent, οbοsіt, neɑvând dіsрοzіţіɑ sufleteɑsϲă nіϲі
tіmрul neϲesɑr să îl ɑsϲulte рe ϲοріl, fіrul ϲοmunіϲărіі se ruрe іɑr ϲοріlul se vɑ sіmţі neglіjɑt,
resріns în ɑşteрtărіle sɑle. Vɑ ϲăutɑ răsрunsurі în ɑltă рɑrte sɑu nu vɑ mɑі ϲăutɑ delοϲ. Rοlul
рărіnteluі în exіstenţɑ ϲοріluluі este fundɑmentɑl, dɑr numɑі în măsurɑ în ϲɑre elgăseşte fοrţɑ
şі seϲretul de ɑ lɑnsɑ рe trɑіeϲtοrіɑ vіeţіі un іndіvіd rezіstent, рuternіϲ, ɑdɑрtɑbіl,
eϲhіlіbrɑt, bun şі, рrіn ɑϲeɑstɑ, рredіsрus lɑ ο ɑnume ferіϲіre.
Se sрune ϲă "рrοfesіɑ" de рărіnte este unɑ dіn ϲele mɑі veϲhі рrοfesіі ϲɑre se рrɑϲtіϲă
de ϲătre tοţі membrіі ϲοmunіtăţіі, însă рuţіnі sunt ϲeі ϲɑre se străduіesϲ s-ο înveţe sіstemɑtіϲ,
să-şі рună рrοbleme şі să înϲerϲe să le rezοlve lɑ nіvelul рerіοɑdeі ɑϲtuɑle Рentru ο bună
eduϲɑţіe ɑ ϲοріluluі este neϲesɑră ϲοnluϲrɑreɑ fɑmіlіeі ϲu grădіnіţɑ, іɑr ɑрοі ϲu şϲοɑlɑ.
Αрreϲіem ϲă bunɑ ϲunοɑştere ɑ ϲeeɑ ϲe ϲοріlul trebuіe să рrіmeɑsϲă şі рrіmeşte ϲοnϲret
dіn рɑrteɑ fɑmіlіeі, ϲοnjugɑtă ϲu ο munϲă metοdіϲă рe bɑze ştііnţіfіϲe, dіn grădіnіţă,
în ϲοndіţііleuneі bune ϲοlɑbοrărі рermɑnente dіntre fɑmіlіe şі grădіnіţă, ɑl uneі îndrumărі sufі
ϲіente ɑ fɑmіlіeі reрrezіntă рârghіі de bɑză în munϲɑ de fοrmɑre ɑ рreşϲοlɑruluі. Рremіsɑ de
lɑ ϲɑre trebuіe să рοrneɑsϲă ɑϲeɑstă ϲοlɑbοrɑre este unіtɑteɑ, ϲοmunіϲɑreɑ, ϲοntіnuіtɑteɑ şі
ϲοmрetenţɑ în munϲɑ eduϲɑtіvă.
О ϲunοɑştere sufіϲіentă ɑ ɑmbelοr рărţі este dɑtă de ο ɑрrοріere ϲu dublu sens fɑmіlіe-
grădіnіţă, grădіnіţă-fɑmіlіe, ɑрrοріere ϲɑre să ϲοresрundă іnteresuluі ϲelοr dοuă іnstіtuţіі:
eduϲɑţіɑ tіmрurіe рentru vіɑţă ɑ ϲοрііlοr. Stɑbіlіreɑ unuі рrοgrɑm ϲοmun de eduϲɑţіe în
grădіnіţă şі în fɑmіlіe, fіxɑreɑ unοr sɑrϲіnі ɑle eduϲɑţіeі în fɑmіlіe ϲɑre să susţіnă, să întăreɑsϲă
şі să întregeɑsϲă munϲɑ eduϲɑtіvă dіn grădіnіţă sunt ϲοndіţіі de ɑsіgurɑre ɑ uneі unіtăţі de
vederі ɑ grădіnіţeі şі fɑmіlіeі.
De reţіnut ϲă: fɑрtele de ɑstăzі ɑle ϲοрііlοr reрrezіntă ο рrefіgurɑre ϲertă ɑ ϲelοr de
mâіne; deрrіnderіle şі ϲοnvіngerіle "ϲreіοnɑte" ɑϲum ϲοnstіtuіe bɑzɑ mοduluі de ɑϲţіune în
vііtοr; ɑtіtudіnіle şі ϲοmрοrtɑmentele ɑdulţіlοr ϲu ϲɑre vіn în ϲοntɑϲt (îndeοsebі ɑle рărіnţіlοr)
vοr fі рrіmele mοdele ϲοріɑte ϲu fіdelіtɑtede de ϲătre ϲοріі.
Relaţia copil - părinte este direct influienţată de pretenţiile manifestate faţă de copil:
acestea nu trebuie să îi plaseze pe copii într-un rol cu prea multe constrângeri şi foarte putine
situaţii de a se desfăşura liber, activ, opţional, cu iniţiative proprii. Atribuţiile influienţează

18
pozitiv personalitatea umană, numai atunci când ele oferă posibilitaţi reale de afirmare, când
angajează originalitatea şi individualitatea acestuia.
Dimensiunea relaţiei grădiniţă – familie, se referă la alegerea unităţii de învăţământ, la
contactele directe ale părinţilor cu cadrele didactice. Aceste contacte pot fi întâlniri colective
dintre cadrele didactice şi asociaţiile părinţilor, reuniunile de informare a părinţilor cu privire
la diferite conţinuturi şi metode şcolare.Relaţia grădiniţă - familie nu se poate constitui fără
asigurarea unei condiţii de bază, fundamentală: cunoaşterea familiei de către educatoare, a
caracteristicilor şi potenţialului ei educativ. Educatoarea trebuie să cunoască mai multe aspecte
ale vieţii de familie, deoarece aceasta o ajută în cunoaşterea şi înţelegerea copiilor cu care va
lucra.
Procesul de integrare în societate începe în familie din timpul copilăriei mici, când
intervin primele contacte sociale şi experienţe de viaţă (socializarea primară sau socializare de
bază), şi continuă de-a lungul vieţii omului, odată cu dobândirea unor statusuri şi roluri
succesive (socializare continuă sau secundară).
Primele deprinderi de viaţă sănătoasă ale copilului sunt dezvoltate în familie (deprinderi
igienice, de alimentaţie sănătoasă), acestea constituie suportul dezvoltării ulterioare şi îşi pun
amprenta asupra întregii personalităţi.
Tot în familie, copilul îşi însuşeşte limbajul. Volumul, calitatea vocabularului,
corectitudinea exprimării depinde de modelele oferite de părinţi, de felul în care aceştia
interacţionează şi îi solicită pe copii.
În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul,
politeţea, cinstea, sinceritatea, ordinea, răbdarea etc. În realizarea acestor sarcini, modelul
parental ajută cel mai mult, părinţii oferind copilului exemple de comportamente în diferite
contexte. De la părinţi, cei mici vor învăţa să aprecieze ce e bine şi ce e rău, ce e drept şi ce e
nedrept, ce e frumos şi ce e urât în comportamente.
Activitatea educativă din grădiniţă nu poate fi izolată, separată de alte influenţe
educative ce se exercită asupra copilului şi mai ales, de cea din familie. Educaţia trebuie să se
manifeste permanent ca o acţiune coerentă, complexă şi unitară a grădiniţei şi familiei.

19
La intrarea în grădiniţă, părinţii sunt cei care deţin toate informaţiile legate de copil:
stare de sănătate, obiceiuri alimentare, particularităţi de învăţare, mod de comportare, probleme
în dezvoltare etc.
În acelaşi timp, grădiniţa, ca prima instituţie care se conduce după principii şi metode
ştiinţifice, deţine mijloace specifice pentru valorificarea potenţialului fizic şi psihic al fiecărui
copil. Îmbinarea în parteneriat a informaţiilor deţinute de părinţi cu cele ale grădiniţei trebuie
să fie în beneficiul copilului.

20
CAPITOLUL II
IMPORTANŢA PARTENERIATELOR EDUCAŢIONALE ÎN
EDUCAŢIA COPILULUI

2.1 Рartenerіatul - ο fοrmă efіϲіentă de οрtіmіzare aрrοϲesuluііnstruϲtіv- eduϲatіv

Grădinița este рerіοɑdɑ fοrmărіі іnіţіɑle ɑ рersοnɑlіtăţіі, рerіοɑdɑ ɑрɑrіţіeі рrіmelοr


relɑţіі şі ɑtіtudіnі ϲe ϲοnstіtuіe un nіvel suрerіοr de οrgɑnіzɑre ɑ vіeţіі рsіhіϲe ɑ ϲοріluluі. În
lοϲul deрendenţeі ϲοріluluі de іmрresііle externe, în lοϲul іnstɑbіlіtăţіі şі fluϲtuɑţіeі emοţіοnɑle,
în grădiniță vοm întâlnі detɑşɑreɑ, desрrіndereɑ ϲοріluluі de ϲâmрul рerϲeрtіv, ο mɑі mɑre
οrgɑnіzɑre şі stɑbіlіzɑre ɑ ϲοmрοrtɑmentelοr, fɑрt рοsіbіl dɑtοrіtă mοdіfіϲărіlοr esenţіɑle ϲɑre
se рrοduϲ în struϲturɑ ɑϲtіvіtăţіі рsіhіϲe.
De un reɑl fοlοs în fοrmɑreɑ рersοnɑlіtăţіі este jοϲul, mɑі ɑles ϲel bɑzɑt рe rοlurі, în
ϲɑre ϲοріlul, ɑsіmіlându-şі rοlul îşі ɑsіmіleɑză іmрlіϲіt şі relɑţііle іnterіοɑre de ϲοmрοrtɑment
іnϲluse în rοlul resрeϲtіv. Lɑ fel de іmрοrtɑnte рentru fοrmɑreɑ рersοnɑlіtăţіі preşϲοlɑruluі
sunt şі stіlurіle ϲοmрοrtɑmentɑle рɑrentɑle.
Μedіul fɑmіlіɑl οϲuрă un lοϲ ϲentrɑl în multіtudіneɑ fɑϲtοrіlοr determіnɑnţі ɑі evοluţіeі
іndіvіduluі. Ϲοріlul nu este un ɑdult în mіnіɑtură, ϲі el este un ”ϲɑndіdɑt lɑ mɑturіzɑre”(H.
Ріerοt), deοsebіt de reϲeрtіv lɑ іnfluenţele рοzіtіve sɑu negɑtіve ϲɑre se exerϲіtă ɑsuрrɑ luі.
Ϲοріlul trebuіe sοϲіɑlіzɑt şі mοdelɑt, іɑr fundɑmentɑreɑ рersοnɑlіtăţіі sɑle se reɑlіzeɑză, în
mɑre măsură, în іnterіοrul fɑmіlіeі ɑϲestuіɑ, ϲɑre ϲοnϲentreɑză рrіmul său unіvers ɑfeϲtіv şі
sοϲіɑl.
Τrăsăturіle şі ϲοοrdοnɑtele рersοnɑlіtăţіі se ϲrіstɑlіzeɑză în rɑрοrt ϲu mοdelul şі nɑturɑ
sіtuɑţіοnɑlă trăіtă în mοd dіreϲt, nemіjlοϲіt, de ϲătre ϲοріl în medіul său fɑmіlіɑl, іɑr ɑtіtudіnіle
рărіnţіlοr ɑu ϲοnseϲіnţe durɑbіle ɑsuрrɑ рersοnɑlіtăţіі, în fοrmɑre, ɑ ϲοріluluі.
La vârstele mіϲі, adaрtarea ϲοріluluі se realіzează рrіn іmіtaţіe, aϲesta raрοrtându-se
рermanent la рersοana adulţіlοr. Рrіmul mοdel οferіt ϲοріluluі este famіlіa sa, іar ϲalіtatea şі
tірul relaţііlοr ϲοріl-рărіnţі vοr marϲa рrοfund evοluţіa vііtοare a ϲοріluluі.7

7
Osterrieth, P., Copilul şi familia, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973

21
Duрă fɑmіlіe, grădіnіţɑ și școala ϲοnstіtuіe рrіmɑ exрerіenţă de vіɑţă ɑ ϲοріluluі în
sοϲіetɑte. Αϲeste іnstіtuţіi îl ɑşɑză într-un ϲɑdru nοu рrіn dіmensіunіle şі ϲοnţіnutul său. Αіϲі
.

ϲοріlul іɑ ϲunοştіnţă ϲu ɑϲtіvіtăţі şі οbіeϲte ϲɑre-і stіmuleɑză gustul рentru іnvestіgɑţіe şі


ɑϲţіune, îl рrοvοɑϲă să se exрrіme şі îі рrοрune, іnϲіріent, ɑngɑjɑreɑ în relɑţііle sοϲіɑle de
gruр. Αdɑрtându-şі metοdele lɑ fοrmele рɑrtіϲulɑre ɑle vіeţіі mentɑle ɑle ϲοріluluі,
învățământul înϲeɑrϲă să răsрundă sрeϲіfіϲuluі ɑϲtіvіtăţіі fіeϲăreі vârste şі să іdentіfіϲe
mіjlοɑϲele şі ɑϲtіvіtăţіle neϲesɑre рentru ο dezvοltɑre ϲοmрlexă ɑ fοrţelοr іnfɑntіle în vedereɑ
mɑturіzărіі lοr.
Eduϲɑţіɑ făϲută de рrіmіі învățători – рărіnţіі - ϲɑ şі ϲeɑ ɑ grădiniței, se răsfrâng ɑsuрrɑ
tuturοr lɑturіlοr рersοnɑlіtăţіі ϲοріluluі, în funϲţіe de рɑrtіϲulɑrіtăţіle de vârstă şі іndіvіduɑle
ɑle ɑϲestuіɑ. Рe măsură ϲe ϲοріlul se dezvοltă, ϲresϲ şі trebuіnţele şі dοrіnţele luі. În ɑϲelɑşі
tіmр şі grădinița, ϲɑ рrіmă іnstіtuţіe ϲɑre se ϲοnduϲe duрă рrіnϲіріі şі metοde ştііnţіfіϲe,
ϲοntrіbuіe lɑ fοrmɑreɑ şі dezvοltɑreɑ ϲοріluluі. Іnvestіtă ϲu ɑϲeɑstă nοbіlă şі рlіnă de
răsрundere sɑrϲіnă, educatorul trebuіe să ϲunοɑsϲă sрeϲіfіϲul fіeϲăruі stɑdіu de dezvοltɑre ɑ
ϲοріluluі, dіsрοnіbіlіtăţіle іnteleϲtuɑle, рreϲum şі рɑrtіϲulɑrіtăţіle luі temрerɑmentɑle şі
ϲɑrɑϲterіɑle.
Educatorul se рreοϲuрă de sοϲіɑlіzɑreɑ preşϲοlɑruluі рrіn іntegrɑreɑ în medіul
grădiniței, dɑr îі οferă рrіlejul să ϲunοɑsϲă medіul înϲοnjurătοr οrgɑnіzând vіzіte în
îmрrejurіmіle acestei, în іnstіtuţіі şі lɑ lοϲurіle de munϲă ɑle рărіnţіlοr. În ɑϲest tіmр, cadrul
didactic рοɑte οbservɑ ϲum se ϲοmрοrtă ϲοрііі nu numɑі lɑ grădiniță, ϲі şі în ɑfɑrɑ ei. Αvând
în vedere рɑrtіϲulɑrіtăţіle lοr de vârstă şі ţіnând seɑmɑ de temрerɑmentul lοr, educatorul vɑ
рuteɑ ɑϲţіοnɑ dіferenţіɑt ɑstfel înϲât efіϲіenţɑ demersuluі său eduϲɑtіv să fіe οрtіmă. Τreрtɑt
şі ϲu răbdɑre, ϲultіvându-le înϲredereɑ în рrοрrііle рοsіbіlіtăţі, fοlοsіnd jοϲul şі juϲărіɑ, cadrul
didactic рɑrtіϲірă lɑ dezvοltɑreɑ рersοnɑlіtăţіі ϲοрііlοr.
Рentru ɑ răsрunde stɑndɑrdelοr іmрuse de ϲοmunіtɑte în ϲeeɑ ϲe рrіveşte
vɑlοrіle şі resрοnsɑbіlіtăţіle fɑmіlіeі, vіs-ɑ-vіs de рersοnɑlіtɑteɑ ϲοріluluі, ɑsіstăm lɑ
dezvοltɑreɑ unοr іnіţіɑtіve de οrgɑnіzɑre ɑ unοr ϲursurі sɑu рrοgrɑme рentru рărіnţі,
mɑjοrіtɑteɑ susţіnându-se în ϲɑdrul grădiniței de ϲătre cadrele didactice. Αϲeste ϲursurі sɑu
рrοgrɑme înϲeɑrϲă să răsрundă exрerіenţelοr рărіnţіlοr sɑu vііtοrіlοr рărіnţі în ϲe рrіveşte
ɑbіlіtăţіle neϲesɑre ϲreşterіі şі eduϲărіі ϲοріluluі.

22
Ϲu іntenţіɑ ϲɑ fіeϲɑre ϲοріl să benefіϲіeze de eduϲɑţіe şі іnstruϲţіe ϲοnfοrm
рοsіbіlіtăţіlοr şі рɑrtіϲulɑrіtăţіlοr sɑle, рărіnţіі trebuіe ɑntrenɑţі în ɑϲest demers. Αstfel, se рοt
ϲοmunіϲɑ рărіnţіlοr ϲοnϲluzііle οbservɑţііlοr făϲute, ɑtrăgându-le ɑtenţіɑ ɑsuрrɑ рărţіlοr bune
ɑle рersοnɑlіtăţіі ϲοрііlοr, dɑr şі ɑsuрrɑ ɑsрeϲtelοr ϲe trebuіe înfrânɑte, stοрɑte, οrі ϲălăuzіte
sрre ɑltă dіreϲţіe.
Fɑmіlіɑ îl рregăteşte рe ϲοріl рentru іntegrɑre, οrіentându-l sрre lumeɑ ϲunοɑşterіі, ɑ
ɑϲtіvіtăţіlοr ϲurente, іnіţііndu-l în deрrіnderі fundɑmentɑle. Fără ο susţіnere ɑfeϲtіvă, fără un
ɑnsɑmblu de ɑϲtіvіtăţі, de ɑϲhіzіţіі şі exрerіenţe, întâlnіreɑ ϲοріluluі ϲu școala vɑ fі ϲu ɑtât mɑі
vіοlentă, іɑr рrοϲesul de іnstruϲţіe şі eduϲɑţіe ɑr devenі іnοрerɑnt.
Se ştіe ϲă fɑmіlіɑ reрrezіntă unɑ dіn ϲele mɑі veϲhі fοrme de ϲοmunіtɑte umɑnă, ϲe
ɑsіgură menţіnereɑ ϲοntіnuіtăţіі bіοlοgіϲe, ϲulturɑle ɑ sοϲіetăţіі, sɑtіsfɑϲereɑ nevοіlοr
рersοnɑle, ɑsіgurând sentіmentul sіgurɑnţeі, menţіnerіі șі dezvοltărіі рersοnɑlіtăţіі.
Fɑmіlіɑ nu este numɑі рrіmul ɑdăрοst ɑl ϲοріluluі, ϲі este şі рrіmɑ bɑză de lɑnsɑre ɑ
luі în lume. Рentru ɑ-şі îndeрlіnі ɑϲest rοl fɑmіlіɑ trebuіe să se desϲhіdă lumіі, οferіnd ϲοріluluі
рοsіbіlіtɑteɑ de ɑ рătrunde în eɑ.
Fɑmіlіɑ este рrіmul іnіţіɑtοr sοϲіοϲulturɑl ɑl ϲοріluluі. Αіϲі se рun bɑzele іnϲіріente
ɑle dezvοltărіі іnteleϲtuɑle, mοrɑle, estetіϲe, fіzіϲe şі sοϲіɑle ɑle ϲοріluluі. Μοdul de exerϲіtɑre
ɑ rοluluі рărіnţіlοr, reglɑreɑ rɑрοrturіlοr dіntre membrіі fɑmіlіeі, grіjɑ fɑţă de bunurіle
ϲοmune, οrgɑnіzɑreɑ vіeţіі de lɑ mіϲіle treburі gοsрοdăreştі lɑ ɑϲtіvіtăţіle reϲreɑtіve şі
ϲreɑtіve, ɑtenţіɑ ϲɑre se ɑϲοrdă fіeϲăruі membru ɑl fɑmіlіeі sunt рerϲeрute şі trăіte de ϲοріl în
mοd dіferіt, lɑ fіeϲɑre vârstă.
Duрă numărul şі іerɑrhіɑ membrіlοr fɑmіlіeі ϲɑre-і ɑlϲătuіesϲ ο ɑnume ϲοnstelɑţіe,
fіeϲɑre fɑmіlіe se іmрune ϲɑ ο mɑtrіϲe ɑ devenіrіі рersοnɑlіtăţіі fіeϲăruі membru ɑl său. În
іnterrelɑţііle dіntre рărіnţі şі ϲοріі, sіngurɑ ɑtіtudіne рărіnteɑsϲă vɑlіdă este ϲeɑ de ɑϲϲeрtɑre,
de resрeϲt fɑţă de рersοnɑlіtɑteɑ în fοrmɑre ɑ ϲοріluluі, fɑţă de sentіmentele şі nevοіle sɑle.
Αtіtudіneɑ рărіnţіlοr trebuіe mοdelɑtă în rɑрοrt de vârstɑ şі temрerɑmentul ϲοрііlοr, de lɑ
drɑgοste, рrοteϲţіe, ɑϲϲeрtɑre şі îndrumɑre ϲătre ϲοοрerɑre, ɑngɑjɑre reϲірrοϲă lɑ vіɑţɑ
fɑmіlіɑlă ϲu reϲunοɑştereɑ uneі mіnіme іndeрendenţe.
Fɑmіlіɑ trebuіe ϲοnvіnsă ϲă ο bună eduϲɑţіe în fɑmіlіe, şі nu numɑі, deріnde de stіlul
de vіɑţă ɑl ɑϲesteі, іɑr măsurɑreɑ efeϲtelοr іnfluenţelοr eduϲɑtіve în funϲţіe de tіmрul ɑϲοrdɑt

23
de рărіnţі ϲοріluluі este ο рrɑϲtіϲă greşіtă. Întοtdeɑunɑ ɑmbіɑnţɑ, ϲlіmɑtul de fɑmіlіe, рrіn
elementele sɑle ϲοnϲrete, іnfluenţeɑză în rɑрοrt ϲu nɑturɑ sɑ, рersοnɑlіtɑteɑ ϲοріluluі. b#%l!^+a?

Рedagοgul Jοhn Lοϲke, ϲοnvіns de рuterea exemрluluі în famіlіe, de ambіanţa şі


ϲlіmatul aϲesteіa şі de înϲlіnaţіa ϲătre іmіtaţіe a ϲοріluluі, se adresa рărіnţіlοr: „Nu trebuіe să
faϲeţі în faţa ϲοріluluі nіmіϲ dіn ϲeea ϲe nu vreţі să іmіte. Daϲă vă sϲaрă ο vοrbă sau săvârşіţі
vreο faрtă рe ϲare і-aţі рrezentat-ο dreрt ο greşeală ϲând a ϲοmіs-ο, el ϲu sіguranţă se va aрăra
іnvοϲând exemрlul dat de dumneavοastră şі se va рune în asemenea măsură la adăрοstul aϲestuі
exemрlu, înϲât ϲu greu vă veţі рutea atіnge de el рentru a-і îndreрta ϲum trebuіe greşeala.”8
Αϲtіvіtɑteɑ ϲu рărіnţіі, ϲɑ рɑrtenerі, рentru ɑ ɑsіgurɑ dezvοltɑreɑ ϲοріluluі іn
рrοgrɑmul eduϲɑtіv, рοɑte devenі un stɑrt bun рentru ɑ ϲreɑ рărіnţіlοr resрeϲt de sіne, înϲredere
în ϲοmрetenţele lοr, făϲându-і mɑі bunі.
Grădіnіţɑ este рrіmɑ treɑрtă ɑ sіstemuluі de învăţământ, de ɑϲeeɑ susţіn іdeeɑ de ɑ
іmрlіϲɑ рărіnţіі în рrοgrɑmul eduϲɑtіv înϲă de lɑ înϲeрut, ϲăϲі dοɑr ɑşɑ îşі vοr fοrmɑ deрrіnderі
de рɑrtenerіɑt ϲu grădіnіţɑ sі, іmрlіϲіt, ϲu eduϲɑtοɑreɑ.
Рɑrtenerіɑtul grădiniță -fɑmіlіe se referă lɑ ϲοnstruіreɑ unοr relɑţіі рοzіtіve între
fɑmіlіe şі grădiniță, lɑ ο unіfіϲɑre ɑ sіstemuluі de vɑlοrі ϲɑre рοɑte ɑveɑ un efeϲt benefіϲ
ɑsuрrɑ ϲοрііlοr, ɑtunϲі ϲând ɑϲeştіɑ văd ănvățătorul sfătuіndu-se ϲu рărіnţіі.
Τοţі рărіnţіі ɑu nevοіe de іnfοrmɑţіі de bɑză referіtοɑre lɑ ϲοрііі lοr. Eі trebuіe
іnfοrmɑţі desрre sϲοрul de bɑză ɑl рrοgrɑmuluі eduϲɑtіv lɑ ϲɑre рɑrtіϲірă ϲοрііі lοr şі trebuіe
іmрlіϲɑţі în luɑreɑ deϲіzііlοr. Рărіnţіі trebuіe să fіe lɑ ϲurent ϲu рrοgresele ϲοріluluі lοr, dɑr şі
ϲu рerϲeрţіɑ рe ϲɑre ο ɑre școala desрre ϲɑlіtăţіle şі рrοblemele ϲοріluluі. Cadrul didactic vɑ
sugerɑ ɑϲestοrɑ mοdul în ϲɑre îşі рοt ɑjutɑ ϲοрііі ɑϲɑsă, ϲăϲі sunt рărіnţі ϲɑre οferă ϲοрііlοr
sрrіjіn suрlіmentɑr în învăţɑre.
Рɑrtenerіɑtul, ɑsіgurɑreɑ ϲοerenţeі іnfluenţelοr eduϲɑtіve şі ɑle tuturοr fɑϲtοrіlοr ϲɑre
ɑϲţіοneɑză ɑsuрrɑ ϲοрііlοr este un dezіderɑt mɑjοr şі trebuіe să se reɑlіzeze. Рrοblemele рe
ϲɑre le іmрlіϲă ɑϲest dοmenіu sunt multірle. Ϲοрііі ϲɑre vіn în școala рοt ɑveɑ dіfіϲultăţі de
ɑdɑрtɑre, ɑtât în sensul sοϲіɑlіzărіі, ϲât şі dіn рunϲt de vedere іnteleϲtuɑl, estetіϲ, fіzіϲ.

8
Mureşan, P., Ce este imitaţia? Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980

24
Ϲɑuzele ɑϲestοrɑ se рοt іdentіfіϲɑ de ϲătre educator, îmрreună ϲu рărіnţіі. Αtât рărіnţіі
ϲοрііlοr ϲu dіfіϲultăţі, ϲât şі ɑі ϲelοr ϲu dezvοltɑre fіreɑsϲă, este bіne să fіe ϲοnsultɑţі рentru ɑ
stɑbіlі рrοgrɑme eduϲɑtіve, în ϲɑre să se іmрlіϲe şі fɑmіlіɑ.
Рɑrtenerіɑtul dіntre grădiniță şі fɑmіlіe ϲunοɑşte numerοɑse fοrme în ϲɑre ɑϲtіvіtɑteɑ
рrοрusă ϲοnduϲe lɑ ϲreştereɑ şі eduϲɑreɑ ϲοріluluі рrіn ɑrmοnіzɑreɑ ϲelοr dοі fɑϲtοrі
eduϲɑtіvі: şedіnţe ϲu рărіnţіі – în ϲɑre sunt рrezentɑte рrіnϲірɑlele ɑsрeϲte ɑle ɑϲtіvіtăţіі
grădіnіţeі; mese rοtunde; рrοрɑgɑndɑ vіzuɑlă – ɑfіşɑreɑ dіverselοr mɑterіɑle рe teme de
eduϲɑţіe, în sрeϲіɑl mɑterіɑle ϲe ɑrɑtă ɑϲtіvіtɑteɑ ϲοрііlοr; vіzіtɑreɑ grădiniței de ϲătre рărіnţі;
рɑrtіϲірɑreɑ lɑ ɑϲtіvіtăţі, рlіmbărі, exϲursіі, ɑlăturі de ϲοрііі lοr, serbărі.
Grădinița nu рοɑte fɑϲe mіnunі, іɑr eduϲɑţіɑ dɑtă în ɑϲeɑstă іnstіtuţіe nu vɑ ɑveɑ
rezultɑte bune, dɑϲă nu se vɑ sрrіjіnі şі nu vɑ ϲοlɑbοrɑ ϲu fɑmіlііle ϲοрііlοr.
În ϲοnϲluzіe, рutem sрune ϲă reuşіtɑ рrіvіnd devenіreɑ umɑnă ɑ ϲοріluluі deріnde de ο
ϲοlɑbοrɑre рrοdіgіοɑsă dіntre dοі fɑϲtοrі eduϲɑţіοnɑlі de bɑză: grădinița şі fɑmіlіɑ. De ɑϲeeɑ,
în ϲɑdrul ɑϲestuі рɑrtenerіɑt ϲοresрοnsɑbіl dοrіm să desϲοрerіm ϲheіɑ unіtăţіі de ɑϲţіune ϲe
desϲhіde рοrţіle suϲϲesuluі eduϲɑţіοnɑl.
Educaţia timpurie reprezintă totalitatea experienţelor individuale şi sociale existente sau
organizate, de care beneficiază copilul în primii ani de viaţă. Obiectivul programelor de
dezvoltare timpurie este acela de a ajuta dezvoltarea psihică, emoţională şi socială a copiilor şi,
pe termen lung, de a promova supravieţuirea copilului. Ele au rolul de a proteja, creşte şi
dezvolta fiinţa umană prin înzestrarea cu capacităţi şi achiziţii fizice, psihice, culturale specifice
care să-i ofere identitate şi demnitate proprie.
În România, de regulă, se vorbeşte despre educaţie timpurie odată cu intrarea copilului
în clasa intai. În acelaşi context, se consideră că școala asigură mediul care garantează siguranţa
şi sănătatea copiilor şi care, ţinând cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării copilului,
implică atât familia cât şi comunitatea în procesul de învăţare.
Pentru că vârsta este cea mai importantă perioadă pentru dezvoltarea personalităţii
copilului, şi perioada de la naştere până la intrarea în şcoală cere stimulare, în dezvoltarea
optimă a copilului este necesar parteneriatul educaţional încheiat între grădinița şi familie,
comunitate ori instituţii care au rol în creşterea, îngrijirea şi educarea copilului. Parteneriatele

25
implementează un sistem de educaţie, un proces complex şi îndelungat care cere o colaborare
strânsă şi continuă.
Parteneriatele educaționale încheiate cu familia vizează dezvoltarea şi implementarea
unor programe de formare pentru părinţi ce trebuie să garanteze faptul că părinţii vor deveni
mai sensibili la problemele sociale şi psihologice, precum şi la probleme de orice gen atunci
când îşi cresc copiii. Astfel, părinţii au posibilitatea să-şi cunoască mai bine copiii, modul lor
de manifestare în viaţa de grup, pot înţelege mai bine rolul lor educativ.
Printre obiectivele pe care tind să le atingă acest gen de parteneriate în dezvoltarea
copilului amintesc: înlăturarea factorilor perturbatori în cadrul comunicării grădiniță - familie;
creşterea gradului de implicare a părinţilor în toate activităţile şcolare şi extraşcolare;
schimbarea mentalităţii neadecvate a unor părinţi faţă de grădiniță; cunoaşterea de către părinţi
a posibilităţilor şi nevoilor psiho-fizice ale copiilor; învăţarea unor deprinderi şi tehnici de
muncă intelectulală sub formă de activităţi comune preșcolari – părinţi – cadre didactice.
Rezultate aşteptate: consolidarea abilităţilor de comunicare părinte – cadru didactic,
îmbunătăţirea situaţiei copiilor. Prin acest tip de parteneriate se stabilesc relaţii mai apropiate
şi mai deschise între cadre didactice şi părinţi, iar părinţii, cunoscându-se mai bine între ei, pot
colabora mai uşor în luarea unor decizii importante pentru grădiniță.
Dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, socială, afectivă, cognitivă şi culturală a copiilor
constituie o prioritate naţională şi globală. Parteneriatele cu instituţii care pot contribui în mod
deosebit la dezvoltarea copilului pot include implicarea directă (pe lângă familie) a autorităţilor
locale, a parlamentarilor, a organizaţiilor neguvernamentale, a sectorului privat şi a agenţilor
economici, a conducătorilor religioşi, spirituali, culturali, ai liderilor şi ai membrilor
comunităţilor.
Acest gen de parteneriate educaționale vizează stimularea mentală, antrenarea fizică şi
dezvoltarea amplă a abilităţilor copiilor prin diferite activităţi, cum ar fi: muzica, abilitatea
manuală; formarea unor deprinderi de colaborare; desfăşurarea unor activităţi didactice cu teme
istorice şi creştine etc. Grădinița ocupă un loc central în comunitate.
Rolul este de a crea viitori cetăţeni iar acest lucru nu este suficient a se învăţa doar în
cadrul activităţilor din domeniul om și societate. De aceea, este nevoie de participarea la
activităţi extracurriculare, la viaţa comunităţii. Astfel, procesul educaţional început în grădiniță

26
se extinde şi asupra comunităţii. Copilul are posibilitatea să recunoască problemele acesteia, să
fie mult mai atent la ce se petrece în jurul lui, să caute să rezolve probleme, să-şi dezvolte
spiritul de iniţiativă.
Proiectele de parteneriat educaţional cu Comunitatea Locală - Primărie, Poliţie – au ca
argument educaţia preşcolarilor pentru cetăţenie democratică în vederea formării unor cetăţeni
activi și responsabili. Prin acţiunile desfăşurate în acest sens copiii îşi însuşesc concepte cheie
– libertate, justiţie, egalitate, solidaritate, cunosc modul de funcţionare a instituţiilor
democratice, sunt puşi în diferite situaţii de a respecta pe cei de lângă ei, îşi formează deprinderi
de a-şi proteja propria persoană şi pe ceilalţi.
Încheierea unui parteneriat educațional între grădiniță şi comunitate înseamnă
participarea activă a copilului în mediul şcolii şi al comunităţii. Beneficiile participării
școlarilor la viaţa comunităţii se reflectă în dezvoltarea capacităţii de cooperare cu autorităţile
locale (ex. Poliţia) în rezolvarea unor probleme.
Un rol important în dezvoltarea copilului îl au ONG-urile, prin încheierea de
parteneriate cu acestea, având ca scopuri promovarea şi valorizarea diversităţii şi egalităţii în
drepturi; promovarea şi respectarea personalităţii şi a drepturilor copilului; conştientizarea
importanţei educaţiei pentru sănătate; promovarea comportamentelor sănătoase şi prevenirea
comportamentelor cu risc (campanii antidrog, împotriva fumatului etc).
O altă dimensiune a educaţiei pentru societate o reprezintă educaţia religioasă a cărei
calitate poate fi îmbunătăţită prin parteneriate cu reprezentanţi ai Bisericii. Astfel, se pot realiza
vizite, convorbiri tematice, cântece, colinde, excursii care au ca obiectiv turistic mănăstiri.
Într-o accepţiune generală, educaţia este procesul prin care se realizează formarea şi
dezvoltarea personalităţii umane. Educaţia este contiună. Ea începe din primele momente ale
vieţii şi se încheie odată cu ea. Fiecare copil este unic, iar educaţia trebuie să ţină cont de
particularităţile individuale ale fiecărui copil.

27
2.2 Parteneriatul grădiniță -familie

Istoria societăţii omeneşti cunoaşte o lungă perioadă în care familia deţinea, aproape
exclusiv, rolul de educator social al copilului. Complexitatea sporită a societăţii actuale a dus
la diferenţierea factorilor educativi, la specializarea lor. S-ar putea crede că această
specializare are drept rezultat, automat, dezvoltarea armonioasă a copilului, indiferent de
calitatea intersectării acţiunilor şi măsurilor luate.
Fiecare copil se deosebeşte de ceilalţi în primul rând prin caracterul său. După cum un
tâmplar nu lucrează în acelaşi fel şi bradul şi stejarul, tot astfel şi noi va trebui să ţinem seama
de „lemnul” fiului sau fiicei noastre, elevului sau elevei noastre, adică de elasticitatea şi
rezistenţa „capitalului său biopsihic”, pentru a şti ce putem face din el fără prea multe riscuri.
Putem spune că intuiţia şi dragostea, oricât de esenţiale ar fi ele, nu sunt întotdeauna
eficiente şi suficiente pentru a călăuzi pe un tată sau pe o mamă printre dificultăţi, mai
numeroase astăzi decât în trecut, dificultăţi ce pot fi depăşite prin respectarea unor principii
generale de educaţie. Teama nu este niciodată un bun aliat în drumul spre succes. O educaţie
obsedată de temeri poate fi tot atât de nefastă ca şi o educaţie infernală. De când există oameni
pe pământ, mulţi copii au crescut fără ca educatorii lor să fi folosit vreun manual.
În ziua de astăzi educaţia este un fenomen social de transmitere a experienţei de
viaţă a generaţiilor adulte şi a culturii şi a culturii către generaţiile de copii şi de tineri, în scopul
pregătirii lor pentru integrarea în societate.
Pentru a-și exercita cu succes rolul în viața copiilor, familiile trebuie spirijinite prin
acțiuni sociale specifice, care favorizează derularea optimă a relațiilor educaționale. Una dintre
aceste intervenții poate fi chiar programul de parteneriat educațional care este constituit dintr-
un complex de măsuri care sprijină familia, intervenind cu responsabilitatea și având un rol
benefic, reglând relațiile intrafamiliale.
Prin programul de parteneriat se dorește găsirea unor modalități prin care grădinița să
aibă un rol determinant în educația copiilor, ajutându-i pe aceștia să-și însușească normele
cerute de societate, să le dezvolte limbajul și totodată și latura cognitivă și, bineînțeles, să îî
transforme în indivizi integrați, cu un grad mare de sociabilitate, care să-i ajute să se adapteze
oricăror vremuri sau influențe sociale.

28
Fără sprijinul activ al părinților, grădinița nu poate realiza obiectivele educaționale
stabilite, oricât de competenți ar fi educatorii. Lipsa colaborării dintre cei doi agenți ai educației
poate avea și consecințe grave, printre care amintim inconsecvența unor cerințe și chiar și risipa
de energie bilaterală, educator-educat.
Factorii instituţionali ai educaţiei sunt şcoala, familia, biserica, armata, ş.a. totul educă:
oamenii, lucrurile, fenomenele, dar în primul rând şi în cea mai mare măsură – oamenii. Între
aceştia primul loc îl ocupă părinţii şi educatorii. Realitatea cotidiană conturează tabloul
sumbru al unei societăţi în continuă căutare. Sănătatea fizică şi psihică a copiilor şi tinerilor
se află în pericol deoarece familia, şcoala, anturajul şi audiovizualul – cele patru medii de
viaţă curentă ale copilului – înregistrează un declin în panul valorilor pedagogice.
Parteneriatul educaţional presupune participarea activă la realizarea unor acţiuni
comune, bazate pe schimbul de propuneri şi idei. Cuvântul „ parteneriat” presupune existenţa a
doi sau mai mulţi parteneri care încearcă să rezolve o problemă, sarcină prin acţiuni comune.
În orice parteneriat trebuie să existe unul sau mai mulţi coordonatori, precum şi participanţi
activi, la care se pot adăuga diferite instituţii din comunitatea locală(ONG-uri, biblioteca,
consilii locale, palate ale copiilor, inspectorate şcoalare, etc.).
Școala, respectiv grădinița, este o institutie socială de realizare a educatiei de tip
organizat a tinerei generatii. Ea este cel mai decisiv factor in vederea formarii unei persoane
apte de a contribui la dezvoltarea societatii. Rolul decisiv in formarea omului ii este oferit
grădiniței de catre procesul de invatare. Rolul grădiniței este cel de a aduce contributii
semnificative la realizarea idealului educativ impus de cerintele vietii sociale.
Procesul de educație din cadrul unei grădinițe va fi întotdeauna supraveghea dar și
realizat de către persoane care dețin o pregătire specială pentru acest lucru. Rolul grădiniței nu
este numai de a “îmbucși” copii cu informații, ci cel mai important de a stimula în ei calitatea
de om.
Preşcolarul este implicat în viaţa socială prin apartenenţa sa la familie, la grupurile de
joc şi de învăţare, dar şi prin relaţiile specifice pe care le poate stabili şi cu diverse instituţii şi
organizaţii din comunitatea în care trăieşte. De aceea procesul de socializare poate şi trebuie să
înceapă de timpuriu.

29
Grădinița a rămas punctul de pornire al orientării şcolare şi profesionale prin acţiuni
de informare asupra posibilităţilor de continuare a studiilor, de detectare a intereselor
profesionale şi a aptitudinilor, de discutare a criteriilor după care elevii îşi decid viitorul şi
ponderii de implicare a părinţilor în alegerea şcolii şi a profesiei pe care copii lor o vor
urma, dacă profesia aleasă este cea dorită de copil şi dacă aceasta din urmă are disponibilităţi
intelectuale.
Cunoașterea specificului emoțiilor poate ajuta educatoarea să înţeleagă şi să cunoască
grupa cât mai bine, astfel încât să fie în măsură să promoveze dezvoltarea lor. Rezolvarea
conflictelor, comportamentul tolerant, dar, în general, dezvoltarea abilităţilor sociale este strâns
legată de grădiniță, de climatul din grup.
Relaţia copilului cu educatoarea, ce experienţă are legat de grădiniță este dependentă în
principal de atmosfera predominantă, în special de modelul pe care educatoare îl reprezintă.
Cel mai de preț lucru pentru educatoare este atunci când, copilul vine cu drag, se reîntoarce cu
drag la grădiniţă.
Relaţia copilului cu educatoarea, experienţa de stabilitate legat de grădiniţă depinde de
atmosfera din grupă şi mai ales de modelul de educatoare. Comportamentul văzut şi învăţat de
la model va deveni un oarecare ghid privind comportamentul copiilor. Mai multe cercetări au
arătat că educatoarea fiind model în primii ani de viaţă, influenţează hotărâtor dezvoltarea
personalităţii copilului.
Ajungem astfel la un alt factor care contribuie la educarea copiilor care este familia.
Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte despre
cunoştinţele despre natură, societate, deprinderile igienice, obişnuinţele de comportament,
elevul le datorează educaţiei primite în familie.
Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului din punct de vedere
fizic, intelectual, moral estetic, ş.a.. Ca prim factor educativ, familia oferă copilului
aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale (despre plante, animale, ocupaţiile oamenilor,
obiectelor casnice), familia este cea care ar trebuie să dezvolte spiritul de observaţie,
memoria şi gândirea copiilor.
Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în care părinţii se implică în
procesul de învăţare. Părinţii trebuie să asigure copilului cele necesare studiului, trebuie să-şi

30
ajute copilul la învăţătură. Acest ajutor trebuie însă limitat la o îndrumare sau sprijin, nefiind
indicat să se efectueze tema copilului.
Cu timpul, părinţii se vor limita la controlarea temei de acasă şi a carnetului de note.
Deci, atitudinea părinţilor trebuie să fie una de mijloc: să nu-l ajute prea mult pe copil, dar
nici să ajungă să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.
Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament:
respectul, politeţea, cinstea, sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudini, ordinea, cumpătarea,
grija faţă de unele lucruri încredinţate. Toate acestea reprezintă de fapt ilustrarea cunoscutei
expresii „a avea cei 7 an de-acasă”. Un elev fără „cei 7 ani de acasă” va crea mereu probleme
chiar şi ca viitor adult. Aici trebuie reamintit că, în general, elevii nu primesc în cadrul
şcolii nici un exemplu sau sfat negativ, toate acestea influenţându-l în afara şcolii.
Din cele 24 de ore ale unei zile, preșcolarul este la grădiniță 4 ore, de restul timpului
fiind responsabilă familia acestui. Uneori părinţii uită că trebuie să facă front comun cu
cadrele didactice, deoarece şi unii şi alţii nu doresc decât dezvoltarea armonioasă a
copilului, educarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor acestuia.
A fi părinte este ceva înnăscut, acest sentiment aflându-se în noi în stare latentă. Se
întâmplă totuşi ca ceea ce consideră părinţii a fi o măsură corectă pentru copilul lor într-o
anumită situaţie, să nu fie tocmai ceea ce are nevoie copilul în acel moment. De aici apar
conflictele, rupturile dintre membrii familiei, renunţarea la intervenţii din partea părinţilor
care sunt depăşiţi de situaţie.
Educația familiei și socializarea nu poate fi separat, pentru că se realizează de fapt în
acelaşi proces. Din perspectiva sociologică, familia este instituţia fundamentală în toate
societăţile.
„Familia este un grup social relativ permanent de indivizi legaţi între ei prin sânge,
origine, căsătorie sau adopţie care împărtăşesc responsabilitatea primară pentru reproducerea şi
îngrijirea membrilor societăţii. Familia reprezintă nucleul instrumental fundamental al structurii
sociale mai largi, în sensul că toate celelalte instituţii depind de influenţele acesteia”.9

9
Stănoiu & Voinea , 1983, apud E. Stănciulescu, 1997, 11

31
Putem afirma că familia reprezintă “nucleul instrumental fundamental al structurii
sociale mai largi, în sensul că toate celelalte instituţii depind de influenţele acesteia”.10 Cel mai
puternic agent socializator în dezvoltarea copiilor, mai ales în perioada copilăriei mici, este
familia. În primii ani ai dezvoltării copilului, familia este esenţială pentru dezvoltarea psihică a
copilului şi este o sursă primară de dragoste şi afecţiune.
Familia este cea care trebuie să împlinească aproape toate nevoile de creştere şi
dezvoltare, atât fiziologice, cât şi psihologice ale copilului, nevoi care condiţionează
fundamental calitatea achiziţiilor psihocomportamentale ulterioare.
În familie, copiii câştigă şi dezvoltă aproape toate achiziţiile importante (psihomotorii,
cognitive şi afective), motiv pentru care evaluarea contribuţiei sau influenţei familiei în
dezvoltarea copilului faţă de alţi factori, cei genetici şi sociali, este dificil de realizat. Factor
esenţial în creşterea, dezvoltarea şi educarea copilului, familia este cea dintâi şcoală în care
copiii învaţă să se comporte în viaţă şi în societate.
Filozoful american John Dewey ne aminteşte că lecţia cea mai grea pe care un copil o
are de învăţat este lecţia vieţii; dacă nu reuşeşte la această lecţie, nu există ştiinţă care s-o
înlocuiască. Părinţii sunt cei dintâi educatori ai copilului lor pentru că ei îl cunosc cel mai bine
încă din prima zi de viaţă, interacţionează şi comunică constant, sunt un model pentru copil. Ei
trebuie să educe copiii cu dragoste, astfel pot aştepta şi primi dragoste de la ei. Siguranţa,
ocrotirea pe de o parte reprezintă un sprijin emoţional care vine din iubire, pe de altă parte,
siguranţa fizică, care se manifestă în acordarea grijei necesare, prin apărare.
În cele din urmă părinţii trebiue să fie deschişi la comportamentul şi manifestările
copiilor, care corespund aşteptărilor. Individul, deci se poate dezvolta corespunzător, dacă
trăieşte într-un mediu, într-o familie iubitoare, ocrotitoare, care este deschis pentru evoluare.
Distribuţia rolurilor în familie este un important punct de plecare pentru a învăţa copii rolurile
adultului, rolurile în comunitate. Astfel învaţă, de exemplu, elementele de comportament
feminine sau masculine, treburile şi responsabilităţile feminine şi masculine, posibilităţile sale.
Practicile din alte ţări dovedesc eficienţa educării părinţilor în grup, prin cursuri sau
individual, prin cărţi, reviste şi lectură individuală. Astfel de cursuri sunt de folos deopotrivă
copiilor dar mai ales părinţilor, formându-le abilitatea de a stăpâni situaţii în care ar dori să îi

10
W. Good, 1970, 35

32
domine. Cea mai mare dorinţă a tuturor copiilor este de a li se da atenţie, de a desfăşura activităţi
împreună cu părinţii. În acelaşi timp, pentru majoritatea părinţilor, a ajunge să-i înţeleagă pe
copii, reprezintă o lucrare de o viaţă întreagă, pentru că fiecare copil este diferit în modul lui
unic.
Informarea părinţilor despre efectele propriilor comportamente asupra copilului, de
către specialişti în domeniul educaţiei, poate contribui la prevenirea efectelor negative ale
acţiunilor educative.
Dezvoltarea personalităţii copilului şi a formării lui în conformitate cu idealul
social şi cel personal este influenţată de diferenţele de ordin economic, social, cultural,
care există în familii. Familia, însă în ciuda acestor diferenţe, prezintă anumite însuşiri
comune. Condiţiile de viaţă ale copilului sunt influenţate de comportamentul părinţilor.
Familia trebuie să aibă disciplina ei. Toate problemele vieţii se pot rezolva mai uşor într-un
climat de prietenie şi înţelegere.
Una dintre cele mai importante preocupări ale familiei şi un punct comun pe care îl are
aceasta cu instituția școlară este orientarea şcolară şi profesională. Cei mai mulţi părinţi sunt
bine intenţionaţi în alegerea unei grădinișe, şcoli sau unei profesii pentru fiul sau fiica lor. Dar,
de multe ori, buna intenţie şi buna credinţă sunt tocmai sursele greşelilor lor deoarece acestea
nu ţin loc de competenţă şi de pricepere. Greşelile părinţilor decurg uneori şi din prea marea
dragoste pe care o poartă copiilor.
Iată câteva dintre ele:
• Neîncrederea în copil. Există părinţi care îşi consideră copiii mai copii decât
sunt în realitate şi aleg viitoarea grădiniță/şcoală şi viitoarea profesie în locul lor, chiar fără a-
i consulta.
• Copiii trataţi ca proprietate personală de care părinţii dispun după bunul lor plac.
Argumentul acestor părinţi este cam aşa. „eu îl îmbrac, eu îl hrănesc, eu hotărăsc ce să fie şi
ce să nu fie”. Personalitatea, sentimentele, aspiraţiile şi dorinţele copiilor nu contează în faţa
părinţilor.
• La polul opus se află o altă categorie de părinţi, a neutrilor. Aceştia se complac
în situaţia de neamestec în treburile copiilor.
• Părinţii orgolioşi fac din alegerea profesiunii pentru copilul lor o problemă de ambiţie.

33
• Categoria de părinţi ce doreşte pentru copiii lor o meserie comodă.
• Grija pentru copii îi face pe unii părinţi să dorească pentru fii o profesiune bănoasă
şi de aceea fac eforturi ca fiii lor s-o apuce pe drumul unei asemenea profesii.
Toate situaţiile de mai înainte trebuie evitate. De aceea între familie şi grădiniță/şcoală
trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate realiza prin vizite reciproce, şedinţe şi
lectorate cu părinţii. În viaţă nimic nu este garantat sută la sută. În cele din urmă, fiecare
copil va trebui să aleagă singur calea pe care vrea să meargă. Şansele de a influenţa un copil
în mod pozitiv pot fi semnificativ crescute dacă, prin aceste dezbateri, lectorate, activităţi de
consiliere părinţii ar dedica câteva ore în plus pentru a afla lucruri noi despre dezvoltarea şi
comportamentul tipic al copilului.
Şcoala tradiţională desparte principial educaţia şcolară de cea familială. În mod
tradiţional părinţii erau doar solicitaţi la susţinerea materială şi administrativă a clasei sau
a şcolii. Şcoala îşi rezerva dictatul asupra metodelor de educaţie teoretică, părinţii fiind
simpli supraveghetori ai îndeplinirii lecţiilor. Pe de altă parte, educaţia morală şi a
comportamentelor este atribuită familiei.
Se comunică doar rezultatele unor evaluări – adesea din perspectivă unilaterală. În
contextul unei societăţi care tinde să fie europeană, părinţii sunt priviţi ca primii învăţători
ai copilului, parte din procesul de învăţământ. În comunicarea cu educatorul în clasă, se
nuanţează specificul în dezvoltare al fiecărui copil, se găsesc modalităţi de cultivare a unor
abilităţi în familie pentru a complementa sau suplimenta procesul educativ. Această
comunicare duce la reducerea presiunilor conflictuale asupra copilului, dându-i o mai mare
libertate în dezvoltare.
Comunicarea copilului cu adulţii devine mai uşoară, el se exprimă mai liber devenind
astfel mai transparent pentru părinţi.
Se prevede ca în ţările Comunităţii Europene să se treacă la o nouă etapă a colaborării
cu familia în care accentul este pus pe angajamentul mutual clar stabilit între părinţi şi cadre
didactice, pe un „contract parental” privind copilul individual; contractul între familie şi
şcoală nu se mai consideră doar ca un „drept opţional”, ci ca un sistem de obligaţii reciproce
în cooperarea părinţilor cu cadrele didactice.

34
Este important de menționat că cei doi factori educativi, familia şi grădinita, trebuie să
aibă acelaşi scop – formarea personalităţii umane integrale şi armonioase. Până la cuprinderea
într-o unitate de învăţământ, rolul primordial în educaţie îl are familia. Odată cu înscrierea într-
o unitate de învăţământ ponderea se schimbă, rolul mai mare îl are grădinița, dar nici acţiunea
educativă a familiei nu este de neglijat. Între acţiunile educative ale celor doi factori există
mai degrabă un raport de complementaritate decât de rivalitate, acţiunea fiecăruia venin să o
completeze pe a celuilalt.
Din punctul de vedere al copiilor, parteneriatul produce schimbări cu privire la
imaginea și poziția acstuia în societate, dezvoltarea armonioasă și rapidă pe toate laturile și,
cel mai important, se dezvoltă foarte mult din punct de vedere afectiv, simțind dragostea
părinților și apropierea acestora față de ei și de mediul grădiniței, asigurăndu-i dezvoltarea
capacității de socializare prin toate tipurile de activități pe care le implică parteneriatul. Fiind
într-un mediu formal dar în care preșcolarul vede și simte prezența părinților în viața lui
acestuia îi va fi mai ușor să stabilească relații cu alți oameni, familia oferindu-i siguranța de
care are nevoie. Părinții și grădinița, fiind parteneri în acest proces de educație și formare, pot
influența și dezvolta gradul de socializare al copiilor.
Pentru părinți, parteneriatul, are următoarele efecte pozitive: membrii familiei se
informează și se formează pe ei, descoperă copilul, descoperă metode educative de influențare
a dezvoltării celor mici, învață să construiască relații pozitive cu proprii copii, familia ajunge
să cunoască mai bine rolul grădiniței în viața celor mici, familia devine participantă directă la
formarea copilului și poate cunoaște alte familii cu care să intre în contact, să socializeze.

2.3 Parteneriat grădiniță - comunitate

Comunitatea este reprezentată de un grup de oameni cu interese, valori, credințe, norme


comune, poate desemna totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei zone, ai unei țări,
totalitatea celor care trăiesc în același loc și au aceleași obiceiuri, norme de viață, păreri,
interese, etc. (Dicționarul Explicativ al limbii romîne)

35
În cadrul comunității, relațiile dintre membrii săi sunt extrem de strânse, datorită
faptului că trăind în aceeași comunitate, acești membri învață să se repecte și să împartă aceleași
trăiri și urmăresc aceleași interese.
Grădinița, deși este una din instituțiile centrale ale comunității și deține o poziție extrem
de importantă în dezvoltarea individuală a fiecărei persoane, aceasta nu se poate dezvolta făcând
abstracție de specificul comunității în care funcționează.
De asemenea, această instituție, și anume grădinița, pe lângă importantul rol în ceea ce
privește dezvoltarea individuală în ceea ce privește cunoștiințele și abilitățile fiecăruia, aceasta
are și un proeminent rol social, antrenând la crearea și dezvoltarea relațiilor sociale între
indivizi, dar și a prieteniilor.
După cum se știe, grădinița reprezintă una din instituțiile centrale ale comunității și
funcționează în tandem cu aceasta.
Comunitatea are, de asemenea, în componență mai mulți factori cu rol educativ precum:
familia, autorități, organizații guvernamentale și nonguvernamentale, agenți economici,
biserica, instituții de cultură, instituții sanitare.11
Așadar, toți factorii enumerați mai sus și care compun comunitatea au propriul rol bine
stabilit în relația cu grădinița și înfățișează, de asemenea propria lor ofertă educațională.
Din punct de vedere juridic, parteneriatul se defineşte ca o înţelegere legală în care
partenerii definesc împreună scopul general al parteneriatului şi presupune colaborarea strânsă
şi combinarea avantajelor specifice pentru ambii parteneneri.
Din punctul de vedere al beneficiilor pe care le aduce, parteneriatul poate fi definit ca o
modalitate eficientă în realizarea reformei managementului, prin schimbarea modului în care
sunt abordate problemele publice, astfel încât soluţionarea lor să devină fezabilă prin
parteneriat.
Parteneriatul poate fi o soluţie pentru alocarea şi folosirea resurselor locale, la nivel
comunitar, pentru atragerea altor rresurse, în vederea rezolvăriiproblemelor comunităţii.
Ideea de parteneriat între grădiniță şi comunitate trebuie să se bazeze pe principiul
complementarităţii serviciilor oferite de către organizaţiile care activează în comunitate.

11
Stăiculescu, Camelia, Scoala si comunitatea locala, parteneriat pentru educatie, Editura ASE, București,
2012, p. 14

36
Construirea parteneriatului este un proces deliberat ce implică adoptarea unui
management bazat pe colaborare, comunicare şi acceptarea diversităţii, responsabilizarea
partenerilor şi implicarea reciprocă.
Principiile care stau la baza parteneriatului Grădiniță - Comunitate sunt stipulate în
Legea Educaţiei Naţionale ( art. 3):
- Principiul echităţii- în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare;
- Principiul calităţii- în baza căruia activităţile de învăţare se raportează la standarde
de referinţă şi la bune practici;
- Principiul relevanţei- în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare
personale şi social-economice,
- Principiul eficienţei- în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate educaţionale
maxime prin gestionarea resurselor existente;
- Principiul descentralizării- în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii
implicaţi direct în proces;
- Principiul răspunderii publice- în baza căruia unităţile de învăţământ răspund public
de rezultatele lor;
- Principiul transparenţei- concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi a
rezultatelor,
- Principiul asigurării egalităţii de şanse;
- Principiul incluziunii sociale;
- Principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia;
- Principiul participării şi responsabilităţii părinţilor;
- Principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare;
- Principiul respectării dreptului la opinie al beneficiarilor direcţi ai sistemului de
educaţie.
Necesitatea parteneriatului Şcoală-Comunitate
Ideea de a folosi grădinița în beneficiul comunităţii a apărut în anii 90 în SUA, când s-
a cristalizat convingerea că şcolile pot servi comunităţilor, prin furnizarea de servicii după orele
de curs: culturale, sportive, recreative, de socializare, de pregătire a forţei de muncă etc. După

37
anii 90, în Europa şcolile şiau diversificat activităţile oferite comunităţii, derulând: cursuri IT,
concerte, conferinţe, cluburi pentru pensionari etc.
În contextul în care resursele acordate educaţiei nu sunt suficiente, parteneriatul
grădiniță -comunitate poate fi o modalitate prin care se realizează o mai bună gestionare a
resurselor locale, de atragere a resurselor către grădiniță şi de valorificare a resurselor în
beneficiul comunităţii.
Grădinițele sunt organizaţii puternic ancorate în comunitate, care prin statutul lor, prin
competenţele resurselor umane implicate în sistemul educaţional pot deveni promotorul
parteneriatului comunitar.
În relaţia de parteneriat pot interveni şi blocaje, datorate:
- raportării la valori diferite;
- lipsei unei politici a şcolii în ceea ce priveşte relaţia cu comunitatea;
- lipsei educaţiei civice;
- neidentificării avantajelor şi a finalităţilor;
- rezistenţei cadrelor didactice la colaborarea cu agenţii comunitari, în condţiile
efectuării unor activităţi neremunerate.
În consecinţă, se impune adaptarea grădiniței la nevoile comunităţii, prin:
- adoptarea unui management participativ, care să implice grădinița în proiectele
comunităţii şi să conştientizeze agenţii comunitari asupra rolului pe care îl au în educaţia
viitorilor cetăţeni;
- schimbarea mentalităţii angajaţilor grădiniței;
- adaptarea curriculară la nevoile comunităţii locale;
- îmbunătăţirea ofertei de activităţi extracurriculare;
-implicarea reprezentanţilor comunităţii în procesul de dezvoltare instituţională a
grădiniței;
- includerea a dezvoltării spiritului comunitar;
Socializarea este realizata într-o multitudine de forme si situatii, de numerosi agenti,
dintre care oamenii, grupurile și instituțiile sunt cei mai importanți. Alți agenți care-și mai pun
amprenta în dezvoltarea omului sunt: mass-media, grupul de prieteni, grupul de muncă, etc.

38
În cazul preșcolarilor principalii agenți care realizează procesul de transmitere a
informațiilor, normelor, valorilor, atitudinilor precum și a comportamentelor cerute de societate
sunt: familia (care realizează socializarea primară) și instituția de învățământ, grădinița (care
realizează educația secundară). Familia este așadar principalul agent al socializării care este
intermediarul între societate și copil și cea care modelează primele manifestări ale personalității.
În familie se dobândesc primele „acte de socializare” – relații mai ales cu mama, oiecte,
persoane-, care capătă trăsături specifice în funcție de starea material-economică și culturală a
acesteia. Influențele exercitate de familie sunt încărcate de socializare și constituie primele
delimitări între ceea ce este permis, acceptat de societate și ceea ce nu se încadrează în limitele
normale acceptate.12
Grădinița reprezintă al doilea mare și complex agent al socializării care asigură atât
transmiterea de informații cât și un climat valoric și normativ prin care copilului îi este ușurat
contacul cu lumea externă, lumea din afara climatului familial. În cadrul grădiniței copilul
primește primele lecții de comportament în grup și va stabili numeroase relații cu colegii și
educatoarea, care va deveni personajul cu cea mai mare influență pentru dezvoltarea
preșcolarului.
Acești doi agenți care sunt prezenți în viața copilului au datoria de a se suplini unul pe
celălalt și de a lucra într-un frumos parteneriat în care scopul comun sau obiectivul general este
modelarea personalității copilului.
Odată cu intrarea în colectivitate preșcolarul ia contact și cu ambianța stradală unde va
putea observa comportamentul celor din jur. Toți acești agenți îi oferă copilului, în fiecare zi, o
multitudine de informații, impresii despre modul cum sunt oamenii, cum se poartă unii cu alții,
cum sunt copiii, etc. Toate acestea formează pentru preșcolar o „școală de socializare”.13
Pentru buna funcționare a acestei colaborări este indicat ca părinții să participe cu
responsabilitate la programele de educație inițiate de grădiniță. În ceea ce le privește pe
educatoare este recomandat să facă și vizite la domiciliul copiilor pentru a putea urmări
programul copilului în familie, activitățile gospodărești în care este implicat, comunicarea
dintre copil și membrii familiei acestuia precum și natura relațiilor între membrii familiei. Tot

12
Tomșa, G., Oprescu, N., 2007, p.84
13
Tomșa, G., Oprescu, N., 2007, pp.84-85

39
educatoarea este cea care trebuie să aibă o gamă largă de calități, calități care, după cum spunea
Ioan Bontaș (2008), trebuie să o definească atât ca specialist cât și ca pedagog sau chiar ca
manager. Prin parteneriatele educaționale părinții au posibilitatea să asiste la activități, să se
implice în organizarea și derularea unor serbări sau petreceri tematice, organizarea unor
excursii sau expoziții precum și în cadrul unor activități de evaluare.
Prin astfel de activități educatoarea le oferă posibilitatea părinților de a lua parte la viața
copiilor și în afara mediului familial, cunoașterea particularităților de vârstă, cunoașterea unor
deficiențe pe care proprii copii le întâmpină. Simpla prezență a părinților în viața grădiniței și
a propriilor copii duce la o spectaculoasă dezvoltare a capacității de socializare a acestora, se
produc schimbări cu privire la imaginea și poziția copilului în societate iar datorită metodelor
unitare de influențare, copiii se dezvoltă mai bine din toate punctele de vedere.
În cadrul activităților desfășurate în parteneriat părinții au posibilitatea de a descoperi
metode educative de influențare a dezvoltării copilului, învață să construiască relații pozitive
cu cei mici și chiar să cunoască alți părinți. Prin activitățile desfășurate grădinița oferă un mediu
educațional de integrare și previne marginalizarea socială.
Concluzionând, grădinița prin programele de parteneriat pe care le demarează și prin
multitudinea relațiilor pe care le realizează cu familia și comunitatea, asigură eficiența
procesului instuctiv-educativ.

40
CAPITOLUL III
Studiu de caz

3.1 Scop, obiective, ipoteza de lucru

Scop
Includerea familiei în viaţa de zi cu zi a grădiniţei şi implicarea părinţilor în activităţile
educative şi extracurriculare.
Obiective
Din perspectiva socializării, o importanţă aparte şi deosebită are exersarea unor activităţi
comune axate pe impresii de care au avut parte toţi copiii din colectivitate. Organizarea
eficientă a vieţii în grădiniţă, a convieţuirii, a activităţilor, contribuie la dezvoltarea
caracteristicilor morale ale preşcolarilor. Interacţiunile şi rolurile de socializare sunt
determinate de sistemele colective de normă şi structurile sociale.
Socializarea înseamnă de fapt pe lângă însuşirea unor roluri, întipărirea normelor sociale
în personalitatea copiilor.
Procesul de socializare se desfăşoară pe mai multe căi de învăţare cunoscute:
 Imitare: copierea spontană a modelelor constituite de părinţi, educatoare (în familie, la
grădiniţă, cu ocazia activităţilor comune)
 Supunere, docilitate: în cadrul activităţilor zilnice, conformarea cu normele, regulile
activităţilor de joc (Educaţi aşa, activităţi comune)
 Identificare: identificarea emoţională cu rolul( jocuri ” creative- dramă”)
 Autoîntârirea: asumarea rolului, încadrarea acestuia în valorile etice ale individului
Standardele, nivelul conduitei sociale în cadrul activitaţilor de joc, influenţează
desprinderea, îmbogăţirea jocului, realizarea prin joc, dar în aceeaşi timp şi legăturile dintre
participanţi şi evoluarea acestor relaţii.
Prezenţa sau lipsa unor conduite, influenţează jocul în întregime. Felul ansamblului de
interacţiuni care domină jocul, sau de care copii nu dispun, influenţează atmosfera jocului,
complexitatea colaborării,durabilitatea. Nivelul conduitei sociale are efect asupra căilor de

41
rezolvare a unor conflicte ivite, asupra manifestărilor de independenţă, asupra înfăpturii unor
situaţii variate, precum şi acomodarea, conformarea la acestea.
Condiţia de bază a jocului colectiv este ca participanţii să-şi asume un rol, fără rol, de
fapt, nu există contact între copii, cel mult coexistenţă locală, motrică, sau adunare în jurul unui
obiect.
Ipoteza de lucru
- Cu cât părintele se implică mai mult în parteneriatul iniţiat de educatoare, cu atât mai
mult se dezvoltă abilităţile sociale ale copiilor.
- Dacă părinţii participă la programul „Educaţi aşa”, atunci vor achiziţiona competenţele
necesare pentru a reacţiona aplicând metode adecvate şi în mod conştientizat la formele
de comportament al copilului.
Rezultatele posibile a implicării familiei pot fi:
 creşte responsabilitatea părintelui, atenţia lui se axează mai centrat pe propriul
copil
 se lărgeşte orizontul de cunoaştere al părinţilor în sfera pedagogiei
 pot primi modele pentru educaţia în familie
 părintele se poate simţi „important”
 păstrarea obiceiurilor populare cu implicarea bunicilor
 părinţii care întâlnesc probleme asemănătoare pot ajunge să întreţină legături
mai strânse
 relaţia de partener contribuie la o cunoaştere mai aprofundată a copilului
 situaţiile problematice, conflictuale apărute în grupă pot fi rezolvate mai uşor

3.2 Prezentarea subiectului cercetării

Grupul ţintă este format din grupa mare a unei gradinite.. Grupa are o componenţă de 8
băieţi şi 17 fete.

42
băieţi
32%

fete băieţi

fete
68%

3.3 Prezentarea metodelor cercetării

Metodologia cercetării a fost o activitate complexă, care a constat în proiectarea,


aplicarea şi investigarea următoarelor metode de cercetare: metoda convorbirii, metoda
anchetei pe bază de chestionar, metoda observaţiei participative.
Metoda convorbirii
Convorbirea este o discuţie premeditată, angajată între cercetător şi subiectul investigat,
presupunând relaţia directă, de tipul faţă în faţă, dar şi sinceritatea deplină a subiectului.
Convorbirea este o metodă mai complicată deoarece în cadrul ei, influenţa reciprocă dintre
cercetător şi subiect este mai mare decât în oricare altă metodă şi presupune o selecţie a
relatărilor făcute de subiect.
De asemenea se bazează pe capacitatea subiectului de introspecţie, de autoanaliză,
necesitând o motivare corespunzătoare a subiecţilor. Există mai multe tipuri de convorbire, în
funcţie de situaţie:
• Convorbirea standardizată, dirijată, structurată, care se bazează pe formularea aceloraşi
întrebări, în aceeaşi formă şi aceeaşi ordine pentru toţi subiecţii;
• Convorbirea semistandardizată, semistructurată, în care întrebările, pot fi reformulate, se poate
schimba succesiunea acestora, se pot pune întrebări suplimentare;

43
• Convorbirea liberă, spontană nu presupune folosirea unor întrebări prestabilite, acestea fiind
formulate în funcţie de situaţia particulară în care se desfăşoară;
• Convorbirea psihanalitică, propusă de S. Freud se bazează pe metoda asociaţiei libere de idei
şi este folosită pentru analiza şi interpretarea diferitelor probleme ale pacientului;
• Convorbirea nondirectivă, propusă de C. Rogers, creează condiţiile psihologice care să
faciliteze relatările spontane ale subiectului fără ca acesta să fie permanent întrebat.
În acest fel facem cunoştinţe cu împrejurările sociale şi familiale ale copiilor, obiceiurile de
pedepsire şi recompensare aplicate în familie (care este cel mai eficient şi cum reacţionează
copilul la acestea)
Chestionare
Cunoscând valoarea ştiinţifică a datelor recoltate prin chestionare este condiţionată de
calitatea răspunsurilor subiecţilor, iar calitatea (valoarea) răspunsurilor este determinată de
calitatea itemilor, de forţa de a declanşa reacţii pozitive, favorabile unor atitudini sincere la
anumite fapte, fenomene, procese, stări ale celor investigaţi, în cercetare am acordat o atenţie
mare anchetei pe bază de chestionar.
- Primul chestionar adresat părinţilor are ca scop investigarea opiniilor acestora cu privire la
măsura în care cunosc programa grădiniţei, cu privire la modul în care mediul grădiniţei,
educaţia prestată şi relaţia cu unitatea satisfac exigenţele lor care este opinia lor despre acesta,
care sunt pretenţiile, exigenţele lor faţă de grădiniţă. Toate aceste informaţii sunt folosite pentru
îmbunătăţirea cooperării între părinţi şi grădiniţă.
- Al doilea chestionar a fost întocmit cu scopul de a afla de la părinţii care au participat la
programul „Educaţi aşa”, ce fel de schimbări au intervenit în educarea copiilor după participarea
la acest program şi în ce măsură au influenţat aceste schimbări concepţiile lor anterioare despre
educaţia in familie. Acest chestionar a fost completat înainte şi după programul „Educaţi aşa”.
De asemenea doresc să măsor dacă aceşti părinţi au aplicat metodele şi procedeele de educare
însuşite cu ocazia acestor cursuri şi dacă aplicarea acestora s-a dovedit a fi eficientă şi
aplicabilă.
Metoda observaţiei
- observaţie participativă în circumstanţe, situaţii naturale (joc, vizită la domiciliu, programe şi
activităţi comune ).

44
“Observaţia pare la prima vedere o tehnică uşoară, însă utilizarea ei eficientă multă
practică şi planificare. Observaţiile pot fi participative sau nonparticipative, se pot centra pe
mai multe categorii de comportamente sau pe una singură, pot să implice un singur individ la
un moment dat sau comportamentul interactiv al mai multor indivizi.
Observaţiile se realizează în bune condiţii atunci când sunt clare şi precise scopurile,
putându-se utiliza şi o grilă cu rubrici a datelor ce trebuie observate. Pe lângă scop, observaţia
se cere a fi realizata în condiţii cât mai variate, în cât mai multe situaţii, de către cât mai mulţi
observatori, pentru a anula subiectivităţile. Pentru a evita subiectivitatea interpretărilor şi
evaluărilor, consemnarea trebuie să fie minuţioasă. Nu este uşor pentru nici o fiinţă umană să
fie complet obiectivă atunci când înregistrează comportamentul altei fiinţe umane.
Datele consemnate trebuiesc fişate pentru a putea fi evocate şi verificate în timp,
urmărind evoluţia. Datele observaţiei au particularităţi distincte atunci când sunt aplicate la
copii, antepreşcolari sau preşcolari, fapt pentru care se utilizează observaţia unilaterală sau
observaţia de către un personaj introdus în colectiv, acţionându-se pe durata de timp de
observaţie corespunzătoare caracteristicilor de vârsta ale subiectului”.

3.4 Desfăşurarea cercetării

Tipurile de relaţii între familie şi grădiniţă


- Vizită la domiciliu
- Şedinţă cu părinţii
- Relaţia de zi cu zi
- Zile deschise
- Excursii
- Cooperare cu bunici
- Serbări-Sărbători
- Şcoala părinţilor

45
Vizita la domiciliu
Se organizeaza vizite la domiciliu conform exigenţelor, necesităţilor pedagogice şi
părinteşti. Data vizitei este întotdeauna colaţionată cu părinţii.
Obiectivul vizitei la domiciliu: stabilirea legăturii cu familia, respectiv observarea,
cunoaşterea copiilor şi părinţilor în mediul propriului cămin. Prin acest prilej tind să cunosc mai
bine împrejurările de acasă ale copiilor, pot alcătui o schemă teoretică despre relaţia dintre copii
şi părinţi. Pot conclude dacă există armonia între influenţele educaţionale şi este o ocazie unică
şi oprtună pentru aprecierea poziţiei copiilor în mediul familial.
Cunoaşterea familiei este o muncă, o sarcină extrem de epuizantă, care necesită timp
acordat, în ciuda faptului că deseori o considerăm nepreţioasă. Ridicarea, ivirea unor întrebări,
puncte de vedere, criterii, mă apropie către înţelegerea cauzelor greutăţilor survenite în educaţia
copiilor şi către soluţionarea acestor obstacole prin forţe comune.
Un fapt esenţial şi incontestabil în cadrul acestor vizite este conform opiniei mele ca
discuţia, conversaţia să fie sinceră din partea ambilor participanţi. Dezvăluirea experienţelor
pozitive, dar şi negative despre copil este în egală măsură esenţială.
Şedinţa cu părinţii
Din punct de vedere a creării şi păstrării relaţiei cu părinţii, o altă modalitate
indispensabilă este şedinţa cu părinţii. Aceste întâlniri ajută la soluţionarea comună a
problemelor educaţionale, cu prin urmare să se formeze consonanţă între educatoare şi părinţi.
Cu aceste ocazii părinţii sunt informati despre problemele de educţie întâlnite şi
discutăm demersurile pe care ei ca părinţi le pot aplica pentru soluţionarea acestor probleme.
Şedinţele organizate oprtun şi bine, îi lămuresc pe părinţi asupra acelor sarcini ale căror
soluţionări în cadrul educaţiei în familie au capacitatea de a acorda un ajutor esenţial pentru
educrea în grădiniţă. În acelaşi timp şi părintele primeşte ajutor pentru modalitatea de isprăvire
a educării în familie.
Relaţia dintre grădiniţă şi familie, armonia, concordanţa acestora asigură educarea
eficientă a copilului. Discuţiile cu colectivul de părinţi, cu un grup de părinţi, convorbirile
tematice, sunt prilejuri, posibilităţi pentru împartăşirea problemelor, ascultarea reciprocă
întăreşte păstrarea sentimentului de competenţă al fiecărui părinte în parte. Se iveşte
posibilitatea gândirii mai departe a felurilor de abordare a situaţiilor diferite şi variate pe care

46
le-au auzit unii de la ceilalţi. Astfel îşi pot expanda propriile repertoare de comportament.
Confirmările indirecte primite de la educatoare influenţează în mod benefic obiceiurile de
educare ale părinţilor.
În grupa comunitatea activă de părinţi are un rol esenţial şi indispensabil, care nu este
numai coordonatoare, ci şi iniţiatoare în sporirea colaborării în continuu. Obiectivul de bază în
cadrul fiecărei şedinţe cu părinţii este să formez, să creez o comunitate, deoarece am
convingerea că o colectivitate de copii este o colectivitate întărită şi datorită faptului că în
spatele ei se află o colectivitate de părinţi la fel de întărită şi convergentă. Este foarte important
ca să nu ne temem de părinţi, să avem încredere în ei şi ei să poată avea încredere în buna voinţă
şi în autenticitatea cu care cadrele didactice se adreseaza lor şi copiilor.
Părinţii trebuie să simtă că, copii sunt acceptat cu caracteristicile, însuşirile bune şi rele
în aceeaşi măsură.
Cu ocazia întrunirilor, a şedinţelor cu părinţii, caracterizarea copiilor este inoportună,
are chiar un efect dăunător in caracterizarea copiilor, pentru că este neplăcut pentru părinte.
Pentru aceste discuţii mai delicate există întălnirile zilnice, dar şi consilierile, orele de primire
pentru părinţi.
Relaţia de zi cu zi
Părinţii se află în contact zilnic cu personalul din grădiniţă, dimineaţa la sosire şi după-
amiază la plecare. Aceste ocazii oferă prilej pentru discutarea informaţiilor legate de copil. Se
pot aştepta la discreţie şi înţelegere maximă din partea noastră şi pot apela la noi cu încredere.
În afară de acesta, părinţii au la dispoziţie şi peretele informaţional, prin intermediul căruia pot
lua la cunoştinţă ştirile, noutăţile, îndrumările, informaţiile esenţiale. Lângă peretele de
informare sunt expuse lucrările copiilor, prin urmare, părinţii le pot privi, vedea zilnic.
Zile deschise
Din păcate, părinţii au prea puține ocazii pentru a vedea ce face copilul lor în timpul
grădiniței, ce învaţă, cum se desfăşoară activităţile din grupă, cum se comportă copilul cu
educatoarele, cu colegii, cum participă la activități comune.
Zilele deschise sunt interesante pentru că putem fi siguri că unele lucruri apar într-o altă
lumină, când părintele vede cu ochii săi. Pot viziona comportamentul copilului dintr-o
perspectivă diferită, şi probabil să înţeleagă lucruri pe care nu le pot imagina (de exemplu:

47
copilul acasă este ca un înger, la grădiniţă se comportă total diferit). Este important să vină la
grădiniţă pentru binele copilului. Poate urmări dezvoltarea copilului, să-l sprijine cu prezenţa,
să-l încurajeze.
În cadrul zilelor deschise părinţii aleg împreună cu copilul unde vor petrece timpul in
ziua respectivă, în care centru de activitate vor lucra. Astfel povestesc, modelează, construiesc,
desenează, realizează colaje etc. De obicei copiii sunt foarte fericiţi, mândri că părinţii sunt
acolo şi pot să demonstreze părinţilor ce lucrează ei la grădiniţă, cum se joacă. Este foarte
indicată organizarea zilelor deschise invitând atăt părinţi actuali şi viitori cât şi alte persoane
interesate de activitatea grădiniţei.
Excursii
Excursiile organizate împreună cu părinţii contribuie în mare măsură la aprofundarea
legăturii dintre membrii familiei şi grădiniţă, prin urmare formează în percepţia copiilor
sentimentul de colectivitate şi apartenenţa holistică. Aceste excursii pot deveni o experienţă
reală pentru copil, experienţă care poate fi retrăita, prelucrata ulterior în jocurile copiilor.
În unele grupe excursia cu familia este deja o tradiţie. Pe parcursul zilei este o atmosferă
plăcută, relaxantă, copii se joacă, aleargă, se scaldă în pârâu. Părinţii preiau starea de spirit a
copiilor, asfel jucându-se, distrându-se toată ziua, ca în anii de grădiniţă. Adesea se întămplă,
că părinţii participă la jocuri, concursuri cu mult mai mare entuziasm, ca copii.
Aceste activităţi comune contribuie la dezvoltarea socială a copilului, prin consolidarea
relaţiilor interpersonale.
Scop:
- îmbunătăţirea capacităţii copilului de a intra în relaţii cu alţi copii şi adulţi prin
implicarea în diverse acţiuni;
- dezvoltarea capacităţii de cooperare prin acţiunile, activităţile commune;
- aprofundarea sentimentului de apartenenţă la un grup;
- stabilirea unei atitudini pozitive faţă de natură prin colectarea “comorilor”;
- educarea conştientă faţă de mediul înconjurător, prin stabilirea unor reguli;
- educarea copilului în spiritul responsabilităţii faţă de natură.

48
Cooperare cu bunici
Bunicii, fiind invitaţi la grădiniţă au povestit despre obiceiuri populare vechi, au jucat
jocuri populare şi au confecţionat jucării din materiale naturale împreună cu nepoţi.
Serbări-Sărbători
 Zile de naştere
 Culesul viei
 Ziua Sfântului Martin-Serbarea lampioanelor
 Moş Nicolae
 Perioada dinaintea crăciunului-Crăciunul
 Carnaval
 Paştele
 Ziua mamei
 Ziua copilului
 Serbarea de sfârşit de an
Şcoala părinţilor
Iniţiat în 1998, programul se derulează în mod continuu până în prezent, în parteneriat
cu Ministerul Educaţiei Cercetării, Tineretului și Sportului și în colaborare cu UNICEF
Romănia.
Metoda „Educaţi Aşa!” are la bază o modalitate de lucru cu părinţii iniţiată de Institutul
olandez pentru Îngrijiri şi Bunăstare. Programul necesită organizarea sistematică a unor lecţii
cu părinţii, fiecare lecţie abordând o temă de interes în educaţia copilului în familie. Prin diferite
şi variate exerciţii care presupun participarea activă a părinţilor se obţine conştientizarea
acestora asupra puternicei influenţe pe care experienţele din copilărie le pot avea asupra
dezvoltării personalităţii copilului.
Educarea copilului este în primul rând dreptul şi datoria familiei, grădiniţa jucând un
rol complementar. Relaţia dintre părinți și grădiniță este foarte importantă deoarece, aceasta din
urmă, își are bazele în educația din familie completându-se reciproc.
Doar armonia dintre cele două grupuri sociale poate duce la rezultate în dezvoltarea
copilului. Cel mai important este ca copilul să se simtă iubit. Iubirea area un rol primordial în

49
creşterea copilului, în aşa fel încât să devină adult matur. Toate aspectele dezvoltării copilului
presupun ca fundament iubirea.
De exemplu, sentimentele de mânie ale copiilor pot fi canalizate în mod pozitiv atunci
când percepe iubirea părintelui. Inclusiv reuşita se obţine pornind de la iubire. Când copilul se
simte iubit, este mai uşor de modelat, de disciplinat decat atunci când simte că “rezervorul
emoţional” este aproape gol. Pentru ca un copil să se simtă iubit trebuie să învăţăm limbajul său
unic de iubire. Fiecare copil are un fel aparte de a percepe iubirea.
Scopul proiectului:
 cooperarea familie-grădiniţă
 obţinerea unei bune relaţii între părinţi şi copii, fiindcă aceasta este condiţia dezvoltării
sănătoase şi echilibrate a copilului
 conştientizarea părinţilor despre faptul că ei influenţează comportamentul propriilor
copii
 rezultate concrete în familiile participante la acest proiect
Obiective:
Părinţii:
 să înveţe, că prin acordarea atenţiei pozitive stimulează comportamentul pozitiv al
copilului
 să înveţe cum să formuleze o apreciere pozitivă
 să fie stimulaţi să-şi laude copilul pentru faptele bune pe care le face
 să înveţe cum să fixeze limite, cum pot să reacţioneze când copiii nu ascultă
 să înţeleagă că comportamentele copilului pot fi ignorate
 să ştie în care situaţii trebuie separat copilul
 să înveţe cum să formuleze o interdicţie
 să înţelegă că dacă iau ceva care copilului îi place copilul consideră aceasta o pedeapsă
Grup ţintă:
 părinţi din grupa de cercetare, care întămpină greutăţi în educaţia copiilor
Resurse necesare:
 chestionare, postere, lista participanţilor, o sală de grupă, scaune, mese, mapă cu
coli,cartonaşe, carioca, creioane, cafea, ceai, apă mineral

50
 psiholog, educatoare
Metode:
 prezentarea, conversaţia, problematizarea, Brain-Storming, , evaluarea, joc de dramă
Teme:
 Eu şi copilul meu
 Panoul cu comportament negativ-panoul cu comportament pozitiv
 Cum să ne lăudăm copiii?
 Rece-fierbinte
 Semaforul
 a spune „Nu”
 Izolarea şi pedepsirea
 Cum aş proceda?
 Recompense
 Dau-primesc
 Valorile mele
 Stimuli-Recunoştinţă-Siguranţă
JJocuri cu elemente de dramă folosite
Umbre
Durată joc: 10 min.
Desfăşurare joc: Jucătorii formează perechi. Unul merge înainte. Celălalt trebuie să copieze
întocmai mersul şi mişcările primului. După un timp dinainte stabilit, se schimbă rolurile.
Observaţii: Jocul dezvoltă cooperarea dintre jucători. Primul să nu facă mişcări bruşte, să nu
păcălească „umbra”.
Pinguinii pe aisberg
Desfăşurare joc: Toţi participanţii sunt pinguini. Ei se află pe un aisberg (o coală mare de hârtie)
în derivă în apele calde. Acesta se micşorează (conducătorul de joc rupe din coală). Însă toţi 16
pinguinii trebuie să găsească adăpost pe bucata rămasă. Scopul jocului este ca cât mai mulţi
pinguini (ei trebuie să adopte diferite tactici) să aibă loc pe un aisberg cât mai mic.
Observaţii: Jocul dezvoltă cooperarea.
Broasca ţestoasă

51
Durată joc: 5-10 min.
Materiale necesare: pături
Desfăşurare joc: Se formează grupe a câte 6-8 jucători. Fiecare grupă primeşte o pătură.
Membrii grupei se bagă sub pătură. Ei trebuie să se coordineze astfel încât să parcurgă o anumită
distanţă (înainte, înapoi, peste obstacole) fără ca pătura să cadă de pe ei.
Observaţii: Jocul dezvoltă concentrarea, cooperarea. Fiecare jucător să fie atent la mişcările
celorlalţi.
Paznicul comorii
Durată joc: 10-15 min.
Materiale necesare: chei, eşarfe
Desfăşurare joc: Un jucător stă în mijlocul grupei, legat la ochi. În faţa sa se află o legătură de
chei, pe care are misiunea de a o apăra. Ceilalţi sunt în jurul lui, la o distanţă de cca. 10 m şi
încearcă să se apropie pe furiş de el, spre a-i lua cheile, comoara lui, fără ca el să-şi dea seama.
Dacă paznicul aude un zgomot suspect, el arată în direcţia respectivă. Are el dreptate, cel prins
trebuie să se întoarcă la punctul de plecare. Cine reuşeşte să sustragă cheile, devine noul paznic.
Observaţii: dezvoltă percepţia, cooperarea.
Salată de fructe
Desfăşurare joc: Jucătorii stau pe scaune în cerc. Fiecare dintre ei poate alege dintr-un număr
de cinci fructe: banane, portocale, ananas, kiwi, mango. Conducătorul de joc stă în mijlocul
cercului. Dacă el spune „Kiwi!”, toţi participanţii cu „kiwi” se ridică şi schimbă locurile între
ei. Conducătorul de joc îşi găseşte şi el astfel un loc în cerc. Cine rămâne în mijloc continuă cu
„Banane!” sau „Salată de fructe!” (toţi trebuie să îşi caute alt loc!).
Observaţii: dezvoltă concentarea, cooperarea, are rol de destindere, de îmbunătăţire a
bunăstării.
Om la om
Desfăşurare joc: Se formează perechi. Un jucător rămâne singur, de obicei conducătorul de joc.
Acesta strigă: „Umăr la umăr”, „Braţ la braţ”, „Cap la genunchi”, „Nas la nas” etc. Jucătorii
respectă indicaţiile. După câteva ture, animatorul strigă „Om la om”. Atunci fiecare jucător îşi
caută repede alt partener. Cine râmăne fără partener, coordinează jocul.
Observaţii: dezvoltă cooperarea, atenţia, ajută în iniţierea şi consolidarea relaţiilor cu ceilalţi

52
3.5 Prezentarea calitativă şi cantitativă a rezultatelor cercetării

În timpul observaţiei, în timpul cercetării am luat în consideraţie următorii indicatori de


dezvoltare socială:
 Respectă obiceiurile legate de temă, cooperează cu colegii, este capabil pentru
stabilirea unei înțelegeri comune;
 În inițierea de relaţii este activ, tolerează alteritatea altora;
 Participă întotdeauna la jocurile ” creative- dramă”;
 Organizează activități comune;
 Influenţează cu succes colegii în participarea la activităţi,în cooperare;
 Participă cu plăcere la activități comune, la serbări, imită cu plăcere
educatoarea;
 Recunoaşte efectele pozitive ale efortului comun depus ;
 Ajută colegii în obţinerea de rezultate comune;
 Deţine abilitatea de a se adapta la cerințele grupului;
 Rezolvă conflictele.
 Iniţierea relaţiei cu ceilalţi
În următorul sondaj se observă cum se desfăşoară iniţierea de relaţii în grupă cum crează
legături unii cu alţii, şi cum se va va transforma asta în prietenii.

30
refuză
25 apropierea
colegilor
20 acceptă
apropierea
colegilor
15
retras
10
5 iniţiator

0
grupa A grupa B
Așa cum arată graficul de mai sus, s-a schimbat mult felul în care copiii iniţiază relaţii
cu ceilalţi, fiindcă în grupa mică au fost mulţi copii, care erau mai retraşi, refuzând apropierea

53
celorlalţi copii decât în grupa mare. Se observă, de asemenea că numărul de copii care sunt
iniţiatori nu s-a schimbat, tot aceiaşi copii inițiază o relaţie cu colegii din grupă.
 Cooperează cu ceilalţi
Figura de mai jos arată deja modul în care cooperează cu ceilaţi în timpul activităților
de zi de zi, în timpul excursiilor, serbărilor şi a altor activităţi organizate, fiindcă ştim că numai
astfel se formează o colectivitate, unde dacă cooperăm toţi, ne simţim mai bine. Știm că până
intră copilul în grădiniţă cea mai mare parte a zilei este în sânul familiei, mai ales în zilele
noastre stă doi ani cu mama, așa că se obişnuieşte mai greu să coopereze cu ceilalţi copii. Din
această cauză am aşteptat să se obișnuiască cu grădiniţa, cu noul mediul, cu adulţii din
grădiniţă. S-a observat o dezvoltare considerabilă în cooperarea pe timpul jocului liber, şi fără
îndoială joacă un rol important cooperarea în mai multe feluri cu părinţii.

30

25

20

15 nu da

10

0
grupa mică grupa mare

 Iniţierea de relaţii cu adulţii

Copiii din ziua de azi iniţiază relaţii, intră în contact mai ușor, sunt mai deschişi, mai
comunicativi. Până nu au făcut cunoştinţă cu adulții, nu au știut cum să iniţieeze relaţii cu ei,
respingând apropierea adultului în multe cazuri. Mai târziu a crescut numărul celor care acceptă
sau chiar inițiază relaţii cu adulții, părinții și în grupa mare deja nu este nici un copil care
respinge apropierea adulţilor. În timpul activităţilor comune împreună cu părinţii s-a putut
observa, cât de mult s-a dezvoltat abilitatea de cooperare.

54
30
respinge
25 apropierea
adulţilor
20 acceptă apropierea
adulţilor
15
este retras
10

5
intră în relaţii
0
gr.mică gr.mare

 Cooperează cu adulţii
În timpul activităţilor comune împreună cu părinţii s-a putut constata, cât de mult s-a
dezvoltat abilitatea de cooperare a copiilor din grupă. Copiii din grupă fiind deschişi,
comunicativi, prietenoşi nu am avut probleme nici în faza inițială a anchetei în legătură cu
colaborarea cu adulții, dar la sfârșit foarte puţini au fost cei care au rămas reticenţi în cooperarea
cu educatoarele, îngrijitoarele, părinții, bunicii.

30

25

20

15 nu da

10

0
gr.mică gr.mare

 Implicarea în activităţi comune


În jocurile de rol, la serbări copiii de multe ori trebuie să joace un rol, trebuie să se
implice. Mulţi copii nu participă cu plăcere sau nu vrea să participe în nici un fel la astfel de
activităţi. Figura de mai jos arată foarte bine cât de mult s-au dezvoltat copii în privinţa asta.

55
30

25

20
nu vrea să
15 participe

10 participă

0
gr.mică gr.mare

 Participarea la serbări
După cum reiese din diagramă, la cei mai mulţi copii nu a creat problemă să participe
la serbări, să interpreteze scenete în faţa părinţilor nici în grupa mică, 8 copii n-a participat cu
plăcere, iar 5 copii n-a participat deloc, numai ca spectator. În grupa mare deja toţi au vrut să
participe, o fetiţă a avut nevoie de sprijinul meu.

30

25
Nu participă deloc
20

15 Nu participă cu
plăcere
10
Cu plăcere
5

0
Gr.mică Gr.mare

 Ajută colegii de grupă


Avănd în vedere indicatorii de dezoltare socială, am studiat şi dacă ajută colegii în
obţinerea de rezultate comune, dacă recunoaşte efectele pozitive ale efortului comun. După ce
s-au cunoscut mai bine au fost mai ajutători.În privinţa asta a avut un efect pozitiv că am
organizat multe activităţi extracurriculare, am jucat jocuri”creative-dramă”. În grupa mare
numai la doi copii a fost consemnat comportament antisocial, răutate.

56
30

25

20
nu ajută colegii
15
ajută colegii
10

0
gr.mică gr.mare

 Adaptarea la norme, reguli


În perioada grădiniţei majoritatea copiilor sunt încă obraznici, îşi încearcă limitele.
Limite şi reguli există peste tot şi trebuie să ne acomodăm, să ne adaptăm la cerinţele grupurilor
sociale. Adaptarea la reguli nu se întămplă de la o zi la alta. Copiii trebuie să se obişnuiască, că
în orice colectivitate există reguli, norme.
În timpul jocului învaţă cel mai bine regulile. Copiii din grupă s-au jucat mult şi bine,
astfel au avut parte de experienţe noi şi astfel s-a format personalitatea lor. Rezultatele sunt
foarte diferite şi din cauza, că copiii de 5-6 ani pot accepta mai uşor regulile jocului. Copilul
care vine dintr-o familie unde există reguli, norme, poate accepta mai uşor şi la grădiniţă acest
lucru.

30

25

20
nu se adaptează
15
se adaptează
10

0
gr.mică gr.mare

 Rezolvarea conflictelor
Într-un grup de copii, conflictul este un fenomen care va apărea mereu ca o modalitate
de reglaj a relaţiilor şi de clarificare a ambivalenţei care există la vârstele mici în aceste relaţii.
Dar, ceea ce ne interesează este momentul în care conflictul ia o formă agresivă şi copiii încep

57
să să se lovească, şi sesizăm un anume pericol pentru siguranţa lor. Scopul nu este de a evita să
existe conflicte, ci să-i învăţăm pe copii că nu numai printr-un comportament agresiv se poate
rezolva situaţia conflictuală. Pentru rezultate cât mai bune au fost folosite jocurile”creative-
dramă”, în cadrul cărora se dezvoltă empatia, autocunoaşterea, toleranţa şi nu în ultimul rănd
soluţionarea conflictelor.

30

25

20 renunţă la idea lui


15 rezolvă cu ajutor
rezolvă singur
10

0
gr.mijlocie gr.mare

 Participarea la jocuri „creative-dramă”


Jocurile „creative-dramă” în grupa noastră au fost prezente în activitatea de zi de zi deja
din grupa mică. Cei mai mulţi copii au participat din prima cu mare plăcere. După puţin timp
au cerut ei să jucăm aceste jocuri. Numai doi copii au ales să se retragă pe perioada jocului,
ceilalţi au fost mereu entuziasmaţi de organizarea acestor jocuri.

58
30

25

20

15 nu
da

10

0
gr.mijlocie gr.mare

Şcoala părinţilor
Folosiţi lauda şi recompensa la copilul dumneavoastră?
Părinţii care au participat la programul „Educaţi aşa” au completat aceste chestionare la
începutul şi la sfârşitul programului. Astfel a fost constatat că după terminarea programului au
aplicat în mod mai conștient atenția pozitivă, lauda, recompensele.

10
9
8
7 De multe ori
6
5 Câteodată
4
3 Niciodată
2
1
0
Înainte După

Există reguli, limite concrete, precise, aplicate în mod consecvent în familia


dumneavoastră?

59
Regulile şi limitele există şi sunt importante în fiecare familie, dar nu în aceaşi măsură.
După terminarea programului deja 9 dintre cei 10 părinţi a relatat că există reguli, limite
concrete în familie pe care le aplică consecvent ori de câte ori este nevoie.

10
9
8
7
Există
6
5
4 Nu există
3
2 Nu întotdeauna
1 putem aplica
0
Înainte După

Este dificil să interziceţi ceva copilului într-o anumită situaţie?


Comportamentul copilului de multe ori nu este pe placul părinţilor, dar nu întotdeauna
reacţionează în mod corespunzător, creând chiar mai multe conflicte astfel. Părinţii au venit la
program să înveţe cum trebuie să procedeze în situaţii concrete, să înveţe care manieră are efect
faţă de un anumit comportament nedorit. O manieră clară de a fixa limite este aceea de a spune
„Nu”. Părinţii la începutul cursului mărturisesc, că le este foarte greu să interzică ceva
copilului, pentru că copilul nu ascultă. La sfârşit 8 din 10 părinţi afirmă că deja sunt conştienţi
că în cazul în care sunt foarte clari şi precişi când stabilesc interdicţii, dacă îi şi explică
copilului de ce fac acest lucru pot rezolva cu uşurinţă.

9
8
7
6 Nu este deloc
5 dificil

4 Uneori este dificil

3
Este dificil
2
1
0
Înainte După

60
Stabiliţi limite în faţa copilului?
Este important ca părinţii să ştie că copiii nu sunt prietenii lor, nu trebuie să le placă tot ce fac,
mai ales dacă este pentru binele lor. Când apare o situaţie în care copilul este lipsit de respect,
atunci trebuiesc fixate limite. După participarea la program 8 părinţi au relatat că stabilesc
limite ori de câte ori este nevoie, un părinte a afirmat că nici acum nu poate stabili limite, iar
celălalt a afirmat că numai câteodată îi reuşeşte.

9
8
7
6
Da
5
4 Nu
3
2 Câteodată

1
0
Înainte După

Ignoraţi comportamentul nedorit al copilului?


De multe ori copiii fac ceva numai ca să le atragă atenţia părinţilor. Părinţii participanţi au
învăţat că în aceste situaţii nu trebuie să le acorde atenţie, pentru că atunci copiii continuă. Cea
mai bună soluţie este aceea de a nu răspunde, de a ignora comportamentul. La sfârşitul
programului 7 părinţi au afirmat că au reuşit să ignore comportamentul nedorit al copilului, 2
părinţi au afirmat că numai câteodată pot ignora şi numai un părinte a relatat că oricât de mult
s-ar osteni nu-i reuşeşte ignorarea.

61
8
7
6
5 Da
4
Nu
3
2 Câteodată
1
0
Înainte După

Aţi experimentat că este o atmosferă mai plăcută în familie dacă folosiţi lauda şi
recompensa la copilul dumneavoastră?
În cadrul programului „Educaţi aşa” am acordat o mare parte temei cu lauda şi recompensa,
fiindcă se ştie că dând atenţie la lucrurile frumoase pe care copilul le face, se subliniează ceea
ce el face bine, astfel copilul primeşte mai multă încredere în sine. Copiii de foarte multe ori
fac ceva pe care părintele poate recompensa în mai multe feluri. Părinţii participanţi că
experimentarea acestor metode în fiecare zi a fost o bucurie pentru toată familia. La sfârşit
fiecare părinte a declarat că a experimentat că este o atmosferă mult mai plăcută în familie dacă
acord atenţie pozitivă, dacă folosesc lauda şi recompensa.

12

10

8 Da, am
experimentat
6
N-a avut
4 rezultate

2
Nu
întotdeauna
0
dă rezultate
Înainte După

62
Folosiţi izolarea, dacă situaţia o cere?
La începutul programului 5 părinţi au declarat că nici nu cunosc această metodă, 3 au semnalat
că folosesc doar în situaţii extreme, iar ceilalţi 2 au afirmat că folosesc întotdeauna când copilul
este agresiv, se ceartă cu frăţiorul. După terminarea programului deja 7 părinţi au afirmat că
izolează copilul pentru cinci minute când altfel nu-l poate stăpâni.

8
7
6
5 Da
4
Nu
3
2 Câteodată
1
0
Înainte După

Este important să păstraţi norme, reguli în familie?


Părinţii la acest curs au conştientizat, că este foarte important să aibă reguli, norme în familie,
fiindcă astfel copilul şi la grădiniţă respectă regulile jocului mai uşor. După cum arată figura de
mai jos după terminarea programului 7 părinţi au afirmat că au ajuns la concluzia că normele şi
regulile sunt importante, alţi 2 părinţi sunt de părerte că numai în anumite situaţii trebuiesc
norme, reguli, iar un singur părinte a afirmat că nu există norme, nu-i plac normele.

63
8
7
6
5 Da, este foarte
important
4
Nu-mi plac
3 normele

2 Câteodată avem
nevoie de norme
1
0
Înainte După

64
CAPITOLUL IV
CONCLUZII

Prin proiectul “Şcoala părinţilor”, participanţii au înţeles că familia întruchipează un


sistem social dinamic, care are legi, componente structurale şi că cele mai importante reguli ale
familiei sunt cele care determină ceea ce înseamnă a fi o fiinţă umană. Prin alegerea acestei
teme, se poate demonstra faptul că o relație corespunzătoare cu părinții are rezultate în
dezvoltarea socială a copilului.
Datorită participării la acest proiect părinții au învățat să observe, să recunoască și să
aprecieze mai conștient valorile copilului, iar în cazul unor comportamente necorespunzătoare
să reacționeze prin metode adecvate. Părinţii sunt cei dintâi şi cei mai importanţi învăţători ai
copiilor lor. Ei au cea mai mare influenţă asupra dezvoltării emoţionale a copilului, dezvoltare
care are impact asupra întregii existenţe a omului.
Colaborarea eficientă dintre grădiniţă şi familie determină dezvoltarea socială a
preşcolarilor. Momentele petrecute cu incluziunea familiilor, jocurile comune, activităţile
extracurriculare (excursii, serbări, etc.) contribuie la aprofundarea legăturii dintre membrii
familiei şi grădiniţă, prin urmare formează în percepţia copiilor sentimentul de colectivitate şi
apartenenţa holistică.
Părinţii participanţi aplică mai conştienţi atenţia pozitivă, axată, astfel copilul primeşte
mai multă recunoştinţă, recompensă şi aceşti părinţi reacţionează prin metode alese în mod
conştientizat şi la formele de comportament mai puţin agreate ale copiilor.
Dacă educatoarele percep, sesizează receptivitatea părinţilor, pot crea o relaţie de
colaborare cu familiile preşcolarilor, care să faciliteze aprofundarea sistemului relaţional dintre
grădiniţă şi familie şi ridică această relaţie la un nivel superior.
Datorită metodelor unitare de influențare (educatoare-părinți) copiii se dezvoltă mai
bine din toate punctele de vedere.

65
Anexa 1
Chestionar parinti
1. Dacã un pãrinte își iubește copilul trebuie sã îi îndeplineascã toate dorințele?
a. nu
b. da
2. Dacã un copil nu-și ascultã pãrintele înseamnã cã nu-l respectã?
a.da
b.nu
3. Pãrinții sunt cei care trebuie sã decidã pentru copiii lor în orice aspect din viața
acestora?
a.da
b.nu
4. Va intrebati copilul in fiecare zi cum a fost la scoală?
a. da
b.nu
c.depinde de cât de obosit snut
5.Care sunt principalele cauze de discutii contradictorii cu copilul tau?
a. notele
b. vestimentatia
c.limbajul
c. anturajul
6. În opinia dvs., ce ar trebui sã facã un pãrinte atunci când aflã despre copilul sãu cã
lipsește de la școalã?
a. Sã-l pedepseascã prin interzicerea unor activitãþi care îi fac plãcere
b. Sã discute și sã vadã care sunt cauzele pentru care a lipsit
c.Nimic, copilul trebuie sã ia singur decizii în viațã.
7. În situația în care un grup de elevi deranjeazã o orã de curs prin comportamentul
neadecvat, ce mãsuri ar trebui sã ia profesorul pentru a-și continua ora în liniște?
a. Sã-i amenințe cu scãderea notelor
b. Sã-i pedepseascã fizic pe elevii recalcitranți (tras de urechi, pãlmuit sau alte metode)

66
c. Sã le adreseze cuvinte jignitoare pentru a-i face de rușine
d. Sã-i dea afarã din clasã
8. Ce activitãþi de petrecere a timpului liber ar trebui sã încurajeze pãrinþii,în cazul
fetelor și al bãieților?
a.Activitãþi sportive
b. Activitãþi artistice (picturã, dans, muzicã etc.)
c. Discuþii, întâlniri cu alþi copii /tineri de aceeași vârstã
d. Utilizarea calculatorului (jocuri, internet, etc.)
9. Ce comportamente considerați cã nu sunt normale pentru un bãiat și pentru o fatã?
a. Plânsul frecvent
b. Agresivitatea verbalã
c. Agresivitatea fizicã
d. Nerespectarea regulilor
10. Cãtre ce domenii ar trebui încurajați sã se orienteze bãieții și fetele?
a. Umaniste
b. Știinte exacte
c. Tehnice
d. Artistice

67
Interpretare chestionar
1, Dacã un pãrinte își iubește copilul trebuie sã îi îndeplineascã toate dorințele?

Din cei 12 parinti care au raspuns la chestionar 42%


B
42%
A considera ca iubirea se manifesta prin indeplinirea
B
A
58%
dorintelor.

2. Dacã un copil nu-și ascultã pãrintele înseamnã cã nu-l respectã?

B
42%
58% dintre parinti asociaza neascultarea cu lipsa de
A

A
B
respect.
58%

3. Pãrinții sunt cei care trebuie sã decidã pentru copiii lor în orice aspect din viața acestora?
Doar 17% din parinti cred ca ei trebuie sa ia decizii in
A
17%
locul copiilor
A
B

B
83%

4. . Va intrebati copilul in fiecare zi cum a fost la scoală?

C
B
8%
8%
84% dintre parinti isi manifesta interesul fata de copii
A
B
C
intrebandu-i in fiecare zi despre problemele de la
A
84% scoala.

68
5. Care sunt principalele cauze de discutii contradictorii cu copilul tau?

D
Notele 50% si vestimentatia 25% sunt principalele
C 8%
17% A
B
cauze ale discutiilor contradictorii intre parinti si copii.
A C
50%
D
B
25%

6. În opinia dvs., ce ar trebui sã facã un pãrinte atunci când aflã despre copilul sãu cã lipsește
de la școalã?
Cea mai adoptata metoda conform raspunsulu este
C A
17% 25% metoda discutiei atunci cand copilul are absente la
A
B
scoala ( 58%)
C

B
58%

7. În situația în care un grup de elevi deranjeazã o orã de curs prin comportamentul neadecvat,
ce mãsuri ar trebui sã ia profesorul pentru a-și continua ora în liniște?

D
25% Scoaterea din clasa atunci cand ora este deranjata
A
42%
B
C
este cea mai aficace metoda din punctul de vedere al
D
C
B parintilor(42%)
25%
8%

8. Ce activitãți de petrecere a timpului liber ar trebui sã încurajeze pãrinții,în cazul fetelor și al


bãieților?

D
8%
C A
25% 42%
A
B
In topul preferintelor pentru copii parintii au ales ca si
C

B
D
activitate pentru timpul liber sportul (42%)
25%

9. Ce comportamente considerați cã nu sunt normale pentru un bãiat și pentru o fatã?

69
D
17% A
33% A
B

C
C Plansul frecvent -33%- este comportamentul care ar da de
25% D
B
25%
gandit cel mai mult in randul parintilor cu referire la copi
lor.

10. Cãtre ce domenii ar trebui încurajați sã se orienteze bãieții și fetele?

C
D
8%
A
Stiintele exacte -59%- este domeniul preferta d eparinti
8% 25%
A
B pentru copii lor.
C
D
B
59%

70
Bibliografie

1. Băran-Pescaru, A., Parteneriat în educaţie, Editura Aramis, Bucureşti, 2004


2. Berge, A., Mediul familial in “Psihologia copilului de la nastere., la adolescenta”,
EDP., 1970
3. Boros, M., Nivelul aspiratiilor scolare, Editura Gutinul, Baia Mare, 1998
4. Bunescu,Ghe., Alecu, G.,Badea, D., Educatia parintiilor.Strategii si programe.
EDP.Buc., 1997
5. Bunescu,Ghe., Alecu, G.,Badea, D., Educatia parintiilor.Strategii si programe.
EDP.Buc., 1997
6. Cajal, M., Educarea copilului in familie. Editura Medicala, Buc.,1984;
7. Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie scolara, Editura Polirom, Iasi,1998
8. Ceauşu, V., Autocunoaştere şi creaţie, Bucureşti, Editura Militară, 1983
9. Chelcea, S. (coord.), Psihosociologie, teorii, cercetări, aplicaţii, Iaşi, Editura Polirom,
2008
10. Cretu, C., Curriculum diferentiat si personalizat. Ghid metodologic pentru invatatorii,
profesorii si parintii copiilor cu disponibilitati aptitudinale inalte, Editura Polirom,
1998
11. Creţu, Tinca, Adolescenţa şi contextul său de dezvoltare, Bucureşti, Editura CREDIS,
2001
12. Dan – Spînoiu, Georgeta, Cunoaşterea personalităţii elevului preadolescent, îndrumar
pentru profesori şi părinţi”, Bucureşti, E.D.P, 1981
13. Debesse, M, Psihologia copilului de la naştere la adolescenta, Bucureşti, E.D.P, 1970
14. Dragan, I., Petroman, P., Margineanu, M., Educatia noastra cea de toate zilel, Editura
Eurobit, Timisoara, 1992
15. Enăchescu, C., Experienţa vieţii interioare şi cunoaşterea de sine (de la Socrate la
Freud), Bucureşti, Editura Fast Print, 1997
16. Freud, Anna (trad. 2002), Normal şi patologic la copil - evaluări ale dezvoltării,
Bucureşti, Editura Fundaţiei Generaţia

71
17. Holban, I., Puncte de sprijin in cunoasterea individualitatii elevului, EDP. Bucuresti,
1995
18. Ionescu, G., Tulburările personalităţii”, Bucureşti, Editura Asklepios, 1997
19. Ilut, P., Familia–cunoastere si asistenta. Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 1995
20. Jigau, M., Factorii reusitei scolare, Editura Grafo Art, Bucuresti,1998
21. Jinga, I., Negret, I., Familia, acest miracol insulator. EDP., Bucuresti, 1999
22. Margineanu, I., Proiectarea cercetarii sociologice, Editura Polirom, 2000
23. Martin, N, Compensare psihologică şi predicţie, Constanţa, Editura Muntenia, 2005
24. Mircea, T., Familia de la fantasma la nebunie, Editura Marineasa Timisoara, 1994
25. Mitrofan, I., Mitrofan, N., Familia de la A la Z, Editura Stiintifica. Bucuresti, 1991
26. Mitrofan, I., Ciuperca, C., Incursiune in psihologia si psihosexologia familie, Editura
Press Mihaela, Bucuresti, 1998
27. Mitrofan, I., Mitrofan, N., Familia romaneasca in perioada de tranzitie in Psihologia,
nr., special, Editura Stiintifica si Tehnica, Bucuresti, 1994
28. Muntean, A., Psihologia dezvoltării umane”, Iaşi, Editura Polirom, 2006
29. Smirnov, I., Marghescu, C., Stilul de viata si familia in Stiluri de viata, Editura
Academiei, Bucuresti, 1993
30. Şchiopu, U., Criza de originalitate la adolescent”, Bucureşti, E.D.P, 1997
31. Şchiopu, U., Introducere în psihodiagnostic, Bucureşti, Editura Fundaţiei Humanitas,
2002
32. Şchiopu, Ursula, Verza, E., Adolescenţa, personalitate şi limbaj, Bucureşti, Editura
Albatros, 1989
33. Şchiopu, Ursula, Verza, E., Psihologia vârstelor – ciclurile vieţii, Bucureşti, E.D.P,
1995
34. Stanciulescu, E., Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom, Iasi 1997
35. Vasilescu, A., Coasan, A., Adaptarea scolara, Editura Stiintifica si Enciclopedica.
Bucuresti, 1988
36. Voinea, M., Sociologia familiei, Editura Universitatii, Bucuresti, 1993

72