Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
2. Afectiuni neuromusculare
- miopatii tiroidiene, cortizonice, osteomalacice
- pseudopoliartrita rizomielica
- miastenie
2. Afectari osteoarticulare
-afectari rahidiene: cifoza dorsala osteoporotica, artroza cervicala
-afectari articulare ale membrelor inferioare
- coxofemorale: coxartroza
- genunchi: gonartroza cu laxitate capsuloligamentara
- glezna: afectarea musculotendinoasa responsabila de o limitare a dorsoflexiei
- piciorul: patologiile staticii (hallus valgus, picior plat).
3. Alte afectari
-afectari vizuale: diminuarea campului vizual (cataracta, glaucom cronic)
-inhibiţia motrica a sindroamelor depresive
-diminuarea adaptarii la efort: insuficienta cardiaca, bronhopneumopatia cronica, anemia
-diminuarea vigilentei.
5. Cauzele vasculare
-hipotensiune
-anxietate
-hipersensibilitate sino-carotidiana
6. Cauzele neurologice
-accident vascular cerebral
-stare confuzionala
-criza convulsive
7. Cauzele metabolice
-hipoglicemie
-hipercalcemie
Consecinţele traumatice
Majoritatea caderilor nu induc traumatisme fizice serioase. De fapt, doar 6-8% de caderi
ar induce fracturi, dintre care una din trei este fractura extremitatii superioare a femurului.
Consecinţele psihomotrice
Acestea reprezinta cele mai frecvente si cele mai grave consecinte ale caderilor si
nefiind luate in consideratie conduc la o stare grava de dependenta si la o stare de handicap.
Caderea poate fi la originea unei dereglari ale automatismelor achizitionate, antrenand
pierderea reactiilor de adaptare posturala, cu o dificulate de a se mentine in ortostatism.
Acest tablou este numit „sindromul post-cadere”. Aceasta reprezinta o urgenta geriatrica
deoarece, in absenta unei evaluari adaptate, evolueaza spre un sindrom al regresiei psiho-
motrice.
Cei invarsta dupa o cadere mai ales severa se vor prezenta la un medic neurolog sau
ortoped pentru a pune un diagnostic corect. Tinand cont de multiplicitatea organelor si a
functiilor implicate in echilibru si in mers, evaluarea unui varstnic ce prezinta cadere trebuie sa
fie mai ampla. Examenul clinic va cauta atat factorii de risc cronici cat ai cei precipitanti
extrinseci si intrinseci.
Exista mai multe tupuri de teste pentru a evalua si de a ivestiga starea unei persoane
care a suferit o cadere:
8. numarul caderilor anterioare
9. timpul pierdut pe podea mai mult de 3 ore
10. executia testului cronometrat “Ridica-te si dute” in mai mult de 20 de
secunde
11. mentinerea pozitiei intr-un picior mai putin de 5 secunde
12. dereglarea reacriei de adaptare posturala: reactia de echilibrare si reactia para-cadere
13. oprirea din mers in timp ce examinatorul initiaza convorbirea cu persoana testata.
Tratament
Dupa cadere trebuie sa fie tratate consecintele imediate in particular cele traumatice.
Necesitatea unui tratament chirurgical nu trebuie sa neglijeze alte modalitati de tratament.
De fapt, simultan trebuie sa fie tratati factorii precipitanti ceea ce ar permite o verticalizare
precoce, in acelasi timp fiind initiata si psihoterapia. Spitalizarea constituie o ocazie de a initia
tratamentul factorilor de risc. Riscul recidivei caderii va fi precizat paralel cu evoluarea medico-
sociala a dependenţei. Consecintele sociale vor lua in consideratie tratamentul factorilor
precipitanti extrinseci.
Tratamentul functional de readaptare
Se incearca de a obtine o verticalizare indiferent de posibilitatile de participare a pacientului.
Iniţierea unui mers (cu ajutor tehnic) nu va fi posibila decat peste 8 – 10 zile. Durerile articulare,
dezadaptarea la efort, anxietatea nu trebuie sa constituie obstacole, dar trebuie sa fie luate in
consideratie in elaborarea programului de reeducatie.Toata echipa de ingrijire participa la
aceasta reeducare in activitatile vietii cotidiene, ajutand persoana in varsta prin explicatii
precise si o sustinere adaptata.
Se propune ajutorul tehnic pentru mers: incaltaminte cu varful lat si un toc mic, un
baston, un baston tripod. Unele echipe special pregatite folosesc stimulatori vizuali, de labirint,
cutanati si proprioreceptivi, care faciliteaza readaptarea echilibrului si a mersului. Este
important de a invata pacientul cum sa se ridice pentru a limita consecintele unei recidive a
caderii. Pentru a pastra deprinderile practice, e necesara participarea familiei, mai ales pentru a
stimula
pacientul sa iasa si sa participe la efectuarea unor exercitii speciale in grup cu scop de a preveni
caderile.