Spondiloza Cervicala

5/28/2018 spondilozacervicala-slidepdf.
com
SCOALA SUPERIOARA DE MASAJ DRAGOMIR
LUCRARE DE DIPLOMA
SPONDILOZA CERVICALA
PROFESOR COORDONATOR MODUL III:

BOGDAN CALIN
ABSOLVENT: PAUL SANDU

MARTIE 2014, BUCURESTI
http://slidepdf.com/reader/full/spondiloza-cervicala-56242b912cac4 1/48
5/28/2018 spondilozacervicala-slidepdf.com
CUPRINS
PARTEA I
1. Argument……………………………………………………………………………..5
2. Spondiloza cervicala. Generalitati si definitii……………………………………...5

3. Coloana vertebrala……………………………………………………………..........8
3.1 Osteologie………………………………………………………………………….14
3.2 Artrologie…………………………………………………………………………...14
3,3 Miologie…………………………………………………………………………….17
4. Importanta functionala a coloanei vertebrale……………………………………19
5. Evaluarea coloanei vertebrale…………………………………………………….20
5.1 Bilantul articular. Miscarile coloanei vertebrale…..........................................20

5.2 Rahisul cervical. Bilantul muscular……………………………………………...22
6. Simptomatologia spondilozei cervicale…………………………………………..24
6.1 Semne si simptome ale spondilozei cervicale………………………………….24
6.2 Diagnosticarea spondilozei cervicale……………………………………………27

6.3 Examenul clinic……………………………………………………………………28
PARTEA A II-A
1.Profilaxia spondilozei cervicale…………………………………………………….30
2. Tratamentul spondilozei cervicale………………………………………………...31

2.1 Tratamentul medicamentos………………………………………………………32
2.2 Tratamentul igienico-dietic……………………………………………………….32

2.3 Tratamentul chirurgical……………………………………………………………32
3. Tratamentul balneo-fizico-kinetic al spondilozei cervicale……………………..33

3.1 Hidroterapia………………………………………………………………………..33
3.2 Electroterapia………………………………………………………………………35
3.3 Tratamentul prin masaj…………………………………………………………...36
3.4 Tratamentul prin medicina traditionala………………………………………….40
3.5 Curele balneare…………………………………………………………………...40
3.6 Reflexoterapia……………………………………………………………………..41
3.7 Programul kinetic in sindromul algofunctional cervical………………………..43
3.8 Exercitii de gimnastica……………………………………………………………45
3.9 Terapia ocupationala……………………………………………………………...46

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………...48
PARTEA I
1.Argument.
In ultimele decenii, reumatismele degenerative apar in prim-planul preocuparilor
populatiei si asistentei medicale.
Am putea afirma ca spondiloza este privita ca fiind destul de importanta in
patologia reumatismala si constituie o preocupare in randul populatiei cu varsta de
peste 40 de ani. Desi spondiloza cervicala nu pune viata individului in pericol, aceasta
este printre maladiile care il preocupa cel mai mult pe omul societatii contemporane.
Aparitia acestei boli nu este de data recenta. Spondiloza a existat in toate epocile
si a interesat, ca si astazi, populatia adulta de peste 40 de ani. Deosebirea consta in
aceea ca omul contemporan, a carui durata medie de viata trece peste 70 de ani,
intampina dificultatile si disconfortul articular pe o perioada mai lunga de timp.
Astazi s-a creat o stare de deruta si alarma in jurul reumatismelor degenerative,
conditionata pe de o parte de carentele informationale privind natura si prevenirea
acestor boli, iar pe de alta parte, de exagerarea simptomelor si gresita interpretare a
examenelor medicale, in special al celui radiologic.
Alterarea, intr-o masura mai mica sau mai mare, a capacitatii de performare a
activitatilor vietii zilnice reprezinta conceptul de boala.
Actul terapeutic are tocmai rolul de a readuce organismul uman la statusul care
sa permita efectuarea activitatilor cotidiene intr-o maniera cat mai obisnuita, mai
„normala”.
Pe aceste considerente am ales ca tema pentru proiectul examenului de

absolvire "Spondiloza cervicala", motivat fiind de faptul ca un element important al
actului terapeutic il reprezinta si recuperarea medicala, ce se adreseaza tuturor
categoriilor de patologie care afecteaza organismul uman, la toate cele trei nivele.
2.Spondiloza cervicala. Generalitati si Definitii.

Spondiloza inseamna rigidizarea sau fixarea blocurior osoase ale coloanei
vertebrale, in urma unor modificari degenerative la nivelul acesteia. Specific spondilozei
este aparitia pintenilor ososi si degenerarea discurilor intravertebrale.
Totalitatea modificarilor caracteristice spondilozei, in zona coloanei vertebrale,
sunt frecvent mentionate ca osteoartrita. Spondiloza coloanei vertebrale lombare se
refera la modificarile degenerative cum ar fi osteoartrita si degenerarea discurilor
intravertebrale in partea inferioara a spatelui.
Spondiloza poate fi localizata atat in partea superioara sau cervicala a coloanei
vertebrale, dar poate afecta si partea lombara a acesteia.
Spondiloza lombara si cea cervicala sunt cele mai frevent intalnite. Spondiloza
toracica nu determina simptome. Spondiloza lombosacrala este spondiloza care
afecteaza atat coloana vertebrala lombara, cat si coloana vertebrala sacrala.
Exista mai multi termeni medicali similari din punct de vedere fonetic cu
spondiloza, fiind adesea confundati cu aceasta, inclusiv:

a. Spondilita - inflmatia uneia sau a mai multor vertebre, cum ar fi spondilita
anchilozanta, o artrita inflamatorie a coloanei vertebrale. Aceasta este diferita de
spondiloza, intrucat spondiloza este degenerativa in timp ce spondilita este inflamatorie.
b. Spondiloliza - fisurarea sau ruptura portiunii superioare a unei vertebre si a
arcului sau superior, fiind un defect de osificare ce predispune la spondilolistezis, din
cauza instabilitatii coloanei vertebrale.
c. Spondilolistezis - miscarea inainte sau inapoi a corpului uneia dintre vertebrele
lombare, sau pe sacrum, prin urmare coloana vertebrala nu este aliniata in mod normal.
d. Spondiloza deformanta - presupune cresterea de osteofite sau ciocuri osoase
in jurul unui disc intravertebral degenerativ al coloanei vertebrale.
e. Stenoza spinala - ingustarea canalului spinal. Aceasta ingustare limiteaza
spatiul necesar maduvei spinarii si nervilor. Presiunea asupra maduvei spinarii si
nervilor, din cauza spatiului ingustat, provoaca durere, amorteala si furnicaturi.
Spondiloza cervicala reprezinta procesele distructive ce apar in discul
intravertebral, mai ales dupa varsta de 35-40 de ani, acestea provocand deseori dureri
de cap. Cel mai mult sufera discurile C5-C6. Din cauza deplasarii vertebrelor cervicale,
se produc spasme in muschii gatului, ai cefei, se contracta vasele sanguine ale arterei
vertebrale, se stranguleaza nervii occipital si vertebral.
Fig.1 Spondiloza cervicala

Apare durerea in zona ceafei, apoi durerea de cap si amorteala pielii. Pielea
capului si a cefei devine rece sau fierbinte. Deseori, apar anxietatea si depresia
nervoasa, frica nefondata, irascibilitatea, oboseala, dereglarea somnului, a concentrarii,

scaderea auzului pe o parte, parestezii (furnicaturi, intepaturi, amorteli ).
Se deregleaza circulatia sanguina in regiunea capului, se mareste tensiunea
intracraniana, deseori si cea arteriala. Schimbarile distructive avansate, vazute la
renghenografie nu sunt
invers, pot fi foarte intotdeauna
evidente insotite
simptomele clinicedefara
dureri sau alte
schimbari marisimptome clinice si
la renghenografie,
persoana respectiva considerandu-se sanatoasa.
Pentru a intelege mecanismul dezvoltarii simptomelor produse de spondiloza
cervicala, trebuie sa stim ca in corpul vertebrelor trec vasele sanguine, care iriga
creierul si maduva spinarii, precum si firele nervoase. Canalul lateral vertebral este
traseul arterei vertebrale: stanga si dreapta. Patrunzand in craniu prin foramenul
occipital principal, acestia alimenteaza trunchiul creierului si loburile occipitale ale
emisferelor mari.
Fiecare artera vertebrala este invaluita de o impletire a nervilor simpatici si
alaturi de ea trece nervul vertebral.
Asadar, durerile provocate de spondiloza cervicala sunt reduse la dereglari
vasculare, schimbari in firele si plexurile nervoase, care ies intre vertebre si din care se
formeaza nervii superficiali ai capului (nervul occipital mare si mic si nervul major
curicular).
Simptomele principale ale spondilozei cervicale sunt sindromul arterei
vertebrale, sindromul hipertensiv, sindromul migrenei cervicale, sindromul radicular,
sindromul prin durere de cap hipotalamic, etc. In toate aceste sindroame, in prim plan
apare durerea de cap, care are diferite mecanisme de manifestare.
3. Coloana vertebrala ( columna vertebralis).

3.1 Osteologia. Oasele coloanei vertebrale.
Coloana vertebrala este o lunga coloana mediana si posterioara, numita si
rachis, formata din suprapunerea celor 33-34 de piese osoase denumite vertebre.
Vertebrele sunt denumite in functie de regiunea coloanei vertebrale careia ii
corespund, denumirea asociata acestei regiuni impartindu-se in patru categorii :
1. Primele vertebre ale coloanei vertebrale (CV), in numar de sapte, se noteaza
de la C1 la C7, alcatuind impreuna regiunea cu denumirea de coloana
cervicala.
2. Vertebrele corespunzatoare toracelui sunt in numar de 12 , alcatuind, de la
T1 pana la T12, segmentul cu denumirea de coloana toracala.
3. Vertebrele lombare corespund regiunii lombare ( peretele posterior al
abdomenului)
lombara sunt in. numar
Pieseledeosoase care
cinci si se alcatuiesc
noteaza de la acest segment al coloanei
L1 la L5.
4. Vertebrele sacrale, in numar de cinci, si vertebrele coccigiene, in numar de
patru ( sau cinci in unele cazuri) corespund pelvisului. Ele se sudeaza
rezultand doua piese osoase: osul sacru si osul coccis. Aceste vertebre,
ulterior piese fixe, prin acest caracter imobil, mai poarta si denumirea de
vertebre false, restul pieselor osoase fiind independente si mobile.
Fig. 2 Coloana vertebrala.

8
Vertebrele adevarate ale coloanei vertebrale sunt constituite dupa un tip comun,
toate avand astfel anumite caractere generale. Acestea prezinta insa si modificari
regionale, din cauza raporturilor anatomice diferite si a diferentelor functionale , formand
impreuna caracterele regionale ale vertebrelor. Unele vertebre prezinta particularitati
diferite chiar si in cadrul regiunii din care fac parte. Aceste particularitati formeaza
caracterele speciale ale vertebrelor:
I.Caracterele generale ale vertebrelor adevarate.
O vertebra adevarata are doua parti: una anterioara ( sub forma unui segment de
cilindru plin) numita si corpului vertebrei; cea de-a doua, posterioara, reprezinta arcul
vertebrei. Arcul vertebrei este legat de corpul vertebrei prin doua mici punti numite
pediculii arcului vertebral. Aceste elemente: corpul, arcul si pediculii arcului vertebral
delimiteaza gaura vertebrei.
a. Corpul vertebrei ( corpus vertebrae). Este portiunea cea mai voluminoasa a
vertebrei. Prezinta doua fete: una superioara si una inferioara, precum si o
circumferinta.
b. Arcul vertebral (arcus vertebralis). Formeaza peretele posterior al gaurii
vertebrale. Este alcatuit din doua lame vertebrale ( lamina arcus vertebrae),
procesul spinos (processus spinosus), procesul transvers (processus
transversus), procesele articulare (processus articularis superior si inferior - in
numar de patru fiind grupate doua cate doua).
c. Pedicul vertebral (pediculus arcus vertebrae). Este reprezentat de cele doua
punti care unesc extremitatea fiecarui arc vertebral cu corpul vertebrei. Pediculii
au cate oPrin
scobita. margine inferioara, amaidoua
suprapunerea scobita si cateintre
vertebre o margine
acestesuperioara, mai putin
margini scobite se
delimiteaza gaura intravertebrala ( foramen intervertebrae).
d. Gaura intravertebrala ( foramen intravertebrae). Este alcatuita inainte de corpul
vertebrei, inapoi de arcul vertebral, iar pe laturi de catre pediculii vertebrali. In
urma suprapunerii tuturor gaurilor vertebrale rezulta canalul vertebral.
Fig.3 Elementele unei vertebre

II. Caracterele regionale ale vertebrelor.
a. Vertebrele cervicale. Corpul vertebrei este mic si alungit transversal, procesul

spinos este scurt si are varful bifid. Procesele transversare ale vertebrelor
cervicale au cateva caractere diferentiale: baza lor este strabatuta de gaura
transversara ,prin care trec artera si vena vertebrala, varful este impartit in doi
tuberculi , posterior si anterior, iar pe fata superioara a procesului transversar se
gaseste santul nervului spinal.
Fig.4 Vertebra cervicala
b. Vertebrele toracale. Corpul vertebrei este usor alungit anterior cu doua scobituri
superioare si doua scobituri inferioare. Procesul spinos al vertebrelor toracale
este prismatic triunghiular si descinde oblic inapoi si in sus. Procesele
transversare prezinta pe fata lor anterioara o fata mai mica, transverso-costala,
care se articuleaza cu tuberculul coastei corespunzatoare. Procesele articulare
sunt verticale si dispuse in plan frontal.
c. Vertebrele lombare. Corpul vertebrei are dimensiuni mari, diametrul transvers

depasindu-l pe cel antero-posterior. Procesul spinos este dreptunghiular si bine
10
dezvoltat; are o directiva orizontala, fiind orientat dinainte inapoi. Procesele

costiforme sunt resturi de coasta. Ele sunt mari si turtite dinainte inapoi fiind cu
usurinta confundate cu procesele transversare. Adevaratele procese
transversare sunt mici proeminente situate pe fata posterioara a proceselor
costiforme, langa radacina acestora din urma, si poarta denumirea de procese
accesorii. Procesele articulare au o directie verticala si sunt dispuse in plan
sagital.
Fig.5 Vertebra toracala
Fig.6 Vertebra lombara

III. Caracterele speciale ale unor vertebre.
a. Atlasul. Prima vertebra a coloanei vertebrale este C1 cu denumirea de vertebra
Atlas. Aceasta vertebra nu are corp vertebral si este format din doua mase
laterale, unite printr-un arc anterior si unul posterior; acestea circumscriind gaura
vertebrala. De pe suprafata acestor doua mase osoase pleaca procesele
transversare.
11
b. Axis. Este vertebra C2 a coloanei cervicale. Caracterul special al acestei

vertebre consta in proeminenta verticala intalnita la nivelul corpului vertebral, pe
fata superioara a acestuia. Poarta si denumirea de “dinte”.
c. Vertebra C6. Tuberculul anterior al procesului transversar este mai proeminent.
Acest tubercul este cunoscut si sub numele de tuberculul carotidian.
d. Vertebra proeminenta C7. Este caracterizata prin lungimea procesului spinos,
care poate fi palpata cu usurinta sub piele, fiind astfel un reper important.
e. A unsprezecea vertebra toracala. Este caracterizata printr-o singura scobitura
de pe corp, destinata capului costal.
f. A douasprezecea vertebra toracala. Este caracterizata printr-o singura scobitura
de pe corp, destinata capului costal corespunzator si prin absenta fetisoarei
transverso-costale de pe procesul transversar, deoarece coasta a
douasprezecea nu se articuleaza cu procesul transversar al acestei vertebre.
Fig. 7 Vertebra proeminenta C 7
Lungimea coloanei vertebrale este în medie de 73 cm la barbat si 63 cm la

femeie, reprezentând astfel 40% din lungimea totala a corpului.
Latimea maxima a coloanei vertebrale este la baza sacrului, unde masoara 11

cm, de aici mergand descrescator atât în jos, cât si în sus.
Diametrul sagital maxim este la nivelul ultimelor vertebre lombare unde atinge 7
cm, apoi descreste atât în sus cât si în jos.
Coloana vertebrala nu este rectilinie, ci prezinta o curbura in plan sagital si una in
plan frontal.
12
Curburile în plan sagital (antero-posterior) sunt orientate fie cu convexitatea

înainte când se numesc lordoze, fie cu convexitatea înapoi când se numesc cifoze.
Coloana vertebrala prezinta 4 curburi :
1. curbura cervicala cu convexitatea înainte (lordoza);
2. curbura toracala cu convexitatea înapoi (cifoza);
3. curbura lombara cu convexitatea înainte (lordoza);
4. curbura sacrococcigiana cu convexitatea înapoi (cifoza).
În timpul vietii intrauterine coloana vertebrala prezinta o singura curbura cu
convexitatea înapoi.
La nou-nascut coloana vertebrala prezinta un unghi lombosacral ce separa cifoza
cervico-toracala de cea sacrococcigiana.
Lordoza cervicala apare în lunile 3-5 si este rezultatul ridicarii capului de catre sugar,
iar lordozalombara apare în jurul vârstei de 2 ani si se datoreaza pozitiei verticale si
locomotiei. Curburile sagitale sunt dobândite în cursul vietii.
Curburile în plan frontal (transversal) sunt mai putin pronuntate decat cele în plan
sagital. În mod obisnuit întâlnim:
1. curbura cervicala cu convexitatea la stânga;
2. curbura toracala cu convexitatea la dreapta ;
3. curbura lombara cu convexitatea la stânga.
Curbura toracala este primara, fiind determinata de tractiunea muschilor mai
dezvoltati la membrul superior drept ; celelalte doua curburi sunt compensatorii, având
scopul de a restabili echilibrul corporal. La stângaci, curburile frontale sunt îndreptate în
sens invers.
Coloana vertebrala, considerata in totalitatea ei, prezinta o fata anterioara, o fata
posterioara si doua fete laterale.
Fata anterioara este formata dintr-o coloana cilindrica, rezultata din
suprapunerea corpurilor vertebrelor.
Fata posterioara prezinta pe linia mediana procesele spinoase, care formeaza
împreuna creasta spinala. Procesele spinoase se pot explora cu multa usurinta, mai
ales în timpul flectarii trunchiului. La limita dintre coloana cervicala si toracala se
vizualizeaza foarte net procesul spinos al vertebrei C7 (vertebra proeminenta); pornind
de la acest proces spinos, se poate numerota fiecare vertebra.
În continuarea proceselor spinoase se exploreaza creasta sacrala mediana, iar
în plica interfesiera se pot palpa coarnele sacrale, coarnele coccigelui si hiatul sacral.
13
De fiecare parte a crestei spinale se gasesc santuri profunde, numite santuri

vertebrale; ele adapostesc muschi ce actioneaza asupra coloanei vertebrale.
Fetele laterale prezinta : vârful proceselor transversare, pediculii vertebrali, gaurile
intervertebrale si portiunile laterale ale corpilor vertebrali.
3.2 . Artrologie. Articulatiile coloanei vertebrale.

Coloana vertebrala reprezinta unul dintre principalele segmente ale aparatului
locomotor. Piesele sale component sunt unite intre ele cu ajutorul ligamentelor. In
acelasi timp, coloana vertebrala este unita in sus cu capul, inainte cu coastele, iar in jos,
pe ambele laturi, cu oasele coxale.
Aceste relatii indreptatesc impartirea articulatiilor coloanei vertebrale in articulatii
propriu-zise
(extrinseci). (intrinseci) si articulatii ale coloanei vertebrale cu oasele invecinate
3.2.1 Articulatiile intrinseci.

a. Articulatiile corpurilor vertebrale sunt incadrate in grupul de articulatii numite si
simfize.
- Suprafetele articulare. Sunt reprezentate prin fetele superioare si inferioare ale
corpurilor vertebrale.
- Mijloacele de unire. Din aceasta categorie fac parte discurile intervertebrale si
ligamentele vertebrale
sau fibrocartilajele au longitudinale, anterior
forma unor lentile si posterior.
biconvexe Discurile intervertebrale
ce depasesc cu putin, prin
circumferinta lor, spatiul lenticular dintre suprafetele osoase.
Fig. 8 Discul intervertebral

Ligamentul vertebral longitudinal anterior. Este o panglica lunga fibroconjunctiva,
alba-sidefie, asezata pe fata anterioara a coloanei vertebrale. El adera de
14
corpurile vertebrale si superficial de discurile intervertebrale. Intre ligament,

marginea vertebrei si disc se afla un spatiu ocupat de tesut conjunctiv lax, plexuri
venoase si terminatii nervoase senzitive. Datorita proceselor de demineralizare,
uneori ,pot aparea ciocuri osoase sub denumirea de osteofite.
Ligamentul vertebral longitudinal posterior. Se prezinta la fel ca cel anterior,

pozitionat pe partea posterioara a corpurilor osoase, dar in interiorul canalului
rahidian inaintea maduvei spinarii si a durei mater. Se intinde de la fata
endocraniana a portiunii bazilare a occipitalului pana la baza coccigelui.
b. Articulatiile proceselor articulare.
Cele din regiunea cervicala si toracica sunt articulatii plane, pe cand cele din
regiunea lombara sunt trohoide. Suprafetele articulare sunt acoperite de un strat
subtire de cartilaj hialin. Ele se unesc printr-o capsula fibroasa ce se insera la pe
periferia suprafetelor articulare. Capsulele articulatiilor din zona cervicala sunt
mai laxe si mai subtiri, spre deosebire de cele din regiunea toracica si lombara
care sunt mult mai ingrosate. Fiecare capsula este tapetata pe partea interioara
de un strat sinovial.
c. Unirea lamelor vertebrale. Se realizeaza cu ajutorul unor ligamente care, din
cauza culorii lor, au fost numite ligamente galbene. Au forma dreptunghiulara si
ocupa spatiul de la procesele articulare pana la baza proceselor spinoase.
Ligamentele galbene inchid in partea posterioara canalul rahidian. Prin
elasticitatea lor, ligamentele galbene contribuie la readucerea coloanei in pozitia
ei normala, imediat dupa flexie. Un alt rol important al acestor ligamente este cel
de mentinere in pozitie verticala a coloanei vertebrale. Datorita pozitiei lor,
ligamentele galbene impiedica flexiunea exagerata sau brusca a coloanei ,
discurile intervertebrale fiind protejate in acest fel contra leziunilor.
15
Fig. 9 Structurile ligamentare ale coloanei vertebrale

d. Unirea proceselor spinoase. Se realizeaza cu ajutorul a doua categorii de
ligamente:

- Ligamentele interspinoase. Se gasesc in numar egal cu acela al spatiilor
interspinoase.

- Ligamentul supraspinos. Apare ca un cordon fibros, puternic, intins in toata
lungimea coloanei vertebrale.
e. Unirea proceselor transverse. La acest proces de unire contribuie o serie de
formatiuni fibroase numite si ligamente intertransversare. Au dimensiuni reduse
in regiunea cervicala si toracica ajungand la o dezvoltare mai mare in regiunea
lombara.
f. Articulatia lombosacrala. Aceasta articulatie face parte din categoria articulatiilor
vertebrelor false; uneste osul sacru de vertebra 5 lombara. Unirea se face dupa
tipul articulatiilor vertebrelor adevarate intalnind un disc intervertebral , partea
inferioara a ligamentelor longitudinale anterior si posterior, o capsula pentru
articulatia proceselor articulare, ligamente galbene, ligamentele supraspinos si
interspinos.
g. Articulatia sacrococcigiana. Articulatia permite mobilitatea pasiva inapoi a varfului
coccigelui in timpul nasterii. Mijloacele de unire sunt reprezentate printr-un
ligament interosos si mai multe ligamente periferice ( ligamentul sacrococcigian
ventral, ligamentul sacrococcigian dorsal superficial, ligamentele sacrococcigiene
laterale ).
16
3.2.2. Articulatiile extrinseci.

a. Articulatia atlantooccipitala. Atlasul este unit de occipital prin doua articulatii
condiliene si prin doua formatiuni numite membranele atlantooccipitale, impreuna
formand o unitate functionala:
- suprafetele articulare sunt reprezentate, pe de o parte , de condilii occipitali, iar
pe de alta parte, de cavitatile articulare ale atlasului;
-mijloacele de unire sunt reprezentate de o capsula articulara si doua membrane,
una anterioara si alta posterioara.
b. Articulatia atlantoaxoidiana. Atlasul se articuleaza cu axisul prin doua articulatii
atlantoaxoidiene laterale si o articulatie atlantooxoidiana mediana.
3.3 Miologia.
Muschi cu functie de sustinere sau de miscare a coloanei vertebrale.
a. Muschii prevertebrali. Sunt flexori ai capului si ai coloanei cervicale.
- Muschiul lung al capului. Origine : tuberculii anteriori ai proceselor transverse ale
vertebrelor C3-C6 ; insertie : pe fata inferioara a portiunii bazilare a occipitalului.

- Muschiul lung
inferioara si unaalsuperioara.
gatului. Alcatuit din trei portiuni , una verticala , una oblica
- Muschiul drept anterior al capului. Origine : pe fata interioara a masei laterale si a
procesului transvers al acestuia ; insertie : pe procesul bazilar al occipitalului.

b. Fasciile gatului.
- Lama superficiala a gatului. Pleaca de pe linia mediana ca o foita unica, ajunge
la muschiul sternocleidomastoidian (SCM) si se dedubleaza formand teaca

muschiului SCM, trece in trigonul lateral al gatului sub forma unei lame subtiri
ajungand la muschiul trapez unde formeaza teaca muschiului trapez, fixandu-se
in final pe procesele spinoase cervicale.
- Lama pretraheala. Ocupa spatiul triunghiular dintre cei doi muschi omohioidieni.
- Lama prevertebrala. Aceasta se intinde de la exobaza craniului pana in dreptul
vertebrei T3, unde se pierde treptat in masa conjunctiva a mediantului. Marginile

laterale ale acestei lame se fixeaza pe procesele transverse ale vertebrelor
cervicale.
c. Muschiul trapez.
17
- Muschi de forma dreptunghiulara cu insertie, medial, pe linia nuchala superioara,

pe protuberanta occipital externa, pe ligamentul nuchal si pe procesele spinoase
ale vertebrelor C7-T12,, precum si pe ligamentul supraspinos toracal. Fibrele
converg din acest punct spre centura scapulara, inserandu-se oblic, pe treimea
laterala a marginii posterioare si a fetei superioare a claviculei; fibrele mijlocii se
insera pe marginea posterioara a acromionului; fibrele inferioare se insera pe
marginea posterioara a spinei scapulei.
d. Muschiul latissim. Se mai numeste si muschiul dorsal mare si este cel mai lat
muschi al corpului avand o forma triunghiulara. Are originea pe fata externa a
celor trei sau patru ultime coaste. Se insera pe: procesele spinoase ale ultimelor
5-6 vertebre toracale , ale vertebrelor lombare si pe creasta sacrala mediana.
Muschiul se termina printr-un scurt tendon patrulater in fundul santului
intertubercular al humerusului.
e. Muschiul ridicator al scapulei. Porneste prin 4-5 fascicule de pe primele 4-5
procese transverse
unesc intr-un trunchialecomun
vertebrelor
care cervicale,
se insera de
pe unde se continua
unghiul superior alin jos si se
scapulei.
Sinergic cu trapezul, el ridica in totalitate scapula iar cand ia punct fix pe scapula,
inclina coloana vertebrala pe partea lui. Contribuie impreuna cu romboidul la
mentinerea scapulei in pozitie.
f. Muschiul romboid. Asezat pe peretele posterior al toracelui. Insertiile se fac pe
procesele spinoase ale primelor patru vertebre toracale si a ultimei cervicale.
Fibrele coboara pe marginea mediala a scapulei, are o actiune analoga cu
muschiul ridicator al scapulei: adductor si ridicator al umarului; el roteste scapula
in jurul unghiului lateral.
g. Muschiul dintat posterior si superior. Este un muschi subtire care se prinde pe
procesele spinoase ale primelor trei vertebre toracale, de unde se continua prin
patru fascicule ce se insera pe fata externa a coastelor 2-5. Actioneaza in
mecanismul de inspiratie, ridicand coastele.
h. Muschiul dintat posterior si inferior. Este un muschi subtire patrulater, situat in
partea inferioara a regiunii spatelui. Se prinde pe ultimile doua procese spinoase
toracale si primele doua lombare. Muschiul contribuie in mecanismul de
respiratie, coborand coastele, iar cand se contracta, amandoi devin inspiratori.
i. Musciul splenius. Situat inaintea trapezului, a romboidului, si a dintatului postero-
superior. Se
spinoase aleprinde pe jumatatea
ultimelor superioarasi aaligamentului
vertebre cervicale primelor 4-5nuchal pe procesele
vertebre toracale,
precum si pe ligamentele interspinoase. Se divide in doua fasii : spleniusul
capului ( se insera pe jumatatea laterala a liniei nuchale superioare si pe fata
laterala a mastoidei) si spleniusul gatului ( se prinde pe varful proceselor
transverse ale atlasului si axisului. Contractati bilateral sunt extensori ai capului;
18
in contractie unilaterala, inclina capul de aceeasi parte, imprimandu-i o miscare

de rotatie homolaterala.
j. Extensorul coloanei vertebrale. Reprezinta musculatura profunda a coloanei
vertebrale. Muschii componenti leaga bazinul de torace si de coloana vertebrala,
segmentele coloanei vertebrale intre ele si coloana de craniu.
k. Muschiul transversospinal. Dupa modul de asezare al fasciculelor musculare,
acest proces muscular se imparte in trei grupari : semispinalul, multifizii si
rotatorii. Actiunea globala a acestor muschi contribuie indeseobi la echilibrarea
corpului in ortostatism.
Fig. 10 Muschii regiunii spatelui
19
4. Importanta functionala a coloanei vertebrale.

Coloana vertebrala caracterizeaza vertebratele si indeplineste trei roluri majore:
- Rol important in protectia maduvei. Maduva spinarii se regaseste in canalul

vertebral al coloanei vertebrale fiind protejata de meninge. Alcatuirea coloanei, formata
anterior din corpurile vertebrale si posterior de arcurile suprapuse, evidentiaza rolul
protector al acesteia in ceea ce priveste adapostirea maduvei spinarii.
- Rolul static. In ortostatism coloana vertebrala prezinta un ax solid ce sustine
capul, trunchiul si membrele superioare. Coloana vertebrala preia greutatea de la
elementele mentionate mai sus si apoi transmite echilibrat greutatea la pelvis si la
membrele inferioare. Privind modul de distribuire a greutatii elementelor corpului, se
explica dezvoltarea vertebrelor lombare.
Curburile sagitale ale coloanei vertebrale au ca rezultat marimea rezistentei.
Acest fapt este exprimat de formula C2 + 1, in care C reprezinta numarul curburilor. La
om, coloana are indicele 17 ( 42 + 1=17), fata de o eventuala coloana cu o singura
curbura, cand indicele ar fi numai de 2 ( 12 + 1=2).
Coloana vertebrala poate prezenta si curburi patologice, ca urmare a
exagerarilor curburilor normale. Cifoza patologica se caracterizeaza prin accentuarea
convexitatii posterioare. Lordoza patologica se caracterizeaza prin accentuarea
convexitatii anterioare, iar scolioza prin exagerarea curburilor in plan frontal.
Curburile
functiunea patologice
unor viscere pot ale coloanei pot
fi influentate fi ereditare
in sens negativsau
de dobandite. Dezvoltarea
catre curburile si
patologice
ale coloanei vertebrale.
Rolul biomecanic. Coloana vertebrala este antrenata in miscari numeroase si
ample, iar datorita acestora, corpul are o mare mobilitate.
5. Evaluarea coloanei vertebrale.
5.1 Bilantul articular. Miscarile coloanei vertebrale.
Ele se realizeaza prin cumularea usoarelor deplasari ale corpurilor vertebrale (la
nivelul discurilor intervertebrale si a nivelul articulatiilor). Aceste miscari sunt limitate de
rezistenta ligamentelor si a articulatiilor intervertebrale si de gradul de compresibilitate a
tesutului fibrocartilaginos din care este compus discul.
Miscarea de flexie. In miscarea de flexie, portiunea anterioara a discurilor
-
intervertebrale este comprimata; in timp ce ligamentul vertebral comun posterior,

ligamentele galbene, ligamentele interspinoase, ligamentul supraspinos si
20
muschii spatelui sunt pusi in tensiune. Muschii care initiaza miscarea sunt cei ai
peretelui abdominal, in special dreptul abdominal si cei doi oblici, psoasul iliac si
muschii subhioidieni si sternocleidomastoidieni. Odata initiata miscarea, grupul
antagonist al flexorilor (extensorii coloanei) intra in actiune si gradeaza flectarea
trunchiului, invingand fortele gravitationale. In cazul rahisului cervical , trunchiul
ramane fixat, mentonul se apropie de stern, cu care poate veni in contact fara sa
deschida gura ; aceasta este miscarea-test. Reperul pentru masurarea
amplitudinii este planul masticator (suprafata de contact dintre cele doua arcade
dentare) care se proiecteaza la exterior pe linia care uneste coltul gurii cu lobul
urechii. Amplitudinea miscarii este de 300-450, din care 200 sunt date de
articulatiile sub-occipitale.
- Miscarea de extensie. In miscarea de extensie, portiunile posterioare ale
discurilor intervertebrale sunt comprimate, in timp ce ligamentul vertebral comun
anterior este pus sub tensiune. Extensia este blocata in ultima faza de intrarea in
contact a apofizelor
vertebrale, articulare
deci muschii si apoi
extensori, sunt aceiapofizelor spinoase.
care initiaza Muschii
miscarea, care santurilor
apoi este
controlata de grupul anterior. Mai intervin in extensie si spleniusul capului,
muschii posteriori ai gatului , interspinosii si muschii sacro-spinali. Amplitudinea
de extensie este mai dificil de apreciat fata de cea a flexie. Rahisul cervical -
amplitudinea masurata este de 300-450, din care 200-300 din articulatiile sub-
occipitale. Se poate aprecia lungimea menton-stern.
- Miscarea de inclinare laterala sau indoire. Aceasta miscare are maximum de
amplitudine in segmentul dorsal, muschii in inclinare sunt: patratul lombar,

psoasul, intertransversalii si dreptul lateral al capului. Mai pot interveni si
sternocleidomastoidianul (SCM), scalenii, muschii cefei, trapezul mare si micul
oblic abdominal. Curbura obtinuta nu este perfect concava, examenul clinic si
radiologic aratand ca maximul de inclinare laterala se afla in regiunea dorsala
medie si inferioara. Rahisul cervical - inclinatia laterala se apreciaza mai adesea
din fata si se masoara prin unghiul format dintre linia sprancenelor si linia
umerilor. Amplitudinea este de 40 0-450, din care 200 din articulatiile sub-
occipitale.
- Miscarea de rotatie sau rasucire. Este maxima in regiunea cervicala. Coloana
dorsala se roteaza putin si numai daca se inclina lateral. Coloana lombara se
rasuceste cand
abdominali, este in extensie.
intercostalii, sistemulMuschii care executa
spino-transvers al miscarea
muschilorsunt: oblicii
santurilor
vertebrale. Rasucirea de aceeasi parte se face prin marele dorsal, muschiul
splenius, lungul gatului si micul oblic abdominal. Rasucirea de partea opusa se
face prin mischiul spino-transvers si marele oblic abdominal. Pentru a aprecia
corect aceasta miscare , evaluarea trebuie sa se faca vertical, de sus, subiectul
fiind asezat pe un scaun cu speteaza joasa, fixand bazinul si genunchii. Planul
21
de referinta este planul frontal, trecand prin vortex. Rahisul cervical - trunchiul
fiind fixat la baza sa, se identifica unghiul format de planul sagital si planul de
simetrie al capului. Unghiul masurat intre planul frontal si linia umerilor reprezinta
rotatia trunchiului, se poate astfel deduce rotatia proprie a rahisului cervical, care
este de 450-600, din care 300 sunt executate de articulatiile sub-occipitale. In
total, amplitudinea de rotatie a coloanei vertebrale poate atinge 105 0 pe fiecare
parte; ceea ce inseamna un sector de 210 0 acoperit, care duce privirea in
spatele planului frontal cu un unghi de 150 ( se adauga aici si miscarea de rotatie
a globilor oculari).
5.2 Rahisul cervical. Bilantul muscular.

Flexia gatului.
- Amplitudinea de miscare:
nivelului de disparitie coloanaCea
a convexitatii. vertebrala
mai marese flecteaza
parte putin
a miscarii deasupra
se produce la
nivelul articulatiei atlanto-occipitale.
- Factorii care limiteaza miscarea:
o Tensiunea ligamentului vertebral comun posterior, a ligamentului galben si
a ligamentelor interspinoase si supraspinoase;

o Tensiunea muschilor posteriori ai cefei;
o Contactul marginilor inferioare ale corpilor vertebrali cu fata superioara a
corpilor vertebrali subiacenti;

o Compresiunea fibro-cartilajelor in fata.
- Muschii principali:
o Sternocleidomastoidian;
- Muschii accesori:
o Marele drept anterior;
o Lungul gatului;
o Scalenul anterior, posterior si mijlociu;
o Micul drept anterior.
Evaluarea flexiei gatului:

-
Impotriva gravitatieiflecteaza
toracelui, subiectul - forta 4,5 : culcat
coloana pe spate,
cervicala pe se mentine
toata partea de
amplitudinea inferioara
miscare.a
Rezistenta se aplica pe frunte. Daca exista o diferenta de forta musculara dintre
cei doi SCM, acestia se pot evalua separat prin rotatia capului, de-o parte si
flexia gatului de cealalta parte.
22
- Impotriva gravitatiei - forta 3: culcat pe spate, se mentine partea inferioara a

toracelui, subiectul flecteaza coloana cervicala (daca amplitudinea este totala
atunci forta =3; daca amplitudinea este partiala atunci forta = 3-).
- Fara gravitatie - forta 1,2 : se palpeaza muschii SCM de fiecare parte a gatului
cand subiectul incearca sa flecteze gatul.
Extensia gatului.
- Amplitudinea de miscare: extensia coloanei cervicale pana cand capul vine in
contact cu muschii posteriori ai partii superioare a trunchiului.
- Factorii limitanti ai extensiei:
o Tensiunea ligamentului vertebral comun anterior;
o Tensiunea muschilor anteriori ai gatului;
o Apropierea apofizelor spinoase.
- Fixarea miscarii:
Contractia extensorilor spinali ai toracelui si coboratorii omoplatului si

o
claviculei;
o Greutatea trunchiului si a membrelor superioare.
- Muschii principali:
o Muschiul trapez (fasciculul superior);
o Muschiul splenius al capului;
o Muschiul splenius al gatului;
o Muschii spinali;
o Transversul gatului;
o Spinalul capului.
- Muschii accesori:
o Transversal spinal;
o Marele si micul oblic al capului;
o Ridicatorul scapulei;
o Marele si micul drept posterior.
Extensia gatului:
Impotriva gravitatiei - forta 4,5 : decubit ventral, gatul in flexie, partea superioara
-
a toracelui plus omoplatii in sustinere, subiectul extinde coloana cervicala pe
toata amplitudinea
extensori de miscare;
de pe partea dreapta rezistenta se aplica
pot fi evaluati pe regiunea
prin rotatia occipital
si extensia (muschii
capului spre
dreapta si invers).
- Impotriva gravitatiei - forta 3: decubit ventral, gatul in flexie, partea superioara a
toracelui plus omoplatii sustinuti, subiectul extinde coloana cervicala (daca

amplitudinea miscarii este totala se aplica forta 3; daca amplitudinea este
partiala, forta este aplicata la nivel 3-).
23
Fara gravitatie - forta1,2: decubit ventral, se poate observa o schita de miscare

-
sau se palpeaza muschii regiunii posterioare a gatului (se poate executa testul
cu capul sprijinit de masa). Miscarea trebuie executata pe toata amplitudinea sa;
muschii dorsali se pot contracta si ridica partea superioara a trunchiului ,
simuland extensia regiunii cervicale. Bilantul poate fi denaturat daca exista o
paralizie a extensorilor capului; examinatorul sustine capul in timpul extensiei
trunchiului. Bilantul extensorlor coloanei se completeaza la adult cu un break-
test: cand extensorii rahisului sunt in contractie completa, se aplica o presiune
puternica pe partea superioara a trunchiului timp de cateva secunde, dovedind
rezistenta statica a extensorilor.
24
Fig. 12 Miscarile posibile ale coloanei cervicale.(A-flexie,B-extensie,C-inclinare

laterala dreapta,D-inclinare lateral stanga, E- rotatie spre dreapta,F- rotatie spre
stanga)
6. Simptomatologia spondilozei cervicale.

6.1 Semnele si simptomele spondilozei cervicale.
Procesul de degenerare al rahisului cervical in cazul spondilozei cervicale
manifesta o serie de semne si simptome care evidentiaza instalarea sau agravarea
acestei afectiuni. Dintre ele putem enumera:
- Durere cronica sau acuta in zona gatului;
- Durere la nivelul membrelor superioare (bratelor);
- Senzatia de amorteala a mainilor;
- Ameteala;
- Dureri de cap puternice;
- Dureri radiculare;
- Aparitia cefaleei;
- Afectarea coordonarii neuro-motorii;
- Tulburari de mers in cazurile avansate;
- Scaderea fortei musculare la nivelul bratelor;
- Diminuarea spatiului de miscare;
- Poate aparea, in anumite cazuri, reducerea cantitatii de sange care iriga creierul;
Simptomatologia este dominata de durerea aparuta la nivel cervical, care poate fi
acuta sau cronica, continua sau intermitenta cu localizare la nivel cervical sau uneori cu
iradiere pe traiectul nervilor adiacenti.
Clinic se observa sindroame distincte care includ, pentru spondiloza cervicala,
cefalee, durere in umar, durere sub-occipitala, simptome radiculare si mielopatie
spondilotica cervicala. Pe masura ce apare degenerarea discului intervertebral, stresul
mecanic determina aparitia osteofitelor pe fata ventrala a canalului spinal.
Frecvent, intervin modificari degenerative asociate sistemelor articulare, hipertrofia
ligamentului
enumerandu-se galben
printresi primele
osificarea ligamentului
simptome care duclongitudinal posterior,
la accentuarea acestea
si agravarea
rahisului cervical.
Durerea cervicala poate fi insotita de un sindrom vertiginos, scaderea fortei
musculare si parestezii la nivelul membrelor superioare. In unele cazuri, datorita iritatiei
nervilor si a ganglionilor vegetativi, pot aparea stari de oboseala, palpitatii, dureri si
25
parestezii la nivelul membrului superior stang cu iradiere pana la nivelul degetelor,

insotite de dureri precordiale care imita un sindrom coronarian.
Majoritatea acestor manifestari sunt declansate sau accentuate de efectuarea unor
miscari bruste de flexie, extensie, miscari de inclinare laterala a gatului sau rotire brusca
a capului.
Radiculopatia cervicala. Compresia radacinilor nervoase cervicale conduce la
modificari ischemice care determina disfunctia senzoriala: durere radiculara si disfunctie
motorie si slabiciune. Radacina vertebrei C 6 este afectata frecvent datorita degenerarii
predominante a spatiului dintre C 5 si C6. Spatiile imediat afectate sunt cele dintre
vertebrele C6 si C7. Cele mai multe cazuri de radiculopatie se trateaza cu terapie
conservativa, unele dintre ele necesitand chiar interventie chirurgicala.
Mielopatia cervicala. Este consecinta cea mai severa a degenerarii discului
intervertebral cervical, mai ales cand este asociata cu colaborarea canalului cervical.
Mielopatia cervicala are un debut insidiuos care devine aparent la persoanele intre 50 si
60 de ani.
Fig 11. Mielopatia cervicala.
In functie de elementele neurologice principale se descriu cinci categorii de mielopatie

cervicala:
- sindromul leziunii transverse;
26
- sindromul motor;
- sindromul cordoanelor centrale;
- sindromul Brown-Sequard;
- sindromul medular (brahialgia);

Complicatiile mielopatiei cervicale. Mielopatia poate determina dizabilitati care
sunt impartite astfel:
- gradul 0 : semne ale afectarii radacinilor, fara evidenta afectarii maduvei;
- gradul I : semne ale afectarii maduvei spinarii, greutatea pacientului inca este
normala;
- gradul II: este prezenta afectarea greutatii;
- gradul III: anomaliile greutatii;

- gradul IV: deplasarea pacientului este posibila doar cu asistenta;
- gradul V: pacientul este imobilizat in carucior sau tinut in pat.
Alte complicatii se pot manisfesta sub forma de: paraplegie, tetraplegie, infectii
respiratorii.
6.2 Diagnosticarea spondilozei cervicale.
Exista mai multe metode de diagnosticare a spondilozei cervicale :

o Verificarea mobilitatii coloanei cervicale - spondiloza limiteaza miscarile
gatului, de aceea medical se va controla gradul si amplitudinile miscarilor
de rotatie, flexie si extensie.
o Examen neurologic - cauta o eventuala afectare a maduvei si nervilor de
catre spondiloza.
o RMN - produce imagini mai detaliate decat o simpla radiografie a coloanei
cervicale si permite aprecierea leziunilor de la nivelul maduvei spinale

o Mielograma - este o investigatie radiologica obtinuta prin injectarea in
canalul spinal a unei substante speciale care permite o mai buna vizionare
a maduvei.
o Testul compresiei gatului (semnul Spurling) – daca rezultatele testului sunt
positive, este diagnostic pentru radiculopatia cervicala. Testul este

efectuat prin extensia activa a capului pacientului spre partea dureroasa in
timpul sezutului pe scaun. Se va apasa usor axial pentru a compresa
foramenul neural ipsilateral in timpul flexiei si a rotatiei. Manevra are o
27
specificitate de 100%. Alte teste utile sunt tractiunile manuale si testul

abducerii umarului.
o Semnul Hoffman - este o contractie reflexa a policelui si a indexului dupa
prinderea degetului mijlociu. Semnul este valabil doar daca este asociat
cu alte elemente motorii neurale. Un alt test util este reflexul muschiului
pectoral. Este evidentiat prin lovirea usoara a tendonului muschiului in
groapa delto-pectorala, cu adductia si rotatia interna a umarului daca este
prezenta hiperactivitate. Un test pozitiv sugereaza compresia maduvei
spinarii cervicale dintre vertebrele C2 si C4.
6.3 Examenul clinic.

Radiografia cervicala simpla este o rutina pentru fiecare pacient suspect de
spondiloza cervicala. Aceasta investigatie evalueaza articulatiile fetei vertebrale, spatiile
intervertebrale si formatiunile
coloanei cervicale ostefitice.instabilitatea.
pentru a detecta In anumite Radiografia
conditii, estearata
necesara flexia
colaborarea
spatiului intervertebral, osteofitoza, pierderea lordozei cervicale, diametrul canalului
vertebral.
Mielografia cu scanare computer tomografica completa este testul imagistic de
electie in evaluarea stenozei spinale si a foramenului. Mielografia aduce informatii
anatomice in evaluarea spondilozei. Este utila pentru vizualizarea radacinilor nervoase.
Rezonanta magnetica este de real ajutor in diagnosticarea spondilozei cervicale.
Prezinta avantaje precum: imaginea directa in planuri multiple, definirea mai buna a
elementelor neurale, cresterea acuratetii, neinvazivitatea.
Electromiografia este utila in evaluarea radiculopatiei cauzata de spondiloza, dar
este limitata in evaluarea mielopatiei.
28
PARTEA A II- A
29
1. Profilaxia spondilozei cervicale.

Kinetoprofilaxia primara are o larga adresabilitate si consta in utilizarea
exercitiului fizic ca mijloc de intretinere a starii de sanatate, a integritatii si
functionalitatii normale a organismului. Ea este indicata indiferent de varsta, sex sau
pregatire fizica anterioara. In vederea prevenirii aparitiei si agravarii spondilozei
cervicale este necesar sa respectam regimul de munca, odihna, alimentatie,
eliminarea stresului, autoeducarea si autocontrolul emotiilor si schimbarea gandirii
negative in gandire pozitiva.
De asemena, se recomanda ca patul sa fie tare, iar perna mai mica. Benefic
este ca, o data sau de doua ori pe an, sa se faca sedinte de reflexoterapie, masajul
coloanei vertebrale si kinetoterapie.
Prin masaj si kinetoterapie se inlatura blocajele si deplasarile vertebrelor, se
elibereaza vasele sangvine si fibrele nervoase, se restabileste circulatia si incet,
incet, dispar simptomele cervicalgiei si se restabileste functia normala a
organismului. Obiectivele urmarite sunt:
- mentinerea mobilitatii articulare, fortei si rezistentei musculare,
- mentinerea posturii corecte.
- mentinerea capacitatii de efort
- mentinerea coordonarii si abilitatii miscarilor. Obiectivele specifice sunt
legate de predispozitia unor persoane pentru afectarea patologica a coloanei
vertebrale in general (obezi, femei gravide, persoane cu munca fizica grea,
insuficiente musculo-ligamentare, deficiente fizice la nivelul coloanei vertebrale
sau membrelor inferioare etc.).
Scopul tratamentului consta in:
- scaderea greutatii corporale;

- tonifierea musculaturii paravertebrale, fesiere, abdominale;
- corectarea unor modificari ale coloanei vertebrale prin insusirea de posturi si
aliniamente corecte ale corpului.
Riscul aparitiei spondilozei cervicale poate fi scazut daca se mentine o postura
corecta, daca se practica exercitii fizice regulate, pe tot parcursul vietii, pentru
30
intarirea musculaturii cervicale si a ligamentelor si evitarea producerii unor

traumatisme la acest nivel.
2. Tratamentul spondilozei cervicale.

Tratamentul este adaptat formelor clinice si se realizeaza prin mijloace
ortopedice, medicamentoase, balneofizioterapice si kinetice. Scopul tratamentului in
spondiloza cervicala este ameliorarea durerii, mentinerea mobilitatii articulare,
diminuarea handicapului fizic si evitarea leziunilor permanente ale maduvei si nervilor.
Cazurile usoare beneficiaza de pe urma tratamentului antiinflamator (Ibuprofen),
a exercitiilor fizice prescrise de un fizioterapeut, cu scopul de a intari muschii si
articulatiile. Uneori poate fi prescrisa purtarea unei orteze cervicale pentru a limita
miscarile gatului si a reduce inflamatia nervilor.
Cazurile mai grave necesita spitalizare, cu imobilizarea gatului si admistrare de
miorelaxante si corticosteroizi pentru reducerea inflamatiei si a durerii. Daca
tratamentele de mai sus nu dau rezultate si durerea persista, sau daca au aparut
semne si simptome neurologice, este necesar tratamentul chirurgical. Tratamentul in
spodiloza cervicala este unul care trebuie sa fie tratat cu maxima seriozitate. El este
compus din tratament medicamentos cu admistrare de analgezice, recomandate de
medic si intotdeauna insotit de kinetoterapie care este singurul tratament ce invinge
boala (exceptand cazurile care necesita interventie chirurgicala).
2.1 Tratamentul medicamentos.

Tratamentul medicamentos vizeaza:
- combaterea durerii,
- combaterea inflamatiei perirarticulare,
- combaterea contracturii musculare,
- sedarea pacientilor.
Se administreaza
- AINS in posologii diferite (oral, supozitoare sau intramuscular)
- medicatie antalgica la nevoie (Algocalmin, Paracetamol, Tramal).
- Glucocorticoizii se aplica in infiltratii paravertebrale sub forma de hidrocortizon
acetat, betametazon - Diprophos sau Triamcinolon acetonid etc. cu xilina 1%.
31
- Medicatia decontracturanta (Clorzoxazon, Mydocalm, Myolastan) este de obicei

asociata cu folos.
- Terapia sedativa cu tranchilizante, barbiturice sau neuroleptice (asocierea cu
fenotiazine antidepresive) este de asemenea utila.
Medicatia condroprotectoare constituie o terapie moderna de fond in procesul
degenerativ cartilaginos.
Tratamentul medicamentos actioneaza impotriva durerii cervicale, insa efectele
lui sunt de scurta durata si uneori pot fi agresive pentru persoanele cu probleme
gastrice (de aceea antiinflamatoarele se asociaza cu medicamente de tip pansament
gastric); aceasta medicatie se ia cel mult 15 zile. Efectele sunt limitate deoarece se
trateaza durerea si nu cauza (in lipsa kinetoterapiei, fenomenele dureroase reapar).
2.2 Tratamentul igienico-dietetic.
Consta in repaus la pat in puseurile de acutizare. In stadiile de remisiune se
recomanda:
- evitarea unor miscari contraindicate;
- reducerea solicitarii articulare prin corectarea viciilor posturale si a lordozei - lombare
excesive;
- corectarea greutatii corporale la pacientii obezi;
-evitarea solicitarii excesive a articulatiilor afectate;
-evitarea ortostatismului prelungit.

Educatia bolnavului este o componenta esentiala a programului de recuperare.
Bolnavul trebuie instruit cu privire la biomecanica corpului, posturile corecte in
ortostatism si in pozitia asezat pentru mentinerea lordozei si protectia structurilor lezate,
modalitatile concrete de ridicare din clino- in ortostatism, cat si posturile corecte in
diferite activitati uzuale.
2.3 Tratamentul chirurgical.
Acesta se face in formele severe de boala, cu limitarea miscarilor in articulatiile
afectate. Daca tratamentul conservator nu da rezultate sau daca semnele neurologice si
simptomele, cum ar fi scaderea fortei mainilor sau picioarelor, devin mai pregnante,
probabil va fi nevoie de o interventie chirurgicala. Tipul de interventie chirurgicala va
depinde de tipul de compresie a structurior nervoase (osteofitii vertebrali, stenoza
spinala). Cele mai frecvente tipuri de interventii chirurgicale includ:
32
- Abordarea anterioara: chirurgul face o incizie anterioara la nivelul gatului, si

acceseaza portiunea anterioara a coloanei vertebrale. Apoi, acesta poate scoate discul
intervertebral si portiunea herniata a discului (hernia de disc cervicala), in functie de
procesul patologic existent. Uneori, dupa inlaturarea discului intervertebral, chiurgul
prefera sa umple spatiul dintre vertebre cu o grefa osoasa sau cu un implant (caja
intervertebrala).
- Abordarea posterioara: prin aceasta abordare, chirurgul repozitioneaza oasele
din portiunea posterioara a coloanei vertebrale cervicale, mai ales in cazul in care
canalul vertebral prezinta ostenoza la mai multe nivele. Aceasta operatie, numita
laminectomie, rezeca portiunea osoasa posterioara a vetebrelor printr-o incizie situata
la nivelul regiunii posterioare a gatului. Riscurile acestei proceduri includ infectia,
ruptura unei membrane care acopera maduva spinarii la nivelul locului unde s-a
efectuat actul chirurgical, hemoragia, tromboza venoasa profunda, agravarea semnelor
neurologice. In plus, chirurgia poate sa nu elimine toate problemele pe care le are
pacientul datorita spondilozei cervicale.
3. Tratamentul balneo-fizio-kinetic al spondilozei cervicale.

Balneofizioterapia actioneaza impotriva durerii cervicale avand efect antialgic,
ajuta la cresterea troficitatii zonelor adiacente coloanei vertebrale si la decontractarea
musculaturii paravertebrale cervicale.
Efectele balneofizioterapiei sunt mult mai benefice si de lunga durata daca
aceste proceduri se asociaza cu masajul terapeutic.
Obiectivele recuperarii in spondiloze sunt:
- Combaterea durerilor;
- Combaterea redorilor si retractiilor;
- Stabilizarea procesului de artroza;
- Recastigarea mobilitatii coloanei vertebrale;
- Promovarea exercitiilor de asuplizare a coloanei;
- Armonizare a curburilor fiziologice;
- Tonifierea musculaturii paravertebrale;
- Crearea unui comportament igienic si ergonomic va proteja coloana,
preintampinand progresia proceselor degenerative si aparitia puseurilor acute.
33
Fizioterapia are cele mai largi recomandari, cu cele mai eficiente rezultate.
Aproape ca nu exista contraindicatii din punctul de vedere strict al bolii artrozice,
excluzand bineinteles numai formele complicate (cardiaci, pulmonari decompensati,
etc.). Mijloacele fizice cele mai folosite sunt din domeniul electroterapiei, termoterapiei
si balneoterapiei.
3.1 Tratamentul prin hidro-termoterapie.

Termoterapia poate fi aplicata prin impachetari uscate generale cu sticle calde de
aproximativ 30-60 minute.
O alta abordare a termoterapiei este impachetarea cu parafina. Parafina se
topeste intr-un vas, intr-o cantitate suficienta, in asa fel incat sa mai ramana cateva
bucati neincalzite, pentru a evita supraincalzirea. Cu ajutorul unor mansoane din panza
cauciucata, prevazute cu un orificiu si a unei palnii, se toarna parafina.
Peste stratul de parafina se pune o bucata de flanela si se acopera regiunea cu o
patura. Durata procedeului este de 30-60 de minute. Regiunile corpului acoperite cu par
se rad sau se ung cu ulei inainte de aplicarea parafinei; pe regiunile fine ale corpului ,
inlaturarea parafinei se realizeaza foarte usor datorita transpiratiei produsa de caldura
emanate de parafina.
Actiunea parafinei provoaca o supraincalzire profunda si uniforma a tesuturilor.
Pielea se incalzeste la 38 0-400C provocand o transpiratie locala abundenta.
aplica oLaprocedura
desfacerea parafinei se evidentiaza hiperemia produsa. Dupa impachetare se
rece.
Hidroterapia include mai multe abordari, dintre care putem enumera:
Baia kinetoterapeutica : reprezinta baia in apa calda la care se asociaza miscari
-
ale articulatiilor bolnavului. Se efectueaza intr-o cada mai mare ca cele obisnuite,
care se umple ¾ cu apa la temperatura de 36 0-370C. Bolnavul este invitat sa se
urce in cada si timp de 5 minute acesta se acomodeaza cu temperatura. Dupa
aceea, tehnicianul executa (sub apa) la toate articulatiile, toate miscarile posibile.
Tehnicianul sta in dreapta pacientului. Se incepe cu degetele membrului inferior
de partea opusa, apoi pe rand se imprima miscari si celorlalte articulatii; se trece
la membrul inferior de aceeasi parte, manevrele se continua apoi la membrele
superioare, intai cel de parte opusa, apoi cel de aceeasi parte, pornindu-se tot
de la extremitati (degete). La final se trece la imobilizarea trunchiului si la miscari
in articulatiile capului si ale coloanei cervicale.
34
Toate aceste miscari se executa intr-o perioada de timp de 5 minute. Dupa

aceea bolnavul sta in repaus, ulterior urmand efectuarea, de unul singur, a
miscarilor imprimate de technician.
Durata baii este de 20-30 de minute, dupa care bolnavul este sters si lasat sa se
odihneasca.
Mod de actiune : factorii pe care se bazeaza efectele baii kinetoterapeutice sunt
cei termici si cei mecanici.
- Baile medicinale. Modul de actiune al acestora este bazat pe factorii termic,
chimic si mecanic. Una din abordarile bailor medicinale este baia cu iod.
Se realizeaza in cazi de lemn acoperite cu capac sau cu o patura ,in asa fel incat
numai capul bolnavului sa ramana afara, pentru a evita actiunea nociva a
vaporilor de iod. Iodul micsoreaza vascozitatea sangelui provocand vasodilatatie
si scazand tensiunea arteriala, mareste puterea de aparare a organismului
determinand reactii locale la nivelul tesuturilor si organelor, contribuind la
reducerea fenomenelor inflamatorii.
- Baile cu abur. Se foloseste caldura umeda sub forma de vapori. Ele aduc un
aport mare de caldura, ridicand intr-un timp relativ scurt ,temperatura corpului.
Pentru ca baile de abur sa fie mai usor suportate, se pleaca de la o temperatura
initiala de 380C - 420C si se urca treptat pana la aproximativ 55 0C.
Durata lor variaza in raport cu boala si rezistenta organismului: de la 5 minute
pana la 30 de minute. Daca dorim sa marim transpiratia bolnavului, acesta va
bea intre 250 si 500 ml ceai sau apa. In timpul acestei proceduri se pune o
compresa
racire, baielasau
cap,
dusceafa
rece.sau inima. Baia de abur se termina cu o procedura de
3.2 Tratamentul prin electroterapie ( tehnica, efecte ).

Electroterapia este acea parte a fizioterapiei care studiaza utilizarea actiunii diverselor
forme ale energiei electrice asupra organismului, cu scop curativ sau profilactic.
Electroterapia este folosita sub diferite forme:
- Curenti de joasa frecventa (galvanizari);
-
-
Ionizari
Curenti cu
cu novocaina, clorura de calciu, histamina;
impulsuri (TENS);
- Curenti diadinamici;
- Curenti interferentiali de frecventa medie;
- Curenti de inalta frecventa (ultrasunet, magnetodiafluxul si ultrascurte).
Proceduri folosite in tratamentul electroterapiei:
35
- Curentul galvanic: prin curent galvanic se intelege o deplasare de sarcini de-a

lungul unui conductor.
Efectele fizico-chimice ale curentului galvanic sunt: efectul termic, efectul
termoelectronic, efectul magnetic, electroliza si electroforeza.
Bolnavul va sta in decubit anterior pe o canapea de lemn cu saltea de cauciuc
imbracata cu cearceaf curat. Electrozii vor fi aplicati intotdeauna, fie numai prin
intermediul unui strat hidrofil imbibat cu apa (tifon,burete gros de 2 cm), fie prin
intermediul apei in cazul bailor electrice. Durata este de 30 de minute, zilnic sau
la doua zile.
- Ionizarile. Reprezinta procedura prin care introducem in organism cu ajutorul
curentului electric diferite substante medicamentoase cu actiuni farmacologice.
Pentru a putea face o ionizare avem nevoie de aparatura folosita in galvanizare,
folosind substante medicamentoase ca: xilina, clorura de calciu.
- Curentul dinamic. Este o forma derivata din curentul sinusoidal de 50 Hz, care a
suferit o serie de modificari.
Tratamentul cu curenti diadinamici in spondiloze cuprinde mai multe etape :
D.F.(tratament preliminar obligatoriu cu efect spasmolitic si analgezic temporar),
P.S.(perioada scurta - folosit in traumatisme articulare, nevralgii cu sau fara
tulburari) si P.L. ( lunga perioada - folosit in atrofii musculare netede).
- Ultrasunetul. Tratamentul cu ultrasunete este una dintre cele mai bune proceduri
ale fizioterapiei.
frecventa deosebitEste
de vorba de transmiterea
mare produse vibratiilorde
de un generator mecanice pendulare
ultrasunete, pe o
penetrarea
si absorbtia acestora in corpul omenesc. Efectele lor sunt deosebite fata de cele
ale diverselor forme de curenti electrici.
Pe regiunea de tratat se aplica un unguent ( fenilbutazona, indomethacin ), se
face miscarea capului (emitator) incet si lipit pe suprafata respectiva.
3.3 Tratamentul prin masaj.

Masajul reprezinta totalitatea manipularilor manuale aplicate sistematic la
suprafata organismului in scop terapeutic si curativ.

3.3.1 Efectele fiziologice ale masajului cefei.
Provoaca o activare a circulatiei locale venoase si limfatice. Prin actiunea locala
se îmbunatateste circulatia în muschii cefei, care sunt predispusi la staza circulatorie si
la oboseala.
36
Produce o decongestionare reflexa a circulatiei endocraniene, cu efecte

linistitoare asupra sistemului nervos central.
Datorita efectelor sale, masajul cefei este folosit ca act final în masajul general.
Masajul cefei este indicat în tratamentul nevralgiilor locale, al durerilor de cap, al
contracturilor musculare, a limitarii mobilitatii gatului, al oboselii nervoase, al tulburarilor
sistemului nervos central. Este folosit si pentru prevenirea sau îndepartarea depunerilor
locale de grasime.
Toate aceste actiuni se explica prin actiunea exercitata de masaj asupra pielii
indeosebi, organ bogat vascularizat si mai ales inervat, in piele existand numeroase
terminatii nervoase (exteroreceptori), puncte de plecare a unor serii de reflexe. La
acestea trebuie adaugate si efectele excitante, pe care le exercita masajul asupra
terminatiilor nervoase din muschi, ligamente si tendoane. Cel mai important mecanism
de actiune al masajului este reprezentat deci de mecanismul reflex.
Acesta pleaca de la exteroreceptorii din tegument si proprioreceptorii din muschi
si tendoane, la nivelul carora iau nastere stimuli de diferite intensitati care pornesc spre
sistemul nervos central.
Aceste reflexe explica efectele generale ale masajului, precum si o parte din
actiunile lui locale. Trebuie adaugat, de asemenea, ca organele interne in suferinta se
manifesta prin senzatii dureroase ale peretelui toracic sau abdominal, deci superficiale,
fiecarui organ corespunzandu-i o anumita zona cutanata.
Topografia acestor zone metamerice cutanate a fost stabilita de Head si de
aceea ele poarta numele de „zonele Head”.
3.3.2 Tehnica masajului.
Din punct de vedere topografic, gatul prezinta doua regiuni: anterolaterala si
posterioara. În regiunea anterolaterala a gatului se gasesc organe importante: laringele,
traheea si esofagul, manunchiul vasculonervos al gatului, tiroida si paratiroidele etc.
În regiunea posterioara a gatului se gasesc mai multi muschi, cu rol static si
dinamic, asezati pe mai multe straturi. Masajul regiunii anterolaterale a gatului se va
face tinand seama de organele importante prezente la acest nivel.
Pozitia.
Subiectul este in decubit dorsal sau sezand rezemat, cu capul în usoara
extensiune. Maseurul sta sau sade în fata sau la dreapta celui pe care îl maseaza.
Netezirea regiunii anterolaterale a gatului se face prin alunecari usoare, pornind
de sus în jos,de la barbie si mastoida spre clavicule si stern. Manevra se executa
37
pornind cu radacina si marginea ulnara a mainilor si terminand cu marginea lor radiala

si cu varful degetelor. Se poate lucra simetric sau asimetric.
Frictiunea se executa minutios si insistent, foarte usor si cu precautie, evitand
glanda tiroida.
Framantatul se executa rar, sub forma de cuta, de-a lungul muschilor
sternocleidomastoidieni si a marginii laterale a muschilor trapezi.
Vibratiile executate numai manual, sunt foarte utile în masajul acestei regiuni.
Masajul se încheie cu neteziri lungi, lente si linistitoare.
Masajul gatului poate fi asociat cu mobilizarea metodica a gatului, în timpul sau
dupa sedinta de masaj.
Masajul regiunii posterioare a gatului (masajul cefei).
Pozitia.
rezemata Subiectul
pe dosul estesau
mainilor asezat în sul
pe un decubit
mic siventral,
moale;cumasajul
capul usor flexatexecuta
se poate si cu fruntea
si în
pozitia sezand pe un scaun,cu fruntea sprijinita pe un plan potrivit de înalt. Pe scaunul
de masaj, pozitia cea mai favorabila este calare, sezand cu trunchiul usor înclinat si cu
capul sprijinit pe planul lung al scaunului, care este ridicat pana aproape de verticala.
Manevrele folosite pentru masajul cefei sunt: netezirea, frictiunea, framantatul,
percutatul si tocatul.
Netezirea consta din alunecari executate cu o mana sau cu ambele, pornind de
sus, de deasupra insertiilor muschilor cefei pe occipital si coborand pana la baza
gatului, între omoplati si pe umeri. Manevra începe cu radacina mainilor si se termina cu
varful degetelor, care pe masura ce coboara se departeaza putin între ele .
Pentru netezirea partilor laterale ale gatului palmele se asaza cu marginea lor
ulnara sub urechi si aluneca în jos pana peste umeri, terminand cu marginea lor radiala.
Alunecarile se fac simultan sau alternativ. Dupa cateva manevre lungi, se executa un
masaj stimulant cu alunecari scurte si dese, pornind de la cap si coborand din aproape
în aproape spre omoplati si umeri. Alunecarile se pot executa si în forma vibratorie.
Frictiunea se aplica pe toata întinderea cefei. În partea de sus, la nivelul insertiei
muschilor,
mijlocie se executa
si inferioara cu varful
a cefei, întredegetelor
omoplati miscari reduse
si pe umeri, circulare
frictiunile se si liniare;cuînmiscari
executa partea
mai ample, cu podul palmei si cu radacina mainilor.
Framantatul se aplica mai ales pe partile laterale si inferioara ale cefei. Marginea
laterala a muschiului trapez se prinde între police si celelalte patru degete, si se
framanta deplasand mainile în sus si în jos de-a lungul marginii muschiului. Se poate
aplica si o varianta de framantat „în cuta”: cu o mana sau cu ambele maini, aplicate
38
perpendicular pe lungimea gatului, se cuprinde ceafa între degetele mari si varfurile

celorlalte degete; se executa deplasari în sus si în jos, printr-o miscare ondulatorie.
Framantatul se poate combina cu frictiunea.
Percutatul se combina cu tocatul. Percutiile executate cu varful si pulpele
degetelor, care cad o parte si de alta a liniei mediane, prin loviri foarte fine în partea de
sus a cefei, cresc în intensitate pe masura ce coboara, transformandu-se în tocat, care
se executa cu partea cu unghii a degetelor, între omoplati si cu partea lor palmara pe
umeri. Masajul cefei se încheie prin manevre lungi si lente de netezire calmanta.
Artroza cervicala. Beneficiaza de masajul terapeutic, care are ca obiective
calmarea durerilor, relaxarea musculaturii si reducerea contracturilor.Pentru ca masajul
sa fie calmant si miorelaxant se recomanda manevre usoare si lente. Se executa
neteziri descendente în regiunea cefei, continuate cu frictiuni si framantari „în cuta” a
caror intensitate se adapteaza sensibilitatii locale. Pentru decontracturare musculara se
efectueaza vibratii cu varfurile degetelor pe muschii cefei.
In caz de spondiloza se va insista cu geluiri, frictiuni, vibratii pe tot traseul
coloanei cervicale, se va decontracta musculatura contractata si se va face o usoara
gimnastica la nivelul coloanei cervicale.
In caz de nevralgii Arnold se va insista cu geluiri si frictiuni in jurul gaurilor
nervului Arnold si pe linia nuchala. In contracturi musculare se insista pe zona
contractata.
Gimnastica gatului:
- Flexie - extensie
- Lateral dreapta - lateral stanga
- Miscari de rotatie
- Miscari de circumductie.
In caz de torticolis, se va face un masaj sedativ asupra regiunii contractate
(muschiul trapez) si un masaj tonifiant pe musculatura antagonista sanatoasa,
incercand o reechilibrare a situatiei. Daca situatia este mai grava se incearca o metoda
de relaxare
de suprasolicitare a muschiului
al intregii regiuni. trapez contractat prin miscari cu rezistenta, apoi masaj
Efectele analgezice si de relaxare musculara sunt mai bune atunci cand masajul
se executa dupa o procedura de termoterapie, exceptie facand cazurile de
nevralgie cervico brahiala, unde aplicarea caldurii este contraindicata.
Miscari dupa masajul coloanei cervicale:
39
- flexia si extensia gatului (capului). Pentru extensie, o mana sta in crestet, iar cealalta
sub vertebra C7; pentru flexie mainile se inverseaza: una sta pe crestet si cealalta pe
piept. Se executa miscari de lateralitate spre stanga si spre dreapta; o mana sta pe
crestet, cealalta fixeaza umarul spre care aplecam capul.
- miscari de rotatie: spre dreapta, spre stanga; cu o mana pe barbie tragem, iar cu
cealalta pozitionata dupa ureche, impingem, mai intai intr-un sens, apoi in celalalt
(pacientul priveste spre umar);
- circumductia: o mana pe crestet, cealalta sub C7, aplecam capul inainte, cu barbia in
piept, facem rostogolirea ampla a gatului/capului, astfel incat sa treaca prin toate cele
patru puncte cardinale, de 3-4 ori; oprim capul cu barbia in piept pentru o secunda si
reluam miscarea in sens invers, de acelasi numar de ori. In final ne oprim, tot cu barbia
in piept, revenim cu capul in pozitia normala, prindem cu podul palmelor osul de dupa
ureche, iar cu degetele deasupra urechii (prindem urechea in caus, cu degetele in sus)
si facem tractiuni - ridicari ale capului: elongatie asupra vertebrelor cervicale.
3.4 Tratamentul prin medicina traditionala.

Tratamentul spondilozei cervicale in medicina traditionala vizeaza restabilirea
oxigenarii si a metabolismului local, eliminarea reziduurilor si a toxinelor acumulate,
eliminarea micro-fragmentelor de musculatura si resorbtia osteofitelor.
Plantele incluse in schemele de tratament ajuta la redobandirea tonusului
muscular, a mobilitatii articulare si la rehidratarea discurilor intravertebrale.
Procedurile de acupunctura si sesiunile de termoterapie tibetana joaca un rol
major in eliberarea presiunii exercitate asupra cordonului medular si a radacinilor
spinale. Regenerarea leziunilor medulare sau a celor ale nervilor spinali poate fi
realizata daca gradul de afectare o permite.
3.5 Curele balneare.
Se recomanda dupa trecerea simptomelor zgomotoase provocate de iritarea
arterei vertebrale si a simpaticului cervical si sunt deosebit de utile. Indicarea statiunilor
balneare se va face numai de catre medicul curant. Alegerea statiunii si individualizarea
tratamentului se vor face tinand cont de varsta bolnavului, de starea neurovegetativa,
dar si de bolile asociate. Putem sa indicam:
- apele termale simple, usor radioactive de tipul Felix;
- apele sarate - iodurate de la Breaza, Olanesti, Govora;
- apele sarate - heliotermale de la Sovata si Ocna Sibiului;
40
- apele sulfuroase termale de tipul Herculane.

- apele sulfuroase atermale de la Govora, Olanesti, Pucioasa;
- namolul de tipul celor de la Techirghiol, Eforie, Amara, Sovata, Ocna Sibiului.
Schematic, numarul de bai este de 12-14 pe serie, temperatura este de 37-38 grade
Celsius, durata este de 15-20 minute.
3.6 Reflexoterapia.
Daca spondiloza este localizata la nivelul regiunii cervicale, se va masa zona
reflexa cervicala la ambele picioare.
Cand durerea iradiaza in umar se va masa atat zona reflexa a umarului
respectiv, cat si segmentul corespondent al membrului superior.
In cazul spondilozei cervicale, reflexoterapeutul maseaza regiunile plantare
corespunzatoare capului, cefei, muschiului trapez, coloanei vertebrale cervicale si
vertebrelor coccigiene.
Stimularea zonelor suprarenale este necesara, ducand la marirea productiei de
cortizon, un antiinflamator nespecific.
Paratiroidele vor fi stimulate pentru productia de Ca, necesar in reconstruirea
articulatiilor.
Schema de lucru a masajului reflexogen:

- Traseul renal (3 minute pe fiecare traseu);
- Zonele reflexe cervicale (5 minute pe fiecare picior);
- Zona umarului prins, daca este cazul (3 minute);
- Zona glandelor suprarenale (3 minute pe fiecare picior);
- Zona paratiroidelor (3 minute pe fiecare picior);
- Zona segment corespunzator pentru membrul superior prins (5 minute).
41
Fig.13 Punctele reflexogene corespondente spondilozei cervicale.
42
3.7 Programul kinetic in sindromul algofunctional cervical.

Obiectivele kinetoterapiei:
- Reducerea durerii si a contracturilor musculare;
- Refacerea mobilitatii articulare;
- Refacerea tonusului muscular;
Mijloacele folosite:
a. Mobilizari pasive combinate cu tractiuni.
- Decubit dorsal.
1. Capul in afara patului, kinetoterapeutul prinde cu ambele maini capul (policele

drept pe mastoid iar degetul mic sub menton); executa o usoara tractiune insotita
de rotatie spre stanga, inclinatie spre stanga; apoi spre dreapta.
2. Kinetoterapeutul plaseaza mana stanga sub menton, iar pe cea dreapta pe
partea posterioara, indexul sau fiind asezat la nivelul apofizei transversale a
atlasului; executa o usoara tractiune cu rotatie spre stanga, apoi spre dreapta.
- Din asezat.
1. Kinetoterapeutul in spatele pacientului prinde cu ambele maini capul (policele
in fata urechii) si executa o usoara tractiune insotita de extensia capului.
2. Kinetoterapeutul in spatele pacientului, mana dreapta pe umarul acestuia iar
cea stanga pe partea laterala a capului; se executa extensia coloanei cervicale
concomitent cu o inclinare laterala dreapta si inclinare spre stanga.
Fig.14 Mobilizarile pasive ale coloanei cervicale.

43
b. Mobilizari active cu rezistenta.

- Decubit dorsal.
1. Cu gambele incrucisate, picioarele dezlipite de pe planul patului;

kinetoterapeutul aplica rezistenta pe fata antero-interna a coapsei stangi si pe
fata antero-externa a coapsei drepte, pacientul incearca sa invinga rezistenta
contractand musculatura flexoare cervicala; se executa si cu cealalta parte.
2. Cu gambele incrucisate, picioarele dezlipite de pe planul patului;
kinetoterapeutul aplica rezistenta pe fata antero-interna a gambei stangi,
pacientul incearca sa invinga rezistenta contractand musculature extensoare
cervicala; se executa si cu cealalta parte.
- Decubit
1. Capulventral.
pe pat; pacientul executa extensia coloanei cervicale invingand
rezistenta pusa de kinetoterapeut pe regiunea occipitala.
2. Capul aflat in afara patului in flexie; kinetoterapeutului plaseaza o mana pe
fruntea pacientului, iar cealalta mana pe regiunea occipitala; pacientul
executa extensia coloanei cervicale invingand rezistenta.
- Din asezat.
1. Pe un scaun cu spatar, cu mainile la spate, peste spatar, kinetoterapeutul
plaseaza mana sa stanga pe umarul pacientului, iar mana dreapta pe
regiunea occipitala; executa extensia coloanei cervicale invingand rezistenta.
2. Pe un scaun, kinetoterapeutul plaseaza mainile pe regiunea parietemporala;
pacientul executa rasuciri ale capului si gatului invingand rezistenta.
c. Exercitii active ale coloanei vertebrale cervicale.
- Decubit dorsal.
1. Membrele superioare intinse lateral cu palmele sprijinite pe sol; pacientul

executa extensia capului si a gatului presand continuu solul cu mainile.
2. Cu un baston in maini sprijinit de coapse; pacientul executa ducerea
bastonului in sus peste cap concomitent cu flexia capului si a gatului.
3. Plasarea unei mingi medicinale sub gat; pacientul executa extensia capului si
- a gatului.
Decubit ventral.
1. Mainile sub barbie; executa extensia capului ajutandu-se de maini.
2. Capul in afara planului de sprijin; pacientul executa flexia capului si a
gatului,apoi revenire la pozitia initiala.
3. Capul in afara planului de sprijin: pacientul executa extensia capului si a
gatului, apoi revenire la pozitia initiala.
44
4. Capul in flexie in afara planului de sprijin; pacientul executa extensia capului

si a gatului concomitent cu rotatia spre stanga/dreapta a capului si gatului.
- Din patrupedie.
1. Pacientul executa extensia capului si a gatului concomitent cu extensia si

arcuirea unui membru inferior.
2. Pacientul executa flexia capului concomitent cu flexia soldului atingand
genunchiul cu fruntea.
3. Pacientul executa conducerea unei mingi medicinale cu capul.
- Din ortostatism (in oglinda).
1. Cu un baston ridicat deasupra capului; executa ducerea bastonului in fata, la

linia umerilor concomitent cu extensia capului si a gatului.
2. Cu un baston ridicat deasupra capului; executa ducerea bastonului in fata, la
linia umerilor concomitent cu extensia capului si a gatului.
3. Cu un baston la spate; pacientul executa departarea bastonului de corp
concomitent
4. Cu un baston cu flexia capului
la spate; si a gatului.
pacientul executa ducerea bastonului in lateral
concomitent cu inclinarea capului in partea opusa.
5. Cu un baston tinut sub coate; pacientul executa extensia trunchiului
concomitent cu extensia capului si a gatului.
6. Cu fata la spalier, prinde treapta de la nivelul umerilor; pacientul executa
extensia capului si a gatului concomitent cu lasarea trunchiului pe spate.
7. Cu spatele la spalier, prinde treapta de la nivelul feselor; pacientul executa
extensia capului si a gatului concomitent cu lasarea trunchiului in fata.
8. Cu picioarele departate; executa o fandare inainte concomitent cu ducerea
bratelor in sus si extensia capului si a gatului.
9. Cu picioarele departate; se executa o fandare laterala concomitent cu
ducerea unui brat in abductie si cu inclinare laterala a capului, apoi se
executa si pe partea opusa.
3.8 Exercitii de gimnastica pentru spondiloza cervicala.

Prin gimnastica medicala se urmareste:
-
- Tonifierea
Combaterea musculaturii cervicale;
dezechilibrului static postural;
- Dezvoltarea mobilitatii coloanei vertebrale la nivelul acestei regiuni.
Programul de gimnastica se practica zilnic, de regula dimineata si dureaza 15-20 de

minute.
45
In regiunea cervicala se pot efectua miscari de flexie, extensie, indoiri, rasuciri si

circumductii ale capului si gatului, in ritm lent. Somnul se face pe un pat tare, in pozitia
culcat pe spate, fara perna, cu un sul sub ceafa.
Gimnastica propriu-zisa:
1. Decubit dorsal cu genunchii indoiti, talpile se afla pe sol:
- Ducerea barbiei in piept, fara ridicarea capului de pe sol, impingerea barbiei in
sus (10 repetitii)

- Inclinarea capului spre dreapta si spre stanga, cu tendinta de a lipi urechea de
umar (10 repetitii)

2. Decubit ventral, mainile incrucisate sub barbie:
- Asezarea succesiva a barbiei si a fruntii pe maini ( 10 repetitii).
- Ducerea barbiei spre umarul stang, apoi spre cel drept (20 repetitii).
3. Decubit lateral:
- Ridicarea capului cu tendinta de a apropia urechea de umar.
- Capul sprijinit pe o mana, apasarea capului in jos.
Toate aceste exercitii se executa atat cat pentru partea dreapta, cat si pentru partea
stanga. Se mai pot executa exercitii similare celor de la punctul 1, in pozitie sezand,
adaugand rotarea capului in ambele directii.
Alaturi de aceste exercitii se pot executa si cele de gimnastica cu bastonul, ajutand
la o mai buna mobilizarea a coloanei vertebrale.
3.9 Terapia ocupationala.

Reprezinta metoda activa de reeducare, folosind diverse activitati adaptate la
tipul de deficiente motorii ale individului, cu scop recreativ si terapeutic, ajutand bolnavul
sa foloseasca mai bine muschii ramasi indemni si recuperand functiile celor afectati de
boala.
Prin
perioade aceasta
mai terapie seinteresul
lungi, trezindu-i evita pasivitatea in care
pentru diverse se fixeaza
miscari utile sibolnavul spitalizat
contribuind astfelpe
la
readaptarea functionala la efort.
Principalele efecte pe care le urmarim prin aplicarea terapiei ocupationale sunt:
- Mobilizarea unor articulatii si cresterea amplitudinii lor
- Imbunatatirea si dezvoltarea fortei musculare
46
Restabilirea echilibrului.
-
Prevenirea acestei afectiuni degenerative a coloanei cervicale nu este mereu

posibila. Totusi, pentru a reduce riscul aparitiei spondilozei cervicale se pot urmari
cu atentie:
- Evitarea efortului fizic in urma caruia se manifesta dureri cervicale;
- Efectuarea regulata a exercitiilor de gimnastica pentru a mentine forta si
elasticitatea musculara, cat si mobilitatea coloanei vertebrale cervicale;

- Evitarea mentinerii capului intr-o pozitie fixa atunci cand se desfasoara actiuni in
pozitie de sezut;
- Executarea zilnica a miscarilor de extensie, flexie si rotatie a capului pana la
disparitia durerilor musculare si nevralgice.
47
BIBLIOGRAFIE
1. “Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare”– Tudor Sbenghe, Editura

Medicala Bucuresti 1987;
2. “Ghid practic de evaluare articulara si musculara in kinetoterapie”– Elena
Luminita Sidenco, Editura Fundatia Romania De Maine, Bucuresti 2009;
3. “Masajul in kinetoterapie”– Elena Luminita Sidenco, Editura Fundatia Romania
De Maine, Bucuresti 2009;
4. “Electroterapie”–
de Educatie Fizica Elena Luminita
si Sport, Sidenco,Kinetoterapie;
Specializarea Universitatea Spiru Haret, Facultatea
5. “Curs de recuperare, medicina fizica si balneologie” – Universitatea de Medicina
si Farmacie “Victor Babes”, Timisoara 2006;
6. “Curs masaj – Modulele I si III” – Scoala Superioara de Masaj Dragomir;
7. “Hidroterapie, tratamente simple pentru afectiuni obisnuite” – Clarence Dail,
Charles Thomas, Casa de Editura “Viata si Sanatatea” Bucuresti;
8. “Biomecanica in Educatie Fizica si Sport”– Georgeta Nenciu, Editura Fundatiei
Romania De Maine, Bucuresti 2009;
9. “Anatomie pentru miscare” – Blandine Calais – Germain, Andrée Lamotte –
Editura Polirom 2009;
10. “Anatomia Omului”, vol I, Aparatul locomotor - Editura ALL, Bucuresti 1993
48

Lingua

Spondiloza Cervicala

Caricato da

Informazioni sul documento

Titolo originale

Copyright

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Spondiloza Cervicala

Titolo originale:

Caricato da

Copyright:

5/28/2018 spondilozacervicala-slidepdf.

SCOALA SUPERIOARA DE MASAJ DRAGOMIR

PROFESOR COORDONATOR MODUL III:

ABSOLVENT: PAUL SANDU

2. Spondiloza cervicala. Generalitati si definitii……………………………………...5

5. Evaluarea coloanei vertebrale…………………………………………………….20

5.1 Bilantul articular. Miscarile coloanei vertebrale…..........................................20

6.2 Diagnosticarea spondilozei cervicale……………………………………………27

2. Tratamentul spondilozei cervicale………………………………………………...31

2.2 Tratamentul igienico-dietic……………………………………………………….32

3. Tratamentul balneo-fizico-kinetic al spondilozei cervicale……………………..33

3.4 Tratamentul prin medicina traditionala………………………………………….40

3.5 Curele balneare…………………………………………………………………...40

3.7 Programul kinetic in sindromul algofunctional cervical………………………..43

3.8 Exercitii de gimnastica……………………………………………………………45

3.9 Terapia ocupationala……………………………………………………………...46

Pe aceste considerente am ales ca tema pentru proiectul examenului de

2.Spondiloza cervicala. Generalitati si Definitii.

spondiloza, fiind adesea confundati cu aceasta, inclusiv:

Fig.1 Spondiloza cervicala

nervoasa, frica nefondata, irascibilitatea, oboseala, dereglarea somnului, a concentrarii,

3. Coloana vertebrala ( columna vertebralis).

Fig. 2 Coloana vertebrala.

Fig.3 Elementele unei vertebre

a. Vertebrele cervicale. Corpul vertebrei este mic si alungit transversal, procesul

Fig.4 Vertebra cervicala

c. Vertebrele lombare. Corpul vertebrei are dimensiuni mari, diametrul transvers

dezvoltat; are o directiva orizontala, fiind orientat dinainte inapoi. Procesele

Fig.5 Vertebra toracala

Fig.6 Vertebra lombara

b. Axis. Este vertebra C2 a coloanei cervicale. Caracterul special al acestei

Fig. 7 Vertebra proeminenta C 7

Lungimea coloanei vertebrale este în medie de 73 cm la barbat si 63 cm la

Latimea maxima a coloanei vertebrale este la baza sacrului, unde masoara 11

Curburile în plan sagital (antero-posterior) sunt orientate fie cu convexitatea

De fiecare parte a crestei spinale se gasesc santuri profunde, numite santuri

3.2 . Artrologie. Articulatiile coloanei vertebrale.

3.2.1 Articulatiile intrinseci.

Fig. 8 Discul intervertebral

corpurile vertebrale si superficial de discurile intervertebrale. Intre ligament,

Ligamentul vertebral longitudinal posterior. Se prezinta la fel ca cel anterior,

Fig. 9 Structurile ligamentare ale coloanei vertebrale

3.2.2. Articulatiile extrinseci.

vertebrelor C3-C6 ; insertie : pe fata inferioara a portiunii bazilare a occipitalului.

procesului transvers al acestuia ; insertie : pe procesul bazilar al occipitalului.

la muschiul sternocleidomastoidian (SCM) si se dedubleaza formand teaca

vertebrei T3, unde se pierde treptat in masa conjunctiva a mediantului. Marginile

- Muschi de forma dreptunghiulara cu insertie, medial, pe linia nuchala superioara,

in contractie unilaterala, inclina capul de aceeasi parte, imprimandu-i o miscare

Fig. 10 Muschii regiunii spatelui

4. Importanta functionala a coloanei vertebrale.

- Rol important in protectia maduvei. Maduva spinarii se regaseste in canalul

intervertebrale este comprimata; in timp ce ligamentul vertebral comun posterior,

amplitudine in segmentul dorsal, muschii in inclinare sunt: patratul lombar,

dorsala se roteaza putin si numai daca se inclina lateral. Coloana lombara se

5.2 Rahisul cervical. Bilantul muscular.

o Tensiunea ligamentului vertebral comun posterior, a ligamentului galben si

a ligamentelor interspinoase si supraspinoase;

o Contactul marginilor inferioare ale corpilor vertebrali cu fata superioara a

corpilor vertebrali subiacenti;

o Marele drept anterior;

o Scalenul anterior, posterior si mijlociu;

o Micul drept anterior.

Evaluarea flexiei gatului: