IGIENA APEI -

PROPRIETĂŢI
FIZICE ŞI CHIMICE
Controlul igenico- sanitar al apei -
Etape
1. Ancheta sanitară a surselor de apă (inspecţie)
2. Recoltarea probelor de apă (reguli specifice)
3. Analiza fizico-chimică a apei
4. Analiza microbiologică
5. Analiza biologică
6. Controlul purificării şi dezinfecţiei apei
7. Interpretarea rezultatelor

* Examinări preliminare (efectuate la sursă)

 Proprietăţi fizice


Temperatură

Culoare

Transparenţă

Turbiditate

Conductivitate electrică

Radioactivitate
 Proprietăţile organoleptice


Determinarea mirosului, gustului apei (metodă
subiectivă)

Legea 458/2002: “acceptabil pentru
consumator şi nici o modificare anormală”
 Determinarea turbidităţii apei -
substanţele insolubile din apă

Influenţează decisiv procesul de tratare a apei

Principiu: compararea cu un lichid cu
turbiditate cunoscută

Metodă istorică: scală de turbiditate (eprubete
cu diluţii succesive de suspensie de SiO2 în
apă distilată)
 Determinarea turbidităţii apei -
substanţele insolubile din apă

Metoda nefelometrică (aparate cu fotocelulă)

Norme (Lege 458/2002): ≤ 5 UNT
(unităţi sau grade de turbiditate)
(1 grad turbiditate = opalescenţa 1 mg SiO2/ dm³)
 Proprietăţi chimice


Concentraţia ionilor de hidrogen (pH)

Concentraţia clorurilor

Duritatea apei

Concentraţia de fluoruri, iod
Concentraţia ionilor de hidrogen
(pH)

pH-ul poate influenţa negativ activitatea
biologică din apă (autoepurarea)
 Apa acidă: acizi, CO2
 Apa alcalină: NH3, săruri

Norme (Legea 458/2002): 6,5-9,5
 Determinarea pH-ului apei
cu banda de hârtie indicatoare

Marjă de eroare: 0,5 unităţi pH

Principiu: substanţele indicatoare îşi
schimbă culoarea în funcţie de pH-ul apei

Mod de lucru:
 Determinarea concentraţiei
ionilor de hidrogen (pH)

Metoda Aliamovski: cu ajutorul scalei de
comparare

Principiu: substanţele indicatoare îşi schimbă
culoarea în funcţie de pH-ul apei

Mod de lucru:
– 10 ml apă de analizat → în eprubetă
colorimetrică
– + 0,6 ml amestec soluţie indicator (roşu de
metil şi albastru de bromtimol);
– se agită, se compară cu scala etalon
Concentraţia de cloruri din apă

 În principal NaCl, KCl; mai puţin MgCl2, CaCl2


Concentraţia lor este în general constantă

Concentraţiile mari modifică gustul apei

Variaţiile bruşte (↑ sau ↓) indică o impurificare
(infiltrarea apelor de şiroire, ape uzate etc.)

Norme igienico-sanitare (Legea 458/2002):
max. 250 mg cloruri/ l apă
 Duritatea apei


Indicator indirect al gradului de mineralizare

Determinată de ionii de Ca, Mg, Fe, Al, Mn,
etc. din apă

Se dozează doar ionii de Ca şi Mg
(concentraţii mult mai mari decât restul)

Apa cu duritate prea mare: nu face spumă cu
săpunul, nu fierbe legumele eficient, formează
cruste pe vase, colmatează ţevile, instalaţiile,
maşinile de spălat etc.
 Duritatea apei - componente


Duritatea temporară: bicarbonaţii de Ca şi Mg.
Prin încălzire bicarbonaţii → carbonaţi

Duritatea permanentă: alte săruri de Ca şi Mg
(sulfaţi, azotaţi, cloruri)

Duritate totală: totalitatea sărurilor de Ca şi
Mg (duritate temporară + permanentă)
 Duritatea apei – unităţi, norme


Duritatea se exprimă în grade de duritate
(germană, franceză)
– 1 grad de duritate germană corespunde la un
conţinut de 10 mg CaO / l apă

Norme (Legea 458/2002):
duritate totală: minim 5 grade germane
[maxim 20 grade germane, excepţional 30]
 Fluorurilor din apă


Importanţă:
< 0,5 mg/l apă favorizează apariţia cariilor
dentare
> 1,5 -2 mg/l poate să apară fluoroza
dentară

Determinare cu colorimetrul

Norme (Legea 458/2002): max. 1,2 mg/l
IGIENA APEI

SUBSTANŢE
INDICATOARE
ALE POLUĂRII
 Surse de contaminare


Îngrăşăminte pe bază de azot

Dejecţii animale şi umane

Apa contaminată - mai frecvent în zonele
rurale, fântâni insuficient de adânci, în special
unde se folosesc îngrăşămintele chimice
azotate pe scară largă
 Methemoglobinemia


Cianoza generalizată a sugarului

clinic MHb > 10% din Hb totală
(normal MHb < 2% la adulţi, < 3% la
sugarii de 3 luni)

Doar în Moldova 150-200 cazuri /an *

Grupe susceptibile: nou-născuţi şi sugari
alimentaţi artificial, cu infecţii
gastrointestinale (NO3 → NO2)
* The Journal of Preventive Medicine 2001; 9(2): 11-19
Methemoglobinemia - Prevenire


Alimentaţie la sân

Pentru alimentaţie artificială (lapte praf,
ceai etc.) - folosirea apei din surse care
corespund normelor igienico-sanitare

Igiena şi controlul surselor de apă potabilă

Prevenirea şi tratarea infecţiilor digestive
la sugari şi copii mici

Prevenirea şi tratarea infecţiilor ORL la
sugari şi copii mici
 Determinarea nitriţilor (NO2)


Produşi instabili - determinare imediat după
prelevarea probei

Metode colorimetrice:
– Determinare calitativă
– Determinare cantitativă

Norma: CMA apă potabilă = 0,5 mg/L
 NO2 - Determinarea calitativă


Principiu: formează compuşi de culoare
albastră cu iodura de zinc amidonată în
prezenţa acidului sulfuric

Mod de lucru
– 10 ml apă + 2-3 picături H2SO4
– 10 picături iodură de zinc amidonată
– repaus 10 minute
– coloraţie albastră = probă pozitivă
 NO2 - Determinarea cantitativă


Dacă determinarea calitativă este pozitivă

Principiu: compuşi de culoare roz cu alfa-
naftilamina şi acidul sulfanilic; intensitatea
proporţională cu cantitatea de nitriţi

Mod de lucru
– 10 ml apă + 0,5 ml alfa-naftilamină + 0,5 ml
acid sulfanilic
– se agită, apoi repaus 10 minute
– coloraţia roz = prezenţa nitriţilor în apă

Comparare cu scala etalon
 Determinarea nitraţilor (NO3)


Surse:
– îngrăşăminte, ape reziduale → sol, apă;
– degradarea oxidativă a substanţelor organice

Nitraţii nu sunt nocivi în sine; pericol prin
reducere în NO2

Determinare: calitativă; cantitativă

Norma: CMA < 50 mg/L
 NO3 - Determinarea calitativă


Principiu: formează compuşi albaştri cu
difenilamina în prezenţa H2SO4

Mod de lucru:
– capsulă de porţelan, dizolvare granule de
difenilamină în acid sulfuric
– se pun câteva picături din apa de analizat pe
suprafaţa soluţiei
– coloraţie albastră (difenilbenzoidină) = probă
pozitivă
 IGIENA APEI

ANALIZA
MICROBIOLOGICĂ
A APEI
 Microorganismele din apă


MICROFLORA PROPRIE (naturală) – germeni
care contribuie la procesele de degradare
biochimică a substanţelor organice

MICROFLORA DE IMPURIFICARE –
provine din apele reziduale, dejecţiile umane şi
animale;
specii microbiene saprofite, condiţionat
patogene sau patogene
 Scop şi importanţă


Aprecierea gradului de încărcare
microbiană a apei şi identificarea felului
germenilor.

Prevenirea epidemiilor hidrice (boli care se
transmit pe calea apei).
 Cauze frecvente


Agenţii cauzali pot fi virusuri, bacterii, paraziţi

Cauzele celor mai frecvente epidemii hidrice:
– vibrionul holerei
– Schigella disenteriae
– Salmonella typhy
– Echerichia Coli
 Analize microbiologice


Numărul total de germeni (NTG) la 37°C sau la
22°C – probabilitatea impurificării cu germeni
patogeni

Numărul de germeni coliformi (totali şi E. coli)
– poluare cu fecale

Numărul de enterococi (Streptococus faecalis)
- impurificarea recentă
 Categorii de analize


ANALIZE CURENTE – se execută periodic şi
obligatoriu (NTG 37°C şi nr coliformi)

ANALIZE COMPLEMENTARE – se execută
când se obţin rezultatele analizelor curente
sunt neadecvate în mod repetat (NTG 20°C,
nr enterococi)

ANALIZE SPECIALE – identificarea prezenţei
anumitor agenţi potageni în apă
 NTG la 37°C


Cu cât NTG mai ridicat - cu atât contaminarea
acelei ape cu flora microbiană de origine
umană şi animală, posibil patogenă, este mai
mare

Principiu: 1 germen → 1 colonie; numărul de
germeni se află prin numărarea coloniilor
 NTG la 37°C – mod de lucru


Recoltare, agitare (pt omogenizare)

Se fac diluţii zecimale din apa de cercetat
(1/10 sau 1/100); eprubete şi apă sterile!

Se însămânţează 1 ml din apa de analizat
(pipetă sterilă) în câte 2 cutii Petri cu geloză
nutritivă topită şi răcită la 45°C; solidificare

Incubare la 37°C timp de 24h (apă
neclorinată), 48h (apă clorinată)

Se numără coloniile crescute
 NTG la 37°C – mod calcul


NTG /ml apă = n x d/N

unde
n = nr. de colonii crescute
d = gradul de diluţie
N = nr. cutiilor Petri
 NTG la 37°C – Norme


Apa dezinfectată (clorinată),
apă îmbuteliată: 20 /ml

NTG la 22°C – Norme


Apă dezinfectată, îmbuteliată: 100/ml
 Nr germeni coliformi -
Indicele Coli

Determinarea nr coliformi la 1 ml apă

Semnificaţie: completează informaţia dată de
NTG 37°C; indică contaminarea apei cu
conţinut intestinal uman sau animal
 Testul de prezumţie


Principiu: germenii coliformi sunt germeni
saprofiţi normali în intestinul uman (70-80%
din flora normală instestinală) şi cel animal,
Gram negativi, care prin incubarea la 37°C
fermentează lactoza cu producere de gaze şi
aciditate
 Testul de prezumţie - metodă


Însămânţare în tuburi cu bulion lactozat.

Eprubete DURHAM pentru captarea gazelor
(cu tuburi de fermentaţie)

Incubare la 37°C

Se controlează la 24 ore şi la 48 de ore.

Tuburile pozitive vor fi reţinute pentru testul de
confirmare.
 Testul de confirmare


Scop: confirma dacă germenii care au
fermentat lactoza sunt germeni coliformi şi nu
alte specii bacteriene

Mod lucru: mediu special solid
EMB (eozină, albastru de metilen şi bulion).
– Din fiecare tub pozitiv la prezumţie se trece o
picătură pe un sector dintr-o cutie Petri cu
mediu EMB,
– Se incubează la 37°C, 24h
– Colonii caracteristice: rotunde, bombate cu un
luciu verde metalic
 Testul de identificare E Coli


Prezenţa E coli = semn sigur de contaminare a
apei cu dejecte umane sau animale

Mod de lucru
– Tuburile pozitive de la testul de prezumţie se
trec în tuburi de mediul lichid, care conţine
bulion, bilă şi lactoză.
– Incubare 24h la 44,5°C (creşterea germenilor
coliformi inhibată, se dezvoltă doar germenii
fecali)
 Norme – Legea 458/2002

Apă potabilă
– Bacterii coliforme = 0 / 100 ml
– Escherichia coli (E. coli) = 0 / 100 ml
– Enterococi (Streptococi fecali) = 0 / 100 ml

Apă îmbuteliată
– Escherichia coli (E. coli) = 0 / 250 ml
– Enterococi (Streptococi fecali) = 0 / 250 ml
– Pseudomonas aeruginosa= 0 /250 ml
– NTG la 37°C = 20 /ml
– NTG la 22°C = 100 /ml
DEZINFECŢIA APEI
 Scop şi aplicabilitate


Distrugerea germenilor patogeni din apă şi
reducerea numărului germenilor saprofiţi până
la normele de potabilitate

Dezinfecţia se aplică în mod obligatoriu la
sistemele centrale de aprovizionare cu apă şi
la cerere pentru sistemele locale (fântâni)
 Clor, substanţe clorigene


Clorul gazos sau compuşi care eliberează clor
activ, dezinfectant
– Hipocloriţii de calciu şi sodiu
– Cloramina

Clorura de var – un amestec de hipocloriţi de
calciu CaCl2, Ca(OH)2 şi 25 % clor activ

Doza variabilă

Timp minim de contact 30 min
 Clorul rezidual


Clorul rămas în exces în apă după dezinfecţie
(după un interval de 30 de minute).

Dovada că doza de clor a fost suficientă

Are 3 (2) forme:
– Clorul rezidual liber
– Clorul rezidual legat
– (Clorul rezidual total)
 Clorul rezidual


Clorul rezidual liber – reacţionează direct şi
imediat cu materia organică şi este constituit
din clor elementar (Cl2), acid hipocloros (HOCl)
şi ioni hipocloriţi (ClO) şi ne arată că doza
folosită a fost suficientă pentru dezinfecţie

Clorul rezidual legat – se găseşte sub formă
de cloramine

Clorul rezidual total – reprezintă suma celor
două forme de mai sus.
 Clor rezidual liber - Norme


La intrarea în reţea ≤ 0,5 mg/l

La capăt de reţea ≥ 0,1 mg/l

Lipsa lui indică o dezinfecţie insuficientă

Dacă concentraţia clorului rezidual liber este
mai mare, modifică gustul şi mirosul apei
Fluxul tehnologic (Uzina de apă)
Deznisipare

Captare
de mal

Pre-
sedimentare Sedimentare
Captare
din albie KmnO4 Coagulant
Coagulant Polielectrolit
Polielectrolit

Captare
accidentală
Nămol Nămol
Corpuri solide
Nisip
Fluxul tehnologic (Uzina de apă)

Clorinare

Filtrare

Filtre de
nisip Filtrare
Bazin
Ozonizare de
Cărbune
contact
activ

Apă
murdară
Fluxul tehnologic (Uzina de apă)

Bazin de
stocare Pompare Distribuţie
 Pe scurt
1. Captare
2. Deznisipare
3. Presedimentare (+ KmnO4 + coagulant)
4. Sedimentare (+ coagulant)
5. Filtrare (filtre de nisip)
6. Ozonizare
7. Filtrare (cărbune activ)
8. Clorinare
9. Stocare, pompare, distribuţie