Radu Dimitriu*

Factori explicativi privind diferenţierile

spaţiale ale emigraţiei internaţionale din
Moldova (România)

Radu Dimitriu

Riassunto: fattori esplicativi relativi alle differenze spaziali dell’emigrazione inter-

nazionale dalla Mmoldavia (Romania)
Negli anni precedenti il 1989 la Romania era caratterizzata da una situazio-
ne politica e socio-economica particolarmente difficile. Nonostante le privazio-
ni toccassero tutte le regioni del Paese, la parte occidentale della Romania
(Transilvania e Banato), insieme alla capitale, ha sempre mostrato un tenore di
vita superiore alla media nazionale, anche grazie ai contatti regolari con l’Occi-
dente, mentre la parte orientale (Moldavia) ha sofferto storicamente di condi-
zioni di sottosviluppo, a causa del suo relativo isolamento e della mancanza di
risorse naturali strategiche. La Moldavia ha prodotto importanti flussi di emi-
grazione già nel secondo dopoguerra, soprattutto in direzione della Transilva-
nia e del Banato, e delle città di Bucarest e Costanza. Il governo comunista cercò
di risollevare le regioni più depresse del Paese soprattutto attraverso lo svilup-
po dell’industria pesante. Questi impianti, tuttavia, non sempre si inserivano
nel tessuto socio-economico locale e spesso si sono mantenuti in attività solo
grazie alle sovvenzioni statali. La progressiva liberalizzazione economica avve-
nuta dopo il 1989 ha portato alla chiusura di molte di queste industrie. Un altro
importante cambiamento per la società rumena è stata la liberalizzazione della
circolazione delle persone, anch’essa successiva al 1989.
La mobilità interna e l’emigrazione verso l’estero, soprattutto a partire dall’an-
no 2000, costituiscono uno dei fenomeni socio-economici più importanti della
Romania di oggi. I dati statistici ufficiali sull’emigrazione, ricavati dal Censi-

(*) Universitatea “Alexandru I. Cuza” Facultatea de Geografie şi Geologie Iaši, Romania.

468 Factori explicativi privind diferenţierile spaţiale ale emigraţiei internaţionale…

mento 2002 (130.462 migranti su 4.687.710 abitanti), sono sicuramente sottosti-

mati, probabilmente di circa il 50%. Sulla base di questi dati si possono comun-
que individuare tre distinti bacini di emigrazione in Moldavia: uno a nord (in-
torno a Radauţi e Suceava), uno al centro (Valle del Siret tra Roman e Adjud) e
uno a sud (Provincia di Vrancea e città di Tecuci). Tutti questi bacini sono situa-
ti a ovest del fiume Siret, che attraversa la Moldavia longitudinalmente da nord
a sud. La metà orientale mostra un comportamento demografico nettamente di-
verso e meno propenso all’emigrazione, con la parziale eccezione delle città
principali (Iaţi, Vaslui, Tecuci, Târgu Frumos e Galaţi). Purtroppo il Censimen-
to 2002 non fornisce informazioni sulle destinazioni dei migranti. La domanda
chiave di questo studio è: qual è la logica alla base di questa ripartizione, carat-
terizzata da aree che mostrano comportamenti demografici così diversi? Non
esiste una risposta semplice, a causa della grande varietà di situazioni locali. In
base ad un sondaggio effettuato nel 2002 dal Governo rumeno, il profilo medio
dell’emigrante rumeno di oggi corrisponde ad un giovane di 25-35 anni con un
livello di istruzione medio che trova difficoltà a raggiungere un tenore di vita
soddisfacente. Dall’analisi della struttura per età della popolazione moldava, si
osserva una chiara corrispondenza tra la presenza di un’alta percentuale di abi-
tanti di età compresa tra i 20 e i 40 anni e un’elevata propensione all’emigrazio-
ne. In diverse comunità attualmente in fase di invecchiamento demografico la
fase di più intensa emigrazione è già avvenuta, soprattutto negli anni ’60. Per
quanto riguarda il livello medio di istruzione, si osserva un’incidenza maggiore
dell’emigrazione nelle aree con livelli di istruzione più elevati. Si notano, tutta-
via, importanti scostamenti, come nel caso della regione nord-occidentale, dove
l’industria mineraria e forestale impiega gran parte dei lavoratori istruiti e sco-
raggia l’emigrazione. Sono invece le categorie meno specializzate, in assenza di
bacini industriali consolidati, quelle che tendono maggiormente all’emigrazio-
ne. Il tasso di disoccupazione costituisce notoriamente un forte fattore repulsi-
vo che spinge verso l’emigrazione. Non si osserva tuttavia una corrispondenza
chiara tra alti livelli di disoccupazione ed emigrazione in Moldavia. Questo può
essere spiegato con la diffusione del lavoro nero e del lavoro informale in agri-
coltura o con la tendenza ad emigrare prima che la crisi socio-economica peg-
giori producendo alti livelli di disoccupazione. La povertà estrema, d’altro can-
to, non dà automaticamente luogo a flussi di emigrazione significativi. I fattori
religiosi ed etnici contribuiscono in qualche misura al fenomeno, in quanto le
comunità cattoliche e neoprotestanti, in contatto più diretto con l’Occidente, so-
no decisamente più propense all’emigrazione rispetto alla maggioranza greco-
ortodossa. Il comportamento migratorio della minoranza rom, invece, non si
discosta da quella della popolazione totale, nonostante la maggiore attenzione
ad essa riservata dai media. Il fenomeno dell’emigrazione tocca tutti gli aspetti
della società rumena e soltanto una conoscenza approfondita del fenomeno
può consentire di coglierne le opportunità.
Radu Dimitriu 469

Parole chiave: Moldavia, liberalizzazione economica, disoccupazione ed

emigrazione.

Abstract: Emigration has affected all aspects of Romanian society and only
through a deeper understanding of its roots and links is it possible to discrimi-
nate between opportunities and disadvantages. The historically underdevelo-
ped eastern part of Romania, Moldavia, saw substantial flows of emigrants in
the early aftermath of the Second World War. The gradual economic liberaliza-
tion which took place after 1989, led to the closure of many industries opened
in this area by the national government to promote development. Based on the
2002 population census data three distinct emigration basins have been identi-
fied in Moldovia. Their demographic features differ substantially and stem
from widely varied local situations.

Key words: Moldovia, economic liberalization, unemployment and emigra-

tion.

Renunţarea la comunism şi la sistemul economiei centralizat planifi-

cate a produs în societatea românească schimbări multiple, vizibile pe
absolut toate planurile. Răsturnarea unui tipar de organizare socială
deja încetăţenit şi punerea în loc a altuia, cu trăsături opuse, nu poate fi
realizată decât foarte greu o dovedeşte nu doar exemplul României, ci şi
cel al celorlalte state europene foste comuniste.
După 1989 au dispărut o serie constrângeri sociale foarte apăsătoare,
aşa cum era politica pronatalistă împinsă la extrem, dar neînsoţită de mă-
suri de protecţie socială, penuria de alimente şi lipsa de pe piaţă a pro-
duselor industriale de larg consum, calitatea slabă a serviciilor, afectate
de economiile impuse pentru plata datoriei externe (întreruperea curen-
tului electric era un fapt comun, iar încălzirea termică extrem de defici-
tară) sau sistemul de repartizare a locurilor de muncă (prin care un indi-
vid putea fi obligat să se mute în cealaltă parte a ţării).
Dacă toate aceste aspecte aveau o repartiţie în general uniformă pe
întreg teritoriul ţării, la o scară mai redusă existau deosebiri în ceea ce
priveşte nivelul de trai. Astfel partea de vest şi de sud-vest a României
(Transilvania şi Banatul) sau capitala s-au caracterizat întotdeauna prin-
tr-un standard mai ridicat, în timp ce la polul opus s-a situat cu conse-
cvenţă provincia estică, Moldova. De altfel, subdezvoltarea Moldovei a
reprezentat o constantă inclusiv la scară istorică, lipsa unor resurse na-
turale valoroase fiind principalul element care a frânat dezvoltarea eco-
nomică. Cu un statut periferic în plan naţional, Moldova s-a aflat mai în-
totdeauna sub influenţă rusească, fapt care nu a avut calitatea de a favo-
470 Factori explicativi privind diferenţierile spaţiale ale emigraţiei internaţionale…

riza viaţa economică, mai ales dacă privim lucrurile prin comparaţie cu
vestul României, unde prin intermediul minorităţii germane şi a celei
maghiare – a fost adoptat un model mult mai diferit, mai apropiat de cel
din Occidentul european1. Doar partea de nord vest a Moldovei s-a aflat
pentru o scurtă perioadă sub control austro-ungar (în secolul al XVIII-
lea), ceea ce a permis apariţia unor forme mai avansate de organizare
economică, mai ales în domeniul industriei. Dat fiind acest decalaj de
dezvoltare economică între estul şi vestul României, Moldova (cu o vita-
litate demografică întotdeauna peste media naţională) a constituit locul
de plecare a unor importante fluxuri migratorii interne, cu precădere
după cel de-al doilea Război Mondial, fluxuri orientate fie spre Banat şi
Transilvania, fie spre oraşele mai prospere din sud (mai ales Bucureşti şi
Constanţa).
Pentru a reduce aceste decalaje, dar şi în conformitate cu politica
acelor vremuri, de „dezvoltare echilibrată şi judicioasă a teritoriului”,
statul român a făcut investiţii cu precădere în regiunile mai sărace, în-
cercându-se o reducere a decalajelor existente inclusiv la scară istori-
că, prin construirea unor unităţi industriale, îndeosebi din domeniul
industriei grele. Din păcate, în cazul acestor investiţii s-a ţinut cont
mai ales de principiul repartiţiei teritoriale, fiind neglijaţi, în nepermis
de multe situaţii, unii factori importanţi precum apropierea faţă de
sursele de aprovizionare cu materii prime, existenţa unor căi moderne
de comunicaţie, racordarea la tradiţiile deja existente sau chiar necesi-
tatea produselor finite pe piaţa internă şi externă. Drept urmare, multe
dintre obiectivele industriale apărute în anii comunismului triumfant
nu s-au remarcat printr-un randament şi o productivitate superioare,
unele fiind ţinute în stare de funcţionare prin subvenţii acordate de
stat.
Toţi aceşti factori, la care se adaugă dezinteresul generat de lipsa pro-
prietăţii private a mijloacelor de producţie, explică de ce industria româ-
nească a suferit un colaps de proporţii încă din primii ani care au urmat
Revoluţiei din 1989.
După evenimentele din decembrie 1989, unul dintre drepturile re-
câştigate în urma renunţării la ideologia comunistă şi la sistemul de or-
ganizare centralizat planificată îl reprezintă dreptul la libera circulaţie.
Manifestată atât pe plan intern (prin rearanjări teritoriale destul de în-

1 De altfel, jumătatea estică a Moldovei istorice a intrat în anul 1940 în componenţa fo-
stei URSS, formând în ulterior actuala Republică Moldova.
Radu Dimitriu 471

semnate, fie de la un oraş la altul, fie de la oraş la sat şi invers), cât mai
ales prin valorificarea posibilităţii de trecere a frontierei, aplicarea
voinţei şi deciziei proprii din acest punct de vedere lasă urme importan-
te, în asupra aspectelor demografice, economice şi sociale. Odată însuşit,
acest tip de comportament migratoriu tinde să devină, mai ales după
anul 2000, unul dintre cele mai definitorii fenomene social-economice
manifestate în România actuală.
Singurele date statistice de care dispunem pentru a cunoaşte dimen-
siunea emigraţiei moldoveneşti sunt cele furnizate de ultimul recen-
sământ al populaţiei (din anul 2002), chiar dacă aşa cum se întâmplă de
multe ori când este vorba despre astfel de subiecte delicate ele sunt cu
certitudine subevaluate2.
Însă, indiferent de gradul de fiabilitate al cifrelor oficiale (probabil
înjumătăţite) şi presupunând că fenomenul lipsei de sinceritate are o ră-
spândire egală în teritoriu, se poate efectua o analiză la nivelul întregii
Moldove care să ne arate pe acest plan locul şi particularităţile populaţiei
din acest sector subcarpatic (figura 1).
Demersul pe care ni l-am propus relevă în spaţiul moldovenesc exi-
stenţa a trei mari bazine de emigraţie:
– un bazin nordic, centrat pe Depresiunea Rădăuţilor, dar cu extinderii
semnificative, fie spre zona montană din vecinătatea vestică, fie, ca
un fel de apendice, spre oraşul Suceava;
– un al doilea bazin (sudic de această dată), care se suprapune, în linii
mari, peste conturul administrativ al judeţului Vrancea, dar şi de
această dată sunt caracteristice extensiile secundare, vizibile acum
spre zona subcarpatică, precum şi spre vestul judeţului Galaţi, până
spre oraşul Tecuci;
– în fine, al treilea areal major de emigraţie (cu dispunere centrală), cu
o dispunere uşor de identificat, în lungul Văii Siretului, de la nord de
Roman şi până la Adjud, unde se uneşte cu bazinul precedent. Cu to-
tul secundar, se observă şi o a două extindere, spre Valea Trotuşului,
până în amonte de Oneşti.
O primă concluzie legat de această dispunere teritorială a emigraţiei
se referă la faptul că, în totalitate, aceste bazine de plecare sunt situate la
vest de râul Siret (care împarte provincia pe direcţia Nord-sud în două
părţi aproximativ egale), axa majoră a Moldovei care funcţionează ca o

2 Recensământul populaţiei din anul 2002 arată pentru Moldova existenţa a 130.462 emi-
granţi, la o populaţie totală de 4.687.710 locuitori, ceea ce înseamnă o proporţie de doar 2,8%.
472 Factori explicativi privind diferenţierile spaţiale ale emigraţiei internaţionale…

Fig. 1 – Distribuţia geografică a emigraţiei moldoveneşti (2002).

limită ce separă comportamente diferite. Doar subsidiar bazinele princi-

pale trimit ramificaţii sau iradiază spre est, aşa cum se întâmplă în nord,
spre oraşul Dorohoi sau în apropiere de Roman (unde lianţii sociali sunt
Radu Dimitriu 473

mult mai puternic şi nu pot fi destructuraţi atât de uşor; aici, de o parte

şi de cealaltă a Siretului numitorul comun este foarte bine definit). În
„deşertul” de reprezentare din partea de est a Moldovei, doar oraşele
Iaşi, Vaslui, Tecuci şi Târgu Frumos au caracterul unor „oaze” (afirmaţie
valabilă, doar parţial pentru Galaţi).
Din păcate, recensământul din anul 2002 nu ne oferă şi informaţii cu
privire la destinaţia emigranţilor, însă cercetările de teren efectuate de
noi în diferite oraşe sau regiuni ale Moldovei (finalizate sau în derulare)
ne arată o predominare categorică a celor care aleg ca ţară de destinaţie
Italia, proporţia acestora fiind cuprinsă între 60% şi 75% din totalul emi-
granţilor. A doua preferinţă, dar aflată la mare distanţă de cea anterioară,
este Spania, ţară ce atrage aproximativ 10 -15% din volumul acestor flu-
xuri.
Întrebarea care se ridică este următoarea: care este logica ce dirijează
o astfel de repartiţie, care sunt motivele care fac ca, în unele situaţii areale în-
semnate să reacţioneze identic, sau, dimpotrivă, să fie faliate de trăsături di-
ferite? Un răspuns scurt, general valabil şi cu caracter de panaceu social
geografic este imposibil de dat în acest caz, diversitatea situaţiilor fiind
mult prea largă (ceea ce nu interzice, totuşi, intuirea unor explicaţii se-
cvenţiale). Conform unui sondaj efectuat în anul 2002 de organisme ale
Guvernul României, profilul emigrantului român de astăzi este creio-
nat de următoarele tuşe majore: tânăr, cu vârsta de 25-35 ani, cu un
grad de instruire mediu şi aflat imposibilitatea de a-şi asigura bunurile
majore necesare unei vieţi decente (în primul rând este vorba de lo-
cuinţă). Bineînţeles, acesta este doar un profil mediu, nefiind excluse
spiritul de aventură (caracteristic persoanelor foarte tinere) sau cazu-
rile în care copiii sau bunicii însoţesc familia (şi ele din ce în ce mai fre-
cvente). Oricum, chiar dacă are mai mult un titlu informativ, sondajul
mai sus menţionat ne dă posibilitatea stabilirii unui punct de plecare
analitic, şi în acest sens considerăm că trebuie luat în calcul populaţia
cu vârsta cuprinsă între 20 şi 40 ani, ca fiind segmentul cel mai predi-
spus la adoptarea unei astfel de strategii de viaţă. Aşa cum reiese din
reprezentarea grafică întocmită (figura 2), corelaţia dintre emigraţie şi
eşalonul de vârstă menţionat este una destul de evidentă, în general ce-
le două elemente ale ecuaţiei noastre evoluând direct proporţional. Dar
a pune pe seama emigraţiei toate aceste evoluţii ar fi, fără doar şi poate,
o eroare; aceasta este doar una dintre cauze, uneori cea mai importan-
tă, însă nu trebuie uitat faptul că, în unele părţi ale Moldovei plecările
(cu destinaţie internă) au fost mult mai timpurii, având punctul de ple-
care la jumătatea anilor ’60. În consecinţă, aici îmbătrânirea demografi-
474 Factori explicativi privind diferenţierile spaţiale ale emigraţiei internaţionale…

Fig. 2 – Factori explicativi ai emigraţiei moldoveneşti Ponderea populaţiei cu vârsta de

20-40 ani (2002).

că survenită pe fondul unui bilanţ migratoriu întotdeauna negativ este

cea care a generat diminuări ale populaţiei cu vârsta de 20-40 ani. În
orice caz, emigraţia pare să fie principala cauză a ponderilor reduse pe
Radu Dimitriu 475

care le înregistrează populaţia tânără luată în partea de sud-vest a Mol-

dovei (judeţul Vrancea) sau, izolat, în apropiere de oraşele Suceava şi
Bacău.
Până la urmă, pe acest plan, diferenţa observată anterior de o parte şi
de alta a Siretului este mai degrabă o diferenţă de comportament demo-
grafic, pe care, după cum am observat, migraţiile recente se inserează cu
intensităţi diferite. În consecinţă acest indicator explică doar parţial reali-
tatea pe care ne-am propus să o descifrăm.
Dar, aşa cum am anticipat, informaţii care să ne ajute să înţelegem in-
cidenţa diferită a emigraţiei internaţionale în profil teritorial, putem
obţine în urma analizei gradului de instruire a populaţiei, tot pe baza infor-
maţiilor oferite de ultimul recensământ (figura 3). Plecând de la această
accepţiune este cel mai probabil ca gradul cel mai mare de reprezentati-
vitate în cadrul migraţiilor să îl deţină persoanele cu grad mediu de in-
struire: absolvenţii de liceu, cei ai şcolilor profesionale şi de ucenici, la
care cunoscând realitatea moldavă adăugăm şi persoanele mai puţin in-
struite, doar cu studii gimnaziale. Pe acest plan, la nivel provincial, di-
screpanţele sunt majore. Atrage atenţia, în primul rând existenţa unui
areal Nord-vestic, cu un grad remarcabil de compactitate, în care in-
struirea medie este extrem de bine reprezentată (peste 71% şi chiar peste
78% din populaţia totală), areal care se suprapune şi chiar îl depăşeşte pe
cel cu incidenţă maximă a emigraţiei, identificat anterior. Parţial, această
suprareprezentare este explicată de profilul economic al zonei, cu di-
sponibil mare de locuri de muncă în industria mineritului şi în cea fore-
stieră.
Aceeaşi prezenţă peste medie a categoriei analizate se regăseşte şi
în teritoriul controlat de oraşul Piatra Neamţ dar numai în partea de
vest şi în cea de sud, precum şi în lungul Văii Bistriţei, până la Bacău.
Chiar şi fragmentului de bazin de emigrare localizat pe Valea Tro-
tuşului îi este comun acest atribut, precum şi comunelor din apropie-
rea marilor oraşe de la vest de Siret, cu precădere din proximitatea Ga-
laţilor. Este foarte vizibilă şi influenţa căilor de comunicaţie asupra ace-
stui indicator, rezultând areale omogene efilate, aşa cum se observă în
cazul oraşelor Roman şi Paşcani. De această dată, existenţa unor pro-
porţii reduse la est de Siret a celor cu grad mediu de instruire poate fi
explicaţia pentru o atât de slabă participare la emigraţie, pe fondul îm-
bătrânirii demografice aici fiind predominantă o instruire total nesati-
sfăcătoare (de multe ori doar patru clase). Oricum, fără a absolutiza,
considerăm că această analiză asupra gradului de instruire a populaţiei
este un indicator cu un plus de fidelitate pentru caracterizarea dinami-
476 Factori explicativi privind diferenţierile spaţiale ale emigraţiei internaţionale…

Fig. 3 – Factori explicativi ai emigraţiei moldoveneşti Ponderea populaţiei cu grad me-

diu de instruire (2002).

că a unei emigraţii, odată declanşat un astfel de comportament, catego-

ria mediocră şi slab specializată fiind cea mai expusă adoptării unui
strategii migratorii.
Radu Dimitriu 477

Absolut toţi autorii fie ei geografi sau sociologi acceptă ca fiind indu-
bitabil, rolul şomajului, ca factor repulsiv stabilităţii teritoriale a popu-
laţiei şi implicit, ca favorizant al migraţiilor3. La nivelul Moldovei, si-
tuaţia privind distribuţia geografică a şomajului este una destul de mo-
zaicată, dar acest lucru era, într-o anumită măsură, previzibil, existenţa
sau dispariţia punctuală a unor agenţi economici (mai ales a celor impor-
tanţi) având un rol decisiv în acest algoritm (figura 4).
Dacă parţial bazinul de emigrare centrat pe Depresiunea Rădăuţilor
sau cel din proximitatea Romanului îşi pot găsi argumentaţia şi în inci-
denţa peste medie a şomajului, acest indicator trebuie privit din cu to-
tul alt punct de vedere în alte cazuri. Astfel, valorile mici din jurul
Bacăului (unde se profilează un areal extrem de continuu pe acest
plan) sau cele din judeţul Vrancea pot fi justificate tocmai de faptul că
populaţia de aici alege să emigreze înainte ca situaţia să devină extrem
de apăsătoare (fără îndoială, pentru a pleca la lucru în străinătate este
nevoie de o anumită sumă de bani, nu tocmai mică, mai ales înainte de
2002, când multe firme de pseudoturism ofereau servicii de transport
şi intermediere numeroşilor doritori). Mai greu de explicat este, însă,
arealul din jurul Galaţilor, unde şomajul este foarte frecvent (de multe
ori el afectează peste 15% din totalul populaţiei active), dar emigraţia
este relativ redusă fie aici lipsa de sinceritate a atins cote maxime la re-
censământ, fie mai probabil există în mod curent surse mai puţin legale
de apropriere a unor câştiguri mulţumitoare. Se pare că, în acest port
dunărean, munca la negru constituie o variantă destul de convenabilă
şi de răspândită. Această analiză privind congruenţa dintre migraţie şi
şomaj trebuie, însă, şi ea modulată de aprecieri cu privire la structura
pe grupe de vârste a populaţiei, localităţile îmbătrânite din punct de
vedere demografic având întotdeauna, la ambele capitole, cifre mai re-
duse.
Dar dincolo de toate aceste aprecieri, a lega în mod absolut direct
dinamica emigraţiei de cea a ratei şomajului nu este în totalitate co-
rect. Fără îndoială, şomajul este o cauză majoră în luarea acestei deci-
zii, dar nu este nici singura şi uneori nici cea mai importantă dintre
ele. Chiar dacă o persoană îşi pierde locul de muncă, ea poate să aibă
în continuare un nivel de trai acceptabil (măcar în plan local), prin
munca în agricultură de exemplu. Aici nu neapărat veniturile obţinute
sunt cele care contează, ci imaginea individului în ochii lui şi în cei ai

3 În anul 2002 şomajul afecta 11,2% din totalul populaţiei active.

478 Factori explicativi privind diferenţierile spaţiale ale emigraţiei internaţionale…

Fig. 4 – Factori explicativi ai emigraţiei moldoveneşti Ponderea şomerilor în cadrul po-

pulaţiei active (2002).

grupului social din care face parte. Dacă această teză ar fi totalmente
falsă, ar trebui ca oamenii cei mai săraci să fie cei care pleacă în pro-
porţia cea mai mare. Ori lucrurile nu stau deloc aşa; cel care este sărac
Radu Dimitriu 479

(şi cu precădere cel care şi-a însuşit o mentalitate conformă acestui sta-
tut) nu poate nici măcar să se gândească la plecare. La lipsa banilor se
adaugă teama de necunoscut, descurajarea, subestimarea propriei
persoane şi (de multe ori) lipsa de demnitate care fac imposibilă ale-
gerea unei astfel de rezolvări (pentru o imensă majoritate, în societa-
tea românească de astăzi, demnitatea şi sărăcia nu deţin un loc comun
decât pe plan ideatic).
Dar emigraţia internaţională este un fenomen complex, care include
o gamă largă de aspecte sociale, în rândul acestora înscriindu-se şi struc-
tura confesională a populaţiei. Pe acest plan, în cazul de faţă, importanţă
are nu atât religia majoritară (creştin ortodoxă), ci mai ales religiile mi-
noritare, cu precădere cele bine racordate la Occidentul european.
Astfel, religia romano catolică este prezentă mai ales în partea central
vestică a Moldovei, unde s-a conturat un areal destul de compact, prin
infiltraţii ale populaţiei de origine transilvană, pe parcursul ultimelor
trei secole4 (figura 5). În prezent, catolicii moldoveni deţin proporţii în-
semnate (uneori chiar 100%) în comunele din apropierea oraşelor Bacău
şi Roman (secundar şi în proximitatea oraşului Oneşti), rezultând o su-
prapunere aproape perfectă cu arealul de mare incidenţă al emigraţiei
remarcat la începutul analizei noastre. Este evident faptul că tocmai
această caracteristică a permis apariţia acestui areal, argumentat şi de
faptul că, aici, emigraţia spre Italia deţine în mod categoric o proporţie
peste medie. Chiar şi comunităţile catolice izolate de la est de Siret au
un grad de participare la emigraţie peste cel al unităţilor administrative
cu populaţie majoritar ortodoxă, din vecinătate.
Tot prin legături foarte bune cu Occidentul se disting şi cultele neo-
protestante şi ele fiind capabile să constituie adevăraţi catalizatori ai
emigraţiei5 (figura 6). Şi de această dată legătura dintre confesiune şi
emigraţie este puternică şi ea explică în mare parte apariţia valorilor pe-
ste medie din partea de nord a Moldovei, din apropierea oraşelor
Rădăuţi şi Suceava.
Dar, pe lângă religie, un alt factor care delimitează minorităţile este
etnia şi din acest punct de vedere, cei care atrag atenţia inclusiv în mass-
media vest-europeană şi românească sunt ţiganii (rromi). Cu o pondere

4 La recensământul din anul 2002, romano-catolicii reprezentau 5,20% din populaţia

Moldovei.
5 Neoprotestantismul reunea la ultimul recensământ 2,42% din populaţia totală a
Moldovei.
480 Factori explicativi privind diferenţierile spaţiale ale emigraţiei internaţionale…

Fig. 5 – Factori explicativi ai emigraţiei moldoveneşti Ponderea populaţiei catolice

(2002).

de doar 1,38% din populaţia totală a Moldovei, ţiganii prezintă aici o di-
fuzie spaţială remarcabilă, doar rareori conturându-se comunităţi mai
mari, dar asupra predispoziţiei pentru emigraţie a acestor etnici s-a creat
Radu Dimitriu 481

Fig. 6 – Factori explicativi ai emigraţiei moldoveneşti Ponderea populaţiei neoprotestan-

te (2002).

deja un mit (figura 7). Cu toate acestea, o analiză obiectivă ne arată faptul
că ţiganii moldoveni participă în proporţii semnificative la emigraţia in-
ternaţională doar dacă se găsesc în apropierea unui nucleu de suprareprezen-
482 Factori explicativi privind diferenţierile spaţiale ale emigraţiei internaţionale…

Fig. 7 – Factori explicativi ai emigraţiei moldoveneşti Ponderea populaţiei ţigăneşti

(2002).

tare deja conturat (aşa cum se întâmplă cu comunităţile de ţigani din apro-
pierea oraşelor Suceava, Bacău şi Focşani), astfel încât teza inoculată de
mijloacele mass-media trebuie mult nuanţată.
Radu Dimitriu 483

În concluzie, emigraţia şi consecinţele ei trebuie privite într-o lumină

foarte realistă tocmai pentru că este un proces care se răsfrânge în mod
diferit şi cu intensitate diferită asupra tuturor aspectelor uman-geogra-
fice. Felul în care va fi gestionată această oportunitate este deocamdată
greu de apreciat, dar, în mod categoric, va avea o pondere importantă în
devenirea românilor. În acest sens, experienţa şi modul de organizare al
unor instituţii de peste hotare cu acest profil (şi în primul rând a celor
italiene) ar trebuie folosită, lipsa de informaţii mai amănunţite în acest
domeniu atât de actual şi cu atâtea consecinţe social economice fiind un
avantaj pentru factorii de decizie şi pentru cercetători6.

Bibliografie

CONSTANTINESCU M., Teorii ale migraţiei internaţionale, în „Sociologie româ-

nească”, Bucureşti, 2002, nr. 1-4.
DIMINESCU D., L’installation dans la mobilité: les savoir-faire migratoires des Rou-
mains, în „Migration Société”, Paris, 2001.
DIMINESCU D. (coord.), Visible mais peu nombreux – les circulations migratoires
roumaines, Paris, Éditions de la Maison des sciences de l’homme, 2003.
DIMITRIU R., Destinazione Italia. Studio sull’emigrazione della populazione della de-
pressione del Neamţ (Romania), în „Geotema”, Bologna, 2006, nr. 23.
POTOT S., Etudes des deux réseaux migratoires roumaines, în „Sociologie române-
ască”, Bucureşti, 2000, nr. 2.
REY V., GROZA O., MUNTELE I., Migrations and the main protagonists of transi-
tion: A stake in the development of Romania, în „Südosteuropa-Studien”, 62,
München, 1998.
RUSU V., Migraţia forţei de muncă în Europa, Bucureşti, Ed. Arvin Press, 2003.
SANDU D., Fluxurile de migraţie din România, Bucureşti, Ed. Academiei, 1984.
SANDU D., Spaţiul social al tranziţiei, Iaşi, Ed. Polirom, 1999.

6 Recent, Mitropolia Ortodoxă a Moldovei şi Bucovinei a organizat o întrunire la care

au participat peste 900 de preoţi de parohie, unde s-a discutat cu prioritate problema mi-
graþiilor internaţionale ale credincioşilor. Foarte importantă este hotărârea finală a ace-
stei reuniuni, prin care fiecare paroh trebuie să ţină evidenţa riguroasă a enoriaşilor care
muncesc în străinătate (anul plecării, destinaţia, domeniul de lucru etc.), probabil după
modelul organizaţiei Caritas di Roma, fondată de Vatican, cu rezultate absolut excepţio-
nale în ceea ce priveşte contabilizarea şi caracterizarea acestor fluxuri conform „Ziarul de
Iaşi”, 2 septembrie 2005.
484 Factori explicativi privind diferenţierile spaţiale ale emigraţiei internaţionale…

SANDU D., Migraţia ca strategie de viaţă, în „Sociologie românească”, Bucureşti,

2000, nr. 2.
SANDU D., Migraţia transnaţională a românilor din perspectiva unui recensământ
comunitar, în „Sociologie românească”, Bucureşti, 2000, nr. 3-4.
UNGUREANU AL., DIMITRIU R., International Emigration Networks of the Ne-
amţ Depression Population Quantitative and Qualitative Assessments, în „Revi-
sta Română de Geopolitică”, Oradea, 2005.
UNGUREANU AL., DIMITRIU R., Profile and Motives of Potential Migrants in
Romania. A Follow-up Study, Bucureşti, IOM, 1993.
UNGUREANU AL., DIMITRIU R., Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 10
ianuarie 2002, Bucureşti, 2002.
UNGUREANU AL., DIMITRIU R., Strategia Guvernului României pentru dezvol-
tarea relaţiei cu etnicii români şi comunităţile lor de pretutindeni, Bucureşti, 2001.
UNGUREANU AL., DIMITRIU R., Une politique en matière d’immigration, Bru-
xelles, Commission Européenne, 2000.