METODE DE RECUPERARE A

PACIENTILOR CU DISFUNCTIE
VENTILATOIRE OBSTRUCTIVA (DVO)

IRINA COTEA, CRANGUTA

PARASCHIV, IRINA ESANU, CRISTINA
GAVRILESCU, DRAGOS MUNTEANU,
RODOCA GHIURU
CLINICA A V-A MEDICALA
SPITALUL UNIVERSITAR CF IASI
 ENTITATI NOSOLOGICE ALE
DVO

• Bronsita cronica obstructiva

• Emfizemul pulmonar centrolobular
• BPOC
• Astmul bronsic
 DISFUNCTIA VENTILATORIE
OBSTRUCTIVA/DVO
• Mecanisme reversibile:
• -hipersecretie de mucus/vascozitate crescuta
• -bronhospasm
• -edem de mucoasa
• -ingustare dinamica in expir a c.a.

Mecanismele pot fi atacate:

-terapeutic
-mijloace recuperatorii
 DISFUNCTIA VENTILATORIE
OBSTRUCTIVA/DVO
Mecanisme ireversibile:
-hipertrofia si hiperplazia glandelor bronsice
-fibroza bronsica si peribronsica
-atrofia peretelui bronsic
-scaderea reculului elastic
-pierdere de cai aeriene

Mecanismele nu pot fi inflentate terapeutic ci doar

reduse efectele negative prin mijloace
compensatorii.
 EFECTELE SDR. OBSTRUCTIV
1.Perturbarea flux aerian: (laminar-turbulent)-
creste rezistenta la flux
2.Perturbarea volume pulmonare
3.Perturbarea distributiei aerului in plamani
4.Perturbarea schimburilor gazoase alveolare
5.Cresterea travaliului ventilator
6.Perturbari ale gazelor sanguine (hipoxemie,
hipercapnie)
7.Perturbari cardio-circulatorii (HTAP, HVD,CPC)
 RECUPERAREA BOLNAVILOR
CU DVO
1.Indepartarea factorilor de risc bronho-pulmonari
2.Corectarea factorilor de intretinere/agravare
extra-pulmonari
3.Dezobstructia bronsica
4. Scaderea travaliului respirator si tonifierea
musculaturii respiratorii
5.Ameliorarea distributiei intrapulmonare a aerului
6.Readaptarea la efort
7.Reinsertie socio-profesionala
 1. INDEPARTAREA FACTORILOR DE
RISC BRONHOPULMONARI
1.Poluanti fizico-chimici; FUMATUL
2.Poluanti biologici: virusuri, bacterii, fungi,
polen, acarieni;
3.Factori meteorologici - aerul rece inspirat;
4.Infetiile acute CRS, CRI, sinuzite, deviatii
de sept, amigdalite;
5.Terenul alergic
6. Regimul de viata
 2. CORECTAREA FACTORILOR EXTRA-
PULMONARI DE INTRETINERE/AGRAVARE

1.Afectiuni acute si cronice ORL

2.Boli ale ortopedo-reumatice ale toracelui
(cifoscolioza, SA, )
3.Obezitatea
4.Boli cardio-vasculare: HTA, CIC, tulb ritm,
AOMI
5.Anxietatea si depresia
 3. DEZOBSTRUCTIA/DRENAJUL
BRONSIC
Drenajul bronsic ajuta la curatarea bronhiilor,
avand drept scop reducerea riscului de
suprainfectie;
-este indispensabil in cursul episoadelor de
exacerbare insotite de cresterea gradului de
obstructie bronsica (exacerbarea dispneei);
-ori de cate ori exista obstructie bronsica cu
dificultati de eliminare a secretiilor si/jena
respiratorie;
-trebuie practicata regulat dupa ce pacientul invata
tehnicile de la kinetoterapeut;
TEHNICILE DE DEZOBSTRUCTIE
BRONSICA
1. Percutia toracica manuala (tapotajul)
2. Drenajul postural si/ exercitii respiratorii
3. Tusea dirijata sau controlata
4. Cresterea fluxului expirator
5. Percutii si vibratii
6.Tehnici de expir lent
7. Presiune manuala toracica sau abdominala cu viza dezobstructiva
8. Vibratii manuale
9. Vibratii mecanice
10. Spirométrie incitativa
11.Technici de modulare a fluxului expirator
12. Presiune pozitiva expiratorie
13. Exercitii respiratorii
14. Aerosoli
 PERCUTIA TORACICA MANUALA
(TAPOTAJUL)

-tehnica veche si controversata, care vizeaza desprinderea si eliminarea

secretiilor bronsice din caile aeriene;
-tehnica izolata este putin performanta;
-eficienta la subiectii “mari secretanti” asociata drenajului postural;
-putin eficace la subiectii cu expectoratie minima;
Indicatii:
-secretii abundente situate pe marile bronhii
Contraindicatii:
-eficacitatea tehnicii este direct proportionala cu intensitate manevrei;
-fracturi costale
-pneumothorax
-pace-maker
-bronhospasm
-varstnici
-osteoporoza
 Drenajul postural (posturile declive)
(± exercitii de respiratie)
-utilizeaza efectul gravitatiei asupra secretiilor dintr-un
segment sau lob pulmonar, verticalizand bronhia
segmentara sau lobara a teritoriului de dezobstruat;
-nu se realizeaza niciodata singura ci acompaniaza alte
tehnici de dezobstructie bronsica:
-exercitii de respiratie profunda,
-tapotaj toracic;
-pozitia decliva se obtine prin ridicarea pelvisului si a
lombei pacientului pe o perna/ridicarea a doua picioare
pat pe caramizi;
-se face a jeun dar se poate repeta la nevoie inca 1-2
ori/zi si dureaza cca 30 minute;
 DRENAJUL POSTURAL (POSTURILE
DECLIVE)
(± EXERCITII DE RESPIRATIE)
-se recomanda ca drenajul sa fie precedat de pulverizarea
unui bronhodilatator pt deschiderea cailor bronsice;
-in timpul drenajului kinetoterapeutul/un membru al
familiei va executa cateva tapotamente/vibratii pe
hemitoracele ce trebuie drenat;
-cand pacientul simte declansarea reflexului de tuse se
va ridica in sezut cu paharul de expectorat in mana
tusind repetat si expectorand in pahar;
-in lipsa declansarii reflexului de tuse pacientul va
declansa voit tusea;
 DRENAJUL POSTURAL (POSTURILE
DECLIVE)
(± EXERCITII DE RESPIRATIE)
Indicatii : hipersecretii bronsice fluide
-bronsiectazii
-abces pulmonar
-bronsite chronice cu secretii fluide
-ineficieta eliminarii unor secretii vascoase – astmul bronsic
Contraindicatii absolute :
-instabilitate hemodinamica,
-detresa respiratorie
-volet toracic
-abdomen acut/interventii chirurgicale abdominale
Contraindicatii relative:
-hipertensiune arteriala intra-craniana necontrolata;
-analgezie insuficienta dupa chirurgie abdominala;
-cardiopatie acuta sau cronica.
 TUSEA EDUCATA SAU CONTROLATA

-este secventa finala a tuturor sedintelor de dezobstructie bronsica,

cand secretiile sunt aduse proximal;
-este un mijloc rapid si eficace de dezobstructie ale marilor bronhii
-la pacientul cu obstructie bronsica, reeducarea tusei (pt a deveni
eficienta) este singurul mecanism de evacuare a secretiilor bronsice;
-se realizeaza cel mai frecvent cu pacientul in pozitie asezata; de
asemenea se poate realiza cu bolnavul in decubit lateral (tuse
pozitionala)
-efortul de tue trebuie pregatit prin manevre ventilatorii ce
favorizeaza expirul;
-terapeutul va ajuta pacientul in efortul de tuse cu o presiune
toracica sau cu un suport abdominal;
 COMPONENTELE REEDUCARII
TUSEI
1.Pozitionarea corpului in timpul tusei:
-facilitarea expirului
-decontracturare perete abdominal
-cresterea presiunii intraabdominale prin presarea peretelui abd cu
mana sau cu o perna; umerii relaxati.
2.Controlul respiratiei in accesul de tuse:
-inspir lent pe nas cu impingerea perete abdominal spre perna;
-scurta apnee cu glota deschisa (cascat discret)
-expulzie aer fractionat in 2-3 reprize cu trunchiul ce se apleaca
inainte si preseaza perna pe abdomen;
3.Sunetul tusei trebuie sa fie “rotund”, “surd” si nu “spart”
-in cazurile de dispnee severa expulzia initiala a aerului se face sub
forma “hafurilor” - suflatul de aburire al ochelarilor;
-exercitii repetate de educarea tusei in afara acutizarilor creaza
reflexe de efectuare a tusei chiar la comanda, utila in exacerbari.
 REEDUCAREA TUSEI
Cauze de ineficienta a tusei:
-dischinezie traheo-bronsica;
-defect de inchidere glotica,
-lipsa fortei musculare a musculaturii abdominale (varsta avansate,
oboseala, durere in caz de chirurgie abdominala)

Contraindicatii:
-pneumotorax,
-fracturi costale
-traumatisme craniene cu cresterea presiunii intracraniene
-rezectii sau suturi traheale
-chirurgia stenozelor postintubatie
-hernii importante (abdominale, hiatale)
CRESTEREA FLUXULUI EXPIRATOR
Expiratia activa sau pasiva , rapida sau lenta la maximul volumului
pulmonar este mult mai eficienta la copil fata de adult;
- scopul este de mobilizare si evacuare a secretiilor bronsice;
-cresterea activa a fluxui expirator- cu participarea pacientului ; daca
este posibil in pozitie sezanda sau semisezanda cu sau fara
participarea kinetoterapuetului;
- cresterea pasiva a fluxui expirator- fara nici o participare a pacientului;
pozitie culcata a pacientului; o mana a terapeutului pe torace si una
la nivel abdominal; kinetoterapeutul imprima o presiune cu ambele
maini simultan cu expirul pentru a creste eficacitatea expirului;
Indicatii : toate cazurile de obstructie bronsica
 PERCUTII SI VIBRATII
INDICATIE:
-deficite neuro-musculare,
-paralizii
-deficite intelectuale,
-nou-nascuti
-copii
LIMITE:
-rezultate contradictorii
-eficacitate aleatorie
 TEHNICI EXPIRATORII LENTE
-aceste tehnici pot fi realizate de pacienti in
maniera autonoma
-contraindicatii relative: obstructii cavitare-
bronsiectazie, abces pulmonar;
-drenajul autogen (DA) este o toaleta bronhica ce
foloseste expirul si inspirul lent controlat de
pacient asezat in pozitie sezanda
-aceasta tehnica necesita un grad mare de
cooperare a pacientului si controlul regulat al
terapeutului.
 EXERCITIILE RESPIRATORII
Exercitiile respiratorii:
-combat imobilismul toracic,
-permit eliminarea secretiilor bronsice
-intretin musculatura respiratorie
-reantrenament la efort
-exercitii cu bratele, mobilizari de trunchi, mersul pe jos
Indicatii:
-toate tipurile de obstructie bronhica si reantrenament la
efort
Contraindicatii relative:
-distensii toracice
-toata patologia osoasa sau articulara a umarului
 AEROSOLII
-fluidizeaza secretiile si cresc eficienta drenajului
-se va evita asocierea de adrenergice si
anticolinergice
-se vor folosi solutii izotone la temperatura
camerei, numai pe baza prescriptiei medicale
-sol bicarbonat de sodiu 3-7%, acetilcisteina sol
10-20% alcalinizate, bromhexin diluat cu apa
distilata 1/1.
 4. SCADEREA TRAVALIULUI RESPIRATOR
Travaliul respirator depinde:
• -ventilatia/minut (VC x frecventa resp)
• -rezistenta la flux
• -complianta toracica

I. Ajustarea ventilatiei:
• - bolnavii vor invata sa-si scada nr resp/min si sa creasca VC
• -trebuie scosi din activitate ms resp (inspiratori) accesori prin:
1.Pozitii de relaxare respiratorie toracala (fig)
2.Exercitii de relaxare a umerilor: ridicari si coborari de umeri, rotatii de
umeri si brate, abductii si adductii orizontale ale umerilor
3.Spatele drept, capul in usoara extensie (pozitia normala)
 4. SCADEREA TRAVALIULUI RESPIRATOR

II. Reeducarea rezistentei la flux

-se va expira numai pe gura
-expir cu buzele stranse/protruzionate ca pt fluierat
-indepartarea narinelor cu indexul in timpul inspirului (in
santurile naso-geniene) - pt criza severa de astm

III. Reeducarea respiratiei diafragmatice

-exercitii de respiratie abdominala:
-coordonarea inspirului cu bombarea abdominala si expirul
cu suctiunea lui;
-exercitiile incep in decubit dorsal, apoi in pozitie sezanda,
apoi ortostatism, mers.
 4. SCADEREA TRAVALIULUI RESPIRATOR

IV. Limitarea efortului fizic:

-cu discernamant

V.Relaxarea generala:
-reechilibreaza tonusul ms generale si al ms
respiratorii
-scade cererea de O2 si scade productia de CO2
-exercitii de relaxare tip Yoga, Schultz, Jacobson
 4. TONIFIEREA MUSCULATURII
RESPIRATORII
1.Tonifierea ms inspiratorii: inspirul pe nas,
prin narine presate cu doua degete:
-inspir pe o nara, cealalta astupata cu
degetul;
-inspiruri scadate ca in mirositul
florilor/adulmecatul cainelui
-inspiruri pe nas cu batai ritmice ale aripilor
nasului
2. Cantatul - tonifica ms expiratorie
 4. TONIFIEREA MUSCULATURII
RESPIRATORII
3.Tonifierea ms abdominale – exercitii:

-decubit dorsal cu cateva carti grele pe abdomen; se

respira cu mobilizarea ampla a abdomenului;
-decubit dorsal, genunchii semiflectati cu talpile pe sol, se
ridica capul si umerii de pe sol; se mentine 4-5 sec;
-pozitie patrupeda, se respira exagerand succtiunea
peretelui abdominal;
-din ortostatism se trage inapoi peretele abdominal,
aliniindu-l cu pelvisul, a.i. pacientul isi vede gleznele
doar aplecand capul, nu si trunchiul;
 4. TONIFIEREA MUSCULATURII
RESPIRATORII
4. Antrenarea diafragmului pt recastigarea
ascensiunii diafragmului;
-mentine pozitia Trendelenburg cu o
greutate pe abd ce faciliteaza expirul;
-se expira continuu (tip abdominal) pt a
produce bule de gaz fara intermitente,
printr-un tub de plastic introdus intr-o sticla
cu apa;
 5. AMELIORAREA DISTRIBUTIEI
INTRAPULMONARE A AERULUI
1.Controlul si coordonarea respiratiei
(respiratie dirijata/controlata)
-rarirea ritmului respirator (peste 20 resp/min) la
12-16/minut;
-ritmare a respiratiei pe bataile cardiace - cu mana
pe puls inspira la 2-3 batai si expira la 4-5 batai
(atentie la AV);
-prelungirea expirului de la 1/1,2 la ½,5 cu
mentinerea unei perioade de apnee
postinspiratorie care poate egala sau depasi
inspirul;
 5. AMELIORAREA DISTRIBUTIEI
INTRAPULMONARE A AERULUI
-controlul fluxului de aer : inspir lent si expir
lent controlat (suflarea continua a aer
expirat printr-un tub trecut printr-o sticla cu
apa; expir intr-o lumanare pt a mentine
flacara orizontala pe toata durata expirului;
treptat creste distanta de la buze la
flacara);
2.Respiratie abdominala/diafragmatica
 6. Readaptarea la efort
1.Antrenament prin mers:
-mentine ritmul care ii convine, creste treptat durata, nu
vorbeste, pe teren plat;
-dupa 15 min, se introduc 20-30 m ritm alert;
-30-60 min total antrenament, cu 4-8 sedinte mers alert nu
mai mult de 100 m; sedintele se pot repeta pe parcursul
zilei;
-se poate inlocui ulterior ritmul alert cu mersul in panta;
2.Antrenament la scarita: 2 trepte, 23 cm/urcat sau coborat
si urcat scarile
3.Antrenament la piscina - copii, tineri;
4.Antrenament prin terapie ocupationala: activitati casnice,
profesionale, sport;