UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

Facultatea de Medicina Dentara

MPA
Măsuri de Prim Ajutor
DETERMINAREA PARAMETRILOR
FUNCŢIILOR VITALE

Dr. Radu BERCA

15 mai 2018
 Obiective

 Definirea parametrilor funcțiilor vitale

 Cunoașterea metodelor de determinare

 Cunoașterea valorilor normale

 Interpretare și erori de măsurare

 Parametri urmăriţi

 Respiraţia

 Pulsul

 Pulsoximetria

 Tensiunea arterială non-invazivă

 Temperatura

 Capnometria

 Tensiunea arterială invazivă

Respiraţia
Definiţie:

Este funcţia care realizează schimbul de gaze (oxigen si dioxid de carbon)

la nivelul plămânilor.
Actul respiraţiei are două faze:
inspirul
expirul
 Respirația

Evaluarea pacientului se face prin analiza celor patru funcţii principale

– ventilaţia definită ca şi mişcarea de inspir-expir a plămânilor;
 Respiratia

Evaluarea pacientului se face prin analiza

celor patru funcţii principale
- difuzia reprezentată de trecerea
membranei alveolo capilare de către
oxigen şi bioxidul de carbon;
- perfuzia pulmonară ce contribuie la
transportul oxigenului şi bioxidului de
carbon la nivel pulmonar şi sistemic;
- controlul nervos şi umoral al
ventilaţiei.
 Probleme de nursing

– Să evalueze dacă pacientul respiră sau nu

– Să recunoască sunetele respiratorii anormale: wheezing,
gaspuri, respiraţia stertoroasă etc;
– Să diferenţieze o respiraţie normală ca frecvenţă şi amplitudine
de una patologică;
– Să evalueze parametrii ce determină severitatea semnelor şi
simptomelor de insuficienţă respiratorie;
• Să identifice complicaţiile terapiei şi ale procedurilor aparative şi
nonaparative de diagnostic şi tratament al insuficienţei respiratorii acute
 Monitorizarea respiraţiei - pattern

• Amplitudine
• Frecvenţă
• Regularitate
• Alternanţă inspir/expir
• Raportul duratei acestora
 Monitorizarea respiraţiei –
pattern normal la adult

• Amplitudine: 500ml (6-10ml/Kgc)

• Frecvenţă: 12-18/min
• Regularitate: da
• Alternanţă inspir/expir: regulată
• Raportul duratei acestora: 1/2
 Monitorizarea respiraţiei – pattern

Respiraţia profundă şi accelerată (hiperpneea)

 Mecanism: creşterea excitabilităţii centrului respirator determinată de:
• hipoxemie
• hipercapnie
• acidoză nerespiratorie.
 Apare la efort fizic, hipoxie de orice origine, stres psiho-emoţional.
 are caracter adaptativ sau compensator
 determină:
• hiperventilaţia alveolară
• creşterea volumului respirator şi a minut-volumului
respiraţiei
• ameliorarea hemodinamicii în circulaţia mică.
 Hiperpneea poate conduce la modificări : hipocapnie, alcaloză respiratorie.
 Monitorizarea respiraţiei – pattern

Respiraţiei frecvente, superficiale (polipneea)

 Are la bază inhibiţia prematură prin feed-back a inspirului.
 Apare în: atelectazie pulmonară, hipertensiune intrapleurală, reducerea
capacităţii vitale a plămânilor, prezenţa în alveole a lichidelor, pneumonie
 Efecte:
• hipoventilaţia alveolară – scade volumul respirat
• creşterea relativă a volumului spaţiului mort anatomi
• se micşorează minut-volumul respiraţiei ceea ce conduce la
hipoxemie
• diminuează presiunea negativă intrapleurală, ceea ce nu
favorizează returul venos spre cord.
 Dezavantaj:
• majorarea efortului respirator
• concomitent cu scăderea randamentului
• consumul ineficient de energie
• aprofundarea hipoxiei.
 Monitorizarea respiraţiei – pattern

• Respiraţiei rare şi profunde (bradipneea)

– rezultatul creşterii excitabilităţii centrului respirator în combinaţie cu inhibiţia
tardivă prin feed-back a inspirului
– poate apărea la mărirea rezistenţei în căile aeriene (stenoză), în hipoxia gravă
şi durabilă.
– respiraţia rară şi profundă are un caracter compensator (creşterea volumului
respirator menţine minut – volumul respiraţiei).
– avantajul respiraţiei profunde şi rare este randamentul sporit al efortului
respirator.
– micşorarea amplitudinii bradipneea, conduce la micşorarea ventilaţiei
pulmonare şi insuficienţă respiratorie.
 Monitorizarea respiraţiei – pattern

• Dispneea:
– Senzația de respirație dificilă
– Subiectiv tradusă prin "lipsă de aer“
– Obiectiv: tulburarea frecvenței, amplitudinii sau/și a ritmului
mișcărilor respiratorii.

• Apneea:
– definită ca lipsa mișcărilor respiratorii
 Gradele dispneei

Gradul 1 care se referă la scurtarea mișcărilor respiratorii la efort mediu cum ar fi

alergatul pe o distanță scurtă sau urcarea în viteză a unor scări.
Gradul 2 se referă la scurtarea mișcărilor respiratorii în timpul mersului pe o distanță
scurtă, în ritm normal, pe drum fără denivelări.
Gradul 3 referitor la scurtarea mișcărilor respiratorii în timpul activităților zilnice
cum ar fi bărbieritul sau efectuarea igienei zilnice.
Gradul 4 în timpul stării de repaus se scurtează mișcările respiratorii.
Gradul 5 care se referă la scurtarea mișcărilor respiratorii când pacientul se află în
decubit dorsal.
 Modificări ale patternului respirator

• Respirația de tip obstructiv

– obstrucție la nivel laringotraheal, supracarinar:
stridor, cornaj, retracții ale foselor supraclaviculare
în inspir
– Astm (obstrucția pe căile aeriene de calibru redus):
wheezing, expir prelungit, retracții intercostale
– BPOC: dispnee cronică, expir prelungit, aspect de
“gură de pește”
 Modificări ale patternului respirator

Respirația de tip restrictiv: emfizemul pulmonar, fibroza pulmonară

 Dispnee cronică
 Tahipnee - polipnee
 Respirații superficiale

Respirația Kussmaul: apare la efort, acidoză

 Regulată, amplă
 Frecvenţă moderată
 Fără pauză postexpiratorie.
 Modificări ale patternului respirator

• Respirația Cheyne-Stokes - comă, uremie, intoxicație cu barbiturice

– Alternanța hipoventilație/hiperventilație: 30-170 sec

– Apnee de 20-60 sec.
 Modificări ale patternului respirator

• Respirația neregulată Biot - în șoc, hipoxie cerebrală

– caracterizată prin inspir rapid și scurt

– Cu pauze
– Fiecare respiraţie are aceeaşi amplitudine
 Modificări ale patternului respirator

• Respirație paradoxală - plăgi pleuro-pulmonare, volet costal

– în inspir toracele se deprimă

– în expir toracele se destinde
• Valori normale ale FR:
- nou născuţi : 40- 60 / min
- copii : 20 – 30 / min
- adulţi : 14 – 18 /min

Valorile variază în funcţie de vârstă şi sex ( este mai accelerată la copii şi femei )
• Determinarea frecvenţei respiratorii:

• Se efectuează fără ca bolnavul să stie, acesta fiind aşezat în decubit dorsal,

măsurarea se efectuează prin inspecţie cu fata palmară pe suprafaţa toracică
a bolnavului.
• Se măsoară inspiraţiile după mişcările de ridicare şi coborâre a cutiei
toracice timp de 1 min.
Pulsul
 Definiţie

• Pulsul este unda determinată de sângele expulzat în aorta cu fiecare

sistola ventriculară

• Unda de puls reprezintă presiunea exercitată de coloana de sânge

asupra peretelui arterial .
Pulsul poate fi perceput pe orice arteră accesibilă palpării, care poate fi
comprimată pe un plan osos:

Carotidă
Radială
Temporală
Femurală
Brahială
Poplitee
Tibiala posterioară
Pedioasă
 MĂSURAREA PULSULUI

• Pulsul se măsoară prin comprimarea unei artere pe un plan osos, cu

2-3 degete, cel mai frecvent la artera radială, se măsoară timp de 1
minut.
 Pulsul/Alura ventriculara

 Se notează:
 Rata
 Ritmul
 Amplitudinea

 Evaluarea este prin:

 Palpare cu 2 degete: indice și mediu
 Auscultație - cu stetoscopul
Valori normale:
- adulţi: 60 – 80 /min
- copii: 90 -100 /min
- nou născuţi: 120 – 140 /min
Creşterea frecvenţei peste valorile normale = TAHICARDIE > 100/min
Scăderea frecvenţei sub valorile normale = BRADICARDIE < 60/min
-Se masoara timp de 60 sec
 Variatii fiziologice ale ratei pulsului

• Accelerare:
– Stimulare sistem nervos simpatic
• Frica
• Furie
• Durere

• Decelerare
– Stimulare vagală
• Somn
• Vomă
 Ritmul pulsului

 Normal
 Regulat
 Evaluează conducerea activității electrice a cordului
 Palpat si auscultat la apexul cardiac – fără diferențe

 Variații
 Neregulat sporadic:
 Extrasistolie
 Puls paradoxal: descrește în inspir și crește în expir:
 Respirație profundă
 Tamponada cardiacă

 Neregulat complet
 Deficit de puls
 Amplitudinea pulsului

• Se utilizeaza o scală
– +3 puls puternic: usor palpabil, necompresibil
– +2 puls normal: palpabil, compresibil prin apăsare puternică
– +1 puls slab: greu de palpat, usor de comprimat prin apăsare
ușoară
– 0: nepalpabil
• Consecvența sau alternanța
– Patologie cardiacă
Pulsoximetria
• Definiţie : determinarea saturaţiei în oxigen a hemoglobinei şi frecvenţa
pulsului din sângele periferic capilar ( SpO2).
 Valori normale:

Pacient fără boli pulmonare / Pacient cu boli pulmonare

•95% - 100% / 88% - 95%
• ≤ 90% = hipoxie / ≤ 85% = hipoxie

•( valori sub 80% în ciuda administrării prelungite de oxigen

reprezintă indicaţie de IOT+VM )
 Pulsoximetria

• Monitorul poate arăta

– Pletismograma: curba de variație a fotodetecției în timpul ciclului
cardiac
– Amplitudinea pulsului
 Pulsoximetria

• Indicația monitorizării:
– Pacienții cu risc de hipoxemie
– Terapie anestezică sau cu opioide
– Apnee în somn
– Patologie cardiacă sau pulmonară
– În timpul manoperelor intervenționale
– Nou născuți
CONDIȚIE:
PREZENȚA REUMPLERII CAPILARE ȘI A PULSULUI
 Pulsoximetria

- Pacientul cu perfuzie deficitară – senzor cât mai central:

- Ischemie periferică
- Medicație vasoconstrictoare
- Hipotensiune
- Hipovolemie
- Hipotermie
 Pulsoximetria

Deficiențe de tehnică:
• APLICAREA PREA STRÂNS A SENZORULUI –
EFECT PULSATIL VENOS
• NU SE PLASEAZĂ DISTAL DE UN GAROU
• NU SE PLASEAZĂ DISTAL DE UN PANSAMENT COMPRESIV
• IDEAL TREBUIE PLASAT LA NIVELUL CORDULUI
 Pulsoximetria

• Este important să se fixeze limitele de alarmă

• Se schimbă senzorul conform normelor de fabricație
• Se documentează leziunile tegumentare determinate de senzor
• Trebuie menținut senzorul curat și uscat, cât se poate nemișcat
 Pulsoximetria

• Anemia cu Hb < 5g/dl – valoarea oximetriei scade

• Valoarea oximetriei (oxigenare) și a gazelor sanguine diferă (PaO2)
• Intoxicația cu CO2 – este necesară măsurarea carboxihemoglobinei
• Monitorizarea este continuă 24 de ore post narcoză
 Pulsoximetria
cele mai frecvente erori de măsurare

• Contact deficitar cu tegumentul al senzorului

• Mișcare deget cu senzor
• Perfuzia periferică deficitară
• Pulsațiile venoase
• Anemia
• Lumina puternică exterioară
Valorile pulsoximetrice pot fi influenţate de următoarele condiţii:

Compresia toracică din resuscitarea cardio-respiratorie;

Poziţia pacientului ( staza venoasă );
Lacul de unghii;
Hemoglobinele patologice;
Prezenţa în sânge a unor coloranţi ( albastru de metil );
Absenţa pulsului periferic;
Utilizarea repetată a garoului (congestie venoasă)
 Avantajele pulsoximetriei:

•Este neinvazivă
•Inregistrează permanent
•Are regim automat de funcţionare
•Asigură siguranţă şi confort atât în prespital cât şi în spital.
Măsurarea Tensiunii arteriale
Neinvaziv / Invaziv
 Tensiunea arterială
DEFINIŢIE:
Este presiunea exercitată de sângele circulant asupra peretelui arterial.

•Presiunea maximă are loc în timpul sistolei (contracţie)

•Presiunea minimă are loc în timpul diastolei (relaxare)

•Valorile TA sunt variabile în funcţie de tonus neurovegetativ, starea

glandelor endocrine, starea vaselor sangvine.

•TA variază în funcţie de vârstă, sex, ora din timpul zilei şi gradul de
activitate.
 Tensiunea Arterială (TA)

Valori normale:

 Adulţi: 115-140 / 70-90 mmHg

 Copii: 91-110 / 60-65 mmHg

 Nou-născuţi: 65-80 / 40-50 mmHg

• Valori peste cele normale poartă numele de hipertensiune.

• Valori sub cele normale poartă numele de hipotensiune.

 Materiale necesare determinării TA non-invazive:

1. Tensiometru

2. Stetoscop
Sunetele auzite în timpul măsurării TA se numesc sunete
KOROTKOFF şi au 5 faze:

1. Sunet ca nişte bătăi, cu un anumit ritm (presiunea din manşon =

presiunea sistolică)
2. Sunetul creşte în intensitate
3. Sunetul la intensitate maximă
4. Sunetul începe să fie estompat
5. Sunetul dispare (presiune din manşon = presiunea diastolică).
 Alegerea şi poziţionarea manşetei tensiometrului

Manșeta reprezintă 1/3 din circumferința brațului.

Cele mai utilizate manşete sunt:

- adult : 12-14 cm
- pediatric : 8 cm
- obezi / coapsă : 18 – 20 cm
 Măsurarea TA

• Poziţia pacientului: decubit

dorsal, după un repaus de 10
minute
• Cu brațul la nivelul inimii
• în 1/3 inferioară a braţului se
aşează manşonul
tensiometrului
• stetoscopul se pune pe
proiecţia arterei brahiale
(marginea inferioară a
braţului)
Se închide valva şi se pompează aer în manşetă până la
dispariţia pulsului + 30 mmHg

Valorile TA reprezintă prima şi ultima bătaie care se aude cu

ajutorul stetoscopului în timpul dezumflării manşonului;
Tensiunea Arterială (TA)
 Măsurarea TA prin metoda palpatorie

• Se palpează pulsul la artera radială cu o mână, în cealaltă mână

se ţine para tensiometrului cu policele şi indexul pe valva acestuia

• Se închide valva şi se pompează aer în manşetă până la dispariţia

pulsului + 30 mmHg,

• Se deschide valva uşor şi se observă cu atenţie manometrul,

reţinând valoarea la care apare pulsul,

• se decomprimă uşor manseta.

 Aprecierea TA cu ajutorul pulsului

- Dacă pulsul poate fi palpat la artera radială, TA sistolică

este aproximativ 80 mmHg

- la artera brahială 70 mmHg

- la artera femurală 60 mm Hg

- la artera carotidă 50 mmHg

 Erori de măsurare

Fals crescute:

- Dimensiunea manşonului prea mică

- Nefixarea corectă a manşonului
- Dezumflarea prea lentă
 Erori de măsurare

Fals scăzute:

- Braţul sub nivelul inimii

- Probleme auditive a celui care măsoară
- Tubulatura stetoscopului este prea mică sau prea mare
 SITUAȚII CLINICE CU DIFICULTATE DE
DETERMINARE A TA

• Pacientul în șoc

• Pacientul cu perfuzie de medicație vasopresoare

• Pacientul cu fibrilație atrială

 Interpretarea valorilor TA

Hipotensiunea arterială:

– Flux sanguin scăzut

• DC scăzut
• Deficit de volum absolut sau relativ

– RVP scăzută
• Vasodilatație sau sepsis
 Interpretarea valorilor TA

Hipertensiunea arterială

– Flux sanguin crescut

• DC crescut
• Creșterea postsarcinii

– RVP crescută
• Vasoconstricție arterială
 Interpretarea valorilor TA

• Diferența între tehnica directă și indirectă

– Normal până la 14 mmHg
– > de 60 mmHg: flux scăzut, hipovolemie, eroare de sistem

• Hipotensiunea ortostatică
– Hipovolemie
– Vasoconstricție ineficientă
– Inabilitate de a crește frecvența cardiacă:
• Disfuncție miocardică sau de sistem nervos autonom
• Medicație betablocantă, blocanți de calciu
 FACT
Capnografia in prespital
First Aid & CPR Training

ghid de buzunar pentru interpretarea undelor de capnografie

Dr. Radu Berca

 CICLUL RESPIRATOR

Principalele componente ale ciclului respirator sunt oxigenarea si

ventilarea.

Oxigenarea:
oxigenul este inhalat in
plamani si transportat in sange.

Ventilatia:
CO2 este expirat din plamani.
 CAPNOMETRIA

Definiţie
Metoda neinvazivă de măsurare a valorilor CO2 la sfarsitul
expirului.

•Masurarea concentraţiei de CO2 în aerul expirat se realizează cu

ajutorul capnografelor.
•Concentraţia CO2 este afişată în cifre absolute (mmHg) sau sub
forma unei curbe (capnograma)

Valoare normală:
– 5%
– 35 – 37 mmHg (45 mmHg) la un raport V/Q normal de 0.8
– Gradientul: PaCO2 – ETCO2= 5-6 mmHg
Capnometria oferă relaţii importante despre funcţia

 cardio-pulmonară,

 activitatea metabolică,

 funcţionarea circuitului ventilator/anestezic,

 a corectitudinii intubaţiei traheale,

 a sevrajului de la ventilator

 eficienţa resuscitării cardio-pulmonare.

Monitorizarea End Tidal CO2
Monitorizarea End Tidal CO2
 Monitorizarea End Tidal CO2

Tehnici de măsurare:
 CALORIMETRICE
› A- violaceu -- EtCO2 < 0.5%
› B- roșu -- EtCO2 0.5-2%
› C- galben – EtCO2 >2%
 Contaminare cu acid gastric, lidocaina, epinefrina
 Monitorizarea End Tidal CO2

• Indicații:

– CPR – revenirea la circulația spontană

– Detectează apneea
– Evidențiază intubația esofagiană
– Variația valorii arată dislocarea sondei spre o bronșie
– Avertizează asupra injuriei neurologice
Creșterea valorii

 Hipoventilație

 Creșterea producției

 Obstrucție parțială

 Administrare rapidă de bicarbonat

 Monitorizarea End Tidal CO2

Tehnici de măsurare:

 CAPNOGRAFIE
 CAPNOMETRIE
 SUPORTUL VITAL AVANSAT
PROTOCOL ERC 2015

„Imediat dupa revenirea circulatiei spontane se va:

 reevalua tip A B C D E
 obtine SP O2
94 – 98%
 cauta obtinere
valori normale PaCO2
 trata cauza
potential reversibila
 realiza managementul temperaturii
 Monitorizarea End Tidal CO2

 Se notează prima valoare și aspectul curbei capnografice

 Scăderea ETCO2:
 Spatiu mort crescut
 Hipotensiune
 Hipovolemie
 TEP
 SCR
 Scăderea perfuziei
 Scădere exponențială cu numărul respirațiilor – urmează
SCR
 Monitorizarea end –tidal CO2

 Variații:  Curba anormala:

› Scădere bruscă: SCR
› Scădere graduală:
 scade producția:
hipotermie, sedare
 Hiperventilație
 scăderea perfuziei
pulmonare: hipovolemie
› Platou alveolar absent sau
anormal:
 Bronhospasm
 Obstrucție sonda
traheală cu secreții
 CICLUL RESPIRATOR

Relatia intre CO2 si frecventa respiratorie

Hiperventilare RR CO2

RR CO2 hipoventilare
 APLICATII

Pacientul IOT

Verificarea amplasarii sondei endotraheale

Motorizarea pozitiei sondei in timpul transportului cu RCP
 Eficienta compresiilor toracice
 Semne rapide Revenirea Circulatiei Spontane
 Monitorizare presiunii intracraniene
 APLICATII

Pacientul neIOT
Evaluare rapida si elemente de triaj Boli pulmonare obstructive
 Pacienti bolnavi critici  Astm bronsic
 Terorism chimic  Emfizem pulmonar
Starile de hipoventilare
 Sedare / efectul analgeziei
 Etilism / Intoxicatie cu droguri
 Stari post ictale
 UNDA DE CAPNOMETRIE

Diagrama undei normale

A-B spatiu mort de ventilare,

D sfarsitul expirului,
inceperea expirului
masurarea nivelului de CO2
B-C crestere rapida de CO2
D-E inspir
C-D platoul alveolar
 UNDA DE CAPNOMETRIE

Modele ventilatorii nepatologice

VENTILATIE NORMALA
 UNDA DE CAPNOMETRIE

Modele ventilatorii nepatologice

HIPERVENTILATIE
 UNDA DE CAPNOMETRIE

Modele ventilatorii nepatologice

HIPOVENTILATIE
 UNDA DE CAPNOMETRIE

Modele ventilatorii in bolile acute

Stop cardio-respirator
 UNDA DE CAPNOMETRIE

Modele ventilatorii in bolile acute

Proasta perfuzie pulmonara

Umflare inadecvata a balonului sondei IOT,
 UNDA DE CAPNOMETRIE

Modele ventilatorii in bolile acute

Ventilare superficiala
 UNDA DE CAPNOMETRIE

Modele ventilatorii in bolile acute

Revenirea circulatiei spontane

 UNDA DE CAPNOMETRIE

Modele ventilatorii in bolile acute

Obstructie totala de cai aeriene

Spasm laringian complet
 UNDA DE CAPNOMETRIE

Modele ventilatorii in bolile acute

Astm bronsic / Emfizem pulmonar

Temperatura
• Scopul măsurării temperaturii este evaluarea funcţiei de termoreglare:
termogeneză/termoliza

• Temperatura se poate determina din axilă, plica inghinală, cavitate bucală,

cavitate vaginală, rectal si auricular
După gradul de hipertermie măsurată, reacţia febrilă se împarte în:

•Temperatură normală 36 - 37° C

•Subfebrilitate 37 - 38° C
•Febră moderată 38 - 39° C
•Febră ridicată 39 – 40.5° C
•Hiperpirexie peste 40.6° C
In funcţie de temperatura măsurată, hipotermia poate fi:

uşoară 35 - 32° C
medie 32 – 28° C
severă sub 28° C
 Monitorizarea temperaturii

• Temperatura corporala reprezintă diferența între caldura produsă și căldura pierdută

de organism
• Măsurarea temperaturii

Temperatura Loc masurare º Celsius º Fahrenheit Timp de masurare Observatii

Periferica Axilar 36 – 36.9 96.7 – 98.5 11 min Mai putin acurata, evita infectiile

Centrala Oral 36.5 – 37.5 97.7 - 99.5 3-5 min Pacient alert, cooperant
10-30 sec - electronic
Rectal 37-38 98.7-100.5 Pacient inconstient, confuz, copii

Timpanic 36.7-37.7 98.2-100 secunde Permite vizualizare modificari

 Temperatura

Variază
› Sexul
› Varsta
› Activitatea fizica
› Conditiile de mediu
› Patologii asociate: hipertiroidism, sepsis, stari postoperatorii
› Metabolismul
Febra
› >38 ºC
› Hiperpirexia >40.6 ºC
› Hipotermia < 35 ºC
Determinarea invazivă a TA.
Canularea arterială
 Încanularea arterială

Definiţie:

Este o metodă prin care se monitorizează TA la pacienţii instabili

hemodinamic, pentru monitorizarea pacienţilor care necesită medicaţie
vasodilatatoare sau vasopresoare şi pentru recoltarea repetată de sânge
arterial.
 Indicaţii

• Pacienţi cu pace-maker extern

• Pacienţi instabili hemo-dinamic
• Pacienţi care necesită tratament cu vasodilatatoare sau vasopresoare
• Pacienţi care necesită recoltări repetate de sânge arterial
 Materiale necesare

• Câmp steril • Pungă de presiune

• Pansament steril • Ser fiziologic

• Leucoplast • Heparină

• Seringă • Mănuşi sterile.

• Robinet aerisit • Mască şi bonetă

• Cateter arterial sau branulă de 20 G

 Efectuare testului Allen

• se comprimă artera radială şi ulnară

• se cere pacientului să strângă pumnul de câteva ori
• se decomprimă artera ulnară şi se observă recolorarea mâinii
• se repetă şi pentru artera radială.

Dacă recolorarea apare în mai târziu de 5’’ înseamnă că:

- arcada palmară nu este bine dezvoltată
- sau artera ulnară este ocluzată.
Testul Allen
 Testul Allen

• Dacă pacientul este necooperant sau inconştient, se aplică pulsoximetrul pe

mâna de partea arterei a cărei încanulare se doreşte

• Se comprimă artera radială şi ulnară până la dispariţia undelor

• Se decomprimă artera ulnară şi se observă reapariţia undei pulsului.

 Cateterizarea arterială

• Se alege zona de cateterizare (artera

radială, brahială, femurală sau
pedioasă)

• Pentru artera radială se poziţionează

mâna în supinaţie şi abducţie, iar sub
articulaţia pumnului se introduce un
câmp rulat pentru menţinerea poziţiei.
Locuri de cateterizare arterială
 Cateterizaarea arterială
• Se efectuează dezinfecţia zonei şi se izolează steril.
• Se palpează artera radială cu 2 degete
• Se puncţionează pielea cu acul din trusa cateterului
• Se avansează într-un unghi de 45 de grade, paralel cu artera
• După puncţionarea arterei, moment marcat de refluxul de sânge roşu deschis cu caracter
pulsatil, se mai introduce acul mai aplatizat (30 °) încă 1-2 mm.
• Se introduce ghidul prin ac, fără a-l forţa.
• Se scoate acul şi se introduce cateterul în arteră.
• Ghidul este retras şi se conectează la linia arterială, prevăzută cu robinet şi cameră de
presiune.

•
 Monitorizarea TA invazive

• Se urmăreşte apariţia curbei de presiune pe monitor.

• Dacă avem curba de presiune pe monitor, se fixează camera de presiune la nivelul cordului şi
se face calibrarea (punctul zero).
• Se închide robinetul spre pacient şi se deschide spre aerul atmosferic
• Se selectează pe monitor opţiunea zero şi se aşteaptă până când calibrarea este realizată.
• Se închide robinetul spre exterior şi se deschide spre pacient, urmărindu-se reapariţia curbei
de presiune.
 Complicaţii ale cateterizării arteriale

• Infecţia locală, sepsisul

• Hematom
• Vasculită
• Lezarea nervului
• Embolie
• Necroză tisulară prin ischemie distală
 Artera menținută pentru recoltare de sânge

• Se heparinează: 500 UI iv

• Se pansează steril
 Măsuri de supraveghere

• Cateterul trebuie să fie vizibil şi verificat periodic

• Se observă apariţia complicaţiilor şi se raportează medicului

• Sistemul de monitorizare invazivă a tensiunii arteriale se schimbă la 48 – 72 h

• Cateterul se schimbă la 7-8 zile sau la nevoie

 DE REŢINUT!

• Cateterismul arterial asigură monitorizarea invazivă a TA şi posibilitatea de

prelevare repetată a probelor se sânge

• NU se utilizează în scop terapeutic

• Este o procedură invazivă, efectuată de medic

• Necesită supraveghere permanentă şi verificare periodică

• Prezintă risc crescut de infecţie nozocomială → obligatorie respectarea PU şi a

regulilor de asepsie şi antisepsie
Întrebări?