CUPRINS

CAPITOLUL I……………………………………………………………1
INTRODUCERE………………………………………………………....1
CAPITOLUL II…………………………………………………………..4
IMPORTANTA CULTURII DE MAZARESI BAZELE PRODUCERII DE
SAMANTA ………………………………………………………………………….....4
2.1 Importanta culturii………………………………………………….......6

2.2 Ameliorare……………………………………………………………10
2.3 Bazele genetice ale producerii de samanta…………………………....17
CAPITOLUL III…………………………………………………………..38
TEHNOLOGIA DE CULTURA LA MAZARE………………………….38
3.1 Soiurile de mazare…………………………………………………….38
3.2 Amplasarea culturii…………………………………………………...40
3.3 Rotatia si plantele premergatoare……………………………………. 42
3.4 Fertilizarea la mazare…………………………………………………43
3.5 Samanta……………………………………………………………….47
3.6 Semanatul……………………………………………………………..47
3.7 Lucrarile de intretinere in loturile semincere de mazare proteica pentru
boabe……………………………………………………………………...48
3.8 Combaterea burienilor………………………………………………..48
3.9 Combaterea bolilor si daunatorilor leguminoaselor pentru boabe…...54
3.10 Purificarea biologica………………………………………………..58
3.11 Irigarea……………………………………………………………...60
3.12 Recoltarea…………………………………………………………...61
3.13 Conditionarea pastrarea si depozitarea recoltei…………………….62

1
CAPITOLUL IV………………………………………………………….65
Conditiile de exprimare de la Fundulea…………………………………..65
4.1 Solul…………………………………………………………………..66
4.2 Caracteristici morfologice…………………………………………….67
4.3 Vegetatia……………………………………………………………....71
4.4 Conditiile climatice…………………………………………………....72
4.5 Regimul termic………………………………………………………...72
4.6 Regimul pulviometric………………………………………………….73
4.7 Alti factori climatici……………………………………………………75
4.8 Regimul termic…………………………………………………………76
CAPITOLULV……………………………………………………………82
EFICACITATEA UNOR MASURI AGROFITOTEHNICE APLICATE
LA MAZAREA “TIP AFILA”PENTRU SPORIREA PRODUCTIEI DE
SEMINTE SI CALITATII ACESTEIA……………………………………82
5.1 Obiective……………………………………………………………….82
5.2 Material de lucru necesar executarii experientelor…………………….82
5.3 Masuri agrofitotehnice aplicate………………………………………...84
5.4 Rezultatele cercetarilor effectuate in anul 2005………………………..85
CAPITOLUL VI………………………………………………………….97

2
 Capitolul I

1. Introducere

Unul dintre principalele mijloace de obţinere a unor producţii ridicate şi stabile la

plantele agricole, se poate spune - cel mai dinamic factor de sporire a producţiei ,
este folosirea în cultură a soiurilor şi hibrizilor de mare productivitate.Asfel de soiuri şi
hibrizi,au capacitatea de a valorifica la nivel superior, măsurile tehnologice aplicate,
posedă o bună comportare la adversităţile climatice, se caracterizează printr-o rezistenţă
bună la cădere, boli şi dăunători; sunt pretabile la recoltarea mecanizată şiau o bună
plasticitate ecologică, însuşiri care le oferă acestora, asigurarea constanţei producţiei.
Utilizând un material biologic care posedă gene valoroase pentru diversele caractere şi
însuşiri urmărite în procesul de ameliorare a plantelor, folosind metode moderne de
cercetare, de selecţie şi de studiu a genotipurilor obţinute, prestigioşii amelioratori din ţara
noastră, si din strainatate,au creat pe parcursul activităţii lor în acest domeniu, numeroase
soiuri şi hibrizi, de cereale, plante tehnice şi furajere, cu un potenţial productiv, calitativ şi
adaptiv ridicat.
Prin obţinerea permanentă a unui progres genetic evident, noile soiuri şi hibrizi creaţi în
ultimii ani, depăşesc nivelul de producţie al celor pe care îi înlocuiesc în producţie, fiind cu
10 - 20 % superiori acestora, atât ca nivel productiv, cât şi în privinţa unor însuşiri
fiziologice, conţinut de substanţe utile etc.
Sporirea producţiei la culturile agricole, este determinată în mare măsură , de calitatea
seminţelor utilizate la însămânţarea suprafeţelor destinate producţiei pentru consum.
Sămânţa de calitate superioară, trebuie să posede, un înalt grad de valoare genetică,
puritate biologică şi fizică, indici ridicaţi de germinaţie, MMB şi MH, sănătate şi vigoare.
Folosirea la însămânţare a unor astfel de seminţe, contribuie la exprimarea în condiţii
optime de cultură a întregului potenţial productiv şi calitativ al soiurilor şi hibrizilor
cultivaţi.
Obţinerea unor seminţe cu însuşiri calitative superioare, este condiţionată de fundamentare
ştiinţifică a activităţii din domeniul seminţelor, care constă pe deasupra în cunoaşterea
bazelor teoretice ale geneticii, ameliorării şi producerii de seminţe, iar pe de altă parte, în

3
cunoaşterea aprofundată şi aplicarea în această activitate, a unor metode moderne de
selecţie, în vederea menţinerii permanente, a structurii genetice şi valorii biologice la
nivelul iniţial ridicat, al soiurilor, formelor parentale şi hibrizilor, precum şi de tehnologii
specifice procesului de producere, prelucrare şi păstrare a seminţelor.
Astfel de cunoştinţe, sunt deosebit de necesare, atât pentru specialiştii din Institutele şi
Staţiunile de Cercetări Agricole, care se ocupă cu menţinerea la un nivel cât mai ridicat al
valorii iniţiale a genotipurilor de plante de cultură, pentru obţinerea categoriilor biologice
superioare de seminţe - sămânţa amelioratorului, prebază şi de bază, cât şi a celor din
unităţile specializate publice sau private, care asigură înmulţirea, prelucrarea şi
valorificarea seminţelor de bază respectiv, sămânţa certificată la toate culturile agricole
Astfel de cunoştinţe, sunt necesare, deoarece se ştie, că în lungul perioadei de producere a
seminţelor, cât durează un întreg ciclu, care începe cu alegerea elitelor plantelor tipice în
cadrul soiului sau formei parentale şi studiul acestora în câmpurile de selecţie conservativă,
respectiv câmpurile de menţinere a structurii genetice şi biologice a genotipurilor, din care
se obţine sămânţa amelioratorului şi până la asigurarea necesarului de sămânţă certificată
( C1, C2, F1 ), cu care se însămânţează culturile pentru consum, trec de regulă 5 - 6 ani,
astfel :a) Câmpurile de menţinere, b) Câmpurile de Prebază 1, c) Câmpurile de Prebază 2,
d) Loturi semincere pentru sămânţa de Bază,e) Loturi semincere pentru producerea de
sămânţă C1 respectiv F1, f ) Loturi semincere pentru producerea de sămânţă la speciile
autogame de C 2.
Pe tot acest parcurs, genotipurile respective, sunt supuse permanent, influenţei unor
factori biotici sau abiotici, cum ar fi, factorii genetici, biologici, ecologici şi de cultură,
amestecuri mecanice, care pot contribui în final, la diminuarea uneori sensibilă, a valorii
iniţiale, a soiurilor şi hibrizilor, ceea ce contribuie atât la deprecierea capacităţii de
producţie a acestora, cât şi la scăderea calităţii seminţelor.
Astfel de influenţe însă pot fi în bună măsură preîntâmpinate sau înlăturate, în condiţiile
cunoaşterii cauzelor care le generează şi a aplicării pe tot parcursul procesului de
producere, prelucrare, păstrare şi comercializare a seminţelor, a întregului complex de
măsuri specifice acestor procese, făcând astfel din sămânţă, un real factor de creştere a
producţiei agricole şi de asigurare a calităţii acesteia.
În cazul nerespectării uneia sau mai multor cerinţe din acest proces, efectul benefic al
influenţei pozitive a seminţelor se diminuează foarte puternic

4
 Urmare a embargoului american asupra soiei din anul 1978 si a pretului ridicat al
acesteia, s-au evidentiat riscurile dependentei de proteina de soia necesara furajarii
animalelor, produsa in proportie de peste 80 % de catre Statele Unite ale Americii,
Brazilia si Argentina. Cele mai afectate au fost tarile Uniunii Europene deoarece au fost
nevoite sa importe aceasta proteina. De exemplu in campania 1999-2000 s-a importat o
cantitate de 34,3 milioane de tone de sroturi de oleaginoase, din care 26,3 milioane de tone
au fost sroturi de soia, Uniunea Europeana fiind primul importator cu peste 40 % din piata
mondiala ( revista La France Agricole nr-2939 din iunie 2002 )
Aflata in aceasta situatie tarile europei au fost obligate sa gaseasca alte surse eficente de
proteina necesara furajarii animalelor , evitarii dumpingului SUA si obtinerii unei
independente privind importul de proteine vegetale.
Una din sursele vegetale cele mai eficiente a fost cultura de mazare care a inregistrat
cresteri ale productiilor mondiale de peste 24 % in ultimii 14 ani (sursa UNIP,1998).
Datorita unui plan eficient de relansare a productiilor de proteina vegetala initiat in unele
tari din Europa, in special in Franta amelioratorii au creat numeroase soiuri de mazare cu
potential genetic de productie ridicat si cu caracteristici calitative si fiziolgice ridicate.
In Franta, tara cu cea mai mare pondere de cultura a mazarii din Europa, s-a inregistrat cel
mai ridicat progres genetic de aproximativ 50 kg/ha/an, obtinandu-se frecvent in ultimii
6-7 ani productii de peste 5000 kg/ha, iar in anumite areale potentialul noilor creatii
depasind 7000-8000 kg/ha . Acestea sunt souiri cu ciclu de vegetatie scurt si cu un bun
indice de recolta (revista Atout pois, aprilie ,1998). Dar cea mai dificila problema a
cercetatorilor a fost gasirea de solutii pentru prevenirea pierderilor la recoltat. De
aproximativ 15 ani cercetarea franceza s-a orientat catre obinerea de soiuri rezistente la
cadere, pretabile la recoltatul mecanizat, asa numitele soiuri tip afila .
In Romania, cu toate ca din anii 1980 (Trifu,I,1980 )s-au efectuat cercetari pentru crearea
de soiuri de mazare tip afila rezistente la cadere, omologarea primului soi romanesc de
mazare a fost facuta in anul 1989 prin soiul Dora,creat la SCA Turda, urmat in1999 de
soiul Mona creat la ICDA Fundulea.
In Romania sunt omologate in cultura 21 de soiuri de mazare din care 12 soiuri straine , in
special soiuri franceze, iar din soiurile romanesti 2 sunt tip afila, celelalte 7 fiind soiuri cu
frunza normala , slab rezistente la cadere ,ce inregistreaza pierderi mari de recolta in anii
cu primaveri ploioase.(Catalogul oicial al omologarii soiurilor si hibrizilor in Romania,
2002) Catalogul francez al soiurilor de mazare omologate in cultura in anul 2002 cuprinde

5
89 de soiuri de mazare de primavara, din care 10 soiuri recent create si 11 soiuri de mazare
de toamna.,rezistente la frig.(Proteagineux- varietes 2002)
In Romania aceasta situatie este datorata schimbarilor de dupa anul 1990, cand s-a produs
restructurarea si redisribuirea proprietatii agricole , ce a avut drept consecinte diminuarea
efectivelor de animale si schimbarea structurii culturilor agricole. Dar redresarea
agriculturii romanesti , in special a zootehniei, nu poate fi facuta decat daca se respecta
structura optima a ratiilor furajere, o rotatie rationala a culturilor agricole si aplicarea.celor
mai moderne tehnologii de cultura soiurilor celor mai performante.
In Strategia de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare si silviculturii pe termen
mediu si lung (2001-2005 si 2005-2010) emisa de MAAP in anul2001, se prevad cresteri
importante de productii si suprafete la toate speciile de leguminoase pentru boabe si
furajere. In aceasta directie dl.prof. dr. Doc.Gheorghe Burlacu de la IBNA Balotesti
recomanda ca pentru asigurea unor ratii furajere optime pentru animale zootehniei
romanesti este necesara asigurarea unei stucturi a culturilor romanesti care sa asigure
48,5% cereale, 21,6% culturi furajere fibroase, 8,7% radacinoase tuberculifere si legume si
20,3% culturi proteaginoase si oleaginoase, din care10% floarea soarelui, 4,4% soia si
5,6% mazare(revista Profitul agricol nr.2,2003).In aceste conditii mazarea ar ocupa
suprafata de aproximativ 500000 hectare din terenul arabil al romaniei.
Aceste deziderate pot fi realizate in tremen scurt in Romania numai in conditiile utilizarii
celor mai valoroase soiuri de mazare tip afila,gasirii celor mai performante si economice
tehnologii de cultura si multiplicarii rapide a semintelor acestor soiuri .

Capitolul II

6
 Importantele culturii de mazare si bazele producerii de samanta

Ritmul accelerat de crestere demografica a planetei noastre, scaderea fertilitatii

solurilor, crestera decalajului intre populatia saraca majoritara si cea bogata, cu pretentii
alimentare ridicate si crestera consumului de proteina animala, au determinat un deficit
ridicat de proteina in hrana populatiei globului si in hranei animalelor .
Estmarile viitorologilor presupun ca necesarul de proteina se va tripla in perioada 1989-
2010, urmand sa aiba loc cresteri semnificative in tarile populate ale lumii, in special
China care va avea nevoie de apox. 39 mil.tone de produse bogate in proteina .Se
estimeaza cresterea disponibilitatilor alimentare ale populatiei globului de la 2700
calorii/locuitor la 2860 cal/loc., iar consumul de carne va creste de la 32 la 37
kg/locuitor/an( J. Coleou, 1998 ).
Deficitul mondial actual de proteina este foarte ridicat si atinge cote alarmante chiar si in
tarile dezvoltate ale lumii. In Uniunea Europeana (UE)se inregistra la sfarsitul anului 2000
un deficit de 74 % materii prime bogate in proteina pentru hrana animalelor .
Proteina este constituita din azot si are functii plastice si functionale primordiale in
alcatuirea celulelor si a acizilor nucleici ce sunt purtatorii informatiei genetice.
.Materiile prime bogate in proteina contin cel putin 15 % proteina in compozitia lor si sunt
de origina vegetala sau animala .Ele intra fie in hrana oamenilor ,fie in cea a animalelor, fie
constitue materie prima pentru diferite industrii .
Necesarul uman destinata hranei animalelor, intrind in compozitia furajelor proteice
concentrate. Bobul contine intre 21 si 28% substante proteice si are o valoare ridicata
energetica, datorita continutului ridicat in substante extractive neazotate( in jur de 50%),
majoritatea constituind-o amidonul.Proteina este bogata in principalii aminoacizi esentiali
vietii, in special in lizina (7,5% din total proteina). Boabele au tegumantul neted, de
culoare galbena sau verde, fara tanini, si factori antinutritionali redusi .
Consumul uman zilnic de proteina este de 90 grame ,iar necesarul fiziologic anual de
proteina animala pe persoana este de 62 kg de carne, 220 l lapte, 260 oua .
Acesta nu este asigurat decat pentru o mica parte a populatiei globului, in special in tarile
dezvoltate

7
Cea mai mare parte a populatiei globului au o alimentatie deficitara in proteina, in special
in proteina de origina animala,care este copleta in majoritatea aminoacizilor esentiali vieti .
Deoarece aceasta este saraca, neputandu-si permite consumul zilnic de proteina animala
,singura alternativa ramane proteina vegetala, procurata in mica parte din cereale, dar in
special din boabele de leguminoase.Din motive de orientare religioasa , sau convingeri
personale, aproximativ un miliard de oameni nu consuma proteina animala ,utilizand
numai proteina vegetala.
Produsele din boabele de leguminoase se cosuma sub forma fiarta, coapta sau prajita ,sau
in amestec cu alte ingrediente folosite la prepararea diferitelor mancaruri. Boabele
macinate sunt utilizate in industria alimentara pentru obtinerea de inlocuitori din carne, de
mezeluri, de produse lactate, produse dietetice si de patiserie, etc.
Mazarea, dupa embargoul american din anul 1978, a capatat o mai mare importanta
economica, constituind dupa soia una din principalele surse de proteina vegetala. Utilizarea
ei in hrana oamenilor este foarte veche. Astazi ea se utilizeaza sub forma de boabe uscate
depeliculate(pois casse), folosite in diferite mancaruri traditionale ale populatiei anglofone,
sau a populatei arabe magrebiene, sau a unei parti a populatei asiatice.

1.1. Importanta culturii

Mazarea cultivata pentru boabe uscate, sau mazarea proteica pentru boabe dupa
nomenclatura internationala este reprezentata de specia Pisum Sativum L.
Specia apartine clasei Dicotiledonae, fiind una din cele peste 18800 specii ale ordinului
Leguminosales (Fabales) ,familia Papilionaceae (Fabaceae) numita inca Leguminosales,
tribul Viciae. Este o specie diploida cu 2 n =14 cromozomi.( Botanica generala si
sistematica
Mazarea este numita pois sau petit pois in franceza, pisello sau erbse in italiana, peas sau
garden peas in engleza, guisante in spaniola si goroh in limba rusa .
Denumirea speciei se regaseste in latinul <pisum> , ce rezulta din verbul <pisere>, adica
operatiunea de a pisa sau sfarama boabele uscate ,ce erau consumate sub aceasta forma in
tarile Imperiului Roman. In limba greaca , din timpul Greciei Antice, mazarea (pisos) ,ar
provine din verbul <persuader>. Favorinius crede ca <pisos> provine din denumirea unui

8
oras din Peloponezia, Pise. In limba sanscrita mazarea se numea <peci>, adica boabe
separate de pastai.(G.Brion, 2000).
In limba romana se pare ca originea cuvantului mazare provine din din cuvantul albanez
<modhulle>.(DEX,1975).
La origine mazarea cultivata(Pisum Sativum L) a crescut in stare salbatica in centrul
Orientului Apropiat, provenind din doua forme salbatice de mazare. Una din forme era
erbacee dar agatatoare, cu flori rosii parfumate numita Pisum Elatius Bieb.,iar cealalta era
urcatoare,numita Pisum Pumilo sau Humilo (D. Zohary). Aceasta ultima varietate creste
salbatic in nordul Israelului si este considerata prototipul genetic al mazarii cultivate de
camp. Mai exista in lume inca o singura specie, Pisum Fulvum cu care hibridarile sunt
posibile.
Numai specia Pisum Sativum a fost expluatata de catre Aceasta specie pare a fi fost
selectionata si cultivata de catre oameni in acelasi timp cu anumite specii de plante si
animale ce cresteau salbatice ca si ea in regiunile Cornului Fertil al Asiei..
Analiza genetica a acestor populatii si vestigiile arheologice descoperite in aceasta zona
atesta originea geografica a acestora.In foarte multe descoperiri boabele de mazare erau
asociate cu semintele de cereale. S-au gasit seminte de mazare ce dateaza din perioada
10000-7000 i.CR. in Anatolia,Iran,Grecia, Palestina (G. Brion,2000). J.R. Harlan (1987) in
<Les plantes cultivees et l’homme>,considera ca semintele de mazare descoperite la Jarmo
in nordul Irakului,Cayonii, Can Hasan ,Hacilar in Turcia si Jerico in Israel ,dateaza din
perioada anilor 7000-6000 i. CR. El aduce dovezi ca alaturi de mazare s-au gasit seminte
de cereale ,de linte , arahide ,naut,specii de lathyrus ,vesce si de in, alaturi de unele specii
de animale (oaia ,capra, porcul si cainele).
Se desprinde idea originii mazarii cultivate din Orient,India si Persia. Datorita migratiei
popoarelor ariene, specia a fost deplasata si cultivata in Asia Mica apoi in Europa . In
vestigiile arheologice gasite in locuinte lacustre de pe teritoriul actualei Elvetia s-au gasit si
boabe de mazare.Resturi de seminte de mazare au fost descoperite si la Paris, in jurul
arcului Carrousel si la Luvru, datand cu peste 2000 de ani i.CR. In Grecia in antichitatile
de la Nea Nicomea, datand din jurul anilor 5500 i.CR. , se indica prezenta boabelor de
mazare. Botanistul grec Teophrast (300 i.CR.) aminteste in operele sale de mazare.
In cultura mazarea se intalnea pe valea Rhinului in perioada anilor 440-420 i.CR. . Se
gasesc referiri despre cultura mazarii in operele latinilor Columelle si Pliniu (Istoria

9
universala),care descrie o specie de mazare sensibila la frig ,folosita in alimentatia
oamenilor.
In evul mediu se pare ca mazarea a capatat o mai mare importanta,ea regasindu-se
frecvent alaturi de grau si de bob.In secolul al XIII-lea se faceau supa si piure din boabele
uscate de mazare.
Catre anul 1610 olandezii au inceput sa consume boabele inca verzi de mazare.In Franta
aceasta practica se intalnea in jurul anilor 1660 la curtea regelui Ludovic al XIV-lea, cand
acesta primeste de la Genoa mazare cu destinatia de boabe verzi. Aceasta a fost luata in
cultura de catre francezul La Quintinie .
In anul1597 englezul Gerarde incearca sa clasifice speciile de Pisum in patru grupe :
Pisum majus (mazare urcatoare);
Pisum minus(mazare semipitica);
Pisum umbelatum (mazare in umbele cu tulpini fasciate);
Pisum excorticum (prototip de mazare fara parenchim).
In anul 1663 La Quintinie mentioneaza sapte tipuri de mazare, clasificate dupa:
forma,culoarea boabelor si talia plantelor in : mici ,mari,albe,galbene,verzi,rotunde si
semiaplatizate.
In1694 Tournefort a elaborat clasificarea speciilor de mazare, astel:
Pisum majus (mazare de gradina) ,
Pisum minus (mazarea pitica) ,
Pisum arvense (mazarea de camp).
In secolul al XIX-lea botanistul Rouy si calugarul Costes in cartea lor< Florile Frantei>
disting trei
specii de mazare:
Pisum sativum L,- mazarea cultivata, originara din Europa si Asia ,
Pisum arvense L.,-mazarea de camp,originara din Europa si Asia,
Pisum elatius Bieb.-mazarea originara din zona mediteraneana si cea a Marii Negre.
Mai tarziu Wellensiek nu admite decat o singura specie , <Pisum sativum >cu subspeciile :
Pisum sativum hortense (Aesc si Graebn) ,
Pisum sativum L, mazarea verde, legumicola,de gradina,
Pisum sativum arvense, mazarea furajera.
Ben Zeev si Zohary,1973, mentioneaza ca subspecia< hortense> si< arvense> deriva din
ecotipurile turcesti si siriene ale lui Pisum syriacum Berger (Pisum humile) .

10
Gheorghe Balteanu ,1998,specifica urmatoarea clasificare sistematica a speciei <Pisum
sativum L>
varietatea grandisemineum,
varietatea vulgatum,
varietatea glaucospermum,
varitatea coronatum,
Primele soiuri denumite apar la mijlocul secolului al XVIII-lea cu mazarea <Michou de
Paris>,sau <Mazarea sfintei Caterine >.
In 1850 dr. Mc Lean a creat mazarea cu bobul ridat, pitica si precoce ce sta la originea
tipului de mazare de gradina< Merveille>. (G. Brion,2000, R. Cousin,1974,1992,1993).
Urmare a descoperirii unor mutatii naturle de mazare fara frunze, la care acestea s-au
transformat in carcei si a cecetarii stiintifice de ameliorare a acestora pentru obtinerea de
productii si continut ridicat de proteina in conditii de mecanizare completa a culturii, la ora
actuala se poate vorbi despre clasificarea mazarii dupa forma si marimea frunzelor si
stipelelor. Aceasta cuprinde:
mazare cu frunze paripenat compuse formate din 2-3 perechi de foliole ovale terminate in
varf cu carcei si cu stipele mari (tip normal sau standard);
mazare cu frunze si stipele alungite (tip progreta sau urechi de iepure) ;
mazare cu stipele normale ,dar cu frunzele transformate in carcei (tip afila sau semi-
leafless)
mazare cu stipele reduse si frunzele transformate in carcei (tip filby, sau leafless).
In functie de destinatia de utilizare exista urmatoarele tipuri de mazare :
A -mazare de gradina ,destinata utilizarii in hrana umana sub diferite forme :
-mazare pentru boabe uscate, ce se folosesc sub forma de faina sau sfaramate( cu
bobul de culoare verde,sau tip marrowfat);
-mazare fara parenchim,la care se consuma pastaia carnoasa si dulce(tip sugar), sau
pastaia foarte frageda fara parenchim(pois mange tout);
-mazare recoltata ca pastai si boabe verzi, la care se consuma numai boabele verzi,
neajunse la maturitate, ce contin aproximativ 70% umiditate, sunt sarace in amidon, dar
bogate in zaharuri solubile.
Acestea se utilizeaza in consumul proaspat direct, congelate ( cele cu bobul de culoare
verde inchis, ridate),sau ca produse conservate (in general cele cu bobul mic de culoare
verde ,wrinkled).

11
B – mazarea furajera, utilizata pentru furajarea animalelor, sub forma de masa verde,
fan,mai rar ca boabe. Este utilizata specia <Pisum arvense>, singura sau in amestec cu
diferite cereale paioase, obtinandu-se borceagul de toamna sau de primavara.Semintele
acestei specii de mazare sunt bogate in tanini,ceea ce le reduce valoarea nutritionala pentru
animale. Ele sunt colorate in diferite nuante de culori de la brun-rosu, la masliniu, avand
adesea marmoratii sau pete de culoare inchisa.
C – mazarea proteica pentru boabe uscate ,
Este destinata hranei animalelor, intrind in compozitia furajelor proteice concentrate.
Bobul contine intre 21 si 28% substante proteice si are o valoare ridicata energetica,
datorita continutului ridicat in substante extractive neazotate( in jur de 50%), majoritatea
constituind-o amidonul.Proteina este bogata in principalii aminoacizi esentiali vietii, in
special in lizina (7,5% din total proteina). Boabele au tegumantul neted, de culoare galbena
sau verde, fara tanini, si factori antinutritionali redusi.

1.2. Ameliorare
În vederea obţinerii de genotipuri din ce în ce mai performante, atât din punct de vedere al
unor caractere, însuşiri, care să îmbunătăţească potenţialul productiv, să asigure pe cat
posibil stabilitatea producţiei şi să ridice calitatea acesteia, ameliorarea plantelor este un
proces continuu, în care, cu fiecare ciclu, se adaugă un progres genetic, pentru una sau mai
multe dintre caracterele şi însuşirile valoroase.
Această importantă şi foarte laborioasă activitate se desfăşoară bazându-se pe criterii
ştiinţifice şi practice, în vederea îmbunătăţirii unui anumit număr de caractere şi însuşiri
care trebuie să le întrunească, viitoarele soiuri şi hibrizi.
Toate aceste obiective generale trebuie sa conduca in final la :
creşterea potenţialului de producţie al soiului sau hibridului cercetat, în diferite condiţii de
mediu
stabilitatea recoltelor prin ameliorarea diferitelor caractere şi însuşiri fiziologice
adaptarea la tehnologiile de cultură aplicate
calitatea producţiei prin îmbunătăţirea valorii nutritive, precum şi a calităţii tehnologice
pentru utilizări diferite şi stabilizarea calităţii, etc .

12
 În cele ce urmează, prezentăm unele consideraţii privind câteva dintre obiectivele mai
importante, care sunt avute în vedere la crearea unor soiuri şi hibrizi din ce în ce mai
performanţi.
Productivitatea soiurilor de mazare , este o însuşire complexă.
Acestui obiectiv i se dă o atenţie deosebită în activitatea de ameliorare. În aprecierea
productivităţii se ţine seama de :
productivitatea biologică, prin care se înţelege, capacitatea soiului de a produce biomasă
compusă din substanţe de rezervă, respectiv, substanţe asimilabil,
productivitatea fiziologică, prin care se înţelege, capacitatea soiului sau hibridului de a
asimila şi a depune în plantă, substanţe organice noi.
Elementele de productivitate ale unei culturi de mazare sunt :
densitatea plantelor / mp,exprimata in numarul de tulpini cu pastai / planta,
numarul de etaje florifere, sau pastai /planta,
numarul de boabe /pastaie,
masa a 1000 de boabe (MMB),
Deci,in final productivitatea este data de numarul de boabe /mp.
Literatura franceza mentioneaza ca pentru realizarea unei productii de 7000 kg/ha trebuiesc
realizate urmatoarele elemente de productivitate : 2300 boabe/mp a 0,3g/bob, 3,3
boabe/pastaie si 5-6 pastai/ tulpina, 4-5 etaje de pastai si115 tulpini/mp cu20 de boabe
/tulpina (Pois proteagineux,2001).
În final, realizarea productivităţii plantelor cultivate, respectiv a soiului, depinde, atât de
sporirea producţiei globale de substanţă uscată, cât şi de sporirea producţiei de boabe, faţă
de producţia de masă vegetativă sau asa numitul indice de recolta.
Calitatea,este ca şi productivitatea, o însuşire complexă .
Imbunătăţirea acesteia prin lucrările de ameliorare, este în funcţie de scoplul utilizări
produsului.Asfel pentru mazare se are in vedere imbunatatirea procentului de proteina
bruta a soiurilor, a calitatii proteinei prin marirea contintului de aminoacizi valorosi,
micsorarea continutului tegumentului boabelor in tanini si factori antinutritionali ce
afecteaza digestibilitatea acestora si nu produc meteorizatii si indigestii animalelor.
.
Rezistenţa la secetă şi arşiţă , este un alt obiectiv foarte important în activitatea de
ameliorare, mai ales în cea mai mare parte a zonelor agricole din ţara noastră, în care există
perioade uneori destul de lungi de secetă. Crearea de soiuri şi hibrizi de plante de cultura

13
care să posede această însuşire, este absolut necesară, în general, dar mai ales pentru sudul
ţării, unde survin destul de des, astfel de fenomene. Soiurile cu rezistenţă bună la secetă şi
arşiţă, diminuează mult efectul acestor fenomene, contribuind într-o măsură sensibilă la
diminuarea producţiei şi calităţii acesteia.
Rezistenţa la boli şi dăunători, este unul dintre cele mai importante obiective, înspre
care se îndreaptă atenţia amelioratorilor, deoarece pagubele cauzate de acestea, sunt uneori
foarte mari, putând ajunge chiar la distrugerea culturilor, mai ales atunci când sunt folosite
soiuri nerezistente. Prin ameliorare, se realizează soiuri sau hibrizi rezistenţi la principalele
boli ale acesora, ceea ce asigură obţinerea de producţii normale şi constante.
Împortanţa activităţii de ameliorare în acest domeniu, este cu atât mai mare cu cât, apar
mereu rase noi a bolilor existente ceea ce impune crearea continuă de soiuri din ce în ce
mai bune, imune sau dacă este posibil, rezistenţa la toate rasele fiziologice ale bolii
respective.
Rezistenţa la cădere şi scuturare,este unul din obiectivele cele mai importante
pentru cultura mazarii, in special in tara noastra datorita pirderilor inregistrate in perioada
recoltatului in anii ploiosi.S-au creat soiuri cu rezisteta genetica la cadere, asa numitele
soiuri tip afila, la care frunzele s-au transformat in carcei ce se leaga intre ei si mentin masa
vegetativa aeriana. Exista in cultura soiuri de mazare cu rezisteta genetia la scuturare
datorate prezentei funiculului care tine bobul legat de pastaie.
Precocitatea, prezintă importanţă pentru majoritatea culturilor din ţara noastră,
deoarece prin realizarea unor astfel de soiuri ,pot fi evitate în mare măsură atât perioadele
de secetă care apar într-o mare parte a ţării,de regulă în fazele critice de dezvoltare a
plantelor, cât şi perioadele de răspândire şi de atac a diferitelor boli şi dăunători..
În programele de ameliorare, există şi alte obiective care se urmăresc crearea de soiuri
rezistente sau adaptate la anumite tehnologii intensive de cultura, cum ar fi: densitati
sporite, reacţia favorabilă faţă de îngrăşăminte, adaptarea la excesul de săruri în sol, la
excesul de apă din sol, la condiţiile de irigare, etc.
Pentru o mai buna intelegere a oiectivelor de ameliorare ale culturii de mazare este
necesara cunoasterea anumitor termeni ce definesc genotipurile.

Genotipurile care se obţin prin activitatea de ameliorare, sunt de diferite tipuri şi sunt
definite astfel :
a) Populaţia locală - compusă din indivizi înrudiţi, dar diferiţi din punct de vedere

14
 genotipic ( la speciile autogame reprezintă un amestec de mai multe linii
homozigote, iar la speciile alogame, reprezintă, un amestec de plante
heterozigote în permanentă schimbare ).
Soi ( sinonim “ cultivar “ ), - populaţia de plante, creată sau identificată
aparţinând unui taxon botanic cunoscut de rangul cel mai scăzut şi care se
caracterizează prin :
-omogenitate ( uniformitatea plantelor );
-distinctivitate ( unul sau mai multe caracteristici principale );
-stabilitate ( caractere esenţiale );
Soiurile pot fi clasificate in:
Soi sintetic - soi cu polenizare liberă, obţinut din componenete stabile;
Soi compus – in care prima generaţie este produsă prin fecundare liberă, între un număr
mare de părinţi stabili.
.

Importanţa utilizării seminţelor de calitate, în obţinerea de producţii

ridicate şi stabile

Sporirea producţiei la culturile agricole, este determinată în mare măsură , de

calitatea seminţelor utilizate la însămânţarea suprafeţelor destinate producţiei pentru
consum.
Sămânţa de calitate superioară, trebuie să posede, un înalt grad de valoare genetică,
puritate biologică şi fizică, indici ridicaţi de germinaţie, MMB şi MH, sănătate şi vigoare.
Folosirea la însămânţare a unor astfel de seminţe, contribuie la exprimarea în condiţii
optime de cultură a întregului potenţial productiv şi calitativ al soiurilor şi hibrizilor
cultivaţi.
Obţinerea unor seminţe cu însuşiri calitative superioare, este condiţionată de fundamentare
ştiinţifică a activităţii din domeniul seminţelor, care constă pe deasupra în cunoaşterea
bazelor teoretice ale geneticii, ameliorării şi producerii de seminţe, iar pe de altă parte, în
cunoaşterea aprofundată şi aplicarea în această activitate, a unor metode moderne de
selecţie, în vederea menţinerii permanente, a structurii genetice şi valorii biologice la
nivelul iniţial ridicat, al soiurilor, formelor parentale şi hibrizilor, precum şi de tehnologii
specifice procesului de producere, prelucrare şi păstrare a seminţelor.

15
 Astfel de cunoştinţe, sunt deosebit de necesare, atât pentru specialiştii din Institutele şi
Staţiunile de Cercetări Agricole, care se ocupă cu menţinerea la un nivel cât mai ridicat al
valorii iniţiale a genotipurilor de plante de cultură, pentru obţinerea categoriilor biologice
superioare de seminţe - sămânţa amelioratorului, prebază şi de bază, cât şi a celor din
unităţile specializate publice sau private, care asigură înmulţirea, prelucrarea şi
valorificarea seminţelor de bază respectiv, sămânţa certificată la toate culturile agricole.
Astfel de cunoştinţe, sunt necesare, deoarece se ştie, că în lungul perioadei de producere a
seminţelor, cât durează un întreg ciclu, care începe cu alegerea elitelor plantelor tipice în
cadrul soiului sau formei parentale şi studiul acestora în câmpurile de selecţie conservativă,
respectiv câmpurile de menţinere a structurii genetice şi biologice a genotipurilor, din care
se obţine sămânţa amelioratorului şi până la asigurarea necesarului de sămânţă certificată
( C1, C2, F1 ), cu care se însămânţează culturile pentru consum, trec de regulă 5 - 6 ani,
astfel :
a) Câmpurile de menţinere,
b) Câmpurile de Prebază 1,
c) Câmpurile de Prebază 2,
d) Loturi semincere pentru sămânţa de Bază,
e) Loturi semincere pentru producerea de sămânţă C1 respectiv F1,
f ) Loturi semincere pentru producerea de sămânţă la speciile autogame de C 2.
Pe tot acest parcurs, genotipurile respective, sunt supuse permanent, influenţei unor
factori biotici sau abiotici, cum ar fi, factorii genetici, biologici, ecologici şi de cultură,
amestecuri mecanice, care pot contribui în final, la diminuarea uneori sensibilă, a valorii
iniţiale, a soiurilor şi hibrizilor, ceea ce contribuie atât la deprecierea capacităţii de
producţie a acestora, cât şi la scăderea calităţii seminţelor.
Astfel de influenţe însă pot fi în bună măsură preîntâmpinate sau înlăturate, în condiţiile
cunoaşterii cauzelor care le generează şi a aplicării pe tot parcursul procesului de
producere, prelucrare, păstrare şi comercializare a seminţelor, a întregului complex de
măsuri specifice acestor procese, făcând astfel din sămânţă, un real factor de creştere a
producţiei agricole şi de asigurare a calităţii acesteia.
În cazul nerespectării uneia sau mai multor cerinţe din acest proces, efectul benefic al
influenţei pozitive a seminţelor se diminuează foarte puternic.

Influenţa negativa asupra producţiei şi calităţii acesteia, cauzată de

16
 folosirea la însămânţare a unor seminţe cu valoare agronomică,
biologică şi culturală scăzută.

În cele mai multe cazuri, în procesul de producere, prelucrare, stocare şi circulaţie a

seminţelor ocazionate de comercializarea acestora, agenţii economici care se ocupă cu
astfel de activităţi, respectă condiţiile minime, pentru realizarea unor seminţe de calitate,
dar din păcate sunt încă numeroase situaţii în care anumiţi producători de sămânţă, nu
respectă întocmai, aplicarea unor secvenţe tehnologice, absolut necesare, pentru obţinerea
unor seminţe de calitate.
Deficienţa se constată atât în privinţa efectuării unor lucrări tehnologice ca: arătură,
fertilizare, pregătirea patului germinativ, epoca de semănat, adâncimea şi modul de
semănat, erbicidarea , tratamente pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor la sămânţă şi în
vegetaţie, cât mai ales a unor secvenţe tehnologice specifice şi absolut obligatorii
procesului producerii unor seminţe de calitate , cum sunt; alegerea terenului, asolamentul,
rotaţia culturilor, asigurarea spaţiilor minime de izolare, purificările biologice, castrarea
loturilor de hibridare, recoltarea loturilor semincere, procesarea seminţelor, cum ar fi,
uscarea şi condiţionarea acestora precum şi păstrarea necorespunzătoare a seminţelor.
Nerespectarea uneia sau mai multora din aceste măsuri, pot determina diminuarea
potenţialului de producţie al seminţelor, cât şi scăderea calităţii acestora, eea ce în cele din
urmă, contribuie la anularea aportului seminţelor, ca factor de producţie.
Din numeroasele cercetări efectuate în lume,precum şi din cele din ţara noastră, în special
din studiile de la I.C.C.P.T Fundulea, rezultă că prin neaplicarea în procesul de producere a
seminţelor, a unor secvenţe tehnologice la nivel optim, sau prin utilizarea la însămânţare a
unor seminţe din înmulţiri mai îndepărtate (ex. I 3, I 4, etc.), în cazul culturilor autogame,
diminuarea producţiei, este de la 15 -20%,sau chiar mai mare, în cazul că la însămânţare,
sunt folosite seminţe din producţie proprie, care nu au fost certificate, necondiţionate,
netratate, la care nu se cunoaşte starea sanitară şi germinaţia acestora , la astfel de situaţii,
producţia va fi diminuată destul de semnificativ, aceasta putând fi în unele cazuri, chiar
compromisă.
Acelaşi fenomen, însă mult mai accentuat, se întâmplă în cazul culturilor alogame
( porumb, floarea-soarelui, etc.),prin folosirea la însămânţare, a unor seminţe din generaţia
a doua, sau din alte generaţii mai îndepărtate, obţinute din culturile pentru consum. În

17
aceste situaţii, producţia obţinută, faţă de cea de la culturile însămânţate cu sămânţă hibridă
din prima generaţie ( F1 ), sunt de peste 30 %.( Sarca 2000 ).

Definirea categoriilor biologice de seminţe.

În procesul de producere de sămânţă, se obţin următoarele categorii biologice de

sămânţe :
a ) Sămânţa “amelioratorului”, este produsă de creatorul soiului, sau sub directa
îndrumare şi responsabilitate a acestuia sau a menţinătorului (instituţia ),
folosind metode ştiinţifice de selecţie conservativă. Din această sămânţă, se
obţine prin multiplicare, sămânţa de Prebază.
Sămânţa “Amelioratorului “(S.A),trebuie să aibă caracterele soiului, aşa cum
au fost descrise în momentul înregistrării, în Registrul de Stat şi în Catalogul
Oficial al soiurilor, precum şi condiţiile minime de puritate varietală,
prevăzute în reglementările în vigoare, pentru seminţele de Prebază.
b ) Sămânţa de Prebază (PB), este sămânţa, provenită din toate descendenţele
sau categoriile biologice, dintre sămânţa “Amelioratorului” şi sămânţa de
“Bază”.Sămânţa de “Prebază” va fi produsă de creatorul soiului sau sub
directa responsabilitate a menţinătorului. Această sămânţă va fi produsă din
sămânţa “Amelioratorului” sau din sămânţă de“Prebază”, în funcţie de
particularitatea speciei şi a numărului de generaţii stabilit de creatorul soiului
Sămânţa de”Prebază”,este destinată producerii de sămânţă de “Prebază”
sau de “Bază”,în funcţie de particularităţile speciei şi a numărului de
generaţii stabilit de creator.
Sămânţa de Prebază, trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate,în
privinţa purităţii varietale şi valorii culturale,impuse de reglementările în
vigoare, pentru această categorie.
Sămânţa de Prebază poate fi: Sămânţă de “Prebază 1” care provine din SA
şi Sămânţă de “Prebază 2 “ care poate proveni din sămânţă ”SA”sau din
sămânţa de”PB 1”.
Sămânţa de “Bază”( B ), este produsă sub directa responsabilitate a
menţinătorului, provine din sămânţa de PB, este destnată producerii de
sămânţă “Certificată” şi trebuie să satisfacă cerinţele impuse de

18
 reglementările în vigoare privind,puritatea varietală şi de valoare culturală,
specifice pentru această categorie biologică.
Sămânţa din categoria biologică “Certificată” (C)
În cazul soiurilor, Sămânţa C, provine din sămânţa de”Bază”, care poate fi
utilizată pentru reânmulţirea acesteia sau pentru consum.Sămânţa C, trebuie
să satisfacă cerinţele în vigoare, privind puritatea varietală şi valoarea
culturală, specifică acestei categorii biologice.
În cazul hibrizilor, sămânţa “Certificată”= sămânţă F1, produsă în loturile de
hibridare din sămânţă de “Bază”, este destinată însămânţării acesteia pentru
obţinerea producţiei pentru consum.
Pentru această categorie de sămânţă(C = F1), atât persoanele fizice, cât şi
cele juridice, care au produs sămânţa respectivă prin contract, sunt obligate
să plătească, menţinătorului soiului,respectiv hibridului, o redevenţă.
Sămânţa din categoria Comercială, este certificată ca specie(nu ca soi), din
populaţii locale, stabilizate genetic,produsă în anumite zone delimitate.
Sămânţa Standard ( St ), trebuie să îndeplinească urrmătoarele condiţii;
să aibă suficientă identitate şi puritate a soiului, să satisfacă cerinţele impuse
de reglementile în vigoare privind valoarea culturală şi starea sanitară pentru
categoria (C)

1.3. Bazele genetice ale producerii de samanta

Consideraţii privind, unele aspecte teoretice şi practice ale producerii seminţei de calitate
Activitatea de menţinere pe parcursul procesului de producere a seminţelor, a
valorii genetice şi biologice iniţiale a soiurilor, liniilor consangvinizate şi hibrizilor de
plante agricole, trebuie să aibă o fundamentare ştiinţifică, ce constă în cunoaşterea bazelor
teoretice ale acestui proces, pe care ni le oferă atât studiile de genetică şi ameiorarea
pantelor, cât mai ales, cele de genetica populaţiilor vegetale.
Dintre aceste cunoştinţe,ne referim la cele care tratează principii privind: sistemele de
reproducere a plantelor de cultură, structura genetică a populaţiilor, factorilor evoluţiei care
influenţează structura genetică a populaţiilor, precum şi unele aspecte referitoare la
variabilitatea genetică şi importanţa acesteia în cadrul populaţiilor autogame.

19
Starea de autogamie şi alogamie la plantele de cultură
Pentru o mai bună înţelegere a mecanismelor prin care operează genetica
populaţiilor, în contextul activităţii din domeniul producerii de seminţe, considerăm că este
necesar să prezentăm succint, unele aspecte privind, sistemele de reproducere şi înmulţire a
seminţelor, cu referire specială la conceptul actual privind starea de autogamie la plantele
de cultură. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în activitatea de producere a seminţelor, trebuie
să se ţină seama, că unul dintre conceptele fundamentale ale ameliorării genetice a
plantelor, postulează că, obţinerea şi conservarea noilor genotipuri, depinde mai mult decât
de oricare alt factor, de sistemul reproductiv al acestora. Acest sistem determină în cele din
urmă , sructura genetică a populaţiilor care se obţin prin ameliorare, iar această structură
condiţionează apoi, întregul proces de conservare a genotipurilor şi producerea comercială
a seminţelor.
Din punct de vedere al sistemului de reproducere, plantele de cultură se clasifică astfel:
Plante cu reproducere sexuată
a) autogame
alogame
Plante cu reproducere vegetală
În cele ce urmează, ne vom referii la prima grupă de plante, respectiv la cele cu
reproducere sexuată, pentru că în această categorie, se încadrează, toate plantele de cultură
care fac obiectul lucrării noastre.
Având în vedere că în clasificarea plantelor cu reproducere sexuată există categoriile de
plante autogame şi alogame, vom lua în discuţie aprecierile a numeroşi oameni de ştiinţă,
care fac anumite consideraţii asupra acestui mod de grupare a plantelor.
Aceştia arată că, clasificarea plantelor strict în autogame şi alogame, comportă unele
dificultăţi pentru că, speciile prezintă în general o gamă foarte largă de autogamie şi de
alogamie, în situaţii uneori, de interferenţă accentuată între cele două tipuri de
reproducere.Mecanisme care să impună autogamia nu sunt prea multe. Cel mai perfect
mecanism de autogamie este cleistogamia, situaţie în care florile nu se deschid niciodată.
Un alt mecanism de autogamie este chasmogamia, în care caz, florile se deschid, iar
polenul poate fi transportat de vânt sau insecte,numai că stigmatele proprii sunt de regulă
fecundate, înainte sau chiar în momentul deschiderii florilor, aşa încât polenizarea străină,
se realizeazăîn condiţii climatice normale, în proporţii relativ mici.

20
 În această grupă, intră majoritatea plantelor de cultură caracterizate la autogame printre
care si mazărea, fasolea, soia, etc. La aceste specii fecundarea naturală, străină, nu
depăşeşte de regulă, 4 - 5 %. La aceste plante, pot apare însă, în anumite condiţii de climă,
mai ales când sunt arşiţe puternice în timpul înfloritului, încrucuşări naturale, care pot
ajunge pana la 32% .
Unele specii, pot fi într-un anumit stadiu de dezvoltare cleistogame, iar în alt stadiu de
dezvoltare alogame. Sunt apoi unele specii clasificate ca autogame, dar care pot avea
polenizare încrucişată de până la 50 %, cum ar fi: bumbacul, ricinul, dovleacul, pepenele
verde, etc., plante care au fost caracterizate în autogame totuşi, pentru că la aceste plante
nu se manifestă prin autopolenizare, fenomenul de depresiune de consangvinizare.
La unele plante de cultură, temperatura de imediat sub 0 grade poate steriliza polenul, fără
a fi afectate ovulele şi stigmatele, ceea ce favorizează apoi polenizarea încrucişată, iar în
unele situaţii, o creştere uşoară a temperaturii din timpul nopţii, peste cea normală,
determină inactivitatea anterelor, ceea ce predispune plantele la polenizare liberă, cum este
cazul speciei Poa, care într-o astfel de situaţie, a produs seminţe hibride, în proporţie de 96
%.
În concluzie, autorii citaţi, arată că, în toate cazurile în care are loc înflorirea deschisă,
sau există susceptibilităţi, la influenţa unor factori externi, încrucisarea liberă în anumite
proporţii la plantele autogame este posibilă,aşa încât, foarte puţine plante de cultură, pot fi
considerate, absolut autogame, acelaşi fenomen având loc şi în cazul plantelor alogame.
Pentru considerentele menţionate, care au fost fundamentate pe baza unor studii
aprofundate, se consideră că practic, nu există plante autogame şi alogame şi că se poate
vorbi doar de plante preponderent autogame şi plante preponderent alogame, deoarece,
autogamia şi alogamia, variază sensibil, în funcţie de condiţiile de mediu .
Acest concept, prezintă o imporanţă deosebită, pentru activitatea de producere de
sămânţă, întrucât, cunoaşterea comportării diferitelor specii, din acest punct de vedere, a
biologiei înfloritului plantelor de cultură, a compatibilităţii sau incompatibilităţii polenului
de a germina pe propriile stigmate, precum şi ale altor cauze care determină sau
influenţează încrucişarea liberă, pot fi luate măsurile corespunzătoare de evitare a acestora.
În primul rând se are în vedere, asigurarea spaţiilor de izolare corespunzătoare pentru
toate loturile semincere la diferite culturi, de efectuare a unor lucrări specifice în aceste
loturi şi nu în ultimul rând, de a face o judicioasă zonare a producerii de sămânţă pentru

21
diferite specii sau chiar soiuri, sau forme parentale, în scopul deprecierii genetice şi
biologice a soiurilor, formelor parentale şi hibrizilor.

Structura genetică a populaţiilor ( soiurilor )

Una dintre cele mai importante contribuţii a geneticii populaţiilor, constă în

descoperirea că toate populaţiile, respectiv soiurile, conţin o importantă rată de variabilitate
(6).
În concepţia modernă a geneticii populaţiilor, soiul reprezintă o populaţie, indiferent dacă
aceasta aparţine unei specii de plante autogame sau alogame . Acest concept este în
concordanţă, cu definiţia general acceptată, că nu numai la plantele alogame ci şi la
plantele autogame, soiul este considerat, din punct de vedere genetic “ o populaţie, formată
dintr-un anumit număr de linii homozigote . Astfel, orice populaţie, se caracterizează
printr-o, anumită structură genetică, ce se exprimă prin frecvenţa genelor şi frecvenţa
genotipurilor.
În ipoteza că asupra populaţiilor nu acţionează nici unul din factorii evoluţiei, precum şi a
unor factori ecologici sau subiectivi ( selecţia artificială, amestecuri mecanice, etc. ),
frecvenţa genelor şi frecvenţa genotipurilor rămân neschimbate, generaţii de-a rândul, caz
în care, un astfel de genotip, este o populaţie în echilibru.
În natură însă, starea de echilibru a populaţiilor este temporară, întrucât, sub influenţa
factorilor evoluţiei, a celor ecologici sau artificiali, frecvenţa genelor precum şi a
genotipurilor, sunt într-o continuă schimbare, fapt ce determină modificarea mai mică sau
mai mare, a constituţiei genetice a populaţiei, respectiv a soiului sau a liniei
consangvinizate.

Factorii evoluţiei care influenţează structura genetică a populaţiilor.

Constituţia, schimbările şi echilibrul genetic al unei populaţii, respectiv soi sau linie
consangvinizată, sunt influenţate de un complex de factori, care sunt clasificate astfel :
- factori care determină schimbări sistematice, care se repetă neîntrerupt ca:
mutaţiile recurente, infiltraţiile constante cu gene, modul de reproducere,
selecţia naturală şi selecţia artificială.
- factori care determină schimbări singulare, care se repetă neregulat ca:

22
 mutaţiile ce apar o singură dată, infiltraţiile ocazionale de gene, variaţiile
neregulate ale direcţiei de selecţie.
- factori care determină variaţii întâmplătoare de mărime limitată ca: variaţii ale
mutaţiilor recurente şi ale infiltraţiilor constante de gene, diferenţierile
întâmplătoare, determinate de cauze obiective.
În această clasificare se regăsesc deci, atât factorii evoluţiei care acţionează asupra
structurii genetice a unei populaţii, cât şi alte categorii de factori obiectivi sau subiectivi,
care au o astfel de acţiune.
Din punct de vedere al evoluţiei unei populaţii în general, modificările sistematice care
se repetă cu o frecvenţă regulată, au cea mai mare importanţă, dar pentru activitatea de
producere de sămânţă, în scopul de a menţine soiurile sau liniile consangvinizate, la un
nivel cât mai ridicat de valoare genetică şi puritate biologică, pe lângă aceştia, o importanţă
deosebită reprezintă şi ceilalţi factori, care pot produce modificări în structura genetică
iniţială a genotipurilor respective.
Dintre factorii evoluţiei, mutaţia şi migraţia de gene,produce variaţii ereditare,
contribuind alături de factorii obiectivi ( segregările întârziate ), sau subiectivi ( selecţia
artificială, amestecurile mecanice, etc. )la modificarea structurii genetice a soiurilor, sau
liniilor consangvinizate.

Mutaţia
Dintre factorii care determină schimbări sistematice, un rol deosebit îl au mutaţiile
recurente.Astfel de mutaţii sunt considerate, cele care apar cu o frecvenţă medie, cuprinsă
între 10 şi 10, respectiv 1/ 10.000 - 1/ 1.000.000.
Intensitatea răspândiri mutantelor în cadrul unei populaţii este influenţată de mărimea
acesteia, din care cauză în populaţiile mari, îmulţirea mutaţiilor necesită o perioadă mai
îndelungată, pe când în populaţiile mici, o perioadă mult mai scăzută.
Privind modul de manifestare şi de acţiune a mutaţiilor, se apreciază că acestea se pot
grupa astfel :
micromutaţii, care sunt aproape insensibile, afectează caracterele cantitative, au în
majoritatea cazurilor o valoare adaptivă şi economică, sunt avantajoase populaţiei din care
cauză, se răspândesc în cadrul acesteia.

23
macromutaţii, care sunt mult mai rare, produc schimbări variabile ale fenotipului, sunt de
regulă eliminate de selecţia naturală, pentru că au o valoare selectivă redusă, sau de către
om, pentrucă se diferenţiază pregnant
de tipul de bază al soiului
mezomutaţii, care au un mod de manifestare şi acţiune, intermediar, celorlalte
două tipuri.
Micromutaţiile şi mezomutaţiile sunt rezultatul schimbării structurale ale poligenelor,
apar cu o frecvenţă mai mare, prezintă importanţă pentru evoluţia populaţiilor.
Macromutaţiile fiind produsul schimbărilor la nivelul genelor majore, sau chiar a
cromozomilor, dau naştere unor forme genotipic şi fenotipic mai deosebite faţă de indivizii
care compun populaţia. Aşa după cum am mai menţionat, aceste abateri de la tipul de bază,
a soiului, pot fi uşor recunoscute şi eliminate de om atât în procesul de menţinere cât şi în
cel de multiplicare a seminţelor.

Migraţia de gene
Schimbări în structura genetică a populaţiilor, pot avea loc ca urmare a
infiltraţiilor de gene, atât pe calea încrucişărilor naturale dintre soiuri, linii
consangvinizate, hibrizi, cât şi prin amestecuri mecanice. Intensitatea migraţiei de gene
este influenţată de modul de reproducere a plantelor aceasta fiind foarte ridicată la speciile
alogame şi mult mai redusă la cele autogame. În unele situaţii migraţia de gene, poate avea
loc, într-o proporţie destul de mare, chiar şi în cazul speciilor autogame.

Selecţia naturală
Unul dintre factorii care influenţează structura genetică a populaţiilor este selecţia
naturală. Referindu-ne la rolul acesteia, unii cercetători susţin că, dintre factorii evoluţiei,
selecţia naturală este cel mai dinamic şi cel mai activ . Dacă mutaţia şi migraţia de gene,
recombinările de gene şi segregările întârziate, generează variaţii ereditare, selecţia
naturală nu produce astfel de variaţii, dar acţionează atât asupra acestora sortând pe cele cu
valoare selectivă ridicată, care sunt utile atât indivizilor, cât şi populaţiei în ansamblu, dar
şi asupra biotipurilor care compun populaţia, selectând pe cele cu valoare adaptivă ridicată,
folositoare acesteia.
Aşadar, prin selecţia naturală, se înţelege “procesul natural care favorizează înmulţirea
indivizilor mai bine adaptaţi condiţiilor respective de mediu. Selecţia naturală acţionează

24
permanent, dar intensitatea acesteia, este determinată de variaţia de la un an la altul, sau de
la o zonă ecologică la alta, a condiţiilor de mediu.
Dintre factorii de madiu, care acţionează cu eficacitate mare şi uneori imediat, în cadrul
selecţiei naturale, sunt temperaturile extreme, seceta, arşiţa, durata acestora, excesul de
umiditate, luminozitatea, etc. Ca urmare a presiunii de selecţie, sub influenţa factorilor
amintiţi, numărul biotipurilor din cadrul populaţiei, fie că se reduce, rămânând cu timpul
numai cele cu valoare optimă de adaptare, care de multe ori, sunt mai puţin productive, fie
că se modifică raportul iniţial al acestora, Şi într-un caz şi în celălalt, se schimbă structura
genetică a populaţiei, ceea ce poate avea în cale din, urmă
repercursiuni negative, asupra capacităţii de producţie a acesteia.
Metodologia utilizată, în aplicarea selecţiei conservative, respectiv, selecţiei de menţinere
în procesul producerii de sămânţă, asociată cu studiul complex al valorii iniţiale a soiului şi
formelor parentale ale hibridului, permite ca modificările care apar în structura genetică a
acestora ca urmare a influenţei selecţiei naturale, să fie analizată şi pe baza studiilor
efectuate, să fie menţinută în permanenţă, acea structură care să asigure o valoare
productivă şi adaptativă ridicată, a soiului în producţie.

Driftul genetic
Modificări în structura genetică a unei populaţii, pot să apară şi ca urmare a
fenomenului de drift genetic. Prin dift genetic se înţelege în sens mai larg “modificarea
frecveţei genelor şi genotipurilor în cadrul unei populaţii, care nu este produsă de mutaţii,
migraţia de gene şi selecţie naturală” . Acest fenomen, poate fi determinat de cauze
obiective, dar de cele mai multe ori, este atribuit cauzelor subiective, datorate accidentelor
de eşantionaj în populaţiile mici.Această situaţie se poate întâlni adeseori, în procesul de
producere a seminţelor, la aplicarea selecţiei conservative, respectiv selecţiei de menţinere,
selecţiei artificiale, condusă unidirecţional sau incomplet, precum şi la alegerea unui număr
insuficient de plante elită din cadrul unui soi, sau unei linii consangvinizate. Prin aceste
operaţiuni, se pot pierde gene, sau chiar genotipuri, ceea ce contribuie la îngustarea bazei
ereditare şi în final, la modificarea structurii genetice iniţiale a soiurilor.
În scopul evitării acţiunii driftului genetic, cel puţin în ceea ce priveşte aspectul subiectiv
al acestuia, plantele elită pentru organizarea câmpului de selecţie conservativă se aleg,
după o metodă ştiinţifică, într-un sistem randomizat, după criterii care să cuprindă
cunoaşterea detaliată din punct de vedere morfologic al soiului respectiv şi într-un număr

25
suficient de mare, pentru a cuprinde, pe cât este posibil, întreaga constelaţie de gene şi de
genotipuri a soiului din care se produce sămânţă.

Factorii de stabilitate a populaţiilor vegetal

Homeostazia genetică
Cu toate influenţele exercitate de factorii evoluţiei în schimbarea structurii
genetice a populaţiilor, acestea au o sensibilitate destul de mare.
Stabilitatea producţiei de exemplu, este determinată de mai mulţi factori, dintre care
amintim de complexul rezistenţelor, la condiţiile nefavorabile ale acestora. Stabilitatea
populaţiilor este rezultatul capacităţii de adaptare a acestora la micile fluctuaţii ale
condiţiilor de mediu, capacităţii de compensare a pierderilor suferite în perioade mai puţin
favorabile, prin valorificarea mai eficientă a perioadelor cu condiţii favorabile.
Această capacitate a populaţiilor, respectiv a soiurilor, formelor parentale, hibrizilor, de
a-şi păstra echilibrul fiziologic şi deci de a avea performanţe stabile, în diferite condiţii de
mediu, este denumită homeostazia genetică
Aşadar, în alte cuvinte, prin homeostazie genetică, se înţelege, “ efectul tuturor
proceselor adaptive, care asigură populaţiei capacitatea de a-şi păstra structura genetică,
faţă de acţiunea factorilor din mediul extern “.Prin urmare, homeostazia este fie rezultatul
unui echilibru favorabil al genelor fiecărui individ, fie rezultatul unui echilibru favorabil al
genelor care formează populaţia.
Capacitatea unui soi, linii consangvinizate, hibrid, de a da producţii mai mult sau mai
puţin constante,poate fi rezultatul unor particularităţi fiziologice şi genetice foarte diverse.
Unii cercetători, arată că la grâu de exemplu, structura componentelor producţiei, pare să
aibă un anumit rol în determinarea stabilităţii producţiei

26
Alte studii scot în evidenţă însă că un rol decisiv în asigurarea constanţei producţiei unui
soi, îl are diversitatea genetică a acestuia. Aşa dar după acest concept, existenţa într-un
anumit soi, a mai mutor biotipuri, genetic diferenţiate, permite acestuia, să se adapteze mai
uşor la diferite condiţii de mediu .

Heterozigoţia
Este o altă cauză care determină stabilitate.
În urma unor studii efectuate în acest sens, se arată că, heterozigoţia din cadrul
populaţiilor, fie că acestea sunt autogame sau alogame, pe baza efectelor acestora de
supradominanţă, reprezintă unul dintre mecanismele principale ale homeostaziei genetice,
pentru că starea de heterozigoţie a genelor alele, duce la o mărire a vitalităţii organismelor
hibride şi a posibilităţii mai bune de adaptare

Polimorfismul ereditar.
Se bazează pe existenţa în cadrul aceluiaşi soi, a unor diversităţi genetice şi reprezintă
un alt mecanism genetic adaptiv, care asigură unitatea genetică a soiului respectiv.
Menţinerea sau schimbarea echilibrului genotipurilor în cadrul soiurilor, reprezintă un
proces continuu de adaptare a acestora, la condiţiile variate de mediu. Prezenţa
polimorfismului genetic şi a diferitelor moduri de manifestare ale acestuia, se datorează, în
mare măsură acţiunii selecţiei naturale.
În concluzie, se poate spune că, în baza studiilor menţionate, dar şi al altor cercetări,
efectuate în acest sens, adaptarea unei populaţii, se realizează, atât pe baza homeostaziei
genetice, heterozigoţiei, polimorfismului genetic, driftului genetic, migraţiei de
gene,selecţiei naturale, modului de reproducere al plantelor, a metodelor ştiinţifice
artificiale, aplicate în selecţia conservativă, cât şi al influenţei condiţiilor de existenţă în
care este cultivat soiul.

Factorii care contribuie la menţinerea heterogenităţii în populeţiile autogame.

Heterogenitatea în cadrul populaţiilor vegetale, este influenţată şi determinată,
aşa după cum s-a menţionat până aici şi în continuarea capitolului nostru, de mai mulţi
factori, dar menţinerea acesteia, este atribuită de studiile efectuate în acest sens, a doi
factori şi anume:
- indicelui de adaptabilitate ( fitness )

27
- acţiunii de dominanţă, epistazie şi de cuplare de gene

Indicele de adaptabilitate.
Însuşire complexă, condiţionată genetic, care rezultă din acţiunea continuă şi
combinată a mai multor factori, are o contribuţie primordială în influenţa heterogenităţii în
cadrul populaţiilor autogame . Valoarea acestui indice, este la rândul ei, influenţată de
frecvenţa heterozigoţilor din cadrul genotipului în cauză. Aşa de exemplu, heterozigoţii din
primele generaţii după încrucişare, sunt avantajaţi, dar pe măsură ce se succed generaţiile
de segregare şi frecvenţa heterozigoţilor scade în cadrul soiului, creşte valoarea de adaptare
a acestora

Acţiunea de dominanţă, epistazie şi cuplare de gene.

Unele cercetări efectuate în scopul determinării influenţei unor factori genetici
asupra stabilităţii soiurilor la plantele autogame, au stabilit că, menţinerea stării de
heterozigoţie în cadrul acestora, este determinată de acţiunea de dominanţă, epistazie ,si
cuplare de gene. Importanţa pe care o are cuplarea de gene pentru alimentarea variabilităţii
genetice, a fost demonstrată de exemplu, în mai multe cazuri, prin încrucişarea unor linii
izogenice la câteva culturi autogame, care se deosebeau în privinţa unui singur locus,
constatându-se existenţa de heterozigoţi, după un număr mare de generaţii .
Astfel de studii au mai reliefat că în cazul unui soi de orz compus din cini linii izogenice,
chiar şi în generaţia F 18, s-a mai păstrat o anumită cotă de heterozigoţie, atribuită, nu
numai liniilor homozigote din componenţa soiului respectiv, sau a unei fecundări străine
permanente,ci şi existenţei altor sisteme, care influenţează menţinerea unui anumit grad de
heterozigoţie, contrar autofecundării continue. Autorii citaţi, atribuie apariţia şi menţinerea
heterozigoţiei în cadrul unui soi, prin acţiunea de dominanţă, epistazie şi cuplare a unor
gene .

Variabilitatea genetică în cadrul soiurilor de plante autogame şi importanţa

acesteia, pentru stabilitatea producţiei.
Subliniem încă o dată că, soiurile de plante autogame, fiind populaţii, acestea se
supun de la omologare şi pnă la generalizarea în producţie şi după aceea, atâta timp cât
acestea rămân în cultură( 10 - 20 ani ), influenţei unor factori obiectivi, cum sunt, legile şi
mecanismele formulate de genetica populaţiilor,factorii evoluţiei care influenţează

28
structura genetică a populaţiilor vegetale, factorilor de stabilitate a acestora, factorilor care
contribuie la menţinerea unei anumite heterogenităţi în cadrul populaţiilor etc.
Acest concept, prezintă un interes deosebit, atât pentru activitatea de ameliorare, cât şi
pentru cea de producere a seminţelor, fapt pentru care prezentăm succint, unele
particularităţi, privind structura genetică a populaţiilor autogame şi modul de acţiune a
factorilor care determină, această structură.
Numeroase cercetări efectuate în acest sens, demonstrează că prin încrucişarea a două
genotipuri, în generaţiile segregante, procentul de heterozigoţi a unui locus, se
înjumătăţeşte în fiecare generaţie, aşa încât, după un anumit număr de reproduceri,
populaţia va fi costituită din genotipuri homozigote, proporţionale cu frecvenţele genice
iniţiale. Această situaţie se realizează, cu condiţia ca toţi indivizii populaţiei să se
autofecundeze şi să nu existe nici o presiune de selecţie.
Din aceleaşi cercetări rezultă că dacă se consideră o egală supravieţuire a tuturor
genotipurilor cu 100 perechi de heterozigoţi independenţi, după 10 generaţii de
autofecundare, se obţin peste 90 % indivizi homozigoţi.Prin urmare, dacă se exclud unele
particularităţi determinate de circumstanţe genetice, autofecundarea, duce rapid la
obţinerea de indivizi homozigoţi şi populaţia, respectiv soiul, va fi constituită dintr-un
amestec de familii homozigote, pentru diferite caractere. În acest caz, o plantă extrasă
dintr-o astfel de populaţie şi înmulţită astfel încât să fie evitată orice posibilitate de
încrucişare liberă, ar trebui să dea indivizi perfect egali . Este lesne de înţeles, că în această
situaţie, activitatea de producere de sămânţă la plantele autogame, n-ar trebui să prezinte
probleme genetice. În realitate însă, lucrurile nu stau tocmai aşa, întrucât ca urmare a
influenţei factorilor evoluţiei, precum şi al altor factori menţionaţi, după mai multe
generaţii de înmulţire a seminţelor, structura genetică a populaţiilor se modifică,
ajungându-se la o stare mai mare sau mai mică de variabilitate al acestora.
Modificările permanente care au loc, sunt uneori favorabile populaţiilor dar alteori nu.
Unii cercetători , susţin că în cadrul populaţiilor autogame, indivizii heterozigoţi sunt
aceia care contribuie într-o măsură considerabilă la accentuarea variabilităţii genetice a
acestora. Aceştia au stabilit de exemplu, că, cu o proporţie de încrucişare liberă de 10 %
( egală atât la homozigoţi cât şi la heterozigoţi )şi cu o egală supravieţuire a diferitelor
genotipuri, proporţia de heterozigoţi care pot fi menţinuţi nedefinit în populaţie, este de
peste 9%.

29
 Alte studii efectuate în acest sens , au arătat, că deşi procentul de încrucişare al diferitelor
genotipuri din cadrul populaţiilor autogame nu este aproximativ egală ca în cazul
populaţiilor alogame, totuşi starea de echilibru genetic al acestora, este foarte asemănătoare
cu cea dată de legea Hardy - weinberg, echilibru însă care se schimbă, în cazul că
supravieţuirea homozigoţilor este inferioară celei a heterozigoţilor.
Privind această afirmaţie, există studii , care au demonstrat că există un avantaj al
heterozigoţilor, care de fapt, contribuie la menţinerea variabilităţii în cadrul populaţiilor
autogame. Şansa ca heterozigoţii să se menţină cu o anumită frecvenţă în populaţie, este cu
atât mai mare, cu cât procentul de autofecundare a indivizilor acesteia este mai ridicat.
Gradul de adaptabilitate a heterozigoţilor, creşte pe măsură ce frecvenţa acestora în
populaţie descreşte .
Este evident deci, că indivizii unei populaţii autogame sunt adesea heterozigoţi pentru
multe gene care controlează caracterele cantitative şi variabilitatea pe care o observăm la
plantele din cadrul unei populaţii, în afară de cauzele menţionate, se mai datorează şi a
unei proporţii de segregare şi recombinare.
Rezultatele experimentale menţionate, precum şi alte numeroase cercetări mai recente,
arată clar, că indivizii unei populaţii autogame, nu sunt în totalitate homozigoţi,
dimpotrivă, aceasta având o anumită cotă de heterozigoţi, aceştia furnizează permanent o
nouă variabilitate în fiecare generaţie, ca urmare a unor segregări întârziate şi a
recombinărilor de gene, care controlează, în special, caracterele cantitative.
Aceaste rezultate , sugerează că, populaţiile obţinute din hibridări, ajung într-o perioadă
relativ scurtă, la un echilibru, în care pierderea variabilităţii datorată selecţiei direcţionale
şi selecţiei stabilizatoare, este balansată de apariţia unei noi variabilităţi, cauzată de
încrucişările dintre indivizii populaţiei.
Menţinerea stării de heterozigoţie în populaţiile autogame , este atribuită şi acţiunii de
dominanţă, epistazie şi de cuplare a unor gene. Variabilitatea genetică,care există în
populaţiile autogame, rezultă că este organizată într-un sistem integrat, a cărui componenţi,
depind unul de altul, aşa după cum au demonstrat-o unele experienţe în acest scop, la
fasole, sorg şi orz .
În toate cazurile, chiar şi atunci când s-a pornit de la loturi de seminţe de soiuri foarte
uniforme, selecţia pentru tipuri extreme, repetată mai multr generaţii a dat rezultate
pozitive.

30
 Concluzionând, se poate spune că, structura genetică a populaţiilor autogame, este mult
mai complicată de cât se cunoştea, până la efectuarea a unei multitudini de studii şi
cercetări pe această temă, dar şi că mai sunt numeroase aspecte, care trebuie elucidate în
acest scop.
Desigur că ea cuprinde forme diferite la diferite specii şi chiar la populaţii din cadrul
aceleaşi specii şi că structura genetică, nu poate fi explicată, luând în considerare, numai
unul sau altul, dintre multiplii factori genetici sau ecologici, care constituie un sistem unic,
integrat.
Ceea ce se poate afirma cu certitudine, este că prezenţa constantă a unei proporţii de
variabilitate genetică la speciile autogame, este indispensabilă pentru supravieţuirea
populaţiei. Această prezenţă indică apoi, că în natură, schimbarea unui component în
sistemul care determină o diminuare a variabilităţii, trebuie să fie compensat de schimbări
în alte componente, în scopul realizării acelui echilibru, care care să asigure o plasticitate şi
o adaptabilitate optimă, a populaţiei în condiţiile ecologice în care aceasta este cultivată. O
alternativă la diminuarea variabilităţii genetice în cadrul populaţiilor autogame, şi-a făcut
loc, în special în anii 70, prin lucrările a numeroşi cercetători, privind crearea soiurilor
multilineale.
Pe baza rezultatelor obţinute , experimentând la grâu, se propune, folosirea soiurilor
multilineale,care au ca bază, variaţia în interiorul unui tip,
“soi - populaţie”, care prezintă o adaptabilitate mai mare la condiţiile diferite de mediu,
precum şi o protecţie mai bună la boli, ceea ce contribuie la obţinerea unor producţii
mai ridicate şi mai constante. Această idee s-a materializat tot mai mult, în programele de
ameliorare, ale unor organizaţii ca: CIMMYT în Mexic, India, Pakistan , în Olanda, SUA ,
ţări în care, au fost deja create şi introduse în producţie astfel de soiuri.
Pentru considerentele menţionate, acestei probleme i s-a acordat atenţie ,si în
programele de ameliorare a grâului din cadrul ICCPT Fundulea. Asfel, referindu-se la
strategia pe termen lung, în lupta, împotriva bolilor , cercetătorii amelioratori, considerăcă
pentru ţara noastră, obţinerea de soiuri multilineale la grâu, trebuie să devină o activitate
prioritară.În acest sens, au fost prezentate rezultate privind o primă realizare în ţara
noastră, a unui soi multilineal de grâu, format din 10 linii izogenice, care se diferenţiază
între, ele, prin rezistenţă diferită la unele boli criptogamice.
Atât în cadrul ICCPT Fundulea, cât şi în alte centre de ameliorare din ţară sau din alte
ţării, au fost create o serie de soiuri de grâu, orz şi orzoaică de toamnă, care pot fi

31
cacracterizate, fie ca soiuri multilineale ( ex. soiul de grâu de toamnă Flamura 85 format
din 5 linii izogenice), fie ca soiuri care au în componenţa lor, un anumit număr de biotipuri
care se caracterizează prin însuşiri morfofiziologice mai mult sau mai puţin asemănătoare
(ex. la soiurile de grâu: Bezostaia1, Scorospellka3, Iulia, Ileana, Doina, Fundulea 29,
Fundulea4, Flamura80, etc.; soiurile de orz: Miraj, Productiv, precoce, etc.; soiurile de
orzoică : Victoria, Griviţa, Dana,Andra,etc.).

Segregările întrziate sau reziduale

Una dintre cauzele existenţei unui anumit nivel de variabilitate în cadru soiurilor
sau formelor parentale, se datorează şi segregărilor întârziate sau reziduale în cadrul
acestora, segregări care continuă încă, multe generaţii după ce soiul a fost lansat în
producţie, ca urmare, din această cauză, apar modificări în structura genetică a acestora.
Se ştie, că de regulă, activitatea de creare şi de verificare a unui soi la plantele autogame
sau a unei linii conasangvinizate, se consideră încheiată, după 8 - 9 generaţii ( uneori chiar
mai puţin), timp în care genotipul respectiv se consideră practic homozigot, pentru
majoritatea caracterelor. Într- adevăr, pentru caracterele determinate de un număr redus de
gene, gradul de homozigoţie a plantelor în generaţia F9 de exemplu, este foarte ridicat, dar
este la fel de adevărat,că, cu cât numărul factorilor care determină anumite caractere creşte,
se ajunge la scăderea proporţiei heterozigoţilor într-o perioadă mai lungă . Unele cercetări
efectuate în acest sens , arată că în cazul unui număr de cinci perechi de factori în stare
heterozigotă în F1 ( prima generaţie), se ajunge ca proporţia heterozigoţilor în F9
( generaţia a 9-a), să fie de 1,9 %, pentru 10 perechi de factori în aceaşi generaţie,
heterozigoţii să reprezinte 3,8 %, pentru 20 de factori 7,5 %, iar pentru 40 de factori să fie
de 14,5 %, etc.
Aceaşi heterozigoţi segregă în continuare, alimentând încă o prioadă lungă de timp,
variabilitatea în cadrul soiurilor.
Cercetările din ţara noastră , scot în evidenţă faptul că posibilitatea ca unele plante să fie
încă heterozigote după un anumit timp de la lansarea unui soi, apare când acesta provine
dintr-o încrucişare efctuată între părinţi mai deosebit genetic ,si mai ales dacă heterozigoţii
sunt avantajaţi de selecţia naturală.
Aceşti heterozigoţi generează o variabilitate nouă, la fiecare generaţie, care se adaugă
variabilităţii iniţiale.Aşadar , procesul de segregare până la homozigotarea foarte avansată
a plantelor în cadrul soiurilor de grâu de exemplu, pentru caracterele determinate poligenic,

32
continuă încă multe generaţii, după ce acestea au fost lansate în cultură, iar unele dintre
acestea pot rămâne în stare heterozigotă, ca urmare a unor mecanisme genetice, o perioadă
nedefinită.

Încruciarea între biotipurile componente ale soiurilor

Unii cercetători , arată că schimburi de gene şi deci heterozigoţie, apar şi
prin încrucişarea permanentă în anumite proporţii, a biotipurilor din cadrul soiurilor de
plante autogame. Aceste încrucişări pot produce variaţii ereditare, asigură o anumită
heterozigiţie în cadrl soiului, precum şi o vitalitate scăzută a acestuia.
În concluzie, se poate spune, că aspectele menţionate privind particularităţile modului de
reproducere a plantelor de cultură, structura genetică a soiurilor, factorilor evoluţiei care
determină schimbarea structurii genetice a acestora,homeostazia, precum şi aspecte privind
variabilitatea şi importanţa acesteia pentru populaţiile autogame, precum şi sursele de
apariţie, menţinere şi chiar de sporire a heterozigoţilor în cadrul soiurilor, au implicaţii
directe în procesul de producere a seminţelor.

Impurificări ocazionale
În fine, o altă sursă de creare de variabilitate, de această dată cauzată de cele
mai multe ori de factori subiectivi, sunt amestecurile mecanice, respectiv a impurificărilor
biologice cu seminţe din acelaşi soi, dar din categorii biologice diferite, sau chiar dintre
soiurile aceleaşi culturi.Astfel de impurificări, pot apare în diferite etape, dar cel mai mult
sunt cauzate de samulastră, de neglijenţă la recoltare, condiţionare, transport, păstrare a
seminţelor etc.

Prin fundamentarea ştiinţifică a activităţii din acest domeniu, cu baza teoretică a

acesteia, oferită de genetica populaţiilor şi prin adaptarea permanentă a metodelor
speciale ,şi specifice de selecţie conservativă şi de înmulţire a seminţelor, se crează
posibilitatea, menţinerii nealterate, pe întreaga perioadă de existenţă a soiului în cultură, a
acelei structuri genetice, care să confere în arealele de cultură a acestora, capacitatea
maximă de producţie şi de adaptare, pentru asigurarea unui cât mai ridicat coeficient de
stabilitate a producţiei acestor soiuri.
Sunt numeroase cercetări, care demonstrează că influenţa factorilor despre care am vorbit
până acum, influenţează structura , valoarea genetică şi biologică a populaţiilor, nu numai

33
în cazul culturilor autogame, dar în egală măsură sau poate chiar mai mult, populaţiile
culturilor alogame, cum ar fi soiurile, formele parentale şi hibrizii din această categorie de
plante.
În acest sens, se demonstrează pe baza unor cercetări, că deşi, se presupune că o linie
consangvinizată de porumb, după multe generaţii de autofecundare ar trebui să nu mai
apară segregări pentru caractere semnificative, ca urmare a existenţei unor gene în stare
heterozigotă sau a mutaţiilor, totuşi o anumită variabilitate apare în cadrul acestora,
Existenţa variabilităţii unor caractere şi însuşiri în cadrul unor linii consangvinizate de
porumb, au fost constatate şi de alţi cercetători, care atribuie apariţia acestui fenomen ca
urmare a heterozigoţiei reziduale (Fleming 1971, Grogan şi Francis, 1972). Acelaşi
fenomen, atribuit atât segregărilor întârziate, cât şi mutaţiilor, îl constată şi alţi cercetători,(
Russell şi Vega 1973).
Asfel de constatări, sunt menţionate şi de către unii cercetători din ţara noastră . Aceştia au
comunicat rezultatele obţinute din studiile şi cercetările efectuate în acest sens, din care
rezultă, existenţa unui anumit grad de variabilitate, în cadrul liniilor consangvinizate de
porumb.
Acest fenomen, este normal să aibă loc, întrucât liniile consangvinizate, din punct de
vedere al geneticii populaţiilor, sunt considerate ca fiind nişte subpopulaţii a căror structură
genetică, este supusă( ca şi în cazul soiurilor de plante autogame), influenţei aceloraşi
factori,biotici şi abiotici. Astfel, în urma acestor studii, s-a constatat că, variabilitatea unor
caractere şi însuşiri, este prezentă în cadrul liniilor consangvinizate de porumb, în privinţa
taliei plantelor şi a înălţimii de inserţie a ştiuleţilor , capacităţii de producţie diferite a
plantelor din cadrul mai multor linii consangvinizate de porumb , precum şi variabilitatea
capacităţii de combinare, a unor sublinii obţinute, prin selecţia din cadrul câtorva linii
consangvinizate de porumb, etc.
Obiectivele producerii de seminţe
Principalele obiective ale procesului de producere de seminţe de cereale,leguminoase
pentru boabe şi plante tehnice, sunt :
a) Menţinerea structurii genetice a soiurilor, formelor parentale şi hibrizilor a
capacităţii de producţie şi însuşirile iniţiale de adaptare a acestora.
b) Obţinerea de seminţe cu valoare biologică, culturală şi stare sanitară ridicată.
Asigurarea necesarului anual de seminţe, pe soiuri,hibrizi şi categorii biologice.
Aceste cerinţe sunt necesare, pentru asigurarea în final, a unor seminţe

34
valoroase cu care să se însămânţeze suprafeţele destinate producţiei pentru consum, în
toate exploataţiile agricole, indiferent de modul de organizare al acestora, numai cu
seminţe certificate (C1,C2), la culturile autogame (cereale păioase, leguminoase pentru
boabe, in etc.) şi numai cu seminţă certificată din prima generaţie (F1), la culturile alogame
(porumb, floarea-soarelui, sorg,etc.), pentru că astfel de seminţe, sunt un real factor de
producţie.
a) Menţinerea structurii genetice, capacităţii de producţie şi însuşirilor de adaptare
iniţiale a soiurilor şi formelor parentale, se realizează, în unităţile de cercetare în cadrul
cărora, genotipurile respective, au fost create.
Activitatea de menţinere, este efectuată în primul rând, de către amelioratorii creatori, sau
de către alţi cercetători specializaţi, împuterniciţi în acest sens, pe baza unor studii
complete, privind însuşirile morfofiziologice, capacitatea de producţie şi adaptare a
descendenţelor, în câmpurile de selecţie conservativă, studii care se fac, pe tot parcursul
menţinerii soiurilor sau formelor parentale în producţie.
În această activitate de mare responsabilitate profesională, se urmăreşte tot timpul,
păstrarea nealterată a caracterelor şi însuşirilor soiurilor şi formelor parentale, conformă cu
descrierea făcută, odată cu înregistrarea acestora.
Obţinerea de seminţe cu valoare biologică, culturală şi stare sanitară ridicată,
se realizează prin aplicarea riguroasă a întregului complex de măsuri tehnologice specifice
procesului de producere a seminţelor.
Dintre secvenţele tehnologice care trebuie aplicate pentru obţinerea unor producţii mari de
seminţe, cu însuşiri calitative superioare, menţionăm următoarele: alegerea terenului,
asigurarea rotaţiei culturilor şi spaţiilor de izolare corespunzătoare specifice culturilor
autogame (spaţii maireduse) sau alogame (spaţii mai mari), fertilizarea de bază şi fazială
corelate cu cerinţele biologice ale soiurilor sau formelor parentale, funcţie de rezultatele
cartării agrochimice, pregătirea optimă a patului germinativ, respectarea epocii de semănat
la culturile de toamnă sau cele de primăvară, modului de semănat atât la culturile care se
seamănă în rânduri mai dese, cât şi a asigurării la semănat a raportului între formele
parentale în loturile de hibridare de porumb, sorg şi floarea-soarelui, a normei de sămânţă
şi adâncimii de semănat, care este specifică fiecărei culturi semincereşi de mai multe ori
chiar soiurilor sau formelor parentale în cadrul aceleiaşi culturi.
În continuare aceaşi deosebită atenţie trebuie acordată efectuării la nivel optim a
următoarelor lucrări: întreţinerea culturilor, fie că acestea se referă la praşile mecanice sau

35
chiar manuale, fie la cele de erbicidare care trebuie aplicate uniform, în doze şi epoci
recomandate, combaterea bolilor şi dăunătorilor din culturile semincere, care contribuie
într-o măsură hotărâtoare la asigurarea cantitativă şi calitativă a seminţelor în cazul tuturor
culturilor, purificările biologice care trebuie efectuate în fazele cele mai potrivite şi
castrarea loturilor de hibridare care deasemeni trebuie efectuate ori de câte ori este necesar,
dar întotdeauna în fazele corespunzătoare pentru asigurarea unei purităţi biologice maxime,
care să contribuie la ridicarea valorii seminţelor.
Prin aplicarea tuturor măsurilor menţionate, loturile semincere sunt aduse până în etapa
de recoltare, lucrare importantă, care trebuie efectuată în faza optimă de maturitate a
loturilor semincere, care este specifică pentru fiecare cultură, unui soi sau formă parentală,
cu combine curate, etanşe, perfect reglate care să asigure evitarea pierderilor, a
traumatizării seminţelor, a eventualelor amestecuri mecanice, măsuri care contribuie în
cele din urmă atât la asigurarea valorii biologice, cât şi culturale a seminţelor. Se vor lua în
continuare măsuri deosebite pentru, uscarea, prelucrarea şi păstrarea seminţelor, astfel ca şi
în această ultimă parte a procesului de producere a seminţelor, să fie asigurate condiţiile
necesare, pentru obţinerea unor seminţe de calitate, potrivit standardelor în vigoare.
Asigurarea necesarului anual de seminţe de calitate, la cereale, leguminoase
pentru boabe şi plante tehnice.
Acest obiectiv se realizează, atât în baza unui program al Ministerului Agriculturii,
Alimentaţiei şi Pădurilor, întocmit ţinând seama de strategia de dezvoltare a acestui sector
în perioada 2001 - 2010, privind dinamica structurii culturilor din această perioadă, dar
aflându-ne într-o economie de piaţă în formare, trebuie avută în vedere şi o componentă
reală, care rezultă din evoluţia cererii şi ofertei din acest sector important al economiei
agricole naţionale.
În realizarea unui astfel de program, pe lângă MAAP, o contribuţie esenţială o are
Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, în primul rând prin Institutul de Cercetări pentru
Cereale şi Plante Tehnice Fundulea împreună cu Staţiunile de Cercetări de profil din
reţeaua acestuia, precum şi agenţi economici autorizaţi,cu capital de stat sau privat, care au
ca obiectiv de activitate, producerea, procesarea, păstrarea şi comercializarea seminţelor.
Necesarul anual de seminţe de calitate la culturile care fac obiectul acestei lucrări, este
asigurat de către ICCPT Fundulea şi de către Staţiunile de Cercetări agricole din
coordonarea acestuia, care asigură întregul necesar de sămânţă pe ţară, din categoriile
biologice superioare, respectiv, sămânţa amelioratorului, sămânţa de prebază şi sămânţa de

36
bază atât la speciile autogame, cât şi la cele alogame, din soiurile şi formele parentale
create în cadrul acestor unităţi de cercetare. În instituţiile de cercetare agricolă se mai
produce şi o însemnată cantitate de sămnţă hibridă, de porumb şi floarea-soarelui din
hibrizii proprii. În continuare, sămnţa certificată, (C1,F1 şi C2) atât din soiurile şi hibrizii
româneşti cât şi al celor străine, se produce în cadrul unităţilor agricole specializate,
autorizate în acest sens, aparţinând atât unor agenţi economici publici cât şi privaţi,
autohtoni sau străini.
În vederea realizării acestor obiective, în condiţiile aplicării la nivel optim a tuturor
secvenţelor metodologice şi tehnologice specifice procesului de producere, prelucrare şi
păstrarea seminţelor, se poate obţine un material biologic de calitate, care prin folosirea la
însămânţarea culturilor pentru consum, să contribuie la obţinerea unor producţii ridicate,
cât mai stabile şi de calitate, la culturile agricole.

În acea perioadă a apărut şi Legea78/1995, privind producerea, controlul calităţii,.

Conform prevederilor din lege, producerea seminţelor şi materialului săditor din
categoriile biologice superioare,la toate culturile agricole, cum ar fi: sămânţa
amelioratorului (SA), sămânţa de prebază (PB) şi sămnţa de bază (B), revine în
exclusivitate, persoanelor fizice sau juridice, specificate ca menţinător în Lista oficială a
soiurilor din România, care sunt de fapt, Institutele şi Staţiunile de cercetări agricole, care
le-au creat. Prin urmare, sarcina de a produce sămânţă din categoriile biologice
superioare:SA,PB şi B,revine acestor instituţii.
În cadrul programului menţionat, coordonatele pentru categoriile biologice respective,
pentru soiurile şi hibrizii proprii, coordonat de către ICCPT Fundulea, au fost obţinute, atât
în perioada 1990 - 1995, cât şi în perioada 1996 - 2000,cantităţile necesare de sămânţă de
Bază, la principalele plante de cultură din profilul acestuia.
Înmulţirea seminţelor de Bază, pentru obţinerea seminţei certificate, a revenit, agenţilor
economici publici şi privaţi autorizaţi pentru o astfel de activitate.
La o privire retrospectivă, asupra modului în care a fost asigurat necesarul de sămânţă
certificatăîn ultimii zece ani, se constată că pentru majoritatea culturilor, nu s-au asigurat
decât parţial cantităţile corespunzătoare, nici la începutul şi nici la sfârşitul acestei
perioade. Astfel, dacă la cultura grâului şi a florii-soarelui, cantităţile de seminţe certificate
produse, se apropie în mare măsură de necesar, la cultura porumbului însă, pe întregul
parcurs al anilor 1990 - 2000, sămânţa certificată, s-a asigurat numai în proporţie de 50 -

37
55 %, ceea ce la această cultură, pierderile de producţie, care sunt datorate folosirii la
însămânţare a seminţelor din generaţii mai îndepărtate(F2,F3, sămânţă din pătul), sunt de
minim 30 - 35 %.
Cantităţile insuficiente de seminţe certificate, au fost constatate şi la alte culturi, cum ar
fi, leguminoase pentru boabe, plante textile, etc.
Mai trebuie adăugat însă şi faptul, că chiar dacă au fost făcute eforturi de a se produce
sămânţă, atât în privinţa celei din categoriile biologice superioare, dar şi a seminţei
certificate atât cât s-a produs, acestea nu au fost întotdeauna valorificate în totalitate, în
primul rând din cauza dificultăţilor financiare a utilizatorilor acestei seminţe, cu toate
intervenţiile Statului de subvenţionare, a anumitor cantităţi de seminţe.

Prognoza privind asigurarea necesarului de seminţe de calitate, la

cereale, leguminoase pentru boabe şi plante tehnice, în perioada
2001 - 2010.
Culturile la care ne referim ocupă, atât în prezent cât şi în perspectivă, peste 6,5
milioane de hectare. Dat fiind, aportul important al folosirii unor seminţe de calitate în
creşterea producţiei agricole, va trebui ca toate instituţiile, organizaţiile şi Societăţile
comerciale cu atribuţii în acest domeniu, să se preocupe activ, competent şi profesional,
pentru asigurarea acestui deosebit de eficient factor de producţie, atât cantitativ, pentru a se
crea posibilitatea însămânţării întregii suprafeţe cu aceste culturi.
Ca urmare a importanţei seminţelor de calitate, în creşterea producţiei agricole,
Ministerul Agriculturii Alimentaţiei şi Pădurilor şi-a formulat o strategie atât pentru
îmbunătăţirea legislaţiei în acest domeniu şi pentru stimularea producerii de seminţe, cât şi
pentru dezvoltarea acestui sector, prin elaborarea unor acte normative specifice.
În acest context, au fost întocmite şi prognoze, pentru un termen scurt şi alta pentru
termen mediu pe care le prezentăm în tabelele 4 şi 5 (66).

Un astfel de program este cu atât mai necesar, cu cât procesul de producere a seminţelor,
de la alegerea plantelor tipice soiurilor, respctiv formelor parentale şi studiul acestora în
câmpurile de selecţie conservativă şi până la obţinerea seminţelor certificate( C1, C2 ),
durează 6-7 ani, încă de la începutul anului 2002 este necesar să se cunoască, măcar
orientativ ce cantităţi de seminţe certificate, trebuie obţinute la încheierea ciclului complet
al procesului de producere al seminţelor, respectiv în anii 2007 - 2008 etc.

38
 Desigur că pe parcursul acestei perioade, apar de regulă mlte schimbări, fie ca urmare a
înregistrării unor noi genotipuri dar şi a comportării mai bune în producţie a unor soiuri şi
hibrizi, ceea ce face ca preferinţele cultivatorilor să se îndrepte cu precădere spre aceştia,
deci cererea de sămânţă să fie mai mare pentru genotipurile mai performante. Din aceste
motive programul de producere a seminţelor, trebuie să fie destul de flexibil, pentru a ne
putea adpta cât mai repede la cerinţele de la un moment dat, a pieţei seminţelor.
Necesarul de seminţe însă pe culturi, rămâne destul de constant de la o perioadă la alta,
ceea se schimbă însă din acest punct de vedere, este structura culturilor sau a hibrizilor în
cadrul unei anumite culturi.
Cantităţile prognozate de sămânţă, urmează să fie produse de altfel ca şi până acum, în
cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice prin institutele şi staţiunile de cercetări
agricole de profil şi de către agenţii economici specializaţi pentru activităţi de producere,
procesare şi comercializare a seminţei.
În sistemul de cercetare agricolă din ţara noastră, pentru soiurile şi hibrizii autohtoni, se
asigură întregul necesar de seminţe din categoriile biologice superioare cum ar fi: sămânţa
amelioratorului, sămânţa de prebază şi sămânţa de bază, precum şi o parte din sămânţa
comercială, iar agenţii economici specializaţi, autorizaţi de MAAP, în acest sens asigură
producerea, procesarea şi comercializarea seminţelor certificate, din categoriile biologice
C1 şi C2.
Firmele private străine cu activităţi în domeniul seminţelor, produc de regulă, seminţe
comerciale din soiuri şi hibrizi proprii acestora.

Capitolul III

Tehnologia de cultura la mazare

Cele ma favorabile conditii pentru cresterea si dezvoltarea plantelor de soia , mazare ,
fasole sunt cele din vestul tarii Transilvania ( in campia Banatului , in jurul Timisoarei si
Aradului , pe valea Cernei ,pe valea Muresului pe aluviunile fertile ale Timisului ,

39
Crisurilor , Somesului , Tarnavelor) si in campia de NV-ul tarii si in diferite microclimate
din Transilvania si Moldova .
Zona foarte favorabila este si zona aluviunilor fertile ale Dunarii, in special in Insula Mare
a Brailei
In functie de cerintele climatice ale mazarii, in special temperaturile si precipitatiile din
perioada infloritului si umplerea boabelor , exista o zona de favorabilitate I sau II, in zona
limitrofa zonei favorabile, sau in zona cu soluri foarte fertile din sudul tarii si Moldova .
In afara zonei foarte favorabile, mazarea se poate cultiva cu succes si in zonele sudice
secetoase dar cu terenuri fertile , daca se seamana primavara foarte devreme . Se foloseste
astfel eficient rezerva de apa acumulata in sol in perioada toamna-iarna , necesara rasariri
si dezvoltarii plantelor . Plantele se dezvolta normal acoperind solul, impiedicand
evaporarea apei din sol . Se evita intrarea plantelor in perioada cu seceta si arsita ,din
perioda inflorire-formare si umplerea boabelor .
Plantele de mazare rasar la 1-2 C , plantutele rezistand la temperaturi scazute de –6 C .
Soiurile de mazare cultivate in Romania se cultiva bine in toate zonele de cultura a
mazarii .
.

3.1. SOIURILE DE MAZARE

Pentru a putea fi cultivate in Romania soiurile de mazare pentru boabe trebuie sa se afle
inscrise in Catalogul Oficial al soirilor ( hibrizilor ) de plante de cultura din Romania ,
ultima editie .
au foliolele de marime mijlocie , de forma rombica si culoare verde inchis . Florile sunt de
culoare viole:
-soiuri romanesti : ALINA , CARACAL 39 , CORINA , DORA , MAGISTA , MARINA ,
MONA , RODIL si VEDEA .
-soiuri straine : ATOL , BACARA , EIFEL , LOTO , MONIQUE, RENATA provenite din
Franta , ALFETA MONTANA , din Olanda , GRAFILA si TURBO din Germania si
PROFI din Danemarca .

40
Prezentam principalele caractere morfologice , insusiri fiziologice , de productie si calitate
a celor mai cultivate soiuri romanesti :
MONA,soi creat la ICCPT Fundulea in anul 1999. Este de tipul afila, crestera
nedeterminata, tulpina are 45-55 cm la maturitate. Culoarea stipelelor este verde
mijlociu ,de marime medie. Inflorescenta are 2 flori de culoare alba, fructul fiind o pastaie
de 5-6,5 cm lungime de culoare verde mijlociu ,apoi galbena la maturitate, varful sau fiind
obtuz. Bobul are culoarea , galbena,forma rotunda uşor turtita, tegumentl neted si MMB-ul
de 260 g. Are rezistenta foarte buna la cadere,si buna la boli si seceta. Are o perioada de
vegetatie de 75-92 zile . In reteaua ISTIS-ului sau obtinut 3500-4400 kg/ha si o medie de
26,92% proteina.Este recomandat in toate zonele de cultura amazarii.
ALINA, soi creat la ICCPT Fundulea in anul 1995. Este de tipul normal cu 4-6 foliole de
culoare verde mijlociu, stipele mijlocii, cu 2 flori albe in inflorescenta. Tulpina are 60-90
cm si crestere nedeterminata. Fructul este o pastaie de 4-6 cm., cu varful obtuz si culoare
verde deschis in vegetatie si galbena la maturitate. Boabele sunt sferice, au funicul, iar
tegumentul este neted de culoare galbena.Soiul are o rezistenta foarte buna la scuturare,
slaba la cadere si medie la seceta si boli. Perioada de vegetatie este de 65-90 de zile. S-au
obtinut 2500-5500 kg/ha si 26,2% proteina in reteaua ISTIS.Este recomandat in toate
zonele de cultura a mazarii.
RODIL, soi creat in anul 1994 la ICCPT Fundulea. Este de tipul normal, cu 4-6 foliole
ovale cu varful ascutit, stipele mijlocii de culoare verde normal. Tulpina are in medie 75
cm.( 60-95 cm),iar cresterea este nedeterminata. Florile sunt de culoare alba, cate 2 in
inflorescenta. Pastaia are varful obtuz,culoarea fiind verde deschis , iar la maturitate
galbena. Bobul este sferic ,neted, de culoare galbena, are funicul si 200-250 g. MMB-ul.
Perioada de vegetatie este de 70-91 de zile. Este foarte rezistent la scuturare, mijlocu spre
scazut la cadere si rezistenta mijlocie spre buna la atacul de boli . A obtinut 2500-5800
kg/ha si 24,7% proteina in reteaua ISTIS.
MARINA, soi creat de ICCPT Fundulea si SCA Podul Iloaiei in anul 1990. Este de tipul
normal ,cu 4 foliole normale de culoare verde . Tulpina are 45-65 cm. si cresterea
nedeterminata. Inflorescenta are 2 flori de culoare alba, fructul este o pastaie de 3-4 cm.,
dreapta de culoare verde deschis . Bobul este sferic ,putin turtit ,de culoare verde deschis,
uneori devenind galben.MMB-ul este de 230-260 g., iar perioada de vegetatie de 78-90 de
zile. A obtinut 2000-4500 kg/ha si 26,79% proteina in reteaua ISTIS. Este un soi foarte
rezistent la seceta, mijlociu rezisent la atacul de boli si scuturare si slab spre mediu

41
rezistent la cadere.Este recomandat in cultura in zonele secetoase din sudul tarii si
Moldova.
VEDEA, soi creat in anul 1991 la SCA Teleorman. Este un soi normal, cu 4-6 foliole si
stipele normale de culoare verde, are tulpina de 48-92 cm.si cresterea nedeterminata. Are 2
flori albe in inflorescenta, pastaia uşor curbata de4-6,5 cm lungime si 1-1,3 cm latime de
culoare verde deschis in vegetatie si galbena la maturitate. Bobul este sferic ,neted,de
culoare galbena , are funicul, având MMB-ul de200-250 g. Perioada de vegetatie este de
71-91 de zile.Este foarte rezistent la scuturare ,având o rezistenta medie la boli si seceta si
scazuta la cadere . A obtinut in reteaua ISTIS 2700-4000 kg/ha si 27,1% proteina.
DORA, soi creat in anul 1989 la SCE Turda. Este primul soi romanesc de tip afila. Are
cresterea nedeterminata si tulpina de 45-75 cm. Are 2 flori albe in inflorescenta, pastaia
dreapta cu 5-8 boabe sferice de culoare verde deschis si MMB-ul de 240280 g. Are
rezistenta buna spre foarte buna la cadere si medie la atacul de boli . A obtinut in reteaua
ISTIS 3700-4800 kg/ha.
.

3.2.AMPLASAREA CULTURII

Alegerea Terenului

Cele mai bune conditii pentru cresterea si dezvoltarea plantelor de mazare sunt asigurate de
solurile cu textura mijlocie luto-nisipoase sau nisipo-lutoase , ce au o fertilitatea ridicata si
o buna capacitate de absorbire si retinere a apei si a aerului . Terenul ales pentru
porducerea de seminţe trebuie sa fie cat mai plan , sa nu balteasca apa si sa permita o
incalzire rapida Sunt indicate terenurile cu rezerva redusa de buruieni . Reactia solului cea
mai favorabila esre cea neutra usor alcalina (6,7-7,5)
Dimensiunea solei(unitatii de control)maxime la mazare este in functie de destinatia sa si
de categoria biologica. Ea va fi la categogriile biologice prebaza si baza de 20 de ha pentru
mazarea cu destinatie alimentara de 10 ha pentru cea furajera ..Loturile de samanta
certificata 1 de mazare furajera vor avea maximum 30 de ha.
Izolarea
Mazarea pentru boabe este o specie strict autogama,cleistogama, la careautopolenizarea se
produce inaintea deschiderii florii permitand obtinerea de linii pure homozigote . Alogamia

42
se produce in procente foarte reduse, numai in conditii climatice extreme (seceta excesiva
si temperaturi foarte ridicate).
Izolarea soiurilor in spatiu si a categoriilor biologice ale aceluiasi soi ,se face pentru a
preantampina alogamia si amestecurile mecanice intre soiuri cu ocazia lucrarilor de
recoltat . La o parte din aceste specii recoltatul se face inca divizat ( smuls manual, sau
dislocat mecanic ), urmate de trerat mecanic . Vanturile sau neglijenta unor muncitori pot
produce amestecul de soiuri si impurificarea seminţelor in timpul treeratului .
Legislatia romana in concordanta cu cea europeana prevede urmatoarele distante de
izolare:
50 m intre soiurile de mazare furajera categoria biologica prebaza si baza si 4m la samanta
certificata.
La mazarea cu destinatie alimentara delimitarea parcelelor va asigura respectarea identitatii
soiului la recoltare,evitandu-se polenizarile si impurificarle accidntale. Amelioratorul sau
mentinatorul de soi poate stabili distante mai mari de izolare. Acestea vor fi prevazute in
contractele de multiplicare .
.

3.3. ROTATIA SI PLANTELE PREMERGATOARE

.
Cele mai bune premergatoare pentru leguminoasele pentru mazare sunt cereale paioase
care parasesc terenul devreme si dau posibilitatea efectuarii araturii timpurii ,a parcurgerii
unei perioada de odihna a solului si efecuarii proceselor microbiologice in sol . Foarte buna

43
premergatoare este si rapita si mustarul ,deoarece parasesc terenul timpuriu, cu conditia sa
nu fi fost atacata de boli si daunatori comuni.
Urmeaza apoi plantele prasitoare bine intretinute , ce lasa terenul curat de buruieni . Sunt
contraindicate ca premergatoare culturile de porumb erbicidate cu erbicide cu efect
remanent , in special erbicide triazinice . In functie de zona de cultura , cele mai indicate
premergatoare sunt porumbul , cartofii , sfecla,floarea soarelui, etc. . Sunt contraindicate si
culturile de floarea soarelui , in, sau rapita care au fost atacate de boli comune cu culturile
de leguminoase ce urmeaza in rotaie .
Sunt contraindicate pentru porducerea de samanata monocultura, sau cultivarea acestora
dupa alte leguminoase anuale sau perene .
Revenirea pe acelasi teren a uni lot semincer de leguminoase pentru boabe se poate face
dupa minimum 3 ani la mazarea cu destinatie alimentara, in conditiile in care cultura nu a
fost atacata puternic de boli ce se pot transmite prin sol, sau prin resturile vegetale ramase
in sol si minimum 2 ani la mazarea furajera .
Lucrarile solului
Lucrarile solului au ca obiectiv lucrarea solului pentru crearea conditiilor cele mai
favorabille de aerare, retinere a apei si mobilizare a substantelor minerale din sol si a
dezvoltari normale a radacinilor plantelor. Ele se executa in doua etape :
-lucrari executate in anul percedent ;
-lucrari de pregatirea patului germinativ ;
Lucrarea de baza a solului , aratura se executa in anul precedent , imediat dupa recoltarea
culturii premergatoare , vara sau toamna . Aratura se executa la 20-25 cm cu plugul in
agregat cu grapa stelata pentrua permite o nivelare si o maruntire a solului . In cazul unei
premergatoare imburuienate sau cu multe resturi vegetale aratura se va efectua la 25-30 cm
adncime .
Pentru cultura de mazare ce se seamana primavara foarte devreme, este indicat ca aratura
sa fie discuita si nivelata inca din anul precedent .
Pregatirea patului germinativ se va efectua cu 1-2 lucrari cu combinatorul daca artura a fost
discuita din toamna , nu se erbicideaza si nu au fost resturi vegetale .
Daca aratura nu a fost discuita din toamna , terenurl are restri vegetale sau se incorporeaza
erbicide volatile , pregatirea patului germinativ se face prin 2 lucrari cu grapa cu discuri in
agregat , cu grapa cu colti regalbili . .
Ultima lucrare cu agregatul se va efecuta perpendicular directia de semanat .

44
 3.4. FERTILIZAREA

Asigurarea potentialului de productie si calitate al soiului cultivat depinde de nivelul de

aprovizionare al solului cu elemente nutritive de nivelul producţiei planificate si de
consumul de elemente chimice necesare realizarii acestuia . Consumul de elemente
nutritive al culturii de mazare pentru o productie de 1000 de kg boabe este de 62,5 kg azot,
7,5-15 kg fosfor si20-37kg potasiu .
Cunoscand aceste elemente si eficacitatea sintetizarii azotului atmosferic prin sinteza
bacteriana se pot face calcule si stabili nivelul de fertilizare ce trebuie aplicat fiecarei
culturi .

Ingrasamintele cu fosfor

Fosforul ajuta la fixarea pe radacini a nodozitatilor si la dezvoltrea bacteriilor fixatoare de

azot , contribuind la sporirea numarului de nodozitati pe planta , deci la sintetizarea
azotului atmosferic .
Insuficienta lui pentru plante reduce numarul de fructificatii pe planta si masa boabelor .
Cerintele maxime in acest element se situiaza in perioada infloritului pana la maturitatea in
parga .
Doza de fosfor (DP) se calculeaza in functie de productia planificata (RP-t/ha) , cantitatea
de fosfor (PG=1kg P2O5 /t gunoi ) adusa in sol cu gunoiul de grajd (DG/t/ha) si consumul
specific (CSP), care este de15 kg P2O5/t la mazare. Doza optima economica de fosfor se
va calcula dupa urmatoarea formula :

45
 DP = CSP x RP – DG x PG
In functie de tipul de sol , de insusirile fizice , chimice si biologice ale speciei si soiului, de
planta premergatoare si de modificarile chimice ce intervin in sol , literatura de
specialitate recomanda aplicarea ingrasamnatului chimic cu fosfor la un grad de
aprovizioanare a solului de minimum 6 mg P2O5/ha . Ingrasamintele cu fosfor se aplica
sub forma de superfosfat inainte de aratura de baza .In cazul neaplicarii lui sub aratura se
poate aplica si sub forma de ingrasamant compex la pregatirea patului germinativ ,sau
localizat la prasila I si II , la cca 5 cm de rand .Se poate aplica si sub forma de ingrasamant
foliar pe vegetatie .

Igrasamintele cu potasiu

Potasiul favorizeaza procesele biochimice si fiziologice ,formarea nodozitatilor si fixarea

simbiotica a azotului .. Se va aplica pe solurile sarace in potasiu , cu un continut sub 14
mg K2O / 100g sol ( sub 120 ppm K ) pentru cultura da mazare.
Pe aceste soluri se recomanda doze de 40-60 kg K2O / ha , sub forma de sare poatsica,
aplicata sub aratura, sau aplicata sub forma de ingrasamant complex , fie la pregatirea
patului germinativ fie dat o dat cu prasilele I si II .Se poate administra si sub forma
ingrasamintelor foliare apicate pe vegetatie .

Aplicarea amendamentelor si ingrasamintelor organice

a. - Pentru solurile acide , devine necesara amendarea numai in masura in care acestea
contin alumium schimbabil in cantitati mai mari de 0,3 m.e. AL /100g sol (AL) si mai
putin de 0,05 m.e. /100 g sol mangan schimbabil , sau altfel spus solurile au sub 5,8 pH-ul
suspensiei aproape si 65-70 % gradul de stauratii in baze (SB) .
Pe aceste soluri este necesara aplicarea amendamentelor calcaroase ( compusi bazici ai
sodiului ) , cand raportul (AL/SB) 100 este minimum 2,5-5 .
B - Pentru solurile alcalice , aplicarea amendamentelor devine necesra pentru a corecta
reactia si starea fizica a cestora numai in masura in care procentul de sodiu absorbit in ele
este mai mare de 10 , iar suma carbonatilor si bicarbonatilor solubili depaseste 1 me/100g
sol , deci pH suspensiei este mai mare de 8,5 . Aceste soluri se amendeaza cu gips .
Nu este economica aplicarea ingrasamintelor organice pentru legumioasele pentru boabe .

46
 Ingrasamintele cu azot

Leguminoasele pentru boabe sunt mari consumatoare de azot . Se estimeaza ca din

cantitatea totala acumulata raman in boabe cca 75 % N , 75 % P2O5 si 60 % K 2O.
Dar, datorita capacitatii radacinilor plantele de leguminoase de o forma cu bacteriile din
genul Rhizobium, nodozitatii , acesta simbioza poate absorbi si sintetiza azotul atmosferic ,
transformandu-l in azot biologic , foarte accesibil plantlor de leguminoase . Se estimeaza
ca mazrea isi asigura 60-75 % din azotul necesar, plantele acumuland pana la 150 kg/ha de
azot sintezat biologic cu ajutorul bacteriilor fixatoare de azot atmosferic. In sol dupa
recoltarea culturii poate ramane disponibil pentru planta postmergatoare 38-80 kh dupa
mazare (Balan, N. Si col,1981).
Azotul este foarte necesar in toate fazele de dezvoltare ale leguminoaselor pentru boabe .
Cea mai ridicata rata de acumulare de pana la 4-4,5 kg/zi/ha se situeaza in perioada
infloritului, formarea si umplerea boabelor .
Reusita fixarii azotului biologic atmosferic depinde de specia de leguminoasa si de gennul
si specia de Rhizobium si deci cantitate si marimea nodozitatilor fixate pe planta . Pentru
marirea capacitatii de simbioza si fixare a azotului atmosferic se foloseste tratarea semintei
, sau injectarea de suspensii in sol cu ajutorul biopreparatelor de tulpini selectionate din
bacteriile de Rhizobium specifice pentru fiecare specie de leguminoasa .Pentru cultura de
mazare este specifica bacteria Rhizobium leguminosales. Aceste biopreparate de tip
Nitragin se conditioneaza in flacoane fie in suspensie de agar , fie pe turba . Un flacon
contine 50-80 miliarde de germeni de bacterie . Se estimeaza ca o buna bacterizare trebuie
sa asigure pe fiecare samanta cel putin 1-2 milioane de bacterii . Se folosesc minimum 4
flacoane de Nitragin-mazare, dizolvat in 1-1,5 l de apa ,pentru smanta necesara cultivarii
unui hectar . Germenii bacteriei devin inactivi in conditiile tratarii seminţelor sub incidenta
razelor solare . De aceea tratarea seminţelor se face ferit de razele de soare , in remorci
bine acoperite ,prin lopatare sau cu ajutorul porzolatorelor, sau betonierelor de mica
capacitate . In flacon se introduce putina apa calduta si cateva boabe , apoi se agita .
Solutia se amesteca omogen cu samanta . Cea mai buna eficacitate o are tratamentul

47
semintei in ziua semanatului la foarte scurt timp inainte de semanat . In cazul tratarii
seminţelor cu fungicide se va determina compatibilitatea dintre fungicid si bacterie, sau
soutia bactericida se va injecta in sol , o data cu semanatul , in jurul semintei prin
dispozitivul de tip Stefanic .
Controlul eficientei bacterizarii se face la 25-55 zile dupa semanat . Se scot radacinile cu
pamant , se spala si se determina numarul si volumul nodozitatilor . Nodozitatile active
trebuie sa aiba o culoare rosiatica si sa lase un suc de culoare rosiatica la strangerea in
mana .
Corectarea fertilizarii cu azot se stabileste in functie de numarul si frecventa nodozitatilor
pe plante
In functie de reusita bacterizarii , de asigurarea de azot a solului , de nivelul producţiei
planificate si de cultura premergatoare si de fertilizarea acesteia , se aplica in general
pentru leguminoasele pentru boabe doze de 25-80 kg azot/ha . Aplicarea se va face
fractionat ,atat la pregatirea patului germinativ,sau pe vegetatie. .

Fretilizarea cu micro si macroelemnete

Mazarea pentru boabe raspunde prin sporuri importantate de productie la fertilizarea cu

ingrasaminte cu macro si microelemente , aplicate in special foliar in perioada de
vegetatie . Plantele au o capacitate foliara ridicata de absorbire. Ingrasamintele foliare
intensifica procesul de fotosinteza , productia si continutul de proteine, fiind una din
componentele agriculturii durabile,ca masura principala de ameliorare a nutritei plantelor
in conditii de protectie ecologica (Dorneanu si col.,2001) . Majoritatea ingrasamintelor ce
se aplica foliar sunt compatibile cu insecto-fungicidele si se pot aplica in perioada
infloritului-formarii boabelor , deci in perioada cea mai critica pentru consumul de
elemente nutritive . In acesta perioada si sinteza de azot atmosferic se dininueaza sau
inceteaza datorita imbatranirii nodozitatilor.Ingrasamintele foliare contin azot , fosfor ,
potasiu si microelemente , precum : molibden , bor , zinc , mangan , sulf ,etc, unele
continand in aceste amestecuri si extracte enzimatice si biostimulatori de crestere . Exista
o mare diversitate de sortimente de ingrasaminte foliare pe piata specifice pentru mazare.

3.5. SAMANTA

48
Producatorii de samanta de mazare pentru boabe , in functie de zona de cultura pentru care
urmeaza sa faca multiplicarea seminţelor , trebuie sa cunoasca foarte bine oferta de soiuri
omologate pentru cultura , caracteristicile morfologie , fiziologice , de randament , calitate
si adaptabilitatea soiului respectiv in zona aleasa de cultura . Ei trebuie sa cunoasca si
cererea pietei pentru anumite soiuri , pentru a-si stabili suprafetele de cultura .
Samanta pentru semanat trebuie sa detina documente de analiza si certificat de calitate si
de provenienta . Ea trebuie sa apartina categoriei biologice pentru care urmeaza sa se faca
multiplicarea . .

3.6. SEMANATUL

:Loturile semincere din categoriile biologice prebaza si baza de mazare este recomandat sa
se seamane in randuri dese , in benzi de cca 2 m, formate din randuri distantate la 12,5 cm ,
pe urmele rotilor lasandu-se 35-37 cm prin suspendarea a 1-2 tuburi ale semanatorii.Aceste
carari sunt necesare pentru efecuarea purificatului biologic .
Loturile semincerede baza si de samanta certificata se pot semana fie in carari dupa
modelul descris, fie in randuri apropiate la 12,5 cm, lasandu-se carari numai pe urmele
rotilor tractorului si utilajelor de aplicare a erbicidelor si insectofungicidelor.
Mazarea germineaza la 1-2 C , deci se poate semana primavara foarte devreme, sau chiar
in ferestrele iernii , cand solul permite efectuarea lucrarilor in camp . Se seamana 80-100
boabe germinatile /m2 la mazarea cu frunze normale si 100-120 bg/m2 la mazarea de tip
afila , in functie de talia plantelor soiului. Adancimea de semanat este de 5-8 cm , in
functie de umiditatea solului . Tinerele plantute rezista la temperaturi scazute de –6 C .
Norma de samanta este de 200-450 kg/ha, in functie de MMB semintei.
Pentru multiplicarea mai rapida a seminţelor si pentru marirea procentului de multiplicare
al seminţelor , loturile semincere din categoriile biologice superioare pot fi insamantate si
la 75% din densitatea de semanat . Se reduce astfel cantitatea de samanta la semanat,
deoarece mazarea necesita cantitati mari de samanta la hectar si deci si costuri ridicate la
infiintarea culturi.
Inainte de semanat , in ziua semanatului se executa tratamentul seminţelor cu Nitragin
specific culturii, dupa metodica enumerata la fertilizarea cu azot .
Daca se constata ca semintele sunt purtatoare de boli transmisibile pentru seminţe se va
efectua tratamentul seminţelor cu fungicide specifice bolilor si compatibile cu

49
biopreparatele Nitragin . Produsele si dozele folosite se vor specifica in capitolul
tratamentul semintei .
Este indicat ca semanatul unui soi sa se termine in aceasi zi, pentru a evita rasarirea si
inflorirea esalonata.

3.7.LUCRARILE DE INTRETINERE IN LOTURILE SEMINCERE DE MAZARE

PROTEICA PENTRU BOABE

In vederea certificarii in camp a loturilor semincere de este necesar sa se respecte

tehnologia de producere de samanta specifica . Fiecare sola va fi supusa controlului in
camp iar samanta in magazii, de catre inspectori aprobatori acreditati de ISCMS-ul din
cadrul Miniserului agriculturii prin Laboratorul Central pentru Controlul Calitatii
Semintelor(LCCCS) si prin Inspectoratele Teritoriale pentru Cailtatea Semintelor si a
Materialului Saditor (ITCSMS) . Aceste controale au drept scop stabilirea valorii biologice
a semintelor din punctul de vedere al identitatii, autenticitatii, puritatii varietale si starii
sanitare ,constatate in camp si apoi in magazii.

3.8. COMBATEREA BURUIENILOR

Se poate face numai prin aplicarea erbicidelor . In functie de spectul si gradul de

imburuienare , costul erbicidelor pe ha, pot fi stabilite scheme de combatere a integrata a
buruienilor . leguminoase .Va prezentam si cateva recomandari de substante active utilizate
in UE.
Pentru mazare, ce se semana timpuriu in randuri dese, in special pentru mazare, sunt
recomandate următoarele erbicide :
1- Pentru combaterea buruienilo mono si dicotiledonate din seminţe se pot folosi:
-la pregatirea patului germinativ, incorporat in sol la 8-10 cm,se poate aplica un erbicid pe
baza de trifluralin in doza de 720-960 g.s.a./ha(TREFLAN ,TRIFLURALIN, TRIFSAN
etc.)
- imediat dupa semanat ,se pot folosi erbicide nevolatile de tipul DUAL GOLD 960
CE(metalaclor 960g/l) in doza de 1,5-3 l / ha ,in combinatie cu PROMETREX 50SC sau
WP(prometrin) in doza de 3-4 kg/ha, sau GESAGARD 50 WP (prometrin) 3-5 l / ha .

50
Pentru combaterea dicotiledonatelor anuale si perene pe vegetatie se vor aplica unul din
produsele: DICOTEX 40 (MCPA 37-40%) , 2-2,5 l/ha , BASAGRAN (bentazone) 2-3
l/ha , PIVOT 100 LC(imazetapyr 100 g/l) 0,5 –0,75 l/ha, BUTOXONE M40 (MCPB 400
g/l din sare de sodiu) 2,5-3 l/ha , SANAPHEN M(400g/MCPA din sare de potasiu) 1,5-2
l/ha si TOUCH DOWN (glifosat trimesium 480g/l) 2 l/ha,pentru combaterea buruienilor
dicotiledonate perene,in special a palamidei .
Tratamentul se va efectua dupa rasaritul mazarii cand mazarea are 8-10 cm inaltime iar
buruienile sunt in faza de rozeta (2-4 frunze) . In cazul folosirii erbicidului PIVOT 100
LC , pe vegetatie , de la data aplicarii se impun anumite restrictii in ceea ce priveste
semanatul culturilor postmergatoare si anume , ele se vor semana dupa minimum :
-4-5 luni graul si orzul,
-9-10 luni proumbul, tutunul si orzoaica de primavara,
-24-26 de luni , floarea –soarelui si cartofii,
-36 de luni sfecla si legumele.
2- In cazul infestarii cu buruieni monocotiledonate anuale si perene, in special cu costrei
(Sorghum halepense) din rizomi , se vor aplica in faza de infratire a buruienilor
monocotiledonate anuale si la 15-20 cm inaltimea costreiului, unul din urmatorele
erbicide :SELECT SUPER(cletodim 120g/l) 1,5-2 l/ha , AGIL 100 CE(propaquizofob
100g/l) 0,8-1,5 l/ha , FURORE SUPER(fenoxaprop-etil75g/l) 0,8 l/ha , LEOPARD
5EC(quizolaflop P etil) 1,5-1,75 l/ha
In UE pentru cultura de mazare pentru boabe se folosesc erbicide pe baza de
triflurom+linurm la pregatirea patului germinativ,sau pe baza de aclonifen, terbutrin ,
flurtamon ,prin aplicare simpla sau in combinatii .Pe vegetatie se aplica erbicide pe baza de
bentazon, pendimetalin,simple sau in combinatii,folosindu-se doze foarte reduse la ha, in
functie de imburuienarea culturii.
La cultura de linte pentru samanta , buruienile monocotiledonate se vor combate cu
erbicide pe baza de trifluralin in doza de 720-1200g/ha . Fiind un erebicid volatil se va
incorpora in sol cu grapa cu discuri , la pregatirea patului germinativ . Pentru a combate si
buruienile dicotiledonate , imediat dupa semanat se va aplica un erbicid nevolatil pe baza
de prometrin (GESAGARD 50 2,5-4 kg / ha, sau PROMETREX 3-4 kg /ha ) .
Pentru combaterea de buruieni rezistente la erbicide (Cirsium , Sonchus , Convolvulus ,
Chenopodium ,Hibiscus , Poligonum ) se vor executa pliviri manuale .

51
Tot prin pliviri manuale se va combate si lintoiul (Vicia sativa var lensisperma ) considerat
buruiana in cultura de linte si mazare salbatica (Pisum arvense ) considerata buruiana in
cultura de mazare .
b. Cultuirle de leguminoase prasitoare .
Ritmul lent de crestere a acestor leguminoase in primele faze de vegetatie , permite o
infestare puternica cu buruieni , fapt ce poate cauza pierderii foarte ridicate de recolta si de
calitate seminţelor. Strategia de combatere a acestora trebuie sa fie integrata, prin
efectuarea de 2-3 prasile mecanice intre randuri , 1-2 prasile manuale pe rand contra
buruienilor rezistente la erbicide si aplicarea erbicidelor .
1- Pentru culturile ce se seamana timpuriu (năut , bob , lupin ), cat si pentru fasolea
semanata in zona vestica , Muntenia si Dobrogea , pentru combaterea buruienilor
monocotiledonate din samanta, cand se folosesc erbicide volatile se recomada unul din
produsele TREFLAN 24 CE 3-5 l/ha , TREFLAN 48 CE 1,5-2 l /ha , BALAN 6-8 l/ha
,DIPROCARB sau ERADICANE 6 E(EPTC 720g/l +antidot) 6-10 l/ha , EPTAM 6 E 6-8
l/ha,SONALEX(etalfluralin 33%) 2,5-4 l/ha , DIIZOCAB80EC(butilat 80%)6l. Acestea se
vor incorpora in sol la 8-10 cm cu polidiscul , o data cu lucrarile de pregatire a patului
germinativ .
In zonele mai umede, sau cu terenurile mai podzolite, pentru fasole si fasolita se
recomanda unul din următoarele erbicide antigramineice nevolatile : DUAL 500 (4-6 l/ha)
, DUAL GOLD 960 CE( 1-1,5 l/ha) , FRONTIER 900 (1-1,4 l/ha) , MECLORAN 48( 6-10
l/ha) AMEX 820 (5-6 l/ha),sau LASSO (4-6 l/ha) . Acestea se incorporeaza in sol cu
cultivatorul combinat la 3-5 cm ,sau se aplica dupa semanat. Combaterea buruienilor
dicotiledonate pe vegetatie se face in functie de cultura, astfel :
-la lupin alb si bob se aplica imediat dupa semanat erbicide pe baza de prometrin
(PROMETREX 3-4 kg/ha ,sau GESAGARD 2,5-4 kg /ha ).
-la năut se aplica pe vegetatie erbicidul PIVOT 0,5-0,75 l/ha , cand plantele au 10-12 cm
inaltime iar buruienile dicotiledonate au 2-4 frunze . Se va respecta pauza indicata anterior
privind semanatul culturilor postmergatoare .
-la fasolea si fasolita pe vegetatie , in functie de imburuienare se pot aplica 1-2 tratamente,
cand plantele de fasole au format prima pereche de frunze trifoliate, iar buruienile, in
special Solonum nigrum , Abutilon theophrasti si Xanthum strumarium au 2-3 frunzulite .
Se poate aplica unu din erbicidele : BASAGRAN 600 (bentazon600g/l)1,5-2l/ha
,FLEX(fomesafen 250 g/l) 1-1,25 l/ha , GALAXY 1,5-2 l/ha ,sau PIVOT 100LC 0,5-1,75

52
l/ha . Al doilea tratament se executa cand buruienile dicotiledonate din generatia a doua
(inclusiv cele mentionate) se gasesc in faza de rozeta cu doua frunzulite . Aplicarea in doua
tratamente presupune diminuarea dozelor la 60-75 % din doza avizata . In cazul in care
buruienile sunt intr-un stadiu mai avansat se recomanda flosirea dozelor maxime avizate
.In UE pentru combaterea buruienilor din culturile de bob sunt avizate erbicide pe baza de
trifluralin+linurom aplicate la pregatirea patului germinativ,sau erbicide pe baza de
aclonifen sau pendimetalin aplicate dupa semanat.In vegetatie se executa prasile.
Buruienile din culturile de lupin se erbicideaza cu produse pe baza de
clorotoluron+isoxaben, sau pendimetalin+linuron,sau trifluralin+linuron, sau
clorotoluron+DFF, dupa semanat pana la rasarire.Pe vegetatie se aplica unul din produsele
simazin+cent7,sau clorotoluron+DFF.Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se
poate folosi unul din erbicidele NABU, TARGA sau FUSILADE.
- Datorita importantei si largii raspandiri , soia ocupa cel mai important loc intre
leguminoasele pentru boabe . Dar este in acelasi timp o cultura ce se imburuieneaza uşor si
nu rezista concurentei cu buruienile , in special primele faze de dezvoltare .Buruienile
provoaca pierderi importante de de recolta si deprecierea calitati recoltei ( in special zarna-
Solanum nigrum ) . Exista in lista oficiala a produselor omologate din Romania o gama
foarte larga de produse rebicide . Cea mai eficienta metoda de combatere a buruienilor este
cea integrata ,prin folosirea a 2-3 prasile mecanice intre randuri , 1-2 pliviri ale buruienilor
rezistente la erbicide si combaterea chimica cu erbicide . In functie de zona de cultura ,de
perioada de vegetatie a soiei ,de gradul si spectul de infestare cu buruieni si de costul
erbicidului, se va aplica una din urmaroarele scheme de combatere :
-in cazul infestarii reduse, sau medii cu buruieni mono si dicotiledonate anuale , fara
speciile Abutilon , Xanthum ,sau Soalnum, se vor aplica tratamente cu amestecuri de
erbicide antigramineice volatile, sau nevolatile ( TREFLAN 24 EC 3-5 l/ha, STOMP
330CE(pendimetalin 330 g/l) 5-7 l / ha, NAPROGUARD450SC(napropamid 450 g/l)
6,5l/ha, RELAY90EC(acetoclor 960g/l 1,7-2,2 l/ha etc. ), cu erbicide
antidicotilice( SENCOR 70 WP(metribuzin 70 g/l) 0,25-0,5 kg/ha , sau BROADSTRIKE
50-74 g / ha) .
Erbicidul Sencor nu se va aplica la soiurile timpurii de soia care au manifestat fenomene de
fitotoxicitate . In cazul aplicarii erbicidului Broadstrike se recomanda unele restrictii in
semanatul urmatoarelor culturi : sfecla de zahar (soluri<3% humus) si floarea-soarelui
(soluri <2,5% humus ) , nu se vor cultiva in al doilea an de la tratament .In functie de zona

53
de cultura si aprovizionarea cu apa a solului la semanat , aceste asociatii de erbicide se vor
aplica :
- inainte de semanat (ppi) la pregatirea patului germinativ in zonele secetoase , fara
posibilitati de irigare ,
-sau aplicate imediat dupa semanat ,in zonele umede sau irigate . Este contraindicat sa se
aplice erbicide intr-un sol umed .
-in cazul unei infestari mai ridicate cu buruieni mono si dicotiledonate anuale , inclusiv
Abutilon , Xanthium , Solanum si Chenopodium , strategia de combatere integrate
cuprinde in afara prasilelor mecanice sau manuale , aplicarea a doua erbicidari :
- Prima erbicidare se va aplica ppi sau preemergent , cu erbicidele mentionate anterior .
- A doua erbicidare se va aplica pe vegetatie , pentru combaterea buruienilor dicotiledonate
anuale , cand plantele de soia au 2-3 perechi de frunze trifoliate ,iar buruienile
dicotiledonate ,in special Abutilon , Xanhtium , Solanum si Chenopodium, sunt in faza de
maxim 3-4 frunze. Se foloseste unul din următoarele produse : PIVOT 100LC, 0,5-2,75
l/ha , FLEX ,1-1,5 l/ha , BLAZER 2S(acidulofen de sodiu+ surfactant), 2-2,5 l/ha ,
GALAXY ,2 l/ha , BASANGRAN 600, 1,5-2 l/ha si postemergent precoce DYNAM 75
WG(oxasulfuron 75%)+ EXTRAVON 80g + 2l/ha ,sau BOLERO 40 SL(imazamux) 0,75-
1 l/ha .
Erbicidele aplicate posmergent precoce si erbicidul PIVOT combat si o serie de specii
monocotiledonate anuale . Ele se aplica cand buruienile monoctiledonate anuale sunt in
faza de 2-3 frunzulite, pana la infratire , iar buruienile dicotiledonate sunt in faza de 2-4
frunze.Calendaristic erbicidele DYANM si BOLERO se aplica mai timpuriu cu o
spatamanta decat celelalte erbicide.
Erbicidele FLEX, BLAZER , GALAXY, BASAGRAN, se aplica in perioada de vegetatie
prin 1-2 tratamente :
primul dupa rasaritul soiei , la 1-2 perechi de frunze trifoliate , iar buruienile sunt rasarite
in masa ,având 1-2 frunzulite maximum ,
- al doilea tratament se va aplica la reinfestarea cu buruieni dicotiledonate in aceeasi faza
de vegetatie a lor , deci la 3-4 saptamani de la primul tratament . Temperatura aerului nu
trebuie sa depaseaca 20 ºC , altfel se produc necrozari pe frunzele de soia .
In cazul tutror leguminoaselor pentru boabe solele infestate cu buruieni monocotiledonate
perene cu rizomi, in special cu costrei (Sorghum halepense ), se aplica pe vegetatie ,in faza
de 15-25 cm inaltime a costreiului, unul din erbicidele : GALLANT SUPER, 1-1,5 l/ha ,

54
GALANT cu petrol, 1-1,5 l/ha , AGIL ,1 l /ha , FURORE SUPER, 2,5-3 l/ha , TARGA,
1,5-2 l/ha , FUSILADE FORTE, 1-1,5 l/ha , SELECT SUPER, 1,5-2 l /ha , ARAMO, 1,5-2
l/ha , PANTERA, 1,5-2 l/ha , LEOPARD, 1-1,5 l/ha , NABU SUPER, 5-7 l/ha . Stabilirea
dozei corecte de aplicare se face in functie de gradul de infestare cu costrei si inaltimea
acestuia . Este de preferat sa nu se aplice aceste erbicide pe timp secetos , ci dupa o
ploaie ,sau un irigat pentru ca plantele de costrei sa devina turgescente si translocarea
erbicidului in rizomi sa fie completa . La aplicarea erbicidului PIVOT se vor respecta
restrictiile impuse anterior pentru semanatul plantelor postmergatoare , la fel ca si la celalte
specii de leguminoase pentru boabe .
In cazul soiurilor straine de soia de tip RR (ROUNDUP READY) , acestea poseda o gene
de rezistenta RR , la erbicidele pe baza de glifosfat (ROUNDUP) .
Erbicidarea cu Roundup Ready a culturii de soia se face pe vegetatie , prin 1-2 tratamente
cu doze de 2+2 l/ha sau 2+2,5 l/ha . Primul tratament se face in faza de minimum 3-4
perechi de frunze trifoliate pentru soia ,si inaltimea buruienilor de 10-15 cm , iar al doilea
tratament la reinfestarea cu buruieni (dupa 3-4 saptamani de la primul tratament ).
Erbicidul Roundup Ready se poate aplica pana la o saptamana inainte de faza de inflorire a
plantelor de soia . Acest erbicid nu creeaza probleme de remanenta in rotatia culturilor si
permite totodata combaterea buruienilor dicotiledonate anuale si perene rezistente la
erbicide .Doza de solutie va fi de maximum 200-250 l / ha .

3.8. COMBATEREA BOLILOR SI DAUNATORILOR LEGUMINOASELOR

PENTRU BOABE

Cunoasterea simptomelor bolilor si a biologiei acestora, este obligatorie pentru

producatorii de seminţe , deoarece se preintampina , pe langa pierderile de ordin productiv
si deprecierea calitatii semintlor . Necunoasterea acestora au dus la o multiplicare aleatoare

55
a seminţelor si la deprecierea unor soiuri de leguminoase pentru boabe , care nu si-au putut
manifesta adevaratul potential de productie si calitate creat de ameliorator . In UE este
oblligatorie tratarea seminţelor si tratamente pe vegetatie pentru combaterea bolilor si
daunatorilor leguminoaselor pentru boabe .
Principalele boli ce afecteaza leguminoasele pentru boabe sunt :
La mazare :
- boli produse de ciuperci –antracnoza produsa de ciupercile MYCOSPHAERELLA
PINODES , ASCOCHYTA PISI si ASCOCHYTA PINODELLA ,
mana( PERONOSPORA PISI) , complexul de boli are radacinilor si coletului produs de
ciupercile PYTIUM sp , FUSARIUM si complex de boli ce produc necrozarea radacinilor
la sfrasitul perioadei de vegetatie(PHOMA MEDICAGINS var PINODELLA) ,
(FUSARIUM SOLANI , FUSARIUM OXISPORUM f. sp PISI ), septorioza( SPTORIA
PISI) , fainarea( ERYSIPHE PISI) , patarea plantelor (COLLETROTICHUM PISI) si
putregaiul alb (SCLEROTINIA SCLEROTIORUM), putregaiul cenusiu (BOTRYTIS
CYNEREA), rugina mazarii (UROMYCES PISI) .
- bacteriile produc: arsura bacteriana (PSEUDOMONAS SYRINGAE PISI) .
- virusii produc: bolile mozaicului comun (PEA COMMON MOSAIC VIRUS) ,virusul
mozaicului nervurian (PEA ENATION MOSAIC VIRUS) si mozaicul galben al fasolei
(BEAN YELLOW MOSAIC) . In arealele temperate ale Europei si Americii de nord a
aprut si se transmite prin sol si unelte infectate o boala noua numita APHANOMYCES
EUTEICHES , la care agentul patogen este o ciuperca. Boala produce pagube extrem de
mari , cultura de mazare neputand reveni pe acelasi sol decat peste 8-10 ani . Cultura de
bob s-a dovedit toleranta la aceasta boala .
Bolile soiei sunt:
- produse de ciuperci : mana soiei (PERONOSPORA MANSHURICA) , septorioza sau
patarea buruna a frunzelor (SEPTORIA GLYCINES) , antracnoza( GLOMERELLA
GLYCINES sau COLLETOTRICHUM TRUNCATUM ), arsura pastailor si tulpinilor
(DIAPORTHE PHASEOLORUM var SOJAE) , putregaiul radacinilor si tulpinii
(RHIZOCTONIA SOLANI) , putregaiul alb (SCLEROTINIA SCLEROTIORUM)
ascochitoza (ASCOCHYTA SOJAECOLA) si fuzarioza plantelor( FUSARIUM SCIRPI) .
- bacteriozele produc urmatoarele boli soiei : arsura bacteriana( PSEUDOMONAS
GLYCINEA) , boala pustulelor( XANTHOMONAS PHASEOLI var SOJENSE) si
vestejirea bacteriana ,produsa de CORINEBACTERIUM FLACUMFACIENS .

56
-virozele produc soiei următoarele boli : mozaicul soiei (SOJA VIRUS 1 sau SOYBEAN
MOSAIC VIRUS ), arsura sau vestejirea mugurilor( MARMOR sp) si mozaicul galben al
fasolei( PHASEOLIS VIRUS 2 ).
Bolile fasolei sunt produse de :
ciuperci,care produc fasolei următoarele boli : antracnoza (COLLETOTRICHUM
LINDEMUTIANUM, sau GLOMERELA LINDEMUTHIANA f. sp PHASEOLI ),
putrezirea alba a pastailor (SCLEROTINIA SCLEROTIORUM) , patarea unghiulara a
frunzelor (ISARIOPSIS GRISOLELA), rugina fasolei (UROMYCES
APPENDICULATUS) , caderea plantutelor (RHIZOCTONIA SOLANI ).
bacteriile provoaca următoarele boli : arsura comuna (XANTOMONAS PHASEOLI),
arsura aureolata (PSEUDOMONAS PHASEOLICOLA) si vestejirea fasolei, provocata de
bacteria CORYNEBACTERIUM FLACUMFACIENS .
virusii provoaca urmatoarele boli : mozaicul comun al fasolei (PHASEOLUS VIRUS
1,sin MARMOR PHASEOLI) si mozaicul galben al fasolei( PHASEOLUS VIRUS 2, sin
MARMOR MANIFESTUM ).
Bolile nautului sunt provocate de :
- ciuperci ce provoaca nautului următoarele boli mai insemnate : ascochitoza sau
antracnoza (ASCOCHYTA RABIEI) si complexul de boli provocate de specii de
FUSARIUM , ce provoaca ofilirea plantelor . Pagube insemnate sunt provocate si de
alternarioza , rugina , fainare si putregaiurile uscate si cele ale tulpinii .
- bolile provocate de virusi sunt: mozaicurile provocate de mozaicul mazarii , mozaicul
lucernei , mozaicul galben al fasolei .
Bolile lintei sunt provocate de :
ciuperci, ce produc: mana lintei( PERONOSPORA LENTIS) si fainarea ptodusa de specii
deOIDUM .
Bolile bobului sunt produse de ciupercile urmatoare:
Cea mai pagubitoare boala a bobului este rugina bobului provocata de ciuperca
UROMYCES VICIAE FABAE , urmate de antracnoza ,putregaiul cenusiu( BOTRYTIS
FABAE) si rugini.
Bolile lupinurilor sunt provocate de ciupercile ce provoaca antracnoza, rugina si putregaiul
cenusiu al lupnurilor.
Daunatorii provoaca leguminoaselor pentru boabe pagube insemnate , in special de ordin
calitativ . Cei mai insemnati sunt gargaritele si larvele lor. Ele au mai multe generatii pe an

57
si ataca boabele de leguminoase atat in vegetatie cat si in magazie . Cele mai reprezentative
specii sunt : gargarita mazarii(BRUCHUS PISORUM) , ce ataca mazarea , nautul ,
gargarita fasolei (ACANTHOSCELIDES OBECTUS ), gargarita lintei (BRUCHUS
LENTIS) , gargarita bobului (BRUCHUS RUFINARIS) , molia pastailor de soia
(ETIELA ZINKENELA ) si molia pastailor de mazare (CYPIA NIGRICANA) . Pagube
insemnate sunt produse in perioada de vegetatie a leguminoaselor pentru boabe si de
speciile de afide , de pureci verzi si negri , paienjenii rosii (TERANYCHUS ALTHAE) ce
ataca fasolea si (TETRANYCHUS URTICAE) ce ataca soia , musca cenusie a soiei
(HYLEMIA SP) si omida capsulelor de bumbac ce ataca frunzele de năut (HELIOTIS
ARMIGEA ).

Combaterea bolilor si daunatorilor prin tratarea seminţelor

Majoritatea bolilor provocate de ciupercile ,de bacteriile si virusii mentionati anterior,

transmit bolile prin samanta infectetata, prin resturile vegetale si prin sol . Cea mai
eficienta si economica metoda pentru prevenirea contaminarii noilor culturi , inca din
primele stadii de vegetatie , este efectuarea tratamentului semintei , cu produse compatibile
cu biopreparatele de tip Nitragin . Oferta de fungicide inclusa in catalogul oficial al
produselor omologate contine produse omologate mai mult pentru cultura de fasole si soia
si mai putine pentru celelalte culturi . In ultimul catalog si in literatura de specialitate se
recomanda pentru tratamentul semintelor contra bolilor transmise prin samanta, unul din
următoarele produse fungicide : CAROBEN 75 PTS (2,5 kg/t) , MANCOBEN 60PTS ( 3-4
kg/t) , TIRAMET 60 PTS (3 kg/t) , APRON 35 SD (0,2l/t) , FUNDAZOL 50WP (3kg/t) ,
TIRADIN (4 kg / t) , TIRACARB 60 PTS (3 kg /t) , BERET MLX 360 (1,25 kg/t ) ,
DIVIDEND 030 FS (3,5 kg/t) .
In UE pentru tratarea seminţelor de leguminoase pentru boabe se folosesc produse
fungicide in diferite amestecuri si proportii pentru largirea spectrului de combatere a
bolilor . Se utilizeaza amestecuri de diferite produse pe baza de catbendazim , fosetil de
aluminiu , oxiquinelat de cupru , metalaxil ,captan, mancozeb, maneb, thiram,etc . Ca
produs insecticid se foloseste PROMET SC 400 ce contine 400 g/l furatiocarb, fiind foarte
eficient in primele faze de vegetatie ale plantelor.

. Combaterea bolilor foliare

58
Pentru producerea de samanta este obligatorie tratarea bolilor foliare in camp. Se pot folosi
cu scop preventiv si curativ vechile metode de combatere cu zeama bordeleza 1% ,
oxiclorura de cupru 6% , ZINEB 0,4% , CAPTAN 0,25%, sau MANEB 0,3% .Codexul
produselor pesticide recomanda o gama redusa de produse in special pentru combatera
bolilor la fasole.Pentru combaterea bacteriozelor fasolei se foloseste unul din produsele
:CHAMPION 50 WP(0,25%), FUNGURAN OH 50 WP (0,25%), SUPER CHAMP FL
(0.3%), MANCOZEB 800 (1,6-2 kg/ha). Pentru combaterea bolilor provocate de
ciuperci,in special antracnoza fasolei se va folosi unul di produsele: CAPTADIN 50 PU
(0,25%), CAPTAN 50 WP (0,25%), CAPTAN 80 WP (0,16%),EUPAREN 50 WP (0,2%).
Pentru combaterea putregaiurilor se folosesc produsele: ROVRAL 50 WP (0,75 kg/ha),sau
SUMILEX 50 PU (0,1%). Literatura de specialitate recomanda, in functie de boala
semnalata unul din produsele: TIRACARB 600 SC (2-3l/ha) , MANCOCARB 600 CS
(3l/ha ), TIRAMET 600 SC (2kg/ha) , METOBEN 70PU (1kg/ha) , APRON 35 SD
(1l/ha) , SANCOZEB 80 WP (2kg/ha) , BENLATE , DEROSAL , DITHANE M45, in
doza de 2kg/ha . Se aplica 2-4 tratamente pe perioada de vegetatie , la aparitia bolii, sau la
avertizare, in functie de intensitatea bolilor . Produsele fungicide pot fi aplicate o data cu
produsele insecticide ,sau cu ingrasamintele foliare in vegetatie .
In tarile UE sunt utilizate produse fungicide, de obicei amestecuri, pe baza de carbendazim,
tiofanati, triazoli, diclofenocarbi,piremetanili,mancozeb ,etc.
Inspectorii aprobatori controleaza in camp starea sanitara a culturilor, pe baza simtomelor
caracteristice fiecarei boli. Legea semintei prevede urmatoarele limite maxime de infectie
cu boli :
- la mazare atacul de antracnoza, la fasole cel de arsura comuna si intunecata,arsura
bacteriana si antracnoza fasolei sunt admise in proportie de maximum 2% pentru loturile
semincere de prebaza si baza si 5% pentru cele de samanta certificata.
- la soia se admite maximum 1% atac de mana soiei in loturile de pebaza si baza si 2%,
respectiv 5% in lotuile semincere de samanta certificata I , respectiv II.

Combaterea daunatorilor in vegetatie

Combaterea gargaritei, sau a moliei ,este obligatorie atat pe peioada de vegetatie cat si in
magazie . In perioada de vegetatie se aplica minimum 2 tratamente chimice . Gargaritele

59
depun ouale pe tinerele pastai .Dupa eclozare larvele patrund in pastai si apoi in boabe
,unde se hranesc cu continutul acestora .Inperioada de stocare a boabelor ,adultul format in
bob,perforeaza o gaura de forma rotunda in bob pe unde iese din bob, apoi migreaza
pentru a ierna. El nu se inmulteste in bob sau in magazii.Din aceste considerente este
indicat ca tratamentul contra gargaritelor sa se faca prin 2-3 tratamenta chimice cu
insecticide. Primul tratament se va efectua la inceputul infloritului ,sau la aparitia primelor
pastai, al doilea, sau al reillea, la 7-10 zile de la precedentul ) cu CARBETOX 37 CE,in
doza de 1,5 l/ha, acesta fiind singurul produs omologat conta gargaritei mazarii ce se
gaseste in Codexul produselor pesticide. Literatura de specialitate recomanda si
urmatoarele produsele : FASTAC 10 CE (150ml/ha) , POLYTRIN (150 ml/ha) ,
SINORATOX 25 CE (2,5-3 l/ha) , CARBETOVUR 50 CE (1,5 l/ha) , ONEFON 80 (1,2
l/ha) . Imediat dupa recoltatul leguminoaselor pentru boabe ,care se constata boabe atacate
de gargarita, sau de molie, inainte de conditionatul seminţelor este obligatorie gazarea
seminţelor in spatiu etans timp de 48 de ore cu unul din produsele :sulfura de carbon 1-1,5
kg/t samanta sau 250 g la 1 m3 de volum , pastile de PHOSTOXIN sau DELICIA , 30 g/t
in spatii perfect etanse, sau 45-60 g /t in spatii mai putin etanse , PESTOXIN 2-5 tablete/t,
QUICK FOS UP< 3-5 tablete/t, FUMOTOX 30 g/m,3 DEBOLFUMIGATOR 1 capsula /
250m3 . Tot in depozite de seminţele pot fi tratate cu unul din produsele ACTELLIC 50
CE 1ml , SUMITHIN 50 CE 2 ml diluat in 100 ml apa pentru tratarea a 100 kg samanta,
REDLAN 40 sau 50 EC in doza de 12,5 sau 10 ml/t, PROSTORE 175 UL,4l/100t . Pentru
a fi certificata, samanta loturilor de leguminoase nu trebuie sa contina larve vii ale specilor
de gargarite amintite anterior.
In tarile UE se aplica 2-3 tratamente cu insecticide incepand de la aparitia pastailor cu
produse pe baza de bifentrin,btacyflurtrin sa endosulfan.
In cazul semnalarii atacului unuia din ceilalti dăunători amintiti anterior, pot fi utilizate
produsele folosite la combaterea gargaritei sau moliei, sau unul din urmatoarele
insecticide:THIONEX ULV (2l/ha),DIAZINON60 EC (0,8%),SUPER SECT 10 EC
(0,03%), DECIS 2,5 CE (0,25-0,5 l/ha), SUMI ALFA 25EC (0,2 l/ha) , PILOT 48 CE (1,5
l/ha ), DURSBAN 480 EC (1,5 l/ha ),etc .

3.9.PURIFICAREA BIOLOGICA

60
Aceasta este lucrarea de maxima importanta pentru producatorii de samanta de
leguminoase pentru boabe deoarece acum se stabileste valoarea biologica asemintelor din
punctul de vedere alpuritatii varietale si a starii sanitare a semintelor. . Lucrarea se executa
de cel putin doua ori pe perioada de vegetatie a leguminoaselor:
prima data in perioada infloritului,
a doua purificare in perioada maturitatii .
Lucrarea consta in eliminarea plantelor netipice soiului cultivat, ce au caractere morfo-
fiziologice diferite de ale soiului inmultit si a tuturor plantelor puternic atacate de boli sau
dăunători . Se urmareste realizarea driftului genetic, a uniformitatii si tipicitatii soiului
.Acesta trebuie sa prezinte insusirile morfologice , fiziologice , de productivitate si calitate
caracteristice soiului . Pentru menţinerea acestui echilibru genetic in cadrul souilui (drift
genetic ) si pentru a nu se schimba zestrea genetica a soiului este necesar ca inverigile
superioare, in campul de alegere a elitelor , acestea sa fie foarte bine studiate si alese . Se
vor alege un numar suficient de mare de elite pentru realizarea acestui obiectiv .
Purificatul biologic efectuat in perioada infloritului are drept scop eliminarea tuturor
plantelor netipice soiului. Criteriul de diferntiere va tine cont de : tipul de crestere ,
inaltimea si pozitia tulpinii, forma tufei , culoarea , forma si marimea foliolelor frunzelor ,
tipul si forma inflorescentei , culoarea si marimea florilor , prezenta sau absenta perisorilor
pe frunze , tulpini , perioada de vegetatie rasarit-inflorit si rezistenta la atacul de boli si
dăunători . Se vor elimina toate plantele netipice soiului dupa aceste criterii , cat si cele
care infloresc mai timpuriu ,sau mai tarziu, cat si a celor atacate puternic de boli si
dăunători .
La mazare se elimina plantele de mazare salbatica(PISUM ARVENSE), cu flori de culoare
rosu-violaceu . Se vor respinge de catre inspectorii aprobatori lanurile de Prebaza ce contin
mazare salbatica . La verificarea loturilor semincere de mazare, sunt admise la mazarea
destinata inmultirii pentru furaje, 1 planta de mazare salbatica la 30 m2 pentru categoria
biologica prebaza si baza, iar in solele pentru samnta certificata sunt admise 1 planta de
mazare salbatica la 10 m 2 . La mazarea destinata alimentatiei umane in loturile semincere
de prebaza si baza nu se admit plante de mazare salbatica, fiind admise 0,2% in loturile
semincere de samanta certificata.
La loturile semincere de linte pentru samnta nu sunt admise plante de lintoi(VICIA
SATIVA var LENSISPERMA) , care se deosebeste de linte prin faptul ca are flori mari de
culoare rosie-violacee , frunzele cu 5-7 perechi de foliole , terminate cu un carcel in forma

61
de spirala , iar pastaia este liniara , mult mai lunga decat a lintei . Ea contine 8-10 seminţe,
fata de 1-3 seminţe cat contine pastaia de linte
In perioada de maturitate se elimina si celelalte plante netipice, dupa criteriile mentionate
anterior , eliminadu-se toate plantele cu coacerea neuniforma , timpurie sau tarzie, cat si
cele cu pastai de alta forma,marime si culoare decat a soiului cultivat. Se va observa si
perioada de vegetatie de la rasarit la maturitate , forma marimea si culoarea tegumentului
boabelor , a culorii hilului si a prezentei sau absentei furnicului , la soiurile ce prezinta
aceasta caracteristica . Se vor elimina si plantele puternic atacate de boli si dăunători .
Inspectorii aprobatori ai loturilor semincere vor verifca autenticitatea puritati varetale si a
starii fitosanitare a soiului supus multiplicarii prin efecutuarea de minimum doua controale
in camp pe diagonaele lanurilor. Se determina in general 10-20 puncte de control(min
1000de plante) , folosindu-se rama metrica la culturile semanate in randuri dese, sau se
determina proba prin numararea a 50 de plante de pe doua randuri apropiate ,in 10 puncte
de control, la culturile de leguminoase prasitoare .
Puritatea varietala minima admisa va fi de 100% pentru samanta amelioratorului, de 99,9%
pentru samanta de prebaza, de 99,7% pentru samanta de baza, de 99,0% pentru samanta
certificata I si 98,0% pentru samanta certificata I I. Dupa verificarea in camp inspectori
aprobatori eliberaza pentru speciile de leguminoase actul de control cu „acceptat sub
rezerva”.

3.10. IRIRGAREA

Factorul apa este determinant pentru asigurarea productiilor ridicate , de calitate si stabile .
Pentru germinare toate boabele de leguminoase necesita 100-200% apa , iar seceta in
perioada de inflorire-formare si umplerea boabelor determina pierderi de recolta de pana la
70-90% . Cele mai sensibile la seceta sunt soia si fasolea .
In zonele unde nu exista o aprovizionare uniforma si constanta cu apa este necesra irirgarea
. Pentru producerea loturilor semincere din aceste culturi este obligatorie amplasarea lor in
regim irirgat .
Soia are nevoie de 4800-6500 m3 de apa /ha, din care aproximativ 90% sunt consumate in
perioada inflorire-formarea deplina a boabelor . In functie de precipitatiile cazute, se aplica

62
soiei 4-5 udari cu norme de 400-800 m3 /ha in perioada de formare si umplere a boabelor .
Cea mai indicata este metoda de udare prin aspresiune ce asigura un microclimat in jurul
florilor datorita asigurarii unei umiditatii relative a aerului si deci o reducere a numarului
de flori avortate . Se poate iriga si prin brazde , cand soia a fost semanata in beni de 3 x 45
cm x 80cm pe urmele rotilor tractorului . Brazdele se deschid cu agregatul U 650+DBM 5 .
Ele vor avea 100-200 m lungime . Se executa 3-4 udari . La prima udare se folosesc norme
de 1000-1200 m3 /ha , iar la urmatoarea 800-1000m3 /ha .
Si fasolea este foarte sensibila la seceta , in special la seceta atmosferica din perioada
infloritului , formarii si maturarii boabelor . Fazele critice pentru apa ale fasolei sunt: la 2-3
saptamani de la rasarire , la inceputul infloritului , la formarea si maturitatea pastailor . Se
aplica 3-4 udari cu norme de 400-700 m3 apa /ha , fie prin irirgare prin aspresiune fie prin
irirgare prin brazde .
In cazul secetei in perioada semanatuui este necesara aplicarea unei udari de rasarie cu
200-300 m3 apa/ha . Acesta va permite o rasarire uniforma si exploziva a plantelor si deci
o inflorire uniforma .

3.11. RECOLTAREA LEGUMINOASELOR PENTRU BOABE

Slaba rezistenta la cadera si scuturare a unor specii si soiuri de leguminoase si esalonarea

maturizarii boabelor pe aceiasi planta , provoaca pierderi importante in perioada
recoltatului , fapt ce limiteaza inca extinderea culturilor de leguminoase . Cunoasterea
momentului optim de recoltare , duce la reducerea pierderilor la recoltare si menţinerea
unei germinatii ridicate a seminţelor .
Soia, nautul , bobul , lupinul si recent noile soiuri de mazare tip afila , se recolteaza direct
din lan cu combina cand au o umiditate a boabelor 12-14% pentru soia si 14-16% pentru
celelalte specii .
Pastaile de bob trebuie sa aiba culoarea bruna sau neagra in toate etajele , cele de lupin sa
se ingalbeneasca , iar celelalte sa aiba culoarea caracteristica soiului . Boabele trebuie sa
aiba marimea ,forma si culoarea specifica soiului.
In cazul soiurilor tardive de soia , sau a celor cu frunze persiste ,cat si pentru culturile de
bob si lupin cu frunzele inca verzi la maturitate, se aplica inainte de recoltat cu 4-8 zile ,
disecanti de tipul REGLONE, in doza de 2 l/ha . Se diminuiaza astfel pierderile la

63
recoltat , semintele sunt mai putin afectate de micoze si prezinta insusiri biologice mai
bune .
Reglarea corecta a combinelor presupune reglarea inaltimii de taiere cat mai jos posibil ,
folosindu-se de preferinta combinele cu hederul modulabil ce copiaza denivelarile solului
Se vor regla corespunzator si aparatul de taiere : turatia batatorului se va reduce la 200-300
rotatii pe minut , sau se vor folosi combine cu reductor de turatie . Distanta dintre batator si
contrabatator se va regla in functie de specia recoltata , iar sitele se vor regla
corespunzator, in functie de specia si marimea boabelor .Se va regla intensitatea curentului
de aer pentru adiminua cantitatea de impuritati in seminte si de a evita incingera semintelor
si deci riscul de diminuare a germinatiei.
Se va regla viteza de inaintare a combinei sub 5 km/h , pentru a evita pierderile privind
inaltimea de taiere, cele provocate de turatia ridicata a rabatorului si plante cazute pe sol .
Scopul acestor reglaje este de a evita pierderile de boabe si a evita spargerile sau fisurarile
tegumnetului boabelor . Acesta reduc indicii de calitate ai seminţelor , in special
germinaţia si puritatea fizica . In crapaturile tegumentului se instaleaza bolile , ce vor
constitui surse de infectie pentru viitoarea cultura .
Mazarea cu frunza normala are o rezistenta scazuta la cadere . Pentru evitarea pierderilor
se va recolta in doua faze : smuls manual, sau dislocat mecanic cu ajutorul agergatului
tractor plus MRM 2,2 . Plantele smulse sau dislocate se lasa in brazde 1-2 zile , apoi se
treera cu combina prevazuta cu ridicatori de brazda . Reglarea combinei se face dupa
metodica anterioara .
Lintea se recolteaza deasemeni divizat : fie prin smulgere manuala ,sau cosire cu
vindroverul apoi lasate in brazda sa se usuce , apoi dupa 2-3 zile brazdele vor fi treerate cu
combina echipata cu ridicatori . Datorita boabelor mici ,atentie deosebita se va acoda
etansizarii combinei .
Fasolea se recolteaza tot in doua faze : smuls manual, sau dislocat cu ajutorul unuor
cultivatoare sau cu masina de dislocat fasole MDF . Ea disloca un interval de 3 randuri (3 x
45 cm) .
Dupa 1-2 zile brazdele se treera cu combinele echipate cu ridicator de brazde, sau se treera
la stationar prin introducerea manuala a vrejilor in combine sau batoze .

3.12CONDIŢIONAREA PASTRAREA SI DEPOZITAREA RECOLTEI

64
In vederea pastrari boabele trebuie aduse la umiditatea de pastrare corespunzatoare care
trebue sa fie maxim 12% pentru soia si maxim 14% pentru celelalte specii .
Uscarea se va face natural prin expunere la soare si lopatare, sau artificial prin trecerea prin
instalatii speciale de uscare cu jet de aer cald , dirijat corespunzator in functie de
umiditatea seminţelor . Inainte de conditionare samanta se gazeaza in spatii foarte bine
inchise si cu produsele si cu dozele indicate in cap “tratamentul semintei” .
Se va trece la faza urmatoare de conditionare a semintei prin tecerea lor prin instalatii de
selectare si calibrare a seminţelor,ce au drept scop eliminarea impuritatilor anorganice si
organice . O atentie deosebita se va acorda evitarii impurificarii seminţelor , cu alte
specii ,sau alte soiuri decat cel conditionat .
Intre doua soiuri ce urmeaza la conditionat , este indicat sa se conditioneze o alta specie cu
semintele mai mici decat a soiului de leguminoase pentru boabe .
Germinatia minima a semintelor trebuie sa fie 75-80% pentru fasole si fasolita, de 80%
pentru bob, linte,mazare, soia si lupin si de 85% penrtu naut si bobul destinat furajari
animalelor.
Semintele tari sunt considerte germinabile : 100% la soia ,fasole si fasolita, 20% la lupinul
alb si 5% la bobul furajer.
Valoarea culturala a semintelor este data de puritatea fizica si de germinatia lor .
Puritatea fizica minima admisa va fi de 98 % specile. Sunt admise un maximumde 0,1%
seminte de alte specii in leguminoasele alimentare si in naut si de 0,5% in semintele de
leguminoase furajere, din care maximum 0,3% seminte dintr-o singura specie. La soia sunt
admise maximum 5% seminte straine si 0,3% materii inerte.
Sunt interzise in seminte larve ,sau daunatori vii, precum si seminte atacate de boli de
carantina, sau seminte de buruieni precum cuscuta, Avena fatua, Avena ludoviciana sau
Avena sterilis.
Dupa conditionare samanta se insacuieste in saci egalizati cu aceasi greutate . Saci egalizati
se eticheteaza cu 2 etichete oficiale si se cos . Eticheta oficiala are inscris: tara, numele
autoritatii desemnate(ICSMS), specia cu denumirea latina si cea comuna, soiul, categoria
biologica , unitatea producatoare , ferma producatoare , greutatea neta sau bruta a sacului,
numarul lotului si anul recoltei,clasa sau calibrul. Acestea in functie de categoria biologica
si de calitatea smintei vor avea urmatoarele culori:
violet pentru samanta amelioratorului,
alb cu dunga violet pentru samanta de prebaza,

65
albe pentru samanta de baza,
albastre pentru samanta certificata din generatia I(C1)
rosii pentru samanta certificata din generatia a II a(C2)
brune pentru samanta comerciala,
gri pentr semintele care nu sunt certificate in final.
Depozitarea semintei se va face in magazii spatioase , bine aerisite in care temperatura se
va mentine la cca 10-15 ºC pe toata perioada depozitarii in masa a semintei .
Magaziile vor fi dezinfectate si deratizate anterior depozitarii si pe perioada de depozitare
cu unul din produsele:PROPAXAN 2000 EC 0,5% (50 ml/m2), RESLIN 20 SE
(125ml/1000m2),etc
. Pentru păstrarea intergritatii fizice si evitarea vatamarii tegumentului sau a spargerii
seminţelor , factori ce provoaca reducerea germinatiei semintelor , sacii cu seminţe se vor
manipula cu atentie . Se vor evita si impurificarile accidentale de soiuri prin manipularea
corecta a sacilor . pe toata perioada de la recoltare , conditionare si păstrarea semintelor.
Periodic se vor ridica probe de analiza in vederea obtinerii certificatului de caliatate al
seminţelor .

Capitolul IV

Conditiile de exprimare de la Fundulea

Importanta economica a mazarii pentru boabe consta in urmatoarele particularitati ale

acestei specii :
a.– contine in boabele ei un procent ridicat de substante proteice necesare intretinerii vietii
si asigurarii producţiilor animaliere ;
b. – are un insemnat procent de substante extractive neazotate in boabele , in special
amindon, utilizat pentru asigurarea energiei necesare functionarii organismelor ;
c – au un important rol agrofitotehnic , de ameliorare a fertilitatii solului ;

66
d- este specie ecologica si economica deoarece sinteizeaza singura majoritatea azotul
necesar, utilizand putine ingrasaminte chimice cu azot, reducand cheltuielile si poluarea
solului si apelor cu nitrati si nitriti si contribuind la pastrarea echilibrului ecologic al
planetei noastre;
Este utilizata in alcatuirea asolamentelor rationale, fiind intotdeauna capat de asolament;
Mazarea pentru boabe este utilizata in hrana animalelor ,in hrana oamenilor , in diferite
industrii,sau este folosita in ameliorarea fertilitatii solurilor mai sarace in materie organica
si minerala.
Datorita continutului ridicat de proteina cu valoare digestiva si energetica ridicata, mazarea
poate constitui una din cele importante surse proteice pentru furajarea animalelor. .
La nivel mondial se inregistreaza un foarte mare deficit proteic, atat in hrana animalelor
,cat si in hrana oamenilor. Acest deficit este mai accentuat in tarile sarace ,in curs de
dezvoltare . Si tarile bogate, bine dezvoltate economic, inregistreaza deficit proteic pentru
furajarea animalelor.
Din aceste motive leguminoasele pentru boabe, printre care si mazarea ,pot deveni
principalele surse de proteina si una din cele mai importante surse de schimburi
comerciale
In vederea multiplicarii rapide a celor mai valoroase soiuri de mazare, in special a celor
de tip afila, este necesara studierea diferitelor elemente tehnologice de natura agrotehnica
ce pot contribui la imbunatatirea tehnologiei de producere de samanta la mazarea pentru
boabe.

Institutul de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Fundulea (ICDA), este amplasat în zona

Câmpiei Române de Est, situată pe cursul de apă al Mostiştei, pe linia de separare a

Câmpiei Vlăsiei şi a Bărăganului de Sud.

Ca poziţie geografică Institutul de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Fundulea, se află la

aproximativ 44° 30’ latitudine nordică şi 24°10’ longitudine estică, în zona temperată cu

67
climat extrem continental. Din punct de vedere administrativ ICDA Fundulea este situat

în oraşul Fundulea, judeţul Călăraşi, lângă comunicaţia de cale ferată Bucureşti -

Constanţa, la 34 km est de municipiul Bucureşti.

Adâncimea apei freatice la Fundulea este la cca 14 m. Altitudinea medie 56 m. Zona de

vegetaţie în care se găseşte institutul este la limita de trecere între stepă şi silvostepă.

Roca mamă pentru soluri aproape în întregime o formează în această zonă materialul

loessoid care ajunge la grosimi ce variază între 8 - 10 m, iar sub acesta se găsesc straturi

de 5 până la 25 m de nisipuri şi pietrişuri.

Geomorfologia este de tip Bărăgan, şes brăzdat de fluvii ce-l împart în forme lunguieţe,

a căror lăţime variază între 10 - 45 km, cu crovuri care sporadic prezintă băltiri.

Bazinul Mostiştei, format pe vechiul curs al râului Ialomiţa, se prezintă ca o vale

secundară cu pante mici. Debitul este intermitent, vara scade foarte mult transformându-

se într-o salbă de lacuri izolate. Acest fenomen a necesitat în ultimii ani executarea unor

lucrări speciale de îmbunătăţiri funciare în zonă prin care să se asigure debite mai mari

de apă pentru sistemele de irigaţie.

Gradul de mineralizare al apei este de aproximativ 100 mg/l.

Lipsa unor straturi argiloase ca suport în depozitele loessoide, determină o mare

variabilitate a adâncimii pânzei de apă freatică, cuprinsă între 10 – 60 m.

4.1 Solul. Condiţiile ce caracterizează trecerea de la stepă la silvostepă, au permis ca în

această zonă să se formeze în mare parte solurile cernoziomice de tip: cernoziom mediu

levigat, cernoziom levigat de depresiune şi cernoziom ciocoloatiu. După noua

clasificare română a solurilor, acestea apar ca subtipuri caracteristice ale tipului de sol

cernoziom cambic.

68
Umiditatea mai mare decât în stepă a determinat o intensificare mai mare a proceselor

de argilizare. Astfel, o bună parte din conţinutul de argilă din orizontul A, a migrat pe

profil la limita între orizonturile A şi B.

Conţinutul în humus este mai ridicat în primii 15 cm (~ 3%) datorită fostelor litiere şi

scade în mod treptat către adâncime.

Conţinutul în azot total (Nt) este în general ridicat (0,18 – 0,13%) la fel ca şi cel în

fosfor total (0,018%). De obicei, pe cernoziomul cambic, cultivat mai mult timp, se

constată o scădere apreciabilă a conţinutului de humus şi azot în stratul arabil.

4.2. Caracteristici morfologice. Orizontul A are trei suborizonturi şi se întinde pe o

adâncime de 45 cm:

Ap (0 - 18 cm); lut argilo-prăfos de culoare brun cenuşiu foarte închis (10 YR 3/2) în

stare umedă şi brun cenuşiu foarte închis - brun cenuşiu închis (10 YR 3,5 / 2) în stare

uscată; reavăn deranjat prin cultivare; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; moderat

compact; goluri; pori fini frecvenţi; rădăcini subţiri frecvente; trecere netă dreaptă;

Aph (18 - 30 cm); lut argilo prăfos; aceeaşi culoare ca în orizontul precedent; tasat;

astructurat (masiv); potrivit de umed, cu crotovine şi resturi de rădăcini fine; trecere

netă dreaptă;

Am (30 - 45); lut argilo-prăfos; brun foarte închis - brun cenuşiu foarte închis (10 YR

2,5 / 2) în stare umedă şi brun cenuşiu foarte închis - brun cenuşiu închis (10 YR 3,5 / 2)

în stare uscată; reavăn; structură grăunţoasă şi poliedrică subangulară medie bine

dezvoltată; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; afânat; goluri rare; pori fini,

frecvenţi; cervotocine rare; rădăcini subţiri frecvente; trecere treptată, ondulată;

69
AB (45 - 62); lut argilos (lut argilo-prăfos-argilă prăfoasă) brun cenuşiu foarte închis -

brun închis (10YR 3/2,5) în stare umedă şi brun (10YR 4 / 3) în stare uscată; reavăn;

structură poliedrică subangulară medie, bine dezvoltată; friabil în stare umedă; dur în

stare uscată; goluri rare; pori fini, mijlocii frecvenţi; rădăcini subţiri, frecvente; trecere

treptată, ondulată;

Bv1 (62 - 82 cm); lut argilos (lut argilo-prăfos); brun închis (10 YR 3/3) în stare umedă

şi brun (10 YR 4/3) în stare uscată; reavăn; structură poliedrică subangulară medie, bine

dezvoltată; friabil tare în stare umedă; dur în stare uscată; goluri rare; pori fini,

frecvenţi; rădăcini subţiri. rare; trecere treptată ondulată;

Bv2 (82 - 112 cm); lut argilo-prăfos; brun gălbui închis (10YR 4/4) în stare umedă şi

brun gălbui (10 YR 5/4) în stare uscată; reavăn; structură poliedrică subangulară medie,

bine dezvoltată; friabil tare în stare umedă; dur în stare uscată; goluri rare; pori fini şi

mijlocii, foarte frecvenţi; coprolite şi cervotocine; rădăcini subţiri, rare; trecere treptată

ondulată;

Bv3 (112 - 140 cm); lut argilo-prăfos; brun gălbui închis - brun gălbui (10 YR 4,5/4) în

stare umedă şi brun gălbui închis (10YR 5,5/4) în stare uscată; reavăn; astructurat,

masiv; friabil în stare umedă; moderat coeziv în stare uscată; pori fini, frecvenţi;

coprolite şi cervotocine; trecere treptată ondulată;

Cnk1 (140 - 170 cm); lut prăfos (lut argilo-prăfos); brun gălbui (10 YR 5/6) în stare

umedă şi brun gălbui deschis (10 YR 6/4) în stare uscată; reavăn; astructurat, masiv;

friabil în stare umedă; slab coeziv în stare uscată; pori fini şi mijlocii foarte frecvenţi;

efervescenţă puternică, pseudomicelii şi vinişoare de CaCO3; trecere treptată ondulată;

70
Cnk2 (170 - 200 cm); lut (lut argilo-prăfos); galben bruniu (10 YR 6/6) în stare umedă şi

brun gălbui deschis (10 YR 6/4) în stare uscată; astructurat, masiv; friabil în stare

umedă; slab coeziv în stare uscată; pori fini şi mijlocii foarte frecvenţi; efervescenţă

puternică; pete numeroase; pseudomicelii, vinişoare şi concreţiuni mici, rare de CaCO3.

În ceea ce priveşte porozitatea, raportul pori ocupaţi cu apă / pori ocupaţi cu aer, acesta

se prezintă foarte favorabil fiind cuprins între 0,9 - 1,1 pe adâncimea de la 30 la 130 cm.

În stratul 0 - 30 cm predomină apa, în timp ce sub 130 cm stratul este puţin alterat, iar

aeraţia este mai mare.

Pe întregul profil raportul între porii ocupaţi de apă şi cei ocupaţi de aer este favorabil

creşterii plantelor. În continuare, pe profil, cantitatea de humus scade treptat. Conţinutul

cel mai ridicat în humus de 3,0% se găseşte în stratul 0 - 30 cm şi scade brusc în

suborizontul An la 2,4% (tabelul 15).

Reacţia solului este treptat acidă la suprafaţă (pH ~ 6,4) apoi devine neutră şi treptat

trece către slab alcalină înregistrând valoarea maximă de 8,2 unităţi pH în orizontul

Cnk2, datorită prezenţei unor cantităţi mai mari de carbonat de calciu. Capacitatea totală

de schimb cationic are valori ridicate şi indică o reprezentare foarte bună a complexului

adsorbtiv al solului (argila + humusul).

Aprovizionarea solului cu substanţe nutritive este forte bună.

Structura solului este glomerulară, în orizontul A prezintă într-o proporţie mare agregate

stabile. În orizontul B, agregatele devin tot mai mari, structura evoluând spre nuciformă

sau prismatică. capacitatea capilară este 39%. Permeabilitatea bună în orizontul A

devine mai slabă în orizontul B datorită texturii argiloase.

71
 Principalele proprietăţi fizice, hidrice şi chimice ale solului de tip cernoziom
cambic de la Fundulea *

Orizonturi si adâncimea, (cm)

Ap Aph Am A/B Bv1 Bv2 Bv3 Cnk1 Cnk2
0-18 18-30 30-45 45-62 62-82 82-112 112-140140-170 170-200
Proprietăţi
Nisip grosier (2-0,2 mm) 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
Nisip fin (0,2-0,02 mm) 28,1 28,0 26,2 28,1 29,8 29,7 32,2 34,5 39,7
Praf (0.02-0.002 mm) 33,1 34,2 33,8 32,1 32,5 35,0 35,0 33,2 29,8
Argila (<0.002 mm) 38,8 37,8 40,0 39,8 37,7 35,3 32,8 32,3 31,0
Argila fizica (<0.01 mm) 53,8 52,8 55,5 53,6 52,4 51,3 49,7 46,8 44,6
Textura LL LL LL LA LA LA LA LA LA
Densit.aparenta g/cm3 1,19 1,40 1,41 1,44 1,44 1,44 1,44 1,32 1,36
Porozitate totala % 56 48 48 46 46 46 46 51 49
Porozitate aeratie % 18 12 13 10 11 11 11 15 15

72
Grad de tasare % -9 6 7 11 10 9 9 -1 2
Coeficient de ofilire% 11,9 10,9 11,9 10,8 10,3 9,4 8,8 9,0 8,5
Capacitatea de camp % 32 26 25 25 24 24 24 27 25
Conductivitatea hidraulica 21,1 15,6 16,1 12,2 10,4 17,8 12,2 20,0 7,8
mm/h
pH (in apa) 6,3 6,5 6,8 7,2 7,2 7,2 7,4 8,1 8,2
Humus % 3 3,0 2,4 2,1 1,5 1,2 0,9 0,8 0,6
C:N 11,4 11,8 10,8 10,1 - - - - -
Nt % 0,18 0,17 0,15 0,14 - - - - -
P2O5 total % 0,08 0,07 0,06 0,04 - - - - -
P2O5 mobil ppm 28 14 3 3 - - - - -
K mobil ppm 98 87 108 108 - - - - -
Baze de schimb me/100 g sol 18,8 18,9 19,4 19,7 19,2 18,1 17,4 16,7 14,7
Grade saturatie in baze % 89,1 88,7 95,1 93,4 96,0 96,3 97,6 100 100

*) după Dumitru Elisabeta, 1997. Ghidul excursiilor celei de-a XV-a Conferinţe Naţionale
pentru Ştiinţa Solului. Publ. SNRSS Nr. 29,p 158

4.3.Vegetaţia. Pe terenurile situate la limita de trecere dintre stepă şi silvostepă s-a

observat inducerea în timp a unor serii de modificări ale dezvoltării vegetaţiei lemnoase

şi ierboase ca rezultat al interacţiunii zonelor vecine (stepă respectiv zona de pădure).

Alternanţa în timp a vegetaţiei lemnoase/ierboase şi complexul de factori externi au

determinat principalele caracteristici ale acestor cernoziomuri.

Vegetaţia lemnoasă. Pădurile naturale se găsesc în această zonă sub formă de pâlcuri,

predominând esenţele de Quercus (Q. pedunculata, Q. pubescens, Q. pedunculiflora, Q.

cerris) care sunt însoţite de arbuşti (Crataegus monogina, Cornus mas). Din loc în loc în

luminişurile pădurii se întâlnesc specii ierboase ca: Poa pratensis, Salvia pratensis,

Medicago minima, Medicago falcata, Festuca vallesiaca, etc. Pe margine drumurilor şi

73
pe hotarele dintre teritorii se pot întâlni perdele de protecţie formate din: salcâm

(Robinia pseudocacia), plop (Populus ssp.) oţetar (Rhus ssp.). În livezi predomină

sâmburoasele: cais, prun şi cireş, iar dintre sămânţoase mărul şi părul.

Vegetaţia ierboasă spontană este alcătuită din asociaţii aparţinând diferitelor familii

botanice. Cele mai răspândite sunt speciile din familiile Cruciferae şi Gramineae.

Speciile întâlnite cel mai frecvent sunt: muştarul de câmp (Sinapis arvensis), rapiţa

(Brassica rapa), punguliţa (Thlaspi arvense), traista ciobanului (Capsella bursa pastoris),

pirul târâtor (Agropyron repens), pirul gros (Cynodon dactylon), mohorul galben

(Setaria glauca), mohorul verde (Setaria viridis), mohorul lat (Setaria verticillata),

costreiul (Sorghum halepense), rugul (Rubus caesius), hrişca urcătoare (Polygonum

convolvulus), troscot (Polygonum aviculare), zămoşiţa (Hibiscus trionum), volbura

(Convolvulus arvensis), sângele voinicului (Lathyrus tuberosus), pălamida (Cirsium

arvensis), ştirul alb (Amaranthus albus), cânepa sălbatică (Canabis sativa), loboda

(Chenopodium album), albăstriţa (Centaurea cyanus), pătlagina (Plantago lanceolata) şi

muşeţelul nemirositor (Matricaria inodora).

Vegetaţia ierboasă cultivată găseşte în această zonă condiţii de creştere şi dezvoltare

foarte bună. Zona este considerată cerealieră, fiind potrivită pentru cultura grâului şi

porumbului alături de care se pot cultiva cu succes plantele industriale (floarea-soarelui,

inul pentru ulei, rapiţa, sfecla de zahăr), leguminoasele pentru boabe (mazărea, fasolea,

năutul) şi plantele furajere anuale sau perene. Vegetaţia existentă în zona Fundulea este

specifică condiţiilor pedoclimatice naturale existente cuprinzând majoritatea speciilor

caracteristice stepei şi silvo-stepei.

74
4.4.Codiţii climatice

Din punct de vedere climatic, zona oraşului Fundulea se caracterizează prin aspectul

unei forme de tranziţie între clima stepei uscate şi a zonei subumede forestiere încadrată

după KÖPPEN în climatul de tip Dfax, temperat continental.

4.5. Regimul termic. Luna cea mai caldă a anului este luna iulie în care temperatura

medie depăşeşte 22°C, iar în luna ianuarie, cea mai rece a anului, temperatura medie a

aerului scade până la - 2,6°C.

Temperatura medie anuală este de 10,5°C. Amplitudinea termică anuală măsoară

26,2°C, iar cea absolută 73,3°C. Valorile termice extreme înregistrate la Fundulea au

fost de 42,4°C în sezonul cald al anului şi de -26°C în sezonul rece.

În general, iernile sunt aspre, iar verile sunt foarte călduroase.

Brumele târzii de primăvară nu depăşesc data de 11 aprilie, iar cele timpurii de toamnă,

nu cad mai devreme de 21 octombrie. Durata anuală a zilelor fără îngheţ este cuprinsă

între 201 - 210 zile.

4.6.Regimul pluviometric. Umezeala aerului este unul dintre parametrii climatului

zonal care se corelează în general cu temperatura aerului. La valori mari ale temperaturii

aerului (peste 28°C) corespund valori mici ale umezelii aerului (60 - 65%), iar la

temperaturi mai scăzute umezeala aerului creşte semnificativ, având valori între 85 -

90%.

Pentru cultura plantelor de câmp, umezeala aerului, prezintă importanţă mai ales în

perioada înfloritului şi fructificării. Valorile mari ale acesteia putând inhiba procesele de

dezvoltare a plantelor în detrimentul producţiei prin prelungirea şi accentuarea

fenomenelor de secetă atmosferică.

75
Suma precipitaţiilor anuale este în medie de 576,3 mm, repartizată neuniform în cursul

anului. Limitele de variaţie a precipitaţiilor anuale, din perioada de vegetaţie a culturilor

de primăvară, au oscilat între 228 - 695 mm. În general, cele mai multe precipitaţii cad

în perioada mai - iunie. Astfel, se evidenţiază două perioade de secetă distincte: prima în

lunile martie - aprilie şi a doua în lunile iulie – octombrie. Aceasta din urmă fiind de

obicei foarte accentuată şi influenţează în mare măsură nivelul recoltelor. Analiza

datelor climatice multianuale (temperatură şi umiditate) de la Fundulea (fig.12), pune în

evidenţă cele două perioade de secetă şi un interval de aproximativ 30 de zile cu condiţii

de ariditate în care precipitaţiile scăzute sunt mult mai mici decât evapotranspiraţia

potenţială maximă.

Figura 12 . Climograma Fundulea 2004-2005

80 Precipitatii 25
Temperatura
70
20
mm precipitatii

60

Grade Celsius
15
50
40 10
30
5
20
0
10
0 -5
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Lunile anului

Repartiţia neuniformă a precipitaţiilor în cursul anului, determinată în mare măsură de

evoluţia fronturilor atmosferice, poate indica pentru fiecare an agricol condiţii specifice

încât perioadele secetoase pot surveni atât în timpul iernilor cât şi în diferite momente

ale parcurgerii perioadei de vegetaţie a plantelor. De aceea, în mod curent discutăm de

condiţii climatice specifice ale anului de cultură.

76
Pentru culturile de primăvară, în condiţii de neirigare, atât precipitaţiile căzute în

perioada de vegetaţie şi mai ales cele din perioadele cuprinse între momentul executării

lucrărilor de bază ale solului până în momentul semănatului, contribuie nemijlocit la

formarea recoltelor şi reprezintă unul din principalii factori limitativi ai producţiei.

4.7. Alţi factori climatici. Acţiunea vânturilor influenţează foarte mult procesul de

evaporaţie atât la suprafaţa solului cât şi în sol. De asemenea, poate provoca fenomene

de eroziunea solului, influenţează precipitaţiile şi unele procese legate de biologia

plantelor. Pentru zona Fundulea, vânturile predominante bat din est (3,1 m/s) şi din

nord-est (4,4 m/s), fiind reprezentate de Crivăţ din sud-est, Băltăreţul din vest şi Austrul

din sud-est.

În general în toţi anii, în lunile de primăvară, mişcările aerului sunt mai accentuate

comparativ cu cele de vară, care sunt mai calme.

4.8. Regimul termic. Datele climatice înregistrate la staţia meteorologică Fundulea în

perioada 2004-2005 indică o tendinţă de creştere a temperaturii cu 0,9ºC faţă de media

multianuală pe 37 de ani .Un aspect deosebit de important pentru această perioadă este

un proces de încălzire semnificativă a vremii în lunile de iarnă (ianuarie – februarie).

Desprimăvărarea, în luna martie, a fost însoţită de creşterea temperaturilor peste media

multianuală cu 1,7ºC în anul 2004, respectiv 2,2ºC în anul 2005.

Pentru perioada de vegetaţie a culturilor semănate în primăvară (aprilie-august)

temperatura aerului a prezentat abateri cuprinse între 0,5ºC şi 1,5ºC de media

multianuală. Pe un fond scăzut al umezelii aerului, temperaturile ridicate ale aerului au

condus la apariţia unor perioade de secetă prelungită, mai ales în lunile iunie-august,

când pentru majoritatea culturilor consumul zilnic de apă înregistrează valori maxime.

77
 Tabelul 16. Temperatura medie lunară a aerului (ºC) înregistrată la staţia
meteorologică Fundulea în perioada de experimentare (2004 – 2005)

Medi
Anul agricol Luna a
Abater
X XI XII I II III IV V VI VIII IX anual
VII ă e±
2004-2005 13.5 3.8 -4.2 -3 5.6 8.1 10.3 18.4 22.6 24.6 21.7 16.8 11.5 +1
Media
perioadei de
experimentar 11.2 5.2 -1.8 -2.1 1.9 5.9 11.3 17.2 21.4 23.9 22.9 16.7 11.4 +0.9
e
2004-2005
Abaterea ± 0.2 0.3 -1.1 0.4 2.2 1.4 0.3 0.5 1.0 1.5 1.2 -0.5

Suma precipitaţiilor anuale căzute la Fundulea a fost mai mică decât media pe 37 de ani în
doi ani (cu -117,6 mm în 2004 şi cu -47,4 mm în 2005
Tabelul 16. Temperatura medie lunară a aerului (ºC) înregistrată la staţia
meteorologică Fundulea în perioada de experimentare (2004-2005)

Medi
Anul agricol Luna a
Abater
X XI XII I II III IV V VI VIII IX anual
VII ă e±
2004-2005 13.5 3.8 -4.2 -3 5.6 8.1 10.3 18.4 22.6 24.6 21.7 16.8 11.5 +1
Media
perioadei de
experimentar 11.2 5.2 -1.8 -2.1 1.9 5.9 11.3 17.2 21.4 23.9 22.9 16.7 11.4 +0.9
e
2004-2005
Media
- -
multianuală 11.0 4.9 -0.7 4.5 11.0 16.7 20.4 22.4 21.7 17.2 10.5
2.4 0.3
2004-2005
Abaterea ± 0.2 0.3 -1.1 0.4 2.2 1.4 0.3 0.5 1.0 1.5 1.2 -0.5

Într-o analiză de ansamblu a abaterilor principalilor factori climatici, obţinute prin

prelucrarea datelor climatice înregistrate la staţia meteorologică de la
Fundulea faţă de mediile multianuale se constată că pentru fiecare an

78
 agricol din perioada 1997- 2002 identificăm aspecte diferite, specifice, ale
climatului pentru aceeaşi perioadă a anului analizată de la un an la altul,
Anul agricol 2004/2005. Anul agricol 2004/2005, se poate caracteriza tot ca un an

călduros, valoarea temperaturii medii multianuale caracteristică zonei, fiind depăşită cu

1ºC. Procesul de încălzire a vremii s-a declanşat încă din luna februarie, temperaturile

înregistrate având abateri pozitive care au depăşit valoarea mediei multianuale cu 5,9ºC

respectiv (fig. 23).

OBIECTIVE, MATERIAL SI METODE DE LUCRU

OBIECTIVE

Fig. 23 Temperaturi medii ale aerului

2004-2005
30 2002
Media multianuala +2.2 +2.2
25
+1.7
Grade Celsius

20
15
10 +3.6
+5.9
5
0
-5 X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX
-10 -3.5

79
Din punct de vedere al precipitaţiilor înregistrate, anul agricol 2004/2005, a fost unul

din cel mai sărac în precipitaţii, începând cu luna octombrie şi până în luna iulie,

precipitaţiile căzute s-au situat sub media multianuală (fig. 24).

Fig.24 Precipitatii inregistrate in perioada

2004/2005

300
Precipitatii (mm)

2002 +180
250 Media multianuală

200
150
+48
100
50
-35 -20 -40
0
X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX

După o perioadă secetoasă care s-a întins pe toată perioada de vegetaţie a culturii de

grâu, cu efect negativ asupra recoltei, cantitatea de precipitaţii căzute în luna iulie a

depăşit cu 180 mm valoarea mediei multianuale a sumei precipitaţiilor, fapt care a

contribuit formarea recoltei de porumb.

Ca o concluzie a celor prezentate mai sus, putem spune că variaţia mare a regimului

termic din anii agricoli studiaţi şi repartiţia neuniformă a precipitaţiilor a influenţat

nivelul producţiilor, în special apariţia fenomenului de secetă prelungită în perioadele

critice pentru plantele de grâu şi porumb, a provocat diminuarea producţiilor.

80
Anul agricol 2004/2005. Anul agricol 2004-2005 se poate caracteriza tot ca un an

călduros, valoarea temperaturii medii multianuale caracteristică zonei, fiind depăşită cu

1ºC. Procesul de încălzire a vremii s-a declanşat încă din luna februarie, temperaturile

înregistrate având abateri pozitive care au depăşit valoarea mediei multianuale cu 5,9ºC

respectiv (fig. 23).

Fig. 23 Temperaturi medii ale aerului

2004-2005

30 2002
Media multianuala +2.2 +2.2
25
+1.7
Grade Celsius

20
15
10 +3.6
+5.9
5
0
-5 X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX
-10 -3.5

Din punct de vedere al precipitaţiilor înregistrate, anul agricol 2004/2005, a fost unul

din cel mai sărac în precipitaţii, începând cu luna octombrie şi până în luna iulie,

precipitaţiile căzute s-au situat sub media multianuală (fig. 24).

81
 Fig.24 Precipitatii inregistrate in perioada
2004-2005

300
2002 +180
Precipitatii (mm)

250 Media multianuală

200
150
+48
100
50
-35 -20 -40
0
X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX

După o perioadă secetoasă care s-a întins pe toată perioada de vegetaţie a culturii de

grâu, cu efect negativ asupra recoltei, cantitatea de precipitaţii căzute în luna iulie a

depăşit cu 180 mm valoarea mediei multianuale a sumei precipitaţiilor, fapt care a

contribuit formarea recoltei de porumb.

Ca o concluzie a celor prezentate mai sus, putem spune că variaţia mare a regimului

termic şi repartiţia neuniformă a precipitaţiilor pe perioada de vegetatie a mazarii au

influenţat nivelul producţiilor, în special apariţia fenomenului de secetă prelungită, în

perioadele critice pentru plantele de mazare au provocat diminuarea producţiilor.

82
 Capitolul V

Eficacitatea unor masuri agrofitotehnice aplicate la mazarea „tip

afila”pentru sporirea productiei de seminte si calitatii acesteia

5.1 Obiective

Aplicarea erbicidelor, deşi este o mãsurã resetrictivã ca urmare a pericolului pe care

aceste substanţe îl manifestã din punctul de vedere ecologic, reprezintã încã o mãsurã
importantã pentru controlul îmburuienãrii culturilor.

Ideal ar fi ca sã se foloseascã substanţe cât mai selective, cu efecte reziduale nutritive, în

doze cât mai reduse, dar eficace, aplicate o singurã datã pe perioada de vegetaţie şi care
sã asigure o protecţie maximã a mediului înconjurãtor. Ca urmare, un alt obiectiv al
cercetãrilor noastre a fost stabilirea selectivitãţii pentru cultura de mazãre a unei game
de erbicide care nu sunt omologate pentru aceastã culturã.

83
Se urmãreşte stabilirea eficacitãţii acestor erbicide asupra combaterii buruienilor. Dar
cele mai importante obiective ale cercetãrilor întreprinse sunt realizarea de producţii
ridicate de seminţe şi ridicarea calitãţii seminţelor (proteina) şi a indicilor de calitate ai
seminţelor destinate semãnatului (MMB şi facultatea germinativã), ca urmare a
combaterii buruienilor concurente culturii de mazãre

5.1 Material de lucru necesar executãrii experienţelor

Experienţele au fost executate în anul 2004 cu soiul românesc de mazăre MONA

realizat, la I.C.D.A. Fundulea şi omologat pentru cultura în anul 1999.

Este un soi cu creştere nedeterminată şi înălţimea tulpinii scurtă (45-55 cm),

ceea ce-i conferă o rezistenţă ridicată la cădere. Frunzele sunt transformate în cârcei „tip

afila”, având la bază stipele de mărime mijlocie. Inflorescenta este de tip racem cu două

flori de culoare albă. Fructul este de tip păstaie de 5-6,5 cm având 3-5 seminţe în

păstaie. Sămânţa este rotundă, uşor turtită, cu tegumentul neted şi culoarea

cotiledoanelor galbenă. MMB-ul boabelor este în anii normali în medie de 260 g (bob

mare). Perioada de vegetaţie a culturii este de 75-92 zile. Cultura are o rezistenţă bună

(2) la cădere, secetă, viroze şi fuzarioză şi medie spre bună (3) la scuturare şi

antragnoze. Conţinutul de proteină în boabe în medie a fost de 25-26%, iar

productivitatea culturii a variat între 1519-4536 kg/ha în câmpurile de testare ale CIOS.

Experienţa a fost monofactorialã cu 9 variante, având drept comparaţie doi martori

- V1 – culturã la care au fost plivite toate buruienile pe perioada de vegetaţie

- V2 – culturã neerbicidatã, neplivitã de buruieni.

Au fost cercetate urmãtoarele variante:

V1 – culturã la care toate buruienile au fost plivite manual

V2 – culturã neerbicidatã, neplivitã de buruieni

84
V3 – culturã erbicidatã dupã semãnat (preem) cu DUAL GOLD 960 CE 1,5 l/ha (1440
g/ha – S-metaloclor) + PROMETREX 50 PU – 4 kg/ha (200 g prometrin/ha)

V4 – culturã erbicidatã pe vegetaţie (postem) cu BUTOXONE M 40 – 3 l/ha (1200

g/ha MCPB – Na)

V5 – culturã erbicidatã în vegetaţie (postem) cu SDMA - 0,5% (160 g/ha acid 2,4 D)

V6 – culturã erbicidatã pe vegetaţie (postem) cu PIVOT 100 – 0,5 l/ha (50 h/ha
imazetapyr)

V7 – culturã erbicidatã pe vegetaţie (postem) cu PIVOT 100 (0,75 l/ha imazetapyr)

V8 – culturã erbicidatã pe vegetaţie (postem) cu PIVOT – 0,75 l/ha (75 g/ha

imazetapyr) + FUSILADE SUPER 1 L/HA (125 g/l fluezifop P butil)

V9 – culturã erbicidatã dupã semãnat (preem) cu DUAL 960 CE – 1l/ha (960 g/l S
metalaclor) + PROMETREX 50 PU (100 g/ha prometrin) + erbicidat pe vegetaţie
(postem) cu PIVOR 100 (50 g/ha imazetapyr) + FUSILADE SUPER 0,5 l/ha (625 g/ha
fluazifop P butil).

Asezarea experienţelor în câmp s-a fãcut dupã metoda blocurilor randomizate. Fiecare
variantã a fost cultivatã în 3 repetiţii.

S-a semănat cu masina specială de parcele HEGE pe lăţimea de 1 m (8 rânduri x 12,5

cm). Distanţa între rânduri a fost de 12,5 cm iar adâncimea de semănat a fost 5 cm. S-

a folosit o densitate de 120 boabe germinabile/m2.

5.2. Măsuri agrofitotehnice aplicate

Cu excepţia tratamentelor specificie aplicate fiecarei variante specificate anterior, toate

celelalte lucrări agrofitotehnice au fost aceleaşi şi uniforme pentru toate variantele.

Menţionăm următoarele lucrări:

- planta premergătoare a fost porumbul uniform îngrăşat cu N şi P;

- fertilizare cu 100 kg/ha superfosfat triplu (0-45-0);

85
 - arătura de toamnă executata la 25 cm uniform , cu plugul în agregat cu grapa
stelata;
- pregătirea patului germinativ s-a făcut printr-o trecere cu grapa cu discuri în
agregat cu grapa cu colti reglabili şi trecere cu combinatorul cultivat;
- dupa pichetarea terenului în parcelele ce trebuia aplicat azotul acesta s-a
încorporat;
- semănatul experienţei s-a efectuat în martie 2002 cu semănatoarea specială.

Tratamentele cu erbicidele menţionate anterior s-au executat astfel:

- preemergent – a doua zi dupã semãnatul culturii, pentru erbicidele DUAL GOLD

960 CE şi PROMETREX 50.
- postemergent când plantele de mazãre s-au aflat în faza de 8-10 cm înãlţime, iar
buruienile se gãsesc în faza de 2-4 frunze.
S-au folosit pompã de stropit manualã. S-a folosit apã calculatã la doza de 300 l/ha.

Erbicidele folosite au avut urmãtoarea concentraţie în substanţã activã:

- DUAL GOLD 960 CE – 1,5 l/ha p.c. (1440 g/ha S- metolaclor)

- 1 l/ha p.c. (960 g/ha S-metolaclor)
- PROMETREX 50 PU – 4 kg/ha p.c. (200 g/ha prometrin)
- 2 kg/ha p.c. (100 g/ha prometrin)
- SDMA – 0,5 l/ha – (165 g/ha – sare de aminã a acidului 2,4 D)
- PIVOT 100 – 0,5 l/ha (50 g/ha imazetapyr)
- 0,75 l/ha (75 g/ha imazetapyr)
- FUSILADE SUPER – 0,5 l/ha (62,5 g/ha fluazifop P butil)
- 1 l/ha (125 g/ha fluazifop P butil

5..3. REZULTATELE CERCETĂRILOR EFECTUATE ÎN ANUL 2005

Experienţele efectuate în cadrul Laboratorului de Producere de Sãmânţã al I.C.D.A.

Fundulea au avut ca obiectiv studierea eficacitãţii tratamentelor cu erbicide aplicate la
mazãrea pentru sãmânţã.

86
 Experienţa efectuatã a fost monofactorialã cu 9 variante, fiecare fiind executatã în 3
repetiţii.

Aşezarea parcelelor în câmp s-a efectuat dupã „metoda blocurilor randomizate”.

Rezultatele cercetãrilor sunt prezentate în urmãtoarea ordine:

1. producţiile medii de boabe ale variantelor (tab. 2);

2. selectivitatea, eficacitatea şi gradul de combatere al buruienilor din cultura de

mazãre (tabele 3, 4 şi 5);
3. calitatea producţiei de seminţe exprimatã prin conţinutul de proteinã şi indicii
de calitate ai seminţelor exprimaţi prin MMB-ul seminţelor şi facultatea germinativã a
acestora (tabelul 6)

1. Producţiile de mazãre ale soiului Mona obţinute dupã aplicarea tratamentelor cu

diferite erbicide (tabelul 2), au fost calculate prin analiza varianţei, având doi martori
pentru comparaţie Mt1=V1 (plivit manual toate buruienile) şi Mt2=V2 (culturã
neerbicidatã, neplivitã manual).

Când martor a fost V1 (culturã curatã de buruieni), toate celelalte variante au obţinut
rezultate inferioare variantei martor V1. Producţiile obţinute s-au situat între 24,8
q/ha (94%) la varianta V9 şi 14,13 q/ha (54%) la varianta V2. Diferenţele de producţie
obţinute au fost negative şi au fost cuprinse între – 0,15 q/ha V9 şi – 12,13 q/ha la V1.

Comparând producţiile obţinute de variantele erbicidate cu martorul neerbicidat,

neplivit (V2 = 14,13 q/ha), constatãm cã toate variantele erbicidate de la V3 la V9 au
obţinut sporuri foarte semnificative de producţie, cuprinse între 12,13 q/ha la varianta
V1 (plivit toate buruienile), continuând în ordine cu variantele erbicidate V9 (10,66
q/ha), V8 (10,13 q/ha), V7 (9,6 q/ha), V4 (9,4 q/ha), V3 (8,5 q/ha), V6 (7,3 q/ha) şi
V5 (6,4 q/ha).

Sporul de producţie s-a situat la variantele erbicidate între 45% la V5 şi 75% la V9 şi

86% la varianta plivitã de buruieni, ceea ce demonstreazã eficacitatea deosebitã a
combaterii buruienilor în cultura de mazãre.

2. Selectivitatea, eficacitatea şi gradul de combatere al buruienilor din cultura de

mazãre

87
2.1 Determinãrile privind selectivitatea erbicidelor pentru cultura de mazãre au fost
executate la diferite intervale de timp dupã aplicarea tratamentului (ZDT). Ele s-au
efectuat la 15 ZDT, la 30 ZDT, 45 ZDT.

Evaluarea s-a fãcut prin note dupã scara EWRS (European Weed Research Society). S-a
notat cu 1 când nu s-au constatat efecte fitotoxice pe plantele de culturã şi 9 când
plantele de culturã sunt distruse total.

În tabelul 3 constatãm notele EWRS acordate la controalele în câmp la 15 ZDT la 30

ZDT la 45 ZDT referitor la selectivitatea erbicidelor asupra culturii de mazãre.

La 15 ZDT cu excepţia variantelor erbicidate cu DUAL GOLD + PROMETREX,

aplicate preemergent (dupã semãnat), la care observaţia a fost fãcutã în acelaşi timp cu
celelalte observaţii variantele au avut o comportare diferitã. Erbicidele BUTOXONE
M40, în doze de 3 l/ha şi SDMA în dozã de 0,5 l/ha au avut efect moderat spre slab
fitotoxic faţã de cultura de mazãre, fiind notate cu 2,5 Acest efect a scãzut pe parcursul
vegetaţie astfel cã înainte de recoltatul culturii nu sa mai observat acest efect.

PIVOTUL aplicat în dozã de 0,75 l/ha a vut efect slab fitotoxic pentru cultura de mazãre
fiind notat cu 2. Acest efect nu a mai fost resimţit la recoltarea culturii.

De astfel, la recoltarea culturii nu sa mai cunoscut nici un efect fitotoxic asupra culturii
de mazãre la nici o variantã erbicidatã.

2.2 Eficacitatea erbicidelor privind combaterea buruienilor din cultura de mazãre a fost
apreciatã prin douã categorii de determinãri şi anume:

- acordãri de note pe scara EWRS;

- numãrul şi masa buruienilor verzi.
Notele privind îmburuienarea culturii au fost acordate dupã scara EWRS. Nota 1 se
acordã când cultura este curatã de buruieni, iar nota 9 reprezintã o îmburuienare foarte
mare, care înãbuşã complet cultura.

Aceste determinãri s-au efectuat în ziua tratamentelor cu erbicide apoi la intervale de

15 zile, timp de 45 de zile.

La notarea a doua, efectuatã la începutul lunii mai s-au determinat buruienile de la

varianta martor V2 – neerbicidat, neplivit buruienile.

S-au constatat în aceastã variantã 62 specii de buruieni:

88
Buruieni dicotiledonate anuale – 40 specii:

- Stelaria media – rocoina – 5

- Veronica ederifolia – şopârliţa - 5
- Brassica rapa – rapiţã – 8
- Sinapis arvensis – muştarul sãlbatic – 4
- Fumaria sp. – fumariţa – 10
- Chenopodium album – loboda – 2
- Thlaspi arvense – punguliţa – 2
- Capsella bursa pastoris – traista ciobanului – 2
- Polygonum convolvulus – hrisca urcãtoare – 2
Buruieni dicotiledonate perene - 11 specii

- Cirsium arvense – pãlãmida – 3

- Rubus caesius – rugul – 1
- Lathyrus tuberosus – sângele voinicului – 3
- Soncus arvensis – susaiul – 1
- Convolvulus arvenses – volbura – 3
Buruieni monocotiledonate anuale – 5 specii:

- Setaria viridis – mohorul verde – 3

- Setaria verticilata – mohorul lat – 1
- Echinochloa crus galli – iarba bãrboasã -1
Buruieni monocotiledonate perene – 5 specii:

- Sorghum halepense – costreiul – 5

Numãrul şi masa buruienilor s-au determinat cu rama metricã (câte 2 determinãri în
fiecare repetiţie). Buruienile s-au tãiat de la suprafaţã solului şi s-au clasat pe specii,
apoi s-au cântãrit la ultima determinare efectuatã cu o sãptãmânã înainte de recoltat.

S-a considerat numãrul de buruieni de la varianta martor V2 (culturã neerbicidatã,

neplivitã de buruieni) egal cu 100%. Faţã de acesta s-a calculat îmburuienarea în
procente pentru fiecare variantã.

Diferenţa între 100% (îmburuienarea de la Mt. V2) şi îmburuienarea fiecãrei variante

reprezintã gradul de combatere, în procente (%) pentru fiecare variantã.

89
 Prin urmare s-a calculat gradul de combatere a buruienilor în funcţie de numãrul de
buruieni/m2.

Au fost înregistrate urmãtoarele rezultate:

a) – Prin note EWRS.

La 15 zile dupã tratament (ZDT) s-a constatat cã varianta martor V2 (neerbicidatã) avea
un grad de îmburuienare mediu notat cu 4,5.

Cel mai ridicat grad de îmburuienare, dupã 15 ZDT a fost constatat la variantele V4 şi V5,
notate cu nota 3, urmate de variantele V6 şi V8, notate cu 2,5 şi V7 notat cu nota 2.

În variantele V3 şi V9 la care s-a efectuat erbicidarea dupã semãnat cu DUAL GOLD

960 – 1,5 l/ha combinatã cu PROMETREX 50 – 4 kg/ha, îmburuienarea a fost mai
redusã, notatã cu 1,5.

La varianta V3 la al doilea control se înregistreazã o creştere a îmburuienãrii, în timp ce

la toate celelalte variante erbicidate, dupã aplicarea erbicidelor, gradul de îmburuienare
se reduce.

Se constatã cã înainte de recoltare, îmburuienarea maximã, notatã cu 6,5, se constatã la

varianta neerbicidatã V2. Urmeazã în ordine urmãtoarea stare de îmburuienare a
variantelor: notate cu 2,5 varianta V5 erbicidatã cu 0,5 l/ha SDMA, urmate de variantele
V3, V4, V6 şi V7 notate cu 2. Variantele tratate cu DUAL GOLD 960 – 1 l/ha +
PROMETREX 50 – 2 kg/ha aplicate dupã semãnat (preem) urmate de erbicidarea pe
vegetaţie cu PIVOT 100 – 0,5 l/ha, şi cu FUSILADE SUPER în dozã de 0,5 l/ha când
monocotiledonatele au avut 10-15 cm înãlţime a avut cel mai eficient efect în combaterea
buruienilor, fiind notatã cu 1.

Si varianta V8, erbicidatã cu PIVOT 100 în dozã de 0,75 l/ha urmatã de FUSILADE
SUPER 1 l/ha a avut un efect ridicat în combaterea buruienilor, fiind notatã cu 1.

b) – Prin determinarea numãrului şi a masei buruienilor verzi înainte de recoltarea

culturii. S-au numãrat în medie pentru varianta V2 – neerbicidatã un numãr de
61,6 buruieni/m2, ce au cântãrit în medie 0,603 g/m2, ceea ce indicã un numãr de
616000 buruieni/ha şi greutatea de 6,03 t/ha.

90
Cel mai ridicat grad de îmnuruienare (27%) şi cel mai mic grad de combatere a
buruienilor (73%) se constatã la varianta V6 erbicidatã cu PIVOT 100 în dozã de 0,5
l/ha, urmatã de V5 (0,5 l/ha SDMA), cu 25% grad de îmburuienare şi 75% combatere.

Cea mai redusã îmburuienare (8%) şi cel mai ridicat grad de combatere a buruienilor
(92%) s-a constatat la varianta V9, la care s-a aplicat atât erbicidarea dupã semãnat cât şi
pe vegetaţie. La aceasta s-au gãsit numai 5,3 buruieni/m2 ce cântãresc în medie 0,053 g.

3. Influenţa aplicãrii erbicidelor la cultura de mazãre asupra indicilor de calitate ai

seminţelor

Pentru producãtorii de sãmânţã interesaţi în creşterea producţiei/ha şi în special

îmbunãtãţirea indicilor de calitate ai seminţelor destinate semãnatului, ridicarea calitãţii,
în special a indicilor de calitate ai seminţelor (MMB, facultatea germinativã, energia
germinativã, puritatea fizicã, gradul de vãtãmare a tegumentului seminţelor în timpul
recoltãrii şi condiţionãrii sau gradul de dãunare datorat atacului de dãunãtori etc.)
constituie obiectivul principal atât al amelioratorilorm dar în special al menţinãtorilor de
soiuri şi al multiplicatorilor de sãmânţã.

Producerea unei seminţe cu procent ridicat germinaţie şi puritate mare, duce la

reducerea cantitãţii de sãmânţã utilizatã pentru semãnat, mãrirea suprafeţelor
însãmânţate şi deci la intrarea mai rapidã pe piaţã a noilor soiuri create de ameliorator şi
la multiplicarea lor rapidã.

Mazãrea pentru boabe utilizeazã pentru semãnat cantitãţi ridicate de sãmânţã/ha (200-
400 kg/ha). La producţiile actuale ale acestei culturi în România, ce variazã între 10-20
q/ha, coeficientul de multiplicare al seminţei este foarte redus de 3-7%. Noile soiuri de
mazãre „tip afila” obţin randamente ridicate dacã se aplicã corect tehnologiile de
culturã. Pierderile de recoltã cu recoltatul culturii sunt foarte reduse la tipul fãrã frunze.

Obiectivul nostru este de a mãri coeficientul de multiplicare al seminţelor la 10-15%,

atât prin mãrirea producţiei de boabe/ha, cât şi prin îmbunãtãţîrea indicilor de calitate ai
seminţelor, ce vor diminua cantitatea de sãmânţã utilizatã la semãnat.

În experienţele noastre am studiat efectul aplicãrii erbicidelor asupra urmãtorilor indici

de calitate ai seminţelor.

91
a – conţinutul de proteinã în bob;

b – facultatea germinativã a seminţelor;

c – masa a 1000 de boabe (MMB).

a – Conţinutul de proteinã al variantelor testate a variat între 23,7% la varianta martor

neerbicidatã şi 25,7% la varianta V1 la care au fost plivite toate buruienile. La variantele
erbicidate s-au obţinut rezultate cuprinse între 25,4% proteinã (la varianta V9) la care s-
au aplicat atât erbicidare preemergentã, cât şi erbicidare postemergentã şi 24,4%
proteinã la varianta erbicidatã postemergentã cu 0,5 l SDMA (V5). S-au obţinut
diferenţe de calitate între varianta martor V2, neerbicidatã şi celelalte variante, cu valori
cuprinse între 0,7 şi 1,7% la variantele erbicidate şi 2% la varianta plivitã de buruieni.

Aceste sporuri de calitate au fost foarte semnificative pentru variantele V1, V3, V4, V6,
V7 şi V9, distinct semnificative pentru varianta V8 şi semnificativ pentru varianta V5.

b – Facultatea germinativã a seminţelor din variantele studiate a avut valori cuprinse între
79% la varianta V2 neerbicidatã şi 86% la varianta V1 plivitã de buruieni. Variantele
erbicidate au avut valori cuprinse între 80% la varianta V5 erbicidatã cu 0,5 l/ha SDMA şi
84% la varianta V9 erbicidatã cu 1 l/ha DUAL GOLD + 2 kg/ha PROMETREX aplicat
dupã semãnat, urmatã de erbicidare pe vegetaţie cu 0,5 l/ha PIVOT 100 şi 0,5 l/ha
FUSILADE SUPER. Diferenţele de germinaţie între variante a fost cuprins între 1% la V5
şi 7% la V1. Variantele erbicidate au avut diferenţe faţã de martor cuprinse între 1% la V5
şi 5% la V9.

Au fost asigurate statistic urmãtoarele variante: V1, foarte semnificativ, iar variantele
V9, V8 şi V4, semnificativ.

c – Masa a 1000 de boabe s-a situat între 239,9 g la varianta martor V1 neerbicidatã şi
253,1 g la varianta V1 plivitã de buruieni. Variantele erbicidate au avut valori cuprinse
între 244,3 g la varianta V5 (0,5 l/ha SDMA) şi 249,2 g la varianta V9 (erbicidare
preemergentã şi portemergentã).

Diferenţele între varianta martor V1 neerbicidatã şi celelalte variante au avut valori

cuprinse între 4,4 g şi 13,2 g, fiind foarte semnificative din punct de vedere statistic.

92
Tabelul 2. Producţia medie de mazãre obţinutã în anul 2005 la soiul Mona, urmare a
combaterii chimice a buruienilor cu diferite erbicide

Specificare variantã Doza Producţia Comparaţia când martorul este:

şi doza de s.a./ha p.c. l q/ha varianta 1 varianta 2
– diferenţe diferenţe
kg/ha q/ha % Semnific. q/ha % Semnific.
Plivit manual toate 26,26 Mt. 100 Mt. 12,3 186 ***
buruienile
Culturã neerbicidatã, 14,13 -12,13 54 ooo Mt. 100 Mt.
neplivitã
DUAL GOLD 960 1,5 + 22,60 -3,67 86 ooo 8,47 160 ***
+PROMETREX 50 4
(S-metolaclor 1440 g
+ prometrin 200 g)
BUTOXONE M 40 3 23,53 -2,74 90 oo 9,40 166 ***
(MCPB-Na 1200 g)
SDMA 0,5 20,56 -5,70 78 ooo 6,43 145 ***
(165 g acid 2,4 D)
PIVOT 100 0,5 21,40 -4,87 81 ooo 7,26 151 ***
(50 g imazetapyr)
PIVOT 100 0,75 23,73 -2,54 90 oo 9,60 168 ***
(75 g imazetapyr)
PIVOT 100 + 0,75 + 24,26 -2,3 92 o 10,13 172 ***
FUSILADE SUPER 1
(75 g imazetapyr +
fluazifop P butil 125)

93
DUAL GOLD 960 + 1 + 0 24,80 -1,47 94 10,66 175 ***
PROMETREX 50 (S- + 0,5
metolaclor 160 g + + 0,5
100 prometrin)
PIVOT 100 +
FUSILADE SUPER
(imazetapyr 50 g +
fluazifop P butil 62,5)

DL 5% = 1,763 q/ha
DL 1% = 2,428 q/ha
DL 0,1% = 3,343 q/ha

Tabelul 3 Selectivitatea erbicidelor pentru cultura de mazãre la soiul Mona în 2002 Data
aplicãrii erbicidelor 11.03.2004; 19.04.2005

Nr. Specificare şi dozã Doza comer NOTE EWRS

crt. de s.a./ha /ha Zile dupã tratament La
15 30 45 recoltare
1 Plivit manual toate
buruienile
2 Culturã neerbicidatã,
neplivitã
3 DUAL GOLD 960 1,5 + 4 1 1 1 1
+PROMETREX 50
(S- metolaclor 1440
g + prometrin 200 g)
4 BUTOXONE M 40 3 2,5 2 1,5 1
(MCPB-Na 1200 g)
5 SDMA 0,5 2,5 2 1,5 1
(165 g acid 2,4 D)
6 PIVOT 100 0,5 1 1 1 1
(50 g imazetapyr)
7 PIVOT 100 0,75 2 1 1 1
(75 g imazetapyr)
8 PIVOT 100 + 0,75 2 1 1 1
FUSILADE SUPER 1
(75 g imazetapyr +
fluazifop P butil 125)

94
9 DUAL GOLD 960 + 1 + 2 1,5 1 1 1
PROMETREX 50 0,5+0,5
(S- metolaclor 160 g
+ 100 prometrin)
PIVOT 100 +
FUSILADE SUPER
(imazetapyr 50 g +
fluazifop P butil
62,5)
1 – fãrã efect fitotoxic; 9 – plantele de culturã distruse

Tabelul 4 Eficacitatea aplicãrii erbicidelor în combaterea buruienilor din cultura de mazãre

Data aplicãrii erbicidelor 11.03.2004; 19.04.2005

Nr. Specificare şi dozã Doza comer NOTE EWRS la data:

crt. de s.a./ha l kg/ha 19.04.02 7.05.02 22.05.02 7.06.02
1 Plivit manual toate - 1 1 1 1
buruienile
2 Culturã neerbicidatã, - 4,5 6,5 6,5 6,5
neplivitã
3 DUAL GOLD 960 1,5 + 4 1,5 2 2 2
+PROMETREX 50
(S- metolaclor 1440
g + prometrin 200 g)
4 BUTOXONE M 40 3 3 1,5 2 2
(MCPB-Na 1200 g)
5 SDMA 0,5 3 2,5 2,5 2,5
(165 g acid 2,4 D)
6 PIVOT 100 0,5 2,5 2 2 2
(50 g imazetapyr)
7 PIVOT 100 0,75 2 1,5 2 2
(75 g imazetapyr)
8 PIVOT 100 + 0,75 2,5 1,5 1,5 1,5
FUSILADE SUPER 1
(75 g imazetapyr +
fluazifop P butil 125)
9 DUAL GOLD 960 + 1+2 1,5 1 1 1

95
 PROMETREX 50 0,5+0,5
(S- metolaclor 160 g
+ 100 prometrin)
PIVOT 100 +
FUSILADE SUPER
(imazetapyr 50 g +
fluazifop P butil
62,5)
1 – culturã curatã de buruieni; 9 – îmburuienare foarte mare ce înãbusã cultura.

Tabelul 5 Eficacitatea combaterii buruienilor cu ajutorul erbicidelor la cultura de mazãre în

funcţie de numãrul buruienilor gãsite la recoltarea culturii – 2005 –

Nr Specificare variantã şi doza Doza Numãr Masa Comba Imburu

crt s.a./ha comercialã buruieni/ buruieni tere % ienare
l, kg/ha m2 buc. g/m2
1 Plivit manual toate 0 0 100 0
buruienile
2 Culturã neerbicidatã, 61,6 0,603 0 100
neplivitã
3 DUAL GOLD 960 1,5 + 4 12,3 0,113 80 20
+PROMETREX 50 (S-
metolaclor 1440 g +
prometrin 200 g)
4 BUTOXONE M 40 3 9,3 0,093 85 15
(MCPB-Na 1200 g)
5 SDMA 0,5 15,6 0,150 75 25
(165 g acid 2,4 D)
6 PIVOT 100 0,5 16,6 0,150 73 27
(50 g imazetapyr)
7 PIVOT 100 0,75 8,3 0,083 87 13
(75 g imazetapyr)
8 PIVOT 100 + FUSILADE 0,75 + 1 7,0 0,070 89 11
SUPER (75 g imazetapyr +
fluazifop P butil 125)
9 DUAL GOLD 960 + 1+2 5,3 0,053 92 8

96
 PROMETREX 50 (S- 0,5 + 0,5
metolaclor 160 g + 100
prometrin) PIVOT 100 +
FUSILADE SUPER
(imazetapyr 50 g +
fluazifop P butil 62,5)

DL 5% 3,996 2,077%
Dl 1% 5,504 2,86%
DL 0,1% 7,577 3,938%

97
 Tabelul 6 Influenţa aplicãrii erbicidelor la cultura de mazãre în anul 2005 asupra indicilor de calitate ai seminţelor comparativ cu martorul
neerbicidat, neplivit

Nr. Specificare variantã şi doza de Doza Facultatea germinativã % Masa a 1000 de boabe g Conţinut proteinã %
crt. s.a./ha com. l, Medie Diferenţe Medie Diferenţe Medie Diferenţe
var. kg/ha % D % Semnif. g D % Semnif. % D % Semnif.
1 Plivit manual toate buruienile 86,0 7,0 109 *** 253,1 13,2 105 *** 25,7 2 108 ***
2 Culturã neerbicidatã, neplivitã 79,0 Mt. 100 Mt. 239,9 Mt. 100 Mt. 23,7 Mt. 100 Mt.
3 DUAL GOLD 960 +PROMETREX 1,5 + 4 81,0 2,0 102 247,7 7,8 103 *** 24,9 1,2 105 ***
50 (S- metolaclor 1440 g + .
prometrin 200 g)
4 BUTOXONE M 40 3 83,0 4,0 105 * 248,2 8,3 103 *** 25,1 1,4 106 ***
(MCPB-Na 1200 g)
5 SDMA 0,5 80,0 1,0 101 244,3 4,4 102 *** 24,4 0,7 103 *
(165 g acid 2,4 D)
6 PIVOT 100 0,5 80,0 1,0 101 244,8 4,9 102 *** 25,1 1,4 106 ***
(50 g imazetapyr)
7 PIVOT 100 0,75 82,0 3,0 104 248,8 8,9 104 *** 24,8 1,1 105 ***
(75 g imazetapyr)
8 PIVOT 100 + FUSILADE SUPER 0,75 + 1 83,0 4,0 105 * 248,8 8,9 104 *** 24,7 1,0 104 **
(75 g imazetapyr + fluazifop P butil
125)
9 DUAL GOLD 960 + 1+2 84,0 5,0 106 * 249,2 9,3 104 *** 25,4 1,7 107 ***
PROMETREX 50 (S- metolaclor 0,5 + 0,5
160 g + 100 prometrin) PIVOT 100
+ FUSILADE SUPER (imazetapyr
50 g + fluazifop P butil 62,5)
DL 5% = 3,632% DL 5% = 2,199 g DL 5% = 0,5424%
DL 1% = 5,003% DL 1% = 3,029g DL 1% = 0,7471%
Dl 0,1% = 6,887% Dl 0,1% = 4,170 g Dl 0,1% = 1,029%

98
 Capitolul VI

CONCLUZII

1. Aplicarea erbicidelor a fost o mãsurã eficientã pentru sporirea producţiei de mazãre în toate
variantele testate. S-a obţinut sporuri de producţie foarte semnificative cuprinse între 6,43
q/ha (145%) şi 10,66 q/ha (175%) faţã de varianta martor neerbicidatã.
2. Erbicidele aplicate în toate variantele au avut o comportare diferitã privind selectivitatea
pentru cultura de mazãre, în special dupã aplicarea acestora în primele 15-30 zile dupã
tratament. Efect slab fitotoxic spre moderat fitotoxic (2 – 2,5) s-a constatat la aplicarea
erbicidelor SDMA în doã de 0,5 l/ha (165 g acid 2,4 D) şi BUTOXONE M 40, 3 l/ha (1200
g MCPB – Na), urmate de erbicidul PIVOT 100 în dozã de 0,75 l/ha (75 g imazetapyr).
Efectul acesta a dispãrut dupã 15-30 zile dupã tratament.
3. Eficacitatea aplicãrii erbiciderlor combaterea buruienilor din cultura de mazãre determinatã
prin note EWRS şi numãr şi masã de buruieni/m 2 aratã cã erbicidele au avut un grad ridicat
de combaterea buruienilor. Acesta a fost cuprins între 73% la PIVOT 100 în dozã de 0,5
l/ha, 75% la SDMA (0,5 l/ha) când aplicarea erbicidelor a fost postemeregentã, plãntuţele de
mazãre avât 8-10 cm înãlţime, iar buruienile se gãseau în faza de 2-4 frunzuliţe şi 92% la
plicarea erbicidelor în douã faze:
- dupã semãnat (preem) aplicarea unei doze reduse de DUAL GOLD 960 – 1 l/ha,
(metaloclor 160 g) + PROMETREX 50 - 2 kg/ha (160 g prometrin);
- pe vegetaţie (postem) la aplicarea de doze reduse de PIVOT 100 – 0,5 l/ha (50 g
imazetapyr) a erbicidului FUSILADE SUPER în dozã de 0,5 l/ha (60,5 g fluazifop P
butil).

4. Combaterea buruienilor cu ajutorul erbicidelor la cultura de mazãre a influenţat favorabil

cantitatea de proteinã şi indicii de calitate ai seminţelor de mazãre destinate semãnatului.
- conţinutul de proteinã în boabe a crescut faţã de varianta neerbicidatã cu 1,1% pânã la
1,7%, realizând sporuri foarte semnificative;
- facultatea germinativã a seminţelor a fost mai ridicatã în toate variantele erbicidate faţã de
varianta neerbicidatã cu diferenţe cuprinse între 1% şi 5%, distingându-se ca
semnificative numai variantele erbicidate cu 1200 g/ha MCPB – Na (BUTOXONE M40),
75 g/ha imazetapyr (PIVOT 100), 125 g/ha fluazifop P butil şi varianta combinatã de la
V9.
99
 - masa a 1000 de baobe a fost superioarã în toate variantele erbicidate faţã de varianta
martor neerbicidat. S-a înregistrat sporuri de producţie foarte semnificative în toate
varaintele erbicidate. Acesta a fost cuprins între 4,9 g (102%) şi 9,3 g (104%).
În concluzie toate toate variantele erbicidate, cu toate cã unele nu sunt omologate pentru
cultura de mazãre, au realizat sporuri de producţie si calitate asigurate statistic.

100