Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Departamentul Informatică și Ingineria Sistemelor

REFERAT
Disciplina: Etica Comunicare și Drept
Tema: ETICA CONDUCERII

A efectuat: Crupa Grigore gr. TI201 FR

A verificat: Veronica Roșca

Chişinău -2020
 Cuprins:
1. Tipurile de conducători. Funcţiile şi obligaţiunile conducătorului. 
2. Calităţile conducătorilor: profesionale, personale şi organizatorice. 
3. Stiluri de conducere. 
4. Etica relaţiilor între conducător şi subalterni. Subalternii şi obligaţiunil
e lor. 
 1. Tipurile de conducători. Funcţiile şi obligaţiunile conducătorului. 
Nu putem evidenţia un tip unic de conducător. Diversitatea tipurilor este condiţionată de
diferenţieri de ordin: situaţional; valoric; complexul de capacităţi, competenţe şi abilităţi pe
care le posedă conducătorul; nivelul de cunoştinţe; temperamentul şi caracterul său; concepţia
sa despre lume; maturitatea morală; experienţa personală, etc.

Conducătorul carismatic: se distinge printr-un talent nativ deosebit, printr-o mare capacitate
de a lua decizii. El totalmente este deplasat în relaţiile cu oamenii, este respectat, atât la
nivele superioare, cât şi inferioare.

Conducătorul constructor: se caracterizează prin echilibru între calităţile native (înnăscute)

şi cele formative (superioritate având cele formative).
Conducătorul distrugător: este înclinat spre distrugerea structurilor existente. Este preferat
în condiţiile înlăturării structurii învechite, care nu mai corespund condiţiilor noi apărute în
viata social-economică. Este privit ca un reformator.

Conducătorul inovator: este acel conducător, care posedă abilităţi şi înclinaţii deosebite
către inovaţie.
Conducătorul populist: la el domină prioritatea rezolvării pretenţiilor salariale. El
tergiversează disponibilizările de personal, este preocupat pentru personal creând relaţii
cordiale.

Conducătorul incompetent: se manifestă prin - absenţa unei strategii viabile; lipsa de

iniţiativă, de curaj în asumarea unor riscuri;

Conducătorul profesionist: este calm, optimist, ponderat şi prudent. Percepţia sa este axată
pe viitorul imediat, pe achiziţia de rezultate concrete. Nu se lasă sedus de aspectele privind
sarcinile imediat următoare.

Conducătorul reconciliator: se manifestă printr-o strategie de supravieţuire de pe o zi pe

alta. Posedă abilităţi de soluţionare a conflictelor. Rezolvă dezacordurilor şi menţine moralul
subalternilor.
Conducătorul funcţional: răspunde pentru organizarea şi supravegherea activităţilor
specifice unui anumit domeniu specializat.
Conducătorul general: este responsabil pentru toată activitatea organizaţiei. Statutul
acestora diferă de la director de divizie la preşedinte. Este de precizat faptul că o firmă de
dimensiuni mari, poate avea mai mulţi directori generali.
Conducătorul de proiect: are responsabilitatea coordonării activităţii personalului din
departament, care lucrează la realizarea unui anumit proiect.

Conducătorul autoritar: el determină întreaga activitate a organizaţiei. Hotărăşte de unul

singur, adică centralizează deciziile.

Conducătorul democratic: colaborează cu membrii colectivului săi în luarea deciziilor, în

alegerea tehnicilor de lucru şi de evaluare a performanţelor.

Conducătorul laissez-faire (liberal, permisiv): îşi asumă doar rolul de consultant în diverse
momente.
Conducătorul transparent: este convins că auto-conducerea, este operantă doar atunci când
toţi membrii colectivului au acces la informaţiile necesare privind vânzările, salariile,
planurile strategice ale organizaţiei.

Conducătorul renascentist: manifestă convingerea că un bun organizator poate conduce

orice afacere, mergând de la o firmă de asigurări până la o firmă industrială.
Conducătorul radical: consideră că una dintre principalele calităţi de care trebuie să
dea dovadă un lider este capacitatea de a “crea afaceri” în ritmul extrem de rapid impus
de dinamismul pieţelor.
Conducătorul uman: apreciază că, într-o lume aflată în permanentă transformare,
conducătorul trebuie să echilibreze cerinţele profesionale cu celelalte aspecte ale vieţii
personale.

Conducătorul birocrat: este preocupat de randament. Respectă ordinele, regulamentele,

normele, considerându-le dogme ale organizaţiei.

Conducătorul manipulator: singur stabileşte regulile şi reglementările de etichetă oficială.

Conducătorul patriarh: pentru el, o importanţă specială, o au relaţiile interpersonale şi mai

apoi relaţiile profesionale.

Conducătorul artist: acesta trece cu uşurinţă de la stări de exaltare la stări depresive, de la

stări de bucurie, în caz de reuşită, la stări de mâhnire, în caz de eşec.

Conducătorul situaţional: are o flexibilitate maximă, îşi adaptează comportamentul la

combinaţia de factori care influenţează situaţia curentă.

Un rol important în înţelegerea esenţei, specificului valorii conducătorului în cadrul

organizaţiei îl constituie determinarea funcţiilor sale. Sunt evidenţiate următoarele funcţii ale
conducătorului:

Funcţia de planificare, Funcţia de organizare, Funcţia de regulare, Funcţia de coordonare,

Funcţia de motivaţie, Funcţia de conducere, Funcţia de control, Funcţia de analiza. Funcţia de
expert, Funcţia reprezentativă, Funcţia emoţional – regulativă, Funcţia de stabilire a
normelor şi valorilor, Funcţia simbolică, Funcţia de comunicare, Funcţia de previziune.

2.Calităţile conducătorilor: personale, profesionale şi organizatorice

Pentru a îndeplini funcţiile conducerii, conducătorul în linii generale, trebuie să
corespundă anumitor cerinţe, standarte, percepţii ce vin din parte subalternilor şi să deţină
anumite performanţe, întâlnite în literatura de specialitate sub diferite denumiri:
competenţe, abilităţi, calităţi, cunoştinţe, talente, aptitudini, deprinderi, însuşiri,
comportamente, etc.
A deveni un bun conducător este rezultatul unui proces de transformare personală.
Dimensiunile activităţii de conducere privesc, în primul rând, fiecare om. În activitatea de
conducere, un rol important îl are comportarea conducătorilor faţă de oameni
(comportamentul unui conducător este rezultatul influenţei a doua grupe de factori:
interni şi externi). La momentul de faţă se atestă o gamă largă de variabile în baza cărora
sunt clasificate calităţile şi abilităţile necesare unui conducător, printre acestea se numără:
Calităţi intelectuale (cognitive); Abilităţi antreprenoriale; Abilităţi strategice; Abilităţi
organizaţionale; Abilităţi socio-emoţionale; Abilităţi umane, interpersonale; Trăsături etice;
Abilităţi tehnice; Calităţi psihofiziologice.

3. Stiluri de conducere

Un interes special acordat sferei conducerii este problema stilurilor de conducere.

Stilului de conducere i-au fost consacrate o multitudine de cercetări teoretico-
metodologice menite să-i evidenţieze rolul, utilitatea şi importanţa, atât asupra climatului
psihologic, socio-afectiv, relaţional din cadrul organizaţiilor cât şi asupra productivităţii
muncii. Prin stil de conducere vom subînţelege o sistemă stabilă de modalităţi, mijloace,
metode şi forme de influenţe a conducătorului, care evidenţiază specificul, individualitatea
comportamentului conducătorului. Stilul de conducere are un rol deosebit într-o
organizaţie, cel puţin din următoarele considerente: influenţează relaţiile interpersonale;
are posibilitatea extinderii prin imitare de la niveluri ierarhice; influenţează climatul
organizaţional; determină metodele de conducere ce vor fi folosite.
4. Etica relaţiilor între conducător şi subalterni. Subalternii şi obligaţiu

nile lor
La momentul de faţă se constată importanţa şi rolul crescut a culturii conducerii, culturii
relaţiilor oamenilor în procesul activităţii în cadrul serviciului. Astfel, o atenţie specifică
este acordată interacţiunilor între conducător şi subaltern. De obicei conducătorul este
figura principală în cadrul organizaţiei. A fi un bun conducător înseamnă a avea relaţii
bune cu subalternii.
Sistemul de regulare a comportamentului subalternului în colectivul de muncă, este unul
complicat. Fiecare conducător, utilizează un mecanism specific de regulare a
comportamentului subalternilor, adică utilizează multitudinea de mijloace şi metode cu
ajutorul cărora va orienta, coordona comportamentul subalternilor. Liderul în procesul
de conducere trebuie să ţină cont de tot sistemul de regulatori în cadrul organizaţiei.