Sei sulla pagina 1di 163

A vita di i Santi e Feste http://www.adecec-corsica.

com

GHJENNAGHJU 1.I. Maria Vergine, Madre di Diu. Maria, in Ebreu Miriam, era figliola di Ghjuvacchinu d'Anna. C Ghjiseppu, u so sp osu, ch n l'avia ancu "cunnusciuta", stavanu in Nazaret di Galilea quandu ella ric ev a visita di u Spiritu Santu, si truv incinta. Dopu, durante tr mesi, si ne v st ind' a so cucina Lisabetta, a mamma di u Precursor e. Quandu i Rumani facenu u censimentu di a pupulazione, Maria Ghjiseppu s arregistr ati in Bettelemme, ottu chilometri da Ghjerusalemme. Cust, Maria parturisce di Gh jes. Per salv u criaturu da u massacru di i Nucenti, cumandatu da Erode, i genitori u si portanu in Egittu. Rivenuti in Bettelemme a morte d'Erode, Maria ci st torna vinticinque anni. Dopu av assistitu a crucifissione, a Madre addulurata si ne v st ind' Ghjuvanni. H f rse morta in Ghjerusalemme. Etimolugia: da l'ebraicu "Myriam", significatu incertu, forse "vidente", forse " signora". In Corsica, in u 1981, u nome Maria, solu o accuppiatu un altru, era p urtatu da 264 donne nantu 100O. In pi, era datu certi maschji, accuppiatu un altr u nome: Petru Maria, Filippu Maria, ecc. Nomi: Maai, Maaike, Mae, Maei, Mair, Maire, Maja, Mall, Mally, Mamie, Manioussa, Manon, Mara, Marei, Marea, Mrge, Mari, Maria, Mria, Mariam, Marica, Marichka, Mari e, Mariedel, Marieke, Mariekje, Mariella, Marielle, Marietta, Mariette, Marig, M arija, Marinette, Mariola, Mariouchk, Mariquita, Marisa, Marise, Mariska, Marita , Marite, Marja, Marjelle, Maroussia, Maruja, Maruska, Maryse, Maureen, May, May , Mia, Miempie, Mietta, Mikke, Mimi, Minnie, Miriam, Mirzel, Mitzi, Moira, Moire , Moll, Molly, Molly, Moyra, Muire, Myra. Nomi traversi: Assunta, Carmel, Carmen, Cuncetta, Nunziata. 2.I. Santu Basiliu Magnu. Santu Gregoriu di Nazianzu. Basiliu h natu versu l'annu 330 in a cit turca di Cesarea. Ellu, Gregoriu di Nazianzu (festighjatu u listessu ghjornu) Ghjuvanni Crisostomu , s i tr duttori ecumenichi di a Chjesa ortodossa, i megliu scrittori di i Patri g rechi. Basiliu h lasciatu scritti ch provanu ch'ellu h statu u regulatore di a vita munast ica in Oriente. Dopu av passatu cinque anni e scole d'Attene u munasteru d'Anessi, h statu fattu v escu di a cit nativa. Cust ebbe scumpete c l'imperatore ch vulia impone l'arianisimu in a Cappadocia. Fece di manera ch ci volse discute neguzi c u papa di Roma per ri stabil l'unit di a Chjesa cristiana. Issa lotta ruvin a so salute, morse 49 anni, u primu ghjennaghju di l'annu 379. Cunsideratu tantu da i pagani ch da i cristiani, u chjamavanu Basiliu Magnu. Etimolugia: da u grecu "basileus" (r). Nomi: Basil, Basile, Basileo, Basilide, Basiliu, Basilius, Vassil, Vassily. Paesi cit: Parigi (31 marzu). Litteratura: Basilea, h u capilocu di l'Atlantide di Platone. Basile h u calunniat ore in u "Barbier de Svile" (1775) di Beaumarchais. Gregoriu avia un annu di pi ch Basiliu. Eranu stati inseme e scole d'Attene u muna steru d'Anessi. L'omu n era fattu per vive in suciet. Ci ch li piacia era a sulituti

ne. Avia 33 anni quandu u babbu, ch ghjera vescu di Nazianzu, l'ublig fassi prete. Nove anni dopu, Basiliu u cunvincia di lasciassi cunsacr vescu. Per qualch annu, ebbe a rispunsabilit di e dioccesi di Sasime Nazianza. F ancu, per qualch settimana , patriarca di Custantinopuli. A' 54 anni, c a scusa ch i Cristiani n temianu pi nisun disturbu, si ritir in una pru priet di a famiglia per preg scrive. E' cus, h lasciatu 400 puesie. H mortu l'annu 389, dece anni dopu Basiliu 3.I. Santa Ghjenuveffa. Ghjenuveffa h nata "in vicu Nemptu doro", l'attuale cit di Nanterre in u dipartime ntu di i Hauts-de-Seine. Dopu a morte di i genitori, si ne h andata st c a cumare in a capitale gallica di i Parisii. Cust, p u pi, campava rinchjusa. Avia u donu di leghje in e cuscenze, di tranquilliz l'esaltati. U r Childericcu, u figliolu Clodoveu, avianu, per ella, as sai cunsiderazione. U miraculu h ch, issa donna, senza appartene una famiglia di signori, abbia avutu tanta influenza nantu l'evenimenti di l'epica. Pretendenu ch s Attila, u r di i Uni , f battutu, f grazia ella. In l'annu 451, Attila avia invasu a Gallia, i Parisii vulianu abandun a capitale. Ghjenuveffa l'h impediti di parte dicendu: "in altr n se rete micca pi preservati". E' si messe preg. I Uni cambionu strada, andetenu versu Aurelianoru, l'attuale Orlans, funu disfatti i Campi Catalonichi. Ghjenuveffa h morta 80 anni, versu l'annu 500. Etimolugia: da u germ. "gen" (giovana?) "waiba" (donna). Nomi: Genevive, Genevivre, Genovefa, Genoveva, Genovevo, Geva, Ghjenuveffa, Gina, Ginette, Ginou, Guenia, Guenivre, Guenovefa, Veni, Veno. Paesi cit: Nanterre, Parigi (trasl. 28 uttobre). Prutezzione: pulizzeri, gendarmi, accuglitrici in l'aviazione. 4.I. Santa Anghjula di Foligno. Nata in u 1248, in a cit taliana di Foligno, pruvincia di l'Ombria, Anghjula h mor ta in issa cit u 4 ghjennaghju 1309 U racontu ch'ella h dettatu di e so sperienze spirituale, h unu di i pi belli di a litteratura mistica. Quandu ella perde tutti i soi, prova f un acconciu di issu s conciu. Si cunverte, face penitenza, campa da povera. Era favurizata da e grazie e pi strasurdinarie, ma din oppressa da e suffranze da e persecuzioni. Pocu nanzu di more e suffranze stancionu, camp l'ultimi ghjorni in una altissima felicit. U so mudellu era San Francescu d'Assisi, fece parte di u Terzu Ordine franciscan u. Di tantu in tantu, andava in pelegrinaggiu nantu a tomba di u Santu. Intornu ella, n vulia ch Franciscani spirituali, quelli ch praticavanu e regule prime di Sa n Francescu, secondu u testamentu di u Poverellu. Quelli ch avianu cambiatu isse regule, cum' San Bonaventura i prelati rumani, n i pudia pate. Etimolugia: da u grecu "eggelos" (messageru). Nomi: Ange, Angela, Angle, Angelica, Anglina, Angline, Anglique, Angelo, Anghjula, A nhjulu. Cf S. Anghjulu, 5 maghju. 5.I. Santu Eduardu. Santu Simeone u Stilitu. Eduardu, dettu u Cunfessore, h natu in Westminster versu l'annu 1004. Figliolu d' Ettelred u Malaccortu, guvern l'Inghilterra da l'annu 1042 quandu ellu h mortu, u 5 ghjennaghju 1066. F l'ultimu r anglosassone avanti a cunquista di l'Inghilterra da Guglielmu di Nurmandia, dettu u Cunquistadore. Era pacificu, assai devotu s'interessava i poveri. U so populu u tenia caru, ma n era fattu per f u r. Etimolugia: da u germ. "ed" (bebi, patrimoniu) "ward" (guardianu). Eduardu h unu di i rari nomi anglosassoni av francatu u mare per divent a moda nantu u cuntinent e eurupeu, forse per via d'opere literarie, di Jean-Jacques Rousseau, Goethe d'a ltri. Nomi: Duarte, Eddy, Edoardo, Edouard, Edouarda, Edouardik, Edouardine, Eduarda, Eduardo, Eduardu, Edvard, Edward, Edwarda, Ned, Odoardo, Orward, Ted, Teddy. Paesi cit: Inghilterra, Westminster.

Simeone h natu in Turchia versu l'annu 390. Avia 13 anni facia u pasturellu c u ba bbu quand'ellu intese e parulle di Santa Lucia ch dicenu: "Guai voi ch oghje ridit e, dumane pianghjerete". F tandu ch'ellu decise di fassi frate. Dopu av girandulat u quindi culandi c d'altri rimiti, stete dece anni u munasteru di Teleda. Per via di certe murtificazioni bizare, f cunsideratu cum' un uriginale l'anu messu fora. Allora, si ne h andatu in Antiocca si h fattu una cellula. U mercuri di e Cenere murava a so porta n l'apria ch u ghjornu di Pasqua, stendu senza manghj. Divent tant u celebre ch venianu vedelu da ogni locu. Numerosi eranu quelli ch si strappavanu un pezzu di i so panni per tenelu cum' reliquia. Per evit issi strazi, decise di c amp in cima di un stile, vene d: di una culonna. F u primu av issa idea. Dopu ellu i ne f d'altri in Oriente sinu u dodecesimu seculu. Nantu issa culonna, passava u tempu preg d cunsigli. Ancu l'imperatore di Bizanziu vense vedelu. Volse fughje issa ghjente nuiosa andassine in altr, ma u vescu d'A ntiocca n u lasci parte. H mortu u 24 lugliu di l'annu 459. Contanu ch, un ghjornu, f visitatu da pelegrini gallichi. Simeone li dumand ch, di r itornu in i so lochi, passendu per duv'ella h ohje a cit di Parigi, li salutessinu Santa Ghjenuvefa. 6.I. Santu Melaniu. A Beata Raffaella. Melaniu, mortu versu l'annu 530, era u vescu di a capitale gallica di i Redoni, l'attuale cit di Rennes, in u dipartimentu di l'Ile-et-Vilaine. In i tempi, i Bre ttoni u festighjavanu tr volte l'annu. Etimolugia: da u grecu "melas" (neru, moru, scuru). Nomi: Malania, Mel, Melania, Melnia, Mlanie, Melanija, Melanio, Melaniu, Melanius, Melany, Mlas, Melina, Mellie, Melloney, Mellony, Melltje, Meloney. Paesi cit: Rennes. Raffaella Maria Porras era una Spagnola nata in Cordoba in u 1850. H morta in Rom a u 6 ghjennaghju 1925. A' 27 anni, c a surella Maria del Pilar, avia fundatu l'Ancille di u Sacru Core, vene d e Serve di u Sacru Core di Ghjes. Si occupavanu di l'educazione di i zitell i poveri, o passavanu u so tempu adur u Santissimu Sacramentu. Durante 14 anni, Raffaella f a superiora Maria del Pilar l'economa. Raffaella rimpruverava a surella di troppu scurriz. Allora, in u 1893, Maria face di manera ch Raffaella sia destituita piglia u so postu. Per dece anni, h stata a superiora di a Cungregazione. Issi dece anni, torna vintidui, Raffaella i pass in un catagnone, disprezzata, ma cuntenta di n av altru f ch di preg. Quand'ella h morta, u papa h sappiutu ci ch si era passatu urdinatu un prucessu in b eatificazione. Vintisette anni dopu, in u 1952, era messa nantu l'altari. 7.I. Santu Raimondu di Pennafort. Raimondu, un Catalanu natu Pennafort, accantu Barcellona, versu l'annu 1175, era un frate di San Dumenicu. Avia 55 anni quandu u papa Gregoriu IX li dumand di redige i decreti puntificali. Issi decreti, publicati u 5 sittembre 1234, anu guvernatu a Chjesa sinu l'annu 1917 quandu elli anu stampatu u Codice di Dirittu canonicu. Finitu issu travagliu, Raimondu si h spicciatu di riturn in u so cunventu duminica nu di a Catalogna. Quattru anni dopu, i so cunfratelli u facenu Generale di l'Ordine. Tene issa fun zione dui anni po d a so demissione, pressatu ch'ellu era di cuntinuv e so predich e in lingua catalana. Cum' scusa, disse ch'ellu era troppu vechju. Ellu, ch camper un centu d'anni, n'avia tandu 65. H mortu in Barcellona u 6 ghjennaghju 1275. Di San Raimondu, contanu un miraculu ch ghj una maraviglia: era andatu in l'isula Maiorca c u r d'Aragona. Quandu ellu s'avvede ch u r avia purtatu cun ellu a so cunc ubina, li dumanda di rinvialla. U r ricusa. Allora decide d'andassine. Cerca un b attellu, ma n ne trova ch u r avia datu i so ordini. Ch face Raimondu? Stende u so m antellu nant' u mare, rialza un angulu per f vela, l'appicca u so bastone. Dece or e dopu era in Barcellona. Etimolugia: da u germ. "ragin" (cunsigliu) "mund" (prutettore), c u significatu: "prutezzione divina". U nome Raimondu h statu difusu u medievu in Spagna in u mez

iornu di a Francia duv'ellu h statu quellu di sette conti di Tolosa. In Alemagna h statu rimessu a moda u seculu scorsu. In Inghilterra si h spartu assai da u 1925 u 1950. U pi ch'ellu usa h in Spagna c a forma "Ramon". Casate: Raimondi. Nomi: Moncho, Raimo, Raimo, Raimond, Raimonda, Raimondo, Raimondu, Raimund, Raim unde, Raimundo, Raimunds, Rajmond, Ramon, Ramona, Ramuncho, Ray, Raymond, Raymon de, Reamonn, Reemt, Rehm, Reim, Reime, Reime, Reimund, Reinmund, Remus, Remus, R eum, Reum. Paesi cit: Barcellona, Toledo. Pruteszzione: ghjuristi. 8.I. Santu Lucianu. Santu Severinu. Lucianu serebbi statu un prete rumanu mandatu per evangeliz a Gallia. H statu mart uriatu, versu l'annu 300, accantu Bellovacum, l'attuale cit di Beauvais, dipartim entu di l'Oise. Etimolugia: da u lat. "lux" (luce). Casate: Luciani, Lucciani. In u 1981, in Corsica, a casata Luciani venia u terzu rangu, dopu Casanova Albertini. 17% di i Luciani eranu in Niolu-Omessa, 9% in A iacciu, 8% in Bastia 7% in Corti. Paesi cit: Beauvais (tras. 1u maghju) Nomi: V. Lucca (18 uttobre). Severinu di i Norici h mortu in l'annu 482. Issu famosu apostulu austriaccu, n si s da duv'ellu surtia. Affacc un ghjornu in a cit d'Astura annunziendu ch i Barbari ghjunghjianu. U si ghjuconu a risa. Qualch se ttimana dopu, a cit era distrutta. Certi storichi pretendenu ch Severinu era l'amicu secretu d'Odoacru, u r d'Italia ch, in l'annu 476, scacci l'ultimu imperatore rumanu d'occidente. Durante trenta anni, Severinu predic u Vangellu longu l'Altu Danubiu, da Vienna P assau. Cunvertia i paisani, ma din i barbari ghjunghjiticci. Facia chjese munaste ri. U volsenu f vescu, ma ricus dicendu ch'elli si cuntentinu ch'ellu abbii abandu natu a so vita di rimitu per dalli succorsu... Forse din ch n era mai statu prete. Etimolugia: da u lat. "severus" (severu, fermu). Casate: Severi, Severoni, Sevieri. Nomi: Frein, Freng, Frin, Frin, Frings, Saverina,Saverinu, Seva, Sevariane, Seve , Svra, Svre, Severianka, Severiano, Svrien, Svrienne, Severijn, Sverin, Severina, S , Severinu, Severinus, Sevir, Sren, Svrin, Vira. Paesi cit: Austria, Baviera, Vienna, San Severino. 9.I. Santu Ghjulianu. Santu Adrianu di Canterbury. L'antichi martirologhi ci facenu sap ch Ghjulianu Basilissa, dui omi maritati, avi anu decisu d'n onur pi e so moglie per megliu onur u Signore. Cunsacravanu u so temp u i so rivenu ti sullev i poveri i malati. Avianu un casamentu in Egittu ch ghjera diventatu una specia d'uspidale c appartam enti p e donne appartamenti p l'omi. Basilissa s'occupava di e donne. Era sempre a bbastanza giovanu quandu ellu h mortu marturiatu. Ghjulianu h invechjatu. A so cas a era u rifugiu di i cristiani persecutati. H mortu marturiatu versu l'annu 304, n si s induve: Egittu, SIria, o Tebaide. Etimolugia, casate, nomi: V. Ghjuliu (12 aprile) Adrianu era natu in Africa, ghjera abate di Nerida, accantu Roma. H mortu in Ingh ilterra u 9 ghjennaghju di l'annu 710. Quandu morse l'arcivescu di Canterbury, u papa Vitalianu (657-672) u volse susti tu da Adrianu. Adrianu ricus dumandendu ch a carica sia data u so amicu Teodoru. A pruposta f accettata da u papa, cundizione ch Adrianu andessi c Teodoru per assiste lu. I dui amichi partenu. Adrianu f messu a testa di l'abbazia di i santi Petru Paulu di Canterbury. A guve rn trenta anni ne fece un centru di fede ardente d'umanisimu. Insegnava u grecu u latinu, parechji di i so frati parlavanu isse duie lingua cum' a lingua materna. Teodoru, ch f vintunu annu arcivescu di Canterbury, Adrianu, ch h campatu torna dece anni dopu a morte di u so amicu, anu datu vita forza a Chjesa anglicana.

Etimolugia: da u lat. "Adrianus", da Adria, cit creata da l'Etruschi nantu u mare Adriaticu. Nomi: Adrian, Adriana, Adriane, Adriano, Adrianu, Adrien, Adrienne, Adrion, Hadr ien. 10.I. Santu Guglielmu. Guglielmu era u figliolu di u conte di Niverni (l'attuale cit di Nevers) u nipote di Petru u Rimitu ch predic a prima Cruciata. H statu fattu vescu di Biturigi (l'a ttuale cit di Bourges (dipartimentu di u Cher) u 23 nuvembre 1200, sceltu cum' pru tettore di l'Universit di Parigi. H mortu u 18 ghjennaghju 1209. H statu vescu casu . L'arcivescu di Parigi avia messu tr nomi in un scartellu postu nant' l'altare. D opu a messa ne surt u nome di Guglielmu. In ottu anni di guvernu di a so dioccesi , i strazi n li manconu. I so canonichi li ne vulianu, ch Guglielmu tenia ch'elli fussinu pi credenti menu suldai. E' po h statu persecutatu da Filippu Augustu, r di Francia, per via ch l'avia rimpruveratu d'avessi lasciatu a moglia per spus a fig liola di u duca di u Tirolu. A' Guglielmu, i so pi cari eranu i poveri, i prigiuneri i malati abbandunati. Fec e una vita tantu santa ch u papa u messe nant' l'altari ottu anni dopu a so morte. Etimolugia: da u germ. "wil" (vulunt) "helm" (prutezzione, elmu). A' u seculu IX, u nome Gugliemu - Wilhelm in alemanu, William in inglese, Guillaume in Francia - spartu soprattuttu da i Nurmani, era pupulare in tutta l'Europa. H statu quellu di una massa di persunagi celebri, cum' Guglielmu u Cunquistadore, Guglielmu Tel l (l'eroe di l'indipendenza elvetica), Villiam Shakespeare, ecc. Casate: Guglielmi, Gugliermi, Guglielmini, Guglielmucci, Guglielmoni, Guglielmac ci. Nomi: Bill, Billie, Elma, Guglielma, Guglielma, Guglielmo, Guglielmu, Guilherme, Guillaume, Guillaumette, Guille, Guillelmina, Guillemet, Guillemette, Guillemin , Guillen, Guillerme, Guillermo, Guillou, Guilmot, Gulielma, Gwilhu, Gwylim, Hel m, Helma, Helmet, Helmina, Helmke, Liam, Mina, Minella, Minka, Minnie, Mintgen, Vilguelm, Vilherlmina, Villerme, Villiam, Vilma, Vilmos, Wiley, Wilhelm, Wilhelm ina, Wilhelmine, Wilkes, Wilkie, Wilko, Will, Willa, Willabelle, Willem, Willme, Willemintje, Willemtien, William, Williamson, Willie, Willis, Willy, Wilmette, W ilmot, Wilson, Wiltz, Wylma, Wymke. Paesi cit: Bourges. 11.I. Santu Paulinu d'Aquilea. Santu Vitale di Gaza. Paulinu h unu di i veschi i pi celebri di l'epica di Carlumagnu. Era un omu assai cultivatu. Srivia c assai facilit, tantu in prosa ch in rima. Alcuinu, unu di i pri ncipali cullaburatori di l'Imperatore, u cunsiderava cum' u so maestru. L'annu 776, Carlumagnu fece vene Paulinu a Corte, cum' cunsiglieru per affari di Religione di Chjesa. Ondeci anni dopu, l'h fattu patriarca d'Aquilea, in u Friuli , oghje mezu l'Italia a Iugoslavia. Era un omu di fede di pace. Tutti l'anni, i cuncilii aduniti da l'Imperatore, si facia rimarc cum' nimicu di l'eresia guida di l'umanit. H mortu l'annu 802 o 804. Avia una settantina d'anni. Etimolugia: da u lat. "paulus" (chjucu) Casate: Paolini, Polini. Nomi: Paavo, Pablito, Pablo, Pachata, Pachoukha, Paola, Paoli, Paolina, Paolino, Paolo, Paul, Paula, Paulat, Paule, Pule, Paulette, Paulien, Pau lienne, Paulille, Paulin, Paulina, Pauline, Paulino, Paulinu, Paulinus, Paulita, Paulot, Pauls, Paulu, Pauly, Pauw, Pauwel,Pauwel, Pauwels, Pavel, Pavla, Pavlia , Pavlik,Pavlina, Pavline, Pavlinka, Pavlounia, Pawl, Pl, Pleins, Pol, Polu, Poul , Poulus. Paesi cit: Friuli (28 ghjennaghju). Cf. Paulu (29 Ghjugnu) Vitale h mortu in Alessandria d'Egittu versu l'annu 625. Avia 60 anni quand'ellu si ramint ch, secondu u Vangellu di San Matteu, e prustitute, ancu elle, avianu di rittu u Paradisu. Allora, part da Gaza di Palestina, duv'ellu campava cum' un rimi tu, si ne and in Alessandria duv'ellu ci era da f. Quall, u ghjornu, dumandava a limosina in casa di i ricchi. Fattu notte, andava i

n u quartieru duve isse donne facianu u so travagliu. Tutte e sere, sceglia a pi malavviata a si purtava in una cameruccia ch'ellu avia appegiunatu, dopu avelli datu u doppiu di ci ch l'altri pagavanu. Cust, li cuntava u stalvatoghju di a pecur a persa, cum'ellu h statu contu da San Lucca, pregava cun ella , le volte, li ries cia falli cambi vita. U vescu truv e so fatture scandalose u fece imprigiun. Li rese a libertt dopu ch tut te e prustitute sianu venute sottu e so finestre falli u campanacciu. Un ghjornu, un rofianu, ch avia persu e donne ch'ellu sfruttava, li dete una cult ellata. A' Vitale li riesc rientre in a so camera , nanzu di more, scrisse nantu u na tavuletta: "Citatini d'Alessandria, n aspettate dumane per cunvertevi, ma, per ghjudic, aspettate u ghjudiziu finale". Etimolugia: da u lat. "vitalis" (ch h vita, pienu di vita, ch d vita). Casate: Vitali, Vitani, Viale, Viali. Paesi cit: Bologna, Ravenna. Cf. San Vitu. 12.I. Santa Tassiana. A Beata Margherita. Si s pocu nunda di issa Santa Tassiana ch ghjera venerata da i Latini, i Grechi, i Slavi. Secondu una legenda scritta in grecu, tradutta in latinu, po attribuita Santa Ma rtina, serebbi stata marturiata in Roma in i primi seculi di u Cristianisimu. Certi pretendenu ch Santa Tassiana, festighjata u 12 ghjennaghju, Santa Prisca, f estighjata u 18, Santa Martina, u 30, serebbinu a listessa persona. Etimolugia: forse da u lat. "Tatius", nome di persona. Nomi: Tagra, Talna, Tana, Tanas, Tanaquil, Tania, Tanja, Tany, Tanya, Tassiana, T assianu, Tatia, Tatiana, Tatiane, Tatien, Tatienne, Tatjana, Tiana. Margherita Bourgeoys, nata in Troyes, dipartimentu di l'Aube, morta u Canad in u 1700, era a figliola di un cummerciante sciampagninu, babbu di dodeci figlioli. A' 33 anni, franc u mare Atlanticu c unipochi di migranti ch andavanu pupul u campu militare di Ville-Marie, a futura cit di Monreale. Quall, fece a stitutrice. F a pr ima stitutrice laica di u Canad francese. In u 1676, fece a Cungregazione di a Madonna, una cungregazione ch n ser ricunnusci uta da u vescu ch una vintina d'anni dopu. E sore avianu assai libert n facianu mic ca u votu perpetuu cum' l'altre sore. Surtianu, facianu scola e zitelle, denduli pi educazione ch struzzione, fendune future moglie mamme cumu si deve. Una di isse sore f un castigu per Margherita. Avia cunversazioni c certe anime di u Purgatoriu ch li cuntavanu ch a superiora era in peccatu murtale. Isse discursat e c l'anime dannate duronu quattru anni sinu ch'ella f rimandata in Francia. Allor a Margherita ritruv a pace guvern u so istitutu torna tredeci anni. In u 1693, det e a so demissione pass l'ultimi sette anni di a so vita preg. Etimolugia: da u persianu "margiritis" (perla). U fiore h statu chjamatu cus per v ia ch, avanti di apresi, si assumiglia una perla. Nomi: Daisy, Greda, Gredel, Greet, Greta, Gretal, Gretchen, Grete, Gretel, Greth el, Gretus, Grietje, Guite, Madge, Mag, Magali, Magerete, Maggi, Maggy, Maguelon ne, Maguerie, Maidie, Mairead, Mairghread, Maisie, Marga, Margalo, Margaret, Mar gareta, Margaretha, Margarethe, Margarethus, Margaretta, Margarette, Margaride, Margarita, Margaritka, Margarte, Marge, Margerie, Margery, Marget, Mrget, Margett e, Margherita, Margie, Margit, Margo, Margory, Margot, Margotton, Margoucha, Mar grethus, Margrieta, Margrit, Marguerita, Marguerite, Marhad, Marharid, Marjorie, Marjory, Maroussia, Meg, Mergit, Meta, Mog, Pag, Pegg, Peggie, Peggy, Rita, Rito cha. 13.I. Santu Ilariu. Ilariu h natu versu l'annu 315 in Pictavi (l'attuale cit di Poitiers, dipartimentu di a Vienne) in una famiglia nobile pagana. Era maritatu avia una figliola. Stu diendu a filosufia, punendusi quistioni, h trovu e risposte in a Bibbia. E' ghj cu s ch'ellu s'h fattu cristianu. Dopu battizatu, h vulsutu cunverte a moglia a figlio la. Elettu vescu di Pictavi 35 anni, si stacca fisicamente da a moglia per n scun tralla pi ch l'altare. C San Martinu - ch avia abbandunatu l'armata per esse u so el evu - cumbattianu per una vera fede cristiana.

A' l'epica, l'Imperatori pruvavanu impone l'arianisimu c a speranza di ristabilis ce a tranquilit in l'Imperu. L'arianisimu era una duttrina comuda. Ci era Diu... po ci era Ghjes, un omu ch avia assai qualit divine, allora ch a Chjesa latina, p u p i, addimettia a Santissima Trinit. Santu Ilariu, omu d'azzione scrittore di valore, cumbatt l'arianisimu c accaniment u. E' cus f esiliatu per quattru anni in Frigia. F in issa regione di l'Asia minore ch'ellu h cumpostu u so famosu libru "De Trinitate" ch divent u vademecum di i par titanti di l'ortodussia. S'ellu h vultatu in i do lochi, h ch i veschi ariani di l' Asia minore n dumandavanu ch sbarazzassine. Rivenutu in a so dioccesi l'annu 360, h mortu sette anni dopu. Dicenu ch Santu Ilariu era un omu caritatosu, bravu assai simpaticu. A' ch u vedia una volta diventava u so amicu. Etimolugia: da u lat. "hilaris" (alegru). Nomi: Allaire, Glares, Guilarka, Hlier, Hilar, Hilaria, Hilarie, Hilario, Hilario n,Hilarius, Hilary, Hillary, Hillery, Ilari, Ilaria, Ilarion, Ilarione, Ilariouc hka, Ilariu, Ilarka, Ilaro, Klres, Lariocha. Paesi cit: Parma, Poitiers, Luon. 14.I. Santa Nina. Nina serebbi una giovana cristiana fatta prigiunera purtata in a capitale di a G eorgia versu l'annu 337. Cust campava ritirata. Nimu sapia da duve ella venia, ne mancu cume ella si chjam ava. L'avianu cugnumata Cristianina, per via di a so religione, , l'accorta, Nina . Per f penitenza, Nina purtava una camisgia di pilone nantu a pelle. Un ghjornu gu er un zitellu cuprendulu c issa camisgia. A regina, ch si ne muria di un male stranu, ebbe nova di u fattu, a mand circ. A ri sposta di Nina f ch un era fatta per entre in un palazzu. Allora a regina s'h fatta purt in casa di Nina, ghj guerita. H certa ch a vulia ricumpens, ma Nina n volse nunda disse: "S' vo vulite fammi piac, atevi cristiani, voi u r". E' a regina si fece cristiana. Si cunvert ancu u r, ma pi tardi. Un ghjornu ch'ellu era caccia si trova in pericul u mezu animali salvatichi, prumette, s'ellu ci sorte vivu, di fassi battiz. Contanu din ch, dopu, l'imperatore Custantinu Secondu (337-340) li mand dui veschi per battiz tutti l'abitanti di a capitale. H cus ch a Georgia h diventatu un paese ca tolicu, c Santa Nina cum' patrona. Etimolugia: da u lat. "christianus" (cristianu) Casate: Christiani, Cristiani. Nomi: Carsta, Carsten, Chrtien, Chrtienne, Chris, Chrissy, Christe, Christel, Chri stelle, Christin, Christian, Christiana, Christiane, Christie, Christina, Christi ne, Cristiano, Karsten, Kerst, Kerstin, Khristocha, Kirsten, Kristian, Kristiane , Kristina, Kristine, Nina, Stijn, Stina, Stinke, Tina. 15.I. Santu Remigiu. Santu Mauru. Remigiu h un santu d'urigine gallica, mortu versu l'annu 530. Durante settanta an ni f vescu di u capilocu di a trib di i Remi, l'attuale cit di Reims, in u dipartim entu di a Marne. H cunvertitu Clodoveu, u r di i Franchi, l'h battizatu a notte di Natale di l'annu 496. Remigiu era un omu assai eloquente d'alta virt. Un' si s s'ellu si chjamava veradi mente Remigiu o s'ellu h statu chjamatu cus per via di a cit di Remi. Ci s ch pretend enu ch'ellu si chjamava Remediu. Etimolugia: da u germ. "ragin" (cunsigliu) "waldan" (dirige, cumand). Nomi: Miek, Rehm, Rem, Remey, Rmi, Remies, Remigia, Remigio, Remigiu, Remigius, Rm y. Paesi cit: Reims (trasl. 1u uttobre). Mauru avia una trentina d'anni di menu ch San Benedettu (u celebre fundatore di l 'Ordine benedittinu di Monte Cassinu) ch u cunsiderava cum' u megliu di i so disce puli. U mand f un cunventu Castellu Fossatu, l'attuale Saint-Maur-des-Fosss, sette chilometri da Parigi. H mortu u 15 ghjennaghju 584. In u 1618, quandu Dom Bernardu, direttore di u cullegiu di Cluny, h vulsutu rifur

m l'Ordine di i Benedittini, h creatu una cungregazione l'h datu u nome di San Maur u. Etimolugia: da u lat. "Maurus" (Africanu di a Mauritania), da una parulla greca ch vole d "scuru". Casate: Maurizi, Moracchini, Moraccini, Morelli, Morellini, Moreschi, Moretti, M ori, Moroni. Nomi: Maolmuire, Maur, Maura, Maurelius, Maurice, Mauricette, Mauricia, Mauricio , Maurie, Maurilia, Maurille, Maurin, Maurino, Maurita, Maurits, Maurizia, Mauri zio, Mauriziu, Mauro, Mauru, Maurus, Maury, Mavr, Mavra, Mavriki, Meurig, Meuris se, Moor, More, Moric, Morics, Moris, Moritz, Morrell, Morris, Morus, Seymour. 16.I. Santu Marcellu. Marcellu h statu papa in l'anni 308 309, tr anni dopu a fine di a persecuzione di Dioclezianu. Tandu, i cristiani ch, dopu av rinnegatu a so fede, dumandavanu u per donu, eranu numerosi. Marcellu l'h impostu penitenze tantu dure ch si s rivultati a nu messu u disturbu in a cit di Roma. Per ristabilisce a pace, l'imperatore Masse nziu h scacciatu u papa, ch ghj mortu pocu tempu dopu. L'anu sepoltu in u cimiteriu di Balbine, via Adreatina. A celebrit di Marcellu vene soprattuttu da a "Messa di papa Marcellu", cumposta d a Palestrina u seculu XVI. Etimolugia: da u nome lat."Marcus", c u significatu: dedicatu u diu Marte. Casate: Marcellesi, Marcelli, Marcellini, Sammarcelli. Nomi: V. Marcu (25 aprile). Paesi cit. In Corsica: Aleria, Barbaghju.- Aregnu, Belgud, Bigornu, Brusticu, Cort i, a Croce d'Ampugnani, Santa Lucia di Moriani, Zalana... Prutezzione: palafrineri o stallieri. 17.I. Santu Antone abbate, dettu din Antone Magnu, o Antone di u porcu, o Antone di mez u ghjennaghju per n cunfondelu c Antone di Paduva, festighjatu u 13 ghjugnu. Antone h natu in Egittu versu l'annu 255. A' l'et di vinti anni, leghjendu u Vange llu di San Lucca, truv ste parulle di Ghjes: "Vendi ci ch t ai, dallu i poveri, segu tami". Cus fece. Si n'and in u desertu, dentru un castellu abbandunatu. Ci pass una vintina d'anni c un porcu ch l'avia raghjuntu. Quandu ellu pregava, u porcu facia u tazzu; a notte li facia vede bellissime donne. Era u diavule. Quand'ellu ebbe cinquanta anni, Antone h statu raghjuntu da altri ch vulianu camp s ulitarii. E' cus s nati munasteri di rimiti, d'omi spernucciati nantu un certu reg hjone, ma cuntrullati da un abbate. Sette anni dopu, l'h chjappa torna a voglia di camp solu, ghj partutu versu u Mare Rossu. H mortu u 17 ghjennaghju di l'annu 356; avia pi di centu anni. Etimolugia: forse da "Antonius", casata rumana. Casate: Antognetti, Antonelli, Antonetti, Antoni, Antonietti, Antonini, Antoniol i, Antoniotti, Tognati, Tognetti, Togni, Tognini, Tognoli, Tognotti, Tonelli, To niati, Toninelli, Tonioli . Nomi: Anthony, Antoine, Antoinet, Antoinette, Antoinon, Anton, Antone, Antonella , Antoni, Antonia, Antonien, Antonienne, Antonin, Antonine, Antunietta, Tognu (V . Santu Tognumaria Zaccaria, 5 lugliu, Santu Tognumaria Claret, 24 uttobre), Toi nette, Toinon, Toni, Tonies, Tonia, Tonio, Toniu, Tony, Tugnu, Tunietta. In Corsica, in u 1981, u nome Antone venia u secondu rangu di i nomi maschili do pu Ghjuvanni. Era quellu di 68 omi nantu mille. Antunietta era u quartu rangu di i nomi feminili dopu Maria, Ghjuvanna, Francesca. Era quellu di 23 donne nantu mille. Paesi cit: Ampurias in Sardegna. In Corsica: Aiacciu, Aregnu, Campumoru, Casalabr iva, Figarella, u Lucu di Venacu, Mezavia, Partinellu, i Pughjali di Muru, a Riv entosa, San Gavinu di Fiumorbu, Serra di Ferru, Siscu. Prutezzione: Santu Antone prutegge l'animali dumestichi. U preganu p e malatie di a pelle p e malatie appigliaticcie. Pruverbii: San Lurenzu gran calura, Sant'Antone gran friddura, l'una l'altra poc u dura. Santu Antone di Paduva, cf u 13 ghjugnu. 18.I.

Santa Priscilia. Santa Liberata. Santu Leobardu. Di Liberata n si s nunda; di Priscilia, pocu, ancu s'ella h cunsiderata da certi cu m' a prima martira cristiana. Ma quandu ella h stata marturiata n si s. A' ch dice tr l'annu 45 l'annu 54, l'epica di Claudiu Tiberiu Primu, ch dice tr l'annu 268 l'ann u 270 i tempi di Claudiu Secondu dettu u Gotticu. U cultu vene da ci ch, in Roma, nantu a via Salaria nova, ci h una catacomba detta catacomba di Santa Priscilia. Etimolugia: da u lat. "priscus" (anticu). U nomer era assai in usu in Roma, i pr imi seculi. Si trova in l'Atti di l'Apostuli in a lettera di San Paulu Timoteu. H statu rimessu a moda da i puritani inglesi. Nomi: Illa, Pris, Prisca, Priscilia, Prisciliano, Priscilla, Priscillian, Prisci llien, Priscillienne, Priscilo, Prisco, Priscu, Priscus, Prisk,Priska, Priskilla , Prisque, Prissie. Leobardu era di famiglia ricca pass a so giuvent studi e Belle Lettere. U so primu frastornu f quandu u babbu li disse ch'ellu li avia buscu una zitella cumu si dev e. Ellu, ch n tenia maritassi, n disse micca di n, ma si ingeni f pazient u babbu, hendu u Signore ch'ellu li venga in aiutu. L'aiutu l'ebbe, ch u babbu si morse. A llora, dete a zitella un fratellu pi giovanu si ne and in Turone, l'attuale cit di Tours, preg nantu a tomba di San Martinu. In Turrone fece a cunnuscenza di San Gregoriu, u famosu autore di una storia di i Franchi, un Alvergnese cum' ellu. E' diventonu amichi. Leobardu tenia a sulitutine. Cumpr una grotta, a ingrand, ci fece dui finestrini, camp cust 22 anni preghendu studiendu e Sante Scritture. Per vive, fabricava carta pecura a vendia. Gregoriu li purtava libri. U decesimu mese di l'annu 592, Leobardu si ammal. A' Gregoriu ch venia cumunicallu , disse: "n ghjunghjeraghju micca Pasqua". U 18 ghjennagghju cullava in Paradisu. Nanzu di spir, avia dettu, u frate ch u curava, di sorte... morse mezu l'anghjuli . Etimolugia: da u lat. tardiu "leopardus", da u gr. "leopardos" da "leon" (leone) pardos (pantera). Casate: Leopardi. 19.I. Santu Appianu. Santu Canutu. Appianu era vescu in l'Africa di u Nordu quandu, in l'annu 428, ghjunsenu i Vand ali. F esiliatu in Corsica c San Fiurenzu San Vendemiale. Tutti tr s stati impiegati f a legna in e fureste sopra Sagone, ma truvonu ancu u tempu d'evangeliz u paese. Quand'elli s vultati in Africa s stati marturiati. Etimolugia: ? Paesi: Sagone, u Borgu di Marana. Appianu avia una chjesa in a pieve di Verde , i n Niolu, sopra Corscia, ci h un locu dettu Sant'Appianu. Canutu, natu in u 1040, era u r di u Danimarca. I primi anni di u so regnu tuttu andava b megliu. Ma, quandu Guglielmu u Cunquistadore si stabil in Inghilterra, pa rt per cacciaccilu. A spedizione f un disastru... ghjera custata caru. Allora Canu tu cre un impositu nantu a nubilt. I nobili si s rivultati n'anu ancu prufittatu pe r n pag e decime ecclesiastiche. Un ghjornu ch u r era a messa in a chjesa Santu Albanu, l'avertenu di a ghjunta di i ribelli. Invece di preparassi l'attaccu, s'h cumunicatu, a dichjaratu ch'ellu perdunava i so nimichi, s'h stracquatu, e braccie in croce, s'h messu preg. I cungh jurati s entrati in chjesa l'anu massacratu. Era u 10 lugliu 1086. Etimolugia: forse da u bassu lat. "canutus" da "canus" (biancu). Forse din da u g erman. "knutr" (arditu, risulutu), u nome Knut essendu assai adupratu in u nordu di l'Europa. Paesi cit: Canutu (Knut in Danese) h u Santu Patrone di u Danimarca. Nomi: Canudo, Canute, Canuto, Canutu, Knud, Knut. 20.I. Santu Bastianu. Santu Fabianu Bastianu serebbi un Milanese marturiatu in Roma un 20 ghjennaghju sepoltu in e c atacombe di a via Appia. Era digi onuratu da dui seculi quandu, u seculu sestu, h nata una legenda. Secondu issa legenda, Bastianu era un bellu ufficiale ch passava u so tempu succo rre e vittime cristiane di a persecuzione urganizata da l'imperatore Dioclezianu

. Da a stizza, l'imperatore l'h datu l'archeri ch l'anu matraversatu di frezze. A veduva, Irena, vense pigli a salma di Bastianu per dalli una sepultura. U marti ru respirava sempre. U si h purtatu in casa, l'h gueritu, l'h dumandatu di stassine piattu. Ma Bastianu, pi decisu ch mai, s'h impustatu per vede l'imperatore dumanda lli a libert p i cristiani. Quellu l'h fattu tumb bastunate, cum' un cane. A legenda h piaciutu tantu ch si ne s servuti pittori, musicanti pueti. Etimolugia: da u grecu "sebastos" (carcu d'onori, venerabile). Casate: Bastianacci, Bastianaggi, Bastianelli, Bastianesi, Bastiani, Bastianini, Sebastiani. Nomi: Basch, Bast, Bstel, Basten, Bastiaan, Bastian, Bastiana, Bastiano, Bastianu , Bastiat, Bastien, Bastienne, Bastin, Bastina, Baustian, Sebass, Sbastian, Sebas tiana, Sebastiane, Sebastiani, Sebastiano, Sbastien, Sbastienne, SebestyenSeva, Se vastiana, Sevastiane, Wastel. Paesi cit: Roma, Mannheim, Palma, Soissons, Oetting, Chiemse (trasl. 9 dicembre). In Corsica: Arbellara, Castineta, Chigliacci di Campulori, Munticellu, u Silvare cciu, a Verdese. Prutezzione: pulizzeri. Fabianu era un laicu fattu papa in 236, mortu martiru u 20 gjhjennaghju 250. Etimolugia: da "Fabius", casata rumana, da "faba" (a fava). Cugnomi simili eranu assai in usu in l'Antichit: Ciceru venia da "u ceciu" Lentulu da "a lentichja". U nome Fabianu s'h spartu in Inghilterra i seculu XIII. A u seculu XIX ci h nata a "Fabian Society", creata in l'onore di Fabiu Cuntactor, un omou puliticu rumanu di u seculu terzu nanzu Cristu, suciet ch ghj diventata u Partitu travaglistu. Ne facianu parte i rumanzeri B. Shaw H.Ghj. Wells. Casate: Fabiani. Nomi: Faba, Fabia, Fabian, Fabiana, Fabiane, Fabiano, Fabianu, Fabianus, Fabie, Fabien, Fabienne, Fabiola, Fabion, Fabis, Fabiu, Fava. Litteratura: u feminile Fabiola h statu messu a moda da u rumanzu di Wiseman in u 1845. 21.I. Santu Fruttuosu. Santa Gnese. Fruttuosu era u vescu di Tarragona, in Spagna, quandu ellu h statu marturiatu, u 21 ghjennaghju di l'annu 259. D'ellu n'anu parlatu u puetu Prudenziu Santu Agustinu, po, in u 1935, anu public atu a so passione ch serebbi stata scritta da un testimone di l'epica. Fruttuosu era statu arrestatu c i so dui diacuni, avianu passatu a nuttata in pri gi preg. U lindumane, u ghjudice li disse: - S dunque vescu? - I, rispose Fruttuosu, s vescu. - D piuttostu ch t ere vescu, disse u ghjudice. E' u cundann esse brusgiatu c i so diacuni. Quandu elli funu messi nantu u legnaghju, un suldatu cristianu s'avvicin li disse : - Prega per m. - Pregheraghju per tutta a Cristianit, da l'Oriente l'Occidente, disse Fruttuosu. Nantu u legnaghju, i tr omi eranu stati liati arritti. I canapi funu i primi brus gi. Allora si s indinuchjati s morti preghendu. U lindumane, i cristiani di u paese eranu venuti per racoglie e cendere di Frutt uosu dalli una sepultura quandu elli anu intesu a voce di u Santu ch dicia: - Las ciatele st, ch un omu fidu Ghjes n p av un onore particulare. Etimolugia: ? Paesi cit: Segovia, Tarragona. In Corsica: Cagnanu. Gnese era una zitella di tredeci anni, marturiata in Roma tr l'annu 250 l'annu 30 6. H morta vuluntaria p a so fede, curaggiosa davanti u boia. U martiriu d'issa zi tella h cumossu tutti i cristiani di l'Imperu, Gnese h diventata un persunagiu di legenda. A legenda conta in l'Occidente n h micca a listessa ch quella conta in l'O riente. Secondu i Latini, Gnese ricusa i sacrifizii i dii pagani. A leganu un piottulu, li solcanu e carni c unghje in ferru. A ghjente pianghje. Ella h tutta gioia. Pare chji giuvanotti si prisentanu per liberalla spusalla. Gnese li dice: "Fidanzatu n'aghju digi unu, Ghjes". E' po dice u boia: "Spicciatevi ch m'aspetta". E' u boia li taglia u capu. Secondu i Grechi, Gnese era di famiglia nobile, u guvernatore avia decisu di fal

li rinneg a fede cristiana. A porta in una casa c e prustitute. Quella zitella par e un anghjulu nisunu omu h u curaggiu di prufittanne. For di unu ch a li prova cas ca seccu. "St sente, dice Gnese u guvernatore, s l'anghjulu mandatu da Diu h fulmin atu istu omu bestiale, h ch n ci era altra manera per preserv a mio virginit; ma eiu u vogliu risuscit". E' cus face, prima d'esse brusgiata. Etimolugia: da u grecu "agn" (pura, casta). U lat. "agnus" (agnellu) h fattu cunfu sione a santa h aspessu riprisentata c un agnellu in collu. Nomi: Agns, Agnese, Agneta, Agnete, Gnese. Litteratura: U nome francese Agns, utilizatu da u Medievu, si h spartu ancu pi dopu a pezza di Molire: "L'Ecole des Femmes", scritta in u 1662, duve Agns h una niscen tre. Arricurdatevi a frasa: "Le petit chat est mort". 22.I. Santu Vincensiu. Vincensiu era un diacunu spagnolu natu in Huesca, mortu in Valenzia l'annu 304. Era un oratore tremendu. U vescu di Saragossa, ch ghjera tartagliulu, l'avia fatt u diacunu incaricatu di f e prediche. Arrestati tramindui, i mandanu in Valenzia. U guvernatore di a pruvincia princip ia per interrug u vescu. Quellu, da a paura, n pudia cacci una parulla. U guvernato re si rallegrava digi, persuasu ch i dui omi accettavanu di rinneg a fede cristiana . Allora, Vincensiu intervene, eloquente cum' sempre, incuraggitu da i sguardi pi etosi di u vescu, spiega ch nunda i impediscer d'esse fidi a duttrina di u Cristu. Vincensiu h messu a tortura. Mentre ch'elli u sgranfigneghjanu c unghje di ferru, ch'elli u brusgianu picculu focu, ellu st intrepidu. H mortu pianu pianu, cantendu salmi. Etimolugia: da u lat. "vincentius" (ch vince). Casate: Vincensini, Vincentelli, Vincenti. Nomi: Cencio, Cente, Centina, Centinus, Kenia, Nencio, Sensen, Sent, Uinsionn, V icencia, Vicencio, Vicenta, Vicente, Vicentius, Vikacha, Vikenti, Vin, Vince, Vi ncensia, Vincensiu, Vincent, Vincente, Vincentius, Vincenz, Vincenza, Vinzene, Z ens, Zenzel, Vikentia. Paesi cit: Vicenza, Cortona, Lisbona, Oporto, Leon, Valenza, Saragozza, Berna. 23.I. Santu Ghjuvanni u Limusinariu. Ghjuvanni h mortu in 619 o 620, in l'isula di Cipru duve ellu era natu. Era un anzianu funziunariu imperiale, veduvu, digi attempatu, quandu elli u fecen u patriarca d'Alessandria... parte. -"Quantu s qu i mio patroni?" disse ghjunghjendu. U fighjavanu imbasgialiti: "I qua ntu ci h poveri in stu paese? S elli i mio patroni. S elli ch riprisentanu u Signore nantu sta terra". Poveri n'anu trovu settemila cinquecentu ch, oramai, ogni ghjornu, ebbenu a so li mosina. Quandu elli dicianu Ghjuvanni: "Attenti! ci s ch vi burlanu. Facenu i poveri, ma n s!", Ghjuvanni rispundia: "S vo n erete cus curiosi, n sapereste s'elli mi burlanu o n. Gueritevi di issa curiosit, lasciate f, sinn vi ghjunghjer u zimbu. Eiu preferiscu esse burlatu centu volte, piuttostu ch di trasgredisce una volta a legge di a ca rit." U miraculu era ch u bursellu n viutava mai. Avia datu una barca nova un piscadore, ch a vechja si n'andava in pezzi, quellu n sapia cumu ringraziallu. "Ringraziemu inseme u Signore" disse Ghjuvanni. In chjesa, ci eranu ch si ne surtianu nanzu a fine di l'uffiziu. Un ghjornu, Ghju vanni lasci l'altare , vestutu da vescu, pasturale in manu, si n'and fora cun elli. "O zitelli, u pastore deve st c e so pecure. Ma ci vurebbi ch'o mi sparti in dui, ch ci s ch s restati dentru". Pi nimu esc nanzu a fine di a messa. Scacciatu da Alessandria durante l'invasione di u 619, Ghjuvanni rientr in l'isul a nativa, morse qualch mese dopu. Etimolugia: da l'ebraicu "Yohann" (Diu ti h aggraziatu). Paesi cit: Roma, Parigi (9 aprile), in Oriente (11 nuv.), Monacu. V. Ghjuvanni (27 dicembre). 24.I. Santu Francescu di Sales.

Francescu, figliolu di u marchese di Sales, h natu in u 1567 u castellu di Thoren s (in l'attuale dipartimentu di Haute-Savoie). H fattu i so studii, da chjucu in Annecy, da 14 21 annu in Parigi, da 21 24 anni in Paduva. A' 26 anni h urdinatu p rete da u vescu du Ginevra ch, l'annu dopu, u manda circ di cunverte i Calvinisti di u Chablais. A' 32 anni h cuaghjutore di u vescu ch l'h fattu prete , tr anni dopu, li succede. A so dioccesi era chjuca avia pochi catolichi; Arrigu Quartu di Fra ncia, ch cunsiderava ch'ellu avia tutte e qualit, li prupunia megliu in i so Stati . Francescu rispose: "Un' rinnegu micca a donna povera ch'o aghju spusatu per pi glianne una altra pi ricca pi bella". Un' impedisce micca ch, aspessu, andava in Fr ancia predic. In u 1604 - h tandu 37 anni - scontra, in Digione, duve ellu era andatu predic a Q uaresima, Jeanne de Chantal (a mammone di a futura Madame de Svign), creanu inseme a Cungregazione di e sore di a Visitazione. U 28 dicembre 1622, more in Lione duve ellu avia accumpagnatu u duca di Savoia c um' cunsiglieru puliticu. San Francescu dicia: "U peghju di i vigliacchisimi h u scuraggimentu". H cunsidera tu cum' unu di i megliu scrittori di l'epica. U so capu d'opera h l' "Introduction la Vie dvote", scrittu in u 1607 u 1608 p a so cucina, Madame de Charmoisy, per s piegalli e virt ch una donna nobile p acquist c una vera fede. Etimolugia: forse da u german. "frank" (curaggiosu), forse da u nome etnicu di i Franchi. Paesi cit: Annecy, Chambry. Prutezzione: scrittori ghjurnalisti. 25.I. A cunversione di San Paulu San Paulu, l'Apostulu, natu in Turchia, era un Ghjudeiu di citatinanza rumana ch avia studiatu in Ghjerusalemme. A so cunversione h stata conta da ellu stessu da San Lucca. "A' m - dice San Paulu - mi si paria un duvere d'av cumbatte Ghjes u Nazareu. In Gh jerusalemme, aghju messu in prigi una massa di i so discepuli, mi rallegrava quan du ch'elli eranu cundannati morte. Aspessu, in e sinagoghe, l'aghju marturiati p er ch'elli rinneghinu a so fede. Era talmente furiosu ch andava circalli in e cit strangere. "F cus ch s andatu in Damascu per incatenanne unipochi purtalli in Ghjerusalemme. "Ci avvicinavamu da a cit, eiu i mio cumpagni, quandu, versu meziornu, una luce p i forte ch u sole ci accec, cascheimu in terra." "E' tandu, una voce disse: - Perch mi persecuteghji? "E' eiu dissi: - Quale s, signoru? "A voce rispose: - S Ghjes, u Nazareu, quellu ch t persecuteghji. T'aghju sceltu per esse u mio testi mone davanti i Ghjentili, per annunzialli qualcosa, per ch'elli credinu in m, pas sinu da e tenebre a luce, ottenghinu, c u perdonu di i so peccati, a lascita di D iu. Alzati, entri in cit, ti spiegheraghju. Paulu era sempre cecu. I cumpagni u guidonu tenendulu p a manu, ghjunsenu in un c ertu Ghjuda. Un omu, ch si chjamava Amania, li disse: - U Signore mi manda per rendeti a vista datti u Spiritu Santu. L'h impostu e mani, l'h battizatu. E squame ch ghjeranu nantu l'ochji casconu. Ellu ch ghjera statu dui ghjorni senza manghj senza beie, si messe tavula manghj. E', dui ghjorni dopu, si n'and sparghje a duttrina di Ghjes Etimolugia: da u lat. "paulus" (chjucu) Paesi cit: Roma, Bologna, Massa, Lombardia, Berlinu, Avignone, Cluny, Brema, Lond ra, Saragozza, Valladolod (trasl. 16 aprile), V. Paulu (29 ghjugnu). Nanzu, u 25 ghjennaghju, si celebrava a memoria di frate Franceschinu di Ghisoni . Si chjamava Orsu Francescu. Era natu u 17 dicembre 1777, figliolu du Martinu Muc chielli d'Anna Gregori. Da chjucu, h persu u babbu, po, 11 anni, a mamma. U si an

u pigliatu i frati di u cunventu di Ghisoni. A' 21 annu, si ne h andatu in Roma duv'ellu avia un ziu medicu. U 24 uttobre 1800 h entratu ind'i Franciscani , u 26 uttobre 1801, facia prufessione di voti munast ichi. H dumandatu u Signore a grazia di n esse prete u Signore l'h statu sente danduli u mal cadutu. H campatu in u ritiru di Civitella, l'attuale Bellagra, accantu Subiacco, cum' u s o cumpatriotu San Teofilu di Corti. H mortu 54 anni, u 25 ghjennaghju 1832. Franceschinu avia u donu di f i miraculi di prufetiz. U patre superiore l'avia dum andatu quand'ellu vulia more. Ellu rispose: "Aspettu i vostri ordini". Allora, m entre ch'elli cantavanu u salmu "Laetatus sum", e parulle: "in pace in idipsum d ormiam et requiescam", h resu a so anima Diu. A Sacra Cungregazione di i Riti l'h dichjaratu Venerabile in u 1848. 26.I. Santa Paula. I Santi Timoteu Tittu. Paula era una signora rumana nata l'annu 347. A' 17 anni s'era maritata avia avu tu cinque figlioli, quattru femine un maschju. A' trentadui anni perde u maritu ch'ella tenia assai. Cerca rifugiu in a religio ne frequenta un circulu di donne di l'aristocrazia creatu da Santa Marcella dire ttu da San Ghjilormu L'annu 385, Ghjilormu parte p a Terra santa. Certe donne si ne vanu cun ellu. Pau la u seguita, purtendusi una di e figliole ch si chjamava Eustacchia. A' Bettelemme, Paula face dui munasteri, unu per Ghjilormu i so discepuli, l'alt ru per ella e so cumpagne. Ghjilormu facia travaglii di scrittura, traducendu a Bibbia. Ella li dava di ch c amp, circava di tranquillizallu, ch ghjera un omu assai suffisticu. H morta u 26 ghjennaghju di l'annu 404. Avia 57 anni. A figliola, ch ser canunizata ancu ella, l'h chjusu l'ochji l'h interrata accantu a casa duve ellu era natu Ghj es. V. Paulu (29 ghjugnu) Paesi cit: Roma, Parigi (22 ghjugnu). Timoteu Tittu eranu dui cullaburatori di San Paulu l'Apostulu. Timoteu, figliolu d'un babbu grecu d'una mamma ghjudeia, San Paulu l'avia trovu in l'Asia minore, l'avia cunvertitu battizatu. Da tandu, u s'avia purtatu cun el lu da a Macedonia Roma. Tittu, ellu, era digi cunvertitu quandu San Paulu l'h scontru in Antiocca. U si h p urtatu in Ghjerusalemme, , po l'h mandatu in Grecia, in altr, sparghje a duttrina di Ghjes. H mortu in l'isula di Creta duve ellu avia intruduttu u Cristianisimu. Etimolugia: Timoteu:da u grecu "tima" (aghju rispettu) "theos" (Diu). Tittu: da u nome latinu di persona, Titus. Casate: Timotei. Nomi: Theus, Thiemo, Tim, Timetheus, Timmie, Timms, Timmy, Timo, Timofej, Timote a, Timoteo, Timoteu, Timothe, Timothy, Tiomoid. Paesi cit: Roma (24 ghjennaghju), Parigi (31 marzu), Custantinopuli (trasl. 24 fe rraghju). 27.I. Santa Divota. Santa Anghjula Merici. Divota h a santa patrona di a Corsica di a principalit di Monacu. Secondu vechji s critti, tradizioni legende, eccu ci ch p esse a so storia: Divota serebbi nata nantu l'attuale territoriu di a cumuna di Lucciana, in un lo cu chjamatu Querciu, quattru chilometri da l'antica cit di Mariana, versu a munta gna. H stata allevata da una balia cristiana , c d'altre cristiane, andava preg in a grot ta di a Nepiticcia ch si trova accantu u paese di u Borgu. Era prutetta da un certu Ticchiu, patriziu senatore. Tandu - simu u principiu di u seculu Terzu - a Corsica dipendia da u prefettu rumanu di a Sardegna, chjamat u Barbaru. Quandu Barbaru ghjunse in Mariana, dumand ch omu li metti in manu i cristiani. Tic chiu ricus f avvelenatu. Divota more marturiata. Tandu, un prete un diacunu arrubanu u so cadaveru, u imb

alsameghjanu, u mettenu nantu una barca per purtallu in Africa, ma una culomba g uida a barca versu u portu d'Ercule, l'attuale Monacu, tr Nizza Vintimiglia. E' c us h stata sepolta cul. A' u XVIImu seculu, i Ghjesuiti di Bastia anu ottenutu qualch reliquia di a santa . In u 1731, i patrioti corsi in guerra contru Genuva, aduniti in u cunventu di u Boziu, anu pruclamatu Santa Divota prutettrice di u Regnu di Corsica. U 14 marzu 1820, a Sacra Cungregazione di i Riti h fattu di Santa Divota a Patron a principale di a Corsica, c festa doppia uttava. Etimolugia: da u lat. devotus" ( fidatu, divotu). Casate: Devoti. Nomi: Devote, Divota, Divotu. Paesi cit: Monacu. In Corsica: Petranera. Anghjula Merici h una santa taliana nata in Desenzano in u 1474, morta in Brescia in u 1540. Orfana sedeci anni, bella ricca, avia decisu di cunsacrassi l'educazione di e zi telle. Pass trentacinque anni amparalli a duttrina cristiana po, cinque anni nanz u di more, riesc cre un istitutu ch'ella dedic Santa Orsula. Nasc cus a prima cungre azione insegnante d'Europa. L'Ursuline eranu sore libere, senza nisunu ingagiamentu. N mancu purtavanu una ve stura particulare cum' l'altre sore. Ricevianu e zitelle in i so munasteri, andav anu din f scola in e case. Dopu a morte d'Anghjula Merici, a Chjesa ublig l'Ursuline av una disciplina... una vestura. Cf S. Anghjulu, 5 maghju. 28.I. Santu Tumasgiu d'Aquino. Tumasgiu era un frate di San Dumenicu natu versu l'annu 1225 a Roccasecca d'Aqui no. Quandu i genitori u mandanu in Napuli per studi, decide di fassi frate principia u nuviziatu. A famiglia si oppone. Prova scapp per andassine in Parigi, ma dui fr atelli u raghjunghjenu in Siena u chjudenu in un castellu. Un ghjornu, provanu m etteli una prustituta in lettu. Ellu chjappa un tizzone infiaratu a ci caccia. Quandu ellu h liberatu, secondu l'ordini dati da l'imperatore Federiccu Secondu, Tumasgiu ritorna u cunventu di Napuli. Avia una vintina d'anni. A' vintiquattru anni h fattu sottudiacunu in Parigi. A' vinticinque anni h fattu p rete in Cologna. U so prufessore, tantu in Parigi ch in Cologna, era u famosu San tu Alibertu, un frate duminicanu assai sapiente, unu di i maestri di a scolastic a. Tumasgiu h diventatu prufessore ancu ellu h fattu scola in Parigi, in Roma, in Bologna in Napuli. Di ghjennaghju 1274, parte per and u Cunciliu di Lione. Per istrada s'ammala, mor e u 7 marzu in l'abbazia di Fossanova. A' San Tumasgiu, u chjamavanu u "duttore angelicu". H scrittu assai, ghj cunsidera tu cum' unu di i grandi maestri di a scolastica. A so opera principale, intitulat a "Somma teologica", s'h restata da fin. Quandu u so secretariu li dicia di compie la, ellu rispundia: Inn ch tuttu ci ch'o aghju scrittu, av mi pare paglia fenu". Etimolugia: da l'aramaicu "toma'" (picciaiu). Casate: Masi, Masia, Masetti, Masini, Masotti, Toma, Tomasi, Tomasini, Tomei, To mi, Tommasi, Tommasini. Nomi: Dehmel, Foma, Foma, Fomada, Khoma, Maas, Masetto, Maso, Massey, Tam, Tammy, Thoma, Thomas, Thomase, Thomasin, Thomasine, Thomasje, Thom, Thmel, Thomelin, Tho ms, Thum, Tom, Tomas, Toms, Tomasa, Tomasi, Tomasina, Tomaso, Tom, Tommie, Tommy, Toms, Tumasgiu, Tumasina. Paesi cit: Napuli, Roma (7 marzu), Parigi (18 marzu) Prutezzione: universit 29.I. Santu Gilda. Santu Ghjulianu l'Uspitalieru. Gilda, dettu u Saviu, era un Scuzzese fattu prete versu l'annu 518, mortu in u 5 70. H esercitatu u so ministeru in Irlanda, in Inghilterra, in Brettagna. H creatu parechji munasteri. In a penisula di Rhuis (in l'attuale dipartimentu di u Morb

ihan) si vedenu sempre e ruine di quellu ch'ellu avia fattu avanti di ritirassi in l'isula di Huat, ch ghj in faccia, una isula ch deve u so nome a so forma ("huad ", in brettone, vulendu d "anatra"). Gilda era assai struitu. Da giovanu avia studiatu a filosufia a litteratura. Etimolugia: da u nome latinu di persona "Gildo" (?) Nomi; Gilda, Gildas Di Ghjulianu n si s nunda for di una legenda. Vultendu da viaghju, u signoru Ghjulianu entre in a camera cunghjugale per basgi a moglia. Spuntava u ghjornu. Ch vede in lettu? A moglia c un omu. Tira a spada ta glia u capu tramindui. E' parte. Per istrada, trova a moglia ch ghjera andata a m essa ch li conta ch, avendu ricevutu a visita di u soceru a socera, l'avia datu u so lettu. Addisperatu di av tombu u babbu a mamma, Ghjulianu parte cum' un scemu, senza sap d uve and. A moglia u seguita. E' viaghjanu, viaghjanu... Un ghjornu entrenu in una furesta s arrestati da un fi ume grossu. Facenu una capanna per elli un picculu uspiziu p i pelegrini l'andacc iani. Ghjulianu si face barcaiolu per ch a ghjente possi franc u fiume. Moglia maritu campanu cus una trentina d'anni. Disgraziati n eranu, ch si tenianu c aru. Ma, di tantu in tantu, Ghjulianu si ramintava a so malfatta u rimorsu li ma cinava u core. Un ghjornu, ghjunghje un vagabondu leparosu ch li dumanda di fallu pass nantu l'al tra sponda di u fiume. Sbarcandu da culandi, l'andaccianu era diventatu un anghj ulu, vistutu di biancu, bellu cum' u sole. - "Sie in pace - li disse. H un pezzu ch u Signore ti h perdunatu. H ellu ch mi manda per dittila. Addiu... o piuttostu prestu." Qualch ghjornu dopu Ghjulianu a moglia murianu , inseme, cullavanu in Paradisu. 30.I. Santa Martina. Martina, vergine martira, campava in Roma u seculu terzu. Altru n si s. Ci s ch a ch jamanu Tassiana. In Parigi, u museu di u Louvre, Santa Martina h riprisentata in tr pitture di Bere ttini, pi cunnusciutu c u nome di Petru di Cortona. In una, a principale, pinta in u 1634, forzanu a santa entre in u tempiu d'Appol lu. Ella face u segnu di a croce, u tempiu si ne fala. Etimolugia: V. Martinu (13 aprile). 31.I. Santa Marcella. Santu Ghjuvanni Bosco. Marcella era una signora rumana nata versu l'annu 345. Veduva dopu sette mesi di matrimoniu, custruisce, nantu l'Arentinu, un palazzu, una specia di munasteru, un circulu di donne. Era bella, ricca, struita, assai cultivata. Era paru l'omi i pi distinti, i pi sap ienti. E' nisunu si h permessu di ridesine o di criticalla, malgradu d'esse stata a prima di e signore mettesi in vista cum' cristiana. Quandu, in l'annu 382, San Ghjilormu vult da Custantinopuli, duve ellu avia studi atu e Sante Scritture, stete in u palazzu di Marcella per spieg u Vangellu isse d onne. Tr anni dopu, i Barbari s'avvicinavanu da a cit. Ghjilormu si ne v in Palestina pur tandusi l'amiche di Marcella: Santa Melania, Santa Paula, d'altre. Marcella diss e ch'ella era troppu vechja per parte. Avia una quarantina d'anni. A' l'et di ottantacinque anni, h vistu entre in Roma l'armate di u r di i Visigoti. Per sap duve ella avia piattatu e so ricchezze, l'anu tantu pesta ch si n'h morta. Ghjuvanni Bosco, un Piemuntese natu in u 1815 in Castelnuovo d'Asti, h mortu in T urinu in u 1888. Quandu, 26 anni, s'h fattu prete, h vistu un altru prete d una frusta sulenne un pi cculu sgaiuffu. U l'h cacciatu da e mani, l'h ammasgiulatu l'h preparatu p a prima c umunione. Era tantu affettuosu, e so lezzi eranu tantu piacente, ch d'altri zitell i volsenu ampar a duttrina cun ellu. Ebbe una vintina d'elevi, po un centu. Allor a f ublicatu di dispone d'un casamentu. A prima scola di Don Bosco venia di nasce . Pianu pianu, stabilimenti simili ne fece in l'altre cit d'Italia, po in Sicilia,

u Tirolu, in Francia, in Belgica, ancu in l'Ameriaca suttana. Per occupassine h c reatu duie cungregazioni: in u 1857, quella di i Salesiani, ch h per Santu Patrone Francescu di Sales , in u 1872, quella di e sore di Maria Ausiliatrice. Etimolugia: V. Ghjuvanni (27 dicembre).

FERRAGHJU 1.II. Santa Viridiana. U Beatu Andria di Segni. Viridiana h una santa taliana nata in Castelfiorentino, vicinu Firenze, versu l'a nnu 1178. Era a figliola di un signoru, Attavanti di casata. Da zitella li piaci a di esse sola di f penitenza, ma i demonii a frasturnavanu. A' l'et di 30 anni, dopu un pelegrinaggiu in Santiagu di Compostella unu in Roma, si ritira in una cellula di u castellu paternu ci st chjusa 34 anni, sinu a mort e, u 1u ferraghju 1247, l'et di 69 anni. In quella cellula chjusa, ci entrianu quantunque i demonii pigliendu a forma di dui serpi. I so paisani venianu vedela li purtavanu roba ch'ella dava i poveri. In u 1221, h avutu a visita di San Francescu d'Assisi. In Castelfiorentino, in u 1939, anu fattu una chjesa per riceve e so reliquie. Andria di Segni, natu in Anagni l'annu 1230, h mortu in Roma in u 1302. Dopu esse si fattu frate di San Francescu, ebbe u permessu di and vive in e grotte di l'App ennini, ci ch piac pocu i soi ch tenianu a vita in suciet l'onori. Pensate ch, ch'ellu facia u rimitu, un ziu un nipote s stati eletti papa, u primu: Lisandru I V (1354-1361), u secondu: Bonifaziu VIII (1294-1303). Tramindui averebbinu vulsu tu fanne un cardinale, ma Andria ricus. Purtantu ne era assai capace. Dicenu ancu ch'ellu serebbi statu un teologu famosu, paru, o quasi, San Tumasgiu d'Aquinu, ch avia 5 anni di pi ch ellu, San Bonaventura, pi vechju di 9 anni, o Duns Scot, pi g iovanu di 36 anni. Andria avia f c u diavule, ch u persecutavanu, c l'anime di u Purgatoriu, ch venianu contalli i so guai. E gioe di u Paradisu l'h cunnusciute nanzu di more ch, ore ore , ogni ghjornu, li si paria di esseci. Etimolugia, casate nomi: Cf u 30 nuvembre. 2.II. A Madonna di a Ciriola. A Prisentazione di u Signore. Si festighjeghja a Purificazione di Maria a Prisentazione di Ghjes u Tempiu. H a f esta di a luce, secondu e parulle di Ghjes ramintate da u Vangellu secondu San Gh juvanni: "Eiu s a luce di u mondu; ch mi seguiter n ander micca in e tenebre, anzi, a ver a luce di a vita". A vigilia, o nanzu messa, u prete benedisce e candele ch danu a luce. P u pi, u nom e di a festa ramenta issa benedizzione di e candele: Candelora o Candelera in ta lianu, Chandeleur in francese, Candlemess in inglese. In Alemanu, dicenu Lichtme sse, messa di a luce. In Corsica dicenu Candilera o Candilara, ma soprattuttu Ciriola (per via di a ce ra di e candele). Un pruverbiu dice: "Ciriola, Ciriola, s'ellu ci h ventu o ragnola, di l'invernu s imu fora; s'ellu face bellu tempu, per un mese simu dentru". A sera di a Ciriola usava ch i giuvanotti andessinu f u giru di e case per buscass i un spuntinu - e grazie di u Signore, cum'elli dicianu - f i galanti c e giuvanot te. In Gjuncaghju, cantavanu da fora: O casa di lu Signore Aprite per carit, Or'ai! fatevi onore Un' si p pi aspett. E' ripigliavanu: O casa di lu Signore E' di santa carit. A' a Petra di Verde, secondu Simone Vinciguerra, cantavanu: Ciriola, Ciriola, noi dentru voi fora.

po: Fubbe grassu lu purcellu, ci derete un figatellu. Per ista ghjente ch macina, un zanettu di farina. A' ch h vigna in le Mezane, p d vinu damisgiane. Ci s ch si facianu precur per apre a porta. Tandu, i zitelli minacciavanu: A Birba st in punta C mille stacchette E' chere vendette A' ch dice di n. Ch ghjera ista Birba? Era un bastone c un spinzone, o un ancinu in punta. Quandu a ghjente ch ricevia uffria pocu, c a Birba, l'appiattu, si pudia spendic un figatel lu da a pertica, o azzing una mostosa, o fichi secchi. P u pi, a ghjente apria, ch g hjera l'usu. Ci s ch preparavanu ancu una sbuglidicciata, ma certi n aprianu per cr ep. Allora, i giuvanotti pregavanu maledizzioni: Ch casgiu o carne purcina, vi dianu u mal d'urina! O c un parl pi grassu: Quante petre ci h in istu muru, Quanti peli h u vostru mulu, Tante zecche u vostru c... ( a rima fatela da per voi). 3.II. A Gola. Santu Biasgiu. Biasgiu era un Armenu di u seculu quartu, fattu vescu di Sebbaste, l'attuale cit di Sivas, in Turchia. Certi pretendenu ch'ellu h statu laceratu da un erpice in ferru. Cus h diventatu u Santu Patrone di i carminadori di i tissaghjoli. D'altri dicenu ch u so palazzu viscuvile era una grotta meza furesta. A' ch avia b isognu d'ellu, venia vedelu cust. Venianu soprattuttu animali malati, ellu i guar ia c un semplice gestu di benedizzione. Quand'ellu pregava, l'animali stavanu tra nquilli aspettendu ch'ellu finisca. Un ghjornu, Agricola, u guvernatore di a Cappadocia, avendu bisognu di bestie fe roce p u circulu duv'elli lampavanu i cristiani, mand i so cacciadori batte a fure sta. Issi cacciadori anu trovu un attruppamentu d'orsi, tigri leoni... Biasgiu. Messu in prigi, Biasgiu cuntinuveghja f i miraculi. Rende, una povera donna, u pur chettu pigliatu da u lupu. Caccia da a gola di una zitella a lisca ch'ella si av ia ingullitu ch a stufulava. Agricola prova falli rinneg a so fede, ma n ci riesce. Allora d ordine di annegallu . Accantu, ci era un stagnu. Biasgiu s'avanza, marchja nantu l'acque sfidendu i pagani di fanne altr' tantu. Un anghjulu u face vult dicendu ch devia merit a curona di i martiri. Quand'ellu tocca terra, i suldati u inguantanu u scapanu. Etimolugia: da a casata latina "Blaesus", c u significatu: ch tartagliuleghja. Casate: Baggioni, Biaggi, Biaggini, Biaggioli, Biaggioni, Blasi, Blasini. Nomi: Biasginu, Biasgiolu, Biasgiu, Blaise, Blaisette, Blas, Blasius, Bleaz, Blsi lla, Vlas. Paesi cit: Cento, Cadogno. In Corsica: Calinzana, Cursoli (cumuna di Cambia), Ghj uncaghju, Fucichja, u Poghju Marinacciu. Prutezzione: mali di gola. 4.II. Santa Veronica. U Vangellu secondu San Lucca conta ch una donna avia una perdita di sangue da dod eci anni, ch'ella avia spesu tutti i so soldi in dernu c i medichi, ch'ella f guar ita tuccandu u vestitu di Ghjes. Pi tardi, u prucessu di Ghjes, issa donna vense te stimuni davanti Pilatu. Serebbi Santa Veronica. Anu contu ch, e Via Cruci, santa Veronica h asciuvatu a faccia di Ghjes c un telu di linu, ch u visu h restatu stampatu nantu u telu. U so nome n era micca Veronica. Era Berenice. Per via di quella stampa, l'anu cug numata Veronica da una spressione latina ch vole d "a vera imagine". In Francia contanu ch Veronica part per Roma c u maritu per f vede quella pezza l'im peratore Tiberiu. Da cust andonu in Gallia, si stacconu per annunzi u Vangellu, ug nunu da parte soia. Veronica serebbi stata interrata in l'attuale Soulac (dipart imentu di a Gironde) u maritu in l'attuale Rocamadour (dipartimentu di u Lot).

Etimolugia: dau grecu "phr" (purt) "nik" (vittoria). Nomi: Brnice, Berenike, Bernice, Bernie, Berny, Beronico, Bunny, Frenne, Fronika, Nixie, Ronia, Ronky, Ronnie, Ronny, Veron, Veronica, Veronik, Veronika, Veronike , Veroucha, Verounia, Vonnie, Vonny, Vroni, Vroon. 5.II. Santa Agata. Agata era una Siciliana marturiata in a cit di Catania u seculu terzu. Pretendia ch a pi grande libert, a pi grande nubilt, era di fassi schjava di Ghjes Cristu. Contanu ch, tandu, in Sicilia, ci era un ghjudice ch ghjera un omacciu, crudele vi ziosu. Avia decisu di ingann una vergine giovana bella ch si chjamava Agata. A fec e arrest a messe in manu una ruffiana per ch'ella a scunvinci. F un fiascu. Ne mancu Agata ced quandu u ghjudice a fece flagell. Allora l'anu laceratu e carni c sgrinfie di ferru l'anu tagliatu i petti. Agata disse quellu mostru: "Omu crudele, arricordati di mammata, di i petti ch t' anu datu sughje". Riturnata in prigi, ebbe a visita di San Petru ch guar e so ferite. Tandu l'anu mes sa nantu a brusta infiarata . H morta ringraziendu Diu d'avella assistita. Etimolugia: da u grecu "agatha" (brava donna). Nomi: Agata, Agathe, Agathon, Aggie. Paesi cit: Catania, Mirandola. Prutezzione: Agata h a santa patrona di e balie, di i tiradori ghjocu di boccie ( avanti di tir, si incroscianu e dite dicenu: "Sta Agata prega per m!"). A preganu aquand'elli sentenu i petti p l'incendii. 6.II. Santa Dorotea. Santu Paulu Micchi. Dorotea era una giovana cristiana di Cesarea di Cappadocia, in Turchia. Campava a fine di u secule terzu. Era stata marturiata attempu un giovanu avucatu: San T eofilu. Etimolugia: da u gr. "dorn" (donu, rigalu) "theos" (Diu). A' l'urigine era soprat tuttu in usu u nome maschile: Doroteu. In Corsica, esse un Doroteu vole d esse un disgraziatu, un casca pienghji. Nomi: Diorbhil, Dodie, Doll (V. Shakespeare: "The Second Part of King Hanri IV), Doortje, Doralicia, Dreken, Doretta, Dorinda, Dorit, Dorotea, Doroteo, Doroteu, D orothea (V. Goethe: "Hermann und Dorothea), Dorothe, Dorothy (V. Dorothy Carringt on, scrittrice), Drte, Dorthea, Dorthy, Dot, Duredle, Durl, Thea. Paesi cit: Pescia. U 6 ferraghju, si celebreghja din a memoria di i santi Paulu Micchi, un ghjesuitu , Petru Battista, un franciscanu, cumpagni, crucifissati in Nagasacchi, u Giappo ne, u 5 ferraghju di l'annu 1597. Dece anni nanzu, l'imperatore Taicosama avia interdettu i so stati i ghjesuiti. Quelli ch ghjeranu cul ricusonu di parte, l'imperatore n fece nunda per scaccialli. Sei anni dopu, issi frati ricevianu in rinforzu una quindecina di franciscani, ghjunti in u paese l'appiattu. L'imperatore entr in e furie dete l'ordine di arre st tutti i predicadori cristiani di tumballi. N'anu trovu 24: tr ghjesuiti, sei fr anciscani quindeci terziarii di San Francescu. I ghjesuiti eranu Giapponesi, i f ranciscani, for di unu, eranu spagnoli. U superiore si chjamava Petru Battista. L'anu spassighjati settimane settimane nant' carretti, da une cit l'altra, per int imurisce e pupulazioni. Ghjunti Nagasacchi, l'anu purtati nantu una culletta di punta u mare, l'anu crucifissati. 7.II. Santu Teodoru. Santu Parteniu. Teodoru d'Eraclea h statu marturiatu versu l'annu 312. H festighjatu in Custantino puli, in Ferrara in Venezia. Etimolugia: da u grecu "dorn (donu, rigalu) "theos" (Diu). Dunque, u significatu h "donu di Diu, cum' Doroteu, cum' l'ebraicu Natanaellu. H quellu di 85 santi martir i. Nomi: Dedi, Didi, Diounia, Dioussia, Door, Doorsie, Doortje, Dores, Dres, Dorle, Dorli, Dorus, Dures, Fedan, Fedia, Fediana, Fediouka, Fedor, Fedora, Fedorit, Fe dorka, Fedoulia, Fedoussia, Feodor, Feodora, Feodorit, Fiodor, Fiodora, Fiodorka

, Fjodor, Fjodora, Ted, Teddie, Teddy, Tedi, Teeke, Teodor, Teodora, Teodoreto, Teodoro, Teodors, Teodoru, Tewdwr, Thea, Thed, Thederl, Theo, Theodoor, Theodor, Theodora, Thodora, Thodoe, Thodoret, Thodorie, Thodorine, Thodorit, Thodorite, Theodo os, Theodorus, Theodosius, Thetje, Tiadora Tiadoru, Tijdoor, Toader, Todaro, Tud or, Tudyr. Paesi cit: Custantinopuli, Ferrara, Venezia. Parteniu, ch campava u seculu quartu, n avia nisuna struzzione. A prighera, u Vang ellu, ch'ellu sapia l'ammente, li bastavanu. Da zitellu, i so sciali eranu di an d pisc. Pi tardi, piscava per d manghj i poveri. Malgradu a so gnuranza, Parteniu h statu elettu vescu di Lamsacque, in Turchia. Q uall, avianu pi bisognu di un omu in accordu c u Santu Spiritu ch di un sapiente. In Lamsacque, Custantinu li permesse di sciapp u tempiu paganu per f una chjesa cr istiana. Fendu i travagli, un muradore morse sottu un trafalamentu. Parteniu u r isuscit. In a parlata aramaica, chjamanu Mammonu a persunificazione di e ricchezze male a cquistate. Un ghjornu, Parteniu disse u vescu d'Eraclea ch si ne muria: "Caru fra tellu, Mammonu h nentru voi; date i poveri i soldi ch vo avite accatastatu si ne a nder". L'avaru si sfece di a so furtuna ricuper a salute. Miraculi, Parteniu ne fece d'altri, ma u so gran meritu h di av trovu una cit di pa gani di avella lasciata c una pupulazione cristiana. 8.II. A Beata Ghjacumetta. Santu Ghjilormu Emilianu. Ghjacumetta era una veduva rumana, seducente, virtuosa, nata versu l'annu 1192. Avia 18 anni quandu u maritu, Grazianu Francipani, signoru di Marino, morse lasc ienduli dui figlioli chjuchi. In u so palazzu di Roma, ricevia San Francescu d'Assisi ch a chjamava "fratellu G hjacumetta". Per ellu, facia una pasta d'amandule ch ne era assai ingordu. San Fr ancescu l'avia rigalatu un agnellu ch a seguitava dapertuttu, ancu in chjesa, ch, a mane, venia truvalla in lettu per discitalla. In puntu di morte, Francescu scrisse Ghjacumetta di vene. A lettera n era ancu fi nita ch'ella ghjunghjia, c i figlioli tuttu u necessariu p a sepultura di u so ami cu: un velu per copreli a faccia, un cuscinu per mettelu sottu u capu, un linzol u per ingutuppallu, una cola di cera. Purtava ancu quella pasta d'amandule ch pia cia tantu u Poverellu, ma u Santu n a pobbe manghj. Era l'annu 1226. Invece di vultassine in Roma, Ghjacumetta si stete in l'Umbria per visit aspessu a tomba di San Francescu. H morta tredeci anni dopu. L'anu interrata accantu a ba silica d'Assisi. Etimolugia nomi: V. Ghjacumu (3 maghju) Ghjilormu Emilianu, natu in Venezia in u 1481, mortu in a cit lombarda di Somasca l'8 ferraghju 1537, era un giovanu nobile carcu soldi, battaglieru, sfacciatu, libertinu, ch servia in l'armata veniziana quand'ellu f fattu prigiuneru, accantu Treviso, da e truppe imperiale. Tandu, si cunvert si disfece di a so furrtuna. Fattu prete, si messe u serviziu d i i malati, di l'orfani abbandunati, di e zitelle scunduttate, di i campagnoli g nuranti. Serebbi ellu ch h messu a moda l'amparera di a duttrina cristiana in chja ma rispondi. In u 1731, cre, in Somasca, un istitutu di clerici regulari - i Somaschi - morse sei anni dopu curendu i malati da a pesta. Ghjilormu: Cf u 30 sittembre. Paesi cit: Venezia, Treviso. Emilianu: Etimolugia: da u lat. "Aemilius", nome di una famiglia rumana. Casate: Emiliani, Emily. Nomi: Aemilia, Amilius, Emele, Emelius, Emil, Emilda, Emile, Emilia, Emiliaan, E miliane, Emilianu, Emilie, Emilien, Emilienne, Emilio, Emiliu, Emilius, Emils, E mily, Emlyn, Emma, Emmeline, Mees, Mel, Melia, Meliocha, Migeli, Mil, Milia, Mil iu, Millian, Milly, Milou, Miloud. Litteratura: Boccace: La Theseide, Chaucer: Knight's tale, J.-J. Rousseau: l'Emi le, Gellert: Der kluge Emil, Lessing: Emilia Galotti, Verdi: Othello. 9.II.

Santa Pullonia. U Beatu Miguel Cordero. Pullonia h stata marturiata in Alessandria d'Egittu l'annu 249. Era l'epica di l' imperatore Deziu (249-251). Tandu, i pagani persecutavanu i cristiani , quelli ch cumandavanu in cit, i lasciavanu f, i incuraggianu ancu. Un ghjornu, unipochi di sgaiuffi inguantanu un vechju, li dumandanu di bestimi u nome di Cristu. Cum'ellu ricusa, u matraverseghjanu di pezzi di canna appinzati, ne facenu un strascinu. Dopu si cozzanu una cristiana ch ricusava di adur l'idule , a tombanu petrate. A terza vittima f Pullonia. Pullonia facia parte di e vergini cunsacrate. Li sciappanu tutti i denti, minacc ianu di brusgialla viva s'ella n ripete, dopu elli, parullaccie contru Cristu. El la si scusa di n dalli suddisfazione, corre lampassi in u focu. Etimolugia: da Apollu, diu di a mitolugia greca rumana, da u grecu "apellos" (ch face nasce a creazione). Nomi: Apollinaire, Apollinaris, Apolline, Apollon, Apollonia, Apollonie, Apollon io, Apollonius, Apollos, Polly, Pullonia, Pulloniu. Prutezzione: Pullonia h a santa patrona di i dentisti ghj pregata p a pena di denti . Miguel Cordero, natu in u 1854 in Cuenca, cit di a Republica ecuaturiana, h mortu in u 1910, in Spagna, Premia de Mar. Quandu, in u 1863, i frati di e Scole Cristiane decisenu di stabilissi in l'Amer iaca suttana, principionu per l'Ecuator. Ebbenu cum' elevu Miguel ch h diventatu st itutore h fattu scola Quito, a capitale, durante una quaerantina d'anni. H cumpost u libri di scola ch anu servutu in tutti i paesi di lingua spagnola. In u 1907, Miguel f ubligatu di spatriassi per via di a pulitica anticlericale di u guvernu. Si ne h venutu in Europa: in Parigi, in Belgica, in Spagna duv'ellu h mortu tr anni dopu, accantu Barcellona. In u 1930, e so osse s state mandate in u so paese poste nantu u monte Cebollar, vicinu Quito, duv'elli li anu fattu un bellu munimentu. 10.II. Santa Sculastica. Sculastica h a surella di San Benedettu. Nata in Norcia, h morta vicinu Monte Cass ino u 10 ferraghju di l'annu 543. Quandu Benedettu fece u famosu munasteru di Monte Cassino, Sculastica si ne vens e in e vicinanze, decisa ancu ella f una vita santa. U fratellu a surella si scuntravanu una volta l'annu. Passavanu una ghjurnata in seme in una casa ch dipendia di l'abbazia, po " vedeci l'annu dopu". San Gregoriu Magnu conta ch, u scontru di l'annu 543, Benedettu Sculastica avianu fattu cena u fratellu si appruntava parte quandu Sculastica disse: - O frat, stemuci inseme sinu dumaitina, vi ne pregu. - Mancu ch'ella sia, o sur, ch'ellu m'accadi di n rientre u munasteru! Sculastica si mette pianghje, po cala u capu prega. In pi bella, u celu si abbughja, principianu l'accendite, e tunate, i rivocchi d' acqua. Si tuccavanu u celu c a terra. Facianu certe sbuffulate di ventu ch paria c h'elle si avissinu da purt a casa. - Diu vi perdonghi, o sur - dice Benedettu - ma... ch'avite fattu? - Aghju fattu ch aghju pregatu u Signore. Voi n mi state sente, ellu s. Ista sera n rientrerete micca u cunventu. E' cus, Benedettu Scolastica passonu a nuttata inseme parl di Diu di i santi. Tr ghjorni dopu, Benedettu era u purtellu di a so cellula quand'ellu vide pass una culomba. Era l'anima di Sculastica ch si ne cullava in celu. Benedettu fece interr a surella in a tomba ch'ellu avia fattu prepar per ellu. Qua ttru anni dopu, a raghjunghjia. Paesi cit: Monte Cassino, Le Mans. 11.II. A Madonna di Lourdes. L'11 ferraghju 1858, in Lourdes, piccula cit di l'Alte Pirenee, a Madonna apparis ce p a prima volta una zitella di ondeci anni, Bernardette Soubirous. L'apparizio ne si h ripetuta diciottu volte. Secondu Bernadette, a Madonna era vestuta di bia ncu c una cinta turchina un paternostru appesu. Da tandu, in Lourdes, tutti l'anni venenu milioni di pelegrini. E' nantu u calin

dariu, ci h un ghjornu in pi cunsacratu Maria Vergine. Ricurdemu l'altre feste: . U spusaliziu di Maria Vergine, u 23 ghjennaghju. . A purificazione di Maria Vergine, o Madonna di a Ciriola, u 2 ferraghju. . A Madonna di a Misericordia, u 18 marzu. . A Nnnziata, u 25 marzu. . Maria addulurata, u venneri dopu a dumenica di a Passione. . A Madonna di Pompei, l'8 maghju. . A Madonna ausiliatrice, u 24 maghju. . A Madonna di Caravaggio, u 26 maghju. . U purissimu core di Maria Vergine, a terza dumenica dopu e Pentiscosti. . A Madonna di a Lettera, u 3 ghjugnu. . A Madonna di Cunsulazione, u 20 ghjugnu. . A Visitazione, u 2 lugliu. . A Madonna di u Carmine, u 16 lugliu. . A Madonna di l'Anghjuli, u 2 agostu. . A Madonna di a neve, u 5 agostu. . Maria Assunta, u 15 agostu. . A Madonna di Oropa, ultima dumenica d'agostu. . A Madonna di a Cintura, a dumenica dopu u 28 agostu. . A Nativit (detta in Bonifaziu: a Madonna di i Mirizani), l'8 sittembre. . A Madonna di a Salette, u 19 sittembre. . A Madonna di a Merc, u 24 sittembre. . A Madonna di u Rusariu, a prima dumenica d'uttobre. . A Purit di Maria Vergine, a terza dumenica d'uttobre. . A Madonna di a Vittoria u Santu nome di Maria Vergine, a seconda dumenica di n uvembre. . A Prisentazione u Tempiu, u 21 nuvembre. . L'immaculata Cuncezzione, l'8 dicembre. . A Madonna di Loreto, u 10 dicembre. . A Madonna di a Guadaluppa, u 12 dicembre. . L'aspettazione di u partu, u 18 dicembre. Paesi cit: Lourdes. In Corsica: Bastia (parochja di e Capannelle). 12.II. Santu Filice. Filice appartenia un gruppu di cristiani d'Abitene, in Tunisia, l'attuale Sciad, ch si adunianu tutte e dumeniche per preg. S stati arrestati marturiati in Cartagine u 12 ferraghju di l'annu 304. Etimolugia: da u lat. "felix" (felice). Casate: Felice, Felicelli. Nomi: Felice, Flice, Flicia, Felicidad, Flicie, Flicien Flicienne, Feliciola, Felicio lu, Felicit, Flicit, Flise, Flix, Flizon, Filice, Filiciana, Filicianu, Filiciola, Fil iciolu. 13.II. A Beata Beatrice. San Martinianu. Beatrice h nata in Ornaciaccum, l'attuale cit d'Ornacieux in u dipartimentu di l'I sre, versu l'annu 1260. A' 13 anni, h entrata a Certosa di Parmenia. Pi tardi, a mandonu f un munasteru in un locu chjamatu oghje Eymieu, dipartimentu di a Drme. C e cumpagne, campava in a miseria. H morta u 25 nuvembre 1303. Etimolugia: da u lat. "beatrix" ( felice, ch rende felice). Nomi: Bea, Beatrice, Batrice, Batrix, Beatriz, Beatty, Biche, Trixie. Litteratura: U nome Beatrice h statu immurtalizatu da Dante ch, in a "Divina Comed ia", canta a memoria di Beatrice Portinari, una amica di giuvent morta in u 1290, 23 anni. Martinianu h un santu assai pupulare di a Chjesa greca. A festa era digi celebrata in Custantinopuli u seculu quintu, ma di l'omu n si s duv'ellu campava, n quandu. A legenda dice ch'ellu campava in una baracca quandu, una sera, una vechja, ch si chjamava Zo, ghjunse li dumand l'uspitalit. Fora piuvia ch ne falava, facia un fred du ch si seccava. A vechja paria tantu malavviata ch a lasci entre li dete u so let tu. Ellu pass a notte in un catagnone.

A mane, Zo avia cambiatu di faccia di vestura. Era diventata una bellissima donna ch li prupun u matrimoniu. Abbacciacatu, Martinianu disse di s. Ma, prudente, ch qu ella li dumandava di sign un cuntrattu, dumand tempu sinu a sera. Nanzu sera, u Signore li fece cap qual'ella era issa donna. Allora, scapp, imbarc n antu un battellu ch partia p a Grecia, si fece dipone nantu un scogliu mezu mare. Cust, ci stete sei anni, passendu u so tempu preg. Un ghjornu, affacc una giovana ancu pi bella ch Zo. Disse ch u battellu ch a purtava s i era affundatu ch, da un pezzu, n avia tastatu un buccone di pane. Martinianu li dete manghj beie, disse: "Eccu ci ch mi resta di ci ch un marinaru mi porta tr 'annu. Vulter da qu dui mesi vi n'anderete cun ellu. Avvedeci". A' sframbattuta, f al bordu di mare, si lamp in l'acqua, nota... nota... ghjunse in Grecia duv'ellu c amp in bon Cristianu. 14.II. Santu Valentinu. I Santi Cirillu Mettodiu. Valentinu h statu pi di cinquanta anni vescu di Terni, in Italia, mezu Roma Assisi . Avia a reputazione di f i miraculi. Un ghjornu, ghjunghje in casa soia un filos ofu rumanu ch u precura di and visit u figliolu ch ghjera murente. - Anderaghju, dice u vechju vescu ma, prima, prumettimi di fatti cristianu s'o u guariscu. Quellu fece a prumessa. U vescu guarisce u malatu, tutta a famiglia s i cunverte. U prefettu di Roma l'h sappiuta h fattu scap Valentinu. Etimolugia: da u lat. "valens" (in salute, furzutu). Casate: Valenti, Valentini. Nomi: Bailintin, Blint, Feltes, Lalensia, Vaka, Val, Valeda, Valence, Valens, Val ensia, Valent, Valente, Valentia, Valentik, Valentin, Valentina, Valentine, Vale ntino, Valentinu, Valention, Valentyn, Valiaka, Valida, Vallatina, Vallier, Valt in, Valtl, Velten. Paesi cit. Terni. Cirillu Mettodiu, figlioli di un ufficiale superiore grecu di Salonicchiu, si ne eranu andati in un munasteru. L'annu 862, l'imperatore u patriarca li dumandonu di evangeliz a Moravia a Pannonia occupate da l'Alemani, di salv cus a Chjesa di B izanziu. Amparonu parl slavu , per traduce in slavu u Vangellu parte da u latinu - ch u slav u n era mai statu scrittu - Cirillu invent un alfabetu di 38 lettere. Si messenu p redic in schiavonu - issa lingua artificiale creata parte di l'anzianu slavu -, m a l'Alemani i trattonu d'eretichi per via ch'n dicianu micca a messa in latinu. Andonu in Roma duve u papa Adrianu Secondu (867-872) li dete ragi. Tandu Cirillu morse. Era u 14 ferraghju di l'annu 869. Mettodiu f fattu arcivescu di Moravia Pa nnonia ma, Adrianu Secondu essendu mortu, u novu papa ricus di sign a bolla ch li p ermettia di d a messa in slavu. I germanichi u messenu in prigi duv'ellu stete dui anni. Dopu, h avutu piattassi per cuntinuv u so apustulatu. Quand'ellu h mortu, u 6 aprile di l'annu 885, i so discepuli si rifugionu in Bulgaria, un paese ch acce tt l'alfabetu cirillicu a liturgia in lingua schiavona. Etimolugia: da u gr. "kurios" (cunsacratu u Signore). Nomi: Ciril, Cirila, Cirilla, Cirillo, Cirillu, Cyrill, Cyrilla, Cyrille, Cyrill us, Girioel, Kyrill. Paesi cit: Bremia, Moravia, Croazia, Bulgaria. 15.II. Santa Ghjurghjina Ghjurghjina, morta versu l'annu 500, era una vergine di Claromonte, l'attuale ci t di Clermont-Ferrand, in u dipartimentu di u Puy-de-Dme. In Claromonte, ch ghjera a capitale di l'Alvergna merovingia, Ghjurghjina n ci si piacia per via di u troppu ghjente di u sussuru. Si ne and st in campagna, in una tenuta ch'ella pussedia. Ci pass u restu di a so vita, preghendu fendu penitenza senza esse disturbata. H cust ch'ella morse. U ghjornu di l'interru, un volu di culombe bianche li fece s corta da a casa a chjesa, po si ritir. Dopu l'uffiziu, affacconu torna, svulazzen du sopra a salma, fin ch'ella n h stata sepolta. Tandu, vultonu in Paradisu, ch ghj eranu anghjuli mandati da Diu per f onore a virginit di a so serva. Etimolugia: V. Ghjorghju (23 aprile)

16.II. Santa Ghjuliana. Santu Elia cumpagni. Ghjuliana campava in Nicumedia, l'attuale Izmit, in Turchia, una marina di u mar e di Marmara. A l'epica di l'imperatore Massiminu, dunque tr l'annu 286 l'annu 31 0, serebbi stata marturiata per av ricusatu di maritassi. H stata subitu celebre i n Oriente , in Italia, parte da u seculu quintu. E so reliquie s state purtate in Napuli u 25 ferraghju 1207. Etimolugia: V. Ghjuliu (12 aprile). Paesi cit: Roma, Parigi (21 marzu). Elia, Geremia, Isaia, Samuele Daniele, s stati scapati l'annu 309, in Cesarea Mar ittima, cit di a Palestina. A so morte l'h conta Eusebiu di Cesarea ch ghjera prise nte. Issu ghjornu, cinque giovani Egizziani si prisentonu e porte di Cesarea di Pales tina duv'ellu stava u guvernatore rumanu. Vultavanu da Turchia duv'elli avianu a ccumpagnatu, per dalli cunfortu cunsulazione, unipochi di i so cumpatrioti cunda nnati travagli in e minere. A' e guardie, ch li dumandavanu da duv'elli venianu duv'elli andavanu, fecenu ris poste scusgite. Allora, i mandonu davanti u guvernatore Firmilianu. - Quale site? li dumand quellu. - Simu Elia, Geremia, Isaia, Samuele Daniele, disse Elia ch parlava p i cinque. Firmilianu f surpresu di sente issi nomi ch'ellu n cunnuscia ch mai avia lettu l'An zianu Testamentu. - Di duve site? - Simu di a Ghjerusalemme suprana Assai sapia, u guvernatore, ch, dui seculi nanzu, avia esistitu una Ghjerusalemme suprana! - E' duve h, issa Ghjerusalemme suprana? - Si trova - disse Elia - da e parti di l'Oriente, postu ch, l'Oriente, si alza u sole, ch Ghjes h, per noi, u sole di Ghjustizia, a luce ch splende in e tenebre. Firmilianu, ch n capia nunda issu discorsu stranu, si dumand s'elli n eranu micca ni michi di Roma venuti da Levante. - E' ch fate cum' travagliu? - Simu Cristiani - disse Elia. U nostru travagliu h di esse i servi di Cristu. Li avimu datu a nostra speranza u nostru amore. Ista volta, u guvernatore cap... i fece scap. Elli n circavanu altru. Vulianu vive in un mondu migliore mentre ch i so amichi, mandati travagli in e minere di Turchi a, campavanu cum' e bestie. 17.II. I sette fundadori di l'Ordine di i Servi di Maria. Campavanu u seculu XIII. Eranu sette omi ricchi di a cit taliana di Firenze. Si c hjamavanu: Bonfiglio Monaldo, Giovanni Manetti, Benedetto dell' Antella, Bartolo meo Amidei, Gherardino Sostegni, Ricovero Uguccioni Alessio Falconieri. Era l'epica ch, in cit, i preti eranu suldai tenianu pocu contu di u Vangellu. Qua nd'elli ebbenu da 30 35 anni, i sette amichi fecenu cum' San Francescu pocu nanzu , cum' u marcante lionese "Pierre de Vaux": si sfecenu di e so ricchezze, decisi camp poveri, accettendu u risicu di pass per uriginali eretichi. Ancu assai ch u cardinale di Castiglione si fece u so avucatu in Corte di Roma. I n u 1234, u vescu di Firenze li dete un terrenu nantu u monte Senariu. Cust ci fe cenu e so baracche passonu u so tempu preg. Per manghj dumandavanu a limosina. A C hjesa si sfidava di issi omi ritirati da a suciet , in u 1249, l'ubbliconu cre un o rdine regulare. Cus nasc a Cungregazione di i Servi di Maria per via di una devuzi one particulare ch'elli avianu p a Madonna. Ubbidienti, si fecenu preti, for di A lessio Falconieri ch volse rest frate laicu morse assai dopu l'altri, l'et di 110 a nni. 18.II. Santu Simeone. Santa Bernardina. Simeone era figliolu di Cleofassu cuginu carnale di Ghjes. H statu u secondu vescu di Ghjerusalemme dopu San Ghjacumu u Minore. Quandu, in l'annu 70, a cit h stata occupata distrutta da Tittu, Simeone si h rifugiatu in Pella, cit di a Palestina a ldil di u Giurdanu, accumpagnatu da tutti i cristiani.

L'annu 107, ci f un'altra persecuzione. Simeone f mandatu in tribunale cum' Cristia nu, ma din cum' essendu di a razza di Davide. U legatu cunsulare di a Palestina, c h u fece marturi ghjorni ghjorni, f stunatu di vede un vechjacone cum' Simeone - avi a tandu 120 anni - av tamanta resistenza tanta energia. Allora, u fece crucifiss. Facianu 43 anni ch'ellu era vescu di Ghjerusalemme. Etimolugia: V. Simone (28 uttobre). Paesi cit: Moita, U Pughjolu. Bernardina Soubirous era una zitella di Lourdes, in l'Alte Pirenee, povera, gnur ante malaticciosa. A' 14 anni, l'11 ferraghju 1858, h vistu a Madonna, vistuta di biancu, cinta turchina, cum' nantu e figure. Ella era c a surella una amica, in t raccia di fassi un carcu di legne minute. In cinque mesi, Bernardina h vistu a Madonna diciottu volte. Un ghjornu, a Madonn a l'h dettu di f un tufone, ghj nata una surgente. Da tandu, in l'acqua di issa sur gente, ci cionfanu i malati. E sore di a Carit si anu pigliatu a zitella cum' piccula serva l'anu amparatu legh je. A' 22 anni, h entrata in a Cungregazione ghj partuta per Nevers. Ci h stata tre deci anni, sempre malaticciosa, maltrattata da e superiore da e cumpagne. H morta u 16 aprile 1879. Avia 35 anni. Etimolugia, casate nomi: V. Bernardu (20 agostu). 19.II. Santu Mansuetu. U Beatu Conradu. Mansuetu era un vescu di Milanu, mortu dopu l'annu 680. Altru n si s. Conradu era signoru di a cit taliana di Piacenza. Un ghjornu ch'ellu era caccia c a moglia, Frosina, picci focu per f parte un cignale ch si era intanatu in un machj one. A disgrazia f ch si alz una ventosa furibonda l'incendiu fece gran divasti. Circonu u culpevule truvonu un poveru omu ch si facia un carcu di legne minute in i cuntorni. Conradu u lasci cundann morte po, tanagliatu da u rimorsu, and dinunci assi prima ch a sentenza fussi eseguita. Per pag i diguasti fatti da u focu, u signoru di Piacenza ebbe sacrific tutta a so ricchezza. Diventati poveri, ellu a moglia decisenu di cunsacrassi u serviziu d i Diu. Frosina si fece sora di Santa Chjara. Conradu si ne and c i Terziarii di Sa n Francescu ch facianu i rimiti in e vicinanze di a cit. Malgradu ch i Terziarii campessinu meza furesta, ci eranu ammiratori ch n lasciavan u pace Conradu. Allora, si ne and in Sicilia ci camp 36 anni, prima cum' infirmieru l'uspidale di Noto, dopu cum' rimitu in un locu tr Noto Hibla duv'ellu morse u 19 ferrazghju 1351. Etimolugia: da u germanicu "chuon" (arditu) "rad" (cunsiglieru). Nomi: Conny, Conrad, Conrada, Conrade, Conradin, Conradine, Conrado, Conradu, Co nrard, Conrart, Corradina, Corradino, Corrado, Curd, Curt, Keno, Koenraad, Koert , Koertsje, Kohn, Konrada, Kord, Kuno, Kunz, Kurt, Radel, Rdel, Rsch. Prutezzione: ernie, sfundature. 20.II. A Beata Amata. Santu Eucheriu. Amata, nata in Assisi versu l'annu 1200, era a nipote di l'amica discepula di Sa n Francescu, quella ch cre a Cungregazione di e Povere Donne: Santa Chjara. Amata avia, pocu pressu, sette anni di menu ch a zia. Era di l'Offreducci d'Assis i, una famiglia di sgi. Un' li mancava nunda facia una vita di piaceri. Un ghjorn u h andata vede a zia u cunventu San Damianu, n h pi vultata in casa. Sora Amata h morta povera, versu l'annu 1252, dopu anni anni di privazioni di pri ghere. Etimolugia: da u lat. "amare" (tene caru). Casate: Amati (da amatu: tenutu caru), Amadei (ch tene caru Diu, o ch h tenutu caru da Diu). Nomi: Aim, Aime, Amadeo, Amadeu, Amadeus, Amadis, Amata, Amatu, Amde, Amie, Amy. Eucheriu h natu versu l'annu 695 in Aurelianoru, l'attuale cit d'Orlans in u dipart imentu di u Loiret. Da sette anni, Eucheriu campava felice in l'abbazia di Gemmeticu (l'attuale Jumig es, in a Senna Marittima) quandu i so paisani u volsenu cum' vescu. L'affare n li cunvenia Charles Martel f ubligatu di minacciallu di fallu purt in Aurelianoru per forza da i so suldati. Eureliu piense part.

Dopu a famosa battaglia di Pittavi (l'attuale Poitiers), in l'annu 732, Charles Martel fece sbuttin tutte e chjese, pigliendu soprattuttu i vasetti in oru. Dicia ch i so suldati avianu salvatu a Cristianit da l'Islam, bisugnava ricumpensalli. Tutti i veschi u lascionu f, for di Eucheriu ch f esiliatu in Cologna. In Cologna f ricevutu in pompa, festighjatu, allugiatu in un bellu palazzu. Charl es Martel, ch temia ch'ellu si furmessi cust un centru di resistenza una Chjesa cu m'ellu a vulia, dete ordine u guvernatore di Liegi, di and pigliallu di chjodelu in qualch locu. U guvernatore Eucheriu diventonu amichi, l'anzianu vescu d'Aurelianoru, vultatu semplice frate, pass l'ultimi anni di a so vita in l'abbazia belgica di Sarchiniu (l'attuale Saint-Trond). H mortu u 20 ferraghju di l'annu 738. Avia 43 anni. 21.II. Santu Petru Damianu. Petru h natu l'annu 1007 in a cit taliana di Ravenna. Era u pi chjucu d'una famigli a di povera ghjente. Pare ch a mamma abbia ricusatu di dalli sughje. Dopu a morte di i genitori, curr i porci d'un fratellu. Un'altru fratellu, Damianu, ch l'h lasc iatu u so nome, u racoglie u manda a scola. Diventa cus prufessore in Faenza Rave nna. A' 28 anni, Petru Damianu s'h fattu frate camaldulese , ottu anni dopu, era l'abba te di Fonte Avellano, u cunventu principale di l'Ordine. U papa u vulia f cardinale, ellu n vulia. H finitu per accett ch quellu avia minaccia tu di scumunicallu. Per sei anni, Petru f mandatu quindi culandi cum' legatu punti ficale, ma sempre vulia demissiun. Un ghjornu, u papa Lisandru Secondu (1061-1073 ) li disse: "Scegli! O resti cardinale o, dopu a to morte, ferai centu anni di p urgatoriu". Petru scegl u purgatoriu riturn in Fonte Avellano per camp in a sulitut ine per scrive. Scrive, h scrittu tantu pi. Ne resta pi di duiecentu lettere, prediche, puesie, vit e di santi, librucci libroni. U so " Libru di Gomorra", duv'ellu cundanna u luss u a lussuria di i preti di i frati, cumpresi quelli di a Corte papale, h u libru u pi scabrosu ch un Santu abbia scrittu. H statu interdettu sinu l'annu 1900. Petru Damianu h mortu in Faenza, in a nuttata da u 22 u 23 ferraghju di l'annu 10 72. Nanzu di more, avia preparatu u so epitaffiu. Ecculu: "S ci ch'o era, serai ci ch'o s. Ricordati di m, ti ne pregu! Abbie piet di e cenere d i Petru ch s qu. Prega, pianghji, dumanda u Signore di risparmiami." Etimolugia: V. Petru (29 ghjugnu) Damianu (26 sittembre). 22.II. A Beata Isabella. A principessa Isabella avia ondeci anni di menu ch u fratellu, San Luigi, r di Fra ncia. Da chjuca, era digi fatta p u celu. San Luigi h contu ch, una mane, u camerier u avia imbucinatu a strapunta duv'ella durmia. In pi bella, anu intesu una vuciuc cia. Era ella ch pregava si era lasciata ingutupp senza avvedesine. Isabella h riesciutu francassi da u matrimoniu h campatu in una casetta, vicinu un cunventu ch'ella avia fattu f p e sore parigine di santa Chjara. H morta u 22 ferraghju 1270 l'et di 45 anni. Etimolugia nomi: Cf Lisabetta di u Portugallu (4 lugliu). Paesi cit: Parigi (12 sittembre), Longchamp (31 agostu). 23.II. Santu Lazaru u pittore. Santu Policarpu. Lazaru era un frate di Custantinopuli ch pinghjia figure secre l'epica iconoclast ica quandu, da 725 842, sciappavanu brusgiavanu e riprisentazioni di Diu di i sa nti. Versu l'annu 830, l'Imperatore Teofilu u fece arrest li fece brusgi e palme di e m ani. L'imperatrice Teodora u piatt, u cur u guar, Lazaru riprincipi pinghje. A' a morte di u maritu, l'annu 842, Teodora ebbe a regenza per quatordeci anni. Fece stanci a guerra di e figure ch durava da pi di un seculu. Lazaru f incaricatu d i and in Roma danne a nova u papa. Certi pretendenu ch, vultendu da Roma, u battellu si h affundatu Lazaru h mortu ann egatu. D'altri dicenu ch'ellu h mortu in l'867, dopu av ricusatu di preg p u boia ch l'avia marturiatu. Etimolugia: V. Lazaru (17 dicembre).

Policarpu h u secondu di i martiri cunnusciuti, u primu essendu San Stefanu. H mor tu in l'annu 155, in Smirne. Era statu un discepulu di San Ghjuvanni l'Evangelistu avia cunnusciutu quelli ch avianu cunnusciutu Ghjes. Santu Ireneu conta ch Policarpu li dicia: "I, l'aghju po cunnusciutu benissimu San Ghjuvanni. Mi pare di vedelu ancu av. Si calava accantu noi altri zitelli, ci ripetia e parulle di l'apostuli quelle di Ghjes". Piolicarpu era vescu di Smirne quand'ellu f ubbligatu di piattassi per via di e p ersecuzioni. Si era rifugiatu in u granaghju di una casetta, ma f traditu da un g iovanu servu torturatu da i suldati. L'anu purtatu davanti u procconsule ch li pr umett di salvalli a vita s'ellu rinnegava a so fede. "Facenu 86 anni ch'appartengu u Signore, disse Policarpu, n mi h fattu nisun male, vulite ch'o u rinneghi? Mancu pensalla!" Allora u purtonu nantu un legnaghju per brusgiallu vivu. Ricus di lasciassi li man i pedi si messe preg mentre ch'elli zingavanu focu. Ci h vulsutu ch i suldati u dif iniscanu stilettate, ch e fiastare l'allisciavanu senza brusgiallu. Etimolugia: da u grecu "polus" (assai) "karpos" (fruttu). 24.II. Santu Mudestu. Issu Santu h citatu p a prima volta in u Martirologu d'Usuardu. Usuardu era un frate ch campava u seculu IX. U r di Francia, Carlu u Pilatu, l'avi a incaricatu di scrive una lista di i santi c a vita d'ugnunu. L'uriginale si tro va a Bibliuteca naziunale di Parigi, ma h statu stampatu parechje volte. Ci dice ch Mudestu era un vescu di Trevi, in Alemagna, l'epica di l'invasione fra nca, ch'ellu h mortu l'annu 486. Etimolugia: da u lat. "modestus" (calmu, prudente). Nomi: Modesta, Modeste, Modestia, Modestine, Modesty, Mudesta, Mudestu. 25.II. U beatu Rumeu. In u 1830, dui frati carmelitani di Limoges (l'attuale capilocu di u dipartiment u di a Haute-Vienne) eranu partuti per Roma in pelegrinaggiu. S morti da a debule zza in l'uspidale di Lucca. Unu si chjamava Avertanu. H mortu u 26 ferraghju. L'a ltru si chjamava Arrigu. H mortu u 4 marzu. Dicenu ch, quandu Arrigu h mortu, anu v istu affacc Avertanu ch venia circallu per cunducelu in Paradisu. Da tandu, Avertanu ch ghjera prete, h citatu cum' Santu. Arrigu, ch n era ch frate cun versu, n h ch beatu c u nome di Rumeu, nome ch vole d: "Pelegrinu ch v in Roma" ch so pupularit a pezza si Shakespeare: "Rumeu Ghjulietta", scritta in u 1595. Etimolugia: da u lat. medievale "romeo" (V in Roma, pelegrinu). Casate: Romei. Nomi: Romello, Romo, Rumeu. 26.II. Santu Nestoriu. Santu Purfiriu. Nestoriu era vescu di Maghidos, in Turchia. Sottu u regnu di l'imperatore Deziu, da l'annu 248 l'annu 251, numerosi eranu i cristiani ch rinnegavanu a so fede per n esse tombi. Temendu ch quelli di a so dioccesi ne fessinu altr' tantu, Nestoriu li cunsigli di fughje di piattassi. Ellu si n'h statu in cit, l'anu arrestatu. U guvernatore l'h dettu: "Postu ch t preferisci un omu crucifissatu i nostri impera tori i nostri dii immurtali, murerai ancu t nantu una croce". E' Nestoriu f crucif issatu. Era l'annu 250. Etimolugia: da u grecu "Nestr", nome di persona. Nomi: Nestor, Nestora, Nestoria, Nestoriu, Stora. Purfiriu era un Grecu di Salonicchiu, natu l'annu 347, mortu in Gaza di Palestin a l'annu 420. Marcu u Diacunu h scrittu ch Purfiriu era un rimitu ch campava in una grotta ma, pe r via di un tumore u fegatu, si ne era venutu in Ghjerusalemme duv'ellu vulia mo re. "L'aghju vistu p a prima volta - dice Marcu -, andendu u Santu Sepolcru, zimbu, m agru fittu, faccia cerosa, appughjendusi nantu un bastone per marchj, quasi ch'el lu n pudia movesi. "Un ghjornu, Purfiriu mi h mandatu u so paese per ricuper una lascita. Quandu s vul

tatu, era in piena salute. Mi h contu ch'ellu avia vistu Ghjes c u ladru bravu, Ghj es avia cumandatu u ladru di guarillu." Purfiriu f fattu prete, incaricatu di cur a Santa Croce, ma travaglichjava quantun que cum' scarparu per fassi dui soldi. A' 49 anni, h diventatu vescu di Gaza, una cit pagana duve i Cristiani eranu perse cutati. C Marcu, and truv l'imperatrice Eudossia per dumandalli di rompe i tempii d i f una chjesa cristiana. Eudossia era incinta. Purfiriu li disse: "Parturisceret e d'un maschju". "S'ella accade, disse Eudossia, n averete lagnabbi di m". L'imperatrice ebbe un maschju, mand i so suldati per sciapp l'ottu tempii di Gaza dete i soldi per f una bellissima chjesa, detta da tandu: a basilica eudossiana. Purfiriu h mortu 73 anni, dopu esse statu 43 anni u vescu di Gaza av cunvertitu tu tta a pupulazione. 27.II. Santa Unurina. Santu Leandru. Secondu a tradizione, Unurina f marturiata lamapata in a Senna, mezu l'attuale ci t di Lillebonne Harfleur, dipartimentu di a Seine-maritime. L'anu trova sepolta i n Guerarvilla, l'attuale cit di Graville-Sainte-Honorine. In l'876, e so reliquie s state purtate in Confluenziu, l'attuale Conflans-Sainte -Honorine, dipartimentu di l'Yvelines, l'aghjunghjente di a Seine di l'Oise. Etimolugia: da u lat. "honoratus" (unuratu, ludatu). Nomi: Honor, Honorat, Honoratus, Honor, Honorine, Honorius, Onorata, Onorato, Ono rio, Ratus, Unurata, Unuratu. Prutezzione: a navigazione fluviale. Leandru era un vescu di Siviglia mortu versu l'annu 600. Era natu in Cartagene 6 0 anni nanzu l'avianu fattu vescu l'et di 39 anni. Da un seculu, a Spagna era occupata da i Visigoti, ch ghjeranu ariani, vene d cris tiani, ma senza addimette a Santissima Trinit, dunque a divinit di Ghjes. L'annu 587, u so r, Reccared, si fece catolicu a Spagna f guvernata da i catolichi sinu a ghjunta di l'Arabi, in 711. Prima, Leandru avia participatu l'intrecci religiosi di a famiglia reale: u babb u di Reccared era arianu, u so figliolu primu natu era catolicu avia mandatu u v escu di Siviglia ind' l'imperatore di Bizanziu per dumand aiutu. U r avia fattu tum b u figliolu , Leandru, l'avia scacciatu di Spagna. In 586, u r muria, u so secondu figliolu, Raccared, li succedia. A cunversione di Reccared serebbi devuta Leandru ghj per quessa ch a Chjesa catoli ca l'h messu nantu l'altari. Etimolugia: da u gr. "leandros" (omu di u so poupulu?). Casate: Leandri. Nomi: Land, Leander, Leandra, Landre, Leandri, Leandru. Paesi cit: Siviglia ( 13 marzu). 28.II. Santu Rumanu abbate. A Beata Antonia. Rumanu h natu versu l'annu 400 in e muntagne di u Giura. A' l'et di 35 anni, part d a u paese nativu, senza nunda, for d'un libru ch cuntava a vita di i Patri di u D esertu. Andendu Levante, ghjunse in un locu magnificu c belle terre una funtana. Cust, camp solu qualch'annu, travagliendu preghendu. Pianu pianu, ghjunsenu i disc epuli, fece un munasteru. U locu si chjamava Condadiscone. H diventatu l'attuale cit di Saint-Claude, dipartimentu di u Jura. In Condadiscone, i discepuli crescianu. Allora, Rumanu fece un altru munasteru t r chilometri pi in d. U fece guvern da u fratellu, ch si chjamava Lupicinu, ch l'avia raghjuntu dopu av persu a moglia. Oghje, cust, ci h un paese ch si chjama Saint-Lupi cin, per via di Lupicinu ch ghj statu cannunizatu ancu ellu. Rumanu h mortu in 463, Lupicinu in 480. Etimolugia: "da u lat. "romanus" (ch st in Roma, cit o statu). Casate: Romanacce, Romanacci, Romanelli, Romanetti, Romani. Nomi: Mania, Manus, Rim, Rimoussia, Romain, Romaine, Roman, Romn, Romana, Romane, Romania, Romania, Romanie, Romanka, Romano, Romanus, Rome, Rumana, Rumanu. Antonia, una Fiurentina sora di Santa Chjara, campava u seculu XV. Era stata mar itata una prima volta l'et di 15 anni. Veduva duie volte, si ne era andata in un cunventu di a cit nativa. Cust averebbi gosu a so pace s'ella n avia un figliolu ch

ghjera un omacciu, ella ne suffria. Antonia avia per direttore u famosu San Ghjuvanni di Capestranu, un Abruzzese ch a mand in i so lochi per guvern u cunventu di u Corpu Cristi d'Aquila. H in issu cu nventu, ch'ella avia rifurmatu, ch'ella h morta u 29 ferraghju di l'annu 1472. 29.II. Santu Augustu Chapdelaine. Augustu h natu a Rochelle-Normande (dipartimentu di a Manche). A' 29 anni, h prete . A' 37 anni, entre e Missioni strangere di Parigi. L'annu dopu parte p a China. Senpre solu, senza l'aiutu d'altri missiunarii, crea una cumunit cristiana in u K uang S. E so lettere ci facenu cunnosce un omu eroicu, tranquillu, ch s ch'ellu risicheghj a d'esse marturiatu, ch aspetta a morte senza temela. Quandu, campava tramezu i so cristiani ch ghjeranu centinare, quandu, in prigi, se condu l'estru di i funziunarii lucali. Unu di issi funziunarii u fece chjude in una gabbia duv'elli ghjustiziavanu i peghju criminali. U lindumane, Augustu resp irava sempre. Allora u fece scap. U capu, appesu un arburu, f pigliatu petrate da i zitelli , quand'ellu casc, f manghjatu da i cani. Era u 29 ferraghju 1856. Etimolugia, casate nomi: Cf Agustinu (28 agostu)

1.III. Santu Albinu. Santa Eudossia. Albinu h natu versu l'annu 469. Appartenia a trib gallica di i Veneti (in l'attual e dipartimentu di u Morbihan, capilocu Vannes). H mortu u 1u marzu 529 u capilocu di a trib gallica di l'Andecavi (l'attuale Angers, dipartimentu di u Maine-et-Lo ire), duve ellu era statu vescu. A' l'epica, parechji eranu i signori ch si maritavanu c a surella, ancu c a figliol a. I nobili eranu scunduttati i veschi lasciavanu f per n esse tombi, o almenu per n pigliassi l'osse in gola. Albinu, ellu, luttava contru issi matrimonii incestu osi , malgradu tutte e minaccie di morte, scumunicava i sposi ch ghjeranu in issu casu. Dicia: "State vede ch mi anu da tagli u capu. Finisceraghju ancu eiu cum' San Ghjambattista". U risicu ci era, ma h quantunque mortu in u so lettu l'et di 60 a nni. Etimolugia: da u lat. "albus" (biancu). Issu nome era datu i zitelli di pelle ca pelli assai chjari. U veru "albinu" h a pelle bianchiccia, tutti i peli bianchi, l'ochji assai chjari Casate: Albini, Albano, Albanese. Nomi: Albain, Alban, Albana, Albane, Albanu, Albe, Albin, Albinu, Aubaine, Auban . Eudossia era una prustituta libanese di u seculu secondu. Campava Eliopoli, l'at tuale Baalbech. Un ghjornu, un frate ch si chjamava Ghjermanu, ghjunse Eliopoli f allugiatu da un amicu, un omu riccu ch mantenia Eudossia. Ghjermanu avia una voce maravigliosa. Dopu cena, si affacc a finestra, si messe c ant, impruvisendu nantu parulle di u Vangellu. Cant l'infernu, a pecura sviata, l' anime scelte da Diu per una eterna felicit. Eudossia, da nantu u cacciafora, stava sente. Quand'ella and chjinassi, piense. U lindumane, volse sap quale era issu cantadore fece a cunnuscenza di Ghjermanu. P art cun ellu vede u vescu ch a battiz. Un omu ghjelosu spantic l'affare u guvernatore rumanu ch a mand in tribunale. U ghj udice, ch ghjera un bravu omu campava felice c una moglia bella graziosa, li rese a libert. Ma u ghjelosu fece di manera di mandalla torna in tribunale. Ista volta , u ghjudice era un omu azezu ch campava c una moglia goffa gattiva, , Eudossia, li fece tagli u capu. 2.III. U beatu Carlu. Carlu, dettu "u Bravu", natu versu l'annu 1081, serebbi u quartu figliolu di San

Knud, r di u Danimarca. Era conte di a Fiandria h participatu a prima Cruciata. In i so stati, Carlu avia impostu a "tregua di Diu", istituita un seculu nanzu d a Santu Odilone, un santu ch difendia di battesi in l'Avventu, in Quaresima in Pa squa. Contanu ch, un ghjornu, Carlu essendu a messa, una povera donna vense dilli ch un suldatu l'avia arrubatu a so vacca. - Mi ne occuperaghju passatu l'uffiziu, disse Carlu. - I ma tandu - disse a donna - u suldatu ser luntanu, quale h ch u chjapper? Carlu li dete u so mantellu: - T, piglialu, falatine in fondu di a chjesa aspettami. O trovu a vacca, o ti ten i u mantellu. Ci vole d ch u mantellu, tuttu ricamatu d'oru, valia parechje capite di vaccine. Dopu a messa, Carlu dete ordini i so ufficiali ch ritruvonu u suldatu a vacca. E' ellu, ricuper u mantellu. Carlu u Bravu h statu assassinatu in una chjesa, mentre ch'ellu pregava, u 2 marz u 1127, mercuri di e Cenere, da un signoru disubidiente ch'ellu avia liticatu. Etimolugia, casate nomi: Cf Carlu Boromeo (4 nuvembre). 3.III. Santu Marinu. Marinu era un legiunariu di a Cesarea Marittima, capilocu di a Palestina occupat a da i Rumani. Era un bon suldatu, l'avianu fattu cinturione, vene d ch'ellu avia u cumandu di c entu fantacini. A regula vulia ch, nanzu d'occup e so nove funzioni, devia sacrific i dii pagani. E llu ch si era fattu cristianu, ricus. U ghjudice li dete tr ore di riflessione. Iss e tr ore, Marinu e pass preg. Dopu, cum'ellu era senpre decisu n rinneg a so fede, l anu tagliatu u capu. Era versu l'annu 262. Un altru Marinu, ch campava u seculu settimu, h festighjatu u 4 sittembre in a cit republica di San Marinu. Etimolugia: da u lat. "marinus" (di u mare). Casate: Marini Nomi: Marin, Marina, Marine, Marinetta, Marinette, Marini. Marinu. 4.III. Santu Casimiru. Casimiru h natu u 3 uttobre 1458 in Craccovia. Era u secondu figliolu di Casimiru Secondu, r di Polonia. Avia una bellissima educazione, ch u babbu l'avia preparat u a carica reale, ma ellu n pensava ch preg soffre. A notte, c a cumplicit di un rieru assai fidu, durmia in terra, u pede di u lettu, o andava preg davanti e por te chjuse di a chjesa. U babbu, ch avia fattu r di Boemia u primu figliolu, vulia f di Casimiru u r di l'Un gheria guvernata tandu da Mattiasu Primu. Dendu cum' scusa ch u populu rinnegava u so r, u manda c una armata per occup u paese. Ghjuntu a fruntiera, Casimiru si tro va davanti Mattiasu inturniatu di suldati , per n f corre u sangue, si ne volta dic endu u babbu ch l'Ungheresi tenianu sempre u so r. U babbu u chjude tr mesi in un castellu. Pi bellu piac n li pudia f ch, cust, passava so tempu preg. Quand'ellu h 21 annu, li tocca guvern a Polonia, mentre ch u babbu passa quattru an ni in a Lituania, tandu pruvincia polonese. E' guverna tantu b ch u babbu prova ma ritallu c a figliola di l'Imperatore germanicu. Casimiru era digi tisicu. I duttori, scelti da u babbu, li dicenu ch issu matrimon iu pudia guariscelu. Ellu risponde ch u solu rimediu a so malatia era a prighera. H mortu 25 anni, u 4 marzu 1484. L'anu canunizatu 36 anni dopu , in u 1602, h statu pruclamatu Santu Patrone di a Polonia. Etimolugia: da u polonese "kasimierz" (paceru). Casate: Casimiri. Nomi: Casimir, Casimiro, Casimiru, Casper, Cass, Cassie, Cassy, Kasimir, Kasmira . Nazioni: Lituania, Russia. Prutezzione: ghjuvent. 5.III.

Santa Uliva. Santu Ghjuvan Ghjiseppu di a Croce. Uliva serebbi stata marturiata in principiu di u seculu secondu. E so osse s cuns ervate in a chjesa di Sant'Afra di a cit di Brescia, in Lombardia. Etimolugia: da u germanicu "anu" (denzanu) "laib" (discendente) Casate: Oliva, Olivari, Olivetti, Olivi, Olivieri. Nomi: Lell, Liveriu, Noll, Ol, Olier, Oliva, Olive, Oliveiros, Oliver, Oliverio, Oliverius, Oliverus, Olivette, Olivia, Olivier, Ollie, Ollier, Ollier, Ollivier , Uliva, Uliveriu. Ghjuvan Ghjiseppu era natu in u 1654 in l'isulottu di Ischia, di punta Napuli. G iovanu giovanu, si ne era andatu in Napuli in un cunventu di Minori Franciscani. A' 16 anni era frate. Durante una trentina d'anni si dete sparghje a riforma fa tta in Spagna da Santu Petru d'Alcantara, quella di i frati scalzi, poveri misti chi. A' l'et di 52 anni, dopu esse statu guardianu, definitore superiore generale di u so Ordine, u papa li dete u permessu di ritirassi u cunventu di Santa Lucia di Napuli per preg, occupendusi di a salvazione di l'anime. Cust, camp torna 28 anni. Facia i miraculi. Prevedia l'avvene pigliava contu soiu e pene di l'altri, fisic he murale, ancu e piaghe. Vulava cum' l'ocelli , le volte, u vedianu in dui lochi attempu. Un ghjornu, unu ch criticava a Pruvidenza, disse, tucchendusi u capu: "Aghju misu ratu istu ossu ch noi avimu nantu e spalle. Face quattru pollici d'altu tr di larg u. E' voi, caru amiccu, avereste a pretensione di f entre l'infinitu in un ossich julu simile!". Ghjuvan Ghjiseppu (dettu di a Croce) h mortu in Napuli u 23 marzu 1734. 6.III. Santa Niculetta. Niculetta h nata u 13 ghjennaghju 1381 in Corbeia (l'attuale Corbie, in u diparti mentu di a Somme) duve u babbu era maestru d'ascia. I genitori n eranu pi giovani ma avianu pregatu Santu Niculaiu di dalli un figliol u. E' ghjera nata issa zitella, chjamata Niculetta in l'onore di Santu Niculaiu. Quand'ella h nata, facianu tr anni ch i catolichi eranu in bisbigliu. Ci era un pap a in Roma, unu in Avignone ancu un terzu in Pisa. Orfana di babbu di mammma 18 anni, Niculetta decide di fassi sora. A li prova c u na cumunit di Bighine, c e sore di San Benedettu, c quelle di Santa Chjara ma, dape rttuttu, trova ch n ci h abbastanza disciplina. Allora si face f una cellula mezu i contraforti di a chjesa ci st tr anni. Cust campava felice, n fendu altru ch preg, ma di tantu in tantu, affaccava u diavule: "Quand' t stancerai di preg - dicia Satana ssu - stanceraghju di straziatti". Un ghjornu, appariscenu San Francescu Santa Chjara li dumandanu di prepar una rif orma p i so cunventi di sore. Niculetta parte in Avignone v truv u papa Benedettu X III. U papa h statu impressiunatu da issa giovana li d u velu u curdone di superio re generale di tutti i cunventi ch'ella creer, o ch'ella rifurmer. Quand'ella more, u 6 marzu 1447, l'et di 66 anni, a riforma intrapresa era osserv ata in Francia, in Spagna, in e Fiandrie a Savoia. Ancu oghje, s parechje e sore di Santa Chjara ch campanu secondu e regule stabilite da Niculetta. Etimolugia: V. Niculaiu (6 dicembre). 7.III. E Sante Perpetua Felicit. Santu Paulu u Semplice. U 7 marzu di l'annu 303, in Cartagine, unipochi di cristiani eranu lampati e bes tie scannati. Fr elli, ci era Perpetua, ch avia un figliolu ch'ella venia di spupp, Felicit ch avia parturitu in prigi tr ghjorni nanzu. Quandu Felicit era in partu stridava, u guardianu disse: "Ch ne ser quand' t serai fr amezu e bestie". - Av s eiu ch soffru - rispose Felicit - ma tandu Cristu suffrer per m. In issu mentre, Perpetua scrivia: "Diu h fattu ch a mio criatura n dumandi pi sughje ch i petti n mi sentinu". Perpetua h lasciatu u figliolu i soi. A criatura di Felicit h stata aduttata da una cristiana. U 7 marzu, in l'anfiteatru, e duie donne, tr cumpagni, s stati ingutuppati in una reta, anu fattu entre una vacca di e pessime. Una stonda dopu, i spettatori duma

ndavanu di n f pi soffre e giovane mamme. Allora, e duie donne si s basgiate si s las ciate scann senza f un muvimentu senza ansci. U gladiatore ch pulzava Perpetua trema va cum' una frasca f a vittima ch debbe guid a spada. Etimolugia: V. Filice (12 ferraghju). Paulu campava u seculu quartu. Era un simplicione. Li dicianu ch a moglia avia un omu, ellu n a credia. Un ghjornu, vultendu bonora da u travagliu, l'h trovi insem e. "Occupati d'ella di i zitelli - disse l'omu -, per m, mai pi mi viderete". E' p art. Si ne and in u desertu truv u famosu Santu Antone. Quellu li disse: "A' 60 ann i, s troppu vecghju per fatti frate", n ci fece pi casu. Ma Paulu n si alluntan. Quan du Antone si indinuchjava, ellu din si indinuchjava. Quand'ellu manghjava, o beia , ellu manghjava, o beia. E' quandu Antone vituperava contru Satanassu, ellu mug hjava ancu di pi. Dopu quindeci ghjorni di isse finzioni, Antone l'h permessu di stassine in una gr otta accantu a soia , durante un annu, u prepar a vita spirituale. Paulu ricev tante grazie da u Signore ch divent u rimitu u pi celebre di a Tebaide d uv'ellu serebbi mortu u 10 ghjennaghju di l'annu 341. Etimolugia, Casate nomi: cf u 29 ghjugnu. 8.III. Santu Ghjuvandiu (Ghjuvanni di Diu). Ghjuvanni h natu u Portugallu, in Montemoro Novo, l'8 marzu 1495. H mortu in Spagn a, in Granada, l'8 marzu 1550. A' 8 anni si ne scappa da a casa paterna per n vultacci pi. Un ghjornu, nantu a st rada di Madrid, si vene menu ghj racoltu da un omu ch avia una grossa banda di pec ure una figliola sola. Per parechji anni, face u pasturellu. Era tantu astutu ch u patrone li prumette di lascialli e pecure s'ellu spusava a figliola. Tandu, Ghjuvanni si ne v si ingagia in l'armata di Carlu Quintu in guerra contru i Francesi. Cundannatu esse impiccatu per av lasciatu arrub roba ch'ellu avia in cura, prega a Madonna di salvallu, a si franca. Scacciatu da l'armata, volta ind'u patrone pastore. Quellu era sempre decisu mar itallu c a figliola. Allora Ghjuvanni riparte si ne v in Ungheria battesi contru i Turchi. Finita a guerra, ellu ch, sinu tandu, era statu un libertinu, decide di camp cum' u n santu, secondu i cunsigli di Ghjes ch'ellu avia vistu in sognu. Volta in Spagna, si stabilisce in Granada, si face pass per scemu. U chjudenu in un uspiziu , per tr mesi, u frustanu canapu crosciu. Tandu era cus ch'elli curavanu i scemi. Surtitu da l'uspiziu, Ghjuvanni si mette racoglie infermi abbandunati cunverte p rustitute. Per nutr tutta issa ghjente, facia vendia carchi di legna minuta. Pian pianinu, f tantu cunsideratu in cit ch i ricconi di Granada li fecenu f un uspi ziu p i so malati. Cus h nata a Cungregazione di i Frati di San Ghjuvandiu. Etimolugia: V. Ghjuvanni (27 dicembre). Preutezzione: liatori di libri persunale di l'uspidali. 9.III. Santa Francesca, detta a Rumana. Francesca nasce in Roma in u 1384. A' l'et di 13 anni, a maritanu c Lurenzu di i P onziani ch, cum' ella, facia parte di a nubilt rumana. Campanu inseme quaranta anni , sempre d'accordu, senza mai liticassi, anu tr figlioli, ma n ne campa ch unu. Nimu si dubitava ch issa signora, ch campava cum' tutte e signore di a cit favurite da a sorte, avia, in pi, i favori di u Signore. In u giardinu di u palazzu Ponzia ni, Francesca avia fattu f una grotta secreta, ci passava ore ore preg. In pi di u maritu, Francesca avia un amicone ch n a lasciava mai sola. Era u so ang hjulu custode ch nisunu, for di ella, pudia vede, un anghjulu ch a guidava, a cuns igliava, a cunsulava. I papa d'Avignone vultonu in Roma quand'ella avia 31 annu. Ne danu u meritu Sant a Catalina di Siena, ma certi storichi pensanu ch Santa Francesca ci era din per q ualcosa. In u 1425, Francesca crea l'Istituzione di e Collatine (in francese: les Oblates bndictines). S sore ch campanu in casa soia ma dipendenu da un munasteru di San Ben edettu.

A' 52 anni, Francesca perde u maritu si ritira u cunventu di Tor di Specchi. Qua ttru anni dopu, volta u palazzu Ponziani per cur u figliolu ch ghjera malatu cust s i ne more. Era u 9 marzu 1440. Canunizata, h diventata a Santa Patrona di a cit di Roma. Etimolugia: V. Francescu (4 uttobre). In u 1981, in Corsica, Francesca venia u t erzu rangu di i nomi feminili, dopu Maria Ghjuvanna. Era quellu di 29 donne nant u 1000. Prutezzione: automubilisti veduve. 10.III. Santa Nastasgia. I quaranta martiri di Sebaste. Nastasgia, nata in Custantinopuli versu l'annu 500, era di famiglia nobile. Era bella cum' un fiore l'imperatore Ghjustinianu si ne era innamuratu. L'imperatrice Teodora si ne era avvista ghjera ghjelosa. Per n dispiaceli, Nastasgia si n'and i n Alessandria duv'ella fece un munasteru. A' a morte di Teodora, Ghjustinianu manda circalla per fanne a so sposa. Ella sc appa, vestuta da omu, si ne v in u desertu d'Egittu, Scett, duv'ellu ci era una cu munit di rimiti. L'abbate Daniele, ch guvernava issa cumunit, li face vede una grot ta ch nisunu cunnuscia. Ci st piatta sei mesi. Dopu, durante dicennove anni, face a vita di i rimiti di u desertu, sempre fendu si pass per un omu. Ma a so voce n l'avia pussuta cambi, l'altri rimiti a chjamavan u "Nastasgiu u castratu". Quand'ella h morta, avia, pocu pressu, 67 anni. L'abbate Daniele ch avia assistitu i so ultimi ghjorni, li fece una fossa accantu quella grotta duv'ella era stata i primi tempi. Tandu, si h sappiutu ch'ella era una donna ch'ella avia preferitu u serviziu di Diu u titulu d'Imperatrice d'Oriente. Etimolugia: da u nome grecu "Anastasius" c listessu significatu ch Rinatu: natu un a seconda volta una vita spirituale. Nomi: Anastaise, Anastase, Anastasia, Anastasie, Anastasiu, Anastasy, Anasthase, Nastasgia, Nastasgiu, Stacey. U 10 marzu si festighjeghja din i quaranta martiri di Sebaste di Cappadoce, morti p a so fede in l'annu 320. Facianu parte di a dodecesima Legione, detta a Fulminante, l'epica di Liciniu, i mperatore d'Oriente (317-324). Un ghjornu d'invernu li dissenu ch, u lindumane de vianu assiste un sacrifiziu in l'onore di i dii pagani. Elli ricusonu. Allora, l 'anu fattu pass a nuttata nantu un lagu cutratu. Accantu, ci era un stabilimentu di bagni caldi per quelli ch si penterebbinu. A' pentesi, n ci ne f ch unu, ma un su ldatu di quelli ch i curavanu si sustitu ellu. U lindumane, quelli ch avia resititu a cutrura s stati ammazzati c una stanga in ferru. I cadaveri, l'anu brusgiati na ntu un legnaghju. Ci ne era unu ch respirava sempre u volsenu lasci camp c a speranz a ch'ellu rinneghi a so fede. A mamma, ch ghjera cust, una amica, l'aiutonu mettes i nantu u carru ch purtava i morti u legnaghju. 11.III. Santa Rusina. Santu Eulogiu. Di Santa Rusina n si s nunda. H unurata da u XIVsimu seculu in u paese alemanu di Ve nglingen, dioccesi d'Ausburgu, duv'ella h una chjesa. Etimolugia: V. Rosa (23 agostu). U prete Eulogiu h mortu in Cordoba l'11 marzu 859. Cordoba, tandu, avia un mezu milione di abitanti ghjera a capitale di i Musulman i di Spagna. L'emiru n impedia micca i Cristiani di cunserv a so fede di celebr u so cultu, ma l i facia pag impositi assai forti li difendia di pratic u proselitisimu. Ci ch face c h certi si cunvertianu l'Islam. Eulogiu, ch ricusava issa disciplina, f messu in prigi. Surtitu da prigi, f fattu arcivescu di Toledo. Si fece torna arrest per av cunvertit u una giovana Musulmana avella accettata in casa soia. A' u ghjudice disse: "Ser ebbi statu cuntentu di fanne altrettantu c t". H statu cundannatu esse scapatu. 12.III. Santu Mamilianu. Un San Mamilianu h statu marturiatu in Roma u seculu terzu ma, in Corsica, si fes tighjeghja San Mamilianu di Monte Cristu, ch serebbi un arcivescu di Palerma, esi

liatu c i cumpagni in Africa, u seculu quintu. Da l'Africa, scappanu, passanu in Cagliari, po si ne vanu in un'isula, 45 chilom etri da a Corsica. L'isula si chjamava Monte Giove: a battezanu Monte Cristu ci facenu un'abbazia. In u 1110, e salme di San Mamilianu cumpagni s state purtate in Civita Vechja, u portu di Roma. In Corsica, l'abbazia di Monte Cristu era diventata, pocu pocu, patrona di parec hje chjese terre: . l'abbazia di San Benedettu San Zenobiu di u cavu d'Aleria, a Petra di Verde; . a chjesa Santa Maria di Barcaia, in Linguizzetta; . a chjesa Santa Marione, di Corti; . l'abbazia San Benedettu, di Merusaglia; . l'abbazia Santa Maria di Canovaria, u Prunu, c e chjese di l'Ampugnani; . u castellu a cappella San Martinu di Lumitu, in Scata; . a cappella San Mamilianu, in San Ghjuvanni di Moriani; . a chjesa di San Pancraziu l'abbazia di Santa Barbara, u Poghju di Moriani; . d'altre, in Tavagna, in Casinca, ancu in Pumonte. Una legenda conta ch, e Valle di Campulori, tutte e dumeniche, un frate venia da Monte Cristu d a messa a cappella di Santa Cristina. Forse ch Santa Cristina dipen dia da l'abbazia di Santa Barbara, ch ghjera ghjustu sopra, nantu u Pughjulacciu. In u 1232, l'abbazia di Monte Cristu, c tuttu ci ch'ella pussedia, h stata data da u papa u cunventu camaldulese di Pisa: San Michele in Borgu. Etimolugia: forse sfurmazione di Massimilianu. V. Massimu (14 aprile). Paesi: San Ghjuvanni di Moriani, Tagliu di Tavagna, a Munacia d'Orezza, a Scolca . 13.III. Santu Ruderigu. Ruderigu era un Spagnolu di Cordoba, scapatu u 13 marzu di l'annu 837, c u cumpag nu, San Salomone. Avia dui fratelli, unu catolicu, l'altru musulmanu, ch passavanu u so tempu litic assi per via di a religione. Un ghjornu ch'elli ne eranu venuti e maniccie, Ruderigu prova spiccialli. Si vol tanu tramindui contru ellu, li si cozzanu, u lascianu cum' mortu. U fratellu cato licu scappa, ch a pulizza di u califfu n burlava. U musulmanu mette Ruderigu nantu un catalettu li face f u giru di a cit pianghjendu stritendu: "Fighjate u mio pov eru fratellu tombu da un assassinu cristianu per n av vulsutu rinneg l'Islamu". Ruderigu risuscit guar. E' si n'andete p i carrughji di Cordoba, fendu sap ch'ellu n era mai statu musulmanu, ch, pi ch mai, credia in Ghjes Cristu. U capu di a pulizza u fece arrest mette in prigi duv'ellu si trova in cumpagnia di un certu Salomone chjosu per av pruvatu di sparghje a fede cristiana. Inseme, si cunsulavanu pregavanu. U ghjudice i stacca prova cunverteli dicendu ugnunu ch l'altru avia apostasiatu. I dui omi si ridenu d'ellu n cedenu. Allora i caccia da prigi li taglianu u scapu. Etimolugia: da u germanicu "hrod" (gloria) "ric" (putente). Nomi: Broderick, Rick, Ricky, Rod, Roddie, Roddy, Rodric, Roderich, Roderick, Rod rick, Rodrigo, Rodrigue, Rodriguez, Rorich, Rrig, Ruaidhri, Ruderigu, Rurich, Rur ik, Ruy. Litteratura: Corneille, "Le Cid" (1636), Victor Hugo "Ruy Blas". 14.III. Santa Mattilda. Mattilda h nata in a Vestfalia versu l'annu 880, morta in a Sassonia u 14 marzu 9 68. Maritata c l'imperatore d'Alemagna, Arrigu u Primu, dettu l'Ocellaghju, anu cinqu e figlioli. U pi grande di i maschji, Ottone, succede u babbu. U secondu, Arrigu, diventa duca di a Baviera. A figliola Edvige h a mamma di Hugues Capet, r di Fran cia, u primu di una dinastia ch h regnatu da u 987 u 1328. Mattilda intrigava per ch a curona paterna vaghi u secondu maschju, ma Arrigu deb be cuntentassi di a Baviera, mentre ch Ottone successe u babbu, ebbe u regnu d'It alia in u 951, f, da u 962 u 973, u primu Imperatore di u Santu Imperu. Si pudia pens ch Arrigu fussi ricunnuscente c a mamma, invece, i dui fratelli si s i

ntesi per spusessala di tuttu chjudela in un cunventu. F in issu cunventu ch Mattilda ebbe a grazia di Diu. A' i principi, i veschi ch cum patianu, dicia: "Lasciate f; soga h u Signore ch vole cus!". Quandu i figlioli li resenu a libert a so furtuna, fece f chjese, munasteri uspida li. A' u cunventu di Polden, ci stavanu 3000 frati. Ella si fece sora in quellu di Northausen ci pass i cinque ultimi anni di a so vita. Nanzu di more, l'et di 88 anni, si fece purt in Quedlinburgu per esse sepolta acca ntu u maritu, mortu 32 anni nanzu. Etimolugia: da u germanicu "maht" (putenza, forza) "hild" (lutta, battaglia). U nome h statu intruduttu in Inghilterra da i Nurmani c Guglielmu u Cunquistadore, m aritu di Mattilda di Fiandra, quella ch fece a famosa tappizzeria sposta oghje in Bayeux. Nomi: Machthild, Mafalda, Magteld, Mahaud, Mahault, Maitilde, Maltilde, Matelda, Mathilda, Mathilde, Matilda, Mattie, Mattilda, Mattis, Matty, Maud, Maude, Maud ie, Mechel, Mechte, Mechtelt, Mechthild, Mechthilde, Meckele, Mectilde, Megtilda , Mektild, Mettelde, Mettild, Metze, Telia, Tidchen, Tilda, Till, Tillie, Tilly. 15.III. Santa Lucrezia. Santa Luisa. Lucrezia era una Spagnola nata in una famiglia musulmana di Cordoba. Si h fatta c ristiana contru a vulunt di i genitori. I cristiani di Cordoba a piattavanu quand u in una casa, quandu in un'altra. L'anu trova in casa di un prete ch si chjamava Sulogiu. Sulogiu, ch ser canunizatu, h statu scapatu l'11 marzu 859; ella, quattru ghjorni d opu, u 15 marzu. Etimolugia: da a casata rumana "Lucretius". Casate: Lucrezi. Nomi: Crezia, Loukretsia, Lucrce, Lucrecia, Lucrecio, Lucretia, Lucretius, Lucrez ia, Lucrezio, Lucreziu, Lukretia. Luisa di Marillac h nata in Parigi in u 1591. Era a figliola di Louis de Marillac , signoru di Ferrires, maritata 22 anni, veduva 34. Un annu nanzu a morte di u maritu, avia scuntratu San Vincensiu ch l'avia guarita di una massa d'idee fisse avia furtificatu a so fede. Anu travagliatu inseme 35 anni per racoglie e criature abbandunate per succorre i stroppii, i scemi, i ve chji, i malati ch n avianu nimu. Per issa opera tamanta, anu creatu a Cungregazion e di e Figlie di a Carit, cungregazione diretta da Luisa sinu a so morte 69 anni, u 15 marzu 1660. Etimolugia: V. Luigi (25 agostu). 16.III. Santa Benedetta. Benedetta successe Santa Chjara cum' abbatessa di San Damianu d'Assisi. Santa Chj ara h morta in u 1253, Benedetta in u 1260. Ricurdemu ch a Cungregazione di e sore di Santa Chjara h stata creata in u 1212 da San Francescu d'Assisi, grazia Chjara, una zitella ch si ne era scappata da u pa lazzu paternu avia raghjuntu u santu e Purziuncule. Benedetta era stata sette anni a prediletta di Santa Chjara, issa donna maravigl iosa ch dicia ch u mondu era ben fattu ringraziava u Signore d'avella fatta nasce. Benedetta h guvernatu sette anni a Cungregazione, dopu a morte di Santa Chjara. C um' Santa Chjara, h fattu di manera ch a cumunit di San Damianu d'Assisi si sparghji in tutta l'Europa. Etimolugia: V. Benedettu (11 lugliu). 17.III. Santu Patriziu Patriziu h natu in u paese gallese a fine di u seculu quartu. U so babbone, d'uri gine rumana, era prete. U so babbu era funziunariu civile diacunu avia un bellu casale accantu u mare. A' 16 anni, Patriziu h statu rapitu da pirati vendutu un cuntatinu irlandese. H st atu sei anni cur i porci po si ne h scappatu ghj vultatu in casa soia. Una notte h sunniatu ch u Signore ne facia u so apostulu li dumandava di cunverte l'Irlandesi vultati pagani. Allora, h adestratu un rebulu di frati s partuti. L'Ir landa era guvernata da una massa di picculi r capipartiti. Patriziu l'h cunvertiti

h creatu unipochi di munasteri. U tenianu tantu caru ch, quand'ellu h mortu, l'anu cunsideratu cum' u megliu di tut ti i santi. Dicianu ch, quandu un Irlandese muria, era ellu ch l'accuglia a porta di u Paradisu. Ancu oghje, h u Santu Patrone di l'Irlanda dicenu ch u trifoliu h u simbulu di u pa ese per via ch Patriziu l'avia sceltu cum' simbulu di a Santissima Trinit. Etimolugia: da u lat. "patricius" (patriziu, nobile). Casate: Patrizi. Nomi: Paddy, Padraic, Padraig, Padrig, Padrigez, Padruig, Pat, Patria, Patric, P atrice, Patricia, Patricio, Patrick, Patrik, Patrika, Patrikei, Patriki, Patriz, Patrizia, Patrizio, Patriziu, Patrizius, Patsy, Patty, Tricia, Trick. Nazioni: Irlanda, Nigeria 18.III. A Madonna di a Misericordia. Ista festa h stata istituita da u papa l'annu 1536. Contanu ch, in Savona, Riviera di Genuva, un brav'omu ch si chjamava Tugnu Botta z appava u so ortu quand'ellu h vistu a Madonna, vistuta di biancu, curunata d'oru, nantu un scogliu mez'acqua. A Madonna fighjava u celu tenia e mani aperte versu a terra. H dettu una parulla, una sola: "Misericordia". Era u 18 marzu. Tugnu Bo tta l'h vista una seconda volta l'8 aprile. In Corsica, a festa di a Madonna di a Misericordia h festighjata c pompa in Aiacci u in Prupi. In Aiacciu, dicenu ch, un seculu dopu l'apparizione di Savona, un certu capitanu Ortu avia messu una statuluccia di a Madonna di a Misericordia in un nichju di u na casetta ch'ellu avia e Padule. Un ghjornu, unipochi d'omi si tazzavanu accant u a casetta quandu a Madunnuccia dete ordine di cess di battesi. Cus fecenu. Allor a, u capitanu fece f una piccula cappella per alluggiacci a statua. In u 1645, u capitanu Ortu cummand un'altra Madunnuccia in Genuva, in marmaru ist a volta. U rettore di i Ghjesuiti u persuase di mettela in a chjesa di u Cullegi u, quella ch'elli chjamanu oghje a chjesa San Teramu. In u 1656, a Madunnuccia averebbi francatu a cit d'Aiacciu da a pesta. Allora, l' ufficiali municipali - i Magnifichi Anziani - anu cunsacratu a cit a Madonna di a Misericordia, perpetuit. Quattru anni dopu, u vescu facia purt a Madunnuccia in a cattedrale. Da tandu, u 18 marzu in Aiacciu h festa sulenne. Ma n bastava per ch a Madonna di a Misericordia sia ricunnusciuta in Roma cum' a Santa Patrona di a cit. Mgre Paulu Matteu di a Foata ne fece a dumanda ch f accettata da a Sacra Cungregazione di i R iti u 20 aprile 1882. In Prupi, a celebrazione di a Madonna di a Misericordia data di l'annu 1841. L'an nu nanzu, u 31 maghju, una urdinanza di Luigi Filippu, r di Francia, avia fattu d i Prupi una cumuna. Nanzu, dipendia da Fuzz a festa patrunale era a Nunziata. Tand u, in Prupi, n ci era ch una piccula cappella ch appartenia a famiglia Pandolfi. A n ova chjesa, dedicata a Madonna di a Misericordia, h stata inaugurata u 19 sittemb re 1869. 19.III. Santu Ghjiseppu. Ghjiseppu era un maestru d'ascia di Nazaret, in Palestina. U Vangellu secondu Sa n Lucca pretende ch'ellu era di a razza di Davide. Omu ghjustu caritatosu, era in parulla c Maria - Miriam, in ebraicu - quand'ellu si h avvistu ch'ella era incinta. Sapendu ch'ella era un'opera di u Spiritu Santu (V. u 25 marzu), l'h spusata. E' ghj natu Ghjes, cunsideratu da tutti cum' u figlio lu di Ghjiseppu. L'h d'altronde allevatu cum' un figliolu, l'h prisentatu u Tempiu, u si h purtatu in Egittu per ch'ellu n sia massacratu da i sbirri d'Erode. Vultat i in Nazaret, u zitellu h sempre statu ubidiente tantu versu a mamma ch versu u ba bbu. Dopu, u Vangellu di San Lucca, di Ghjiseppu n ne parla pi. N mancu ne parlanu l'alt ri Vangelli. H certa ch, p a Passione, Ghjiseppu era digi mortu o sinn Ghjes n averebb micca dettu San Ghjuvanni di purtassi a mamma in casa d'occupassine. San Ghjiseppu, anu principiatu pregallu in Oriente u seculu quartu. In Occidente , assai pi tardi. Ghj u Papa Sistu Quartu, mortu in u 1484, ch, p a prima volta, h fa

ttu mette u so nome nantu un libru di messa. Gregoriu XV, in u 1621, h dumandatu di pregallu in tutta a Chjesa catolica. Piu IX, in u 1870, l'h fattu Patrone di a Chjesa Universale. Ghjiseppu h dunque statu utilizatu assai tardi cum' nome di battezimu. In Ungheria , versu l'annu 1910, era u nome u pi spartu. Si trova assai in Italia in Spagna c e forme Giuseppe Jos, o c i diminutivi Peppe Peppito. Peppone h assai successu in I talia per via di "Don Camillo", u libru di Giovanni Guareschi i filmi c Fernandel Gino Cervi. In Corsica, u feminile Ghjiseppa serve pi ch u maschile. In l'81, era quellu di 17 donne nantu mille, venia u settimu rangu. Etimolugia: da l'ebraicu "yosef" (aghjuntu da Yahv). Casate: Giuseppelli, Giuseppi. Nomi: Beppo, Coche, Fiena, Fieneke, Fifine, Fina, Fine, Finie, Ghjiseppa, Ghjise ppina, Ghjiseppinu, Ghjiseppu, Giuseppe, Giuseppina, Iosep, Jef, Jeke, Jo, Joap, Joe, Joette, Joey, Joof, Joop, Joos, Jos, Jose, Josef, Josefa, Joseph, Jospha, Josp he, Josphin, Josephina, Josphine, Josephus, Josette, Josiane, Josie, Jossie, Josup eit, Joysiane, Jozephus, Jozie, Jozina, Jozsef, Jupp, Juup, Ossip, Pepe, Pepita, Pepito, Peppi, Peppino, Peppitto, Peppo, Peppone, Phine, Pippinu, Sbel, Seb, Seb el, Seefke, Sefa, Sefe, Seffi, Seosaimhthim, Sepp, Seppa, Sepperle, Seppu, Sesep pa,Seseppu, Seva, Siene, Youssef, Youssouf. Paesi: Bastia, Brusticu, Muratellu, Nessa. Nazioni: Canad, Per, Vietnam. Prutezzione: maestri d'ascia, bancalari, ghjurnatanti... muribondi. Litteratura: Peppone in "Don Camillo" di Giovanni Guareschi. Celebrit: Ghjiseppu Maria Casabianca, generale, 1742-1803? Ghjiseppu Ottaviu Nobili savelli, magistratu storicu, 1742-1807. Ghjiseppu Fesch, cardinale, 1763-1839. Ghjiseppu Bonaparte, r di Napuli di Spagna, 1768-1844. Ghjiseppu Arena, omu puliticu, v.1769-1801. Ghjiseppu Bernardini, omu puliticu, V.1769-1801. Ghjiseppu Maria Arrighi, ghjuriscunsultu, m.v.1770. Ghjiseppu Maria Levie, generale, 1773-1812. Ghjiseppu Antoniu Novarro, patriottu americanu, 1795-1871. Ghjiseppu Multedo, puetu, 1810-1894. Ghjiseppu Antomarchi (Gallochju), banditu, m.1835. Ghjiseppu Ottavi, ghjurnalistu cunferenzieru, 1809-1841. Ghjiseppu Valery, armatore. Ghjiseppu Bernardini, intendente militare scrittore, n.1914 Ghjiseppone Quilichini, puetu impruvisadore, m.1931. Ghjiseppu Moretti, ritrattadore, n.1868. Ghjiseppu Giuliani (Germain Trzel), scrittore, n.1877. Ghjiseppu Ferracci, vicariu gle, scrittore puetu, 1878-1962. Ghjiseppu Lisandru Mattei, puetu, 1881-1956. Ghjiseppu Luccioni, tenore, 1893-1970. Ghjiseppu Bartoli, banditu, 1902-1931. Ghjiseppu Bonavita, diplumaticu scrittore, 1908-1971. Ghjiseppu (Jos) Alberti, canonicu, 1912-1992. Ghjiseppu Rocchesani (Joseph Pasteur), ghjurnalistu, n.1921. Ghjiseppu Orsolini, pittore. 20.III. Santu Eribertu. Eribertu era un rimitu inglese ch campava nantu un isulottu di u lagu di u Cumber land. Era statu discepulu di u celebre San Cuttibertu ghjeranu restati amichi. Tandu, Cuttibertu din campava cum' un rimitu nantu un isulottu. Tutti l'anni, Erib ertu andava truvallu, si passavanu qualch ghjornu inseme. L'annu 687, allora ch Eribertu era cus cuntentu di av ritrovu u so amicu, Cuttibert u li disse: "O Erib! s' t ai qualcosa dumandami, dilla, ch, mai pi, ci scuntreremu na ntu ista terra. Diu m'h fattu sap ch prestu moreraghju". Eribertu si h messu pianghje: "O Cuttib! ti ne pregu, portami in celu c t. Senza t se

rebbi u pi digraziatu di i cristiani". Cuttibertu si h indinuchjatu si h messu preg. Una stonda dopu, si h alzatu, h dett so amicu: "Un' pianghje pi, u Signore h esauditu a mio prighera". Qualch setttimana dopu, u listessu ghjornu, listessa ora, i dui omi cullavanu in celu. Etimolugia: da u germanicu: "hari" (armata) "bert" (spampillante). Nomi: Aribert, Ariberto, Erberto, Eribertu, Harbert, Heberte, Herb, Herberto, He rbie, Herbrecht, Hribert, Heriberto, Hoireabard. 21.III. A beata Clemenzia. Santu Niculaiu di Flueli. L'Alemana Clemenzia di Hohembergu era una santa donna maritata c u conte di Spanh eim. Quand'ella h restata veduva, si h fatta sora di San Benedettu. H morta in Trev i, u 21 marzu di l'annu 1176. Etimolugia: V. Clemente (23 nuvembre). Niculaiu, natu in u 1417, mortu in u 1487, era un pruprietariu sguizzeru, marita tu babbu di dece figlioli, riprisentante di u so cantone l'assemblea federale. A' l'et di 50 anni, h abbandunatu i so lochi, a so famiglia, si h fattu rimitu. Da qualch tempu, passava e so nuttate preg avia intesu a chjama di u Signore ch li dic ia di ritirassi nantu una muntagna. Cust, ci stete vinti anni, raghjuntu da a mog lia da i figlioli. Ci s ch pretendenu ch, senza ellu, a Sguizzera, cum'ella h oghje, n esisterebbi micca . In u 1471, avia permessu, c i so cunsigli, a disfatta di Carlu u Temerariu, duc a di Burgogna, ch vulia impatrunissi di u paese , dece anni dopu, imped u so canton e, l'Untervaldu, di staccassi da quelli di Lucerna Zurigu, ci ch serebbi stata a f ine di a Cunfederazione Elvetica. Etimolugia, casate nomi: cf u 6 dicembre. 22.III. Santa Lia. Lia deve esse stata cum' Santa Marcella, Santa Melania, d'altre, una di isse sign ore rumane discepule di San Ghjilormu ch li spiegava a Santa Scrittura. Veduva, s 'h fatta sora, ghj diventata a superiora di un munasteru duv'ella h morta versu l'a nnu 383. D'ella, n si s altru ch ci ch'ellu h scrittu San Ghjilormu Santa Marcella, da Bettele mme. Secondu a so lettera serebbi morta attempu un omu di gattiva vita. Dice: "Quale luder a beata Lia secondu u so meritu? Avia rinunciatu fassi bella, avia a bbandunatu e perle spampillante e ricche visture per copresi d'un saccu. Ella ch cumandava, avia decisu d'ubbid campava in un catagnone, c poca mubiglia, passendu e so nuttate preg, c a speranza d'avenne a ricumpensa in celu. "Quass, duv'ella h av, in senu d'Abramu, vede u nostru consule ch nanzu cullava u Ca mpidoliu vestutu di porpura tramezu l'applausi, u vede cupertu d' una vistura di vituperiu, dumandendu, senza ottenela, una goccia d'acqua per cacciassi a sete. Ch'ella grachji puru a sfacciata di a moglia, ch pretende ch'ellu h in celu. Inn, h difora, ciunfatu in e tenebre. Allora ch Lia, ch volse fassi pass per scema, h in c asa di u Padre Eternu, u fistinu di l'Anghjulu. "L'ochji imbucciati da e lagrime, vi ne pregu, rinunciemu i piaceri sensuali, ca mpemu in l'abnegazione postu ch u corpu ser polvera, ne ser altrettantu di u restu. " Etimolugia: da l'ebraicu "l'ah" (vacca salvatica). Nomi: La, Lia, Liah, Lrah. 23.III. Santu Vitturianu. Santu Turibiu. Vitturianu era un guvernatore di Cartagine, in Tunisia. H statu marturiatu versu l'annu 484, l'epica di e grande persecuzioni urganizate in l'Africa di u Nordu d a Unericcu, r di i Vandali. Unericcu l'avia dettu di cunvertesi l'Arianisimu di imprigiun i cristiani catolic hi. Vitturianu avia rispostu: "Un' ci serebbi altra vita ch quella ch no cunnuscimu nantu ista terra, ch restereb bi quantunque fidu Cristu, Cristu ch m'h fattu tantu favori. Ma eiu, credu a vita eterna ch'ellu ci h prumessu. Ricusu d'esegu i to ordini, ancu s'avissi da more in u focu o da e bestie."

Allora, Unericcu u fece marturi tumb. Etimolugia: V. Vittoriu (21 lugliu). Turibiu era un Spagnolu natu in Maiorca in u 1538. Avia 43 anni quandu u r Filipp u Secondu u mand cum' arciverscu in Lima, a capitale di u Per. Quall, i ghjunghjiticci eranu ghjentaccia. L'Indiani ch'elli facianu travagli e mi nere per circ l'oru, eranu cunsiderati cum' animali. A dioccesi di Turibiu era immensa. Quand'ellu ghjunse, messe sette anni per fann e u giru in tr visite. Cristianizava, battizava, ma circava din di rende a so dign it l'Indiani, ubligandu i so preti falli a scola. L'affare n f facile ch quelli ch a ianu u cumandu n avianu ch disprezzu p i nativi, ma ellu, paziente, curaggiosu, inc hjuccutu malignu, multiplic i preti creendu, in Lima, u primu seminariu di l'Amer ica suttana. Dopu 25 anni d'apustulatu, si ammal. Era in a cit di Santa. Dumand quelli ch u curav anu di dilli u veru , sapendusi persu, si prepar more. L'anu chjusu l'ochji u 23 m arzu 1606. Etimolugia: ? Nomi: Turibe, Turibio, Turibiu. 24.III. Santa Catalina di Svezia. Catalina h nata versu l'annu 1331, figliola di Santa Brigida ch a chjamava Carina. Subitu spuppata, l'anu messa in una abbazia a ci anu lasciata sinu quandu l'anu trovu un maritu, un omu assai devotu. A mamma, prestu veduva, si ne era andata in Roma ci si era stabilita definitivam ente. Catalina din f prestu veduva. Avia 19 anni avia raghjuntu a mamma in Roma p u Ghjub ileu di u 1350 quand'ellu morse u maritu. Allora si n'h stata in Roma c a mamma an u campatu vintitr anni inseme. In Roma, numerosi eranu l'omi ch averebbinu vulsutu spusalla. Duie volte anu ancu pruvatu rapilla. A prima volta, quand'ella andava a chjesa di San Bastianu. Tr e lla u giuvanottu ch a seguitava, apparse un cervu, u giovanu, ch ghjera un gran pa ssiunatu di caccia, rinunci Catalina per corre daretu u cervu. A seconda volta, a ndava a chjesa di San Lurenzu. L'omu ch a vulia rap ebbe un velu appiccicatu nantu a faccia , per paura di sbagliassi, ch accantu Catalina ci era una vechja, scapp. In u 1372, Catalina a mamma andetenu in pelegrinaggiu in Terra santa. A' u ritor nu, Brigida morse. Catalina accumpagn a salma in Svezia. Dopu un novu seghjornu in Roma per sullicit a canunizazione di a mamma, Catalina vult u paese nativu. F abbatessa di Valdstena, un munasteru di sore di San Salvado re, cungregazione creata da Santa Brigida. Catalina avia tandu 48 anni. H morta l'annu dopu, u 24 marzu 1381. Etimolugia nomi: V. Catalina di Siena (29 aprile). Prutezzione: i sconci. 25.III. A Nunziata o Annunziazione Maria Vergine o Incarnazione di u Verbu. A pi antica memoria di issa festa ricolla a fine di u seculu quartu. H stata istit uita per ramint ch u Signore h mandatu u figliolu, Ghjes, nantu ista terra, incarnat u in senu di Maria Vergine, p a salvezza di l'omu. U Vangellu secondu San Lucca conta: "L'anghjulu Gabriellu f mandatu da Diu, in una cit di Galilea, detta Nazaret, una vergine in parulla c un omu di a casa di Davide, di nome, Ghjiseppu. A vergine si chjamava Maria. "Essendu entratu duv'ella stava, l'anghjulu disse: "Ti salutu, o piena di grazie , u Signore h c t, sie benedetta t fr e donne". "Ella, avendulu vistu, f turbata da e so parulle, si dumandava ci ch'ellu era issu salutu. "L'anghjulu disse: "Un' teme o Mar. Ai trovu grazia davanti Diu. Eccu: cuncepisce rai in u to ventre, parturiscerai di un figliolu, u chjamerai Ghjes. "Ser grande, u chjameranu figliolu di l'Altissimu, u Signore Diu li der u tronu di Davide, u so babbu. "E' regner nantu a casa di Ghjacobbu, in eternu. U so regnu n aver mai fine". Maria disse l'Anghjulu: "Cumu quessa p accade, postu ch omu n ne cunnoscu?"

E' l'anghjulu rispose: "U Spiritu Santu vener sopra t, a virt di l'Altissimu ti cup rer di a so ombra. E' cus, ci ch nascer da t, santu, ser chjamatu Figliolu di Diu". Etimolugia: da u lat. "annuntiare", da "nuntius" (nova). Casate: Nunzi. Nomi: Annonciade, Nonce, Noncette, Nunzia, Nunziata, Nunziu. Paesi cit: Toledu Milanu (10 dicembre), Armenia (5 ghjennaghju) Siria (1u dicemeb re). In Corsica: Altaghj, Bicchisgi, Carticasi, a Casabianca, a Casalta, Calcatogh ju, Castirla, Chjatra, Ciamannaccia, Curbara, Corti, a Crucichja, Erbaghjolu, Fu zz, Ficaghja, Gavignanu, l'Isulacciu di Fiumorbu, Moltifau, Muru, Ocagnanu, Oglia stru, Pancheraccia, a Penta Acquatella, Peru, e Piazzole, u Poghju d'Ampugnani, u Pratu, u Salgetu, Sermanu, Suveria, Suddacar, a Stazzona, Urtaca, Vezzani, a Vu lpaiola, Zalana, Zicavu. Prutezzione: u 25 marzu h a festa di i i marcanti di ghjurnali di i frisgettai. 26.III. Santa Lara (Larisa). Lara appartenia un gruppu di cristiani di Crimea brusgiati vivi in a so chjesa. U fattu si pass u seculu quartu. L'ordine di picci focu era statu datu da u r di i Goti, di religione ariana. Issi martiri n s micca arregistrati in u Martirologu rumanu, ma s assai unurati da i Grechi da i Russii. Eranu vintitr, quattordeci omi nove donne. Lara h a prima mi ntuvata fr e donne. Etimolugia: da u grecu "Larisa" (nome di locu, forse di una aantica cit di a Tess alia o di una altra di l'Asia Minore). Nomi: Issa, Lara, Larissa, Larisse, Lavri, Lavrissa. 27.III. Santu Parteu. Parteu serebbi un Corsu, primu vescu di a dioccesi di Mariana, marturiatu l'epic a di u regnu di Diuclesianu. In Corsica, era, almenu, u Santu Patrone di quattru chjese: . a cappella di Turrenu, tr chilometri da Rutali, brusgiata da i Genuvesi; . l'oratoriu di a bocca di a Fuata ch staccava a parochja di Muru da quella di Zi glia; . a cappella accantu l'antica cattedrale di a Canonica, in a piaghja di a Marana ; . l'oratoriu, in u Ghjussani, tramezu Pioggiula Felicetu, nantu a strada ch perme ttia Balanini di pass in a Corsica orientale. Da cust, si vede, da una parte, Muru quasi tutta a Balagna, da l'altra, a pieve d'Olmi Cappella. Contanu ch, in l'ann u 285, San Parteu, dopu av datu a cunfirmazione in u Ghjussani, era cullatu nantu a muntagna per bened a Balagna, a racolta, quell'annu, era stata tantu bella, ch Balanini fecenu issa chjesa. Sinu l'annu 1935, Piuggiulaschi ci andavanu in pele grinaggiu u luni di Pasqua. Ci vulia un'ora mezu per ghjunghjeci. Eranu raghjunt i da l'abitanti di Muru da quelli di Felicetu. In a chjesa di Pioggiula, ci h una pittura ch riprisenta a Madonna di u Carmine c San Roccu san Parteu. E', nantu un a camapna, ci h u ritrattu di San Parteu c u so nome. Una quinta cappella h forse esistitu nantu u territoriu di u Poghju d'Oletta duv' ellu ci h un locu chjamatu San Parteu. 28.III. Santu Guntranu. Guntranu, r di a Burgogna, era u secondu figliolu di u r francu Cluteriu Primu. Er a natu versu l'annu 525. A' i spartimenti, l'era toccu a Burgogna, l'Orleanese, u Berr, una parte di a Provenza. Un' avia micca ch qualit , soprattuttu, li piacianu pi e donne di l'altri ch a soia. Ma, pettu l'altri tr figliulini di Clodoveu: u r di Parigi, quellu di a Neustria q uellu di l'Austrasia, Guntranu era un santu. Allora ch, in a famiglia, eranu veri furdani, ancu assassini, Guntranu era bravu caritatosu. H perdunatu quelli ch anu tombu i so figlioli per av a lascita. H perdun atu u nipote ch avia u cumandu quandu ellu n ci era s'era rivultatu tr volte. Guntranu n si sfidava di nimu, facia limosine, dava soldi p i munasteri n si infram ettia per l'elezzioni di i veschi. Quandu, in l'annu 580, ci f, in i so Stati, una epidemia di dissenteria, ch'elli

chjamavanu "u focu di Sant'Ant", Guntranu dighjunava pregava ghjornu notte, duman dendu Diu di pigliassilu di salv u so populu. H mortu u 28 marzu 593, in u capilocu di a trib di i Catalauni, l'attuale Chlons-su r-Marne. Etimolugia: da u germanicu "gund" (cumbattitu) "haramn" (corbu). Nomi: Gontram, Gontran, Gontrana, Gontrane, Gontrano, Guntranu. 29.III. Santu Eustasiu. Quandu San Culumbanu ebbe fughje da Luzzoviu (in l'attuale dipartimentu di a Hau te-Sane), duv'ellu avia fundatu u munasteru u pi famosu di a Gallia, f sustituitu d a u so amicu, u Burghignonu Eustasiu. Eustasiu guvern l'abbazia 19 anni, da u 610 u 629, fendula prusper, mettenduci sco le rinumate. Ci f sinu 600 frati, Eustasiu cre altri munasteri. Per disgrazia, ci era, in Luzzoviu, u monacu Agrestinu, un nutaru reale ch si era fattu frate ch ghjera scuntentu di esse trattatu cum' tanti altri, senza nisunu r iguardu p i so talenti. Ci f una specia di scisimu, u messenu fora. Ancu da fora, Agrestinu cuntinuv i so intrighi. Per ristabilisce a cuncordia, u r Cluttariu Secondu adun un cunciliu. Eustasiu difese a so causa, po disse: "Feghja , o Agrest, s' t n cambii strada, n si passer micca un annu ch t n ti trove davanti ibunale: quellu di Diu". Agrestinu ricus di sottumettesi, a prufezia d'Eustasiu si realiz. Qualch settimana dopu, avendu fattu rimproveri unu di i so schjavi ch spaffava legne, Agrestinu mo rse d'una piulata. Etimolugia: da u grecu "eustachios" (fruttiferu, fecondu). Nomi: Eustace, Eustache, Eustacia, Eustasiu, Eustasius, Eustatius, Eustazio, Sta cey, Stacie, Stasiu, Stazio. 30.III. U beatu Amadeu. Amadeu h natu u 1u ferraghju 1435 a Corte di Savoia, in una cit ch si chjama oghje Thonon-les-Bains, dipartimentu di a Haute-Savoie. Subitu natu, l'anu fidanzatu I olanda, surella di Luigi XI di Francia. L'h maritata dicesette anni dopu anu avut u sette figlioli. A' l'et di 30 anni, Amadeu diventa duca di Piemonte Savoia c u nome d'Amadeu IX. C um'ellu suffria di malcadutu, a moglia l'h aiutatu guvern. Tramindui favurizavanu i poveri i disgraziati mantenianu a pace. Francescu Sforza, duca di Milanu, disse: "Dapertuttu h megliu esse riccu ch poveru , for di in u paese di u mio fratellu Amadeu ch aiuta i poveri scarta i ricchi". A' Amadeu, i so sciali eranu di preg f penitenza. Quandu omu li rimpruverava di di ghjun troppu, dicia: "Ugnunu u so regime; m u dighjunu mi face pr". Ci ch'ellu n pudia pate, eranu e bestemmie. Quellu ch ghjurava u nome di Diu o di i Santi, devia pag un'emmenda. L'anni passavanu u male impeghjuria. Amadeu a si pigliava c pazienza. H mortu 37 a nni, dopu 7 anni di regnu, u 30 marzu 1472, in a cit di Vercelli. E so ultime par ulle s state: "Siete ghjusti, tenite caru i poveri, u Signore der a pace u vostru paese". Etimolugia: da u bassu latinu "ama" (tene caru) "deus" (Diu). Csate: Amadei. Nomi: Amadeo, Amadeu, Amadeus, Amadis, Amde. 31.III. Santu Beniaminu. Beniaminu era un diacunu ch campava in a Persia u principiu di u seculu quintu. I n issu paese, i cristiani campavanu in pace da pi di un seculu, quandu un vescu e bbe a scimit di picci focu un tempiu paganu. U r entr in e furie , per tr anni, i cristiani funu persecutati. Beniaminu h statu imprigiunatu. Era un omu assai eluquente avia cunvertitu parech ji preti di Zoroastru. Era in prigi da dui anni, quandu l'imbasciadore di l'imperatore di Bizanziu fece val ch, in l'incendiu di u tempiu, Beniaminu n ci era per nunda. L'imbasciadore s'i ngagi ancu ch'ellu n cerchi pi cunverte preti di a religione di u paese. E' Beniami nu f cacciatu da prigi.

Subitu fora, Beniaminu riprincipi f cunversioni c a scusa ch u so Diu n permettia, q elli ch avianu a fede, di mette i so talenti da cantu. L'anu torna imprigiunatu c undannatu l'impalatura. Etimolugia: da l'ebraicu "ben'yamin" (figliolu di a manu dritta, di a parte furt unata). Casate: Beniamini. Nomi: Beathan, Ben, Beniamino, Beniaminu, Benjamin, Benjamine, Benny, Veniamine.

APRILE 1.IV. Santu Ugu. Ugu h natu l'annu 1053 in un locu chjamatu Castellu Novu, in l'attuale cumuna di Chteauneuf-sur-Isre, dipartimentu di a Drme. A' 27 anni, era canonicu in Valencia q uandu u legatu di u papa u fece vescu di Grazianopuli, l'attuale Grenoble. Ellu n vulia, soprattuttu ch u cleru di a so dioccesa n avia nisuna morale. Dui anni dopu, scuraggitu, si ritir in l'abbazia di Casam Dei, l'attuale Chaise-D ieu, dipartimentu di a Haute-Loire. Ci stete felice quindeci mesi sinu u ghjornu ch u papa l'ublig rivene in a so dioccesi. Hugu h aiutatu San Brunu - ch ghjera statu u so prufessore - cre a Grande Certosa, un munasteru duve i monachi campavanu chjusi n si ritruvavanu ch per l'uffizii. Per succore i poveri, Ugu si vend u so anellu pasturale u so pi bellu calice. Senz a San Brunu, si averebbi vendutu ancu u cavallu ch li servia visit a so dioccesi. Da ch'ellu n vulia esse vescu, u so episcupatu h duratu quasi 50 anni. H participat u dui cuncilii h cunnusciutu cinque papa. H mortu 79 anni, u 1u aprile 1132. Dui a nni dopu, Nucenziu Secondu u canunizava. Etimolugia: da u germanicu "hg" (intelligenza). Casate: Ughelli, Ughetti, Ugolini. Nomi: Aodh, Aoidh, Haug, Hoege, Huey, Huglie, Hugly, Hugo, Hugolin, Hugolina, Hu goline, Hugues, Huguette, Huige, Huik, Uga, Ugo, Ugolina, Ugolino, Ugolinu, Ugon e, Ugu, Uguccio, 2.IV. Santu Fancescu di Paola. Francescu h natu in u 1436 in un paese di Calabria chjamatu Paola. L'avianu datu issu nome in l'onore di San Francescu d'Assisi. Da omu, avia sceltu di camp in rimitu, ma ebbe a rinomina di f i miraculi d'altri omi ghjunsenu volsenu camp cun ellu cum' ellu. E' cus fece a cungregazione di i Fra ti Minimi. I chjam minimi per via di e parulle di Ghjes ch, secondu San Matteu San Lucca, ricumandava i so fidi di stassine l'ultimu rangu. Secondu u Vangellu di San Matteu, Ghjes disse: "Quellu ch si ser inalzatu ser abbass atu, quellu ch si ser abbassatu ser inalzatu". Secondu u Vangellu di San Lucca, dis se: "Quand' t serai invitatu, vai mettitti l'ultimu postu fin ch quellu ch ti h invi atu venghi ditti: "O amicu, colla pi in s". Allora ne averai onore c quelli ch seran u tavula c t". I miraculi ch'ellu facia, Francescu ne dava a causa i paternostri ch'ellu distri buia. Era tantu rinumatu ch u r di Francia, Luigi XI, malatu, u vulia accantu. Ell u, mand paternostri. Ci h vulsutu l'intervenzione di u papa per ch'ellu parti. H gh juntu u castellu di u r in un locu chjamatu oghje Plessis-les-Tours, dipartimentu di Indre-et-Loire. H curatu u r sedeci mesi ma n pobbe ch aiutallu more. Francescu n vult pi in Calabria. S'h statu u castellu di u r di Francia duv'ellu h mo tu 24 anni dopu, u 2 aprile 1507, un venneri santu, quandu a Chjesa celebrava a morte di Ghjes Cristu. C l'intervenzione di Luigi XII, quella di a figliola Claudi a, ch testimuni d'esse stata guarita da Francescu, sei anni dopu a so morte, u pap a u beatificava , torna sei anni dopu, u canunizava. Etimolugia: V. Francescu d'Assisi (4 uttobre). 3.IV. Santu Riccardu.

Riccardu h un Inglese natu versu l'annu 1197 in Droitwich, cunteu di Worcester. Dopu av ricustituitu u casale di i genitori, ch si eranu ruvinati, h lasciatu a so parte u fratellu si ne h andatu studi in Oxford. A' 38 anni era diventatu u cancel ieru di a celebre Universit. Issu postu l'h tenutu pocu. Dete a so demissione per and u succorsu d'un amicu, Ed imondu, arcivescu di Canterbury, ch ghjera in bischizzu c i frati di San Benedettu c u r Arrigu Terzu, ch pretendia cumand i veschi cum'ellu cumandava i so suldati. In u 1240, Riccardu Ediumondu partenu p a Francia. Pare ch'elli vulianu and in Rom a vede u papa ma, per istrada, Edimondu more. Tandu, Riccardu si face urdin prete in Orlans, volta in Inghilterra. A' 47 anni, h fattu vescu di Chichester. U r, ch n perdunava, li toglie i viveri l'i mpedisce di entre in u palazzu viscuvile. Riccardu pigli e so funzioni dui anni d opu, grazia u papa ch minacci di scummunic u r. Riccardu h luttatu contru u niputisimu a simunia; h pigliatu a pretesa di i frati duminicani franciscani contru i veschi ch n vulianu ch'elli fessinu scola. H mortu 56 anni, in Chichester, u 3 aprile 1253. Etimolugia: da u germanicu; "ric" (putente) "hard" (duru, forte). Casate: Cardi, Ricardoni, Riccardi, Riccardoni, Ricciardi. Nomi: Dick, Dickie, Dicky, Hick, Hitch, Hudde, Karda, Reich, Reichard, Reichardt , Rhisiart, Ricard, Ricarda, Ricardo,Riccarda, Riccardina, Riccardo, Riccardu, R icciardo, Richard, Richarda, Richarde, Richardine, Richart, Richenza, Richerd, R ichie, Richli, Rick, Rickert, Rickert, Rickie, Ricky, Ricordano, Ridsert, Ridzar t, Riek, Rikese, Rikitza, Rikkard, Riocard, Ritch, Ritchie, Ritsche. 4.IV. Santu Isidoru. Isidoru h natu versu l'annu 560 in a cit spagnola di Cartagene. Appartene una fami glia di santi: i fratelli Leandru Fulgenziu, a surrella Fiurentina, cum' Isidoru, s stati canunizati. Dicenu ch, da chjucu, Isidoru era un zuccone. Un' ci valianu i colpi, in quella t esta n ci entrava nunda. Un ghjornu, h vistu unepoche d'inzecche nantu a petra di una cisterna. Li anu spiegatu ch a causa ne era u canapu forza di strufin. Ne h cun clusu ch, rombu di travagliu, ancu ellu pudia struissi. E' ghj diventatu un sapien te. A so opera scritta h immensa: astronumia, geografia, esegesi, teolugia, filolugia , scienze, litteratura, storia religiosa prufana. H scrittu un trattatu nantu l'e timolugie. U so "Libru di l'urigine di e cose" h una vera enciclopedia. S no sapim u qualcosa di i Gotti di i Vandali, h grazia ellu. Isidoru h statu una quarantina d'anni vescu di Siviglia. H ellu ch h datu a Chjesa s pagnola a so urganizazione definitiva. H mortu in a so cattedrale u 4 aprile di l'annu 636, straquatu nantu cenere pregh endu. Etimolugia: da u grecu "Isis", nome di una dia, "dron" (rigalu). Nomi: Bisidora, Bisidoru, Daria, Dariu, Darius, Isidor, Isidora, Isidore, Isidor ius, Isidoro, Isidoru, Isidro, Issy, Izzy. 5.IV. Santa Irenea. Santu Vincensiu Ferrer. In l'annu 304, in a cit greca di Tessalonica, campavanu tr surelle, belle, struite ricche. Si chjamavanu: Agapp (ch vole d "amore"), Chionia (ch vole d "purezza") , I enea (ch vole d "pace"). S state cundannate per av piattatu i libri santi av ricusatu di manghj a carne di i sacrifizi pagani. Dicenu ch'elle si ne eranu fughjite nantu una muntagna per avit e persecuzioni, m a Irenea stim ch, di piattassi, era vigliacchisimu, vult in cit. U guvernatore volse sap duv'elle eranu e cumpagne. - Duve erete? dumandava. - Eramu duve u Signore vulia ch no fussimu, disse Irenea. - Quale h ch vi dava manghj? - Quellu ch nutrisce l'ocelli. - U vostru babbu sapia duv' vo erete? - Auh! - E' i vostri vicini?

- Dumandateli! - I libri interdetti quale i ti h visti leghje? - F a to inchiesta... Ma sappie ch, s'o n avia piattami, l'averebbi letti ghjornu n otte. Tandu, u guvernatore dete ordine di brusgialla viva. Etimolugia: da u grecu "eirn" (pace). Nomi: Eirena, Erena, Ira, Iren, Irena, Irenaeus, Irne, Irenea, Irne, Irenei, Ireneo , Ireneu, Irenion, Irina, Irini, Irinka, Iroucha, Irounia, Reni, Renie, Rinia. Prutezzione: Irenea h a santa patrona di e giuvanotte. Litteratura: Voltaire: Irne (1778) Vincensiu Ferrer h dettu u Missiunariu apostolicu. Natu in a cit aragunese di Vale nzia versu l'annu 1350, h mortu u 5 aprile 1419 in u ducatu di Brettagna, Vannes, in l'attuale dipartimentu di u Morbihan. Issu frate di San Dumenicu era un predicadore famosu. Cintinare millaie di perso ne u seguitavanu per sentelu parl di l'Apocalisse di a fine di u Mondu. Vincensiu h sustenutu i papa d'Avignone contru quelli di Roma, for di l'ultimu, B enedettu XIII, ch'ellu h fattu destitu c l'aiutu di a Corte di l'Aragone. Cus finia u scisimu d'Occidente ch h duratu da u 1378 u 1417. Etimolugia, casate nomi: Cf u 27 sittembre. Paesi cit: Valenzia di Spagna, Vannes. San Vincensiu Ferrer h onuratu a prima dume nica di lugliu in Napuli u 13 marzu in Parigi. 6.IV. Santu Marcellinu. Marcellinu era un altu funziunariu rumanu, amicu di Santu Agustinu ch ne dice u p i gran b. I primi anni di u seculu Quintu, in l'Africa di u Nordu, ci era a lotta tr i cato lichi l'eretichi ch seguitavanu Dunatu, vescu di Cartagine, si risicava una guerr a civile. L'imperatore Onoriu mand Marcellinu ch, c l'aiutu di u vescu d'Ippona, fece un ghju diziu in favore di i catolichi. U 13 sittembre di l'annu 413, i Dunatisti u fecenu assassin, ma Marcellinu avia c ompiu a so missione l'eresia smarr Marcellinu era un omu assai coltu. Interrugava Santu Agustinu , per rispondeli, S antu Agustinu scrivia libri cum' "A remissione di i peccati" o "U spiritu a lette ra" , misura ch'ellu scrivia i capituli di u so libru "A cit di Diu", i facia legh je Marcellinu. Etimolugia: V. Marcellu (16 ghjennaghju). 7.IV. Santu Ghjambattista di "La Salle". Ghjambattista h natu u 3 aprile 1651, in Reims, in una famiglia ch n mancava di nun da: u babbu era magistratu. Da chjucu, i genitori avianu decisu di fallu prete. U mandanu a scola in Reims u seminariu in Parigi. Avia sette fratelli surelle. E llu, era u pi grande. I genitori morenu deve interrompe i so studii. A' 27 anni l 'h riesciuta esse prete. Dui anni dopu h duttore in teolugia. In Reims, apre scole allogia i maestri in casa soia. E' ghj cus ch'ellu h natu l'Is titutu di i Frati di e Scole Cristiane. F una rivuluzione. L'impurtante era di d u na furmazione pedagogica i maestri avia scrittu un libru: "Conduite des coles chrt iennes". P i zitelli, Ghjambattista avia a pretensione di d a struzzione i poveri, mantenuti apposta in a gnurantit. I strazi n li manconu, persecutatu da u cardina le di Noailles, ellu, mudestu eroicu, li tucc spatriassi. H mortu in Rouen u 7 aprile di u 1719. U so libru di u 1702, "Les devoirs d'un Ch rtien envers Dieu", sera ristampatu parechje volte. Etimolugia: V. 24 ghjugnu. 8.IV. A beata Custanzia. Custanzia h nata in u 1247. A' l'et di 15 anni, in Mompellieri, a maritanu c u r d'A ragona, Petru u Terzu. Anu sei figlioli. Una di e figliole h Santa Lisabetta di u Portugallu. Custanzia avia cus bella rinomina ch Dante l'h messa in u so "Paradisu". A chjama " a brava Custanzia".

Quand'ella h morta in Barcellona, l'8 aprile 1300, era veduva da quindeci anni u figliolu regnante avia avutu l'investitura di a Corsica tr anni nanzu. Petru u Terzu Custanzia avianu avutu un solu maschju ch, in u 1285, avia succedut u u babbu c u nome di Ghjacumu Secondu. U 4 aprile 1297, u papa Bonifaziu VIII l' avia datu a Sardegna a Corsica. Etimolugia: da u lat. "constans" (fidu s stessu). Casate: Constantini, Costantini. Nomi: Constance, Constancy, Constant, Constanta, Constante, Constantin, Constant ina, Constantine, Constantino, Constantinu, Constanza, Costin, Custantina, Custa ntinu, Custanzia, Custanziu, Dina, Dine, Konstantin, Konstantsia, Konstanze, Sta n, Stans. 9.IV. Santu Valderiu. Patre Valderiu era natu versu l'annu 1030 in un locu chjamatu oghje Andainville, dipartimentu di a Somme. Avia fattu u so nuviziatu in l'abbazia di Resbaci, l'a ttuale Rebais, in a Seine-et-Marne. A prima cosa ch'ellu fece ghjunghjendu in qu ellu munasteru, f d'apre e porte un prigiuneru. Per scusassi, disse: "U Vangellu ci ricumanda di d ch dumanda". E' Valeriu n sapia d di n. Dodeci anni dopu, Valderiu h elettu abbate in l'abbazia benedittina di San Martin u, in Pontoise. I so frati u tenianu caru ma, ellu, u cumandu n li piacia. Prufit ta di una notte bughjosa, scappa, si ne v in Cluny. Cust, ci era novecentu frati , mezu tutti, n era facile di metteli e mani addossu. L'anu ritrovu quantunque fatt u vult in Pontoise. Qualch settimana dopu, torna fughje si ne v nantu un isulottu di a Lauria, vicinu Turone, l'attuale cit di Tours. Un pelegrinu l'h sappiuta l'h detta i frati di San Martinu ch s venuti circallu. Cumu f per camp solu in pace cum' un rimitu? Decide di andassine in Roma. Cul, u pap a l'h datu a so benedizzione, po l'h dettu: "Volta da duve t veni". E'cus h finitu a so vita in san Martinu di Pontoise duve ellu h mortu l'8 aprile di l'annu 1099. Etimolugia: da u germanicu "waldan" (cumand) "her" (armata). Nomi: Bhaltair, Galtier, Galtire, Gauthier, Gauthire, Gautier, Gualtiero, Ualtar, Valderia, Valderio, Valderiu, Walt, Walter, Waltersje, Walterus, Walther, Walthe ra, Waly, Walz, Wat, Welter, Wolt, Wolterdina, Wouter. 10.IV. Santu Micaellu .Santu Fulbertu. Micaellu, dettu di "i Sanctis", era un cunfessore mortu in u 1625. U nome Micaellu h u listessu ch quellu di l'Arcanghjulu ch h vintu Satanassu: Michel e. Etimolugia casate nomi: V. Michele (29 sittembre). Fulbertu era un sapientone natu versu l'annu 960. In pi di a teolugia, cunnuscia a fisica, l'astronumia, a medicina, a musica a filosufia d'Aristote intrudutta i n Europa da l'Arabi di Spagna. Di Fulbertu, dicianu ch'ellu era a rincarnazione di Socratu di Platone. Avia studiatu in Remi, l'attuale cit di Reims, c Gerbertu. Quandu, l'annu 999, Ger bertu f fattu papa (Silivestru Secondu), Fulbertu si ne and in Roma cun ellu. Quat tru anni trenttottu ghjorni dopu, u papa morse Fulbertu vult in i so lochi. L'ann u 1007 era elettu vescu di Chartres. Era l'amicu u cunsiglieru di Luigi Primu, dettu u Pu, figliolu di Ugu Capet, u fu ndadore di a monarchia francese. Tramindui eranu stati l'elevi di Gerbertu, in R emi. Fulbertu fece di Chartres u primu centru culturale di a Gallia decise a custruzz ione di a famosa cattedrale dopu ch a prima fussi brusgiata in u 1021. H mortu u 10 aprile 1029. Etimolugia: da u germanicu "folc" (populu) "bert" (spampillante). Nomi: Fulbert, Fulberta, Fulberte, Fulbertu, Volbert, Volberte, 11.IV. Santu Stanislau. Stanislau h natu in Polonia, accantu Craccovia, l'annu 1030. H studiatu in a cit be lgica di Liegi. A' 42 anni f fattu vescu di Craccovia. Tandu, u r di a Polonia era Boleslas Second

u, un principe gattivu, crudele, ch pigliava i so piac fendu arrub donne furzendule . P u pi, isse donne e pigliava in a povera ghjente ma, un ghjornu, furz a moglia d i un nobile tandu i signori dumandonu l'arcivescu, primatu di a Polonia, di scum unicallu. U primatu, n avendu u curaggiu di falla, f Stanislau ch li ne fece a mina ccia. U r cuntrattac accusendu u vescu d'av arrubatu e terre di un certu Petru ch, cus dici a, si ne era mortu da l'addisperu. Petru rinviv vense u tribunale per testimuni ch Stanislau l'avia pagatu e terre prezzu andente. Stanislau fece scumunic u r. Quellu, malgradu l'interdettu di entre in chjesa, ven ia sfid u vescu durante l'uffizii. U corciu Stanislau ebbe sbribb. Un ghjornu ch'ellu dicia a so messa in una cappel la for di e porte di a cit, u r ghjunse li sbaff u capu di spada. Era in u 1079. Dicenu ch Boleslas Secondu si cunvert , dui anni dopu, morse frate cunversu di San Benedettu. Oghje, Stanislau h, c Casimiru, u Santu Patrone di a Polonia. Etimolugia: da u slavu "stan" (alzassi) "slaw" (gloria). Nomi: Aineslis, Stan, Stanek, Staning, Stanislao, Stanislas, Stanislau, Stanisla us, Stanislav, Stanzel, Stanzing, Stenz. 12.IV. Santu Ghjuliu. Ghjuliu h statu elettu papa in l'annu 341. H u primu essesi datu issu nome. H lutta tu contru l'Arianisimu ch negava a pussibilit di un solu Diu in tr persone. Ariu, p rete d'Alessandria, mortu cinque anni nanzu, dicia ch un Diu unicu n pudia esse at tempu Patre, Figliolu Spiritu santu. I so discepuli eranu numerosi. In l'annu 344, Ghjuliu Primu adun un cunciliu u capilocu di u paese bulgaru, fece accett e decisioni di u cunciliu di Nicea a preeminenza di u vescu di Roma. Quand'ellu h mortu, in 352, dopu esse statu ondeci anni papa, a fede ortodossa si era furtificata. L'Arianisimu ser abbandunatu 29 anni dopu, u cunciliu ecumenicu di Custantinopuli. Etimolugia: da a casata rumana "Julius" di una famiglia ch pretendia sorte de Iul e, u figliolu d'Eneiu di u racontu di Virgiliu. U nome si h spartu soprattuttu l' epica di a Rinascita taliana c Ghjuliu Secondu, papa da u 1503 u 1513. In Corsica , in u 1981, venia u quindecesimu rangu di i nomi maschili. Era quellu di dece o mi nantu mille. Casate: Giuli, Giuliani, Ghjulj, Giuly. Nomi: Ghjulia, Ghjuliana, Ghjulianu, Ghjulietta, Ghjuliu, Gillet, Gillette, Gill ie, Giulia, Giulietta, Giulio, Gyula, Jilian, Jill, Joletta, Julchen, Jule, Jule s, Juli, Julia, Juliaantje, Juliana, Julio, Julido, Julie, Julien, Julienne, Juli et, Julieta, Julietta, Juliette, Julina, Juline, Julio, Julius, Julle, Juluen, J uult, Ouliacha, Oulianka, Schll, Sile, Sileas, Youli, Youliane. Paesi cit: Volterra. In Corsica: San Ghjulianu di Campulori. 13.IV. Santu Martinu, papa. A Beata Ida. Martinu Primu, papa, natu in l'Ombria, in a cit di Todi, h mortu in Crimea l'annu 653. Quand'ellu h statu fattu papa, l'annu 649, cundann e teurie di l'imperatore bizant inu Custanziu Secondu, di i so teologhi, nantu l'incarnazione di u Verbu. Custan ziu u fece arrest purt in Custantinopuli duv'ellu h ghjuntu mezu mortu da tantu ch' ellu era statu maltrattatu da i guardiani. In prigi, scrisse: "Da 47 ghjorni, n mi anu ancu datu appena d'acqua per lavami. Z ucculeghju da u freddu. S indebulitu da un sciuglimentu di corpu. Rendu tuttu ci c h'o manghju. Ma Diu vede tuttu mi cunfideghju ellu". Ghjudicatu da i teologhi funziunarii di l'imperatore, f esiliatu in Crimea duv'el lu morse. Etimolugia: Martinu vene da u nome di u diu Marte, c u significatu: "picculu Mart e". Casate: De Martini, Demartini, Martinaggi, Martinelli, Martinenghi, Martinetti, Martini, Martinucci. Nomi: Maartina, Machin, Marcin, Mrtainn, Mrtel, Marten, Mrten, Marti, Mrti, Martie, Martina, Martinho, Martinian, Martiniana, Martiniano, Martinianus, Martinien, Ma

rtinienne, Martinka, Martino, Martinu, Martinus, Martjin, Martl, Marton, Marton, Martsen, Marty, Martyn, Matten, Mertens, Mirtel, Tien, Tienis, Tiens, Tinie, Ti nus. Ida, nata l'annu 1040, era a moglia di u conte di Bulogna ch cumandava da l'Arden ne u mare Atlanticu. Anu avutu dui figlioli maschji: Gottifreddu di Buglione Bal duvinu Primu, ch anu participatu a prima Cruciata in l'annu 1099 s stati i primi r di u regnu francu di Ghjerusalemme. Anu avutu cum' ghjenneru Arrigu Quartu, l'imperatore d'Alemagna ch ebbe scumbatte c u papa Gregoriu Settimu per via di l'investiture. U 25 ghjennaghju 1077, Arrigu Quartu ghjunse u castellu di Canossa, prupriet di a principessa Mattilda di Toscana, per sottumettesi u papa. E' ricordemu ch, dopu issa famosa ghjurnata, u papa a fida Mattilda partiinu da Canossa senza pressass i, almanacconu di sottumette a Corsica a Santa Sede, di mettela sottu a tutella di Pisa. Ida era una donna assai credente, cunsigliata da Santu Anselmu ch venia visitalla in Bulogna o li scrivia lettere spirituale ch s state cunservate. I so sciali eranu di f ornamenti p e chjese di preg. Anu pretesu ch e so prighere an u participatu u successu di a prima Cruciata. H morta l'et di 73 anni, u 13 aprile 1113, dopu av fattu miraculi ch anu permessu a beatificazione. Etimolugia: da u germanicu "idis" (donna). Nomi: Ida,Ide, Ita, Idchen, Iken, Itchen, Itte. 14.IV. Santu Massimu. Santa Liduina. Massimu h un martiru rumanu unuratu da u quintu seculu c i cumpagni Tiburziu Valer ianu. Eranu sepolti longu a via Appia ch v da Roma Brindisi. S citati in a Passione legendaria di Santa Cicilia. Altru n si s. Etimolugia: da u lat. "maximus" (u pi grande). Casate: Massimi. Nomi:Maksim, Maksima, Maksimiane, Maksis, Massima, Massimiliana, Massimilienne, Massimilianu, Massimina, Massiminu, Massimu, Max, Maxia, Maxie, Maxim, Maxima, M axime, Maximiano, Maximianus, Maximilian, Maximiliana, Maximiliano, Maximilien, Maximille, Maximin, Maximino, Maximo, Maximus, Miksa. Liduina era una Olandese, nata in u 1380, morta in u 1433. Era una zitella in salute quandu, l'et di quindeci anni, casc pattinendu nantu u g hjacciu. Si chjin per qualch ghjornu n si arrizz pi, sinu a morte l'et di 53 anni quella cascatura, tutti i malanni eranu per ella: ramassi, tumori, gangrena, nev ralgie, pene in capu, a so carne si spaffava sinu l'ossu. E' din, cum' s issi guai fisichi n bastessinu, f calunniata da a ghjente, maltrattata da i soi inghjuliata da u prete di u paese. Quand'ella ebbe 41 annu, i magistrati di Schiedam, u paese nativu, testimunionu ch, da 7 anni, n avia n manghjatu n betu. Cuntinuv dighjun torna 12 anni, mentre ch'e la suffria e canine. Malgradu isse suffrenze, Liduina n si lagnava. Era cunsulata da u so anghjulu cus tode, da a Vergine Maria, ancu da u Signore, ch venianu visitalla. Omu si p dumand cum' un cristianu p pate tanti dulori, ma quale h ch p disciuplic ci ch'ella h a graz di Diu? Dicenu ch, quand'ella h morta, a so persona era sana, liscia propiu bella. Etimolugia: da u germanicu "leut" (populu) "win" (amicu). Nomi: Ledwine, Lidiwine, Liduina, Lidwina, Lidwine, Wine. 15.IV. U beatu Lucchesiu. San Francescu predicava in Toscana quand'ellu ghjunse in Poggibonsi, un paese tr amezu Firenze Siena. Cust ritruv un amicu di giuvent di bamboscia. Forse ch u so no e era Lucciu, ma u chjamavanu Lucchesiu. Era cummerciante facia affari.Cumprava u granu quand'ellu era bon pattu, u rivendia quand'ellu era scarsu. San Francescu cunvert Lucchesiu a moglia, una donna bella intelligente ch si chjam ava Bonadonna. Tandu, u Puverellu d'Assisi venia di cumpone e regule di una cungregazione, dett a di u Terzu Ordine, p i laichi ch vulianu camp secondu u vangellu di Ghjes Cristu. Lucchesiu Bonadonna funu i dui primi Terziarii. Vendiinu tuttu ci ch'elli pussedi

anu, for di una casa un pezzatellu di terrenu, camponu oramai u serviziu di i di sgraziati. Andavanu visit i malati li purtavanu legumi ch'elli punianu da per ell i. Aspessu, a ghjente vedia pass Lucchesiu c un infermu cavallu un sumere un altru ch'ellu purtava camancella. Lucchesiu era natu in u 1185, in Toscana, forse in Lucca, secondu u nome. Avia 6 5 anni quandu Bonadonna si ammal. Disse a moglia: "Ci simu tantu tenuti caru in i stu mondu ch ghj megliu parte inseme per l'eterna patria". S morti u mese d'aprile di l'annu 1250. 16.IV. Santu Lambertu. Santu Benedettu Labre. Lambertu era statu fattu vescu di Maestricht, in Belgica, versu l'annu 670. Tandu, i Neustri (ch stavanu in un paese ch ghj l'attuale nordu di a Francia) si ba ttianu contru i Burgondi (abitanti di l'attuale centru este di a Francia). Ellu, piglia a pretesa di i Burgondi ghj ubligatu d'esiliassi. Rivene in Liegi in l'an nu 682. Avendu dinunciatu l'adulteriu di Pippinu d'Herstal - babbu di Charles Ma rtel - c a surella di un certu Doddone, questu u fece assassin. Era u 17 sittembre di l'annu 705. Etimolugia: da u germanicu "land" (paese) "bert", (spampillante). Casate: Lamberti, Lambertini, Lambertoni, Lamperti, forse Berti ( derivati) Lando . Nomi: Lamb, Lambe, Lambert, Lamberta, Lamberte, Lamberto, Lambertu, Lambertus, L ambrecht, Lamme, Lmmle, Lampe, Lamprcht, Landbert, Lando, Lanz, Lanza, Lanzo. Benedettu Labre h natu in u 1748 in u nordu di a Francia. U babbu era agricultore , a mamma tenia una buttea in u paese d'Amettes. Avianu quindeci figlioli. Bened ettu era u pi grande. I genitori u vulianu f prete cum' dui zii. Unu l'amparava u l atinu u grecu. A' 16 anni, Lambertu prova fassi frate. V da un cunventu un altru, ma a vita muna stica n li cunvenia. A'22 anni, di lugliu 1770, trova a so vucazione. Ser pelegrinu mendicante, parte per Roma. Ci st quattru mesi, po gira a Spagna, a Sguizzera, l'Alemagna a Polonia . Cinque anni dopu, rivene in Roma. Era troppu malatu per riparte ma campa torna ottu anni. Di ghjornu andava da una chjesa l'altra, di notte si rifugiava in e ruvine di u Coliseu. U mercuri santu di l'annu 1783, l'anu trovu ch ghjera in agu nia. L'anu ricuveratu ma in a ghjurnata si h mortu. Etimolugia: V. Benedettu di Norcia (11 lugliu). 17.IV. Santu Nicetu. Nicetu era un Siriaccu. H statu papa l'annu 167. Serebbi dunque u dodecesimu papa dopu Petru, Linu, Cletu, Clemente, Anacletu, Evaristu, Lisandru, Sistu, Telesfo ru, Ginu Piu. San Policarpiu, u vechju vescu di Smirne ch avia cunnusciutu quelli ch avianu cunn usciutu Ghjes, and truv Nicetu per ch a Chjesa di Roma celebressi a Pasqua u listes u ghjornu ch a Chjesa d'Oriente. Un' pobbenu mettesi d'accordu malgradu l'amicizi a tr dui omi. Nicetu h statu papa sette anni. Serebbi mortu martiru u 17 aprile di l'annu 174. Tandu, in Roma, guvernava l'imperatore Marcu Aureliu, dettu u Germanicu. Etimolugia: u nome Nicetu h d'urigine greca vole d "mai vuintu". Nomi: Anicet, Aniceto, Anisson, Nicetu. 18.IV. Santu Perfettu. U Beatu Werner (o Guarnieru). Perfettu era un prete spagnolu l'epica ch a Spagna era occupata da l'Arabi. Era n atu stava in a cit andalusa di Cordoba. Cristiani Magumettani campavanu inseme, ma era difesa i Cristiani di cunverte l' Arabi. Un ghjornu, Perfettu h statu accustatu in carrughju da dui Arabi ch li dumandonu c i ch'ellu pinsava di Ghjes di Magumettu. - Ghjes, disse Perfettu, h figliolu di Diu, Diu ellu stessu salvadore universale. In quantu Magumettu, n ne parleraghju per n dispiacevi. - Parla puru, dissenu quelli, male n ti ne femu. Allora, Perfettu fece una dimustrazione per spieg ch Magumettu era un falsu prufet

u. I dui omi si n'andonu tensenu parulla, ma ne parlonu d'altri , finalmente, Perfet tu f messu in prigi. Mandatu davanti un tribunale arabu f cundannatu esse scapatu. A sentenza h stata eseguita u 18 aprile di l'annu 850. Perfettu h mortu pruclamend u a so fede in Ghjes Cristu sustenendu sempre ch Magumettu era un falsu prufetu. Casate: Perfetti, Perfettini. Werner era un vignagnolu di e ripe di u Renu tombu - dicenu da i Ghjudei - in u 1287, u ghjovi santu dopu essesi cumunicatu. L'avianu appesu p i pedi per falli r ende l'ostia cunsacrata, ma n a ci fecenu. Allora l'anu apertu e vene. L'anu trov u u lindumane mezu sangue in una canniccia. Werner n serebbi micca statu canunizatu ma h cunsideratu cum' santu in a Renania. I n Francia u preganu c u nome di Garnier. Etimolugia: da u germanicu "warin" (prutezzione) "hari" (armata). Casate: Guarnieri. Nomi: Garnier, Granier, Guarnerio, Guarniero, Guarnieru, Verner, Vernerio, Verne rs, Vernier, Warner, Wennie, Wenz, Werner, Wernher, Wernz, Wessel, Wetzel, Widse l. 19.IV. Santa Emma. Emma era una Alemana, discendente di u famosu r sassone Vittikind ch h resistitu de ce anni Carlumagnu. A mamma era una donna pessima; Avia tutte e gattivere. U maritu n ebbe l'arte di adestralla ne h suffertu assai. Ancu di grazia ch'ellu avia a cunsulazione d'av un a figliola ch avia tutte e virt. Li h datu cum' maritu u conte Luggeru, un omu credente caritatosu. Ebbenu dui figl ioli. Unu f vescu in a Vestfalia canunizatu. Emma, prestu veduva, h passatu l'ultimi quaranta anni di a so vita succorre i dis graziati, f chjese munasteri. Stava in Brema, capilocu di una dioccesi in cima di l'Alemagna, ch prufitt assai di a so generosit. H morta in issa cit un 19 aprile ver su l'annu 1045. Serebbi stata sepolta in una chjesa di a Vesfalia ch'ella avia fattu f denduli u titulu di u santu patrone di u maritu: San Luggeru. Dicenu ch, pi tardi, aprendu a tomba, a santa n era pi ch polvera, for di una manu, a manu diritta ch ghjera stata tantu generosa p a Chjesa catolica d'Alemagna. Etimolugia: Emma serebbi un diminutivu di Emilia, da u lat. Aemilius, casata rum ana. 20.IV. Santa Ildegonda. Ildegonda stava in Alemagna da e parti di Cologna. Per accumpagn u babbu ch andava in pelegrinaggiu in Terra Santa, si era vistuta da omu si facia chjam Ghjiseppu. In Tiriu, u Libanu, nantu a strada di u ritornu, u babbu more Ildegonda volta so la u paese nativu. U vescu du Cologna li dumand di purt scritti impurtanti u papa. Si vest da frate pa rt. In Sguizzera, in u cantone di i Grisoni, per via di una malintesa, a impiccanu. U so anghjulu custode a spicca Ildegonda ghjunghje in Roma. A' a vultata, si face frate in l'abbazia di Schoenau. Ci st tr anni fendu una vita santa. Quand'ella more, in u 1188 si avvedenu ch'ella era una donna. Nantu i registri, u superiore di u cunventu scrisse: Patre Ghjiseppu, serva di Diu. Etimolugia: da u germanicu "hild" "gund" (battaglia). Nomi: Gonnie, Gunda, Hildegonda, Hildegonde, Hildegun, Hildegund, Hildegunde, Hi ldegunt, Hilgonda, Hilla, Hilta, Ildegonda. 21.IV. Santu Anselmu. Anselmu h natu versu l'annu 1033 in a cit piemontese d'Aoste. Era un giovanu piace nte, gentile, alegru, stimatu da l'omi, curtighjatu da e donne, ma n si sentia c u babbu, un signoru duru azezu. H 20 anni quandu a mamma more. Tandu, parte da u castellu paternu nantu un sumere , accumpagnatu da un servu, giranduleghja sei anni, studiendu dendusi bel tempu.

H 26 anni quand'ellu ghjunghje in Normandia, l'abbazia di Beccus Herlevini, oghje Le Bec-Hellouin, dipartimentu di l'Eure. Ci h statu 34 anni, prima cum' elevu, do pu cum' prufessore abbate. Fece di Beccus un centru culturale assai impurtante. Anselmu era tantu rinumatu ch Guglielmu u Cunquistadore, in puntu di morte (1087) , u chjam per ch'ellu u cunfessi; ch u papa Gregoriu Settimu (1073-1085) u fece ve ne in Roma per pud - cum'ellu dicia - rispir l'odore di e so virt; ch u papa Urbanu Secondu (1088-1099) volse gode una stonda a so prisenza. A' l'et di 60 anni, Anselmu h statu fattu vescu di Canterbury primatu d'Inghilterr a. Era l'epica di a guerra di l'investiture, Anselmu, ch avia pi virt sapienza ch di plumazia energia, debbe sbribb andassine in Roma duv'ellu stete duie volte tr anni . A so disgrazia f di vul lutt contru l'omossessualit, ebbe scumpete c Gugliemu u Ro , figliolu di Guglielmu u Cunquistadore, ch ghjera di a cunfraterna. Anselmu h mortu in Canterbury u 21 aprile 1109. Avia 76 anni. Ci s ch u cunsideregh janu cum' u pi grande filosofu teolugu di u so seculu. Etimolugia: da u germanicu "Ans", nome di dii, "helm" (prutezzione, elmu). Casate: Anselmi. Nomi: Anse, Anseaume, Ansel, Anselma, Anselme, Anselmu, Anserme, Anzo, Enselin. 22.IV. Santu Lisandru. A cit di Lione h stata fundata in 43 nanzu Cristu, ghj diventata u centru puliticu amministrativu di a Gallia. H stata evangelizata u seculu secondu. Numerosi funu i cristiani marturiati. L'annu 177, anu tombu Santa Biandina 47 cumpagni. Lisandru, ch ghjera grecu u so amicu Epipodiu, un Liunese, a si anu francata. Cir cavanu n f sap ch'elli eranu cristiani, ma s stati dinunciati, arrestati marturiati. Epipodiu h statu linciatu da i pagani, Lisandru h statu crucifissatu. Santu Lisandru h festighjatu in Roma u 24 aprile, in Parigi u 26, in Corsica u 22 , ma oghje, i Corsi festighjeghjanu soprattuttu, l'11 uttobre, Santu Lisandru Sa uli, vescu di Aleria, patrone celestu di Cervioni Apostulu di a Corsica. Etimolugia: da u grecu "alexein" (difende, rispinghje) "andros", genitivu di "an er" (di l'omu, di u nimicu). Lisandru (Alessandro) si trova in l'Iliade cum' seco ndu nome di Paride, u principe di Troia. H pocu servutu in l'altu Medievu. Si h sp artu da u seculu XII c u ciclu francese di i cavalieri antichi duv'ellu si trova un Alessandru Magnu dettu din u Macedoniu. Casate: Alessandri, Alessandrini, Sandreschi, Sandrini, Sandrucci. Nomi: Alastair, Alesiu, Alessandro, Alex, Alessio, Alexandra, Alexandre, Alexia, Alexine, Alexis, Alexius, Lesiu, Lisandra, Lisandrina, Lisandru, Sacha, Sandie, Sandra, Sandrina, Sandrine, Sandy. 23.IV. Santu Ghjorghju. Ghjorghju h statu marturiatu in Palestina, vicinu Tel Aviv, versu a fine di u sec ulu terzu. A legenda ne h fattu un cavalieru curazzatu ch tomba u dragu, affranchisce e cit sa lva e principesse, pigliendu cus u postu di certi eroi pagani cum' Perseu ch uccise u dragu salv Andromeda. Parechji s l'artisti cum' Raffaellu, pittore architettu di u papa, Donatellu, u sc ultore fiurentinu, o Carpacciu, u pittore venizianu, ch anu trovu l'ispirazione i n a legenda di San Ghjorghju. U dragu campava nantu e sponde di un lagu di a Libia. Cacciava focu per bocca st erpava ogni cosa. U lusingavanu denduli, ogni ghjornu, duie pecure manghj. Ma, pr estu, ci h vulsutu dalli, in pi, una giuvanotta ch'elli sceglianu l'imbusche. Un g hjornu tuccava a figliola di u r quand'ellu ghjunse un cavalieru: era San Ghjorgh ju. Ghjorghju tumb u dragu c a so lancia, predic a fede cristiana cunvert u r. Etimolugia: da u grecu "g" (a terra) "ergon" (travagli), dunque agricultore. In u 1981, venia u 46simu rangu di i nomi maschili di Corsica. Casate: Giogi, Giorgetti. Nomi:Egor, Georas, Geordie, Georg, George, Georgene, Georges, Georgette, Georgia , Georgie, Georgina, Georgius, Georgui, Georgy, Gheorghe, Gheorguina, Ghjorghja, Ghjorghju, Ghjurghjina, Ghjurgina, Giorgia, Giorgina, Giorgio, Gora, Gran, Gorch , Grch, Grgel, Gyrgy, Inoulia, Jrg, Jorge, Jrgine, Jorick, Jrn, Jory, Jrg, Jrgen, Jur

Jurriana, Seiorse, Sior, Youka, Yourassia, Youri, Youria. Paesi cit: Inghilterra, Lituania, Turchia, Aragone, Portugallu, Catalogna, Georgi a, Sicilia. In Corsica: Algaiola, Quenza. Prutezzione: cavallieri cavalleria. Pruverbii: Un ti vant d'av n oliu n vinu, fin ch n s ghjunti Ghjurghjettu (23 aprile), Marchettu (25 aprile) Teraminu (2 ghjugnu). 24.IV. Santu Fidelu. Fidelu h natu in Alemagna, in Sigmaringhen, in u 1573. Dopu av finitu i so studii di Dirittu, fece tr anni u stitutore di tr principi. Cun elli, fece u giru di l'Europa per visit chjese musei. Dopu, si stabil avucatu in a cit alsassiana di Colmar, ma ci era tanti furdani tr l'avucati di issa cit ch li c accionu a voglia di f issu mistieru. A' 35 anni, si fece frate cappuccinu. Disse: "Vogliu vult nudu, cum' quandu surtii da u corpu di mamma". E', oramai, camp in a puvert a penitenza. Si chjamava Marcu Reii, h diventatu frate Fidelu. Era un predicadore tremendu girava l'Alemagna su ttana, a Sguizzera l'Austria. Era l'epica di e guerre di religione tr i Catolichi i Prutestanti. I Prutestanti eranu miraculi in u cantone sguizzeru di i Grisoni. Quandu i super iori u ci mandonu, disse i cunfratelli: "Un' ci videremu pi. Mureraghju p a nostra fede". Per istrada, signava e so lettere: "Patre Fidelu, prestu manghjatu da i vermi". Qualch settimana dopu, predicava in u paese di Seevis, quand'ella ghjunse una arm ata di Grisoni prutestanti. Patre Fidelu, fin a so predica, esc di chjesa ebbe u c apu sbaffatu da una sciabulata. Era u 24 aprile 1622. Etimolugia: da u lat. "fidelis" (sinceru). In Francia, u nome "Fidle" era pi p i ca ni ch p e persone, ma h abbastanza cumunu in Italia, in Spagna in l'America duv'ell u h quellu di u capuguvernu Fidel Castro. Casate: Fideli. Nomi: Fidel, Fidela, Fidle, Fidelia, Fidelin, Fideliu, Fidelius, Fidelu. 25.IV. Santu Marcu l'Evangelistu. Marcu h scrittu u secondu di i Vangelli di Ghjes Cristu. Scrivia in grecu, c un sti le semplice, pupulare. Scrivia cum'ellu parlava. Ci ch'ellu conta, a l'avianu con ta San Petru San Paulu, ma era prisente quand'elli arrestonu Ghjes. Ellu, h scappa tu, lasciendu in manu i suldati u linzolu ch'ellu avia addossu. San Petru li dicia "O figli!", ci ch face pins ch, forse, h ellu ch l'h cunvertitu zatu. Marcu a mamma stavanu in Ghjerusalemme. A so casa era un locu d'adunanza di i pr imi cristiani. H cust ch'ellu si rigfugi San Petru quand'ellu esc da prigi. Pi tardi, Marcu u capapostulu si s scontri parechje volte. C San Paulu, n eranu micca sempre di listessu par. Si eranu liticati andendu in l'Asia minore, Marcu si ne era vult atu in Ghjerusalemme. Ma, quandu Paulu f inprigiunatu in Roma, Marcu andete vedel u, pigli u so postu per predic cunverte i pagani. Marcu serebbi mortu versu l'annu 100, in a chjesa d'Alessandria ch'ellu avia fat tu f. L'annu 828, e so reliquie s state purtate da Alessandria in Venezia duv'ellu h u Santu Patrone di a cit. H din u prutettore di l'Italia. Etimolugia: da u nome latinu "Marcus", derivatu da u nome di u diu "Marte". In C orsica, in u 1981, era u 17 simu rangu di i nomi maschili. Era quellu di nove omi nantu mille. Casate: Marcellesi, Marcelli, Marcellini, Marchelli, Marchetti, Marchi, Marchian i, Marchini, Marchioni, Marcia, Marcialis, Marcianu, Marciati, Marcucci, Sammarc elli, d'altre cumposte cum' Marcantoni, Marcangeli, ecc. Nomi: Celina, Cline, Clinie, Ianka, Marc, Marceau, Marcel, Marceli, Marcelia, Marc elin, Marcelina, Marcella, Marcelle, Marcellien, Marcellin, Marcellina, Marcelli ne, Marcellinu, Marcello, Marcellu, Marcellus, Marcelo, Marchetto, Marchettu, Ma rchita, Marcia, Marciana, Marciano, Marcianu, Marcie, Marcien, Marcienne, Marcil e, Marcille, Marcio, Marcion, Marcionille, Marcius, Marco, Marcos, Marcu, Marcul ina, Marcus, Marcy, Marek, Mark, Marke, Markei, Markel, Markell, Markelline, Mar kian, Markoussia, Marks, Markus, Marquita, Marselis, Marsha, Martsellina, Marx,

Marzel, Marzell, Marzella, Marzelline, Massia, Merk, Merkel. Prutezzione: e bande di l'animali. 26.IV. A Beata Alda. Aldabrandesca, chjamata Alda, h nata in Siena in u 1249, l'epica gluriosa di a pi ccula republica, oghje semplice cit toscana ch si ricorda, ogni annu, u tempu di e libert cumunale c e famose corse di cavalli in piena cit, "Il Paglio", u 2 lugliu, in l'onore di Santa Maria di Provenzano , u 16 agostu, in l'onore di Maria Assun ta. Alda h stata maritata giovana Bindo Bellanti, un omu bravu devotu ch, cum' ella, fa cia parte di a nubilt sienese. Veduva 30 anni, Alda entre in una cunfraterna di donne, u Terzu Ordine di a Cung regazione di i Berettini di a Penitenza, detta Cungregazione di l'Umiliati. Si r itira qualch annu in campagna po volta in cit entre l'uspidale duv'ella cura i mal ati sinu a so morte, l'et di 60 ani, u 26 aprile 1309. A so salma si trova in chjesa di San Tumasgiu, in Siena. 27.IV. Santa Zita. Zita h nata in Toscana in u 1218. I genitori travagliavanu a terra e porte di Lucca. Chjuca chjuca, Zita andava in cit vende legumi frutta. Era tantu graziosa ch, sempre, vultava in casa c a panera viota. I Fatinelli, ch li cumpravanu roba, a volsenu cum' serva. H entrata in issa famigli a l'et di 12 anni, ci h stata sinu a morte, l'et di 64 anni. Ogni matina, Zita si alzava una ora nanzu l'altre serve per and a messa. Dighjuna va per d appena di nutritura i poveri. In a so camera, ricevia donne abbandunate li lasciava u so lettu mentre ch'ella durmia in terra. L'altri servi eranu ghjelosi , aspessu, ne dicianu male. Ella accettava tuttu per dunava sempre. H morta u 27 aprile 1282, dopu cinque ghjorni di suffrenze atroce suppurtate c ser enit Tanta ghjente andava preg nantu a so tomba ch, quattru anni dopu, u vescu di Lucca dumand u papa di santificalla, ma n h stata canunizata ch ch 410 anni dopu, in u 169 6. Da un pezzu, a festighjavanu cum' santa in tutta l'Europa. Zita h a santa patrona di a cit di Lucca. Etimolugia: da u cugnomme "Zita" (zitella, figlia, ancu fidanzata, piccula sposa ) o da u lat. "cita" (rapida, veloce). Nomi: Cita, Sita, Sitta, Zita, Zite, Zitella, Zitta, Zyte. Prutezzione: servi. 28.IV. Santu Vitale Santa Valeria. Santu Petru Maria. Vitale era magistratu in Ravenna i primi tempi di u cristianisimu, forse u secul u terzu. Valeria era a moglia. Tandu, i cristiani devianu piattassi per preg cele br e messe in l'onore di Ghjes. Vitale f dinunciatu da un prete di u cultu paganu di u diu Appollu. U messenu in fondu di una cisterna li lamponu petre addossu. H mortu pianu pianu, stuffulatu. Dicenu ch, quand'ellu spirava, intesenu e stride. Era u prete ch l'avia dinunciatu ch suffria pene murtale. Valeria piense u maritu part da Ravenna per stabilissi in Milanu. Un ghjornu, in carrughju, a so calescia f arrestata da un attruppamentu. Eranu quelli ch aduravan u festighjavanu u diu di e fureste, Silvanu. Anu ricunnusciutu a veduva di Vital e, l'anu battuta, l'anu tantu straziata ferita, ch u lindumane era morta. Etimolugia: da a ccasata latina "Vitalis", da "vita" [sopranaturale]. Per Valeri a, V. Valeriu (9 dicembre). Casate: Vitali, Vitani. Petru Maria Chanel era un missiunariu natu in u 1803, Cuet, dipartimentu di l'Ai n. Era prete di a piccula parochja di Crozet quand'ellu decise di fassi frate ma ristu, issi frati bianchi cunsacrati a Vergine Maria, di parte per una missione d'evangelizazione. L'anu mandatu in l'isula melanesiana di Futtuna. Oghje, issa isula, l'archipelag

u di Wallis, formanu un territoriu francese oltremare. Tandu, Futtuna avia un mi llaiu d'abitanti ghjera guvernata da u r Niulicch. Subitu, Petru Maria h statu ben accoltu da u r u so cunsigliu ma, cum'ellu insisti a per cunverteli a religione cristiana, l'anu dettu di andassine , cum'ellu ricus ava di parte, l'anu tombu bastunate. Era u 28 aprile di l'annu 1841. Petru Maria avia 38 anni. Etimolugia: V. Petru (29 ghjugnu). 29.IV. Santa Catalina di Siena. Catalina era nata in Siena in u 1347. Si era fatta sora di San Dumenicu avia pri ncipiatu per camp rinchjusa. A' 20 anni h ripigliatu una vita nurmale ghj diventata celebre in pocu tempu. Una scorta di ghjente a seguitava dapertuttu: giovani si gnori vechji marcanti, preti avucati, artisti suldati. I chjamavanu i Caterinati . A' Catalina, ugnunu a tenia caru per via di a so manera di vive alegra santa. Ma a so celebrit a deve a so azzione pulitica. H fattu stanci e guerre civile stabili tu a pace tr i citatini ch si battianu. E' po, h fattu rivene in Roma u papa ch ghje ra in Avignone. In u 1377, i papa eranu in Avignone da 66 anni. Catalinaa avia 3O anni. U 13 ghj ugnu, accumpagnata da 28 Caterinati, parte v truv Gregoriu XI (u Francese Pierre R oger), papa da quattru anni, u cunvince di venesine cun ella in Roma. U 13 uttob re, partenu. Ghjunti in Genuva, Gregoriu vulia vult. Catalina u forza cuntinuv a s o strada. Gregoriu XI more in Rome u 27 marzu 1378. Per succedeli, i cardinali n si sentenu . Certi eleghjenu Bartulumeu Prignani di Napuli (Urbanu Sestu), d'altri Robert de Genevois (Clemente Settimu). A Chjesa si trova c dui papa, unu in Roma, l'altr u in Avignone. Era natu u Gran Scisimu d'Occidente ch durer 39 anni. U papa di Rom a avia cun ellu l'Alemagna, l'Italia, l'Ungheria, l'Inghilterra i paesi Scandina vi; u papa d'Avignone avia a Francia, a Scozia a Castiglia. Catalina h morta u 29 aprile 1380 in Roma, duv'ella si ne stava accantu Urbanu Se stu. Avia 33 anni. Nanzu di more, avia scrittu u famosu "Dialogu", unu di i pi be lli scritti in lingua taliana. Etimolugia: da u grecu "Ekat" unu di i cugnomi di a dia Diana, forse da ""katharo s" (puru). Nomi: Caitlin, Catalina, Caterina, Catherine, Cathia, Cathie, Cathleen, Catriona , Kalleke, Katalin, Katarina, Kate, Katel, Katerine, Kthe, Kathlene, Katia, Katin ka, Katiouchka, Katje, Katrina, Katy, Keet, Ketty, Kittie, Nine, Trina, Trine, T rinelli, Trinette, Trinke. Paesi cit: Italia. Prutezzione: Catalina h a santa patrona di quelli ch curanu i malati. 30.IV. Santu Rubertu. Santu Piu Quintu. Rubertu era natu in a Sciampagna versu l'annu 1025. A' 22 anni s'era fattu frate benedittinu. H pruvatu rifurm i munasteri duv'ellu era priore o abbate, ma n h micc a sempre riesciutu ch i frati di l'epica eranu pocu cumbuliscitoghji. Allora, decise di abbandun munasteri, cunventi abbazie di f u rimitu. Si ne h andat u in a furesta di Mulismus, l'attuale Molesmes, dipartimentu di a Cte-d'Or. D'alt ri rimiti s venuti truvallu, anu fattu qualch baracca una chjesuccia in legname, c ampavanu felici. Ma, rimiti ne ghjunghja di pi in pi... po ghjunsenu i soldi. Tand u, f erettu un bellissimu munasteru... i frati n volsenu pi f nunda. Disgustatu, Rubertu si ne v. H partutu c una vintina di frati pi devoti ch l'atri. Gh junti in Burgogna, fecenu una abbazia ch ghj diventata celebre c u nome di Cteaux. C ust h nata una nova cungregazione, sempre c San Benedettu cum' Patrone, quella di i Cistercensi. Rubertu n ebbe a cunsulazione di finisce i so ghjorni in issa cumunit ch u papa li dete l'ordine di vult in Molesmes, duv'ellu h mortu u 21 marzu di l'annu 1110, l'e t di 85 anni. Etimolugia: da u germanicu "hrod" (gloria) "bert" (spampillante). Casate: Roberti, Ruberti. Nomi: Bob, Bobbette, Bobbie, Bobby, Prechtel, Rab, Rabbie, Riobart, Rob, Roba, R

obb, Robbert, Robbie, Robby, Robel, Rbeli, Robert, Roberta, Roberte, Robertina, R obertine, Roberto, Roberts, Robertson, Rbi, Robin, Robina, Robine, Robinette, Rob inia, Robinson, Roby, Roparz, Roperz, Roppel, Roubert, Ruberta, Rubertina, Ruber tu, Rupert, Ruperta, Rpli, Ruprecht. Piu Quintu, papa da u 1566 u 1572, era natu in a cit liguria di Bosco avia fattu u pasturellu avanti di divent frate di San Dumenicu. Cum' papa, h messu in pratica e decisioni di u cunciliu di Trento, finitu tr anni n anzu. H fattu stamp un breviariu un missale ch anu servutu sinu u cunciliu secondu di u Vaticanu. Etimolugia: da u lat. "pius" (piu, divuziunosu). Nomi: Pia, Piat, Piato, Piatus, Pie, Pio, Piu, Pius,

MAGHJU 1.V. Festa di u travagliu. In a Roma antica, u primu maghju era a festa di Fiora, a dea di i fiori di i gia rdini, amata da Zeffiru mamma di u Veranu. U primu maghju h a fine di l'invernu. A natura rinvivisce. In i paesi di u nordu, facianu un manichinu ch riprisentava l'invernu u scapavanu o u brusgiavanu. E' p o, h venutu l'usu di piant u maghju, un fustu d'arburu, senza ramelle, c qualch fras ca in cima, qualch volta una curona. Issa celebrazione era una festa pagana. E' po, a Chjesa rumana si ne h impatrunit a. In u 1758, un ghjesuitu talianu fece stamp un libru intitulatu: "Il mese di ma ggio consacrato alle glorie della gran Madre di Dio", u papa l'accett. Ci vole d ch, da un pezzu, certi preti catolichi participavanu e celebrazioni di u primu maghju, urganizate da e curpurazioni d'artigiani. E' ghj forse cus ch u prim u maghju h diventatu a festa di u travagliu. Ma, issa festa, cum'ella h oghje, ram enta e lotte di l'operai per n f ch 8 ore di travagliu ghjornu. In u 1884, i sindicati operai di i Stati Uniti di u Canad anu decisu ch u primu ma ghju 1886 serebbi u principiu di l'offensiva. Issu ghjornu ci funu grosse manife stazioni represse senza piet da a pulizza in certe cit. L'internaziunalizazione di a Festa di u Travaglia vense da Francia. Di lugliu 18 89, Raymond Lavigne, delegatu di u Partitu operaiu di i Sindicati, ne fece a pru posta u Cungressu internaziunale di Parigi a so pruposta f accettata. A prima manifestazione internaziunale di u pruletariatu si h dunque fatta u primu maghju 1890. D'urigine anarchista, a festa h stata ricuperata da i partiti marzisti i cungress i internaziunali di Brusselle in u 1891 di Zurigu in u 1893 ch anu fattu a scelta di una celebrazione pacifica. In Francia, u primu maghju h ufficialmente un ghjornu festivu da l'ultima guerra, dopu ch u guvernu di Vichy abbia pruvatu viutallu di u so cuntenutu di lotta pru letariana celebrendu San Filippu per via ch u capu di Statu era Filippu Ptain. Un' era d'altronde micca una idea uriginale. San Filippu era digi statu festighjatu in Francia u primu maghju dopu a rivuluzione parigina di u 1830, in l'onore di L uigi Filippu r. In u 1837, u r avendu datu soldi p e strade i porti di Corsica, a m unicipalit di Bastia vutava 300 franchi per celebr in pompa u primu maghju. A deli berazione dicia: "La ville, partageant avec effusion de coeur la reconnaissance publique pour les bienfaits que le roi et le gouvernement ont accord la Corse, es time qu'il convient de clbrer la Saint Philippe avec toute la pompe convenable". A chjesa catolica h decisu d'accett u primu maghju cum' festa di u travagliu, celeb rendu San Ghjiseppu artigianu. 2.V. Santu Attanasiu. Attanasiu era natu in Alessandria d'Egittu versu l'annu 290. Era un omu chjucu d i statura, assai intelligente, un sapientone di cultura greca.

Era sempre diacunu quand'ellu accumpagn u vescu d'Alessandria u cunciliu di Nicea , l'annu 325, aiut f scumunic u so cumpatriotu Ariu mette in sesta i dogmi di l'In arnazione di a Trinit. A dutrina d'Ariu, l'Arianisimu, negava a divinit di u Verbu. Secondu a duttrina c atolica, u Verbu, figliolu di Diu, era parit c Diu. Per l'Ariani, n era ch una divin it secundaria. Quandu, in 328, Attanasiu f fattu vescu d'Alessandria, f persecutatu da l'Ariani, assai numerosi in Egittu sustenuti da l'imperatori ch n accettavanu e cunclusioni di u cunciliu di Nicea. Ci ch face ch, di i 45 anni ch'ellu h statu vescu, 17 i si h passati in esiliu: in Trevi, in Roma, o in e grotte di u desertu egizzianu. Attanasiu h lasciatu un'opera cunsiderevule duv'ellu fulmineghja contru i so nimi chi ch l'accusavanu d'av tombu u vescu Arseniu. Quand'ellu h mortu in Alessandria, u 2 maghju di l'annu 373, l'Arianisimu era sempre vivace. Un' smariscer ch cinque anni dopu c a morte di l'imperatore Valensiu , soprattuttu, dopu u cunciliu di Cus tantinopuli, l'annu 381. 3.V. Invenzione di a Croce. I Santi Filippu Ghjacumu. L'Invenzione di a Croce h celebrata per ricurd u ritruvamentu di a Santa Croce, l' annu 326, per opera di Santa Lena, a mamma di l'imperatore Custantinu. Filippu, l'apostulu, era di Betsaida, in Palestina, cum' Andria Petru. Avia almen u tr figliole. Serebbi mortu l'et di 87 anni, versu l'annu 90. A' ch dice ch'ellu h mortu di vechjaia, ch dice ch'ellu h statu crucifissatu capu in ghj. In a seratinata di u Ghjovi santu, Filippu avia dettu Ghjes: "Signore, facci vede u Patre". Ghjes rispose: "Quellu ch h vistu m, h vistu u Patre. Sappie ch u Patre h avu, misericurdiosu, fidu cum' m. Per taglialla l'accorta, diceraghju ch u Patre h A more". Etimolugia: da u grec "philo" (amicu, ch tene caru) "hippos" (cavallu). Casate: Filipetti, Filippacci, Filippetti, Filippi, Filippini. Nomi: Bine, Felipa, Felipe, Filia, Filiouchka, Filip, Filipa, Filipka, Filipp, F ilippa, Filippina, Filippo, Filippu, FilleFippe, Fliep, Flippie, Flop, Fulp, Lipa , Lipp, Lipperle, Lippo, Lippus, Lips, Lppo, Phil, Philipe, Philipp, Philippa, Ph ilippe, Philippine, Philippus, Phillie, Philp, Pilib, Pinchen, Pip, Pippa, Pippa , Pippo. Paesi cit: Uruguai. n Corsica: Aghjone Ghjacumu, l'apostulu, dettu u Minore, per n cunfondelu c l'altru apostulu, Ghjacum u u Maiore fattu tumb da Erode, serebbi statu u primu vescu di Ghjerusalemme, lam patu da u pinaculu di u Tempiu, difinitu bastunate versu l'annu 62. U Vangellu d ice ch'ellu era u figliolu d'Alfeu. Etimolugia: da l'ebreu "ya'aqob" (favuritu da Diu). Casate: Giacobbi, Giacobetti, Giacomelli, Giacometti, Giacomi, Giacomini, Giacom oni, Giacopetti, Zacchi (per via di l'abreviatu Giaccu) Nomi: Bine, Cob, Cobb, Cobie, Cootje, Diego, Diegu, Ghjacuma, Ghjacumetta, Ghjac umina, Ghjacumu, Giaccobe, Giaccu, Giacobo, Giacomina, Giacomo, Giacopo, Hamish, Iacovo, Iago, Iakov, Ib, Jaak, Jaakje, Jaap, Jabikje, Jachimo, Jack, Jackaleen, Jackaline, Jackalyn, Jckel, Jacket, Jackie, Jacky, Jacob, Jacoba, Jacob, Jacobien , Jacobina, Jacobine, Jacobo, Jacobus, Jacolyn, Jacomus, Jacotte, Jacquelene, Ja cqueline, Jacquelyn, Jacques, Jacquetta, Jacquette, Jacquine, Jacquot, Jacquotte , Jggi, Jago, Jaime, Jake, Jakez, Jakke, Jakkie, Jakob, Jakobus, Jakoos, Jakop, J akou, Jakovkha, Jakub, James, Jamesa, Jamesina, Jamie, Japijke, Jayme, Jkabs, Jem , Jeppe, Jim, Jimmie, Jimmy, Joggi, Keube, Kb, Koba, Kobes, Kbes, Kobus, Koeeb, Ko ot, Kotie, Kouig, Kuba, Santiago, Seamus, Shack, Tiago, Tjakob, Yacha, Zjak. Paesi cit: Urugai. In Corsica: Aghjone. 4.V. San Gregoriu l'Illuminatore Gregoriu era un Armenu mortu versu l'annu 325 l'et di 85 anni. U titulu d'Illumin atore u l'anu datu i so paisani per f sap u mondu ch'ellu l'avia cacciati da e ten ebre guidati versu a luce di Cristu. Cuginu cunsiglieru di u r di l'Armenia, issu paese di l'Asia occidentale tr u mare Neru u mare Caspiu, Gregoriu si era fattu cristianu l'appiattu. Quandu u so par ente l'h sappiuta, l'h fattu mette in prigi u ci h lasciatu 14 anni.

Toccu da un gattivu male, u r u ci h cacciatu. Gregoriu l'h curatu, guaritu... batt izatu. H cunvertitu din a Corte reale , pianu pianu, u paese sanu. Cus l'Armenia f un paese cristianu, tr quarti di seculu nanzu l'Imperu rumanu. Cunsacratu vescu da u metropolitu di a Cappadocia ch li dete missiunarii per aiut allu, Gregoriu pigli pusessu di i tempii di e richezze di l'anziana religione. Qu andu e so forze caliavanu, cunsacr u figliolu cum' vescu supremu si ritir per prepa rassi a morte. A Chjesa armena, detta greguriana, n trig mettesi male c Bisanziu Roma, divent indi endente. Oghje, qualch spatriatu ricunnosce u papa, ma tutti festighjeghjanu San Gregoriu l'Illuminatore u quintu venneri dopu Pasqua. Etimolugia: da u grecu "Egregorein" (svegliu, attenti). Casate: Gregori, Gregorj, Gregory. Nomi: Gore, Gorius, Grres, Greagoir, Greer, Greg, Greger, Gregg, Gregh, Grgoire, G regoor, Gregor, Grgori, Gregoria, Grgorine, Gregorio, Gregorio, Gregoriu, Grgorius, Grgory, Grels, Grigor, Grigori, Grinia, Grioghar, Griograir, Jerina,Jorina, Jori s. Nazioni: Armenia. 5.V. Santu Anghjulu. Anghjulu h natu in u 1185 in Ghjerusalemme. A' 18 anni h addimessu in i frati carm elitani di Palestina. A' 28 anni, h fattu prete. Sei anni dopu, u mandanu in Roma per difende l'interessi di a so cungregazione. Da Roma, passa in Sicilia per predic contru i Cattari ma n h tempu di f e so prove: u 5 maghju 1220, in chjesa di San Ghjacumu di Licata, un signoru u tomba sciabul ate. Issu signoru era incestuosu, Anghjulu avia cunvertitu a cumpagna. Aspessu, a vita di i santi h pi o menu accunciata c fatti maravigliosi. Quellu ch h s crittu a vita di Anghjulu, un cunfratellu, Enoccu di Ghjerusalemme, n a fighjatu u disparu. H dettu: . ch a nasciata d'Anghjulu era digi un miraculu, postu ch a mamma, una Ghjudea cunv ertita, era tantu vechja da esse a so arcimammone; . ch, sempre criaturu, Anghjulu facia digi penitenza, ricusendu di sughje u venner i; . ch, quand'ellu evangeliz a Palestina, avia u cumandu di u tonu per anneg i battel li saracini; . ch, quandu unu n vulia cunvertesi, l'accecava n li rendia a vista ch dopu cunverti tu; . ch'ellu h fermatu l'acque di u Giurdanu passatu u fiumu pedi, mezu dui muri d'a cqua; . ch, cuprendulu c u so mantellu, h risuscitatu un omu mortu da dui ghjorni, ch i la dri ch arrubonu u mantellu ne risuscitonu sei altri; . , infine, s Anghjulu era partutu per l'Italia, h ch Ghjes era venutu in persona, at turniatu d'anghjuli di santi, per dalline l'ordine. Etimolugia: da u grecu "ggelos" (messaggeru). Casate: Angeli, Angeletti, Angelini, Angeloni, Angelotti... Marcangeli, Angelede i, altri cumposti. Nomi: Ange, Angela, Angle, Angelica, Anglina, Angline, Anglique, Angelo, Anghjula, A nghjuletta, Anghjulina, Anghjulinu, Anghjulu. Paesi cit: Palermo. 6.V. Santu Evodiu. A Beata Prudenzia. Evodiu campava in a seconda medit di u primu seculu. Stava in a cit d'Antocchia ch, tandu, avia un mezu milione d'abitanti. Anziana capitale di a dinastia greca fu ndata in Siria da Eleuccos, un generale di Lisandru Magnu, era diventata a resid enza di u legatu imperiale di Roma. Cit ricca, c bellissimi palazzi, carrughji teg hjati in marmaru, munimenti magnifichi, giardini splendidi, era a capitale di u sensualisimu di a bellezza. A pupulazione, d'urigine greca, era pagana, ma ci er a din una culunia di Ghjudei spatriati. Subitu dopu e Penticosti, l'apostuli Paulu Barnab ci prediconu e duttrina di Ghje s. P a prima volta, i cunvertiti piglionu u nome di Cristiani. Petru f u so primu v escu. Quand'ellu part per Roma, f sustituitu da Evodiu.

Prudenzia era una Milanese. Si h fatta sora di Santu Agustinu h campatu 38 anni u cunventu di Comu, nantu e sponde di u bellissimu lagu lombardu. H morta in issu c unventu u 6 maghju 1492. Etimolugia: da u lat. "prudens" (prudente). Nomi: Prew, Prewdence, Prudence, Prudent, Prudente, Prudentia, Prudentius, Prude nz, Prudenzia, Prudie, Prudy, Prue. 7.V. Santa Domitilla A' u primu seculu dopu Cristu, l'imperatore Nerone avia publicatu un rescrittu c h mettia paru i Cristiani i criminali. Dopu Nerone, ci f tr imperatori di a famiglia di i Flavii: Vespasianu (69-79), Tit tu (79-81) Domizianu (81-96). Domitilla u maritu Clemens eranu ancu elli di i Flavii. S Vespasianu Tittu neglicentonu d'applic u rescrittu di Nerone, Domizianu riprinci pi persecut i Cristiani ch ricusavanu di pag un impositu. Domizianu entr in e furie quand'ellu ampar ch u cuginu carnale Flaviu Clemens, guve rnatore di Roma, prutegia i Cristiani ch a moglia, Domitilla, dava una sepultura i martiri in u so campu santu di a via Ardeatina. Fece tumb Clemens, Domitilla a mand in Pandateria, un isulottu di u mare Tirenu, d i punta Gaeta, chjamatu oghje Ventotene. Issu isulottu avia digi servutu d'esiliu l'imperatrici Ghjulia, Agrippina Uttavia. Domitilla serebbi morta martira in Pandateria, l'annu 95. L'annu dopu, l'imperat ore Domizianu era assassinatu. Etimolugia: da u lat. "domitor" (dumatore, triunfatore). Nomi: Domi, Domitia, Domitian, Domitiane, Domitie, Domitien, Domitienne, Domitil la, Domitille, Domitius, Domizia, Domiziano, Domizio, Domiznana, Tilla, Tille. 8.V. Santu Petru di Tarentasia Petru era natu accantu Vienna (in l'attuale dipartimentu di l'Isre) versu l'annu 1102. A' 36 anni, era fattu vescu di a Tarentasia, issa regione di a Savoia in l 'altu fiuminale di l'Isre. Era cunsideratu cum' un paceru famosu, l'anu chjamatu p er f stanci a guerra tr a Francia l'Inghilterra. Quandu Luigi Settimu di Francia vult da a seconda Cruciata, ampar ch a moglia, Alie nora, l'avia ingannatu. In l'annu 1152, ottense, da u papa, di ripudialla. Quell a si rimarit c Arrigu Secondu d'Inghilterra. A disgrazia p u r di Francia f ch Alienor a, ch ghjera duchessa d'Aquitania, dete a so dota u secondu maritu ch ghjera digi d uca d'Ansgi di Normandia, diventava cus patrone di a medit di a Francia. I dui r si fecenu a guerra. Issa guerra durava da quindeci anni quandu u papa dumand Petru di Tarentasia d'in framettesi. Era in u 1170. Petru fece vene i dui r in Calvi Monti (l'attuale Chaumont-en-Vexi n, in u dipartuiimentu di l'Oise), ma l'accordu n si fece. Ne mancu si fece tr ann i dopu quand'ellu i cunvuc in Gisorti (l'attuale Gisors, dipartimentu di l'Eure). Dopu issu fiascu, Petru part per l'abbazia Bone Valli (l'attuale Bonnevaux, in u dipartimentu di u Doubs), duve, l'et di 20 anni si era fattu frate ch'ellu vulia rivede nanzu di more. Ci ghjunse, ma in puntu di morte, ch si era venutu menu app ena nanzu l'avianu trovu spirante accantu una surgente. Era u 14 sittembre 1174. Avia 72 anni. In quantu u disaccordu tr dui r, ci h vulsutu tr seculi di guerre Jeanne d'Arc per r egulallu. Santa Vannina (Ghjuvannina) Santa Jeanne d'Arc, beatificata in u 1909, canunizata in u 1920, h diventata a sa nta patrona di a Francia. Era nata in Domrmy, l'anzianu San Remigiu, in e Vosges, in u 1412. L'8 maghju 142 9 - avia 17 anni - h aiutatu scacci l'Inglesi ch accampavanu Orlans. E' ghj cus ch' a era festighjata l'8 maghju Orlans, ma a festa religiosa era u 30 maghju, annive rsariu di quand'ella h stata brusgiata viva in Rouen, in u 1431. Un tribunale, c u vescu di Beauvais cum' presidente, l'avia dichjarata eretica sdreia. H stata riab ilitata 25 anni dopu, u 7 lugliu 1456. Oghje, a seconda dumenica di maghju, u calindariu face currisponde a festa civil

e a festa religiosa. Etimolugia, casate nomi: Cf u 27 dicembre. Paesi cit: Francia. Prutezzione: armata francese. Litteratura: Cf u libru di u duttore Angeli (di Sant'Andria di u Cotone): "Une G rande Franaise: Jehanne d'Orlans". 9.V. Santu Isaia Isaia, serebbi natu, da pi menu, 770 anni nanzu Cristu. H unu di i pi celebri scrit tori di a Bibbia. Serebbi mortu sigatu in dui c una sega legne. I Latini l'anu sempre unuratu u 6 lugliu, ma i Grechi, i Russii u novu calindari u di a Chjesa di Francia anu messu a so festa u 9 maghju. In occasione di issa festa, ramintemu a beata memoria di Patre Isaia Grimaldi di u Campulori. Patre Isaia h natu u Muchjetu d'agostu 1691, figliolu di Lurenzu Grimaldi di Mari a Franceschi. L'anu battizatu in a cattedrale di Cervioni l'anu chjamatu Ghjuvan Dumenicu. S'h fattu frate di San Francescu, in i Minori di l'Osservanza, c u nome d'Isaia. E ' po h partutu in Terraferma. H studiatu a filosufia in Roma a teolugia in Firenze in Lucca. E' ghj diventatu prufessore. In u 1728, rivene in Corsica ghj elettu Pruvinciale di l'Ordine. I tr anni di u so pruvincialatu n s micca stati scuccagnati per via ch ghj tandu ch i Corsi si s rivult ati contru a Republica di Genuva. Isaia si h inframessu , duie volte, h ottenutu un a tregua. Ma a rivolta dur quaranta anni. Quandu San Teofilu, di Corti, h venutu in Corsica per cre ci ch'elli chjamavanu un Ritiru, unu di issi cunventi ch avianu una regula severa duve i frati campavanu i n a sulitutine, Isaia Grimaldi l'h prupostu u cunventu di Cervioni. Ma u Patre Gh juvanni Angelicu, un Campulurincu, si h oppostu, San Teofilu h fattu u ritiru in Z uani. Dopu u so pruvincialatu, Isaia parte per Roma, face da teologu i cardinali Acqua viva Calcagnini predicheghja a Quaresima in parechje cit taliane. E so prediche e ranu talmente belle ch u so nipote, ancu ellu un frate di san Francescu, l'h fatte stamp dopu a morte di Isaia. A' l'et di 56 anni, Isaia h malatu di pettu. Si ne volta in Corsica gira i paesi p redichendu. More ottu anni dopu, u 21 marzu 1755, in Tagliu di Tavagna, in a cas a di Nucenziu Mari, una sera di timpurale. Dicenu ch, quand'ellu spirava, da l'Is ulacciu anu vistu, sopra a terrazza di a casa di i Mari, unepoche di fiaccule di sposte secondu u triangulu misticu di a Santissima Trinit. L'anu interratu u cunv entu di Peru. Anu contu ch, trenta ore dopu a so morte, un medicu h apertu una vena , per dodeci ore, senza stanci, ne h surtitu un sangue rossu, chjaru, ch n caghjava ch h guaritu p rechji malati. Ind i Mari, ancu oghje vi facenu vede a camera di u santu dui di l'oggetti ch'ell u h lasciatu: un quadru in legnu c l'ostia incisa, un pezzu di quadru in ghjessu c a Madonna di i Sette Dulori. Avia lasciatu din una croce di Lorena in ferru, ma h smarita. Etimolugia: da l'Ebreu "Yesha'yah" (Iavh h salvezza). Nomi: Esaias, Isaia, Isaias, Isae, Jesaia. 10.V. Santa Sulennia Sulennia era una pasturella ch campava u seculu IX accantu u capilocu di a trib di i Bitturigi, l'attuale cit di Bourges, dipartimentu di u Cher. Era fattia, graziosa, bella cum' un fiore. Giovani ch si ne eranu innamurati ci ne era tanti pi, ma ella avia decisu di cunserv a so virginit. Un ghjornu ch'ella curava e so pecure pregava, pass un cavalieru. Era un conte ch, maravigliatu da tanta bellezza, volse spusalla. Sulennia disse ch'ella avia fat tu u votu di stassine filia, o piuttostu ch'ella avia digi un sposu, quass, in Cel u. U conte and truv i genitori li fece val l'onori i vantaggi di un tal matrimoniiu pa r elli p a figliola. Ma Sulennia n volse sente nunda. Allora, u conte decise di ra

pilla. Un ghjornu ch'ella curava e so pecure, sola, a inguant, a messe nantu u so cavallu, part galoppu serratu. Sulennia era forte si sbattia. Passendu nantu un punticellu, casconu tramindui i n fiume. Dicenu ch u cavallu fighjava u patrone ridichjulendu ch, da nantu l'arbur i, l'ocelli scaccanavanu. Vergugnosu rabbiosu, u conte cacci a sciabula tagli u capu a giuvanotta. Era u 10 maghju di l'annu 880. Etimolugia: da u lat. "solemnis" (sulenne). Nomi: Solange, Solemnia, Solemnio, Solne, Solenne, Soline, Soulein, Soulne, Soulin e, Sulennia, Sulenniu. 11.V. Santa Stella. Santu Gangulfu. Stella campava u seculu terzu. Era a figliola di u r paganu di i Santonichi ch sta vanu duv'ella h oghje a cit di Saintes, in u dipartimentu di a Charente-Maritime. H stata cunvertita da u vescu Eutropiu si ne h andata st cun ellu. Da ordine di u r, l'anu imprigiunati, marturiati tombi. Stella h a santa patrona di u Felibrisimu, vene d di i litteratori di lingua d'Occ a. H Federiccu Mistral ch l'h scelta cum' patrona per via ch a so festa si celebrava di maghju. U Felibrisimu era statu fundatu u 21 maghju 1854 tutti l'anni di magh ju i pueti si adunianu. In l'onore di santa Stella, i felibri anu pigliatu cum' s imbulu una stella sette raggi. Etimolugia: u nome Stella era datu in imitazione di u qualificativu "stella mari s" datu a Vergine Maria. Nomi: Essie, Estela, Estella,Estelle, Estelon, Estrella, Estrellita, Stella, Ste lle, Stellin. Gangulfu h u santu patrone di i mariti traditi. Facia parte di l'armata di Ppin-le-Bref. Contanu ch, mentre ch'ellu era battesi, a moglia avia altre passioni , quand'ellu vult, u fece assassin da u so amante, allo ra ch'ellu era in traccia di dorme. U fattu si pass di maghju di l'annu 760, in u so castellu accantu Aballu, l'attuale cit di Avallon, in u dipartimentu di l'Yon ne. 12.V. Santu Pancraziu. Pancraziu h statu marturiatu in Roma, l'annu 304. Dicenu ch'ellu era venutu da a Frigia, un paese di l'Asia Minore, c u ziu Diunisu. Trammindui si s cunvertiti u C ristianisimu. Quandu Diunisu h mortu, l'imperatore Diuclezianu h cunvucatu u nipot e. H parlatu un longu tempu cun ellu, po l'h cundannatu morte. L'anu tagliatu u ca pu nantu a Via Aureliana. Da tandu, l'anu dedicatu una chjesa, detta a chjesa di San Pancraziu fora accintu. Etimolugia: da u gr. "pagkration" (furzutu) Casate: Pancrazi, Branca, Brancaleoni. Nomi: in Corsica, u nome Pancraziu (in francese Pancrace) h aspessu sfurmatu in B rancaziu. Paesi Cit: Albano, Bergen, Leyda. In Corsica, u medievu, San Pancraziu avia una d uzina di chjese. Oghje, u 12 maghju, h festa paruchjale in Mansu, Pila Canali, Ba stia Monseratu. A festa h o era din cumemurata in Pioggiula, Furiani, Poghju Mezza na, Loretu di Casinca, Upulasca, a Petra di Verde, u Castell di Casinca, e Valle di Campulori, u Poghju di Moriani, Corti, Corscia, Sant'Andria di Boziu, a Verde se, San Gavinu di Tenda Santa Lucia di Tall. In Monseratu, San Pancraziu h assuciatu a Madonna. Roma accorda indulgenze quelli ch collanu a scala in ghjinuchjoni per ghjunghje u reliquariu di i martiri Pancr aziu, Nereu, Acchille Domitilla. A' a Pioggiula, San Pancraziu era a festa di l'innamurati. Roccu Multedo h dettu ch issu ghjornu u paese era una vera agenza matrimuniale. Prutezzioni: San Pancraziu guarisce o prutegge da i rumatisimi quelli ch facenu a prucessi, scalzi, una candela accesa in manu. Quelli ch, tutti i ghjorni, leghjen u l'orazione di u santu, s avertiti, tr ghjorni nanzu di more, c tr pichji u pede di u lettu. San Pancraziu h u prutettore di l'animali: u ghjornu di a festa, benedi anu, cum' in u Boziu, e bande di e pecure. Pancraziu era din u santu patrone di i banditi. Contanu ch Gallochju vulia tumb un

omu ch l'avia uffertu, in venneri, carne manghj, quand'ellu si h ramintatu ch'ella era a nuvena di San Pancraziu, tandu, i banditi n devianu f peccati. Usi: In San Pancraziu di Casinca, cunservanu quasi tutte l'osse di u santu, purt ate, in u 1798, da Beppu Limperani, consule di Francia in Venezia. A' u Castellare, facianu una fiera i cavalli, riputata in tutta a Corsica. A fie ra esiste ancu oghje. In Aiacciu, u 12 maghju, urganizavanu, corsu Granval, una corsa di cavalli di ra zza corsa. I cavalieri devianu cavalc senza sella l'animali infrisgettati. In Calinzana si cunserva l'usu di e purriccie. I pastori danu u latte di rigalu. Litteratura: Maddalena Banghala Nicolai: "E nostre cappelle" in u MUNTESE (1962) . Nanzu, in Cervioni, u 12 maghju celebravanu a memoria di sora Risabetta, una Ter ziaria di San Francescu. Nata in Vivariu, allevata u cunventu di Ghisoni, era stata accolta, sempre zitel la, da l'Alberti di Corti. Versu l'annu 175O, cumpr una casa in Cervioni per acco glieci giuvanotte abbandunate. A casa, tramezu u Cunventu di Campulori Cervioni, esiste sempre u locu h dettu u Monast. Risabetta stava ore ore in visibiliu avia a riputazione di f i miraculi: guaria z oppi, stroppii, infermi , quand'ellu piuvia, n si incrusciava. U vicariu generale di u vescu a purt in Roma per falla esamin da a Cungregazione di u Santu Uffiziu. U vescu d'Aleria n a pudia pate, ch ghjera una patriota in favore di a rivolta con tru Genuva. Pasquale Paoli debbe intervene per ch u capitulu cattedrale di Cervio ni dessi l'attestazione ch'ella era una catolica fervente. In u 1793, quandu e Cungregazioni funu interdette, Risabetta si rifugi u Silvarec ciu duv'ella h morta un 12 maghju. 13.V. Santa Orlanda. Santu Servaziu. Orlanda serebbi morta in Villers-Poterie u seculu IX. Dicenu ch'ella era a figli ola di Desideriu, r di i Lombardi, ch, da chjuca, pregava Santa Orsula l'ondecimil a vergine, vulia fassi sora. U babbu a volse d cum' moglia u r di a Scozia. Quandu i signori scuzzesi a purtavanu u futuru sposu, scapp per andassine in Colonia u m unasteru di Santa Orsula. Per istrada si ammal morse Villers-Poterie, in casa di un paisanu ch l'avia accolta. Ci ch ghj certu, h ch, in u 1103, u vescu di Liegi fece f, in issu locu, una chjesa de dicata Santa Orlanda. E' oghje, a preganu sempre. Etimolugia, casate, nomi: Cf u 15 sittembre. Paesi cit: Belgica. Servaziu h mortu in Mastric, capilocu di u Limburgu olandese, in l'annu 384. Ci s ch pretendenu ch'ellu era natu in l'Armenia, figliolu di Ghjudei parenti di Maria Vergine, ch si eranu spatriati. Servaziu h statu, un mezu seculu, vescu di a cit belgica di Tongheren. A' quelli tempi, Santu Attanasiu di Alessandria d'Egittu cumbattia l'Ariani ch ne gavanu a Santissima Trinit. Ellu ne fece altru tantu in i so lochi particip i Cunc ilii di Cologna (346) di Sardiche (l'annu dopu) di Rimini (359). Servasiu avia c unnusciutu Attanasiu quand'ellu f esiliatu in Trevi ch, da Tongheren Trevi, n ci h c h una sessantina di chilometri. Da pi menu, i dui omi avianu listessa et. Servaziu si h trovu mischjatu e lotte tr Magnenziu ch si era dichjaratu imperatore d'Occidente, Custanziu, imperatore d'Oriente, nanzu ch Magnenziu si tombi, in l'a nnu 353, ch Custanziu ebbi u cumandu di tuttu l'Imperu. Quandu, versu l'annu 380, i Uni si avvicinavanu da Tongheren, Servaziu si rifugi in Mastric c i so Cristiani i so libri, morse pocu dopu in issa cit. 14.V. Santu Mattiasu. U Beatu Egidiu. Mattiasu facia parte di i 72 discepuli ch seguitavanu Ghjes. Dopu l'Ascenzione, f s ustituitu Ghjuda. U fattu h contu in l'Atti dil'Apostuli: Ci era dui candidati , da pi menu, centuvinti prisenti: l'ondeci apostuli, i cucin i di Ghjes, Maria Vergine c d'altre donne, tutti i discepuli. Nanzu di vut, Petru disse: "Amichi cari, sapite ci ch ghj accadutu c Ghjuda. H vendutu Ghjes , c i soldi, si h compru una terra. E' po, si h impiccatu. Oghje ci tocca sus ituillu. Sceglieremu unu di quelli ch ghjeranu c noi quandu Ghjes era sempre vivu,

di manera ch, c noi, possi testimuni ch'ellu h risuscitatatu". I candidati ranu: Iosef Barsaba Mattiasu. I messenu l'imbusche. E a sorte fece ch Mattiasu f u dodecesimu apostulu. Dopu l'elezzione part per sparghje u Vangellu, m a n si s n duv'ellu and, n duv'ellu h mortu. Etimolugia, casate, nomi: Cf Matteu (21 sittembre). Egidiu era un giovanu abbate portughese di l'abbazia di Coimbra. Si era messu st udi l'alchimia per cunnosce i secreti di a natura ghjera tantu passiunatu ch si sc urdava di preg di assiste l'uffizii. Un ghjornu part per Parigi, persuasu ch quall n e sapianu di pi. Per istrada, scuntr u diavule ch li disse: "Femu un pattu. Feraghju di manera ch t a bbie tutte e cunnuscenze ch t brami s' t segni istu scrittu". E' Egidiu sign. U diavule si n'andete purtendusi u scrittu ch dicia: "Rinunziu esse u figliolu di Diu per esse quellu di Satanassu ch, ellu, prumette di prucurami a sapienza". In Parigi, Egidiu n ampar nunda, ch u diavule n tense a so prumessa. Allora divent un bambuscione un libertinu, po si lasci and l'addisperu. Avia decisu di tumbassi qu andu, una note, intese una voce ch dicia "A' ch prega Maria Vergine ser salvu". Pre g, f salvu, decise di vult in u so paese. Per istrada, scuntr un frate di San Dumenicu ch u scunghjur u fece entre in a so cu ngregazione. Sette anni dopu, in u so cunventu truvava quellu scrittu. A Madonna l'avia pigliatu u diavule u li mandava. Egidiu invechj senza cunnosce i secreti di a natura, ma felice di av ritrovu a fed e. Morse in u 1265. In u 1748, a Sacra Cungregazione di i Riti u mettia nantu l' altari. Cf u 1u sittembre. 15.V. Santu Eufrasiu. Santa Diunisa. Eufrasiu, dettu Anfrosiu da u storicu Filippini, h u santu patrone di a dioccesi d'Aiacciu. Dicenu ch l'apostuli Petru Paulu avianu cunsacratu sette veschi per ev angeliz a Spagna. Unu d'elli, Eufrasiu divent l'apostulu di a piccula cit d'Andujar , in l'Andalusia. Resta sap cumu issu santu h diventatu u patrone di a dioccesi d'Aiacciu, vene d, og hje, u santu patrone di tutta a Corsica, nanzu Ghjulia Divota. Mgre di a Foata suppunia ch, andendu in Spagna, Eufrasiu era sbarcatu in l'isula in un locu duve, assai pi tardi, nascia a cit d'Aiacciu ch'ellu avia evangelizatu u lucale. Filippini dava Santu Anfrosiu cum' un anticu titulu di a cattedrale d'Aiacciu, al lora ch nisuna altra chjesa di Corsica era dedicata issu santu. Tandu u festighja vanu u Primu dicembre. A Corsica era spartuta in cinque dioccesi ch s state suppre se c a Rivuluzione francese di u 1789 per n fanne ch una c, appena pi tardi, a sede i n Aiacciu. A dioccesi unica h stata addimessa u 20 nuvembre 1801 da a Chjesa di R oma ch, u 9 aprile 1902, li dava Santu Eufrasiu cum' u solu patrone. Santa Ghjulia h diventata patrona principale u 5 agostu 1809, Santa Divota u 14 marzu 1820. A celebrazione di u 15 maghju currisponde quella di santu Eufrasiu, vescu di a c it alvergnese di Clermont, mortu in l'annu 515. U 15 maghju di l'annu 250 - o 251 - in a cit di Lapsacchi, in l'Asia minore, tr Cr istiani passavanu in tribunale. Dui, Paulu Andria, eranu cundannati morte, l'alt ru, Nicumaccu, rinneg a so fede f assoltu. Quand'ellu surt da u tribunale, casc seccu in carrughju. Allora si intese una voce ch dicia: "Oh! lu disgraziatu! ch, per st qualch stonda in pi nantu ista terra, h pe su a vita eterna in l'altru mondu!". Ch parlava, era Diunisa, una zitella di 16 anni. Cus, anu sappiutu ch'ella era Cri stiana. L'anu arrestata purtata davanti u ghjudice. "Eiu n aghju paura di t - li d isse Diunisa - ch aghju un amicu pi putente ch t, ch mi aiauter soffre". In issu mentre, fora, Paulu Andria eranu tombi petrate. Sentendu e stride, Diuni sa surt dicendu: "Vogliu soffre cum' voi, per esse, cum' voi, felice in Paradisu". Allora, u ghjudice a fece marturi scap. Etimolugia, casate nomi: Cf u 9 uttobre. 16.V. Santu Unuratu A' u seculu sestu, Unuratu era u vescu d'Ambianu, l'attuale cit d'Amiens, in u di

partiumentu di a Somme. H diventatu assai pupulare parte da l'annu 1060 quandu, per via di a seccina, l'A mbianesi purtonu e so reliquie in prucessi. A prucessione n era ancu finita ch si h messu piove. In u 1204, un Piccardu a moglia, emigrati in Parigi, li fecenu f una bellissima c hjesa d'architettura gottica. Da tandu, i Parigini s restati fidi issu santu. Anu datu u so nome un carrughju u borgu, u "Faubourg Saint-Honor". Ci h din a chjesa " Saint-Honor-d'Eylau" ch ramenta a battaglia di u 1807, battaglia ch Napulione l'imp eratore russiu si vantonu, ugnunu d'avella vinta. Etimolugia: da u lat. "honoratus" (ludatu, unuratu). Casate: Onorati. Nomi: Honor, Honorat, Honoratus, Honor, Honorine, Honorius, Onorata, Onorato, Ono rio, Ratus, Unuratu, Unurina. Prutezzione: Unuratu h u santu patrone di i panatteri di i pastizzeri per via ch a cunfraterna di i panatteri parigini si adunia in a chjesa di Santu Unuratu. D'a ltri dicenu: per via ch un ghjornu u vescu d'Amiens dicia a so messa quand'ellu h vistu u Signore in persona vene cunsacr u pane. 17.V. Santu Pasquale. Pasquale era un Aragunese natu u 16 maghju 1540 in Torre Hermosa. Figliolu di un picculu cultivatore, avia fattu u pastore sinu l'et di 24 anni. E' po si era fattu frate laicu in i Franciscani. Un' sapia n leghje n scrive, ma era assennatu di bon cunsigliu. Facia qualunque travagliu: scucinava, questuava, o facia u purtinaiu, sempre alegru, sempre cuntentu. In u 1570, u so Pruvinciale u mand in Parigi purt lettere u Minitru generale di l' Ordine. Vultendu per Orlans, i Puritani u piglionu petrate rient c a spalla manca t ronca. Quand'ellu cuntava l'affare, dicia: "S b, issa ghjente di Orlans. H per f piac u Signore ch'elli mi anu minatu ma, quantunque, anu u tortu di f, di e so chjese cus belle, stalle per metteci i so cavalli e so vacche". Pasquale h unu di i santi ch anu fattu assai miraculi. Dui anni dopu a so morte, q uandu a Sacra Cungregazione di i Riti u volse beatific li ne attribuianu digi pi di 400. . guaria malati tanti pi; . permettia i murenti di camp torna qualch ghjornu per mettesi in regula c u Paradi su; . in tempu di siccina, facia piove nantu e terre di i poveri micca nantu quelle di i ricchi; . contanu ancu ch'ellu h risuscitatu u cavallu di un poveru zingaru ch n avia ch iss u animale per camp. Santu Pasquale h mortu in Villa Reale, vicinu Valenzia, u 17 maghju 1592. Etimolugia: da l'Ebraicu "pesakh" (passeghju). U nome aspessu era datu i zitelli ch nascianu l'epica di Pasqua. Casate: Pascoletti, Pascolini, Pascucci, Pasqua, Pasqualacci, Pasqualaggi, Pasqu ali, Pasqualini, Pasqui, Pasquinelli, Pasquini. Nomi, Pascal, Pascale, Pascalin, Pascaline, Pascalis, Pascasia, Pascasio, Pascha l, Paschalis, Paschase, Paschasie, Paschasius, Pascoal, Pascoe, Pascual, Pascual a, Pasqua, Pasquale, Pasqualetta, Pasqualettu, Pasqualina, Pasqualino, Pasqualin u, Pasquot. 18.V. Santa Curallina. Santu Ericcu. A' dilla franca, n si s mancu s una santa Curallina esistia. I nomi Cora Corallina serebbinu dati in l'onore di San Dioscoru, un Lettore di a Chjesa, marturiatu u 18 maghju di l'annu 303, in Alessandria d'Egittu. Etimolugia: da u gr. "kor" (giuvanotta). Era u qualificativu di Proserpina, dia d i a terra prufonda, figliola di Giove di Cerere, patrona di l'Infernu di l'agric ultura. Nomi: Cora, Coralie, Corien, Corina, Corine, Corinne, Correne, Curallina,Curina. Litteratura: Mme de Stal: "Corinne" (1807), James Fenimore: "Le dernier des Mohic ans" (1826). Ericcu f r di una partita di a Svezia in u 1150 di tutta a Svezia in u 1157.

U chjamavanu u Legislatore per via ch'ellu h fattu leggi ch favurizavanu i Cristia ni d'altre ch amegliuravanu a sorte di e donne maritate, vere schjave sinu tandu. H statu tombu da un principe danese ch pretendia u tronu di a Svezia. Ericcu n h mai statu canunizatu ma, sinu a Riforma, i Svedesi u cunsideravanu cum' u santu patrone di a patria andavanu battesi sottu a bandera di Santu Ericcu cum ' i Francesi di l'epica si battianu sottu quella di San Diunisu. Etimolugia: forse da u germanicu "aina" (unu, unicu) "rik" (suvranu, putente). Nomi: Air, Eirik, Eri, Eric, Erica, Ericca, Ericcu, Erich, Erico, Erik, Erika, E riks, Erke, Erker, Erkina, Eryck, Jerk, Ric, Ricky, Rika. Paesi cit: Svezia. Litteratura: Dean Farrar: "Eric or Little by Little". 19.V. San Teofilu. Santu Iviu. Teofilu h natu in Corti u 30 uttobre di l'annu 1676, figliolu d'Antone di i Signo ri di Maria Maddalena Arrighi. U so nome era Biasgiu. H pigliatu u nome di Teofil u quand'ellu si h fattu frate, 17 anni, u 17 sittembre 1693. L'annu dopu, Teofilu partia per l'Italia. Da u 1694 l'annu 1700, h studiatu a fil osufia a teolugia. Fattu prete in Napuli in u 1699, si appruntava f da prufessore quand'ellu rinunci per via di una cascatura ch u lasci sciancu p a vita. Si n'and in un Ritiru, unu di issi cunventi franciscani duve a regula era pi severa ch in alt r duve i frati praticavanu a sulitutine. In u 1730, h 54 anni. Di nuvembre, u Ministru generale di l'Ordine u manda in Cor sica per facci un Ritiru. Quand'ellu sbarca facia quasi un annu ch i Corsi si era nu rivultati contru Genuva. Trasfurm un cunventu in Ritiru, n era facile ch i Franciscani di Corsica n avianu l' abitutine di camp rinchjusi, n ci tenianu. A li prova in Caccia, u Viscuvatu in Ce rvioni. Nimu accetta. In fine li riesce di trasfurm u cunventu di Zuani. In u 1734, Teofilu volta in Italia. In Toscana, face un Ririru in Fucecchio. H mo rtu in issu cunventu u 19 maghju 1740. H statu beatificatu u 19 ghjennaghju 1896 canunizatu u 28 ghjugnu 1930. Etimolugia: da u gr. "theos" (diu) "philos" (ch tene caru). Nomi: Offy, Teofalu, Teofil, Teofila, Teofilia, Teofilo, Teofilu, Theofil, Theop hil, Theophila,Thophile, Theophilia, Theophilus. Paesi cit: Corti, Miomu. Iviu, natu in u 1253, mortu in u 1303, h u pi pupulare di i santi brettoni. Urdina tu pretu, h fattu quattru anni u ghjudice ecclesiasticu u capilocu, sei anni u cu ratu di una piccula parochja, po si h ritiratu in un castellettu ch u bahbu li avi a lasciatu. Ci allugiava vechji zitelli abbandunati facia l'avucatu p a povera gh jente. Un terzettu latinu dice: "Sant'Iviu era brettone. Era avucatu , creditemi puru, n era mica ladru". A riputazione di ladru fatta l'avucati, n esistia micca ch in Brettagna. Mgre di a Foata h scrittu: Si trova un santu fr tutti l'avucati. Ma in u so uffiziu cantavanu li frati: Advocatus et non latro Res miranda ! tutti ladri ! Unu santu si ci f Ma f solu n ci h pi. Etimolugia: da u germ. "iv" (u tassu) Nomi: Eozen, Erwan, Iefke, Iv, Iva, Ivain, Ivar, Iven, Iver, Ivetta, Iviu, Ivka, Ivo, Ivona, Ivonne, Ivonou, Iwo, Nonna, Von, Vonne, Vonnie, Yeun, Yf, Yft, Youn a,Yun, Yve, Yveline, Yves, Yvette, Yvon, Yvona, Yvonne, Yvonnick. Paesi cit: Renne (S. Ivone). Prutezzione: avucati, nutari, usceri. 20.V. U Venerabile Albini. Santu Bernardinu di Siena. Carlu Dumenicu Albini h natu u 26 nuvembre 1790, in Menton, ch tandu dipendia da a principalit di Monacu. A' 24 anni, h fattu prete entre in a Cungregazione di l'Oblati di Maria Immaculat

a, creata nove anni nanzu da Mgre Mazenod p u serviziu di e Missioni a direzzione di i seminarii. In u 1835, sbarca in Corsica. H 45 anni. Fonda u Grande Seminariu c u Patre Guiber t, u futuru arcivescu di Parigi cardinale. L'annu dopu si stabilisce u cunventu di Vicu duv'ellu more u 20 maghju 1839. Una dumanda in beatificazione h stata fatta in u 1894 accettata in u 1915. U "dec retum validitatis" h statu pigliatu in u 1965. Forse ch, un ghjornu, u Patre Albin i ser beatificatu canunizatu. Bernardinu h natu, in Massa Marittima, l'8 sittembre 1830 h studiatu e Sante Scrit ture in Siena. A' 22 anni, h entratu ind i frati Franciscani di l'Osservanza. A' 2 4 anni, per via di a so cultura di a so eloquenza, li anu datu per missione di p redic, cus fece tutta a son vita. In Toscana, n predicava micca in latinu, cum'ella usava tandu, ma in a lingua di u populu, issa parlata toscana messa a moda un seculu nanzu da Dante Alighieri c h diventer a lingua di tutta l'Italia. In e so prediche, Bernardinu avia per tema maggiore: "A salvezza vene da u nome di Ghjes" , dapertuttu, facia scrive e tr lettere I.H.S. ch volenu d: Ghjes, Omu Salv dore. San Bernardinu di Siena h mortu frustu da e fatighe 64 anni, in Aquila, u 20 magh ju 1444, a vigilia di l'Ascensione. Etimolugia casate nomi: V. Bernardu (20 agostu). Paesi cit: Siena, Carpi. In Corsica: Matra, U Favalellu di Boziu, Pedipartinu. Prutezzione: Bernardinu h u santu patrone di i ghjurnalisti publicitarii. 21.V. Santa Ristituta di Calinzana. U martiriu di santa Ristituta h statu ristabilitu da pocu da u canonicu Ghjiseppu Alberti (Cf Jos ALBERTI: "Olmia et ses Martyrs", imp. de l'Indpendant, Chteau-Gont ier 1986). A' u mese di ferraghju di l'annu 304, quarantottu Cristiani d'Abitene, in Tunisi a, s arrestati messi in prigi in Cartagine. In issi 48, ci h una giovana ch apparten e una famiglia rumana. Si chjama Ristituta. Simu l'epica di e persecuzioni di Di oclezianu. I guvernatori anu l'ordine di compie i Cristiani, ma u proconsule di Cartagine rende a libert i prigiuneri. Tandu, Restituta decide di abbandun l'Africa. Ella cinque cumpagni - Dominiziu, S everinu, Parteu, Partenopeu Pargoriu - partenu sbarcanu in Calvi. Ristituta si m ette evangeliz a Balagna. L'annu dopu, u prefettu rumanu di a Corsica ghjunghje in Calvi face scap i sei gh junghjiticci ch s stati sepolti in un locu chjamatu Marana, accantu u portu. H u 21 maghju di l'annu 305. Dopu l'imperatore Dioclezianu, ci f Custantinu ch favuriz u cultu di i martiri cris tiani. Allora, Balanini decidenu di d una ricca sepultura i sei. Facenu vene, da Carrara, una cascia in marmaru, ci mettenu l'osse di Ristituta cumpagni, portanu u sarcofagu in Olmia, ch si trova oghje nantu a cumuna di Calinzana. Cust facenu una piccula chjesa. C a ghjunta di i Saracini, parte da u seculu IX, a cappella ser distrutta duie vol te. Quella ch esiste ancu oghje h di u seculu XV. U cultu di Santa Ristituta h restatu, malgradu tutte e ruvine ch si accumulavanu i n l'isula. A' u seculu XVI, u storicu Filippini h vistu, un 21 maghju, a folla di i Calvesi parte abbonorone per and in pelegrinaggiu in Olmia. U 21 maghju h diven tatu ghjornu festivu in tutta a dioccesi di Sagone Santa Ristituta a pregavanu d a u Capicorsu Bonifaziu. A legenda h mudificatu a storia vera di a santa, dice prete Alberti. L'anu fatta more marturi in l'Africa l'epica di i Vandali. Petru Morati, in a so "Pratica Man uale", scrittta in principiu di u 18simu seculu, conta ch Ristituta era una vergin e e martira di Bonifaziu; ch u so corpu h statu messu in una cascia in marmaru abb andunata da un battellu nantu a marina di Calvi; ch un rimitu ebbe l'avisu, in so nniu, di and circalla; ch, c un carru un paghju di boi, a pupulazione ricuper a sant a reliquia li fece una chjesa. U fattu stranu h ch, c e ruvine e ricustruzzioni, u sarcofacu smarr. Ugnunu ne parla va ma nisunu si arricurdava di avellu vistu. Solu, un omu, u canonicu Alberti, e

ra persuasu ch'ellu era sottu l'altare di a cappella. Di ghjennaghju di u 1951, ottense, da u vescu, u permessu di f un scavu, ma senza d nunda nimu. Sottu l'alta re, ci era una critta c pitture l'affrescu ch riprisentavanu u martiriu di a santa un boia ch a scapava, - maraviglia ! - a cascia in marmaru era cust. F aperta u me se d'agostu di u 1951 in priseneza di una cummissione canonica cumposta di autur it religiose civile di un medicu specialistu di u scheletru umanu. Anu trova 12 o ssi femurali ci ch restava di l'osse di i sei martiri. Dui femurali eranu di una d onna: Santa Ristituta. Trentatr anni dopu, u 22 agostu 1984, a Sacra Cungregazione di i Riti facia di Sa nta Ristituta a patrona celesta di Calinzana di tutta a Balagna. U canonicu Alberti conta ch Santa Ristituta h fattu face miraculi ch, di tantu in t antu, ci h ghjente ch sente canti ch sortenu da a chjesa viota. 22.V. Santa Ghjulia. Santa Rita. Secondu i Bollandisti, Ghjulia era una nobile cartaginese quandu, in l'annu 439 scalonu i Vandali. Fatta schjava, h stata venduta un neguziante d'urigine siriacc a, chjamatu Eusebiu. Ghjulia era una serva cus cumpiita Eusebiu tenia tantu ella ch, quandu, p u so cumm erciu, part p a Gallia, a si purt. U battellu fece una arretta in Capicorsu, in un locu chjamatu u Prumuntoriu Sacr u da i Rumani, duv'ellu ci h oghje u paese di Nomza. Issu ghjornu, festighjavanu i dii pagani. Eusebiu particip e ceremonie, ma Ghjulia, ch ghjera cristiana, ricus. Allora, l'anu pigliata p i capelli l'anu striscinata, minenduli pugni stafilate in faccia. E' po l'anu messa nantu una croce l'anu lasciata more. Quand'ella spi rava, una culomba, simbulu di purezza, h surtita da a bocca di a santa. Quessa h a legenda conta da i Bollandisti, i cuntinuvatori di u Ghjesuitu Bolland u ch avia principiatu scrive l'Atti di i Santi. Ma certi preti dicenu ch n ci h micc a pi bugiardu ch un Bollandistu. Allora, anu contu altrimente u martiriu di Santa Ghjulia. Ghjulia serebbi stata una Corsa di Nomza l'epica di Santa Divota. F persecutata i n principiu di u seculu quartu, quandu Diuclezianu era imperatore. Cum'ella ricu sava di assiste i sacrifizii fatti in l'onore di i dii pagani, l'anu torturata. Dicenu ch l'anu tagliatu i petti lampati nantu un scogliu sottu u paese. Tandu, c ust, nascinu duie surgenti d'acqua miraculosa. Dopu, l'anu liata una fica l'anu l asciata more. Per francalle da i Saracini, i Cristiani anu purtatu e so reliquie in l'isula di a Gorgona po in Brescia , da tandu, a santa h festighjata in tutta l'Italia supra na. U 5 agostu 1809, dunque ondeci anni nanzu Santa Divota, Santa Ghjulia h stata pru clamata patrona principale di a Corsica c ritu doppiu uttava. A' a data di u 22 maghju, u Martirologu rumanu dice: "in Corsica, Santa Ghjulia, vergine, ch ebbe a curona di a gloria c u suppliziu di a croce". Etimolugia nomi: Cf u 12 aprile. In Corsica, in u 1981, Ghjulia venia u tredeces imu rangu di i nomi feminili. Era quellu di ondeci donne nantu mille. Paesi cit: Livornu. In Corsica: Nonza (tutti i tr anni, facenu festa sulenne c una grande prucessione. Prutezzione: E giovane mamme ch temianu ch u so latte si secchi, facianu u pelegri naggiu scalze. Rita era una puveretta taliana, nata in Cascia, pruvincia di Perugia, versu l'an nu 1381. Dopu a perdita di u maritu di dui figlioli si era fatta sora. H morta u 22 maghju 1447. Etimolugia nomi: Cf Margherita Bourgeoys (12 ghjennaghju). Prutezzione: Santa Rita h cunsiderata cum' l'avucata di e cause perse a santa di l 'impussibile. In parechji paesi di Corsica u so cultu a supraniatu quellu di San ta Ghjulia. Prutezzione: Rita a preganu p av figlioli. 23.V. Santu Desideriu. A' a fine di u seculu sestu, Desideriu era u vescu di Vienna in u Delfinatu, ogh je in u dipartimentu di l'Isre.

Tandu, u r di l'Austrasia avia 15 anni. Ch guvernava era a mammone, a famosa Brune haut, una donna assai licenziosa. A' a Corte, n ci era ch scandali Desideriu i din unziava. L'annu 602, Brunehaut h cunvucatu un cunciliu in Cabiglionu (l'attuale Chalon-sur -Sane) h fattu testimuni una donna, chjamata Ghjusta, ch h pretesu esse stata furzata da Desideriu. E' Desideriu f esiliatu. Ghjusta essendu morta di una manera strana, Brunehaut si pigli di paura richjam De sideriu ch riprincipi cundann publicamente i fatti scabrosi di a regina. Allora, a regina h mandatu i so suldati ch anu tombu u vescu petrate. Era u 23 mag hju di l'annu 607, in un locu chjamatu oghje Daint-Didier-sur-Chalaronne. Sei anni dopu, u r di a Neustria fece more Brunehaut appesa a coda di un cavallu. Etimolugia: da u lat. "desideratus" (desideratu, bramatu). U nome era datu per e sprime l'auguriu di salvezza spirituale o a gratitutine p a nascita di un figliol u assai aspetatu. Paesi cit: Lione (11 ferraghju). Casate: Desideri, Didier. Nomi: Dees, Desiderata, Desideratu, Desideratus, Desideria Desiderio, Desideriu, Desiderius, Dsirat, Dsir, Dsire, Didier, Didiot, Disa, Dizier. 24.V. I Santi Dunazianu Rugazianu. Dunazianu Rugazianu eranu fratelli. Campavanu in Condevincum, l'attuale cit di Na ntes, dipartimentu di a Loire-Atlantique, l'epica ch Massiminu era imperatore, du nque tr l'annu 235 l'annu 238. Dunazianu era Cristianu. Rugazianu si preparava esse battizatu. Dinunziati, s sta ti cunvucati davanti u legatu di l'imperatore. U legatu disse Dunazianu: - "Un' ti cuntenti di ricus u cultu di Giove Appollu, ma predicheghji quellu di u crucifissatu cunverti ghjente". - "Eiu vurebbi cacci tuttu u mondu da l'errore", rispose Dunazianu. U ghjudice u mand in prigi fece vene u fratellu. Li disse: - "Cumu h? ancu t ti voli imbrutt c u battezimu? S tempu. Rinuncia !". Rugazianu fece listessa risposta ch u fratellu. U lindumane s stati marturiati nantu un cavallettu scapati. Avianu passatu tutta a nuttata preg basgiassi. Rugazianu, in a so nucentit, credia ch i basgi di u fratellu pudianu sustitu l'acqua di u battezimu. Etimolugia: da u lat. "donatus" (datu da Diu, cuncessu da Diu). Casate: Donati, Donatini. Nomi, Donat, Donata, Donatella, Donatien, Donatienne, Donatio, Donato, Donatu, D onella, Donelle, Donetta, Donna, Dunata, Dunatu, Dunaziana, Dunazianu. Paesi cit: Nantes. Prutezzione: tonu inundazioni. 25.V. Santa Suffia. Suffia era nata u 13 dicembre 1779 in Joigny, piccula cit di l'attuale dipartimen tu di l'Yonne. Si chjamava Madeleine-Sophie Barat. U babbu era un picculu vignag hjolu di a Burgogna. Suffia avia un fratellu prete, pi vechju ch ella di ondeci anni. Era un omu stranu . H educatu cumu si deve a surella, amparenduli grecu latinu, ma n li permettia ni sunu riposu, nisunu piac, nisuna gioia , per un s o per un n, a schjaffittava. Un gh jornu ch li uffr un rigalu, u li spul in faccia. A campa, per Suffia, f 20 anni, di scuntr in Parigi un ghjesuitu, Patre Varin. Varin avia in l'idea di f un istitutu p e figliole di i nobili di i ricchi burghes i. Suffia era a donna ch li ci vulia per issa realizazione. In u 1801, in un cullegiu d'Amiens, nascia a Cungregazione di e Donne di u Sacru Core di Ghjes. Suffia, ch avia tandu 22 anni, ne f a direttrice. A Cungregazione h stata ricunnusciuta da u papa in u 1815. Trentacinque anni dopu , pussedia 65 case in Francia fora di Francia. Maddalena Suffia era diventata un a educatrice assai capace. Per l'eleve, bastava f u cuntrariu di ci ch u fratellu a via fattu cun ella: lasci l'anime sbucciassi micca tiranizalle. Etimolugia: da u gr. "sophia" (saviezza).

Nomi, Fei, Fia, Fieke, Fiken, Fletje, Sadhbha, Sofa, Sff, Soffi, Sofia, Sofie, So fija, Sonia, Sonja, Sonya, Sopherl, Sophia, Sophie, Sophus, Sophy, Sff, Suffia, S ufia, Zoffi, Zofia. 26.V. Santu Filippu Neri. Filippu era di i Neri di Firenze, una famiglia ch campava in u benist. H natu in u 1515. Era un zitellu intelligente, sempre alegru, amatore di puesia di musica. A ' l'et di 20 anni, si ne v in Roma duv'ellu campa sinu a morte, 80 anni, u 26 magh ju di u 1595. In Roma, per vive, principi per d qualch lezzione scrive puesie ch'ellu vendia. A s era, in a so casa, ricevia unipochi di giovani ridianu, ciarlavanu, cantavanu. D opu, Filippu li cantava u Vangellu. A' 37 anni si h fattu prete ghj diventatu u predicadore cunfessore u pi celebre di a capitale. Avia pigliatu l'abitutine di d a so messa in privatu per via ch ci truvava tantu p iac ch a celebrazione durava ore ore. Ci si preparava ghjuchendusi c u so misgiu, p o cullava l'altare entrava in visibiliu. U servente u lasciava solu n vultava ch q uand'ellu sentia sun a campanella. Filippu avia 60 anni quandu u papa li dete a vechja chjesa di San Ghjilormu. L'h rifatta, aghjunghjenduci un pezzu per pud preg cant. Issu pezzu, u chjamavanu l'ora toriu. H datu u so nome issi drami lirichi nantu parulle religiose c soli, cori or chestru. H din cust ch ghj stata creata a Cungregazione di l'Oraturiani, una adunanza di preti seculari, liberi di f ci ch li piacia. Etimolugia, casate nomi: Cf u 3 maghju. Paesi cit: Italia (26 maghju), Parigi (21 maghju). In Corsica: Soriu. 27.V. Santu Agustinu di Canterbury. Santu Agustinu h l'apostulu di l'Inghilterra duv'ellu h statu mandatu da u papa Gr egoriu Magnu. Era un frate di San Benedettu. L'annu 597, di veranu, sbarcava qua ll c quattru cumpagni. Avia per missione di evangeliz i Sassoni, stabiliti in u pae se 120 anni nanzu, dopu a caduta di l'imperu rumanu. A missione ebbe gran successu. Ettelbertu, u pi putente di i r sassoni, f battizatu fece una cattedrale un munasteru in a so capitale di Canterbury. In menu di sei anni, tr viscuvati eranu creati: Canterbury, Londra Mancester. In Inghilterra, n ci era micca ch pagani. In u paese gallese, i Celti eranu cristi ani , cun elli, Agustinu h statu sgalabatu. Quand'ellu h cunvucatu i so veschi per fassi ricunnosce cum' primatu falli accett a liturgia rumana, l'h ricevuti pus, senz a una cria di famigliarit. Quelli n u volsenu st sente nunda si ne s andati. Etimolugia, casate nomi: Cf u 28 agostu. 28.V. Santu Ghjermanu. Ghjermanu h natu versu l'annu 496 in Augustudunu, l'attuale cit di Autun, in u dip artimentu di a Sane-et-Loire. U so amicu San Furtunatu h contu ch'ellu h natu h campatu per miraculu. A mamma si vulia scunci ma n a ci fece. Una zia li avia preparatu un velenu ma h u figliolu di issa dunnaccia ch u s'h betu. Ghjermanu h studiatu in Aballone, l'attuale Avalon, in u dipartimentu di l'Yonne. H statu parechji anni ind'un parente ch'ellu avia in Burgogna po, 35 anni, si h f attu prete. A' 40 anni, l'anu datu a direzzione di l'abbazia di Sinfurianu, in a cit nativa, occupata da frati di San Basiliu. Ghjermanu, quelli frati n li piacia, ch ghjera t roppu severu, si ne s sbarazzati. Tandu, u figliolu di Clodoveu, r di Parigi, u si pigli cum' vescu. Cust h pruvatu ame nd i figliulini di Clodoveu. Quelli eranu cristiani, ma u so istintu era salvatic u, n pobbe adestralli. H San Ghjermanu ch h creatu l'abbazia San Vincensiu, diventata celebre c u nome di S aint-Germain-des-Prs. H mortu u 28 maghju di l'annu 576. Avia una ottantina d'anni. Etimolugia: da u lat; "germanus", (di listessu sangue, di listessa razza). Casate: Germani.

Nomi, Garmon, Germain, Germaine, German, Germana, Germano, Germanus, Germentsje, Germina, Ghjermana, Ghjermanu, Guermana, Guermane, Guermoussia, Jermen. 29.V. San Massiminu. A Beata Gherardina. Massiminu era vescu di Trevi, in Alemagna, quandu, l'annu 335, ghjunse in issa c it, cum' esiliatu, santu Atanasiu. Massiminu udiava cumbattia l'Ariani. L'annu 343, u cunciliu arianu di Filippopol is, in Bulgaria, l'h scumunicatu, ma, in Trevi, era ellu u patrone f arcivescu di a cit sinu ch'ellu h mortu, u 12 sittembre di l'annu 349. Etimolugia, casate nomi: Cf Massimu (14 aprile). Gherardina di Toscana h stata maritata per forza c un giuvanottu bon cristianu ch, ellu din, vulia stassi figliu. Dopu av campatu inseme qualch annu, si s staccati. El lu si h fattu frate camaldulese San Savinu di Pisa, ella, terziaria in listessa c ungregazione. Gherardina h campatu cum' una rimita in una cellula fora di l'abbazia. H morta in u 1240. Etimolugia, casate nomi: Cf Gherardu (3 uttobre). 30.V. Santu Ferdinandu (o Ferrandu) Ferdinandu u Terzu h u r di Leone Castiglia ch h cacciatu l'Arabi da l'Andalusia. Er a natu in u 1199 vicinu Salamanca. L'Arabi musulmani anu occupatu a Spagna da l'annu 771 l'annu 1492. Ci si s dunque mantenuti quasi ottu seculi. Quandu Ferdinandu Terzu h statu fattu r, avianu digi persu a Castiglia, u Leone, a Navarra l'Aragone. Ellu fece a guerra quelli ch restavanu quand'ellu h mortu, u 30 maghju 1252, n avianu pi ch l'emiratu di Granata. H Ferdinandu ch h fattu ch a parlata castigliese h diventata a lingua spagnola. Ferdinandu era u cuginu carnale di San Luigi, r di Francia. E mamme eranu surelle . Tramindui anu guvernatu cum' omi ghjusti devoti. Etimolugia: da u germanicu "fried" (prutettore) "nant" (arditu, risulutu). Casate: Ferdinandi, Ferrandi, Ferrandini, Ferendini. Nomi: Ferd, Ferdie, Ferdinand, Ferdinanda, Ferdinande, Ferdinando, Ferdinandu, F erdl, Fernand, Fernanda, Fernande, Fernando, Fernandu, Ferranda, Ferrandu, Ferra nte, Fertel, Friedenand, Hernando. 31.V. Visitazione di Maria Vergine. Santa Pieretta. Maria ch ghjera incinta per opera di u Spiritu Santu, fece una visita Lisabetta c h, ella, era incinta di Ghjambattista u Precursore. Lisabetta a salut c e parulle ch s oghje in l'Ave Maria: "Benedetta sie t fr e donne, benedettu sia u fruttu di u to ventre". E' Maria rispose: "L'anima meia magnific a u Signore". Pieretta, o piuttostu Petruniglia, postu ch i sapienti dicenu ch u nome di issa sa nta era u feminile di Petroniu micca di Pieru, h riprisentata, in e pitture e sta tue, spazzula in manu. Dicenu ch'ella pulia a casa di Petru, l'apostulu. Certi pretendenu ch'ella era a so figliola spirituale, ricunnuscente di esse stata cunvertita. D'altri, ch'ell a era a so vera figliola. Petruniglia h stata a Santa Patrona di a Francia sinu u seculu dicessettesimu. Ta ndu, "Pierette Prine, Prette Pernelle" ci ne era tantu pi. Arricurdemuci di a favul a di La Fontaine: "Prette et le pot au lait". Etimolugia, casate nomi: Cf Petru (29 ghjugnu).

GHJUGNU 1.VI. Santu Ghjustinu. Santu Panfilu. Ghjustinu h natu in Palestina versu l'annu 100. Inchietu di a so sorte circhendu

u veru, h studiatu tutte e filosufie. H statu delusu da i stoichi, da i peripateti chi da i pitagorichi. Ma, leghjendu Platone, h entratu in visibiliu. H dettu: "Mi s'h parsu ch, prestu, averebbi cunnusciutu u Signore. Allora, mi ne s andatu solu i n un locu desertu, in bordu di mare". Cust, h trovu un vechju ch filosufava ancu ellu ch l'h dettu: "Prega s t voli truv e". Ghjustinu h lettu e Sante Scritture h pregatu. E' h cunnusciutu a fede a pace. H passatu u restu di a so vita leghje insegn. Di i so scritti, ne rest tr: duie Apo ugie di u Cristianisismu un Dialogu. Era andatu in Roma per apre una scola, scun vince i pagani, furm d'altri apolugisti. H statu arrestatu per via di a so azzione prupagandista. Pudia francassi di a cun danna s'ellu avia rinunciatu a so fede, ma disse u ghjudice: "Quandu omu h trovu a verit, n si volta micca in l'errore". E' cus h statu cundannatu morte. Etimolugia: da u lat. "justus" (ghjustu, ragiunevule). Casate: Giusti, Giustini, Giustiniani. Nomi: Ghjusta, Ghjustina, Ghjustiniana, Ghjustinianu, Ghjustinu, Ghjustu, Giusta , Giustina, Giustino, Giusto, Justa, Juste,Justin, Justine, Justinien, Justinien ne, Justino, Justis, Justus. Prutezzione: Ghjustinu h u santu patrone di i filosufi. Panfilu era un Libanese di Beirut natu versu l'annu 240, mortu in Cesarea di Pal estina u 13 ferraghju di l'annu 309. Dopu av studiatu in Alessandria, si era fattu prete avia fattu scola in un stabil imentu creatu da Origenu in Cesarea marittima. Cust, ci era una bibliotevca magni fica. Ellu l'h accresciuta sinu 30.000 vulumi. Quand'ellu scrisse una Storia Ecclesiastica, l'arrestonu. F marturiatu lampatu in una prigi duv'ellu stete dui anni scrivendu una Apolugia di Origenu. Da prigi u c i anu cacciatu per tumballu. 2.VI. Santu Erasimu. Santu Potinu Santa Biandina. Erasimu h dettu din Elme Telme in Francia, Elmo in Italia, Eramu Teramu in Corsica . Erasimu campava u seculu quartu. Vescu d'Antiocca l'epica di e persecuzioni di D ioclezianu, si n'and f u rimitu nantu a muntagna di u Libanu. Dinunziatu, arrestat u, marturiatu, f salvatu da un anghjulu ch u guid versu a pruvincia rumana d'Illiri a po in a Campania duv'ellu divent u vescu di a piccula cit taliana di Formia, vic inu Gaeta. H mortu marturiatu d'una manera atroce da i Lombardi ariani. Contanu ch, un ghjornu ch'ellu predicava nantu un battellu, si cal u tonu. A timpe sta era terribile ma, sopra ellu, u celu era porgu limpidu. Santu Erasimu h aspessu riprisentatu c un cabestanu un canapu avvuglinatu. Dicenu ch u cabestanu h u strumentu di u so martiriu u canapu e so stintine. E pitture e pi celebre ch riprisentanu u martiriu di u santu s: quella di Hans Burgkmair u muse u di Monacu di Baviera, quella di Farinati in Verona, quella di Poussin u Vatica nu. I fochi di sant'Elmu s isse fiaccule ch si vedenu in cima di i maghji di i battell i quand'ellu face u timpurale ch s create da l'eletricit atmosferica. Casate: Terami, Terramorsi. Nomi: u nome Teramu vene da l'appicciu di a "t" di Santu c Eramu. Ghj un fenomenu linguisticu cunnusciutu. In francese, Saint Elme si scrive din Saint Telme. Pensa te certe donne corse ch, vulendu sfrancis, u lavatoghju u chjamavanu u "lvier". Paesi cit: Gaeta, Napuli. In Corsica: Bonifaziu, Cervioni, Erbalonga. Prutezzione: donne in partu, marinari. Potinu Biandina facenu parte di i 48 Cristiani marturiati in Lione in l'annu 177 . Potinu, vescu di Lione, era u pi vechju, avia 90 anni. Biandina, una schjava, e ra a pi giovana. Prutezzione: Biandina h a santa patrona di e giuvanotte. 3.VI. Santu Gavinu d'Irlanda. Santu Carlu Luanga. Gavinu h mortu l'annu 618, in l'abbazia di Glendalug, vicinu Dublinu, una abbazia ch'ellu avia creatu 68 anni nanzu. A' ch andava sette volte in pelegrinaggiu in Glendalug, vincia indulgenze quant' a nd in Roma. Cus dicianu in Irlanda ma, in Roma, u cleru l'osteriarii dicianu ch n er

a vera. A legenda di San Gavinu h magnifica. Contanu ch a so vita f veradimente santa, tal puntu ch, quand'ellu traversava una furesta, l'arburi li facianu riverenza, i leo ni i lupi si indinuchjavanu. I primi tempi di issa vita santa, Gavinu era statu sette anni arrittu, fermu, braccie sparte, senza manghj, pregava senza avvedesi c h l'ocelli venianu f i so nidi cuv e so ove in e so mani. Etimolugia: da u vechju gallese "gwalchmai" (falcu di piaghja). Casate: Galvani, Gavini. Nomi: Galvan, Galvano, Galvanu, Gauvain, Gauvin, Gauwe, Gavan, Gaven, Gavin, Gav ino, Gavinu, Gawain, Gawen, Gouke, Carlu Luanga cumpagni, marturiati in u 1886 u 1887, in l'Uganda, s i primi martit i cristiani di l'Africa nera. In u 1880, i Patri Bianchi volsenu evangeliz l'Uganda. U r di issu paese i lasci f m a, u so succesore, ch gjera un marcante di schjavi, n l'intendia micca cus. Un ghjo rnu ch i so schjavi cristianizati ricusonu di sutisf i so vizii, i fece brusgi picc ulu focu c Carlu Luanga. Eranu 19. U papa Paulu Sestu l'h canunizati in u 1964. Etimolugia, casate nomi: Cf Carlu Boromeo (4 nuvembre). 4.VI. Santa Cluttilda. Cluttilda era nata in Lione versu l'annu 470. Era a figliola di u r di i Burgondi , una trib germanica ch avvia occupatu a Burgogna una parte di a Sguizzera. Quandu u r more, a veduva duie figliole partenu da Lione, ch ghjera a capitale, si ritiranu in Ginevra. Una di e figliole si face sora. Clutilda, ella, h maritata c Clodoveu (Clovis), u r di i Franchi. Era in l'annu 493. Clodoveu era un assassinu Cluttilda n pobbe impedillu di f tumb nimichi, amichi par enti. Avia quantunque ottenutu di f battiz i so figlioli. U primu natu morse, Clod oveu disse ch'ella era per via di u battezimu. U secondu risic di more po guar, Cl odoveu si disse ch u battezimu e prighere di a moglia ci eranu forse per qualcosa . L'annu dopu, in Tolbiaccu, era in traccia di perde contru l'Alemani ch invadian u u paese. Grid: "Diu di Cluttilda, dami a vittoria, mi facciu Cristianu!". Ebbe a vittoria , qualch settimana dopu, si facia battiz in Remi (l'attuale cit di Reims) c trmila di i so suldati. Issu ghjornu, a Gallia franca diventava ufficialmente c atolica. Veduva, Cluttilda f malavviata: una ch l'anu pigliatu a figliola maritata per forz a c u r di i Visigoti di Spagna; po, h suffertu ancu di pi quandu i figlioli tumbava nu i nipoti per impedilli di regn. Allora, si ne h andata in Turone, l'attuale cit di Tours, dipartiumentu di l'Indre-et- Loire, h finitu a so vita accantu a tomba di San Martinu. H morta 75 anni, u 3 ghjugnu di l'annu 545. Etimolugia: da u germ. "hlod" (gloria) "hilde" (battaglia)<. Nomi: Chlothilde, Clothilde, Clotilda, Clotilde, Cluttilda, Tilda, Tilde, Tilla. Prutezzione: nutari. 5.VI. Santu Bunifaziu. Bunifaziu era un frate di San Benedettu, natu in Inghilterra versu l'annu 675, m ortu in Olanda u 5 ghjugnu 754, sepoltu in Alemagna. Si chjamava Winfrid. Ghj u p apa ch l'h datu u nome di Bonifaziu per via di u so bon destinu. Bunifaziu h urganizatu a Chjesa alemana, rifurmatu a Chjesa franca, fattu r Ppin-le -Bref. Fendu a lea tr i Sassoni, i Franchi i papa, h preparatu l'unit di l'Europa, realizata puliticamente da i Carulingi. Un storicu h dettu: "Senza Bunifaziu, n ci serebbi mancu statu Carlumagnu". Avia una quarantina d'anni quand'ellu part da l'Inghilterra. Da l'annu 719 l'annu 742, c l'aghjutu di Charles-Martel, h evangelizatu a parte di l'Alemagna ch ghjera stata cristianizata da i Rumani ghjera ridiventata pagana. Ci h fattu munasteri, h furmatu missiunarii, h cunsacratu veschi h multiplicatu e scole. F aiutatu da fra ti sore di valore. Certi s stati canunizati. Da 742 747, h rifurmatu a chjesa franca c l'accunsentu di Ppin-le-Bref. A' Peppinu, l'h cresimatu, appruvendulu di scart i r poltroni. A' l'et di 75 anni, Bunifaziu volse vult in a Frisia germanica duv'ellu avia princ ipiatu u so apustulatu. H statu massacratu mentre ch'ellu cunfirmava novi Cristia ni. A salma h stata purtata in Fulda, duve, da tandu, i veschi di a Chjesa aleman

a tenenu e so sedute. Etimolugia: da u lat. "bonus" (bonu) "fatum" (sorte, destinu). Casate: Bonifaci, Bonifacio. Nomi: Boniface, Bonifacio, Bonifacius, Bonifas, Bonifaz, Bunifaziu, Faas, Fatzel . Paesi cit: Alemagna. 6.VI. Santu Norbertu. Norbertu era natu versu l'annu 1080, in Zanten, un paese di a Renania, vicinu Co lonia. Era un canonicu parente di l'imperatori d'Alemagna. I rivenuti n li mancav anu. Campava a Corte di Arrigu Quartu pigliava i so piaceri duv'ellu i truvava. Avia 35 anni quandu, un ghjornu di tempurale, essendu cavallu, h tunatu, lampatu in terra, lasciatu cum' mortu. Rivenutu s, decide di f una vita santa. Si disface d i tuttu ci ch'ellu pussede , vestutu di pelle scalzu, si mette predic a puvert a vi t. Dumanda i so anziani culleghi, i canonichi, di d l'esempiu, ma quelli l'impedis cenu di sparghje e so teurie. Allora, Norbertu v truv u papa Gelasiu Secondu, ch ghjera tandu rifugiatu in Proven za quellu li d u permessu di predic in tutta a Chjesa latina. Nantu a strada di u ritornu, scontra, in Flandria, un prete chjamatu Ugu , tramin dui, evangelizeghjanu a Belgica. Dopu, sempre c Ugu, ch ghjeranu diventati dui amiconi, v in Laone (in l'attuale dip artimentu di l'Aisne), chjamatu da u vescu ch vulia rifurm u so cleru, ma n a ci fe ce. Tandu, crea una cumunit di canonichi regulari decisi camp quandu in u cunventu , quandu fora, cum' i preti seculari. Cus h nata l'abbazia di Prmontr. Era l'annu 112 0. Trenta anni dopu, munasteri cum' quellu di Prmontr ci ne era una trentina. In u 1126, Norbertu h fattu arcivescu di Magdeburgu. H mortu in issa cit, ottu anni dopu, u 6 ghjugnu 1134. Norbertu avia ottenutu da l'imperatore Lottariu ch'ellu scacci da Roma l'antipap a Anacletu ci porti Nucenziu Secondu. H statu canunizatu in u 1582. Etimolugia: da u germanicu "nord" (Nordu) "bert" (spampillulente). Paesi cit: Magdeburgu, Anversa, Praga. Nomi: Norberis, Norbert, Norberta, Norberte, Norberto, Norbertu, Norbertus, Nord bert. Litteratura: Ida Dringsfeld: "Norbert Dujardin" (1861). 7.VI. Santu Gilibertu. Gilibertu era un signoru alvergnese ch particip a seconda Cruciata da u 1147 u 114 9. A' u ritornu, si face frate. Petruniglia, a moglia, Punzia, a figliola, si facen u sore. Fondanu un munasteru in Albaterra, l'attuale Aubeterre, in u Puys-de-Dme, unu in Novafonte, l'attuale Saint-Didier-la-Fort, in u dipartimentu di l'Allier. Gilibertu h mortu u 6 ghjugnu 1152. Etimolugia: da u germanicu "gisil" (di sterpa nobile) "bert" (spampillulente). Casate Giberti, Gilberti, Giliberti. Nomi: Ghjiliberta, Ghjilibertu, Gielbert, Gielbertus, Gilbert, Gilberta, Gilbert e, Gilberto, Gilbertu, Gilbertus, Gilbrecht, Giliberta,Gilibertu, Gillebert, Gil leberte, Gisbert, Gisberte, Giselbert, Gisilo, Jilbert. 8.VI. Santu Medardu. Medardu, vescu di Noviomagu, l'attuale Noyon, in u dipartimentu di l'Oise, h mort u versu l'annu 560. E so reliquie s in Soissons (dipartimentu di l'Aisne). Era di famiglia ricca , da chjucu, stava in un castellu. Facia a carit i poveri, c h'elli fussinu travagliadori o infingardi. Venianu arruballi u mele di e so bugn e, l'ove di u so pullinaghju, i frutti di i so alburi, ellu lasciava f. Contanu ch, l'et di 10 anni, scuntr un poveru omu ch avia persu u so cavallu. Corse a stalla di u castellu li ne dete unu. Quandu u babbu si h avvistu ch'ellu li man cava u cavallu part circallu ma, si messe piove... ch ne falava sechje... si ne vu lt. Medardu, ellu, quand'ellu piuvia, pudia st fora, ch n si incrusciava. Per via di is

su miraculu dicenu ch, quand'ellu ghjunse in Paradisu, u Signore l'incaric di regu l a pioggia. A legenda conta ch San Medardu h istituitu a festa di a Virginella (in francese: l a fte de la Rosire). Tutti l'anni, davanu una curone di rose un premiu in soldi a zitella a pi bella a pi virtuosa. A prima esse stata premiata, serebbi stata a sur ella, in l'annu 525. Etimolugia: da u germanicu "maht" (putenza) "hard" (forte). Nomi: Mder, Mderli, Mdard, Medardo, Medardu, Medardus. 9.VI. Santu Filicianu. A Beata Anna Maria. Filicianu era un frate ch ghj statu marturiatu in Montana, vicinu Roma, attempu un altru chjamatu Primu. Versu l'annu 645, u papa Teodoru Primu fece purt e so reli quie in Roma, nantu u monte Celiu, in a basilica Santu Stefanu u Tondu. Etimolugia, casate nomi: Cf u 12 ferraghju. Anna Maria era nata in a cit toscana di Siena. A chjamavanu Nannetta. U babbu, ch ghjera speziale (farmacistu) si ne era andatu in Roma, credendu di f furtuna. Qua ll f fame nera per tutta a famiglia. A' 12 anni, Nannetta travagliava digi. A' 21 annu, era cameriera. Si h maritata c D umenicu Taigi, servu u palazzu Chigi, anu avutu sette figlioli allevati in a fed e cristiana. Nannetta si avia pigliatu i genitori in casa. U maritu era azezu, u babbu capric ciosu, ella sempre dolce, affettuosa di bon umore. Quand'ella h stata beatificata, si h sappiutu ch, da u ghjornu ch'ella si era marit ata, avia in casa un picculu sole c a Santa Curona di spine. E' li bastava fighja llu per sap quale era ch avia bisognu di e so prighere. H morta 68 anni, u 9 ghjugnu 1837. Etimolugia nomi: Cf Anna (26 lugliu). 10.VI. Santu Landericu. Landericu era un vescu di Parigi l'epica di Clodoveu Secondu. H mortu versu l'ann u 656. Dicenu ch ghj ellu ch averebbi creatu l'Htel-Dieu. Pittori scultori u riprisentanu c una cofa in manu per via ch, un annu di carestia , h datu pane tutti i poveri. In a so cattedrale, vulia ch ugnunu fussi assai rispettosu. Dopu mortu, h vistu, d a u celu, u so anzianu sacristanu ch ghjucava pirip in chjesa. H falatu l'h datu una frusta tantu sulenne ch e staffilate l'anu marcatu p u sempre. Etimolugia: da u germanicu "land" (paese) "ric" (putente). Casate: Landry. I Landry di Corsica s ghjunti versu u 1760 venendu da a Sguizzera . U pi celebre di a famiglia, l'ultimu purt issa casata, h Adolfu Landry (1874-1956 ), deputatu ministru, autore di una legge per d allocazioni e famiglie numerose. Nomi: Landeric, Landerich, Landerico, Landericu, Landri, Landru, Landry. 11.VI. Santu Barnab. Barnab h statu unu di i primi Ghjudei crede in a divinit di Cristu. Un' face micca parte di i dodeci apostuli ch anu seguitatu Ghjes, ma a Chjesa u cunsidereghja cum ' tale. Era u cuginu di San Marcu, l'amicu cumpagnu di San Paulu. Barnab Paulu s partuti inseme per insign u Vangellu. S andati in Antiocca, in Cipru, in l'Asia minore. Dopu cinque o sei anni, si s cuntrastati separati. Barnab h ritu rnatu in Cipru per camp c quelli ch'ellu avia cunvertitu. Cust, secondu a tradizion e, serebbi mortu marturiatu. Da tandu h u Santu Patrone di l'isula. L'Atti di l'Apostuli contanu ch quandu Barnab Paulu evangelizavanu a cit di Listra, anu trovu un omu ch avia campatu pus, essendu infermu di nascita. Paulu u fiss in l'ochji disse: "alzati viaghja", quellu si h alzatu h viaghjatu. A folla maravigli ata si h detta ch i dii eranu falati nantu a Terra. A' Barnab, ch avia una bella pre stanza, l'anu pigliatu per Giove, Paulu per Mercuriu. E' l'anu accumpagnati c fas cie ghirlande, vulendu f sacrifizii. Ma quelli, stracciendu i so panni, anu dettu : "Fighjate ch simu omi cum voi, sottuposti listesse passioni. Abbandunate tutte i sse cose vane cunvertitevi u Diu veru, quellu ch h fattu u celu, a terra u mare". Tandu, ghjunsenu i Ghjudei di Antiocca Icconiu, si piglionu Paulu, u striscinonu for di cit, u piglionu petrate, u lascionu credendulu mortu. U lindunmane, Paulu

h affaccatu in cit, h ritrovu Barnab s partuti inseme. Etimolugia: da l'ebreu "bar" (figliolu) "naba" (cunsulazione). Nomi: Barnab, Barnabas, Barnabe, Barnab, Barnab, Barnaby, Varnava. Paesi cit: Cipru. Litteratura: Dickens: "Barnaby Rudge". 12.VI. U Beatu Guidu. Guidu, Vagnotelli di casata, era natu in a cit taliana di Cortona, versu l'annu 1 185. Era un giovanu nobile, riccu, struitu generosu. San Francescu d'Assisi conta ch, una sera, ellu un so cumpagnu s andati dumandalli l'uspitalit. S stati accolti c assai curtesia, cum' s'elli fussinu anghjuli scalati da u Paradisu. Guidu l'h lavatu basgiatu i pedi, l'h fattu prepar un pastu magnifi cu h tenutu serveli ellu stessu. Dopu, h dettu San Francescu: "O Patre, oramai s u vostru servu. S' vo avite biswognu di tuniche, di mantelli, cumprateli, eiu paghe raghju". San Francescu si h pigliatu di affezzione per issu cavalieru cus curtese. "Sappie - disse u cumpagnu - ch a curtesia h u megliu di l'attributi di u Signore. H per cu rtesia ch'ellu face luce u sole ch'ellu face piove, tantu p i gattivi ch p i bravi. Issu cavalieru, u vurebbi in a nostra cunfraterna. S' no vultessimu vedelu?". E', qualch ghjornu dopu, s vultati. Prima di entre in casa, San Francescu si h mess u preg. U Signore h vulsutu ch Guidu fussi a finestra per vede preg u santu, stracqu atu in terra, braccie sparte. Di tantu in tantu paria ch'ellu si stacchessi da a terra. Allora, Guidu h falatu h dettu u Poverellu d'Assisi ch'ellu vulia esse fra te cum' ellu. Quand'ellu si h fattu Franciscanu, avia una trentina d'anni. H campatu un'altra tr entina d'anni in una grotta accantu un fiume, in e vicinanze di Cortona. Da issa grotta, surtia, di tantu in tantu, per dumand e pupulazioni di f penitenza. H mort u versu l'annu 1245. Etimolugia: da u germ. "witu" (boscu), cunfusu, pi tardi, c u nome di San Vitu (da u lat. "vita"). Casate: Guidi, Guidicelli, Guidici, Guidini, Guidoni, Guiducci. Nomi: Guido, Guidu, Guy, Guyonne, Guyot, Guyotte, Gwig, Sanvitu, Veit, Vit, Vitu s, Wido. Litteratura: Walter Scott: "Guy mannering (1815). 13.VI. Santu Antone di Paduva. Antone h natu u Portugallu, accantu Lisbona, versu l'annu 1195. Avia 25 anni ghje ra canonicu regulare, quand'elli s ghjunti, da u Maroccu, parechji Franciscani ch ghjeranu stati marturiati. Abbandona a so cungregazione, entre in quella di i fr ati minori di San Francescu parte p u Maroccu. Ghjuntu quall, si ammala. Prova rivene u Portugallu ma una timpesta si porta a ba rca nantu e coste di a Sicilia. Tandu, i Franciscani siciliani si appruntavanu p arte per Assisi u capitulu generale di u 1221. Antone si ne v cun elli in Italia. U capitulu u manda u rimitoriu di San Paulu, vicinu Forli. Ci st un annu, in una grotta, n surtendu ch per and spazz a chjesa. L'occasione fece ch, un ghjornu, ebbe sustitu un predicadore ch ghjera malatu. F tan tu eloquente, ch l'anu cacciatu a spazzula di manu l'anu mandatu predic. H evangeli zatu tutta l'Italia parechje cit francese: Toulouse, Arles, Le Puy, Brives, Montp ellieri. Antone h statu unu di i pi grandi oratori. Quand'ellu ghjunghjia in un locu, e but teghe chjudianu e so porte, e cit si viutavanu. Parlava davanti vintimila persone ancu di pi. A' ungnunu dava cunfortu, cunsulazione. Un' avia u so paru per cumin t u Vangellu. Vituperava contru i preti ch n pensavanu ch u so benist prumettia l' ernu i ricchi ch campavanu di u sudore di i poveri. H predicatu cus durante nove anni, senza mai una stonda di riposu. H mortu u 13 ghj ugnu di u 1231, in Paduva, pus nantu una carrega cantendu e lode di u Signore. U papa Gregoriu IX, ch l'avia intesu predic, l'h canunizatu u 30 maghju 1232, fattu eccezziunale, mancu un annu dopu a so morte. H diventatu subitu un santu assai pupulare per via ch unipochi di cunventi francis cani l'anu sceltu cum' patrone.

Etimolugia, casate, nomi, Cf u 17 ghjennaghju. Paesi cit: Portugallu, Paduva, Anzio, Hildesheim. Prutezzione: preganu Sant'Antone p e cavalline , soprattuttu, p a cerca di oggetti persi. 14.VI. Santu Eliseu. Santu Mettodiu. Eliseu h, dopu Elia, u prufetu u pi celebre di u regnu di Ghjuda. Campava u novesi mu seculu nanzu Cristu. Elia l'avia sceltu per succedeli. Quand'ellu abbandun a Terra per cullassine in C elu, li lasci u so mantellu in segnu di prutezzione. U fattu h contu in u Vechju T estamentu, u secondu libru di i R. In Corsica, u cultu di di Santu Eliseu h attestatu da una cappella nantu a muntag na di Santu Petru di Venacu da lochi ch portanu u nome di u santu, in Partinellu, Piana, Sari d'Urcinu, Ortu, Guargual Santa Lucia di Mercuriu. Mettodiu, patriarca di Custantinopuli, era un Sicilianu di Siraccusa, natu versu l'annu 782. Quand'ellu sbarc in Custantinopuli, un omu - quale, n si s! - li disse : "O bellu zit, veni qu circ una gloria passagera. Fereste megliu di circ a gloria e terna". H cus ch'ellu si fece frate cre un munasteru in l'isula di Chi. Era l'epica di l'imperatori iconoclastichi, di a guerra di e figure. Quandu, in l'annu 820, Michele Secondu, dettu u Tartagliulu, f fattu imperatore d i Bizanziu, u papa disse Mettodiu di and truvallu per dumandalli di rende u patri arcatu Niceforiu, scacciatu da l'iconoclasti. Quellu u fece flagell u mand in una isula duv'ellu stete sette anni, chjusu in una cellula c dui criminali. L'annu 829, u figliolu di Michele, fattu imperatore, u cacci di prigi li dete l'al loggiu in u so palazzu, ma c a difesa di sorte. Cus, u novu regnante pudia prufit d i a scienza di Mettodiu, tuglienduli a pussibilit di cunvince ghjente e so teurie . Ci ch l'imperatore n avia previstu, h ch Mettodiu cunvert l'imperatrice. Quella, a mo te di u maritu, fece di Mettodiu u patriarca dii Custantinopuli u capu di a Chje sa d'Oriente. Tandu, Mettodiu avia 61 annu. Scacci l'iconoclasti messe un termine una guerra ch, da un seculu, insanguinava l'imperu. H mortu quattru anni dopu, u 14 ghjugnu di l'annu 847. 15.VI. Santu Vitu. Vitu serebbi statu marturiatu attempu Santu Mudestu Santa Crescenzia versu l'ann u 303. Altru n si s. Ci s ch pretendenu ch'ellu serebbi natu in Sicilia, figliolu di un riccu paganu, b attizatu l'appiattu. L'anu sappiuta anu circatu falli rinneg a so fede senza ries ceci. Risicava di esse marturiatu, ma un anghjulu l'h salvatu purtendusilu in Ter raferma c u so stitutore, Mudestu, c a so balia, Crescenzia. Un San Vitu - San Guidu, dicenu certi - marturiatu in a pruvincia taliana di Mat era, h cunnusciutu a celebrit u seculu XIV, in Alemagna i Paesi Bassi, per via di una malatia di i nervi, a corea, chjamata, da tandu, ballu di San Vitu. Etimolugia: U nome Vitu vene da u latinu "vita" ma, almenu da u principiu di u M edievu, li s'h soprappostu, in certi paesi, u nome Guidu, di urigine germanica, c i ch face ch, aspessu, n facenu pi a differenza tr i dui. Una prova di a cunfusione di San Vitu c San Guidu h ch u "ballu di San Vitu" h chjamatu in francese "danse de Sa int Guy". Casate: Viti, Vittini, Sanviti. Nomi: cf u beatu Guidu (12 ghjugnu). U diminutivu "Vitolu" era u nome di quellu ch averebbi permessu l'assassinamentu di Sampieru Corsu. Da tandu, per d ch un omu h un traditore si dice "h un vitolu". Paesi cit: Lunghignanu, Rutali, Tarranu; Vicu, Corti. Forse Urbalaconu Cardu Torg ia duve, in una cappella, Vitu h assuciatu Mudestu. Prutezzione: Vitu h pregatu per guarisce e fraiature di animali, fraiature di can i di serpi, per esempiu. 16.VI. Santu Urilianu. Santu Ghjuvan Francescu Rgis. L'annu 546, Urilianu era statu elettu vescu di Arlate, l'attuale cit d'Arles. U p

apa u fece vicariu per tutta a Gallia. H avutu cumbatte l'eresia ch pretendia ch a Vergine Maria n era micca a mamma di Ghjes In Arles, h fattu dui munasteri, unu p e donne unu per l'omi. A regula dicia ch tut ti i frati devianu ampar leghje. Urilianu serebbi mortu in Lione u 16 ghjugnu di u 551. Etimolugia: dau gr. "aurios" (matinata). Nomi: Aure, Aur, Aurle, Aurelia, Aureliana, Aureliano, Aurelianu, Aurlie, Aurlien, A urlienne, Auriane, Aurica, Auriole, Aurora, Aurore, Avreliane, Orell, Uriliana, U rilianu. Paesi cit: Strasburgu. Litteratura: Grard de Nerval: "Aurlia", Louis Aragon, "Aurlien". Ghjuvan Francescu Rgis, entratu a Cumpagnia di Ghjes 19 anni, prete 30 anni, era n atu in u 1597 Fontcouverte (in l'attuale dipartimentu di l'Aude) ghj mortu u 31 d icembre 1640 Louvesq (in l'attuale dipartimentu di l'Ardche). F unu di i pi grandi predicadori di u seculu XVII. A' l'epica di una guerra tr catolichi prutestanti, diventata una guerra europea c h dur trenta anni, Ghjuvan Francescu h passatu l'ultimi dece anni di a so vita circ di purt un sullevu i pi poveri. H mortu 43 anni, frustu da e fatighe. Ancu oghje, i pelegrini cuntinuveghjanu vis it a so tomba Louvesq, issu picculu paese di i monti alvergnesi, pi di mille metri di altitutine. 17.VI. Santu Rinieru. Rinieru h natu in Pisa versu l'annu 1117. A so giuvent si passa, pocu pressu, cum' quella di San Francescu d'Assisi. Figliolu di un riccu marcante, facia u truvado re, girendu i paesi, andendu da un castellu l'altru, ghjuchendu di viola, canten du... pecchendu tutte e volte ch l'occasione si prisentava. Un ghjornu, scontra un rimitu, un sant'omu, li dice: "Prega per m ch s pi disgraziat u ch'omu n crede". L'omu h pregatu Rinieru si h cunvertitu. H brusgiatu a so viola s i h messu pianghje. H piantu tantu tantu ch ghj statu cecu un certu tempu. Decisu parte p a Palestina, fece u marcante per vincesi qualqu soldu pag u viaghju ma, da a so borsa surtia una infezzione. Si h dettu: "Per puzz tantu, n p esse ch u d iavule". A ghjetta campa di limosine. H quantunque andatu in Palestina. U postu nantu u battellu l'h pagatu ramendu c i g aleriani. Vultatu in Pisa, si fece frate, un semplice frate, ricusendu d'esse prete. In ci t, u tenianu assai. Ellu cunsigliava, cunsulava, rallegrava facia ancu i miraculi . H mortu u 17 ghjugnu di u 1160. Per interrallu, s i consuli di a cit ch anu purtatu u catalettu. Pi di quattru seculi dopu, in u 1591, e so osse s state messe in a nova navata di a cattedrale di Pisa. U scheletru n era cumplettu ch, dui seculi nanzu, a regina G hjuvanna d'Aragone ne avia compru una parte. Etimolugia: da u germanicu "ragin" (cunsiglieru) "gund" (armata). Casate: Rinieri. Nomi: Neres, Nieres, Rackner, Ragnar, Rainer, Rainier, Rainiero, Raneiro, Ranier a, Reginar, Regner, Regnerus, Rgnier, Reignier, Reiner, Renner, Riener, Rinar, Ri niera, Rinieru, Rinner. Paesi cit: Montemaggiore. 18.VI. Santu Leonzu. Leonzu era un suldatu fenicciu ch campava versu l'annu 300. Era natu stava in a c it siriacca di Tripoli ch, oghje, face parte di u Libanu. H statu inculpatu di n vul sacrific i dii di circ cunverte ghjente u Cristianisi Davanti un tribunale militare, h aggravatu u so casu, dicendu ch'ellu era prontu riprincipi ridendusi di i dii pagani di l'Imperu rumanu. E'cus l'anu scapatu. Leonzu h statu cunsideratu cum' santu da a Chjesa siriacca , subitu, h diventatu ass ai pupulare. Etimolugia: da u lat. "leo" (leone). Casate: Leonzi.

Nomi: cf Leone, u 10 nuvembre. 19.VI. I Santi Gervasiu Prutasiu. Santu Romualdu. Gervasiu Prutasiu serebbinu dui fratelli picce marturiati in Milanu i primi temp i di u Cristianisimu. L'anu interrati unu accantu l'altru. In i so scritti, Sant u Agustinu i prisenta cum' mudelli di santit. I scheletri s stati ritrovi da Santu Ambrosgiu, ch ghjera vescu di Milanu u seculu quartu. L'h sepolti sottu l'altare di a so chjesa - l'attuale basilica Santu Amb rosgiu - h dumandatu e pupulazioni di pregalli. Ambrosgiu, cum' Agustinu, n dice nunda di a vita di i dui santi. A sola infurmazio ne ch'ellu ci d, vene da i scheletri. Dice: "Eranu assai assai grandi, cum' l'omi di i tempi antichi". Nomi: Gerva, Gervais, Gervaise, Gervaius, Gervasia, Gervasiu. Paesi cit: Milanu Parigi, Soissons, Nevers. In Corsica: a pieve di Ghjuvellina. Romualdu h u fundadore di a cungregazione di i frati camaldulesi. Figliolu di u duca di Ravenna, Romualdu ebbe una giuvent libera libertina, po si cunvert u ghjornu ch'ellu vide u babbu tumb un amicu in duellu. Diventatu frate, volse rifurm e regule di certi cunventi f persecutatu. Essendu Pa tre guardianu, i so frati l'anu chjusu in prigi. Una volta l'anu flagellatu messu fora. Una notte ebbe fughje ch si appruntavanu tumballu. Finalmente, in a cit toscana di Camaldoli, vicunu Firenze, riesci cre u cunventu c h'ellu bramava tantu di f. H mortu u 19 ghjugnu di l'annu 1027, in u cunventu di Val di Castro, vechju, solu . Da parechji mesi, n avia lentatu una parulla. Etimolugia: da u germanicu "hrom" (rinuminanza) "waldan" (guvern). Casate: Romualdi. Nomi: Romaldo, Rommelt, Romuald, Romualda, Romualdine, Romualdo, Romualdu, Romwa ld, Rumold, Rumolt. Paesi cit: Ravenna. 20.VI. Santu Siliveriu. Siliveriu era un Talianu di Frosinone, in a pruvincia di u Laziu. Era u figliolu di u diacunu Ormisdra ch ghj statu papa da l'annu 514 l'annu 523. Era l'epica ch i Bizantini, cumandati da u generale Belisariu, pruvavanu cacci i G oti da l'Italia. L'annu 536, i Goti eranu in Roma. U so r fece papa Siliveriu, ci ch dispiac assai un diacunu chjamatu Vigiliu ch vulia ellu u postu. Quandu Belisariu h occupatu a cit di Roma, Vigiliu si h fattu bellu cun ellu. Un gh jornu, l'h fattu vede un falzu scrittu duve Siliveriu prumettia u r di i Goti di a preli a porta Asinaia per ch'ellu possi ricunquist a cit. Allora, Belisariu h esili atu Siliveriu in Turchia h fattu papa Vigiliu. Siliveriu h vultatu subitu da Turchia ch, i veschi di l'Asia avianu ottenutu da l' imperatore Ghjustinianu ch'ellu fussi ghjudicatu una seconda volta. Ma, in Roma, Vigiliu era putente. E' Siliveriu f cundannatu una seconda volta mandatu in l'is ulottu di Palmaria, in u golfu di Saetta, di punta Roma. Dicenu ch cust l'anu datu manghj u pane di a tribulazione beie l'acqua di l'angoscia. Muria qualch mese dop u. Era u 20 ghjugnu 538. Etimolugia: da u lat. "silva" (furesta). Casate: Silvieri. Nomi: Fester, Jelvestr, Sailbheastar, Sila, Silane, Silas, Siliveriu, Silivestru (per Silivestru papa ancu ellu, 319-337, cf u 31 dicembre), Silouan, Silva, Sil vaine, Silvana, Silvane, Silvano, Silvre, Silverio, Silvester, Silvestre, Silvest ro,Silvestru, Silvia, Silviane, Silvin, Silvina, Silvino, Silvio, Silvius, Sylva in, Sylvaine, Sylvan, Sylve, Sylvre, Sylvester, Sylvestre, Sylvette, Sylvie, Sylv in, Sylvius, Vester. 21.VI. Santu Luigi Gonzaga. Per quasi quattru seculi, da u 1328 u 1708, i Gonzaga anu avutu u ducatu di Mant ova, in Lombardia. Luigi era natu u castellu di Castiglione u 9 marzu 1568. Essendu u pi grande di i figlioli di Ferrante Gonzaga, l'anu preparatu succedeli. A' 4 anni, u vestianu

da suldatu; 7 anni, li facianu tir di cannone. U mandavanu visit d'altre signurie: in Ferrare, in Parma, in Turinu, in Firenze ind' i Medici, ancu in Madrid ind' Fi lippu Secondu. I Gonzaga campavanu cum' a pi parte di i signori di l'epica: sbacconi, licenziosi, amorali, crudeli, assassini. Ne pagavanu din e cunsequenze. Dui fratelli di Luig i s stati massacrati , a mamma, l'anu datu una stilettata in i carrughji di Mantov a. Luigi dicia: "I nobili s fatti cum' l'altri, c listessa fanga. A sola differenza h c h a soia puzza pi ch quella di i poveri". A' 17 anni, decide di fassi frate. Sceglie i Ghjesuiti per via ch n pudianu av grad u in u cumandu di a Chjesa. Per via din ch giravanu u mondu cum' missiunarii. Lascia i so diritti a Signuria un fratellu si ne v in Roma studi preparassi u ta di fede, di apostulatu di santit. A' 18 anni, prununzia u so ingagiamentu. A' 20 anni, riceve l'ordini minori. Tr anni dopu, u 21 ghjugnu 1591, more, vittima d i a pesta ch curia in Roma. Etimolugia: da u franconu "hlod" (celebre) "wig" (cumbattente). Casate: Lodovighi, Lodovici, Lovisi, Luiggi, Luigi, Luisi. Nomi: Alabhaois, Aloisus, Aloys, Aloysius, Alvise, Clodwig, Clovis, Clovisse, Gi gi, Ladewig, Lajos, Lew, Lewie, Lewis, Lluis, Lodovico, Lodwijk, Loeiz, Loeiza, Loeki, Loeloe, Loc, Loig, Los, Looi, Lotz, Lou, Louie, Louis, Louisa, Louise, Loui set, Louisette, Louison, Lowik, Lozoc, Ludeke, Ludel, Ludovic, Ludovico, Ludovicu , Ludovicus, Ludovique, Ludvig, Ludvik, Ludwig, Lugaidh, Luigi, Luigia, Luigina, Luis, Luisa, Luisetta, Luisina, Luisinha, Luisita, Luisito, Luiz, Luthais, Lwisi , Vichy, Viki, Vikli, Visen, Wickel, Wickes, Wiesie, Wiesje, Wigg, Wiggl, Zaig. In u 1981, in Corsica, Luigi venia u dodecesimu rangu di i nomi maschili. Era qu ellu di 16 omi nantu mille. Luisa era u diciottesimu rangu di i nomi feminili pu rtatu da sei donne nantu mille. Paesi cit: Castiglione delle Stiviere, Mantova. Prutezzione: i studianti. 22.VI. Santu Albanu. Santu Paulinu di Nole. Albanu h cunsideratu cum' u primu martiru di l'Inghilterra cristiana. Serebbi stat u vittima di a so fede u seculu terzu, forse in l'annu 287. Campava in Verulamiu , l'attuale cit di Santu Albanu in u Hertfordshire. Albanu era un poveru omu, un paganu caritatosu ch avia piattatu in casa soia un m issiunariu cristianu ricercatu da a pulizza. Quellu l'h cunvertitu battizatu. Qua ndu i suldati ghjunsenu in casa per arrest u prete, Albanu, per salvallu, s'avia messu a so vistura. S'h lasciatu pigli marturi. Etimolugia: da u lat. "albus" (biancu). Casate: Albani. Nomi: Albain, Alban, Albana, Albane, Albanu, Albanus, Albe, Albin, Aubaine, Auba n. Paulinu, natu l'annu 353 in Burdigala, l'attuale cit di Bordeaux, h mortu l'annu 4 31 in Nole, cit di a Campania taliana. Appartenia una famiglia nobile putente di Roma. A' 25 anni, era digi guvernatore di a Campania. A' 30 anni, avia spusatu una Cristiana spagnola chjamata Teresia. Ebbenu un figliolu, mortu l'et di 8 mesi. Tandu, Paulinu si h messu studi u Cristi anisimu c a speranza di truvacci un rimediu u so dulore. A' 37 anni, h statu batti zatu in Burdigala. A' 41 annu, si h fattu prete in Barcellona. Ellu a moglia anu vendutu tuttu ci ch'elli pussedianu in Spagna, in Gallia in Ita lia si s ritirati in Nole, accantu a tomba di San Filice. A' san Filice li anu fa ttu dedicatu una magnifica basilica c una casa appicciata per riceve i pelegrini pianterrenu i discepuli u primu pianu. Tutte e cellule davanu nantu l'altare mai ore. A notte, tutti si aisavanu per preg cant. Paulinu scrivia piantava e so orte. Quindeci anni dopu h accettatu di esse u vescu di Nole. H difesu a cit contru i Go ti ch, l'annu 410, sacchighjonu Roma. Affettuosu, fidu, Paulinu ebbe cum' amichi i santi Martinu, Ambrosgiu, Ghjilormu, Agustinu Sulspiziu Severu, u puetu Ausoniu, l'imperatore Teodosiu, u papa Anast asiu. I so sciali eranu di scriveli lettere in rima. Etimolugia, casate nomi: cf Paulu (29 ghjugnu).

23.VI. Santu Lanfrancu. Santa Etheldreda (Audrey). Lanfrancu era un vescu di Pavia, mortu in u 1198. Etimolugia: da u germ. "landa" (territoriu, paese) "franka" (curaggiosu, audace liberu). Casate: Lanfranchi. Etheldreda campava u settesimu seculu. Tandu, l'Inghilterra era spartuta in sett e regni. U babbu era u r di Est Anglie. L'h maritata duie volte per interessu puli ticu. A prima volta f c u principe Tonbertu, un vechjone malaticciosu ch morse tr an ni dopu. Vergine, pronta fassi sora, l'h rimaritata c Egfrid, figliolu di u r di No rthumbrie, ch si era sempre zitellu. Ma u zitellu h ingrandatu. Allora, per cunser v a so virginit, Etheldreda si ne h fughjita c l'aiutu di San Wilfrid ch a fece entre in l'abbazia di Cuningham. Dicenu ch u maritu n ebbe premura di falla rivene, ch a via trovu megliu. Dopu un annu di nuviziatu Cuningham, Etheldreda fece, in a cit d'Ely, una grande abbazia per omi donne. A guvern sinu a so morte, u 23 ghjugnu di l'annu 679. Etimolugia: da l'anglosassone "aethel" (nobile) "thryth" (putente). Nomi: Audrey, Audric, Audrie, Audry, Autric, Autry, Etheldreda, Etheldrede. Paesi cit: Ely (per parechji seculi, u 23 ghjugnu facianu una grande fiera duv'el li vendianu cullane straglieri ch'elli chjamavanu "tawdries"). Prutezzione: maladie di gola (Etheldreda serebbi morta di un rimassu in gola). 24.VI. Nativit di Santu Ghjambattista. Ghjambattista h dettu u Precursore per via ch'ellu h annunziatu a ghjunta di Ghjes cum' Messia, u Battista per via ch'ellu battizava in l'acque di u Giordanu. Ghjes h dettu di Ghjambattista: "A vi dicu in verit ch, fr quelli ch s nati da donne, ci ne f mai pi mai ch Ghjambattista". E' Ghjambattista h dettu di Ghjes: "Eccu l'Agnellu di Diu, quellu ch cancella i pec cati di u mondu". Per av rimpruveratu Erode a so gattiva cundotta, Ghjambattista h statu imprigiunat u in Maccheru, una furtezza nantu un scugliale inturniatu di valle prufonde, ald il di u fiume Giordanu, accantu u Mare Mortu. Quand'ellu l'anu scapatu, avia una trentina d'anni. Averebbi din dettu di Ghjes: "Bisogna ch'ellu ingrandi eiu ch'o inchjuculischi". H per quessa ch a so festa h stata fissata u sulstiziu d'estate, quandu i ghjorni ac cortanu. Etimolugia: da l'ebreu Yohanan (Iavh h aggraziatu) u grecu "baptists" (ch batteza). Nomi: Bapper, Baptista, Baptistine, Batista, Battista, Battistina, Battistu, Bau tisse, Bopp, Ghjambattista, Ghjuvan Battista (cf Ghjuvanni, 27 dicembre). 25.VI. Santa Leonora. Santu Prosperu. Leonora h nata in u 1122. Era a figliola di u conte di Provenza. U babbu, Raimond u Berlinghieru Quartu, a mamma, Beatrice di Savoia, anu u so nome in u Parnassu di i pueti pruvenzali. Leonora avia una grande cultura litteraria ghjera assai divuziunosa. A' 14 anni, a maritanu c Arrigu Terzu, r d'Inghilterra. A surella, Margherita, era a moglia d i San Luigi, r di Francia. Leonora h cumessu l'errore di f vene, a Corte di Londra, una massa di parenti cump atrioti, di dalli i pi belli posti. In u 1261, un populu si rivolta. U r h fattu pr igiuneru. Ella, li riesce scapp andassine nantu u cuntinente. Quattru anni dopu, volta c una armata, salva u maritu ripiglia u putere. A' l'et di 50 anni, quandu u maritu more, Leonora si face sora di San Benedettu. H morta in un cunventu u 25 ghjugnu 1291. A Chjesa n h mai vulsutu canunizalla, ma a cunsidereghja cum' santa. Etimolugia nomi, cf Lena (18 agostu). Santu Prosperu, Duttore di a Chjesa, h natu in Aquitania versu l'annu 390 ghj mort u in Roma dopu l'annu 445, forse in 463. Di issu santu, si s pocu. Quand'ellu avia una quarantina d'anni, stava in Marsegl ia. Quand'ellu ne avia una cinquantina, era in Roma cum' redattore a Cancelleria puntificale secretariu di u papa Leone Primu, u Maiore.

Prosperu h cumpostu una Storia Universale servendusi di i scritti di Eusebiu di S an Ghjilormu , soprattuttu, h scrittu assai per difende e teurie di Santu Agustinu cumbatte i Pelagichi ch pretendianu ch l'anima era cus bella, cus impastata di boni stinti, ch n avia bisognu di a grazia di Diu per salvassi. Dicenu ch, centu per una, Prosperu era maritatu, postu ch'ellu h lasciatu isti cun sigli in rima una donna: F gran casu cara amica a nostra cristiana vita. Quandu ti facciu duveri devi rendeli sinceri. Cur sempre devi m per ch eiu curghi t. Liticami quandu vogliu alz a testa da l'orgogliu. Aisami s'ella accade ch le volte eiu cadi. S'o ti mostru le to colpe prestu f lu mea culpa. Di essene un solu corpu tramindui, n h un tortu. Ma ch'o siamu, in soprappi, una sola anima eiu t. Etimolugia: da u lat. "prosperus" (beatu, prupiziu). Casate: Prosperi. Nomi: Prosper, Prospera, Prospero, Prosperu. Paesi cit: Reggio Emilia 26.VI. Santu Antelmu. Santu Davide u rimitu. Antelmu era natu in u 1107 in un castellu di Savoia. H mortu u 26 ghjugnu 1178 in Belley, cit ch appartenia u duca di Savoia, diventata francese in u 1601 per via di un scambiu di territoriu, ch si trova, oghje, in u dipartimentui di l'Ain. A c it h soprattuttu cunnusciuta cum' u paese nativu di Brillat-Savarin, l'autore di a "Physiologie du got", un libru stampatu in u 1825 ristampatu tante tante volte. Antelmu avia rifattu a Grande Certosa, distrutta da una valanga, ne era divintat u u settesimu priore. Ghj ellu ch h creatu e prime Certose p e donne ch vulianu camp i n rimite. Dete a so demissione di priore quandu u papa pigli a pretesa di dui frati ch'ellu avia punitu. Pocu dopu, u papa cambi di par fece di Antelmu u vescu di Belley. Av ia tandu 56 anni. Cum' vescu, ricus di ricunnosce l'antipapa Vittoriu Quartu, fattu da l'imperatore Federiccu u Barbirossu. Invece di vulelline, u Barbirossu u fece principe eletto re di u Santu Imperu. Davide, natu in a Mesopotamia versu l'annu 450, h mortu in Grecia, Saluniccu vers u l'annu 540. Omu di misericordia di virt, Davide h campatu settanta anni in una cellula. Una no tte, da a finestra di issa cellula, anu vistu esce fiastare. E guardie anu pinsa tu ch i Barbari l'avianu picciatu focu ma, a mane, anu trovu Davide sanu salvu a cellula intatta. E' u fattu accadia di tantu in tantu. P a ghjente di Saluniccu, Davide era una guida spirituale. Subitu mortu, a Chjesa greca l'h messu nantu l'altari, ma ci h vulsutu aspett pi di mille anni per ch u so nome sia scrittu mantu u Martirologu di a Chjesa latina. Etimolugia, casate nomi, cf u 19 dicembre. 27.VI. Santu Ferrandu. Santu Ciriliu. Ferrandu, di urigine spagnola, era u vescu di Caiazzo, in Italia, versu l'annu 1 023, o 1050, dilla ghjusta n si s. H mortu in Albiniano duv'ellu h una chjesa. Ci s ch pretendenu ch e reliquie di San Ferdinandu, r di Castilla Leone, mortu in Si viglia in u 1252, festighjatu u 30 maghju, serebbinu state purtate in Caiazzo ch a tradizione ne h fattu quelle di un vescu di u lucale.

Etimolugia, casate nomi: cf u 30 maghju. Anu dettu din ch u nome Ferrandu venerebb i da un cugnome francese in relazione c u mantellu grissgiu chjaru di un tippu di cavalli ("un cheval ferrant"), cugnome datu un omu capelligrisgiu o barbigrisgi u. Cirillu, patriarca d'Alessandria (cum' u ziu), h mortu u 27 ghjugnu di l'annu 444. Era un omu viulente, intransigente, un veru dittatore. Dicenu ch, s San Ghjuvanni Crisostomu, u pi famosu oratore cristianu d'Oriente f destituitu da u patriarca Te ofilu, Cirillu ci era per qualcosa. H fattu chjude e chjese scismatiche h scacciat u i Ghjudei da a cit. Di u prefettu imperiale, n pudia mancu sentene u nome azzizz ava i frati contru ellu. Allora, perch av messu nantu l'altari un omu cus pocu simpaticu? Ghj ch, Cirillu f u ran vincidore di l'eretichi , soprattuttu, un gran scrittore cristianu. I so scri tti s tantu impurtanti p a Chjesa catolica ch, in l'annu 1882, u papa Leone XIII ne h fattu un Duttore di a Chjesa. Etimolugia nomi: cf u 14 ghjennaghju. Paesi cit: Alessandria d'Egittu (9 ferraghju). 28.VI. Santu Ireneu. Vescu di Lione martiru, Ireneu purebbi esse natu in a cit turca di Smirne versu l 'annu 130. In issa cit, h statu u discepulu di u santu vescu Policarpu ch, ellu, av ia cunnusciutu l'apostulu Ghjuvanni. Ghj grazia issi dui omi ch'ellu h amparatu a duttrina cristiana. In l'annu 177, Ireneu ghjunse in Lione allora ch u vescu Potinu, marturiatu, veni a di more in prigi (Cf u 2 ghjugnu). In l'annu 182, i Cristiani di a cit, persecut ati, l'anu incaricatu di purt una lettera u papa Eleuteriu. Quand'ellu h vultatu, l'anu fattu vescu. Durante 24 anni, h fattu cunnosce e parulle di Cristu cunvertitu una massa d'eret ichi. Dicia: "U Cristu si h fattu cum' noi per f di noi ci ch'ellu era". Ireneu h scrittu assai. Solu, u so Trattatu contru l'eresie gnostiche di l'epica h statu cunservatu quasi sanu. Dicenu ch u santu vescu di Lione serebbi statu marturiatu durante e persecuzioni di l'imperatore Settimu Severu, in l'annu 202. Etimolugia: da u gr. "eirn" (pace). Nomi: Eirena, Erena, Ira, Iren, Irena, Irenaeus, Irne, Irenea, Irne, Ireneo, Ireneu , Irenion, Irina, Irinei, Irini, Irinka, Iroucha, Irounia, Reni, Renie, Rinia. 29.VI. I Santi Petru Paulu. I dui apostuli s festighjati attempu cum'essendu e dui culonne di a Chjesa catoli ca, apostolica rumana. Petru era natu in Betsaide di Palestina si chjamava Simone Bar Iona, ma Ghjes u c hjamava Chefassu ch, in Ebreu, vole d "petra", un cugnome simbulu di a fundazione di a religione catolica. H evangelizatu Ghjerusalemme Antiocca di Siria. Si h stabilitu in Roma ghj statu ma rturiatu, forse crucifissatu, versu l'annu 64, l'epica di e persecuzioni di Nero ne. H statu sepoltu u Vaticanu duve, pi tardi, l'imperatore Custantinu h fattu a ba silica di San Petru. Quandu, in l'annate 1940, 1950, anu fattu scavi sottu a bas ilica, anu annunziatu ch a tomba di San Petru era stata ritrova. Etimolugia: da u gr. "petros" (petra, scogliu). Casate: Perelli, Peretti, Perez, Petrocchi, Petrucci, Pieri, Pierini, Pieroni, P ierotti, Pierraccini, Pierucci, Pietri, Pietrini... altre cumposte. In Corsica, in u 1881, Pietri era l'ottesimu rangu di e casate, Peretti u 34simu, Pieri u 35simu. A' elle tr riprisentavanu quasi 12 per mille di e casate. Nomi: Paitje, Pr, Peadair, Peadar, Pedrinha, Pedro, Peer, Pekka, Per, Perez, Peri co, Perig, Perkje, Pernette, Pero, Perrette, Perrettu, Perrin, Perrine, Perrinet te, Perinetta, Pertrinia, Peta, Petar, Pete, Peter, Peterina, Peteris, Peterus, Petey, Petia, Petie, Petoussia, Petra, Petrina, Petrinka, Petro, Petronella, Pet ronia, Petronilla, Ptronille, Petru, Petrus, Petrusa, Petschz, Petter, Petz, Pier ig, Pierinu, Pierke, Piero, Pierone, Pierre, Pierretta, Pierrette, Pierrick, Pie rrot, Piers, Pieru, Pierucciu, Piet, Pieter, Pietje, Pietro, Pietru, Pietsch, Pi ta, Piterke, Pitrah, Pitrick, Pitt, Polu, Protria, Protz.

In Corsica, in u 1881, Petru venia u quartu rangu di i nomi maschili, dopu Ghjuv anni, Antone Francescu. Era quellu di 54 omi nantu 1000. Pieretta venia u quinde cesimu rangu di i nomi feminili c 9 nantu 1000. Paesi cit: Petru Paulu s onurati inseme in Amburgu, Ancona, Baviera, Boemia, Bolog na, Cologna, Fabriano, Faenza, Fano, Fiesole, Genuva, Inghilterra, Lilla, Lovani u, Lucca, Monpellieri, Nantes, Napuli, Roma, Sicilia, Vannes, York. Litteratura: BARIE J.M. "Peter Pan" (1904). Paulu, ellu, h natu in Tarse di Turchia, versu l'annu 5 o l'annu 10 dopu Cristu. Era Ghjudeu, citatinu rumanu, di cultura greca. H persecutatu i primi Cristiani p o h scontru Ghjes in Siria, nantu a strada di Damascu. E' Ghjes l'h cunvertitu. H diventatu u teoricu di u Cristianisimu primitivu, annunziendu a risurezzione di Cristu, predichendu ch Ghjes tenia caru tutti, Ghjudei Pagani, schjavi omi liberi , omi donne. Evangelizeghja a Palestina, Roma, a Spagna, i Balcani, l'Asia. Arre statu una prima volta, versu l'annu 61, h assoltu ma, sei anni dopu, l'epica di N erone, h cundannatu scapatu. Etimolugia: da u lat. "paulus" (chjucu). Casate: Paolacci, Paoletti, Paoli, Paolini, Poletti, Poli, Polini... d'altre cum poste. In Corsica, in u 1881, Poli venia u 9simu rangu di e casate, Paoli u 10simu. Insem e serebbinu u primu rangu c 11,7 nantu mille, allora ch a casata a pi sparta, Casan ova, riprisenta 8,5 per mille. Nomi: Paavo, Pablito, Pablo, Pachata, Pachoukha, Paola, Paoli, Paolina, Paolino, Paolo, Paul, Paula, Paulat, Paule, Pule, Pauletta, Paulette, Paulien, Paulienne, Paulille, Paulin, Paulina, Pauline, Paulino, Paulinu, Paulinus, Paulita, Paulot , Pauls, Paulu, Pauly, Pauw, Pauwel, Pauwels, Pavel, Pavla, Pavlia, Pavlik, Pavl ina, Pavline, Pavlinka, Pavlounia, Pawel, Pawl, Pl, Pleins, Pol, Polu, Poul, Poul us. In Corsica, in u 1881, Paulu venia u sestu rangu di i nomi maschili, dopu Ghjuva nni, Antone, Francescu, Petru Ghjiseppu. Era quellu di 40 omi nantu 1000. 30.VI. Santu Adolfu. Santu Marziale. Adolfu h natu versu l'annu 1185. Era un frate, fattu vescu d'Osnabrck, in a Vesfal ia, un omu semplice ch aiutava i poveri curava i leparosi . H mortu u 30 ghjugnu 1 224. Etimolugia: da u germanicu "athal" (nobile) "wolf" (lupu). Nomi: Adelphe, Adolf, Adolfu, Adolph, Adolphe, Adulf. Marziale era un Rumanu, mandatu, forse versu a fine di u seculu terzu, per evang eliz a Gallia. H statu u primu vescu di una cit ch purtava u nome di l'imperatore Au gustu, cit diventata, un seculu dopu, a capitale di a trib di i Lemovici, ch ghj ogh je a cit di Limoges, capilocu di u dipartimentu di a Haute-Vienne. Di San Marziale n si sapia altru ma, u seculu VIII, po u seculu XI, ci s ch anu scr ittu per crealli una legenda. Ne anu fattu u cuginu di San Petru. E' anu dettu c h ghjera ellu u zitellucciu ch Ghjes mustr l'Apostuli per falli cap ch devianu fassi itelli per pud entre in Paradisu. Anu contu din ch, quandu Marziale part da Roma p a Gallia, eranu tr. E', unu di i cum pagni essendusi mortu per istrada, Marziale l'h risuscitatu tucchendulu c u baston e di San Petru ch'ellu pussedia. Etimolugia: da u lat. "martialis" (cunsacratu u diu Marte). Nomi: Mars, Marsal, Mart, Martial, Martialis, Martiane, Martien, Marziale.

LUGLIU I.VII. Santu Teoduricu. Teoduricu h natu in Curtis Alamanorum, l'attuale Aumnancour, in u dipartimentu di a Marne. H mortu l'annu 533 in Remi, l'attuale cit di Reims. U babbu, un sgi, era un furdanu un ladrone. Ellu, n ser statu tantu megliu, ma era pi di bon indule.

U ghjornu di u so matrimoniu, si avvede ch'ellu h a vucazione per fassi frate. A moglia, un a tocca cerca di scunvincela di entre in un cunventu. Quella n accetta . Inseme, vanu cunsult u vescu di Remi ch rimanda a moglia in casa soia, scioglie u matrimoniu si tene Teoduricu. Li fece cre un munasteru nantu u Monte d'Oru, vic inu Remi, un munasteru ch h esistitu sinu u 1776. A pi grande gioia di Teoduricu f quan'ellu h vistu affacc u babbu ch dumandava di cun vertesi di fassi frate ancu ellu. Contanu ch, un ghjornu, Teoduricu h ricevutu a visita di u r Teoduricu Primu, un fi gliolu di Clodoveu ch avia un ochju scempiatu. I medichi u li vulianu cacci, ma u r n vulia esse guarciu. Dicia: "S'o perdu a medit di i mio ochji perdu din a medit di a mio auturit nantu i mio guerrieri". Teoduricu tucc l'ochju ch guar. Serebbi per via di issu miraculu ch, tutte e volte ch i r di Francia andavanu in Re ims fassi cunsacr, u lindumane facianu cullazi in l'abbazia di u Monte d'Oru. Etimolugia: da u germ. "Thorr" (nome di una divinit). Nomi: Dederick, Derek, Deric, Derick, Derk, Derkie, Derrick, Deter, Didrik, Didr ika, Diede, Diede, Diederica, Diederiek, Diederik, Diedrich, Diedrik, Dierich, D iet, Dieter, Dieto, Dietrich, Dirk, Dirkie, Drieca, Durk, Teodurica, Teoduricu, Theodo, Theodoric, Theodorico, Thry, Thiede, Thierry, Thiry, Til, Tilemann, Till, Tjark. 2.VII. I Santi Martinianu Processu. Santu Ottone. Ci s ch pretendenu ch Martinianu Processu eranu dui suldati di a guardia pretoriana di Nerone. Incaricati di cur l'apostuli Petru Paulu, incarcerati in a prigi Mamer tina, si s lasciati cunverte da i discepuli di Ghjes. Petru l'averebbi battizatu c l'acqua di una surgente ch esiste ancu oghje. S stati scapati nantu a via Aurelia versu l'annu 67. A' u seculu quartu, i Rumani l'anu fattu una chjesa , u principiu di u seculu nov e, u papa Pasquale Primu fece purt e so osse in a basilica di San Petru. Etimolugia, casate nomi: cf Martinu (13 aprile). Prutezzione: Martinianu h u santu patrone di i guardiani di prigi. Ottone, vescu di Bamberga, in a Baviera, h dettu l'Apostulu di a Pomerania per vi a ch ne h fattu un paese catolicu. Era u cappellanu di Arrigu Quartu, l'imperatore alemanu venutu Canossa, u castel lu di Mattilda di Toscana, dumand perdonu u papa (ghj tandu ch u papa Mattilda alma nacconu di d a Corsica Pisa). Dopu a morte di Arrigu Quartu, Ottone h cuntinuvatu f u cappellanu u figliolu, Arr igu Quintu. I dui imperatori tenianu assai ellu malgradu i so rimproveri p a pulitica di i du i omi contru l'auturit di u papa. Si p d ch Ottone h avutu u meritu di truv una suluzione a famosa guerra di l'investit ure duv'elli anu scumbattutu sei papa, cinque antipapa dui imperatori d'Alemagna . Grazia ellu a so teuria, ch i papa devianu guvern c a pasturale l'imperatori c pada, h statu signatu, in u 1122, u cuncurdatu di Worms. Dopu u cuncurdatu, chjamatu da u r di Polonia, Ottone h partutu evangeliz a Pomeran ia. Avia tandu 74 anni. H mortu 80 anni, allora ch si appruntava parte per l'isula di Rughen, in u mare Balticu. Era u 30 ghjugnu 1139. Etimolugia: da u germ. "odal" (patrimoniu). Nomi: Attilie, Dille, Dilli, Od, Oda, Odde, Oddone, Odelia, Odelia, Odelin, Odel inda, Odell, Odella, Odet, Odette, Odilas, Odile, Odilia, Odilie, Odille, Odilo, Odilon, Odina, Odinette, Odita, Odon, Oto, Otelo, Otha, Othilia, Othilie, Oto, O thon, Oton, Otsje, Otske, Ott, Ottel, Ottelien, Ottilie, Otto, Otton, Ottone, Ot tonia, Tilan, Tilli, Ud, Udel, Udo, Uta, Ute. Paesi cit: Bamberga, Pomerania, Camin. 3.VII. Santu Tumasgiu, l'Apostulu. Tumasgiu era l'Apostulu curaggiosu. Quandu Ghjes sebbe ch Lazaru era mortu, volse and in Bettania, accantu Ghjerusalemme, per cunsul e surelle. - "O Ma, n and - dissenu a pi parte di l'Apostuli -, ch, quall, i Ghjudei anu da tumba tti petrate". Tumasgiu, ellu, disse:

- "Andemu ancu noi, murimu cun ellu, postu ch'ellu vole more". Tumasgiu era din l'Apostulu ch vulia vede tucc. U fattu h contu in u Vangellu second u San Ghjuvanni: Dopu a Risurezzione, Ghjes si fece vede Maria i discepuli. Ma Tumasgiu n ci era , uand'elli li cuntonu u fattu, n u volse crede. Disse: "S'o n vegu in e so mani e m arche di i chjodi, s'o n mettu u ditu in u ciottu lasciatu da i chjodi a manu in a ferita di e coste, n a possu crede". Ottu ghjorni dopu, Ghjes vult. Entr in casa porte serrate, disse: "Pace voi". E' po chjam Tumasgiu: "O Tum, porghji u ditu tocca e mio mani. Porghji ancu a manu mett ila in a ferita di e mio coste. E' n sie increduculu; anzi, sie credente". E' po disse: "Ai vistu ai credutu. Beati quelli ch n anu vistu ch anu credutu". Ci s ch pensanu ch, dopu e Penticoste, Tumasgiu h andatu evangeliz l'Indie. U fattu ch, ancu oghje, in u Deccanu, ci h una chjesa c un ritu venutu da a Siria. I creden ti s centinare di mila. I chjamanu: "I Cristiani di San Tumasgiu". Etimolugia: da l'aramaicu "toma" (picciaiu). Casate: Toma, Tomasi, Tomasini, Tomi, Tommasi, Tommasini. Nomi: Dehmel, Foma, Foma, Fomada, Khoma, Maas, Macey, Masetto, Maso, Massey, Tam, Tammy, Thoma, Thomas, Thomase, Thomasin, Thomasine, Thomasje, Thom, Thmel, Thomel in, Thoms, Thum, Tom, Tomas, Toms, Tomasa, Tomasi, Tomasina, Tomaso, Tom, Tom, Tomm ie, Tommy, Toms, Tumasgia, Tumasgiu, Tumasina, Tum, Tummasgiu. In Corsica, u nome Tumasgiu h datu u catinu, Tumasginu Carnav. Perch? Paesi cit: Portugallu, Moa, Riga, Mliapor. In Corsica: Belgud, Eccica Suarella, Lop igna, Pastricciola. Prutezzione: esperti, luseri, stimadori. 4.VII. Santa Lisabetta di u Portugallu. Santu Fiurenzu. Lisabetta, nata in u 1271, era a figliola di Petru, r d'Aragone, Sardegna Corsica . A' 12 anni, l'anu maritata c Diunisu, bon amministratore puetu ch, ottu anni dopu, ser r di u Portugallu, regner trentasei anni. Anu avutu dui figlioli: una femina, Custanzia, ch ghj stata regina di a Castiglia, un maschju, Alfonsu, ch h pigliatu a seguita di u babbu. Diunisu era dunnaiu h avutu n s quantu bastardi ch Lisabetta allevava cum' i so figli oli. Ella si cuntentava di l'amore di Diu. U so maritu, Lisabetta l'aiutava quand'ellu avia bisognu d'ella, u cunsigliava v ulia ch a ghjente u tenghi caru. Quandu Diunisu h mortu, Lisabetta avia 54 anni. Si h ritirata in Coimbra, c e sore di Santa Chjara, cum' Terziaria di San Francescu. A' 65 anni, and in Estremozu per f ch u figliolu, Alfonsu, u ghjeneru, Ferdinandu u Castigliese, si contrinu. Cust si ammal morse u 4 lugliu 1336. In puntu di morte, disse a nora ch a curava: "Fate pus issa bella donna vestuta di biancu". Era a Ma donna ch venia circalla. Etimolugia: da l'ebreu "elischeba" (Diu h u mio ghjuramentu). Nomi: Babetta, Babette, Belita, Bella, Belle, Bess, Bessie, Beth, Betsey, Betsy, Bette, Bettina, Betty, Ealasaid, Eilis, Elisa, Elisabeth, Elisabethus, Elisabet ta, Elisabetta, Elise, Elise, Eliseo, Elisha, Eliza, Elizabete, Elizabeth, Elsa, Elsbeth, Else, Elsebein, Elseline, Elsie, Elsje, Elslin, Elspeth, Erzsbet, Erzsik e, Ielissaveta, Ilsabe, Ilse, Ilsebey, Isa, Isabeau, Isabelle, Libby, Liesgen, L illah, Lillibet, Lily, Lisa, Lisabetta, Lisbeth, Lise, Liselotte, Lisette, Lison , Lissounia, Lizbeth, Lizon, Lysje, Risabetta, Tetsy, Ysabel. Paesi cit: Coimbra, Estremoz, Saragozza. Fiurenzu passa per esse statu u primu vescu di a trib di i Cadurci, l'attuale cit di Cahors, in u dipartimentu di u Lot. Etimolugia: da u lat. "florens" (in fiore). U nome era assai in usu in a Roma an tica per via di e Floralie, isse feste in l'onore di Flora ch ghjera a mamma di u Veranu. Nomi: Fiora, Fiurenza, Fiurenzu, Fiurinda, Fleur, Fleurance, Flor, Flora, Flore, Florence, Florenceau, Florencia, Florenciano, Florencio, Florens, Florent, Flor entia, Florentin, Florentina, Florentine, Florentius, Florenty, Florenz, Florian , Floriane, Florinde, Florine, Flossie, Flurinda, Poncha.

5.VII. Santu Tognumaria Zaccaria Tognumaria, h natu in a cit lombarda di Cremona l'annu 1502. H studiatu a medicina in Paduva. A' 22 anni h duttore volta in Cremona ma, invece di cur i malati, predi cheghja u Vangellu di Ghjes. Era l'epica ch, in Alemagna, Luteriu predicava a Rifo rma traducia a Bibbia in Alemanu. In u 1528, Tognumaria h urdinatu prete. Dui anni dopu, crea a Cungregazione di i Frati di San Paulu ch, in u 1538, si stabilisce in Milanu. Issi frati seranu dett i Barnabiti per via di a chjesa di San Barnab. Issu annu 1538, Santu Lisandru Sauli avia 4 anni. A' 17 anni, entre in a Cungreg azione 33 anni ne diventa u superiore generale. Tr anni dopu, h fattu vescu d'Aler ia, una cit distrutta, si stabilisce in Cervioni duv'ellu face custru u seminariu, a cattedrale u palazzu viscuvile. Santu Tognumaria h mortu giovanu, 37 anni, u 5 lugliu 1539, subitu dopu u trasfer imentu di a cungregazione in Milanu. Etimolugia,casate nomi: cf u 17 ghjennaghju. 6.VII. Santa Marietta. Marietta Goretti era una Taliana, nata u 16 uttobre 1890, in Corinaldo, vicinu A ncona. Avia 9 anni quandu i genitori si ne vanu in e Padule Pontine circ travagli u. Stanu e Ferriere di Conca. U babbu si more, a mamma travaglia, Marietta cura i cinque fratelli surelle. A' 12 anni era digi una giuvanotta grande bella. U 5 lugliu 1902, un vicinu, un c ertu Lisandru, ch a vulia per forza, entre in scemit li mena quattordeci spinzunat e. Marietta more u lindumane l'uspidale di Nettuno, perdunendu l'assassinu. Lisandru passer 27 anni in prigi. In u 1910, face un sonniu, vede Marietta in un g iardinu, mezu i gigli purghjenduli un fiore. Da issu ghjornu, si cunverte divent a un mudellu di prigiuneru. Dicennove anni dopu, h aggraziatu. A' u mese di dicem bre di u 1937, v truv a mamma di Marietta, quella li dice: "Postu ch Marietta ti h p erdunatu, eiu din ti perdongu". Quandu, in u 1947, Marietta h stata beatificata, a cirimonia ci era a mamma , acca ntu, l'assassinu pentitu. Prutezzione: giuvanotte. 7.VII. Santu Rudolfu. A' a fine di u seculu XVI, in Inghilterra, a religione anglicana avia pigliatu f orza i Catolichi eranu pochi. P a regina di l'epica, figliola di Arrigu VIII, ch g uvern 45 anni (1558-1603), eranu sempre troppu. Allora, cre ci ch'elli anu chjamatu l'Inquisizione inglese. Era difesa i Catolichi d'esce da a so cumunit di assiste una messa. Risicavanu una forte emmenda. I pre ti di a chjesa di Roma, elli, risicavanu a morte. Un ghjornu, Rudolfu Milner, un lavuratore ignurante, babbu di ottu figlioli, si fece pigli in traccia di cumunic. Essendu poveru n pobbe pag l'emmenda u messenu in prigi. Quandu, di tantu in tantu, u lasciavanu sorte, ne prufittava per aiut i preti cat olichi ch facianu un travagliu clandestinu d'evangelizazione. DIvent amicu c unu d' elli, Ruggeru Dickenson. Issa amicizia l'h ghjunti in tribunale. U ghjudice averebbi vulsutu salv Rudolfu l i prumettia di assolvelu s'ellu andava f una prighera in una chjesa anglicana. Ru dolfu ricus f impiccatu attempu u prete. Era u 7 lugliu 1591, in Wincester. Etimolugia: da u germ. "rad" (cunsiglieru) "wolf" (lupu). Nomi: Radeke, Radlof, Radolf, Radolfo, Radolphe, Radulf, Raff, Ralf, Ralfs, Ralp h, Ralphe, Raoul, Raoulet, Raoulin, Ratolf, Rauf, Raul, Ral, Redelf, Reel, Relef, Rowl, Rudolfu. 8.VII. Santu Chilianu. Chilianu era un frate irlandese natu versu l'annu 640. Partutu per evangeliz i pa esi germanichi, predic in Turingia, in Franconia, po ghjunse in Wrtzburg, capitale di a Baviera. F ben accoltu da u duca ch si serebbi cunvertitu vulenteri, ma ci era un impedimen

tu: si era maritatu c a moglia di u fratellu cum' Erode in i tempi. Allora, Chilia nu and in Roma cunsult u papa. E' u papa disse ch, prima di esse battizatu, u duca devia rinneg a moglia. Ellu n dumandava ch megliu ch a donna era gattiva n li piacia pi. Ma ella tenia u maritu. Un ghjornu ch u duca era in viaghju, fece tumb Chilianu i so cumpagni. S stati interrati in una fossa prufonda c tutti l'ornamenti i vasi sa cri. Era l'annu 689. Quand'ellu ghjunse u duca, a moglia li disse ch'elli si ne eranu andati. E' cus a Baviera rest pagana. H stata cristianizata una cinquantina d'anni dopu da San Bon ifaziu. Etimolugia: forse da l'irlandese "Koulman" forma brettona di Colombanu. Nomi: Chilianu, Coloman, Kalman, Kilian, Killian, Liliane. 9.VII. A Beata Amandina. Paulina Jeuris era nata u 28 dicembre 1872, in Belgica, Herk-la-Ville. Era entrata in a Cungregazione di e Franciscane Missiunarie di Maria c u nome di Amandina. E' po, era partuta p a China. I Chinesi a chjamavanu "A Vergine europea ch ride sempre". Amandina avia sceltu un gattivu mumentu per and in issu paese. A China venia di p erde a guerra contru u Giappone aiutatu da e nazioni occidentale , in e pruvincie di u Nordu, era natu un muvimentu patrioticu, quellu di i Bozzer, incuraggitu d a a Corte di Pecchinu. In Pecchinu, i Bozzer accampanu e legazione europee tombanu l'imbasciadore alema nu. In u 1900, occupanu e cuncessioni europee di Tien Sin. Ne s scacciati u 17 lugliu Pecchinu h occupatu u 13 agostu mentre ch'ella ghjunghj e una truppa internaziunale ma, per Amandina, era troppu tardi. U 9 lugliu, era stata massacrata c duie altre sore, Adulfina, una Olandese, Ermina, una Francese. Etimolugia: da u lat. "amandus" (ch deve esse tenutu caru). Nomi: Amance, Amand, Amanda, Amandina, Amandine, Amelinda, Manda, Mandy. 10.VII. U Beatu Pacificu. Pacificu era un truvatore talianu curunatu, u Campidogliu, da l'Imperatore, "Pri ncipe di i Pueti" . Si era cunvertirtu l'et di 50 anni, sentendu predic San France scu ch u mand in Parigi per cre un cunventu. Era l'annu 1217. Sei anni dopu, vultav a in Italia ghjera fattu Visitadore di e Sore di Santa Chjara. F ellu ch, u primu, cant u "Canticu di u Sole", cumpostu da San Francescu in u 1225 . L'affare si pass in a cit d'Assisi, duve u vescu u podest eranu in bischizzu. Un ghjornu ch'elli eranu tramindui prisenti una cirimonia, Pacificu, ch avia una bel lissima voce, intona: "Ludatu sie t, O Signore, per tutte e creature , in particulare, p u nostru fratell u u Sole ch ci face lume." U podest stava sente, mani ghjunte, prontu pianghje. "Ludatu sie t, o Signore, p a nostra surella a Terra, surella mamma, ch ci porta ci nutrisce." E' San Francescu aghjunse: "Ludatu sie t, o Signore, per tutti quelli ch perdonanu mantenenu a pace, ch, da t, Altissimu, seranu curunati." E' tandu, u vescu u posdest si abbraccionu. Pacificu h mortu in Belgica versu l'annu 1230. 11.VII. Santu Benedettu di Norcia. Benedettu h natu versu l'annu 480 in Norcia, un paese di l'Apennini taliani. A' 1 4 anni h partutu da u paese nativu, accumpagnatu da a so ballia, per and in Roma s tudi. Qualch annu dopu, a balia volta sola in Norcia. Benedettu era smaritu. Si h sappiu tu dopu ch'ellu si era ritiratu in Subiaccu, in i Monti Sabini, vicinu Roma. Avi a trovu un rimitu ch u si avia purtatu ghjera divintatu u so babbu spirituale. Pe r tr anni camponu accantu, ugnunu in una grotta. Cust, ghjunghjenu discepuli. Bene dettu i sparte in 12 cunventi di 12 frati ugnunu. Tandu i preti di i cuntorni si lagnanu , Benedettu, li tocca andassine. C unipochi

di issi frati, piglia a strada di Napuli. Piantanu in Monte Cassinu ci facenu u n cunventu. Era versu l'annu 529. Benedettu ci st quasi una vintina d'anni, sinu a morte, l'et di 67 anni, versu l'annu 547. In Monte Cassinu era natu l'Ordine di San Benedettu, un Ordine ch, da l'ottesimu u tredecesimu seculu, aver tamanta influenza nantu a Chjesa catolica nantu a suci et. Benedettu avia istituitu una regula di vita munastica ch si h imposta in tuttu l'O ccidente, micca solu in i cunventi benedittini, ma in l'altri din. A' Benedettu, l'anu cugnumatu u Patriarca di i frati d'Occidente , in u 1958, u p apa Piu XII l'h pruclamatu ufficialmente u "Santu Patrone di l'Europa". Etimolugia: da u lat. "benedictus" (ben dettu, benedettu). Casate: Benedetti, Benetti. Nomi: Benedetta, Benedetto, Benedettu, Bndict, Bndicte, Benedikt, Benft, Benita, Ben ito, Benot, Benote, Benta, Bento, Benz, Bettina. Paesi cit: Europa. In Corsica: San Benedettu, paisolu di a cumuna d'Alata, Erbalo nga ( u cunventu di e sore benedittine). Prutezzione: Benedettu h u santu patrone di i speleologhi, l'architetti, l'agricu ltori, i cavallieri, i vitturini altri cunduttori di mascine. U preganu per l'an nuchjature, l'infiammazioni, a risipula a malatia di a petra. 12.VII. U Beatu Uliveriu. Uliveriu Plunket era unu Irlandese natu in u 1629, mortu in Londra l'11 lugliu 1 681. Era natu l'epica ch u guvernu di Londra spusessava i so paisani per d terre l'Ingl esi prutestanti ch accettavanu di stabilissi in l'isula. Avia 20 anni quandu u di ttatore Cromwell fece massacr l'Irlandesi ch si eranu rivultati. A' 25 anni, Uliveriu h fattu prete , 40 anni, u papa ne face l'arcivescu di Armagh . I Strazii n li manconu. Malgradu e difficult per esercit u so mistieru, era sempre curaggiosu, attivu di bon umore. Ancu in e prigi di Londra, era sempre alegru cur tese. L'avianu inculpatu di altu tradimentu. Dicianu ch'ellu avia preparatu u sb arcu in Irlanda di vintimila francesi impostu i so preti per arm settantamila sul dati contru l'Inghilterra. In tribunale, dui frati ghjuronu nantu a Bibbia ch l'a ccusa era vera. U ghjuratu u cundann esse - citu - "impiccatu, viutatu smembratu" . Scrivendu a so ultima lettera, Uliveriu dicia ch'ellu era felice di serve di mud ellu i so cari Irlandesi di andassine in Celu accantu Cristu. U so corpu h statu sepoltu in Inghilterra, in l'abbazia di Downside, u so capu in a Republica d'Irlanda, Drogheda. Etimolugia: da u germ. "anu" (antenatu) "laib" (discendente). Casate: Olivieri. Nomi: Lell, Noll, Ol, Olier, Olive, Oliveiros, Oliver, Oliverio, Oliverius, Oliv erus, Olivette, Olivia, Olivier, Ollier, Ollivier, Uliva, Uliveria, Uliveriu, Ul ivu. Litteratura: "Chanson de Roland" (XIIe s.), Dickens, "Oliver Twist" (1838). 13.VII. Santu Arrigu. Arrigu, duca di Baviera, era natu u 6 maghju di l'annu 973. A' 29 anni, diventav a r d'Alemagna , dodeci anni dopu, in Roma, li davanu a curona di u Santu Imperu. Regnava dunque nantu l'Alemagna, l'Austria, a Sguizzera, i Paesi Bassi, l'Italia d'in s. H mortu dece anni dopu, u 13 lugliu 1024, 41 annu, l'anu sepoltu in Bambe rga di Baviera. In issi dece anni, Arrigu ebbe u so da f, sempre in guerra per mantene l'unit di u Santu Imperu. A so seconda preocupazione era di rifurm u papatu. Bisognu ci ne e ra ch, in issu seculu, nantu 28 papa, 14 devianu donne di esse stati eletti. Avia da intraprende issa riforma c l'aiutu di Rubertu u Pietosu, r di Francia, quand'e lli si s morti tramindui. Attempu Arrigu, si festighjeghja a moglia, Cunegonda, figliola di u conte di u L ussemburgu, ch ghj stata santificata ancu ella. A' a morte di u maritu, si era dis fatta di tuttu ci ch'ella avia passava u so tempu preg serve i poveri in una abbaz

ia ch'ella avia creatu. H morta u 3 marzu 1033. L'anu sepolta in Bamberga accantu u maritu. Bamberga era un situ maravigliosu. In vita, ci andavanu inseme, tutte e volte ch 'elli pudianu. Arrigu. Etimolugia: da u germ. "heim" (casa, famiglia) "ric" ((putente). Casate: Arrighi, Arrii. Nomi:Arrighetta, Arrigo, Arrigu, Dieks, Drickes, Driek, Eanruig, Eiric, Enrichet ta, Enrico, Enricu, Enrique, Enriqueta, Enza, Enzina, Enzio, Enzo, Erichetta, Gu enia, Guenrieka, Guenrikh, Haain, Hank, Hanraoi, Harriet, Harriot, Harry, Hattie , Heiko, Heincke, Heinel, Heinemann, Heinko, Heino, Heinrich, Heinz, Henderkien, Hendrick, Hendricus, Hendrijke, Hendrik, Hendrika, Hendrikus, Hendrina, Henke, Henneke, Henning, Henno, Henri, Henrietta, Henriette, Henrik, Henrika, Henrika, Henry, Henschel, Hettie, Hetty, Hinderik, Hinnerk, Hinrich, Hinz, Indrikis, Jett e, Keikki, Kejke, Netta, Nettie, Reiz, Rickie, Riken, Ritz, Yetta. Paesi cit: Basileu, Bamberga. Cunegonda: Etimolugia: da u germ. "kuni" (discendenza, sterpa) "gund" (cumbattitu). Nomi: Cunegonda, Cungonde, Gunde, Gundel, Kinga, Koneke, Kundel, Kuneke, Kuni, Ku nigunde, Kunissa, Knne, Kunni, Kunsela. Paesi cit: Bamberga. Prutezzione: i cechi. 14.VII. Santu Camellu. Camellu di Lellis era natu in Bacchianico, un paese di l'Abbruzze taliene, in u 1550. Misurava dui metri avia certi pedi ch parianu scialuppe. In Firenze, facenu vede un vechju scarpu ch averebbi appartenutu u santu. A' 17 anni, c u babbu, u marchese di Lellis, Camellu si ingagia in l'armata spagn ola ch facia a guerra i Turchi. Ebbe una ferita ch u fece zuppighj a vita sana. Dic enu ch, u 7 uttobre 1571, era a famosa battaglia navale di Lepante ma ch issu ghjo rnu n pobbe cumbatte ch avia a dissenteria. Camellu era un ghjucadore di carte. Un ghjornu si h ghjucatu a spada, l'archibugi u, a scatula polvera, a cappotta a camisgia. Scacciatu da l'armata per gattiva c undotta, h diventatu un vucandieru, fendu, quindi culandi, u manuvale, o dumanden du a limosina. Ghjuntu in Roma, i frati Cappuccini l'anu impiegatu cum' sumeraiu. Ghj in issu cunventu ch'ellu h trovu a fede. H entratu cum' infirmieru l'uspidale San Ghjacumu di i Cronici. Cust, i malati avia nu pocu manghj, campavanu in a feccia, ricevianu colpi , qualch volta, eranu interr ati avanti di av persu cumplettamente u fiatu. Diventatu direttore, ne h fattu un uspidale cumu si deve. Una volta, ricus di receve un cardinale ch l'avia criticatu . Li fece d ch'ellu era occupatu cur e piaghe di u Nostru Signore. In u 1582, h creatu a Cungregazione di i Frati Uspitalieri, detti din: Frati Camil liani. In Francia dicenu "Les Frres du Bien-Mourir". I statuti dicianu ch, p i frat i, l'uspidale devia esse un giardinu di delizie, i malati i so patroni. Quand'ellu morse, in Roma, u 14 lugliu 1614, San Bellarminu disse: "Camellu era tantu caritatosu ch, oramai, a so anima h mezu i seraffini". Etimolugia: da u lat. "camillus" (nome datu in Roma u giovanu ch assistia u prete p i sacrifizii). Casate: Camelli, Camellini, Camilli. Nomi: Camella, Camellu, Camila, Camill, Camilla, Camille, Camillo, Camilo, Cammi e, Kamilka, Millie. Prutezzione: Camellu h u santu patrone di l'infirmieri. 15.VII. Santu Quilicu. Santu Bonaventura. Un' sapimu nunda di Quilicu, issu santu ch avia, in Corsica, una quarantina di ch jese. U so cultu venia dunque subitu dopu quellu di Santa Maria, San Ghjuvanni, San Petru San Martinu. Etimolugia: forse da u gr. "kiriakos" (dedicatu Diu). Casate: Quilici, Quilichini (ch, in u 1981, venia u 49simu rangu di e casate corse ).

Nomi: Chirgu, Chirigo, Quilico, Quilicu, Quirico, Quirigo. Paesi cit: Appiettu, Balogna, Ghjucatoghju, l'Olmu, a Pieve, u Poghju di Venacu, i Prunelli di Casacconi. Litteratura: Tumasgiu Pasquale PERETTI: "Leggenda di San Quilicu d'Alisgiani", i n ANNU CORSU 1938. Bonaventura f unu di i megliu scrittori mistichi di u Medievu. Ellu, Duns Scot Tu masgiu d'Aquinu s i pi celebri duttori di a sculastica. Bonaventura era un talianu natu in u 1221. Si chjamava Giovanni de Fidanza. H pig liatu u nome di Bonaventura 22 anni, fendusi frate di san Francescu. Tandu, si n e h venutu in Parigi per cuntinuv studi , cust, da u 1248 u 1257, h fattu u prufess di filosufia teolugia. In u 1257, dunque l'et di 36 anni, h fattu ministru genera le di l'Ordine ch'ellu direge 16 anni, ricusendu di esse fattu vescu d'York, in Inghilterra. A' 52 anni, in u 1273, u papa Gregoriu Decimu u face vescu d'Albano , subitu dopu , cardinale u so legatu u Cunciliu di Lione per circ di mette in accordu a Chjesa greca a latina. A ricunciliazione - ch n dur d'altronde ch un annu - si h fatta u 6 lugliu 1274. Bonaventura muria ottu ghjorni dopu. Fattu unicu in a storia di i papa, Gregoriu Decimu dumand tutti i preti di a Cristianit di d una messa p u riposu di l'anima di Bonaventura. Bonaventura h statu canunizatu da Sistu Quartu in u 1482 , in u 1587, Sistu Quintu u dichjarava duttore di a Chjesa. Contanu ch, un ghjornu, Santu Egidiu li dumand: - H vera ch un gnurantone cum' m p tene caru u Signore quant' un sapientone cum' t? - H vera - rispose Bonaventura - ancu di pi. Cunnoscu certe vechje ch nantu issu pu ntu, valenu pi ch tutti i teologhi. Tandu, passava un vechja c un carcu di legne nantu u capu. - Rallegratevi, o Z, - li disse Egidiu - vengu di sap ch vo pudite tene caru u Sign ore pi ch Bonaventura. E' po, si indinuchj rest tr ore in visibiliu. Etimolugia: da u lat. "bona" (bona) "ventura" (sorte). Nomi: Bonaventura, Bonaventure. 16.VII. A Madonna di u Carmine. Santa Celestina. U nome, Madonna di u Carmine, vene da a Cungregazione di i frati Carmelitani ch a vianu un munasteru nantu u monte Carmelu, in Palestina, vicinu Haiffa, cungregaz ione ricunnusciuta da u papa Onoriu Terzu in u 1226. In i primi anni di u dicessettesimu seculu, a festa di a Madonna di u Carmine h s tata detta din festa di u Scapularu. Dicianu ch, un 16 lugliu, a Vergine Maria avi a datu un scapularu u Carmelitanu Simone Stock. E' in u 1726, Benedettu XII avia stesu issa celebrazione a Chjesa Universale. F un tempu ch una bolla papale permettia, l'anime di quelli ch avianu purtatu u sca pulare di Simone Stock, di esce da u purgatoriu u sabbatu dopu esseci entrate. M a a bolla, attribuita Ghjuvanni XXI, era un falzu. Etimolugia: da u lat. "carmen" (canzona). Nomi: Carma, Carmel, Carmela, Carmelo, Carmen, Carmencita, Carmina, Carmine, Car mine, Charmaine. Litteratura: Mrime, Bizet: "Carmen" (opera, 1875). Centu per una, una santa c u nome di Celestina n h mai esistitu, ancu si certi dice nu ch'ella facia parte di l'ottucentu vergine marturiate attempu. Ma forse ch u n ome Celestina era datu in l'onore di Santu Celestinu, un papa mortu l'annu 432, cum' Ghjiseppina era datu in l'onore di San Ghjiseppu. Una Celestina h una sora di l'Ordine di San Benedettu, creatu in u 1251 da un fra te (Pier Morone d'Isernia) ch ser fattu papa in u 1294 c u nome di Celestinu Quintu . Etimolugia: da u lat. "caelestis" (celestu). Nomi: Celesta, Clesta, Cleste, Clestin, Celestina, Clestine, Celestino, Celestinu, Cl ia, Clie. Paesi cit: Utrecht. In Corsica: Rennu. Litteratura: Fernando de Rojas: "Celestina" (tragicumedia, 1499).

Mineralugia: nome datu, per via di u so culore, un sulfattu naturale. Astrolugia: nome datu una piccula pianeta scuperta in u 1844. Cucina francese: "L'omelette la Clestine" h una frittata asaai alta. "Les pinards l a Clestine" s riscaldati parechje volte per ch'elli sianu pi savuriti. 17.VII. Santu Alesiu. Alesiu campava in i primi anni di u seculu quintu. Era figliolu di un senatore r umanu. U babbu u volse marit c una zitella ch n li cunvenia. A' meza cirimonia, in chjesa, scappa imbarca nantu un battellu ch partia p a Siria. Da a Siria, v in Edessa, l'attuale cit turca di Urfa, ci st 17 anni. Campava c i cir cataghji ch dumandavanu a limosina u purtone di e chjese. Quandu u sacristanu face cunnosce e so virt i so meriti, Alesiu parte. Imbarca, i venti facenu ch u battellu ghjunghje u portu di Roma. In Roma, i genitori eranu sempre in vita a zitella ch'ellu devia spus l'aspettava . Ellu, senza fassi cunnosce, v u palazzu di u babbu dumanda ch'elli u lascinu dorm e sottu u scalone. "I - h dettu u senatore -, ma cundizione ch t preghe per ch u Sig ore ci facci ritruv u nostru figliolu". Alesiu ci st 17 anni, sempre senza fassi c unnosce. U ghjornu dumandava limosine, a sera vultava sottu u scalone, disprezza tu da i schjavi di u babbu ch li lampavanu in faccia l'acqua brutta di u lavatogh ju. Un ghjornu ch u papa Nucenziu primu celebrava a messa in prisenza di l'imperatore , si intese una voce: "Circate l'omu ch dorme sottu un scalone. Pregher p a cit di R oma". U papa l'imperatore partenu trovanu Alesiu. Era mortu. In manu, tenia un s crittu ch spiegava qual'ellu era ci ch'ellu avia fattu. Etimolugia, casate nomi: Cf Lisandru (22 aprile). Paesi cit: In Corsica, u cultu di Santu Alesiu esistia u Castellare di Mercuriu e siste sempre in Alisgiani, in a cumuna di e Valle. Ci s ch pensanu ch u nome di a p ieve venerebbi da u nome di u santu. Da sempre, a muntagna purtava u nome di u s antu ma a prima cappella era smarita da un pezzu quandu, u 25 maghju 1750, u vic ariu capitulare d'Aleria dava u permessu a parochja di Castagnetu di fanne una. H quella ch esiste sempre. 18.VII. Santu Federiccu. Versu l'annu 825, Federiccu era statu fattu vescu d'Utrecht, in i paesi Bassi, d a Luigi Primu u Pietosu, ch, ondeci anni nanzu, avia succedutu u babbu, Carlumagn u. Ci s ch dicenu ch Federiccu era natu in i Paesi Bassi, d'altri ch'ellu era inglese. L'annu 829, assiste u Cunciliu di Magonza. U beatu Raban Mauru, arcivescu di Mag onza, li h dedicatu u so "Cumentu nantu Ghjosu". Ghjuditta, a seconda moglia di l'imperatore, l'averebbi fattu tumb per via ch l'av ia rimpruveratu a so dissulutezza. H statu feritu morte allora ch'ellu avia finit u di d a so messa pregava. Nanzu du spir, h perdunatu l'assassini li h dettu di fug je per n fassi pigli. Era u 18 lugliu di l'annu 838. Etimolugia: da u germ. "fried" (prutettore) "ric" (putente. Casate: Federici. Nomi: Fedder, Federica, Federiccu, Federico, Federicu, Federigo, Fred, Freddy, F reder, Frdric, Frederica, Frederick, Frederics, Frederik, Frederika, Frdrique, Freder k, Fredric, Fredy, Freek, Frerich, Frerika, Frerk, Fricka, Fridichs, Frieda, Fri edel, Friederike, Friedl, Friedrich, Frigga, Frika, Fritz, Rickel. 19.VII. Santu Arseniu. Arseniu era un rimitu. Si pensa ch'ellu sia natu in Roma versu l'annu 354. Anu p retesu ch'ellu era diacunu precettore a Corte di Bizanziu. Ci ch ghj certu h ch si n h andatu in u desertu egizzianu ci h statu parechji anni. Quandu i Vandali s scala ti in Africa, si era rifugiatu versu e foce di u Nilu. Arseniu passava u so tempu f sporte preg. E', preghendu, pianghjia. Avia tantu pia ntu strufinendusi l'ochji ch, quand'ellu h mortu, n avia pi ciglie. H stunante ch issu omu, ch ghjera un parladore, abbia vulsutu camp solu. A spiegazio

ne a truvemu in unu di i so detti: "Aspessu mi s pentutu di av parlatu, mai di ess emi statu zittu". Una altra ragione h ch ghjera persuasu ch e donne eranu un periculu per quelli ch av ianu sceltu di esse i servi di Diu. Contanu ch una matrona rumana, ch n ghjera pi ta ntu giovana n tantu bella, avia fattu u longu viaghju da Roma l'Egittu per vedelu . Ghjunta quall, u patriarca di Alessandria li disse duv'ellu era. H trovu a grott a duv'ellu stava l'h chjamatu. - Andatevine lasciatemi in pace, h rispostu Arseniu. - Mi ne anderaghju ma, almenu, prumettitemi di arricurdabbi di m in Paradisu. - Eiu - disse u rimitu -, vi prumettu di scurdami di voi. Addisperata, h vultata vede u patriarca lagnendusi ch Arseniu n vulia salv a so anim a. - Inn - h dettu u patriarca -, Arseniu vole scurdassi di u vostru visu, ma micca d i a vostra anima. E' cus h partuta cunsulata lasciendu soldi p a chjesa d'Alessandria. Etimolugia: da u gr. "arsen" (maschju, virile). Nomi: Arsne, Arseniu, Arsenius. 2O.VII. Santu Elia. Santa Margherita. Elia h u prufetu di l'Anzianu Testamentu ch campava in u regnu ghjudeu, u nordu di a Palestina, versu l'annu 800 nanzu Cristu. A so storia h conta in i libri di i R. Era u predicadore di u monoteisimu, a fede in un solu Diu. H u pi famosu di i pruf eti. D'altronde u so nome vole d "diu". Sceltu da Diu per cunvince u populu di Is rael di abbandun e credenze in Baal Astart, Elia fece parechji miraculi. Nantu u monte Carmelu, h sbugiardatu u preti di i falzi dii. Persecutatu da a reg ina Iesabel, si h ritiratu in u desertu. Dopu av prufetizatu u sterminiu di a razza d'Acchab, h cullatu in celu nantu un ca rru di focu, lasciendu Eliseu per cuntinuv a so opera. A' l'epica di Ghjes, ci s ch credianu ch San Ghjuvan Battista era Santu Elia, vultat u nantu a Terra per annunzi a ghjunta di u Messie. Etimolugia: da l'ebreu "eli" (diu). Nomi: Elia, Eliane, Elias, Elie, Eliet, Eliette, Ely. Detti: e linguaccie cunsiglianu di n dumand a Petra di Verde s Elia h maschju o femi na. Di e numerose Margherite scritte u Martirologu rumanu, una serebbi stata cacciat a da a lista ufficiale di i santi: quella festighjata da a Chjesa latina u 20 lu gliu. Margherita h nata morta in Antiocca, in a seconda medit di seculu terzu. Dicenu ch 'ella era figliola di un prete di Giove, messa for di casa da u babbu per essesi fatta cristiana. U prefettu rumanu si ne era innamuratu, ma ella n volse esse a so donna. Allora, l'anu flagellata, appesa p i capelli, li anu strappatu e carni c e teneglie, l'anu brusgiata, lampata in l'oliu bullente, po l'anu scapata. Una legenda conta ch, prima ch'elli a scapinu, era ghjuntu u diavule c a forma di un dragu a si avia ingullita cruda. Ella purtava sempre una piccula croce , c issa croce, apre u corpu u dragu, sorte, u strangole c a so cinta, u lampa in mare. Etimolugia nomi: cf u 12 ghjennaghju. Arti: numerosi s i pittori ch anu riprisentatu Santa Margherita d'Antiocca. Raffae llu avia fattu dui quadri: unu p u r di Francia, Francescu Primu, si trova in Pari gi u Louvre, l'altru h u museu di Vienna. 21.VII. Santu Vittoriu. Santu Lurenzu di Brindisi. Vittoriu campava in Marseglia - tandu dicianu Massilia - l'epica di Massimianu E rcule ch f imperatore da l'annu 285 l'annu 305. Santi ch anu listessu nome, ci ne h una quarantina. Ellu, h u pi celebre. In 415, in Massilia, ci era dici un munasteru San Vittoriu. Vittoriu era un ufficiale, cunsiglieru di l'imperatore, un imperatore ch avia fat tu massacr una massa di Cristiani. Quandu i Massigliesi anu sappiutu ch Massimianu avia da stabilissi in cit per un c ertu tempu, i Cristiani ebbenu u tremu. Vittoriu, Cristianu ancu ellu, i cunsula

va, l'incuraggia, pregava cun elli. Quandu l'imperatore l'h sappiuta, h incaricatu i capi di l'armata di dummallu. Tandu, ellu, si fece pruvucante bestemmiendu i dii pagani. In prigi, trova a manera di cunverte i tr suldati ch u curavanu. Quelli, s stati sca pati. Vittoriu h statu marturiatu sfracicatu sottu una macina. Etimolugia: da u lat. "victor" (vincidore). Casate: Vittori. Nomi: Gwthyr, Gys, Toyo, Vick, Vico, Victeur, Victoire, Victor, Victoria, Victoria no, Victorico, Victorien, Victorienne, Victorin, Victorine, Victorino, Victorio, Victrice, Viggo, Viktor, Viktorii, Viktorik, Viktorina, Viktorine, Vitiana, Vit oric, Vitoucha, Vitoulia, Vittore, Vittoria, Vittoriano, Vittorino, Vittorio, Vi ttoriu, Vitturina. Lurenzu, natu in Brindisi u 22 lugliu 1559, h mortu in Lisbona u ghjornu di i so sessanta anni. A' 16 anni, si era fattu frate Cappuccinu in Venezia 23 anni era prete. Durante una vintina d'anni, h predicatu in Italia in Alemagna, battagliendu contru u prut estantisimu, po, in u 1602, l'anu elettu ministru generale di l'Ordine. Lurenzu di Brindisi h unu di i teologhi franciscani i pi celebri, ci ch face ch, in u 1959, u papa l'h dichjaratu duttore di a Chjesa. Etimolugia casate nomi: cf u 10 agostu. 22.VII. Santa Maria Maddalena. Secondu i Vangelli, tr donne eranu tenute assai caru da Ghjes: Maria di Magdala (i n Galilea), Maria di Bettania (in Ghjudea), a peccatrice di San Lucca. L'ultima h a donna ch affacca ind' Simone mentre ch'elli manghjanu, basgia i pedi d i Ghjes, i copre di lagrime di parfumi. Era una peccatrice publica. Maria di Bettania h a surella di Marta di Lazaru. Ghjes frequentava a so casa. Maria di Magdala - Maria Maddalena - h a prima persona av vistu Ghjes risuscitatu. U fattu h contu in u Vangellu di San Ghjuvanni: "U primu ghjornu di a settimana - dice Ghjuvanni -, a mane nanzu l'alba, Maria M addalena h venuta u sepolcru h vistu ch a petra ch chjudia l'entrata era stata mossa . "H corsa per averte Simon Petru l'altri discepuli amati da Ghjes. Disse: anu toltu u Signore da u sepolcru n sapimu duve l'anu messu. "Petru l'altri discepuli vensenu u sepolcru. I linzoli ghjacianu in u munimentu. L'asciuvatoghju ch cupria u capu di Ghjes, era in un scornu. "I discepuli si ne andonu. "Maria rest, pianghjendu. "Tandu, dui anghjuli li dumandonu: perch pianghji? "- Piangu ch si anu arrubatu Ghjes. "E', vultendusi, h vistu Ghjes ch stava arrittu." I catolichi latini pensanu ch e tr donne n s ch una. U cultu di Maria Maddalena h natu in Occidente si h spartu u seculu XI, quandu i f rati benedittini di Vidiliaccu (l'attuale Vzelay, in u dipartimentu di l'Yonne) a nnunzianu ch a salma di Maria Maddalena era stata purtata in u so cunventu. Tandu , vensenu pelegrini da ogni locu, i frati fecenu assai soldi, custruiinu a belli ssima chjesa diventata celebre. I Marsigliesi, ch venianu di perde a so santa, creonu allora, micca unu, ma tr pel egrinaggi. . "La sainte Beaume", duve Maria Maddalena averebbi campatu trenta anni in una g rotta; . "Saint Maximin", duv'ella era stata sepolta; . "Aigues-Mortes (les Saintes-Maries-de-la-Mer)" duv'ella era sbarcata c Marta, L azaru Sara (a serva). Etimolugia: da l'ebreu "Magdala" (nome di locu). Nomi: Alena, Mada, Madalen, Madalena, Madalena, Maddalena, Maddie, Maddy, Made, Madel, Madelaine, Madeleine, Mdeli, Madelin, Madeline, Madella, Madelle, Madelon, Mdi, Mdle, Madlen, Madlin, Mado, Magda, Magdala, Magdalen, Magdalena, Magdalene, Magdalenus, Magdalinka, Magdelaine, Magdelane, Magdelne, Magel, Maggelina, Maggel tsje, Maggy, Magl, Magle, Maighdlin, Mala, Malena, Malina, Marleen, Marlne, Marli

ne, Marylne, Matle, Maud. In Corsica,in u 1981, Maddalena venia l'ottesimu rangu di i nomi feminili. Era q uellu di 16 donne nantu mille. Paesi cit: Lentu. Prutezzione. A legenda conta ch, l'ultimu, Maria Maddalena campava vistuta c i so soli capelli. A' u battisteru di Firenze, Donatello l'h riprisintata in issa mane ra. H cus ch'ella h diventata a Santa Patrona di i piluccheri. 23.VII. Santa Brigida. Brigida h nata in u 1303. Maritata 13 anni un principe svedese, h avutu ottu figli oli. Quand'ella h 46 anni, u maritu more. Si ne v in Roma, raghjunta, l'annu dopu, da u na figliola, Catalina (Santa Catalina). Anu campatu 23 anni inseme in issa cit, s inu u 23 lugliu 1373, quandu Brigida h morta. A so regula di vita, Brigida a pigliava in u Vangellu. Campava cum' i poveri, mic ca per bisognu, ma per cunnosce u disprezzu di a ghjente. A' una principessa rum ana, ch li ne facia u rimproveru, disse: "Ghjes n vi h micca dumandatu u permessu pe r camp cum'ellu campava, eiu din mi ne passeraghju". Cum'ella avia a rinomina di prufetiz, i capi di Statu i papa a cunsultavanu. A'i primi li scrivia di cunsacrassi u benist di i so populi. In quantu i papa, ch ghje ranu tandu in Avignone, i precurava di vultassine in Roma. A' 69 anni, Brigida h partuta p a Terra Santa, c Catalina, i figlioli, dui cavalier i una scorta armata. Ci stetenu 15 mesi. "I pi belli di a mio vita", disse Brigid a. H morta u ritornu, in Roma, a salma h stata purtata in Svezia, Vadstena. Una decina d'anni nanzu, avia creatu a Cungregazione di u San Salvadore, detta d i e Brigidine. Etimolugia: da u celtu "brigh" (forza, putenza). Nomi: Berhed, Biddie, Birgit, Birgitte, Bride, Bridget, Bridie, Brighid, Brigida , Brigide, Brigidina, Brigitte, Britt, Britta, Gitte. Paesi cit: Svezia, Irlanda. 24.VII. Santa Cristina. Cristina, morta in l'annu 285, era a figliola di u guvernatore di Tiriu, accantu u lagu di Bolsena, in Italia. A' l'et di 14 anni h stata marturiata per av ricusat u di rinneg a religiaone catolica. A so tomba h stata ritrova in u 1880. Cristina era stata messa in u circulu c dui serpi ch ricusonu di falli male. Anzi li anu leccatu i pedi si so appesi i so petti cum' s'elli sughjianu. Allora h stat a tomba da duie frezze. Etimolugia: da u lat. "christianus" (partitante di u Cristu). Nomi: Carsta, Carsten, Chrtien, Chrtienne, Chris, Chrissy, Christe, Christel, Chri stelle, Christian, Christin, Christiana, Christiane, Christie, Christina, Christi ne, Cristiano, Cristianu, Cristina, Karsten, Kerst, Kerstin, Kirsten, Kristian, Kristina, Kristine, Kristocha, Stijn, Stina, Stinke, Tina. Paesi cit: Bolsena, Palermo, Torcello. In Corsica: e Valle di Campulori. In Corsica, u cultu di Santa Cristina esiste sempre, ma pocu. In Santu Petru di Tenda in Moita, dui lochi portanu u nome di Santa Cristina. Si po d ch, in i tempi , ci fussi una chjesa. A' u Parapoghju, cumuna d'Arbori, a festa paruchjale era Santa Cristina. Oghje a cappella h ruvinata. U solu locu duve a festa si h cunserv ata h e Valle di Campulori. In issa cumuna, e feste di San Pancraziu, u 12 maghju , di Santa Cristina, u 24 lugliu, anu ancu supraniatu quella di u santu patrone di a parochja, Santu Agustinu, u 28 agostu. A cappella Santa Cristina di Campulori si trova sottu u Muchjetu suttanu, a Frum icaccia. Ghj una di e pi interessante di Corsica per duie ragioni: . una h ch l'architettura h uriginale; . l'altra, ch s state cunservate bellissime pitture l'affrescu. Prosper Mrime, c u so libru "Voyage en Corse" h fattu cunnosce a chjesa di Santa Cri stina a Francia intera. Cinquanta anni dopu, in u 1890, a cappella era classific ata da u Serviziu di i Munimenti Storichi. 25.VII. Santu Ghjacumu u Maiore.

Ghjacumu Ghjuvanni (u fratellu), eranu piscadori. Piscavanu nantu lagu di Tiberiada, quandu Ghjes capit per issi lochi. Li disse: "S eguitatemi", u seguitonu. Issi dui apostuli eranu prisenti tramindui a Risurezzione. Un ghjornu avianu dumandatu Ghjes i dui primi posti in u so regnu ma, quandu Ghje s era l'agunia, "l'anima trista murtoriu", allora ch'ellu avia dumandatu di veghj preg, elli durmianu. Ghjacumu, era dettu u Maiore per distinguelu da l'altru apostulu, Ghjacumu u Min ore, forse per ch'ellu era u pi anzianu, o u pi grande, o ch'ellu avia raghjuntu G hjes nanzu l'altru. H statu u primu di l'Apostuli esse marturiatu. Erode l'h fattu scap versu l'annu 44 , per f piac i Ghjudei. Durante ottu seculi, anu pinsatu ch a so tomba era in Palestina o in Egittu, po, u seculi IX, i Spagnoli anu dettu ch'ella era in Compostella. Tandu, l'anu fattu una cappella , in u 1082, una cattedrale. Santiagu di Compostella h diventata a Mecca di l'Occidente. Venianu pelegrini da tutte e parti. Cum' insegna, purtavanu una baioccula (in francese: la coquille Sa int Jacques). A via lattea, ch no chjamemu a strada di Roma, o di u Signore, o di San Petru, o di a Madonna, o d'Erode, era chajamata, da i pelegrini, a strada d i Santiagu. Etimolugia, casate nomi: cf u 3 maghju. Paesi cit: Spagna, Guatemala, Nicuaraga, Pessaro, Pistoia, Chili, Coimbra, Brunsw ick, Compostella, Innsbrck. In Corsica: Carbuccia, Chis, Marignana, u Tassu, Lozzi , a Petra Zitambuli. Prutezzione; Ghjacumu u Maiore h u santu patrone di i speziali (farmacisti) h a ri putazione di guar i rumatisimi. 26.VII. I Santissimi Anna Ghjuvacchinu. Anna Ghjuvacchinu eranu i genitori di Maria Vergine. I quattru Vangelli ricunnus ciuti da a Chjesa catolica n ne parlanu, n i citanu mancu. L'altri dicenu ch'elli facianu una vita santa, ch'elli avianu grosse bande di animali, micca figlioli. Di n av figlioli, era mal vista da i Ghjudei , u tempiu, Ghjuvacchinu accadia ch'el li li ricusinu l'offerte. Dopu vinti anni di prighere, Anna h parturitu di Maria. I Cristiani d'Oriente anu principiatu interessassi u babbone a mammone di Ghjes u seculu quintu. In Occidente, Anna principionu festighjalla l'epica di e Cruciat e ma i papa n s micca sempre stati d'accunsentu per metteli nantu u calindariu. Ghjuliu Secondu, in u 1510, fissa a festa u 26 lugliu. Piu Quintu (1566-1572) a supprime. Gregoriu XV (1621-1623) ne face un ghjornu festivu. Leone XIII (1878-1903) a riduce un ritu di seconda classa. Paulu Sestu (1963-1978) decide ch San Ghjuvacchinu ser festighjatu attempu Santa A nna, allora ch, assai nanzu, era onuratu u 20 marzu in Roma, Uu 22 in Polonia, u 28 lugliu in Parigi, u 9 sittembre in Grecia Milanu, u 9 dicembre in Magonza, , d opu, Clemente XII (1730-1740) avia messu a so festa in l'uttava di Maria Assunta . Anna. Etimolugia: da l'ebreu "hannah" (piena di grazia). Nomi: Anas, Anita, Anke, Anna, Annaik, Annchen, Anne, Annequin, Annet, Annetta, A nnette, Annick, Annie, Anouchka, Anouck, Antje, Hannah, Nancy, Nanette, Nannetta , Ninette, Ninon. In u 1981, in Corsica, Anna venia u quintu rangu di i nomi feminili dopu Maria, Ghjuvanna, Francesca Antunietta. Era quellu di 20 donne nantu 1000. Paesi cit: San Fiurenzu. In Corsica, chjese dedicate Anna Ghjuvacchinu n ci ne h, d unque u cultu deve esse statu intruduttu tardi. Prutezzione: Anna h a santa patrona di e donne in partu, di e mamme di e veduve, di quelli ch facenu o vendenu panni, spazzule, di quelli ch travaglianu u legnu. A preganu per esse franchi di a puvert , cum' Sant'Antone di Paduva, p a cerca di ogg etti persi. Ghjuvacchinu. Etimolugia: da l'ebreu "Yehoyagim" (Iav innalza).

Casate: Giovacchini. Nomi: Achim, Chim, Ghjuvacchina, Ghjuvacchinu, Giacchino, Gioacchina, Gioacchino , Joachim, Joakima, Joaquin, Joaquina, Jochem, Jochen, Jochim, Juchem. 27.VII. Santu Pantaleone. Pantaleone era un medicu marturiatu in Nicomedia u 27 lugliu di l'annu 303. U cultu di issu santu, diffusu u seculu quintu in Oriente, h ghjuntu in Occidente i seculi XI XII. In Venezia, ci h una chjesa dedicata San Pantalon, Pantalon h u nome di una maschera di u teatru venizianu di u seculu XVI. Casate: Pantaleoni, Pantaloni. Paesi cit: Venezia, Oporto, Crema. Arti: Pantalon, di a cumedia taliana, deve u so nome u santu patrone di a Chjesa di Venezia. H un vechju ch tussichjeghja sputachjeghja, un viziosu un avaru. H a r isata a vittima di tutti l'Arlicchini di a cumedia taliana, di tutti i Scappins di a cumedia francese si ritrova in "Cum'ella vi garba" di Shakespeare. Era vest utu di una zimarra veniziana, di un curpettu bottuli di calzoni azzeccati. U nom e di a maschera veniziana ebbe subitu un gran successu. In Corsica, a spressione "i pantaloni" (in francese: les pantalons) sustituisce di pi in pi i calzoni tali ani e braghe germaniche galliche. Prutezzione: Pantaleone h u santu patrone di i medichi di e mammane, ma din di e b alie, per via di a legenda ch conta ch, quand'elli l'anu scapatu, h surtitu latte m icca sangue. 28.VII. Santu Nazariu. Nazariu serebbi statu marturiatu in Milanu attempu Celsu, in u primu seculu dopu Cristu, i tempi di Nerone. E so osse serebbinu state ritrove da Sant'Ambrosgiu, versu l'annu 397. E' ghj a c elebrit di Sant'Ambrosgiu ch h fattu quella di i dui martiri. E so reliquie eranu a ssai cherse. Un altru Santu Nazariu era abbate di l'isula di Lrins u seculu quintu. H per via d 'ellu ch, in Francia, parechji paesi portanu u nome di Saint-Nazaire. Etimolugia: da Nazaret (uriginariu di -), piccula cit galileana (chjamata oghje, in arabu, En-Nasira) duve a Vergine Maria ricev l'annunziazione duve Ghjes pass a s o giuvent. Nomi: Nazaire, Nazario, Nazariu, Nazzaro. U 28 lugliu si celebreghja din a memoria di i martiri di a Tebaide egizziana. A' l'epica di l'imperatore Deziu (248-251), i rimiti ch campavanu in u desertu ebben u pate e persecuzioni contru i Cristiani. U casticu di issi disgraziati h statu c ontu, un seculu mezu dopu, da San Ghjilormu. Unu, untu di mele, h statu spostu a sulana. E vespe, e zinzale i sarapicchi si ne s techjati. L'agunia f longa ghjorni ghjorni. Un'altru, ch n vulia sente parl di donne, h statu incatinatu datu una pru tituta per ch'ella ne facci u so ghjoculu. Ellu, s'h tagliatu a lingua c i denti a l'h sputata in faccia. 29.VII. Santa Marta. Secondu u Vangellu, Marta era a surella di Maria Maddalena di Lazaru. Era una do nna affaccendata , quandu Ghjes capitava in Bettania, stava in casa soia. Mentre c h Marta travagliava per ricevelu a megliu, Maria Maddalena si ne stava cun ellu u stava sente incantata. Un ghjornu, Marta li ne fece u rimproveru dicendu ch'ella facia megliu di aiutal la. Allora, Ghjes disse: - O Marta ! Maria Maddalena h sceltu a pi bella parte , issa parte, n li ser micca to lta. Un'altra volta Ghjes ghjunse allora ch Lazaru era mortu da quattru ghjorni. - O Ghjes - disse Marta -, s t ti ere statu qu, u mio fratellu n serebbi mortu. E Ghjes rispose: - S a Misericordia a vita. Quellu ch h fede in m n cunnuscer mai a morte. U to fratel u risusciter. E' Lazaru esc da a tomba. U cultu di Santa Marta si h spartu pi di mille anni dopu, in Provenza, l'epica di

e Cruciate, quand'elli anu contu ch a famiglia di Marta si ne era venuta st cust, M aria Maddalena a Santa Balma, Lazaru in Marseglia, Maria in Tarascone (duv'ella h a Santa Patrona di a cit). Etimolugia: da l'araeicu "marta" (donna, patrona). Nomi: Marfa, Marfenia, Marfonka, Marfoucha, Mart, Marta, Martella, Marth, Martha , Marthe, Marthena, Martie, Martita, Martje, Marty, Mat, Mattie, Mattje, Matty, Moireach, Patty. Paesi cit: Ecchisi Trascona, Castres. Litteratura: Una legenda conta ch Marta h strangulatu a Tarasca, issu dragu femina ch si manhjava i zitelli. Cf "Mireio" di Federiccu Mistral. 30.VII. Santa Ghjulietta. Santu Petru Crisologu. Ghjulietta era una veduva assai ricca ch campava in Cesarea di Cappadoce, l'attua le cit di Kaiseri, in Turchia, marturiata versu l'annu 303. A so morte h stata conta una sessantina d'anni dopu da u so paisanu, San Basiliu. Ghjulietta avia un omu d'affari ch avia sciuppatu quasi tuttu u casale si apprunt ava piglialli ci ch ne restava. Allora u messe in tribunale. Davanti u ghjudice, quellu n si pudia difende avia da esse cundannatu quand'ellu si avanz per d: "Issa donna n h dirittu di mandami in tribunale, ch ghj cristiana". E' ghjera vera ch un decretu imperiale mettia i Cristiani for di legge. U ghjudice averebbi cuntinuvatu u prucessu s Ghjulietta avia rinnegatu a so fede. Quella ricus, f cundannata esse brusgiata viva. H partuta alegra, boccarisa, per cull nantu u legnaghju cunsulendu e so amiche ch a vulianu cunsul. E fiare l'anu assuffucata senza brusgialla. E' Basiliu conta ch, duv'ellu era u legnaghju, era nata una surgente ch guaria i m alati. Etimolugia nomi: cf Ghjuliu (12 aprile). Petru h dettu "u crisologu" per via ch'ellu era assai eloquente (a parulla vene d a duie parulle greche ch volene d "oru" "discorsu"). Quand'ellu h mortu anu trovu 1 70 prediche ch'ellu avia scrittu. In u 1729, u papa Benedettu XIII l'h pruclamatu duttore di a Chjesa. Petru era natu mortu in a cit taliana di Imola (v.400-v.450). A' 35 anni, era sta tu fattu vescu di Ravenna. Etimolugia, casate nomi: cf u 29 ghjugnu. Paesi cit: Ravenna, Imola. 31.VII. Santu Gnaziu di Loiola. Gnaziu era natu l'annu 1491 in u paese bascu. Era un ufficiale navarese. Quandu Pamplona h stata accampata da l'armata francese di Francescu Primu, h statu feritu da una palla di cannone. Avia una trentina d'anni debbe abbandun l'armata. A cunvalescenza f longa. Ellu, ch virtuosu n era mai statu, si h messu tandu studi a vita di i santi. E' ghj cus ch'ellu decise di divent santu ancu ellu. E' parte per Ghjerusalemme. Stunatu di truv, in Terra Santa, tanti Magumettani, s i mette in l'idea di cunverteli. Per issa missione, li ci vulia esse prete. Allora, h vultatu in Spagna per struis si. A' Alcala Salamanca, duv'ellu passa quattru anni, h f c l'inquisizione u metten u in prigi. Dopu, per cuntinuv i so studii, parte per Parigi ci st sei anni. U 15 agostu 1534, in Montmartre, s sette f prufessione di fede religiosa per cunsa crassi a cunversione di i Musulmani di Palestina. Unu d'elli h Francescu Saveriu, un altru Spagnolu ch ser santificatu ancu ellu. Partenu per and in Terra Santa ma, in Venezia, n i lascianu imbarc si ne vanu in Ro ma. Cantanu in i carrughji per buscassi un pezzu di pane. U gruppu piglia u nome di Cumpagnia di Ghjes. E' cus nasce a Cungregazione di i Ghjesuiti. E custituzion i di l'ordine s state accettate da Paulu Terzu in u 1540. Cumportanu u votu speci ale di ubbidienza u papa. L'articulu terzu dicia ch u numeru di i frati n devia pa ss i 60, articulu ricusatu , quandu Gnaziu more, u 31 lugliu 1556, eranu digi un mi llaiu gir u mondu. In Corsica facianu tr anni ch'elli avianu apertu una casa in Bastia. Quella di Ai acciu aprer in u 1593. A chjesa di Bastia f a prima in u mondu esse dedicata Santu Gnaziu.

I Ghjesuiti anu avutu, in u mondu, una azzione religiosa, pedagogica, suciale pu litica. A' u seculu XVIII, s stati spulzati da Francia, da Spagna, da u Portugall u. A Cungregazione, suspesa in u 1773, f ristabilita una quarantina d'anni dopu. In u 1767, u r di Spagna i face arrest l'imbarca per Civita Vechja. U papa ricusa di riceveli. Allora vuculeghjanu in u mare Tirenu, fin ch Genuva accetti ch'elli sbarchinu in Corsica. N'h ghjuntu 2000 in Calvi, Algaiola Bunifaziu, un millaiu i n Aiacciu. Tandu, i porti corsi eranu occupati da i Francesi, l'affare scuntent u r di Francia ch l'avia scacciati da u so regnu cinque anni nanzu. Pasquale Paoli, capugenerale di a nazione, avia permessu ch'elli si stabilischinu in i paesi cu ntrullati da e so truppe, ma a pi parte si stetenu in e cit di u bordimare. Etimolugia: da u gr. "ignatios" (nativu, nustrale) per mezu di u nome lat. di pe rsona "Ignatius". Casate: Ignazi. Nomi: Gnacie, Gnazi, Gnaziu, Ignace, Ignacio, Ignacius, Ignatia, Ignatius, Ignaz , Ignazia, Ignazio, Ignaziu, Jnuigno, Natz, Natze, Nazerl, Nazi. Paesi cit: Pamplona, Lanzo in Piemonte. In Corsica: Bastia.

AGOSTU 1.VIII. Santu Alfonsu Maria. Alfonsu Maria di i Liguori h natu in u 1696, in Marianella, accantu Napuli. Pare ch'ellu fussi u pi grande avucatu di Napuli quandu, l'et di 27 anni, decise di fas si prete. Urdinatu tr anni dopu, campava c a povera ghjente predicava di manera es se capitu da i pi gnuranti. In u 1732, cre a Cungregazione di u Santissimu Redentore c a regula di camp cum'ell u campava Ghjes, ma f un fiascu ch, issa regula, piac pocu. A' 52 anni, face stamp a so famosa "Teolugia morale". Ista volta din, e so teurie n so micca accettate da parechji preti. A' 66 anni, accetta di esse vescu di Santa Agata di i Gotti. Era una dioccesi ch juca chjuca nimu ne vulia. Ellu ci st 12 anni. A' 79 anni, si ritira in Nocera di i Pagani. Una malatia di a lisca di u spinu l 'azzimbava u facia soffre in cuntinuvu. Campa torna una duzina d'anni, abbanduna tu, criticatu, ancu da u papa. H mortu u primu agostu 1787. Etimolugia: da u germ. "adel" (nobile) "funs" (rapidu, lestu, sempre prontu). Pu rtatu in Spagna da i Visigoti, si h spartu in tutta l'Europa. Casate: Alfonsi. Nomi: Alfonso, Alfonsu, Alonso, Alonzo, Alphonse, Alphonsine, Fons. Prutezzione: Alfonsu h u santu patrone di i cunfessori moralisti. 2.VIII. Santu Petru in Vinculi. Santu Sebbiu. A chjesa di Santu Petru in Vinculi (in francese Saint-Pierre-aux-Liens) si trova in Roma. A chjamanu din a Basilica Eudossiana per via ch'ella h stata fatta da Eu dossia, a veduva di Valentinianu Secondu, in l'annu 442, per cunserv e catene di San Petru. H una chjesa tr navate c 20 culonne doriche antiche. Ci h a bellissima to mba di u papa Ghjuliu Secondu, fatta da Michelangelo, ornata da un Mos culossale da e statue di Rachele Lia, simbuli di a vita cuntemplativa di a vita attiva. Etimolucia, casate Nomi: cf u 29 ghjugnu. Paesi cit: Roma, Bologna, Ancona, Faenza, Fano, Fiesole, Genuva, Lucca, Napuli, C olonia, Amburgu, Lilla, Louvain, Nantes, Monpellieri, Vannes, York, Sicilia, Bav iera, Boemia. In Corsica: Alata, Santu Petru di Venacu, Vivariu, Antisanti (2 lu gliu), Sarrula (1u agostu). Sebbiu, natu in Sardegna versu l'annu 290, era prete in Roma. L'annu 340, u papa u fece vescu di Vercelli, in u Piemonte. Cust campava in cumunit c d'altri preti c laichi. A so teuria era ch i preti n avianu micca da f i signori.

I strazii principionu per ellu quand'ellu fece a guerra l'arianisimu. Issa duttr ina ch negava a divinit di Ghjes, nata in l'Oriente, prutetta da l'imperatore, era in traccia di sparghjesi in l'Occidente. Dopu u cunciliu di Milanu, l'annu 355, Sebbiu f cundannatu l'esiliu. Camp in Pales tina, in Cappadocia in i deserti di l'Egittu. A' a morte di l'imperatore, in u 361, riturn in a so dioccesi duv'ellu morse u 1u agostu di l'annu 370. 3.VIII. Santa Lidia. Santu Nicudemu. Lidia campava in Grecia u seculu primu. Era marcante di porpura, issa tinta ross a fatta c certi curnetti marini ch custava tandu quasi quant' l'oru. H stata cunvert ita versu l'annu 55 da San Paulu l'Apostulu. U fattu h contu da San Lucca ch ghjer a prisente. Dice: "Imbarcaimu in Troas, ghjunsimu in Samotracia , u ghjornu dopu, in Napolis. E', d a cust, in Filippi, prima cit di isse parti di a Macedonia culunia rumana. E' ci s tetimu qualch ghjornu. "Ghjuntu u sabbatu, esciimu da a cit, andeimu vicinu u fiume, locu urdinariu di l 'orazione. "Ci simu messi pus, parlendu c e donne cust adunite. "Fr elle, ci era una certa Lidia, marcante di porpura, di a cit di Tiatiri, serva di Diu, ch stava sente. "U Signore apr u so core elle cap ci ch'ellu disse Paulu. "Dopu ch'ella f battizata, ella a so famiglia, ci preg dicendu: "S' vo mi avite ghj udicatu esse fida u Signore, entrate in casa meia stateci". E' cus fecimu." Etimolugia: da u grecu "Lydios" (nome di una regione). Nomi: Liddy, Lidi, Lidia, Lidija, Lidonia, Lika, Linoulia, Lydia, Lydiane, Lydie . Litteratura: Teresia von Bacheracht: "Lydia" (1844). Nicudemu era un Fariseu, rettore di i Ghjudei. U Vangellu secondu San Ghjuvanni conta ch, di notte tempu, Nicudemu era venutu tr uv Ghjes li avia dettu: "O Ma ! noi sapimu ch t s un duttore mandatu da Diu, ch ni p f i miraculi ch t faci s'ellu n h a Diu cun ellu". Ghjes rispose li disse: "In verit, a ti dicu, nisunu p av parte u regnu di Diu s'ell u n h natu una seconda volta". - "E' cumu si face ? disse Nucudemu. Cumu, un omu, essendu vechju p nasce ? Cumu p entre una seconda volta in u corpu di a so mamma, nasce ? E' Ghjes rispose: "In verit, a ti dicu, ch n h natu di acqua di Spiritu, n p entre regnu di Diu. Ci ch ghj natu da a carne, h carne, ma ci ch ghj natu da u Spiritu, h ritu. Allora, n ti maravigli di ci ch'o t'aghju dettu. S t, duttore d'Israel, n credi quandu ti parlu di e cose di a Terra, ch ne ser quandu ti parleraghju di quelle di u Celu !". A' a Nuvale d'Alisgiani, u 3 agostu celebreghjanu a festa di Satu Stefanu Primu, papa (258-260). 4.VIII. Santu Ghjuvan Maria Vianney. Vianney h natu in Dardilly, accantu Lione, l'8 maghju 1786. A' 10 anni, un prete li ampara appena leghje. In u 1809, Napulione avia bisognu di suldati p a guerra di Spagna furzava a cuscr izzione. Per n parte, Vianney si mette a machja ci st quatordeci mesi. Dopu, entre u seminariu. Dui anni dopu u ci caccianu. A'29 anni, malgradu a so gnurantit, u facenu prete quellu ch li avia datu appena d 'istruzzione u si piglia cum' vicicuratu. Tr anni dopu, h numinatu in Ars, un paiso lu di 230 abitanti 35 chilometri di Lione. Cum' predicadore, u "cur d'Ars" n valia nunda, ma cum' cunfessore era u primu. I pec cadori surtianu da u cunfessiunale c a pace di Diu. In pi, curria a vuciata ch'ell u facia i miraculi. In Ars, dopu u 1830, ghjunghjianu millaie millaie di pelegri ni Vianney passava da dodeci diciottu ore ghjornu in cunfessiunale. H mortu in Ars, l'et di 73 anni. Avia campatu manghjendu pane asciuttu pomi bullit i. H statu beatificatu in u 1905 canunizatu in u 1925.

5.VIII. A Madonna di e Nevi. Santu Abele. Cultu antichissimu, postu ch'ellu data da l'epica rumana, istituitu in a seconda medit di u seculu quartu c a custruzzione di a chjesa Santa Maria Maggiore in Rom a, a festa di a Madonna di e Nevi si cunfonde c quella di a Madonna di u Presepiu c a Madonna di e Grazie, festighjata in Calinzana u 5 agostu. A' u Medievu, a Madonna di e Nevi era a santa patrona di a pieve di Brandu. Si p omu dumand s'ellu ci h una lea tr issa festa e "nevere", isse cisterne duve d'inver nu si imbuttava a neve per vendela d'estate, din c l'industria di u ghjacciu ch esi te ancu oghje. Oghje, a Madonna di e Nevi h festighjata a bocca di Bavella. C a scusa d'av fattu piant l'Arabi Pittavu (l'attuale Poitiers), di av salvatu l'Eur opa da l'Islam, Carlu Martel si impatrunia di i beni di a Chjesa. Per ellu, una manera di arricchissi era di numin veschi ch accettavanu di sparte. A' un certu Mi lone, vescu di Trevi, li dete ancu una seconda diocecsi, micca di e pi povere, qu ella di Remi (l'attuale cit di Reims) dopu avenne scacciatu u titulare. Dopu a morte di Carlu, in l'annu 741, Peppinu, u figliolu, dumand San Bonifaziu d i rifurm a chjesa di a Gallia. U vescu di Magonza dete a dioccesi di Remi Abele, un frate scuzzese ch avia fattu e so prove in i paesi di u Nordu. A decisione f ac cetta da Peppinu u 2 marzu di u 774, da u papa u 22 ghjugnu. Per disgrazia, u papa era luntanu, Peppinu facia a guerra for di e fruntiere Bon ifaziu avia u so da f in altr. Allora, Milone persecut Abele. Pruv ancu fallu tumb. Dopu dui o tr anni, Abele, ch n era omu difendesi, si ne vult in Belgica da duve ell u era venutu. Etimolugua: da l'Ebreu "hebel" (soffiu, ansciu evanescente; figliolu). Nomi: Abeau, Abel, Ablard, Abele, Abelin, Abelle, Nab. 6.VIII. Trasfigurazione di Ghjes Cristu. U Beatu Tavianu. I Vangelli di Marcu, Lucca Matteu contanu ch Ghjes, essendu cullatu nantu un altu monte, u monte Tabor, c Petru, Ghjacumu Ghjuvanni, f trasfiguratu. A so vestura h d iventata risplendente bianca cum' neve, pi bianca ch nisuna bucata l'abbia pussuta imbianc. Tandu, affacconu Elie Mos, si messenu ragiun c Ghjes. E' vense un nuvulu, da u nuvulu vense una voce ch disse: "Questu h u mio dilettu f igliolu: ascultatelu". I tr apostuli, guardendu in tornu, n videnu nunda. Un' ci era altru ch Ghjes cum' qua nd'elli eranu ghjunti. Falendu da a muntagna, Ghjes li disse di n parlanne nisunu fintantu ch u figliolu d i l'omu n sia risuscitatu fr i morti. Tavianu h natu versu l'annu 1060, in Quingey, dipartimentu di u Doubs. Era figlio lu di Ghjilormu Secondu, conte di Burgogna. Unu di i so fratelli h statu papa da u 1119 u 1124 c u nome di Calistu Secondu. Un altru era arcivescu di Besanon. Tavianu si vulia f frate, ma u babbu avia decisu di lascialli u cuntatu di Burgog na u mand ampar u Dirittu l'Universit di Bologna. Finiti i studii, invece di rientre, si ne st cul cum' prufessore. Avia 27 anni quandu u babbu, ch sentia ch'ellu avia pi pocu camp, u manda chjam. Per istrada, Tavianu ampara ch u babbu era mortu. Invece di raghjunghje a Burgogna, duv'ellu averebbi avutu tutti l'onori, pianta in a cit lombarda di Pavia si ne en tre in un cunventu. Ci st 42 anni, preghendu studiendu a parulla di Diu. H mortu u 6 agostu 1132. Vinti mesi nanzu, l'avianu ubligatu di accett a piccula d ioccesi di Savona, accantu Genuva, una dioccesi ch nimu ne vulia. Etimolugia: da u lat. "octavius" (ottesimu. Nome datu l'ottesimu figliolu. Casate: Ottavi, Ottaviani, Taviani. Nomi: Octaaf, Octave, Octavia, Octavian, Octaviana, Octavie, Octavien, Octavienn e, Octvio, Octavius, Octavus, Oktav, Oktavi, Oktavia, Oktaviane, Oktavius, Oktavi usz, Ottavia, Ottaviano, Ottavianu, Ottavio, Ottaviu, Tava, Taviana, Tavianu, Ta vie, Tavy. 7.VIII. Santu Gaetanu. Santu Dunatu. Santu Sistu. Gaetanu h natu in a cit taliana di Vicenza versu l'annu 1480. U babbu, conte di Ti

enne, avenduli compru una carica di capucancelieru apostolicu, Gaetanu f 13 anni secretariu u Vaticanu, da u 1504 u 1517. Quasi tuttu ci ch'ellu h vistu in Corte d i Roma, era cuntrariu u Vangellu. Allora volse f a prova di camp cum' Ghjes. A' 36 anni, h fattu prete, ma st parechji anni avanti di d a so prima messa, cunvin tu ch'ellu era di n essene degnu. L'annu dopu, perde a mamma. D u so casale i poveri, si ne v da u Vaticanu , durante sei anni, gira da Vicenza, Verona, Venezia, assistendu i disgraziati, spazzendu l'uspidali, curendu i malati. Gaetanu h unu di quelli ch, nanzu u cunciliu di Trento, pruvonu rifurm a Chjesa tal iana per francalla da u Prutestantisimu. In u 1524, c u so amicu Ghjuvan Petru Ca raffa, u futuru papa Paulu Quartu, creanu a Cungregazione di i Teatini, cleri re gulari vestuti cum' i seculari, for di ch'elli purtavanu calze bianche. Accettava nu a limosina, ma mai a dumandavanu. H mortu in Napuli u 7 agostu 1547, stracquatu nantu cenere, preghendu u Signore d i falli pate e suffranze di a Crucifissione dumandendu i cunfratelli di lampallu in l'arca. Etimolugia: da u lat. "Caietanus" (di a cit di Caieta, oghje Gaeta). Casate: Gaetani. Nomi: Caetano, Cajetan, Gatan, Gaetana, Gatane, Gaetano, Gaetanu, Gaitana, Gaitanu , Kajetan. Paesi cit: Napoli, Poggio, Mirteto. Dunatu era un nobile natu versu l'annu 592 allevatu in l'abbazia di Luzzovium (l 'attuale Luxeuil). Fattu vescu di Vesonzio (l'attuale Besanon) 33 anni, ci stete sinu a morte l'et di 68 anni. In Vesonziu, a mamma di Dunatu avia fattu un munasteru p e donne. Ghj ellu ch scris se a regula, una regula terribile. Per esempiu, a sora ch parlava durante i pasti ricevia sei staffilate. In issu cunventu pudianu riceve l'omi, ma era difesa di dalli manghj per ch'elli n a si allonghinu. Etimolugia: da u lat. "donatus" (datu da Diu). Casate: Donati. Nomi: Donat, Donata, Donatella, Donatien, Donatienne, Donatio, Donato, Donatu, D onella, Donelle, Donetta, Donna, Dunata, Dunatu, Dunaziana, Dunazianu. Sistu Secondu, un Atenese, papa in l'anni 260 261, h statu tombu da a pulizza c se i di i so sette diacuni, allora ch'elli celebravanu una ceremonia clandestiana i n u cimiteriu di a via Appia. U settesimu, diacunu tesorieru, era San Lurenzu, t ombu quattru ghjorni dopu. Etimolugia: da u grecu "xustos" ( lisciu), cunfusu c u latinu "sextus" (sestu). Casate: Sisti. Nomi: Sista, Sisto, Sistu, Sixt, Sixta, Sixte, Sixtina, Sixtine, Sixtus, Xiste. 8.VIII. Santu Dumenicu. Dumenicu h natu versu l'annu 1170, in Spagna, Calaruega, accantu Burgos. A' 35 anni, era canonicu in Osma. Ellu u so vescu partenu p u Danimarca. U r di Ca stiglia i mandava pigli una principessa per maritalla c u figliolu. Per istrada, a mparanu ch a principessa era morta, si ne vanu in Roma. U papa i manda in u Ligua docca per cristianiz i Cattari. Era un pezzu ch i papa mandavanu missiunarii legati in issu paese duve a duttrina cattara si sviluppava vista d'ochju. Dumenicu, pigli cun ellu qualch prete princi pi predic, tene cunferenze cuntraditorie. In dernu. I Cattari n si lasciavanu cunvi nce da e belle prediche di Dumenicu. Allora, Nucenziu Terzu pigli a decisione di sterpalli, fenduli, da u 1208 u 1213, una guerra orribile. C i so preti, Dumenicu crea l'Ordine di i Frati predicadori, chjamati, pi tardi, f rati di San Dumenicu o Duminicani. A Cungregazione h stata ricunnusciuta in u 121 5 da u Cunciliu lateranu. Dumenicu h mortu sei anni dopu, u 6 agostu 1221. Tandu, in tutta l'Europa n ci era micca 225 preti ch fussinu duttore in teolugia. Cinquanta anni dopu ci ne era 70 0, nunda ch in l'Ordine di San Dumenicu. In Corsica, i Duminicani n anu avutu ch un cunventu, quellu di Bonifaziu, fundatu in u 1270, c una bellissima chjesa gottica, un generu di architettura assai scars u in l'isula. In altr, mancu una chjesa h dedicata San Dumenicu.

In u 1605, l'Inquisitore era un Duminicanu. Si h stabilitu in Santa Maria di Lota , san Ghjacintu, una custruzzione diventata un uspiziu in u 1659. I Duminicani s vultati in Corsica u seculu XIX. A cumuna di Curbara l'h datu l'anz ianu cunventu franciscanu ch'ella avia compru 18 anni nanzu. In u 1859, ci avian u apertu un cullegiu, ma u Cunsigliu accademicu h datu ordine di chjudelu. Dopu, u cunventu h servutu p u nuviziatu internaziunale, di stabilimentu di riposu di st udii, di centru di furmazione p e missioni di Oriente. Etimolugia: da u lat. "dominicus" (ch appartene u Signore). Casate: Dominici, Dominichetti, Minichetti, Miniconi. Nomi: Doma, Domenica, Domenico, Domien, Dominga, Domingo, Domingos, Domini, Domi nic, Dominik, Dominika, Dominikus, Dominique, Domnika, Dumenica, Dumenicu, Menic a, Menicu, Mingo, Mini, Minichettu, Minicone, Minkes, Nika, Nikoucha., Paesi cit: Bologna, Tolosa. In Corsica: Bonifaziu. 9.VIII. I Santi Ghjulianu, Marcianu cumpagni. Per quattru seculi, i frati di a Chjesa latina cantavanu a prima ora u Martirolo gu rumanu. Un passu di issu Martirologu dicia: "In Custantinopuli, l'imperatore Leone, ch disprezzava a religione, fece tortur sc ap i santi martiri Ghjulianu, Marcianu ottu altri, per av messu a figura di u Salv adore nantu a porta di bronzu." I calindarii grechi russii danu i nomi di l'ottu: Alesiu, Ghjuvanni, Demetriu, G hjacumu, Foca, Leonzu, Petru Maria. L'imperatore incausatu da u Martirologu h Leone Terzu, l'Isauricu, imperatore d'O riente da 717 741. Bonu amministratore, h ricustituitu l'armata, urganizatu e fin anze publicatu un codice civile. H resistitu l'Arabi ch accampavanu Custantinopuli , salvendu cus u mondu cristianu. Allora, perch issu omu h cunsideratu cum' un mostru d'impiet? H ch, da 726 728 h pub atu decreti ch difendianu l'adorazione di e figure sante. A Chjesa rumana h santificatu e vittime di a guerra di e figure. Certe s state inv entate. Dicianu ch serebbi u casu di Ghjulianu, Marcianu cumpagni. Ma, in l'869, averebbinu scuparte e so osse accatastate una voce falata da u celu citava i nom i di i dece martiri. Allora, ancu si issi nomi s falzi, issi martiri riprisentanu tutte e vittime di e persecuzioni iconoclastiche ch duronu dui seculi. Etimolugia, casate nomi: Per Ghjulianu, cf Ghjuliu, u 12 aprile; per Marcianu, c f Marcu, u 25 aprile. 10.VIII. Santu Lurenzu. Lurenzu h statu scapatu in Roma u 10 agostu di l'annu 258. Tr ghjorni nanzu, l'imp eratore Valerianu avia fattu scap u papa Sistu Secondu sei diacuni per via ch'ell i facianu ceremonie secrete in un cimiteriu. Ci era un settesimu diacunu ch si ch jamava Lurenzu ghjera tesurieru di issu gruppu di Cristiani. Li dettenu quattru ghjorni per ch'ellu porti u tesoru di a so chjesa. Vult u quartu ghjornu c unipochi di stroppii: "Eccu e nostre ricchezze. Dite l'imp eratore ch'ellu ne abbia cura, ch n seremu pi qu per aiutalli". A legenda dice ch Lurenzu era statu cundannatu esse arrustitu vivu. U messenu nan tu una grande brasgera. E' ellu, una stonda dopu, averebbi dettu: "Vultatemi, ch, da un latu, s abbastanza cottu". Lurenzu f, un tempu, u martiru u pi celebre di a cristianit. A' u seculu quartu u c elebravanu quant' Petru Paulu. Elli tr eranu i santi patroni di Roma, duv'ellu ci era, u Medievu, 34 chjese in l'onore di Lurenzu. Etimolugia: da u lat. "laurus" (lauru, legnudoru); o da "Laurentum", antica cit v icinu Roma. Casate: Lorenzi, Lorenzetti, Lorenzini, Lorenzoni, Renzi. Nomi: Labhras, Labhruinn, Larrance, Lars, Lary, Laura, Laure, Laureano, Laurat, L aureen, Laurel, Laurena, Laurence, Laurene, Laurens, Laurent, Laurentin, Laurent ine, Laurenz, Laurenza, Laurenzu, Lauretta, Laurette, Lauriane, Laurianne, Lauri das, Laurie, Laurina, Lauritz, Laury, Lavr, Lavra, Lavrenti, Lavria, Lawrance, L awrence, Lawry, Lawry, Lencho, Lewerentz, Lhr, Lns, Lora, Lorans, Loren, Lorentz, Lorenza, Lorenzo, Loretta, Lori, Lorin, Lorinda, Loritta, Lorna, Lorrie, Lortz, Lourens, Louwine, Louwra, Lurenza, Lurenzu, Oretta, Renske, Renzo, Rienzo, Zenzo

. Paesi cit: Albe, Cuneo, Ancona, Chiavenna, Viterbo, Lugano, Norimberga. In Corsic a: Ampriani, Belvedere, Bilia, Campu, Lama, Murzu, i Peri, u Petrosu, a Sarra di Fiumorbu, Tralonca, San Lurenzu di Vallerustie. Pruverbii: San Lurenzu gran calura, Sant'Antone gran friddura, l'una l'altra poc u dura. Vucabulariu: E stelle cadente (in francese, "les toiles filantes") s dette in Cors ica: e lagrime di San Lauru o di San Lurenzu. 11.VIII. Santa Chjara. Chjara (o Chilara) h nata in Assisi l'annu 1193. Campava in un palazzu n li mancav a nunda. A' 18 anni, si ne fughje da a casa paterna purtendusi cun ella a cugina Pacifica. Si ne vanu a Purziuncula, duv'ellu campava San Francescu. Era in a nu ttata di a dumenica di l'Ulivu di l'annu 1212. Francescu li taglia i capelli, a veste di saccu, riceve i so voti munastichi. Ve nia di nasce a Cungregazione di e Povere Donne, ch'elli chjameranu, pi tardi, e s ore di Santa Chjara. A cumunit si stabilisce in San Damianu d'Assisi , in pocu tem pu, si sparghje in tutta l'Europa. A' Chjara li piacianu a musica e belle prediche. Benedia u Signore di av fattu u mondu cus bellu. Ogni dopumeziornu meditava a Passione di Ghjes... pianghjia. Francescu d'Assisi a chjamava: "a mio piccula pianta spirituale". Li avia prumes su di and truvalla dopu mortu. U ghjornu di l'interu, u corteu face una svolta pa ssa davanti San Damianu. A cascia h purtata una stonda in a cappella di e rinchju se, aperta. Chjara pobbe copre di basgi e di lagrime a salma di quellu ch'ella t enia tantu caru. H morta l'11 agostu 1253. Avia una sessantina d'anni. L'anu intesa ch parlava da p er ella. Dicia: "Vaitine in pace, ch a strada ch t ai seguitatu era a bona". - "A' quale parlate?", li dumandonu. - "Parlu a mio anima"... spir. Etimolugia: da u lat. "clarus" (celebre, illustru). Nomi: Chara, Chilara, Chjara, Claartje, Clair, Claire, Clairette, Clara, Clarenc e, Clarent, Clarette, Clarie, Clarinda, Clarine, Clarissa, Clarisse, Clarita, Cl aro, Clarrie, Klaar, Klara, Sorcha. Paesi cit: Assisi. Prutezzione: Chjara h a santa patrona di u persunale di Televisione. A preganu pe r av u bellu tempu. 12.VIII. Santa Ilaria. Ilaria h a figliola di Santa Afra. A mamma l'avia cunsacrata Venere, vene d ch'ella ne avia fattu una prustituta. Si s cunvertite inseme. Un ghjornu ch Ilaria pregava nantu a tomba di a mamma, i pagani l'anu liata una c ulonna anu picciatu focu i so vistiti. H morta brusgiata viva. Etimolugia: da u lat. "hilaris" (alegru). Nomi: Allaire, Glares, Guilarka, Hilaire, Hilaria, Hilarie, Hilarius, Hilary, Hi llary, Hillery, Ilar, Ilari, Ilaria, Ilarion, Ilarione, Ilariouchka, Ilariu, Ila rka, Klres, Lariocha. 13.VIII. I Santi Politu Cassianu. Politu campava u seculu terzu, l'epica di i papa Ziffirinu (203-220), Calistu (2 21-227), Urbanu (227-233) Punzianu (233-238). Era un vescu ch interpretava a duttrina cristiana a so manera. In disaccordu c u p apa l'altri veschi, si era fattu eleghje papa da quelli ch pensavanu cum' ellu. Si p d ch'ellu f u primu antipapa di a Chjesa catolica. L'imperatore Massiminu (235-238), ch persecutava i Cristiani, mand u papa Punzianu l'antipapa Politu travagli in e minere di Sardegna. Cust, i dui omi diventonu ami chi. S morti tramindui da a miseria i gattivi trattamenti. U papa Fabianu (240-253) h fattu vene e salme in Roma l'h sepolte c tutti l'onori d evuti i martiri, quella di Punzianu u cimiteriu di Calistu, quella di Politu u c imiteriu di a via Tiburtina.

Etimolugia: da u gr. "hippos" (cavallu) "lutos" (dumadore). Nomi: Hippol, Hippolit, Hippolyte, Ippolita, Ippolito, Polita, Politu. Paesi cit: Arghjusta Muriccia, pieve di Cruscaglia, Olmiccia, pieve d'Attal, e Val le di Campulori (a chjesa di Santu Politu essendu distrutta, li anu fattu un alt are in una assida di quella di San Cristina). Prutezzione: Politu h u santu patrone di i guardiani di prigi. Omu si p dumand perch Cassianu h assuciatu Politu, ancu si elli s stati marturiati u listessu annu. Cassianu era maestru di scola prufessore di stenografia. Arrestatu cum' cristianu , ricus di rinunci a so fede. U ghjudice li fece li e braccie daretu u spinu u mess e in manu i so elevi. Quelli, c i spinzoni ch servianu incide e tavulette di cera, scrissenu parulle frase nantu a so pelle anu finitu per tumballu. Etimolugia: da u lat. "cassius" (poveru, privu). Nomi: Cassiano, Cassianu, Cassien, Cassienne, Cassio, Cassius, Kassia. Paesi cit: Bonn. Prutezzione: stitutori, scrittori. 14.VIII. Massimilianu. Massimilianu Kolb era un franciscanu polaccu natu in u 1894. Era un sapiente in f isica, in filosufia, in teolugia , soprattuttu, avia u geniu di l'urganisazione. Superiore di un cunventu accantu Varsavia, ne avia fattu u pi grande cunventu di u mondu. In issu cunventu, Massimilianu avia creatu, in u 1927, una casa d'edizione. In 3 9 ci travagliavanu 600 frati ch stampavanu un ghjurnale (10.000 esemplarii) una r ivista mensile (750.000 esemplarii). Avianu ancu un emettore radiu. U cunventu a via una strada ferrata c una stazione avianu da custru un campu d'aviazione quand' ella schjatt a seconda guerra mundiale. Arrestatu da l'Alemani, u patre Kolb h statu mandatu u campu d'Auschwitz. L'anu to mbu u 14 agostu 1941. Si era sustituitu unu di i so paisani cundannatu morte, un omu maritatu affigliulatu. H statu canunizatu in u 1983. Etimolugia: da u lat. "maximus" (u pi grande). Casate: Massimi. Nomi: Maksim, Maksima, Maksimiane, Maksis, Massima, Massimiana, Massimianu, Mass imiliana, Massimiliano, Massimilianu, Massiminu, Massimu, Max, Maxia, Maxie, Max im, Maxima, Maxime, Maximiano, Maximianus, Maximilian, Maximiliana, Maximiliano, Maximilianus, Maximilien, Maximilienne, Maximille, Maximin, Maximino, Maximo, M aximus, Miksa. 15.VIII. Santa Maria Assunta. A morte l'ascenzione in Paradisu di u corpu l'anima di Maria Vergine era digi cel ebrata in tuttu l'Oriente quandu l'imperatore Mauriziu (590-601) scelse a data d i u 15 agostu. Malgradu issa scelta, a celebrazione n si h sparta in Occidente ch p i tardi. F u cunciliu di Magonza ch, in l'813, decise di festighj Santa Maria Assunt a in tuttu l'imperu di Carlumagnu. Nomi: Assunta. Paesi cit: in Corsica, h festa patrunale o cumunale in 68 cumune. Si capisce cus ch a cunsulta di ghjennaghju 1735 abbia messu a Vergine Maria nantu a bandera naziu nale. Da u 1805 u 1815 da u 1853 u 1870, anu festighjatu un Santu Napulione. In u Martirologu rumanu, santu ch abbia issu nome n ci ne h, ma quandu Napulione Bo naparte f cunsacratu imperatore, bisugnava una festa naziunale degna di l'imperu. Anu cercu anu trovu un San Neopolus, marturiatu u seculu quartu, ne anu fattu u n Santu Napulione. Restava sceglie u ghjornu. Anu sceltu u 15 Agostu data di nas cita di l'imperatore. 16.VIII. Santu Roccu. Roccu era natu in Mompellieri una ottantina d'anni dopu a creazione di a famosa facult di medicina. A' l'et di 20 anni, orfanu di babbu di mamma, parte in Roma cu m' pelegrinu, dopu av fattu duie parti di a so furtuna: una a d i poveri, l'altra a

d un ziu per ch'ellu a facci fruttific. Nantu a strada di Roma, Roccu si arrestava duv'ella ci era una epidemia, curava i malati, ancu i guaria fendu u segnu di a croce. In Roma, ci st parechji anni. Quand'ellu riparte, avia chjappu a pesta si rifugie ghja in una furesta per franc a ghjente di issa malatia appigliaticcia. Cust, sere bbi mortu di fame ma, tutti i ghjorni, un cane li purtava un pane. Roccu ghjunghje in Mompellieri, guvernata da u ziu, quandu, in cit, ci era a guer ra civile. Passa per un ribellu, l'arrestanu. Era talmente malandatu ch, n u ziu, n nisun altru u ricunnosce. E' ellu n si face cunnosce. U mettenu in prigi duv'ellu more cinque anni dopu, versu l'annu 1327. Dicenu ch a mammone h ricunnusciutu u cadaveru per via ch, nantu u pettu, Roccu avi a una brama di vinu in forma di croce. Etimolugia: forse da u germanicu "hroc" (riposu), o da u lat. "rocca" (scogliu). Casate: Rocchi, Rocci, Rocchelli, Rocchetti, Rocchini, Roccardi. Nomi: Roc, Rocco, Roccu, Roch, Rocho, Rochus, Roho, Roque, Rucchellu. Paesi cit: Parma, Venezia, Mompellieri. In Corsica: Aiacciu, Letia, Meria, u Muca le, Occiglioni, Petraserena, u Pianu, a Ziglia. Detti pruverbi: H San Roccu ch brusgia Chjatra (?). 17.VIII. Santu Ghjacintu. Santu Liberatu cumpagni. Ghjacintu era un frate duminicanu polaccu. Era natu in un castellu di a Sassonia in u 1185. H mortu in Craccovia in u 1257. Di famiglia ricca, avia fattu studii in Parigi in Bologna. Si h fattu frate 33 anni, quandu, in Roma, scuntr San Dumeni cu ch li dumand di f cunventi duminicani in u so paese. Etimolugia: da u gr. "hyacinthos" (ghjacintu, u fiore. Era u nome di un persunag iu di a mitolugia cambiatu in fiore da Appollu). Casate: Giacinti. Nomi: Ghjacinta, Ghjacintu, Hyacinth, Hyacinthe, Hyaco, Hyazinth, Jacinte, Jacin the, Jacynth, Yacus. Paesi cit: Polonia. In l'annu 484, facianu una cinquantina d'anni ch i Vandali occupavanu a pruvincia rumana d'Africa u so r avia decisu di f smarisce i veschi i frati catolichi ch imp edianu u populu di accett l'Arianisimu. Liberatu era l'abbate di u munasteru di Capse, in Tunisia. L'anu arrestatu c u di acunu Bonifaziu, i sottudiacuni Rusticu Servu i frati Rugatu, Settimu Massimu. L'anu messi c carchi di legne nantu un tavulacciu ch'elli anu lampatu in mare. An u zingatu focu, ma u focu si h spintu. Un' avendu riesciutu f picci e legne, anu am mazzatu quelli disgraziati colpi di rame. 18.VIII. Santa Lena. Lena era una bella zitella di una quindecina d'anni, intelligente, brava. Era se rva in una osteria, quandu u centurione Custanziu Clore ne fece a so cuncubina. Ebbenu un figliolu, Custantinu, u futuru imperatore, natu in Serbia versu l'annu 272. Anu campatu inseme una vintina d'anni quandu Custanziu ebbe u cumandu di a Galli a (avanti di divent imperatore) a si lasci per spus una principessa imperiale. Li d ete quantunque di ch camp. Quandu u figliolu divent imperatore, Lena avia una cinquantina d'anni. Custanziu li dumand di venesine in Roma li fece un palazzu magnificu. Camp torna una vintina d'anni, colma d'onori. Avia u titulu d'Augusta a so testa era stampata nantu e munete c un diadema imperiale. Un' si s s'ella h a mamma ch h cunvertitu u figliolu a religione cristiana, o u figl iolu ch h cunvertitu a mamma. Un annu o dui nanzu di more, Lena and u paese di Ghjes, visit a grotta duv'ellu era natu, quella duv'ellu predic, quella duv'ellu f sepoltu. Nantu ugnuna fece f una c hjesa: a basilica di a Nativit in Bettelemme, quella di l'Ascenzione i cima di u monte Olivetu, quella di a Risurezzione vicinu u calvariu. Dopu, Lena and in Turchia morse in a cit di Nicomedia, in 327 o 328. A salma h stat a purtata in Roma u sarcofagu esiste sempre u Vaticanu. Etimolugia: da u gr. "l" (spampillante cum' u sole).

Nomi: Aliona, Alionka, Eileen, Eilidh, Elaine, Elane, Eleanore, Elena, Elenore, Elonore, Eline, Elinor, Elinore, Elioussa, Ellen, Ellen, Ellyn, Elna, Elyn, Hlaine , Helen, Helena, Hlne, Helenius, Helenus, Helina, Hilchen, Ileana, Ilonca, Lana, Le en, Leentje, Lena, Lenac, Lenchen, Leni, Leonora, Leora, Liengen, Lora, Lora, Lor e, Nell, Nellchen, Nellette, Nelliana, Nellie, Nelly, Nora, Oliona. 19.VIII. Santu Ghjuvanni Eudes. Ghjuvanni Eudes h un santu di Normandia natu in u 1601, mortu, Caen, u 19 agostu 1680. Era u figliolu di un chirusgicu ch l'avia mandatu a scola di i Ghjesuiti. A ' 22 anni, si era fattu frate oraturianu in Parigi. Era un grande oratore. In a so vita, h fattu, da pi menu, 115 missioni, ugnuna di dui mesi mezu, a mane, fendu una predica, dopumeziornu spieghendu a duttrina cristiana. A' l'epica, a situaz ione religiosa di a Francia era pocu bona. H scrittu ch u populu "avait remplac la foi par la sorcellerie et la superstition", ch i signori "donnaient l'exemple de tous les vices", ch i preti "taient ignorants et souvent corrompus, abandonnant le ur troupeau ds qu'apparaissait la peste ou une pidmie". Per purtacci rimediu, h creatu a Cungregazione di Ghjes Maria , per ricuper ci ch'ell u chjamava "les filles perdues", h fattu l'Istitutu di a Madonna di a Carit. Etimolugia, casate nomi: Cf Ghjuvanni (27 dicembre). 20.VIII. Santu Bernardu. Bernardu h natu versu l'annu 1090 in Burgogna. A' l'et di 22 anni, si h fattu frate in l'abbazia di Cteaux (in l'attuale dipartimentu dia Cte-d'Or). L'abbazia era in traccia di viutassi. Bernardu ci fece entre un ziu, quattru fratelli, vinticinq ue amichi, f una risurrezzione. Tr anni dopu, fonda a famosa abbazia di Clairvaux (in l'attuale dipartimentu di l'Aube). In pocu tempu, a cungregazione h 700 frati , u cunventu, 68 succursale. Quand'ellu more Bernardu, u 20 agostu 1153, succurs ale in Europa ci ne era 400. Bernardu era un omu malaticciosu ma, tutte e mani, era cum' s'ellu risuscitava. H scrittu parechji libri, millaie di lettere, pi di trecentu prediche. Avia a sapie nza l'aiutu di u Spiritu Santu. Sei anni nanzu di more, urganizeghja a seconda Cruciata. Avia ricunciliatu u r di Francia l'Imperatore, avia infiaratu tutta a nubilt d'Europa l'avia decisa f a gu erra i Turchi. F un disastru. I capi di l'armata, per istrada, n avianu cessatu di liticassi. S vultati dui anni dopu senza nisuna vittoria. Forse ch Bernardu h avut u u tortu di n parte cun elli. A l'anu d'altronde rimpruverata si n'h mortu c u rim orsu di n av compiu a so vita in piena gloria. Etimolugia: da u germanicu "bern" (orsu) "hard" (duru, curaggiosu). Casate: Bernardi, Bernardini, Debernardi, De Bernardi, Berni, Bernini, Nardi, Na rdini. Nomi: Banrd, Barnard, Barnet, Barney, Barnhard, Bnard, Benno, Berend, Bernadin, B ernard, Bernarda, Bernarde, Bernardette, Bernardina, Bernardine, Bernardino, Ber nardinu, Bernardo, Bernardu, Bernd, Bernie, Nadette. Paesi cit: Burgogna. 21.VIII. Santu Cristofanu. Santu Lussoriu. Cristofanu era un colossu di 4 metri. Era natu in Chanaan. Era tantu goffu ch u c hjamavanu Reprobu. A so faccia paria un musu di cane. Facia u suldatu in l'armata di Filippu di Lidia ch, u seculu terzu, pussedia u pi grande imperu d'Oriente. A so smania era di serve l'omu u pi putente di a Terra. Un ghjornu h vistu Filippu spaventatu per av intesu u nome di Satanassu. Allora, s i h dettu: "Ci deve esse qualchidunu pi putente ch Filippu". E' ghj partutu circ u di avule. L'h trovu, ghj diventatu u so servu. Eccu ch passanu davanti una croce. E' u diavule si mette fughje. Ellu pensa: "Ci deve esse pi putente ch u diavule". Un rimitu li spieg ch l'essere u pi putente era u Cristu. Si truvavanu accantu un f iume tumultuose. - "Nimu u p pass - disse u rimitu. T ch si grande, avereste da purt nantu e to spalle quelli ch u volenu franc". E' cus fece.

Un ghjornu purtava un zitellu, quellu zitellu pisava pi ch i grandi. Assai di pi. G hjunti nantu l'altra sponda, disse: - "Mi paria di av u mondu nantu e mio spalle". - "Altru ch u mondu - disse u zitellu. Purtave quellu ch l'h creatu. Eiu s u r ch t ci cave. Oramai n ti chjamerai pi Reprobu, ma Cristofanu, quellu ch porta Cristu. Ciot ta u bastone in terra. E' u bastone si cupr di frasche datteri. Vistu issu miraculu, cap ch avia trovu u so patrone. E' si fece cristianu. L'arrestanu, u chjibbanu c vincule in ferru, u lampanu in u focu, li mettenu nant u u capu un cascu infiaratu, senza riesce tumballu. Li tiravanu frezze e frezze passavanu accantu. Finalmente l'anu tagliatu u capu. Era u 25 lugliu di l'annu 2 51. Nanzu di more, pregava u Signore di franc i Cristiani da i diavuli, a grandin a, a pesta a fame. Etimolugia: da u gr. "khristos" (u Cristu) "phoros" (ch porta). Casate: Cristofani, Cristofari, Cristoffari, Cristofini. Nomi: Chris, Christophe, Christopher, Chrystal, Cristobal, Cristof, Cristofanu, Cristoforo, Dofig, Kester, Kristof, Kristofer, Kristofor, Toffel, Tffel. Paesi cit: Gallarate. Prutezzione: i viaghjadori ( pedi, cavallu o in vittura); i messageri. Arte: San Cristofanu u riprisentavanu davanti e chjese c statue gigante. A' l'ent rata di cattedrale di Strasburgu, ci ne era una di dece metri. Dicianu ch e giuva notte ch riescianu strufinalli u nasu truvavanu maritu nanzu ch'ellu passi l'annu . San Lussoriu h un santu sardu, assuciatu qualch volta San Gavinu. Nantu a so tomba avianu fattu una chjesa. U nome si h trasfurmatu in Lussurgiu. I Pisani, grandi amatori di reliquie, si avianu pigliatu e so osse. In Pisa, San Lussoriu h diventatu San Russore. Lussoriu serebbi statu un suldatu ch si h cunvertitu u Cristianisimu dopu av lettu a Bibbia , soprattuttu, i Salmi. U prefettu Delasiu u fece scap accantu u Foru Tra jani, l'attuale Fordungranu. Paesi cit: Vignale (festa patrunale) Zicavu. 22.VIII. Santu Fabriziu. Santu Sinfurianu. Di Fabriziu, n si s nunda. Era forse un Spagnolu di Toledu. L'anu messu in u Marti rologu rumanu in u 1584. Etimolugia: da u lat. "faber" (artigianu, stazzunaru) Casate: Fabri, Fabbri, Fabrizi, Fabrizzi, Fabrizy. Nomi: Fabri, Fabrice, Fabricia, Fabriciano, Fabricianu, Fabricien, Fabricio, Fab ricius, Fabritius, Fabrizia, Fabrizio, Fabriziu,Favre, Fvre. Litteratura: Stendhal, "La Chartreuse de Parme" (libru ch avia messu a moda u nom e di "Fabrice"). Sinfurianu campava u seculu secondu, o terzu, n si s. Era un giovanu Gallu, struit u, ch appartenia una di e scherse famiglie cristiane di a cit d'Augustudunum, l'at tuale Autun in u dipartimentu di a Sane-et-Loire. H mortu per essesi risu di a dia Cibele, figliola di u Celu, sposa di u Tempu, ma mma di Giove, di a Terra di l'Agricultura, un ghjornu ch'elli purtavanu a so sta tua in prucessi. L'anu inculpatu di sacrilegiu messu in prigi. U ghjudice h circatu di ragiunallu, ma ellu cuntinuv mantene ch a statua era una trappula di u demoniu . Quand'elli u purtavanu per taglialli u capu, a mamma, da nantu i rampali, strida va: "Curaggiu u mio figliolu. Un' abbie u rigrettu di lasci istu mundacciu ch ai d a entre in l'eterna vita". 23.VIII. Santa Rosa. Rosa h una santa di u Per, nata in Lim u 20 aprile 1586, una cinquantina d'anni dop u ch Pizzarro abbia fundatu a cit. I genitori eranu spagnoli. A zitella, bella str uita, passava u so tempu cosge, cur i malati abbandunati, piant fiori ch'ella vind ia per succorre l'Indiani ch ghjeranu disgraziati. Si h fatta rimarc un ghjornu ch a flotta olandese ghjunse davanti a capitale. Per p aura ch issi eretichi n prufanessinu u tabernaculu di a chjesa ch'ella frequentava

, si era impustata davanti l'altare per difendelu, ma l'Olandesi si ritironu sen za attacc a cit. Persecutata da u demoniu, Rosa f ghjudicata da u tribunale di l'Inquisizione, ass olta. In Lim, facenu vede a cisterna duv'ella lamp e chjavi di a cinta in ferru ch'ella purtava nantu a pelle. Facenu vede din duve un ocellu venia, ore ore, f u chjama r ispondi c Rosa. H morta 33 anni, u 24 Agostu 1617, da e privazioni da i dighjuni. Etimolugia: da u gr. rhodon" (rosula) per mezu di u lat "rosa". Nomi: Rasia, Rhoda, Rodhia, Rois, Roos, Roosje, Rosa, Rosalia, Rosalie, Rosalien , Rosalio, Rosalyn, Rschen, Rose, Rseli, Roselin, Roseline, Rosella, Roselle, Rose lyn, Rosetta, Rosette, Rosie, Rosina, Rosine, Rosita, Rosiula, Rosius, Roska, Ro slin, Rosolino, Rosule, Rosy, Roza, Rozalija, Rozella, Rozenn, Rozinus, Zale, Za lia. In Corsica, in u 1981, Rosa era u decesimu rangu di i nomi feminili c 13 donne na ntu 1000. Paesi cit: America, Per, Lim, Filippine. Prutezzione: Rosa h a santa patrona di l'infirmiere. 24.VIII. San Bartulumeu (o Bartulu, o San Natanaellu). Bartulumeu era un Galileanu, apostulu di Ghjes. Dicenu ch'ellu h statu spellatu vi vu. San Ghjuvanni, in u so Vangellu, u chjama Natanaellu. E' forse ch ghj u so veru no me ch Bartulumeu, in a parlata aramaica, vole d figliolu di Tulumeu. Etimolugia: da l'ebreu "bar" (figliolu) "talma" ( ch lavora). Casate: Bartoldi, Bartoli, Bartolini, Bartolomei, Bertoloni, Bertolosi, Bertoluc ci, Bertozzi, Mei, Tolomei. In Corsica, in u 1981, a casata Bartoli venia u settesimu rangu, dopu Casanova, Albertini, Luciani, Mattei, Rossi Santoni. 18% in u cantone di Zicavu, 14% in qu ellu di Prunelli di Fiumorbu 10% in quellu di Santa Maria Sich. Nomi: Barthel, Brthel, Barthlmy, Barthlmye, Bartholomus, Bartholom, Bartholome, Barth mew, Bartolo, Bartolom, Bartolomeo, Bartulinu, Bartulu, Bartulumeu, Bertlmy, Mbius, Tulumeu. Paesi cit: Curzola, Fermo, Fancuforte/Menu, Altenburgu. In Corsica: in Ochjatana (festa patrunale), in Pozzu (cumuna di Brandu).- Nantu a cumuna di a Munacia d'O rezza, a bocca (1074 m.) ch permette di pass in a pieve di Tavagna, ci h una cappel la dedicata San Bartulu; ci si v tutti l'anni, u 24 agostu.- In Bonifaziu, facenu a prucessione c e reliquie di u Santu.- Nantu a cumuna di Carpinetu, 10 minuti d i marchja di a bocca d'Alcarotta ch ghj u passeghju tr l'Alisgiani l'Orezza, ci h un a cappella dedicata Sant'Albertulu. Cust din ci si andava in prucessi u 24 agostu; si p omu dumand s'ellu n ci h micca cunfusione tr Santu Alibertu Santu Bartulumeu. Prutezzione: cunciadori, macellari, legatori di libri. 25.VIII. Santu Luigi R. Luigi h diventatu r di Francia a morte di u babbu, in u 1226. Avia 12 anni. A rege nza l'ebbe a mamma, Bianca a Castigliese, ch guvern 14 anni. Marit u figliolu c Marg herita di Provenza ch partur ondeci volte. Bianca era una donna ghjelosa una socer a preputente. Contanu ch , quandu i giovani sposi vulianu esse soli una stonda, d uvianu rifugiassi in una scalunata volta c una sentinella l'entrata una a surtita . A' l'et di 34 anni, Luigi participeghja a Cruciata per ripigli a Palestina u sulta nu di l'Egittu. Fattu prigiuneru, deve pag grossu p u riscattu. Dopu, visiteghja i Lochi Santi, face ripar qualch furtezza ch i Cristiani tenianu sempre in Siria rie ntre in Francia dopu esse statu fora sei anni. Luigi era grande, smirzu, bellu omu, capelli biondi, longhi, , cus anu dettu, c una aria angelica ochji di culomba. Terziariu di San Francescu, tutti i ghjorni si stava sente una messuccia una messa cantata. In pi, recitava tutte l'ore sante. M algradu tuttu issu tempu cunsacratu a prighera, passa per un r ch h sappiutu guvern u so paese. Soprattuttu, h cunnusciutu cum' paceru, arbitru, ghjudice di cumprumes su. Dicenu ch u so tribunale era un carrione sottu un querciu.

Luigi averebbi vulsutu particip l'ottesima ultima Cruciata. Imbarca u 1u agostu 1 270, chjappa a pesta , u 25, more davanti Tunisi. Vintisette anni dopu era canuni zatu. Etimolugia: da u germ. "hlod" (celebre) "wig" (cumbattente). Casate: Lodovichi, Lodovici, Lodovisi, Lovichi, Loviconi, Lovighi, Lovisi, Luigg i, Luigi, Luisi. Nomi:Alabhaois, Aloisa, Aloisia, Aloisus, Aloys, Aloysia, Aloysius, Alvise, Clod wig, Clovis, Clovisse, Eloisa, Eloise, Gigi, Helose, Labhaoise, Ladewig, Lajos, L ew, Lewie, Lewis, Lewis, Liusadh, Lluis, Lodewijk, Lodovico, Loeiz, Loeiza, Loek i, Loeloe, Los, Lose, Loei, Loeiz, Lotz, Lou, Louie, Louis, Louisa, Louise, Louise t, Louisette, Louison, Lovisiu, Lowik, Loyce, Lozoc, Lu, Luaidh, Ludeke, Ludel, L udovic, Ludovico, Ludovicus, Ludovigu, Ludovika, Ludovique, Ludvig, Ludvik, Ludw ig, Ludwiga, Luiggi, Luigi, Luigia, Luigina, Luis, Luisa, Luisetta, Luisina, Lui sinha, Luisinu, Luisita, Luisito, Luiz, Lulu, Luthais, Lwisi, Vichy, Viki, Vikli, Visen, Wickel, Wickes, Wiesie, Wiesje, Wigg, Wiggl, Zaig. Paesi cit: Blois, La Rochelle, Versailles. 26.VIII. Santa Natalia. Natalia era a moglia di Santu Adrianu ch l'avia cunvertita u Cristianisimu. Stava nu in Nicumedia, l'attuale cit d'Izmit, in Turchia. L'anu marturiati in principiu di u seculu quartu c 23 cumpagni. In u 1110, e so reliquie s state purtate u munasteru di Gheraardsberghen, in l'at tuale cit di Grammont, in Belgica. Natalia h una santa assai pupulare in Oriente. A scelta di u 26 Agostu per celebr a so festa vene da i calindarii grechi bizantini. In Roma, una basilica h dedicat a Santu Adrianu. Da cust partianu tutte e prucessi in l'onore di a Madona. H per qu essa ch, quall, a festa di Santu Adrianu h celebrata l'8 sittembre. Etimolugia: da u lat? "natalis" (ghjornu, ghjornu di a nascita di u Signore). Nomi: Nacha, Nat, Natacha, Natal, Natala, Natale, Natalne, Natalia, Natalicio, Na talie, Natalina, Nataline, Natalio, Natalis, Natascha, Nathalia, Nathalie, Natou lia, Nattie, Nelig, Nettie, Netty, Nole, Nolie, Nolla, Nolle, Nouel, Nouela, Novela, Novella, Nowell, Tacha, Tali, Talie, Velia. 27.VIII. Santu Cisariu. Santa Monica. Secondu u Martirologu rumanu, a festa di San Cisariu, diacunu martiru, averebbi da esse celebrata u primu nuvembre ma, per via ch issu ghjornu h a festa di tutti i santi, a celebrazione si face u 27 Agostu, ghjornu di a festa di San Cisariu, vescu d'Arles, mortu in l'annu 543. U nome Cisariu h un derivatu di Cesaru (casate Cesari, Cesarini). Vene da una par ulla latina ch vole d "tagli". Era datu i zitelli quand'ellu ci vulia inzecc a mamma per ch'elli naschinu: in talianu "taglio cesareo", in francese "opration csarienn e". Paesi cit: Bustanicu, Tallone, Vicinatu di Rustinu, Olmeta (una dispensa di u 187 4 li permette di festihghj San Cisariu u 28 sittembre), Grussettu Prugna (3 sitte mbre). Monica era nata in Algeria versu l'annu 332. Dopu maritata, stava in Tagaste (l' attuale Souq Ahras). U maritu, Patriziu, unu di i nutabili di a cit, era paganu. Anu avutu tr figlioli. U pi grande h u famosu Santu Agustinu, u primu duttore di a Chjesa cristiana. Patriziu era assai zergosu, ma ella sapia cumu pigliassine. Dicia e so amiche: " Tenite a vostra lingua s' vo vulite ch u vostru maritu tenghi e so mani". U pi ch a fece soffre f Agustinu, c a so manera di vive c e so teurie manicheiste. Un ghjornu, Monica ampara ch'ellu h prontu andassine da l'Africa per n sente pi i so rimproveri. V truvallu in Cartagine, duv'ellu era prufessore, li dice: - "S' t ti ne voli and, portani c t". - "H detta - risponde u figliolu. U battellu parte dumane". Ma u battellu partia subitu, Agustinu si n'and in Italia lasciendusi a mamma ch gh jera in una chjesa in traccia di preg. Quattru anni dopu, in Milanu, Agustinu si cunverte tandu a face vene per ch'ella assisti u battezimu. Subitu dopu, decidenu di rientre u paese. In Ostia, portu

di Roma, Monica dice u figliolu ch'ella h colma di felicit pronta p a vita eterna. Cinque ghjorni dopu, era morta. Avia 56 anni. Agustinu ne avia 33. Etimolugia: (?) Nomi: Mika, Mona, Monca, Mone, Moni, Monica, Monica, Monico, Monika, Monique. In Corsica, in u 1981, Monica venia u dicesettesimu rangu di i nomi feminili. Er a quellu di 7 donne nantu 1000. 28.VIII. Santu Agustinu. Agustinu, figliolu di Santa Monica (cf u 27 agostu), h natu l'annu 354 in a cit al gerina di Tagaste, l'attuale Souq Ahras. U babbu era paganu. A' l'et di 16 anni, per tr anni, h andatu studi in Cartagine, a capitale di a pruvincia rumana d'Africa . In Cartagine din, h statu 7 anni prufessore di rettorica. Tandu, si dicia Manich eu. Si era messu c una donna ch'ellu tense 14 anni. Anu avutu un figliolu. A mamm a, li rimpruverava di esse Manicheu d'av una cuncubina. Ellu, era un sciuppone n p insava ch i so piac. A' 29 anni, smarisce. H dettu ch'ellu era partutu circ a verit. Si s ch'ellu h statu un annu in Roma, dopu in Milanu, prufessore d'eloquenza. Cust, s e prediche di San tu Ambrosgiu, oratore famosu, ch l'anu cunvertitu. Era a fine di l'estate di l'an nu 386. Da un pezzu, era turmentatu da una crisa spirituale. Un ghjornu sent, in s, cum' qualcosa ch sbucciava. I so ochji, a so faccia, a so voce, eranu u spechju di una cuscenza torbida ma, fisicamente, n suffria. And in fondu di un giardinu, u frescu di una fica, si messe pianghje. Un fiume di lagrime! Lagni suspiri! Pian u pianu si h trovu pi serenu si h messu preg. "O Signore, n tengu pi caru ch t. Ti cercu, ch vogliu esse iu to servu. Cumanda ti s eraghju sente. Prima, guarisci e mio orechje ch'o possi sente a to voce." Issa voce l'h intesa , l'annu dopu, a vigilia di Pasqua di l'annu 387, si facia ba ttiz c u figliolu. Tramindui vultavanu u paese nativu. Dopu a morte di u figliolu, l'annu 389, u vescu di Ippona l'urdineghja prete. Se tte anni dopu u vescu more Agustinu li succede. H statu vescu 34 anni, campendu i n cumunit c i so preti. H mortu l'et di 76 anni, u 28 agostu di l'annu 430, quandu i Vandali accampavanu a cit di Ippona ch l'imperu rumanu d'Occidente si ne andava u prufondu. Santu Agustinu h cunsideratu cum' u pi grande Duttore di a Chjesa. H scrittu "A cit d i Diu", e so "Cunfessioni", e so "Ritrattazioni", trattati nantu a "Grazia" "U l iberu arbitriu", un "Trattatu nantu a Duttrina cristiana", una massa di lettere di prediche. Etimolugia: da u lat. augustus" (maestosu, ch impone rispettu). Casate: Agostinetti, Agosti, Agostini. In Corsica, in u 1981, a casata Agustinu era u 16mu rangu. Nomi: Agosto, Aguistin, Agustinu, August, Augusta, Auguste, Augustin, Augustine, Augustu, Augustus, Austin, Goustina, Gus, Gusta, Gustu.- In Cervioni, u nome Ag ustinu h statu sfurmatu in Bustinu. Paesi cit: Pavia, Palermu, Piumbinu. In Corsica: Livese, Montemai, Valle di Campul ori. Detti pruverbi: di qualchidunu ch scrive assai dicenu ch'ellu scrive quant' Santu Agustinu. 29.VIII. Decullazione di Santu Ghjambattista. Santa Sabina. U Vangellu secondu San Matteu conta ch, u ghjornu ch Erode u Tetrarca festighjava l'anniversariu di a so nascita, a so nipote carnale, figliola di a surella, si m esse ball. U fattu si serebbi passatu in l'annu 32 a nipote si serebbi chjamata Salom. Salom, c quellu ballu, piac tantu u ziu, ch quellu li fece a prumessa di dalli tuttu ci ch'ella dumandava. E' ella, cunsigliata da a mamma, dumand ch'ellu li dessi, n antu un piattu, a testa di Ghjuvanni ch ghjera in prigi. Erode f surpresu scuntentu, ma avia ghjuratu davanti tutti quelli ch, issu ghjornu , eranu tavula cun ellu. E' cus fece scap Ghjuvanni, l'omu ch avia battizatu Ghjes. Etimolugia, casate nome: Cf u 24 ghjugnu u 27 dicembre. Paesi cit: Firenze, Turinu, Cesena, Breslau, Francuforte/Menu, Avignone, Amiens, Cambrai, Utrecht, Malta, Rodi, Lipsia, Lubecca, Lione. In Corsica: Osani, Ota, P

oghju Mezana, a Porta d'Ampugnani, Upulasca. Sabina serebbi stata marturiata u seculu terzu. Dicenu ch'ella campava in u paes e talianu di Vindena ch'ella h stata cundannata per av sepoltu a so serva, vittima di a listessa persecuzione Etimolugia: da u lat. "sabinus", abitante di i Monti Sabini, accantu Roma. A leg enda dice ch, a creazione di Roma, donne n ci ne era. Romulu almanacc di f una festa , di invit i populi intornu a cit, di rapisce e so donne. Cii f a guerra tr i Rumani i Sabini, ma e Sabine si inframessenu tr i fratelli i mariti ch fecenu a pace. Nomi: Bine, Binele, Sabe, Sabi, Sabiene, Sabin, Sabina, Sabine, Sabiniano, Sabin ien, Sabinka, Sabino, Sabinus, Sabrina, Saby, Saidhbhinn, Savin, Savina, Savine, Savinia, Saviniane, Savinien, Savinka, Savino, Vinia. 30.VIII. Santu Fiacra. Fiacra era un frate irlandese di u settesimu seculu ch si ne era venutu in Franci a. H mortu versu l'annu 670, in un paese di l'attuale dipartimentu di a Seine-etMarne, chjamatu, da tandu: Saint-Fiacre-en-Brie. Campava cum' un rimitu l'orlu di una furesta , cum'ellu avia a riputazione di f i m iraculi, ricevia assai visite. Avia ancu fattu un picculu uspiziu per quelli ch n pudianu riparte u ghjornu stessu. Dopu a so morte, Fiacra h diventatu subitu un santu pupulare in Francia, in a Ren ania, in i Paesi Bassi. Avia a riputazione di guar e meroiche , da ogni locu, veni anu pelegrini calassi una stonda nantu a petra duv'ella avia pusatu, c a speranza di av un sullevu. Luigi XIII, r di Francia, purtava sempre una midaglia di San Fiacra , in u 1637, a moglia, Anna l'Austriacca, pregava u santu di dalli un figliolu maschju. L'annu dopu nascia u futuru Luigi XIV. Prutezzione: A legenda conta ch Fiacra piantava legumi p i so poveri fiori p a so c hjesa. C a so vanga, in un ghjornu, smachjava, dicceppava, scassava stese imense. E' cus h diventatu u santu patrone di l'ortulani, i giardinari i fiuristi. Tecnica: Nanzu, in Parigi, i nobili si dispiazzavanu in purtantina, issu carrion e c duie stanghe purtatu da dui omi. Un certu Sauvage ebbe l'idea di sustituilli piccule carrozze tirate da un cavallu. Isse carozze piglionu u nome di "fiacre" per via ch e prime partianu da e rimesse di l'osteria Saint-Fiacre. Era in u 1640 . Per guidalle, ci era un vitturinu inalpellatu, in flacchina in cappelu decalit ru. 31.VIII. Santu Aristidiu. Aristidiu era un filosofu grecu, d'Attene, ch campava u seculu secondu. Dopu essesi cunvertitu, h scrittu una Apolugia di u Cristianisimu dedicata l'impe ratore Adrianu ch h regnatu da u 117 u 138. Aritidiu spiega ch i Barbari, i Grechi i Ghjudei si facenu una idea falza di u Signore n s ch i Cristiani ch u cunnoscenu. Un' facia d'altronde ch ripete u Vangellu di San Lucca ch dice: "Nisunu cunnosce q uale h u Figliolu, for di u Patre, n quale h u Patre, for di u Figliolu quellu educ atu da u Figliolu". U Vangellu di San Ghjuvanni dice din: "Voi n cunnuscite n a m, n u mo Patre. Ma, cunn uscendu m, cunnuscerete ellu". Etimolugia: da u gr. "aristos" (u megliu) "eidos" (figliolu). Nomi: Aricie, Ariste, Ariste, Aristide, Aristidiu, Ariston.

SITTEMBRE 1.IX. Santu Egidiu. Santu Lupu. Egidiu era un rimitu venutu d'Attene stassi in Provenza. H datu u so nome u paese furesta di Saint-Gilles-du-Gard, nantu u Rotanu, vicinu Marseglia. A so pupular it vene da l'abbazia edificata nantu a so tomba, forse u seculu sestu, tomba ch si truvava nantu una strada da Roma Santiagu di Compostella. I pelegrini ci si arr

estavanu , di ritornu in i so paesi, cantavanu e lode di u santu. A legenda dice ch Egidiu era dilicatu di stomacu ch, ogni matina, una cervetta ven ia truvallu si lasciava munghje cum' una sciocca. Etimolugia: da u germanicu "gisil" (talla, cacciu, discendente). Anu dettu din ch u nome vene da una parulla greca ch vole d "piccula capra". Nomi: Aegidia, Aegilius, Egede, Egid, Egide, Egidia, Egidio, Egidiu, Egidius, Eg uidi, Gil, Gildrina, Gilet, Gilia, Gill, Gilles, Gilleske, Gillet, Gillette, Gil lis, Gillo, Gillot, Idzi, Ilian, Jileta, Jilez. Prutezzione: A' u Medievu, Egidiu era pregatu per vince a pesta altre epidemie, a sterilit di e donne. In Inghilterra h u santu patrone di i mendicanti di i paral itichi. Lupu h natu accantu Aurelianoru (l'attuale Orlans, dipartimentu di u Loiret) ghj mo rtu in Senone (l'attuale cit di Sens, dipartimentu di l'Yonne), l'annu 623. Fattu vescu di Senone, era inviliatu calunniatu da un abbate ch vulia u postu. F a ncu esiliatu un certu tempu. Quand'ellu vult, f accoltu c gran gioia da e pupulazio ni, din da a ciccona di a cattedrale. Issa ciccona, quand'ella vedia Lupu, si mettia tintinnul c armunia , quandu i nimi chi si avvicinavanu da a cit, sbattagliulava diruttera. U r di a Burgogna a volse, a si pigli. Tandu si ammutul u r n pobbe f di menu ch di rimandalla in Senone. Etimolugia: da u lat. "lupus" (lupu), in germanicu "wolf". Nomi: Loup, Leu, Lowell, Lovel, Lupo, Lupu, Lope, Lobo, Wilf, Ulf, Uffe, Wolf, W olfilo, Wlfel. Prutezzione: San Lupu h a riputazione di guarisce u mal cadutu, a pena in corpu, di franc da a paura. 2.IX. Santu Antuninu d'Appamea. Santu Ghjustu. Antuninu era un scalpellinu ch campava u seculu quartu. Un ghjornu ch'ellu passav a versu Appamea, accantu Antiocca, ghjunse in un paese duve a ghjente festighjav a i so dii. Fece una predica senza riesce cunverteli a religione cristiana. Dui anni dopu, in cumpagnia di un rimitu chjamatu Teotimu, vult in quellu paese sciap ponu tutti l'idduli. Cuntentu di a so prova, Antuninu si n'and in Appamea , c l'accunsentu di u vescu, p rincipi a custruzzione di una chjesa dedicata a Santissima Trinit. Una notte, quelli di u paese duv'ellu avia rotte e statue, ghjunsenu inguantallu . L'anu tombu tazzatu pezzi. Avia tandu una vintina d'anni. Etimolugia, casate nomi: Cf u 17 ghjennaghju. Paesi cit: A' u seculu X, una parte di e so reliquie s gjunte in Gallia. Una abbaz ia di l'attuale dipartimentu di l'Arige ne avia qualchiduna. Quand'ellu si cre un paese intornu l'abbazia, u chjamonu Appamea in l'onore di u santu. H l'attuale ci t di Pamiers. - In Corsica, u 2 sittembre h festa patrunale in Ucciani. Ghjustu, un diacunu di Vienna, in l'attuale dipartimentu di l'Isre, f elettu vescu di Lione versu l'annu 374. In 381, particip u Cunciliu d'Acquilea duv'ellu ritruv u so grannde amicu, Santu A mbrosgiu. Un ghjornu, in Lione, un scemu ch si era discioltu, si cuzzava qual'ellu truvava colpi di sciabbulate. Li si stipponu , ellu, si rifugi in una chjesa. U vescu si m esse tramezu per ch'elli n u tombinu ma, malgradu e prighere di u vescu, l'anu ma ssacratu. Dillusu, Ghjustu si ne v, imbarca, ghjunghje in Egittu face u rimitu. Dopu a so morte, i Lionesi s andati racoglie e so osse l'anu poste in una basilic a. Etimolugia, casate nomi: Cf Ghjustinu (1u ghjugnu). Paesi cit: Lione. 3.IX. Santu Gregoriu. Gregoriu, natu in Roma versu l'annu 540, h mortu in 604. A' 32 anni, era statu fattu prefettu di Roma. Tr anni dopu, si facia frate , di a so casa - un riccu casamentu - ne facia un cunventu. A' 40 anni, era imbasciadore di a Santa Sede in Custantinopuli. U 3 sitetmbre di l'annu 590 h elettu papa. H unu di i pi famosi tr quelli ch anu guve rnatu a Santa Chjesa: h rifurmatu a disciplina ecclesiastica, h permessu i frati d

i San Benedettu di multiplicassi, h fattu a guerra i scismatichi d'Africa di Gall ia, h mandatu Santu Agustinu in Inghilterra per cunverte i Sassoni ch ci si eranu stabiliti dopu a caduta di l'imperu rumanu. In Roma, avia creatu una scola di ca ntori ch fece u successu, in Italia in altr, di un novu cantu: u gregurianu. Gregoriu h lasciatu libri lettere. Qualchiduna di isse lettere cuncernanu a Corsi ca. Parlanu di e dioccesi di Sagone, Aleria Aiacciu, di un vescu di Tainum (ch pu rebbi esse Tavagna). Si s, secondu isse lettere, ch a religione di unipochi di Cor si era sempre l'adurazione di u legnu di a petra. Etimolugia: da u gr. "Egrgorein" (ch ghj svegliulu). Casate: Gregori, Gregory; Nomi: Gore, Gorius, Grres, Greagoir, Greer, Greg, Greger, Gregg, Gregh, Grgoire, G regoor, Gregor, Grgori, Gregoria, Grgorine, Gregorio, Gregoriu, Grgorius, Grgory, Gr els, Grigori, Grinia, Griogair, Grioghar, Jerina, Jorina, Joris. Paesi cit: Granata, Petershausen. In Corsica: u 3 sittembre h festa patrunale in G russettu Prugna duve, da u 1912, una dispensa di u papa li permette di celebr a f esta di San Cisariu. Prutezzione: Gregoriu h u santu patrone di i cantori, di i cantarini, di i musica nti di i sculari. 4.IX. Santa Rusalia. Rusalia serebbi a figliola di u duca di Sinibalde - un discendente du Carlumagnu - a nipote di Ghjilormu Secondu, r di Sicila. A legenda dice ch, 14 anni, era una bellissima zitella ch a so anima era in pericu lu. Un ghjornu h vistu a Madonna. E' a Madonna l'h cunsigliatu di andassine sola i n una furesta. Di notte tempu, parte da u castellu paternu, crucifissu in manu. Un anghjulu, armatu cum' un cavalieru, un altru vestutu da pelegrinu, a portanu i n una grotta. Cust risicava di esse ritrova da i genitori, allora, qualch mese dop u, l'anghjuli venenu circalla a cunducenu in cima di u monte Pelegrinu. Rusalia campa 16 anni in una caverna, nutrita da l'anghjuli di l'Eucaristia. E s o osse s state ritrove dui seculi dopu, u 15 lugliu 1624, un annu ch curria a pest a. Da tandu, a grotta h stata trasfurmata in cappella c una statua stracquata di a santa, fatta da Gregoriu Tedeschi. Etimolugia nomi: Cf Rosa (23 agostu). Paesi cit: I Palermitani festighjeghjanu Santa Rusalia duie volte l'annu: u 4 sit tembre, anniversariu di a morte (?), u 15 lugliu, anniversariu di a scuperta di e reliquie. U reliquiariu h postu nantu un carru altu quant' e case, tiratu da 40 mule carcu di musicanti. E prighere, i canti, l'evive, duranu cinque ghjorni. Prutezzione: Santa Rusalia h pregata in Sicilia quandu l'Etna minaccia. 5.IX. Santa Raissa. Raissa, figliola di un prete di Tamih, nantu a fruntiera di u desertu di Libia, h morta in Alessandria d'Egittu versu l'annu 300. Avia una vintina d'anni. Era l'epica di e persecuzioni di Dioclezianu. L'imperatore avia datu l'ordine di arrest tutti i veschi preti cristiani di cundann l'omi e donne ch ricusavanu i sac rifizii i dii pagani. Raissa era andata pigli l'acqua a funtana quand'ella scontra una filarata di mona chi di vergine cunsacrate ch a pulizza purtava u tribunale d'Alessandria. Cappia a giaretta dumanda di f parte di u gruppu. A scacciafughjeghjanu, ma ritorna stri dendu ch'ella era cristiana insultendu l'imperatore. E' cus, h ghjunta ancu ella d avanti u trinbunale. L'anu tagliatu u capu a so carni s state lampate in u focu. 6.IX. Santa Eva. Santu Magnu. Eva h stata marturiata, n si s n induve, n quandu. In i tempi, ci era in Dreux, (dipartimentu di l'Eure-et-Loir), una croce di Sant 'Eva. In u 1693, accantu a croce, ci avianu fattu una cappella ch ghj stata dirrot ta l'epica di a rivuluzione parigina di u 1789. Oghje, in a chjesa di San Petru, ci serebbinu e reliquie di Sant'Eva, vergine martira. Etimolugia: da l'ebreu "havvah" (surgente di vita). Nomi: Eva, Evchen, Eve, Evi, Evie, Evita, Evka, Ewa, Ewe, Ieva. U nome Eva, ch ghjera quellu di a prima donna, a cumpagna di Adamu sedutta da u s

erpu, era assai in usu in u Medievu. H statu rimessu a moda u seculu XIX per via di certe opere litterarie. Magnu era un frate ch campava u seculu VIII. Avia fattu un munasteru in a Suevia bavarese, u pede di l'Alpe, per riceve i pelegrini ch andavanu in Roma o ne vulta vanu. H diventatu assai pupulare per via di u so bastone. Issu bastone era un maravigli a p e culture: tumbava muscini, rughi, topi campagnoli altri insetti animalotti n ucivi. Bastoni, Magnu ne avia avutu parechji parechje cumunit eranu fiere di avenne unu. Ne fecenu ancu copie ch avianu listesse virt. Bastava av a fede. A prova di a celebrit di Magnu, h ch i Bollandisti, scrivendu a vita di i santi, l' anu risirvatu dodecimila filari. Anu dettu ch'ellu avia tombu u Dragu ch'ellu h m ortu l'et di 150 anni. 7.IX. Santa Regina. Santu Clodoaldu. Regina h festighjata, almenu da l'annu 628, in Alise-Sainte-Reine, in u dipartime ntu di a Cte-d'Or, paese ch serebbi l'Alesia di i Gallichi duve Vercingetorice si rese Cesaru in 52 nanzu Cristu. E reliquie di Santa Regina s in Flavigny-sur-Ozerain. I so pretesi scritti n s ch un a gattiva copia di l'Atti di Santa Margherita. Etimolugia: da u lat. "regere" (guvern). Nomi: Gina, Gino, Ginu, Raina, Regan, Reggie, Regina, Rgine, Regino, Reginu, Regi nus, Rgis, Reina, Reine, Reyba, Rina, Rioghnach. Paesi cit: Alise in Burgogna. Clodoveu, r di i Franchi, avia avutu tr figlioli maschji c Cluttilda, una donna ass ai credente ch avia cunvertitu u maritu ghj stata santificata. Quand'ellu h mortu, i figlioli si anu spartutu l'imperu. Clodomiru h statu tombu l'annu 524, battendusi contru i Burgondi. Lasciava tr figl ioli maschji di dece, sette cinque anni ch s stati dati in cura a mammone. I so zi acci, ch pretendianu elli a lascita, mandonu d Cluttilda: "Issi tr zitelli, preferi sci vedeli tosi o morti?" (tosi venia d tunsurati, chjusi in un cunventu). Cluttilda n a li dete vinta, ma i pi grandi s stati tombi. U pi chjucu, Clodoaldu, a si franc, ch l'avianu piattatu in un cunventu. Cluttilda ebbe scapp. In quantu Clodoveu, un pobbe ricuper u so regnu. Si h fattu p rete ghj mortu quand'ellu avia una quarantina d'anni, in u paese di Novigentu, di ventatu a cit di Saint-Cloud, accantu Parigi. Prutezzione: in Francia, per via di u nome, Saint-Cloud h u santu patrone di i fa bricanti di chjodi. U preganu per guar i brisgioli tupini. 8.IX. A Nativit di a Madonna. A celebrazione di l'anniversariu di a nascita di Maria Vergine, h d'urigine greca . P a Chjesa rumana, h u papa Sergiu Primu (687-701) ch l'h messa nantu u calindariu . In Corsica h festa in Aligiani, Bonifaziu, Calvi, Casamacciuli, Cassanu, Ghisoni, Grossa, Lavasina, Loretu di Casinca, Mursiglia, Pancheraccia, Rusiu, Santa Ripa rata di Balagna. A' u cunventu di Alisgiani, ci h una pittura nantu legnu ch riprisenta a Madonna c u Bambinu in collu li d duie chjarasgie. Purebbi esse l'opera di Sano di Pietro, un pittore di Siena natu in 1406, mortu in u 1481. Cum'ella h ghjunta in Alisgian i, n si s. In Bonifaziu, ci era una cappella di a Madonna nantu l'isula Lavezi. Oghje, a ce lebrazione si face a Chjesa di a Trinit. In Calvi, h festa di a Madonna di a Serra, una chjesa 6 km di a cit, nantu una cre sta. Ci h una belle pittura, nantu coghju, di a Madonna, arritta nantu una meza l una. In Casamacciuli, a statua di a Madonna - a Madonna - h detta simpliciamente: a Sa nta. A legenda dice ch issa statua vene da u cunventu di a Selva, in a furesta di u Falasorma. Era stata rigalata da un cumandante di battellu, dopu una timpesta . U battellu era davanti Galeria u mare era furibondu. U cumandante preg a Vergin e Maria, Stella Maris. In celu si cre una stella spampillante u mare si acchet. U

cunventu di a Selva ricev u rigalu pigli u nome di Santa Maria di a Stella. Versu l'annu 1450, u cunventu f ruvinatu da i Turchi. I frati messenu a statua nantu un a mula partiinu in muntagna. A mula piant duv'ella h oghje a chjesa di Casamacciul i. In Lavasina, ci h una pittura di a Madonna ch purebbi esse di a scola di u Perugin u, mortu in u 1524. H un rigalu di i figlioli di Anghjulu Danese, di Brandu. Dane se facia u cummerciu di u vinu tr a Corsica Roma. Un ghjornu, un debitore sbaiucc atu u pag c issa pittura. Quandu, in Lavasina, sbucinonu a pittura, nentru ci eran u din i soldi. A' a Madonna di Lavasina s attribuiti parechji miraculi. In Loretu di Casinca, a chjesuccia di a Madonna n esiste pi, ma a devuzione resta. U chrunistu Monteggiani conta ch, versu l'annu 1480, a Vergine Maria, Madre di D iu, facia i miraculi in paese. Guaria malatie d'ogni sorte. A rinomina si sparse ghjunse ghjente, micca solu da Corsica, ma da Sardegna da Terraferma. In Pancheraccia, a chjesa di a Madonna h in muntagna, sopra u paese. L'8 sittembr e, a ghjente face u pelegrinaggiu c a speranza di un miraculu, cum'ellu h accadutu l'annu 1852. Tandu, volsenu sustitu a vechja statua da una nova, in marmaru. A' l'inaugurazione, un omu f guaritu da una malatia di pelle dopu essesi lavatu a su rgente ch ghj vicinu a chjesa av passatu a nuttata preg. 9.IX. U Beatu Alanu. A Beata Seraffina. Alanu h natu in Brettagna versu l'annu 1428. Era un frate di San Dumenicu. H fattu da prufessore in Parigi po in Olanda duv'ellu h mortu u 9 sittembre 1475. Predic adore famosu, h spartu a divuzione di u paternostru in Francia, in Alemagna in Ol anda, creendu a cunfraterna di u Rosariu. In Francia h chjamatu Alain-de-la-Roche , in Olanda, Van den Clip. Etimolugia: da un populu indoeutopeu: l'Alani ch, scacciati da i Uni, anu invasu a Gallia in cumpagnia di i Vandali di u Suevi. Nomi: Ailean, Alain, Alan, Alano, Alanu, Allan, Allen. Seraffina era nata in e Marche taliane, Urbino, versu l'annu 1432. Si chjamava S ueva Montefeltro , per via di a mamma, era niputina di u papa Martinu Quintu. A' l'et di 16 anni, l'avianu maritata c Alessandro Sforza, duca di Pesaro, un veduvu assai pi vechju ch ella. Dopu qualch annu di matrimoniu, u duca a vulia rinneg. Pruv ancu avvelenalla. A moglia avia 25 anni quand'ellu a fece chjude in u cunventu d i Santa Chjara di Pesaro. H certa ch u maritu di Sueva n era micca un santu, ma avia e so ragioni di falla ch jude. Quand'ellu era in guerra, si sapia ch ella frequentava altri omi , in cumbri ccula c a zia, Vittoria Colonna, u signoru Malatesta di Rimini, avia almanaccatu di tumballu. I primi tempi ch'ella era in u cunventu, Alessandro Sforza avia mes su sbirri armati davanti a porta per ch'ella n scappi avia pruvatu falla parl, ma ella n apria a bocca mancu per tazzalla. Dopu vinti mesi, Sueva si h cunvertita si h fatta sora, pigliendu u nome di Seraff ina. Stete chjusa vinti anni, preghendu fendu penitenza. H morta l'et di 46 anni. Da tr anni, l'avianu eletta abbatessa. A cit di Pesaro, ne fece a so santa patrona prutettrice. In u 1754, iu papa Bened ettu XIV l'h beatificata. Etimolugia: da l'ebreu "saraph" (serpu brusgente). Casate: Serafini. Nomi: Fina, Fine, Seraffina, Seraffinu, Serafina, Serafino, Seraph, Seraphia, Sra phin, Seraphina, Sraphine, Seraphino, Seraphita. 10.IX. Santu Adalbertu. Santa Pulcheria. Adalbertu era un vescu d'Avranches (in l'attuale dipartimentu di a Manche) mortu versu l'annu 725. In 709 avia fattu un oratoriu nantu l'isulottu ch'elli chjamanu oghje "Le Mont-S aint-Michel", un scogliu graniticu di 50 metri d'altura di 900 metri di giru. L'oratoriu di Santu Adalbertu, occupatu da l'Inglesi, h statu ruvinatu da "Philip pe-Auguste" rifattu in u 1023. H Luigi XI di Francia ch, in u 1469, ci h messu a Cu ngregazione di San Michele. Etimolugia: da u german. "adal" (nobile) "Bert" (spampillulente). Nomi: Adalbert, Adalberta, Adalberte, Adalberto, Adalbertu, Aubert, Aubertin (Cf

Alibertu, 15 nuvembre). Pulcheria, nata in Custantinopuli l'annu 399, era a figliola di l'imperatore Arc adiu, mortu in l'annu 408. A' l'et di 15 anni f pruclamata "augusta" tutrice di u fratellu, Teodosiu, ch avia dui anni di menu ch ella. Teodosiu f un pocu di bonu. A so sola qualit era di av una bella scrittura. Passava u so tempu cupi vechji scrittoghji. Ch guvernava era Pulcheria. Marit u fratellu c una bellissima puetessa attenese, ma quella u si lasci ch n era una vita di camp c un omu simile. Teodosiu si innamur di un castratu li lasci f tutti i so capricci, in particulare d i scacci i veschi, di sustituilli da preti ch negavanu a multiplicit di a natura di Ghjes. Allora u papa, Leone Primu, scrisse Pulcheria dumandenduli di salv l'ortod ussia. Pulcheria scacci u castratu, si marit c u generale Marcianu u messe a testa di l'im peru, pattu cundizione ch'ellu rispettessi a s virginit. Quellu cunvuc un cunciliu in Calcedonia per cundann l'eresie, difese a cit contru e truppe d'Attila ch ebbenu cambi strada. 11.IX. U Beatu Ghjuvan Gabriellu. Ghjuvan Gabriellu h natu in Mongesty, dipartimentu di u Lot, in u 1802, figliolu di un lavuratore di una santa donna. Avia dui fratelli duie surelle ch, cum' ellu, fecenu parte di a famiglia spirituale di San Vincensiu di Paulu. Ellu, 18 anni, h Lazaristu in Montalbanu , 23 anni, prete in Parigi. A' 33 anni, parte p a China. In e muntagne di a China cintrale, dumandava Diu, og ni matina, di fallu more martiru p a fede cristiana. Issa grazia li f cuncessa. H s tatu arrestatu crucifissatu. Prima, l'avianu fattu soffre un annu, sfracellendul i i pedi in un morsu, bastunendulu colpi di bamb, sfrisgenduli a faccia staffilen dulu di currighjolu, fenduli beie sangue di cane, malminenduli e so vergogne. Er anu una vintina di Cristiani esse arrestati attempu. I dui terzi rinnegonu a so fede. Ellu ricus f tombu, calci in corpu, liatu nantu una croce, l'11 sittembre 18 40. Etimolugia, casate nomi: Cf u 29 sittembre. Paesi cit: in Zigliara, l'11 sittembre festighjeghjanu u santu nome di Maria Verg ine. 12.IX. Santu Pullinariu. Pullinariu Franco h natu in Spagna, in Aquilar de'Campo, una cit di a Vechja Casti glia, versu l'annu 1570. Duttore di l'Universit di Salamanca, si h fattu frate fra nciscanu 30 anni ghj partutu p e Filippine u Giappone. U 12 sittembre 1622, dopu c inque anni di prigiunia, h statu brusgiatu vivu. U so martiriu h situatu u principiu di una perioda di dui seculi mezu, da u 1603 u 1867, quandu i guvernanti chjusenu l'entrata di u Giappone i strangeri per ass icur i paisani benist pace. In u 1614, u Giappone, ci era un mezu milione di catol ichi. Ghj issu annu ch a religione ghjunghjiticcia f interdetta ch e so chjese funu distrutte. I missiunarii ebbenu ordine di andassine. Parechji anu rinnegatu a so fede, ma ci f din millaie di martiri. Piu IX, papa da u 1846 u 1878, ne h beatific atu 205. Pullinariu h unu di quessi. Etimolugia: da u gr. "apellos" (ch chjama a creazione). Apollu h u diu grecu di a luce, di l'arte di a divinazione. Nomi: Apollinaire, Apollinaria, Apollinaris, Apollinariu, Apollonius, Apollos, P olly, Pullinaria, Pullinariu. 13.IX. Santu Vineriu. Santu Ghjuvanni Crisostomu. Vineriu era cuntempuraneu di San Gregoriu Magnu, papa da l'annu 590 l'annu 604. Campava in l'isula taliana "del Tino", l'entrata di u golfu di a Spezia. Era ven utu in Corsica ci era statu quaranta ghjorni, fendu u rimitu mezu bestie salvati che. Tutti i ghjorni, un corbu li purtava da manghj: pane carne vaccina. Dicenu c h'ellu risuscit un marcante ch si era annegatu un giovanu mortu da un a petrata. L'annu 1050, i frati di San Benedettu fecenu un munasteru nantu l'isula di u Tin u. U stabilimentu ebbe lascite da parechji conti signori corsi. E' cus f pruprieta riu di sei o sette chjese:

. quelle di Santu Niculaiu di Santu Ambrosgiu nantu e terre di Lumiu, pieve di A regnu; . quelle di San Gavinu, San Marcellu San Tumasgiu, nantu e terre di Belgud, pieve di Tuani; . quella di San Quilicu, in Bisinchi, pieve di Rustinu; . forse una chjesa San Quilicu nantu u territoriu di Frassu, vicinu Aiacciu. Ghjuvanni Crisostomu era natu in Antiocca versu l'annu 349, figliolu di un uffic iale superiore ch morse pocu tempu dopu. A mamma, ch l'avia allevatu in a religion e cristiana morse quandu u figliolu avia 23 anni. Tandu, Ghjuvanni si n'and f u ri mitu nantu e muntagne. Ci stete sette anni si ammal. Vultatu in Antiocca, f fattu diacunu po prete. L'annu 398, l'imperatrice Eudossia u fece vene in Custantinopuli per sustitu u pa triarca ch venia di more. F assai severu p u so cleru ch avia poca moralit. L'anu cugnumatu Crisostomu, ch vole d Bocca d'Oru per via di a so eloquenza. H u pi grande predicadore di a Chjesa d'Oriente. Da ogni locu, venianu stallu sente. Di nunziava i scandali di a Corte imperiale di i ricchi, pigliava a pretesa di i po veri secondu e regule di u Vangellu. Eudossia, ch n l'intendia cus, fece vene u patriarca di Alessandria per ghjudicallu . Quellu adun un cunciliu ch u cundann spatriassi. Stete quattru anni in Turchia po i suldati ghjunsenu pigliallu per purtallu in l'alte muntagne mezu i barbari. M orse per istrada. Avia 58 anni. Di San Ghjuvanni Crisostomu, restanu 600 discorsi prediche, veri capi d'opera ch parenu scritti i ghjorni d'oghje. Etimolugia, casate nomi: Cf u 27 dicembre. Paesi cit: Roma (27 ghjennaghju), Parigi (18 sittembre), Grecia (13 nuvembre). 14.IX. Esaltazione di a Santa Croce (o, cum'elli dicenu oghje: a Croce gluriosa). Esalt, vole d: mette in altu, glurific. Secondu u Vangellu di San Ghjuvanni, Ghjes d isse: "Quand' vo averete innalzatu u Figliolu di l'Omu, allora saperete quale s". E' po: "Cum' Mos alz u serpu in u desertu, cunvene ch u Figliolu di l'Omu sia innalz atu". E' din: "Eiu, quandu seraghju alzatu sopra a terra, tireraghju m tutti l'omi ". Secondu certi, l'esaltazione di a Santa Croce data da u seculu settimu. Ramenta a vittoria di l'imperatore bizantinu Eracliu nantu u r di Persia, Cosrou Secondu. In l'annu 629, i Cristiani riturnonu in Ghjerusalemme purtendu a vera Croce di Cristu, ch Cosrou a si avia pigliata. D'altri dicenu ch l'esaltazione di a Santa Croce usava nanzu, l'epica di Custanti nu, dunque in principiu di u seculu quartu. In quasi tutte e chjese di Corsica, ci h un crucifissu sopra l'altare maggiore. U na prighera racolta da prete Casta in Azilonu dice: Entru in chjesa v Cristu ch s la croce si ne st. Malgradu u mo peccatu eiu vogliu adur Cristu in celu Papa in terra. Eiu mi calgu basgiu a terra. Santa Croce gluriosa Duve Cristu f inchjudatu di morte f penosu per noi scumintatu. Una vita virtuosa ci difendi di u peccatu vita eterna gluriosa facci alegru cunsulatu. Una altra prighera dice: Quandu a Croce s'alz tuttu u mondu si allumin.

Nanzu, in Corsica, ci era, da pi menu, 200 cunfraterne. 125 o pi eranu dedicate a Santa Croce. Paesi cit: Nuvella. 15.IX. Maria Vergine Addulurata. U Beatu Orlandu di i Medici. A festa di Maria Vergine Addulurata (o di a Madonna di i Sette dulori) h celebrat a da l'annu 1423. In u 1727, l'avianu messa u venneri dopu a dumenica di a Passi one. A' parte da u 1734, era celebrata a terza dumenica di sittembre. Av e fissa: u 15 sittembre. Si tratta di ramint i dulori di a mamma di Ghjes u pede di a Croce , di una manera generale, e suffranze di i Cristiani, ch a Passione di Ghjes n h ancu finita. Issa celebrazione h stata intrudutta in Corsica da a Cungregazione di i Servi di Maria, creata, in l'isula, l'annu 1252, dunque trenta anni dopu ch'ella sia stat a creata in Firenze. I Servi di Maria anu avutu sei cunventi. U vicariu generale stava in Mursiglia duv'elli cunservanu una statua di a Madonna i ferri. Orlandu di i Medici h natu in Milanu versu l'annu 1330. A' l'et di 30 anni, avia d ecisu di n pi d una parulla si era ritiratu in e fureste di a regione di Borgu San Dunninu, vicinu Parma. Vintsei anni dopu, a marchesa Antonia Pallavicini, ch caccighjava c i so falcunnie ri, h trovu un vechju, stracquatu in terra, fermu cum' un cadaveru. Era Orlandu mu ribondu. Sinu tandu, avia campatu l'estate d'erbe frutti, l'invernu demandendu a carit. Certi, l'avianu vistu st ore ore nantu un pede, e braccie l'aria, fighjend u u sole. A marchesa u volse f purt in u so castellu di u Borgu. Ellu fece segnu di n. Allora li disse ch n pudia micca more senza cunfessione tandu si lasci cumbul. A' u frate ch u cunfessava, disse ch'ellu si era ritiratu da u mondu per n pecc. A marchesa li dete un brodu di gallina, u frate li fece una croce c l'oliu santu, Orlandu camp torna quattru settimane. Nanzu di more, h vistu ghjunghje San Michele unipochi d' anghjuli per purtassilu in Paradisu. Era u 15 sittembre 1386. Etimolugia: da u germanicu "brod" (gloria) "land" (paese). Casate: Orlandi, Orlandetti, Orlandini, Orlanducci. Nomi: Orlanda, Orlando, Orlandu, Rodhlann, Roeland, Roelandje, Roland, Rolanda, Rolande, Rolando, Rolands, Roldan, Roldn, Roldo, Rolle, Rollin, Rollins, Rolly, R owe, Rowland, Rowly, Rulande, Rulant. Litteratura: La chanson de Roland (XIIe s.). Ariosto: Orlando furioso (1532). 16.IX. Santu Ciprianu. P i catolichi, Ciprianu h u santu di l'Africa di u Nordu. Era natu in Cartagine, i n Tunisia, versu l'annu 200, da genitori pagani. Era avucatu campava cum'elli ca mpavanu i vechji figli di l'epica. A' 46 anni, si era fattu cristianu. H datu ci c h'ellu avia i poveri h trovu pace felicit. Dui anni dopu, i Cristiani di Cartagine l'anu sceltu cum' vescu ma, in 250, 253, 257, f cuntrariatu da e persecuzioni. Un a prima volta, Ciprianu si piatt. Dopu, mandatu in esiliu, scrive a so "Esortazio ne u martiriu". L'annu dopu, u novu proconsule u cundanna morte. H statu scapatu u 14 sittembre di l'annu 258. Etimolugia: da u gr."kupris" (uriginariu di l'isula di Cipru). Casate: Cipriani. Nomi: Cipriana, Cipriano, Ciprianu, Cyprian, Cyprien, Cyprienne, Cyprille, Cypri s. Paesi cit: Africa di u Nordu, Compigne. In Corsica: Mursiglia, a Mazzola, u Querci tellu. Ci eranu chjese in Lentu, Evisa, Zalana, Curbara, Lecci. In Curbara, 4 km di u paese, un km da u mare, una cappella h dedicata San Ciprianu San Corneliu, papa (253-255), festighjati inseme u 16 sittembre. Issu ghjornu, u priore di a c unfraterna ricevia a so mantelleta rossa ricamata d'oru. Detti pruverbii: In Corsica, Ciprianu h a persunificazione di u sonnu. Quandu qua lchidunu li chjappa a penciula, si dice: "Av h ghjuntu Ciprianu". 17.IX. Santa Culomba. Santu Rubertu Bellarmini. Culomba h una martira spagnola, nata in Cordoba. H stata scapata da i Mori l'annu 853.

Etimolugia: da u lat. "columba" (culombu). Casate: Colombani, Colombini, Colombo. Nomi: Coline, Collie, Colly, Colomba, Colomban, Colombat, Colombe, Colombi, Colo mbine, Colombo, Columba, Coulombe, Culomba, Culombu. Litteratura: Prosper Mrime: "Colomba" (1840). Culumbina, u persunagiu di a Cumedia taliana, l'amica di Pierrottu o d'Arlicchinu, h statu creatu a fine di u seculu XVII. H una giuvanotta maligna, spiritosa, vistuta di biancu c un scuzzale verde, una scufia. Rubertu Bellarmini, duttore di a Santa Chjesa, natu in Toscana, Montepulciano, i n u 1452, h mortu in Roma u 17 sittembre 1621. Nipote di papa, si era fattu ghjes uitu ghj statu prufessore u cullegiu di Roma da u 1576 u 1587. Fattu cardinale 57 anni, ebbe u cuntrollu di e Cungregazioni rumane, for di tr an ni quand'ellu f arcivescu di Cappua. In u 1605, a morte di Clemente VIIImu, issu sapiente serebbi statu elettu papa s u r di Spagna n si era oppostu. S'elli l'avianu statu sente, Galileu Galilei n serebbi micca statu dinunziatu cum ' ereticu da a Corte di Roma. Etimolugia: da u germ. "hrod" (gloria) "bert" (spampillante). Casate: Roberti, Ruberti. Nomi: Bob, Bobbette, Bobbie, Bobby, Prechtel, Rab, Rabbie, Riobart, Rob, Roba, R obb, Robbert, Robbie, Robby, Robel, Rbeli, Robert, Roberta, Roberte, Robertina, R obertine, Roberto, Roberts, Robertson, Rbi, Robin, Robina, Robine, Robinette, Rob inia, Robinson, Roby, Roparz, Roperz, Roppel, Roubert, Ruberta, Rubertu, Rupert, Ruperta, Rpli, Ruprecht. Prutezzione: Rubertu h u santu patrone di l'insignanti. 18.IX. Santa Ariana. Santu Ghjiseppu di Copertino. Ariana serebbi stata una giovana schjava di l'Asia Minore ch campava u seculu ter zu. A mandonu in tribunale, ma f prutetta da a folla. Etimolugia: forse da u gr. "ari" (assai) "agn" (pura, casta). Ramintemu ch Ariana, figliola di Minosse, r di a Creta, surella di Fedra, si era innamurata di Teseu li avia datu un filu per sorte da u labirintu, u famosu filu d'Ariana. Teseu a f ece fughje po a si lasci in un'isula. A' ch dice ch'ella si h lampata in mare da l' addisperu, ch dice ch'ella si h lasciata cunsul da Diunizossu. Nomi: Ariadne, Ariana, Ariane, Arianna. Ghjiseppu, di Copertino, in e Puglie taliane, h mortu in Ancona u 18 sittembre 16 63. Era un zitellu poveru, sgalabatu, mezu ch simpliciottu. Si vulia f frate andava da un cunventu l'altru, sempre riggettatu. Finalmente, i Franciscani di Grottello u si anu tenutu per cur a mula di u cunventu. Cust si messe studi , di marzu 1628, e ra fattu prete. Dui anni mezu dopu, i frati di Grottello funu testimoni di un fenomenu strasurdi nariu di levitazione: Ghjiseppu vulava. Paria un ocellu. Stava stonde cum' appicc atu a volta di a chjesa o u suffittu di u refettoriu. Fora facia listessu. E' u miraculu si pruducia aspessu. Millaie millaie di persone, imbasciadori, ancu u r di Polonia, l'averebbinu vistu in aria. U duca di Sassonia, ch ghjera luteranu, s i h cunvertitu. Da u 1636 u 1639, h statu esaminatu da l'Inquisizione ch h ricunnusciutu u fattu. Ghjiseppu h campatu torna 24 anni, suffrendu di esse suspettatu di burl a ghjente, cambiendu aspessu di cunventu per francassi da a curiosit di e folle. Etimolugia, casate nomi: Cf u 19 marzu. Prutezzione: San Ghjiseppu di Copertino h a riputazione di aiut i studianti quand' elli passanu un esame. 19.IX. Santa Emilia. Santu Gennaru. Emilia era nata u 6 sittembre 1787, in u dipartimentu di l'Aveyron, vicinu Rodez . In u 1820, h creatu, Villefranche-de-Rouergue, a Cungregazione di e Sore di a S anta Famiglia. In issa Cungregazione, certe sore eranu rinchjuse si occupavanu d i l'educazione di e zitelle povere, l'altre surtianu per and cur i malati. In u so cunventu, Emilia h suffertu pi di vinti anni per via ch'ella avia a paura

di perde a fede ghjera l'addisperu, senza cunt d'altre tentazioni. Mai fece cunno sce e so suffrenze. L'ultimi anni h ritrovu a pace di Diu. H morta 75 anni, u 19 s ittembre 1852. Tandu, a so Cungregazione avia digi una quarantina di munasteri, s tabiliti in parechji paesi. Etimolugia: da u lat. "Aemilius", nome di una famiglia rumana. Casate: Emili, Emilii, Emilj, Emily. Nomi: Aemilia, Amilius, Amily, Emele, Emeline, Emelius, Emil, Emilda, Emile, Emi lia, Emiliaan, Emiliane, Emiliaan, Emilie, Emilien, Emilienne, Emilio, Emils, Ei ly, Emlyn, Emma, Emmeline, Mees, Mel, Melia, Meliocha, Migeli, Mil, Milia, Miliu , Millian, Milly, Milou, Miloud. Gennaru, un santu vescu di Benevento, accantu Napuli, campava u seculu quartu. E so reliquie s in Napuli da almenu l'annu 432. Anu francatu a cit da a pesta in l' annu 1497 l'anu prutetta da l'erruzzioni di u Vesuviu in l'anni 1631, 1698, 1767 , 1779. U miraculu di San Gennaru h celebre in u mondu. Da u 1389, tr volte l'annu, di mag hju, di sittembre, u 16 dicembre, u sangue caghjatu di u santu, cunservatu in du ie ampulle, diventa liquidu si mette bolle. U pesu cala u vulume cresce. In u 17 28, Montesquieu assist duie volte issa liquefazione. H scrittu: "Je puis dclarer qu e le miracle de Saint Janvier n'est point une supercherie; les prtres sont de bon ne foi". Per av n anu pussutu d nisuna spiegazione scientifica. Napulitani campanu c u tremu ch - cus dicenu - si u miraculu n si pruducissi pi, a ci t serebbi distrutta. Etimolugia: da u lat. "januarius" (di ghjennaghju). Nom: Gennara, Gennaro, Gennaru, Ghjennaru, Janvier, Javiera, Javire. 20.IX. Santu Stacchiu. Stacchiu era un paganu di u seculu primu, anzianu generale reputatu cum' u pi gran de guerrieru di l'epica. Un ghjornu, caccia, si stippava un cervu quandu u cervu si volta, una croce mezu e corne, u cunverte. Attempu, a moglia riceve a visita di un anghjulu , ancu ell a si face cristiana. A notte, cunvertenu i dui figlioli , u lindumane, si facenu battiz tutti quattru. Dece mesi dopu, affacca un cervu per d Stacchiu ch u demoniu avia da scatinassi. I n una sittimana, i so schjavi morenu da a pesta, i so animali morenu n si s di ch, i banditi viotanu u castellu u brusgianu, i pirati si piglianu ellu, a moglia i figlioli. Stacchiu diventa zappadore, a moglia, serva in una osteria, i figlioli, garzoni in una buttega. E' dece anni passanu. Quandu i Parti invadenu l'imperu, l'imperatore Traianu fece ricirc l'anzianu gene rale Stacchiu. E' u trovanu. E' Stacchiu scaccia i nimichi. Ristava fistighj a vittoria participendu i sacrifizii. Cum'ellu ricusa, u mettenu , c a moglia i figlioli, in un toru di bronzu infiaratu. Morenu, ma senza soffre. Da fora, i sentianu cant e lode di u Signore. Etimolugia: da u gr. "eustachios" (fruttiferu, fecondu). Nomi:Eustace, Eustache, Eustacia, Eustasius, Eustatius, Eustazio, Stacchia, Stac chiu, Stacey, Stacie, Stazio. Paesi cit: Una chjesa in Roma una chjesa in Parigi cunservanu una parte di e reli quie di Santu Stacchiu. In Corsica, una chjesa Santu Stacchiu esistia in Salice, una in u Cruzinu, un'altra in Sermanu, forse una in Pitrettu Bicchisgi. Prutezzione: Stacchiu h u santu patrone di i cacciadori. U preganu din contru l'in cendii, per francassi da u focu eternu. 21.IX. Santu Matteu. Matteu era publicanu in Galilea, vene d percettore duganeru contu di i Rumani, qu and'ellu f chjamatu da Ghjes ch ne fece u so apostulu. P i Farisei ch seguitavanu Ghjes, i publicani eranu tutti ladri, dissenu: "Perch u n ostru Maestru si mette tavula c i publicani i peccadori?". E' Ghjes disse: "Un' s m icca quelli ch s in salute, ma i malati, ch anu bisognu di un bon medicu". Versu l'annu 60, Matteu h scrittu un Vangellu per f a prova ch Ghjes h realizatu tutt

e e prufezie di l'Anzianu Testamentu. Un' si s duv'ellu h mortu. Forse in Ettiopia. Etimolugia: da l'ebreu "matta" (donu, rigalu) "Yah" (Iahv). Casate: Mattei, Matteoli, Matteacci, Matteazzi, Matteotti, Massei, Massoni. In u 1981, in Corsica, a casata Mattei venia u quartu rangu dopu Casanova, Alber tini Luciani. 14% eranu di Bastia, 9% di l'Altu di Casacconi, 7% di Fiumaltu d'A mpugnani, 6% di i Dui Soru. Nomi: Debus, Deipes, Hess, Hias, Hss, Maciej, Mades, Mat, Mata, Mateo, Mateusz, M atfei, Mathias, Mathieu, Mathijs, Mathis, Matiaz, Matt, Mattalus, Mattea, Mattei a, Matteiu, Matteo, Matteu, Matthaeus, Matthus, Mattheus, Matthew, Matthias, Matt hieu, Matti, Mattias, Matvei, Mtys, Maz, Teus, Tewis, Theiss, Thiess, Tjeu, Zog. Pesi cit: Oriente (9 agostu). In Corsica: Castellu di Rustinu. Prutezzione: Matteu h u santu patrone di i percettori di i duganeri. 22.IX. Santu Mauriziu. Mauriziu era capu di a Legione Tebea u serviziu di Roma. Quandu, l'annu 286, Mas simianu divent imperatore d'Occidente, u fece vene d'Egittu c i so suldati per ste rmin i Cristiani. Peghju n pudia incapp. Tantu Mauriziu ch i so 6000 omi eranu crist iani ancu elli, l'imperatore i fece massacr. Quessa h a legenda ch a dice. U veru h forse ch Mauriziu qualch cumpagnu s stati tomb per av ricusatu di particip una ceremonia pagana. U fattu si st ch, un seculu dopu, anu fattu una basilica nantu u locu duv'ellu s stati tombi ch, versu l'annu 520, Sigismondu, r di i Burgondi, ci h fattu un munasteru ch esiste sempre ch ghj l'urigi e di a creazione di un paese sguizzeru, quellu di Santu Mauriziu. Etimolugia, casate nomi: Cf Mauru (15 ghjennaghju). Paesi cit: Pinerelo, Fossombrone, Lucerna, Magdeburgu, , Angers, Appenzel, Le Hav re, Savoia. Prutezzione: Mauriziu h u santu patrone di i tinturai u preganu p a malatia di a g otta. 23.IX. Santa Tecula. Per seculi seculi, quandu i preti amministravanu l'oliu santu i muribondi, dicia nu ista prighera: "O Signore, voi ch avite liberatu Santa Tecula da tr turmenti cr udeli, abbiete a bunt di liber ista anima di dalli l'eterna felicit". Ghj un falzu racontu di a vita di San Paulu ch ghj l'urigine di issa prighera di a pupularit di Santa Tecula. Dice ch Tecula era una giovana Turca, bellissima zitella, cunvertita da San Paulu . Dopu, u seguitava daperttuttu. U so impegnu sparghje u Vangellu, a cundannava esse marturiata. Per miraculu si franc di tr turmenti preparati da u diavule: . In l'anfiteatru, un leone ricusa di manghjassila; . Un dilluviu spinghje u fucarolu ch l'avia da cunsum; . una foca, pronta ingollesila, h tunata. Dopu a morte di San Paulu, Tecula camp torna un mezu seculu. Stava in una grotta risanava i malati ch venianu truvalla. Avia 90 annai quandu i medichi, ch n avianu pi nimu cur, vensenu pigliallasi per purtalla u guvernatore. Ella si precipit contr u un scogliu ch si apr, entr nentru, a sbaffatura si richjuse. 24.IX. A Madonna di a Merc. I Spagnoli si s battuti pi di 400 anni, da u 1085 u 1492, per scacci i Mauri. In is sa guerra, i Cristiani fatti prigiuneri, o si facianu Musulmani, ghjeranu ben tr attati, o eranu venduti l'Arabi di l'Africa. Per rivede a so patria i soi, i sch javi, o i so parenti, devianu pag un riscattu micca tutti a pudianu f. Un ghjornu, a Madonna apparisce Petru di Nola li dice: "Bisogna succorre issi di sgraziati. Eiu ti aghjuteraghju". E' cus h nata a Cungregazione di a Merc, o di a R edenzione, o di u Riscattu di i Schjavi. A' i tr voti abituali: ubedienza, puvert castit, i frati di a Merc ne aghjunghjianu un altru: quellu di barattassi c i prigi uneri s'ella n ci era manera di f altrimente. A festa di a Madonna di a Merc h stata istituita in u 1218 per ringrazi a Vergine M aria di av resu a libert i schjavi. U papa Nucenziu XII (1691-1700) h stesu issa ce lebrazione tutta a Cristianit per ramint ch a Madonna h a mamma di tutti ch'ella p l

beracci da e catene ch no avimu addossu. 25.IX. Santu Firminu. A' i primi tempi di u Cristianisimu, in a cit spagnola di Pamplona ci stava u sen atore Firmu, a moglia, u figliolu, Firminu. Un ghjornu, andendu u tempiu di Giov e, scontranu u prete Onestu ch sparluchjava contru i dii pagani. "E' ch ci vulite sustitu?" disse Firmu. Onestu li spiega a duttrina cristiana secondu Satturninu, unu di i settanta dusc epuli di Ghjes. - "E' quale h issu Saturninu?" dumanda Firmu. A settimana dopu, Saturninu ghjunghje in Pamplona, cunverte 40.000 persone in tr ghjorni, batteza Firmu, a moglia u figliolu, dice Onestu di occupassi di l'educa zione di Firminu. A' 17 anni, Firminu era diventatu un bon predicadore. A' 24, era vescu. Franca i Pirenei, evangelizeghja l'Aquitania, l'Alvergna u Belveddese, ma i guvernatori u mettenu in prigi u facenu tumb, fendu corre a vuciata ch'ellu era mortu di un at taccu. Quessa h a legenda di San Firminu, scritta u seculku IX riprudutta nantu un purto ne di a cattedrale di Amiens, ma i storichi pensanu ch'ellu era u primu vescu di issa cit, marturiatu u seculu quartu. Etimolugia: da u lat. "firmus" (fermu in a so fede). Nomi: Fermin, Fermine, Firmin, Firminan, Firminien, Firminienne, Firmino, Firmin u, Firmo, Firmu, Firmus, Frmin. Paesi cit: Pamplona, Amiens, Beauvais, Navarra. 26.IX. I Santi Cosimu Damianu. Secondu u Vangellu di San Matteu, Ghjes disse l'Apostuli: "Risanate l'infermi, ne ttate i leparosi, risuscitate i morti, cacciate i demonii: u donu l'avite ricevu tu, in donu datelu". Cus fecenu Cosimu Damianu, dui fratelli medichi venuti d'Arabia in Siria per cur i malati senza fassi pag. L'avianu cugnumati "l'Anargiri", ci ch vole d: nimichi di u soldu. Un' si cuntentavanu micca di risan u corpu; curavanu din e malatie di l'anima, cun vertiscendu i peccadori, scacciendu l'idee fisse, dendu a speranza i pessimisti, a gioia i malinconichi. Una matrona rumana, ch'elli avianu guaritu, si era messa in l'idea ch, postu ch'e lli n vulianu paga, h ch n eranu sicuri ch u male n rivenga. Per cunvincela, Cosimu ac cett a paga. Ancu appena, f una nimicizia tr i dui fratelli. U guvernatore, scuntentu di vedeli attir e folle mentre ch i tempii si viutavanu, i fece marturi scap. Cosimu. Etimolugia: da u gr. "kosmos" (universu, armunia di l'universu). Casate: Cosimi. Nomi: Come, Cme, Cosima, Cosimette, Cosimu, Cosma, Cosme, Cosmo. Damianu. Etimolugia: da u gr. "Damia", nome di una divinit. Casate: Damiani. Nomi:Dami, Damia, Damian, Damiana, Damiane,Damiao, Damianu, Damianus, Damien, Da mienne, Damiette, Damioen, Damy. Cosimu Damianu. Paesi cit: Praga, Essen, Salamanca. In Corsica: Ambiegna, Chiliani, Feringule, Fr assu, San Damianu. Issi santi anu avutu 14 chjese. Citemu: Felce d'Alisgiani, u Monte, Nuvella, Sart, Sorbu Ocagananu, forse din u Viscuvatu u Pratu. Prutezzione: Cosimu Damianu s i santi patroni di i medichi, i chirusichi, e mamma ne. Cosimu u preganu p a malatia di u lattime (in francese: la gourme, o l'impdigo ). Litteratura: una vita di i Santi Cosimu Damianu h stata publicata in u 1966 da u duttore Marcu Aureliu Ceccaldi. 27.IX. Santu Vincensiu de'Pauli.

Vincensiu h natu in u 1581 Pouy, vicinu Dax, in e Landes. Da zitellu facia u pastore, un travagliu ch li piacia pocu, decise di fassi una b ella situazione. Scunvince u babbu ch vende dui boi per mandallu a scola. E' dive nta prete, n avendu ancu 20 anni. Soga si era fattu pi vechju ch'ellu n era. Dicenu ch, andendu da Marseglia Narbona, si h fattu pigli da i pirati barbareschi. Purtatu schjavu in Tunisi, ci serebbi statu dui anni, fendu cunversioni a fede c atolica. Ma forse ch issa fola h ellu ch l'h inventata per fassi bellu. A' l'et di 26 anni h in Roma. Inbavachjeghja un altu funziunariu di u Vaticanu , in u 1609, u papa u manda in Parigi c una missione secreta per Arrigu Quartu. Cust, piace u r di Francia ch ne face u cappellanu di a so anziana moglia: Marguerite de Valois. Ista volta, l'avia a bella situazione ch'ellu bramava da quand'ellu era zitellu. Dui anni dopu, cambia di cundotta, si mette frequent i poveri, i disgraziati, i s bandunati, n pensa pi ch elli u Signore. "Monsieur Vincent" - cum'elli u chjamavan - diventa u prete u pi pupulare di Parigi. In u 1625, face a Cungregazione di i Preti di a Missione chjamati, pi tardi, Laza risti, incaricati di predic di furm altri preti. A' 43 anni, avia scontru Louise de Marillac, una donna addisperata di av persu u maritu u figliolu. Inseme, si mettenu u serviziu di i galeriani, di i mezi tonti , di i vechji malati di i zitelli abbandunati. Per aiutalli, creanu, in u 1633, a Cungregazione di e Sore di a Carit. Vincensiu h mortu in Parigi, 79 anni, u 27 sittembre 1660. H statu beatificatu in u 1729 canunizatu ottu anni dopu. Etimolugia: da u lat. "vincentius" (ch vince). Casate: Vincensini, Vincenti, Vincentelli. Nomi: Cencio, Cente, Centina, Centinus, Kenia, Nencio, Sansan, Sent, Uinsionn, V icencia, Vicencio, Vicenta, Vicente, Vicentius, Vicenza, Vicenzo, Vikacha, Viken ti, Vikentia, Vin, Vince, Vincensia, Vincensiu, Vincent, Vincente, Vincentius, V incenz, Vinciane, Vinzene, Zenz, Zenzel. Paesi cit: Sart, Ambiegna, San Daminau, Feringule, Felce d'Alisgiani. 28.IX. Santu Venceslau. Venceslau, figliolu di u duca di Boemia, in Ceccoslovacchia, h natu versu l'annu 907. Avia un fratellu pi giovanu ch ellu di dui anni. Quand'ellu h 13 anni, u duca more a regenza tocca a moglia per cinque anni. Venceslau h allevatu da a mammone da a parte di u babbu. A' l'epica, u Cristianisimu principiava sparghjesi in Boemia. Venceslau a mammon a avianu accettatu a nova religione ghjeranu mal visti da a mamma u fratellu. A' l'et di 18 anni, Venceslau h messu nantu tronu di u babbu. Custruisce chjese, f ace rivene i preti esiliati, apre e fruntiere i missiunarii , pianu pianu, face e ntre u so populu in a cumunit di a Chjesa latina. U 28 sittembre di l'annu 929, h assassinatu da u fratellu. I Cecchi l'anu sempre cunsideratu cum' u mudellu di i principi cristiani , da u di ciottsimu seculu, cum' u simbulu di l'indipendenza di u paese. U cantu di San Venc eslau, scrittu u seculu XIII, h restatu l'innu di u populu ceccu. Etimolugia: da u slavoniu "waclaf" (curona) "slava" (gloria). Nomi: Vclav, Venceslas, Venceslau, Venzislaus, Wenceslas, Wenzel, Wenzeslaus, Wja tscheslaw. 29.IX. L'archanghjuli (Michele, Reffaellu, Gabriele). U Venerabile Alberti. H a festa di l'Archanghjuli, vene d l'Anghjuli superiori. I principali s: . Gabriellu, quellu ch annunzi Maria Vergine ch'ella era incinta; . Michele, quellu ch h vintu Satanassu ch pesa l'anime l'entre di u Paradisu; . Raffaellu, quellu ch guaria i cechi. Michele h u solu ch sia veradimente unuratu in Corsica. H u quintu rangu dopu Santa Maria, San Ghjuvanni, San Petru San Martinu. San Ghjuvanni conta, in l'Apocalisse, a vittoria di Michele contru u dragu, un d ragu rossu ch avia sette teste dece corne , nantu ogni testa, un diademu. C a so co da, spazzava e stelle ne ghjitava una terza parte nantu a Terra. U dragu si era fermatu davanti una donna ch avia da partur per manghjassi u figlio

lu. Quand'ella fece u figliolu maschju ch devia regge tutte e nazioni, ci f, in ce lu, una grande battaglia tr Michele i so anghjuli da una parte, u dragu i soi da l'altra. U Gran Dragu, u serpu anticu, dettu Diavule, o Satanassu, f ghjittatu nantu a Ter ra. E' si intese una voce ch dicia: "Av h stabilita a salvezza, a forza u regnu di u nostru Diu a putenza di u so Cristu. Etimolugia: da l'ebreu "mika'el" (parangon di Diu). Casate: Micheli, Micheletti, Michelacci, Michelotti, Micheloni, Michelosi, Miche langeli. Nomi: Gieltje, Mechel, Micaela, Michael, Michaela, Micaella, Micaellu, Michaelin a, Michaeline, Michalla,Michal, Miche, Micheil, Michel, Michela, Michla, Michele, M ichle, Micheletti, Michelina, Micheline, Michelle, Michou, Michouka, Michoulia, M ickal, Mickael, Mickie, Micky, Miguel, Miguela, Miguelita, Mihly, Mikal, Mikahlina, Mikal, Mike, Mikhail, Mikkel, Mikkiel, Mikko, Mikus, Mischa, Mitchell.- In Corsi ca, in u 1981, Michele venia l'undecesimu rangu di i nomi maschili. Era quellu d i 19 omi nantu mille. Paesi cit: Albenga, Caltanisetta, Benevento, Salerno, Napoli, Inghilterra, Bavier a, Spagna, Bruxelles, Sebenico, Zoug. In Corsica: Ascu, Bastelica, Bastelicaccia , Bilzese, Bisinchi, Calvi Fiume seccu, Foce, Ghisunaccia, Gualdaricciu, l'Isula cciu di Tavagna, Lucciana, Muratu, Nucariu, Ocana, Pastricciola, Pedigrisgiu, a Penta di Casinca, u Poghju di Tall, Urbalaconu, e Valle di Mezana, e Valle di Rus tinu, Venacu. - Chjese dedicate San Michele esistenu - o esistianu - din in Luri, u Viscuvatu, Santu Niculaiu di Moriani, Nuvella, Spiluncatu, Ortiporiu, Campile , Siscu, Ogliastru, a Croce, u Pratu, u Petricaghju, e Valle d'Alisgiani, a Verd ese, San Lurenzu, Castirla, Altiani, Ventiseri, Vezzani u Castell di Mercuriu. Prutezzioni: Michele h u santu patrone di i bottai, cappellai, merciai, drogheri, scarminadori fabricanti di nicci. Gabriellu f u pi felice di l'imbasciadori, delegatu per d Maria Vergine ch'ella avi a da esse a mamma di Ghjes. Etimolugia: da l'ebreu "gabri" (forza di Diu). Casate: Gabrielli. Nomi: Gaaf, Gabay, Gabel, Gabin, Gabor, Gabrel, Gabriel, Gabril, Gabriela, Gabrie le, Gabriella, Gabrielle, Gabriello, Gabriellu, Gabrielo, Gabrio, Gabry, Gaby, G avriil, Gavriounia, Jella. Prutezzione: telecumunicazioni, imbasciadori; L'arcanghjulu Raffaellu avia rimediu tuttu: Tobia, li rende a vista, li d un zane ttu di soldi, face st zitta a moglia ch ghjera una diciulella, scaccia u demoniu c h Sara, a nipote, l'avia resa veduva sette volte. Etimolugia: da l'Ebreu "raph'el" (Diu guarisce). Casate: Raffaelli. Nomi: Faila, Falia,Falito, Ilia, Rafa, Rafael, Rafaella, Rafaelle, Rafaelli, Raf aello, Rafal, Rafaila, Raff, Raffaele, Raffaella, Raffaello, Raffaellu, Rafil, Ra kha, Raphal, Raphaela, Raphalle, Raphel. Prutezzione: i feriti di guerra. Bernardinu Alberti h natu u 2 aprile 1591 in Calinzana. H mortu u 29 sittembre 165 3 u cunventu di Marcassu. Era un frate cappuccinu. Averebbi fattu una massa di m iraculi ma, in Roma, n l'anu vulsutu beatific. Tr volte a causa f ricusata da a Sacr a Cungregazione di i Riti. Ci h vulsutu aspett u 29 ghjennaghju 1828 per ch u papa Leone XIII ricunnosca l'eroicit di e virt di Bernardinu Alberti. Da tandu, ne simu sempre cust. 30.IX. Santu Ghjilormu. A gloria di Ghjilormu vene, anzi tuttu, da a traduzzione latina ch'ellu h fattu d i a Bibbia, a famosa Vulgata. Natu versu l'annu 345, h studiatu in Roma ghj statu battizatu l'et di 19 anni. Da 25 29 anni, st in Aquilea, in una cumunit di cleri di laichi ch facenu una vita santa. Da 29 33 anni, h rimitu in un desertu di Siria. Da 33 37 anni, studia e Sa nte Scritture in Custantinopuli. E' po, volta in Roma. U papa Damasiu (366-384) ne face u so secretariu li dumanda di verific a traduzio ne latina di i Vangelli.

Tr anni dopu, parte in Palestina, raghjuntu da Santa Paula d'altre donne. In Bett elemme, facenu dui munasteri (unu per l'omi, l'altru p e donne), una scola, un us piziu una torra. Ghjilormu guverna issa cumunit durante 35 anni. Avia un caratter acciu si mette male c i veschi di Ghjerusalemme. Cullerosu, vendicativu, passava u so tempu liticassi quant' studi, scrive preg. H mortu in Bettelemme u 30 sittembre 430. Etimolugia: da u gr. "hieros" (sacratu) "onoma" (nome) Casate: Geronimi, Gilormini, Girolami. Nomi: Gerome, Geronimo, Gerry, Ghjilorma, Ghjilormu, Gerolama, Girolamo, Giromet ta, Grommes, Heronima, Hironymus, Hyronimus, Ieronim, Jrme, Jeromia, Jromin, Jromine, Jeronim, Jeronima, Jeronimo, Jeronimus, Jerrome, Olmes, Onimus, Ronimus. Paesi cit: Roma, Pesaro, Curzola. Prutezzione: Ghilormu h u santu patrone di i studianti. Detti pruverbii: Un ghjornu ch u papa Sistu Quintu fighjava una pittura duve San Ghjilormu batte a so colpa minendusi in pettu c una petra, disse: "Tenila forte i ssa petra; senza ella, mai sereste statu canunizatu".

UTTOBRE 1.X. Santa Teresia di u Bambinu. Si chjamava Thrse Martin. Era nata in Alenon, dipartimentu di l'Orne, u 2 ghjennagh ju 1873. U babbu, rillugiaiu, a mamma, trinaia, guadagnavanu b a so vita. Avianu ancu messu da parte una piccula furtuna: 360.000 franchi l'epica ch u pane custav a sei soldi u chil. Avianu avutu nove figlioli. I quattru maschji s morti. E cinqu e femine si s fatte sore. Quandu a moglia more d'un cancaru ch'ella h patutu dodeci anni, Luigi Martin si r itira in Lisieux, dipartimentu di u Calvados, passa u so tempu frequent a chjesa pisc. Di ferraghju 1889, perde u sentimentu u chjudenu in una casa di scemi. Tere sia h 16 anni , da dece mesi, era in un cunventu di Carmelitane duv'ella travaglic hjava pregava c e cumpagne senza fassi rimarc. A' u mese d'uttobre 1891, face prufessione di voti munastichi. Un ghjornu ch un p redicadore ramintava e parulle di Ghjes quand'ellu disse: "S' vo n diventate zitell i, n entrerete in Paradisu", Teresia decide di seguit issu cunsigliu. Ella ch ghjer a turmintata da una pessima eredit, ritrova l'equilibriu, a pace, a santit. A' l'et di 23 anni, in a settimana santa, sputa sangue. Era tisica. Campa torna 1 8 mesi, avendu sempre speranza... fede. U 30 sittembre 1897, e cumpagne a senten u murmur "Un' vogliu micca soffre menu... Oh! quantu u tendu caru!". Si mette pus nantu u lettu, feghja versu u celu, l'ochji pieni di luce, more. Etimolugia: da u gr. "Therasia" (nome di locu). U nome vole d: abitante di Theras ia, un isulottu di u gruppu di i Cicladi. H affaccatu in Spagna u u seculu quintu , purtatu da parechje regine, , da cust, si h spartu in l'altri paesi d'Europa. Nomi: Resa, Reserl, Resi, Resia, Resli, Teresa, Terese, Teresia, Teresita, Teres sa, Terzie, Terka, Tesja, Tessa, Tessie, Theresa, Thrse, Theresia, Toireasa, Tracey , Tracie, Tracy, Treedtsje, Teri, Terri, Terrie, Terry, Tessy. Prutezzione: missioni missiunarii. 2.X. L'Anghjuli Custodi. Santu Liceriu. Secondu a duttrina cristiana, Diu h messu un anghjulu daretu ogni individuu per c urallu. H l'anghjulu custode. Per risponde a dumanda di l'imperatore Ferdinandu Secondu, ista festa h stata int rudutta da Paulu Quintu , papa da u 1605 u 1620, per esse celebrata in Germania in Austria a prima dumenica di sittembre , in l'altri paesi, a prima dumenica dop u San Michele. Ghj u papa Clemente Decimu ch, in u 1670, l'h fissata u 2 uttobre l' h resa ubligatoria in a Chjesa Universale. Liceriu era u vescu d'Austudunum, l'attuale cit d'Autun, in u dipartimentu di a S ane-et-Loire.

A' u seculu settimu, Battilda era maritata c Clodoveu Secondu, r di a Neustria di a Burgogna. Avianu tr figlioli: Cluttariu, Childericu, Teodoricu. Clodoveu more 23 anni. Ella, ch ne avia 21, diventa regente. Avia cum' cunsiglieru Liceriu, ch'ella face vescu di Augustudunum l'annu 663. Supprime u cummeriu di i schjavi di e cariche ecclesiastiche, rende l'impositi pi ghjusti, favurizeghja u sviluppu di a vita munastica. L'annu 669, Cluttariu diventa r. Rinvia Liceriu in a so dioccesi, chjude a mamma in un cunventu, face di un certu Ebroinu u maggiordomu di u palazzu. Cluttariu more l'annu 673. Childericu li succede. Face rivene Liceriu scaccia Eb roinu ch ghjura di vendicassi. Childericu era beidore licenziosu. Un' pobbe suppu rt i rimproveri di Liceriu , un ghjornu ch'ellu era briacu, pruv ancu tumballu. E' po u rimand in a so dioccesi. Childericu h assassinatu l'annu 675. Teodoricu diventa r lascia Ebroicu f l'accampu di Augustudunum. Per ch a cumunit n morga di fame, Liceriu si rende. Ebroicu li fa ce tagli a lingua, brusgi l'ochji, u chjude in un cunventu di sore. Adunisce una a ssemblea in Fiscanum, l'attuale cit di Fcamp, in u dipartimentu di a Seine-et-Marn e, assemblea ch dichjara ch Liceriu era indegnu di esse prete, u cundanna morte. H statu scapatu in un boscu accantu a cit. Era versu l'annu 679. 3.X. Santu Gherardu. Santu Evaldu. Gherardu deve esse natu versu a fine di u seculu IX. Era figliolu di u signoru d i Brogne, in Belgica. Dopu av fattu carriera in l'armata, h diventatu frate di San Benedettu h creatu una abbazia nantu e terre di u babbu. Da l'annu 931 l'annu 95 3, h passatu u so tempu rifurm unepoche di abbazie ch dipendianu di ghjurisdizzioni di u duca di Lottaringia di u conte di e Fiandre. Etimolugia: da u germanicu: "ger" (lancia) "hard" (curaggiosu). Casate: Gherardi, Ghirardi, Ghelardi, Ghilardi, Geraldi, Giraldi, Gelardi, Gilar di, d'altre alterate derivate. Nomi: Gard, Garret, Garrit, Gearard, Geeraard, Geerhard, Geert, Geerte, Gera, Ge ralda, Geraldu, Gerard, Gerarda, Grard, Grarde, Grardin, Grardine, Gerardo, Gerardu, Gerardus, Gerd, Gerhard, Gerharda, Gerhardina, Gerhart, Gersten, Gert, Gertjie, Ghelarda, Ghelardu, Gheralda, Gheraldu, Gherardo, Gherardu, Ghilardu, Ghilarda, Giralda, Giraldu, Girard, Jerrit, Jerta. Evaldu Capineru Evaldu Capibiondu eranu dui fratelli medichi. Si tenianu tantu c aru ch mai si s staccati. Si s fatti frati in Irlanda anu seguitatu San Villibrordu , vescu d'Utrecht, quand'ellu intraprese di cunverte i Frisoni po di evangeliz i Sassoni. Un ghjornu, aspettavanu in un paese, accantu Dortmund, per and vede u capu di a t rib ch avia accettatu di riceveli. I paisani, temendu di esse abbandunati da i so dii, l'anu tombi lampati in fiume. Un cristianu h trovu i dui cadaveri l'h interra ti. Pi tardi, Peppinu d'Herstal h fattu purt e so osse in Cologna, in a chjesa di S an Cunibertu. 4.X. Santu Francescu d'Assisi. Francescu h natu in a cit taliana di Assisi in u 1181 o 1182. U babbu, un marcante , si chjamava Pietro di Bernardone. A mamma era forse di a Provenza, ci ch spieghe rebbi ch, San Francescu, li piacia assai parl provenzale. Ebbe una giuvent alegra. I soldi n li mancavanu. Dopu av participatu a guerra d'Assisi contru Perugia, si m esse camp cum' i poveri. Andava scarzu, vestutu di saccu, dumandendu a carit predic hendu a gioia a pace. Avia 25 anni. I discepuli n manconu, cus, dui anni dopu, in u 1209, nascia a Cungregazione di i Frati Minori chjamati, pi tardi, Franciscani. In u 1212, Chjara (Cf l'11 agostu), ch ghjera a so paisana, volse f cum' ellu. Inse me, creanu una Cungregazione p e donne (e Clarisse). Una decina d'anni dopu, face nu, p i laichi, omi donne, u Terzu Ordine di a Penitenza, ch aver una parte impurta nte in a storia ecunomica, suciale murale di l'epica. In u 1219, u Puverellu - cum'elli chjamavanu San Francescu - parte per l'Egittu, u Sudan a Terra Santa, per f a prova ch l'infideli si ponu cunverte c a parulla, s enza armi. Di sittembre 1224, riceve e stimate di a Passione ch u marcanu p u sempre. U 3 uttobre 1226, a Purziuncula, u so primu cunventu accantu Assisi, si stracqua

in terra more cantendu. Avia 44 anni. Ernest Renan h scrittu: "Aprs Jsus, le Poverello est l'homme qui a eu le sentiment le plus vif de sa relation filiale avec le Pre cleste. Sa vie est une perptuelle iv resse d'amour divin. Son oeil, clair et profond comme celui de l'enfant, a vu le s derniers secrets, ces choses que Dieu cache aux prudents et rvle aux petits. Ce qui le distingue en son sicle et dans tous les sicles, ce qui fait sa haute singul arit, c'est d'avoir, avec une foi et un amour sans bornes, entrepris l'accompliss ement du programme de Galile. Il ne ddaigne rien; il aime tout; il a une joie et u ne larme pour tout; une fleur le jette dans le ravissement; il ne voit dans la n ature que des frres et des soeurs; tout a pour lui un sens et une beaut. On connat ce cantique admirable, qu'il appela lui-mme le "Chant des Cratures", le plus beau morceau de posie religieuse depuis les Evangiles. On peut dire que depuis Jsus, Fr anois d'Assise a t le seul parfait chrtien". Etimolugia: U nome Francescu si h furmatu in l'ultimu Medievu cum' cugnome o cum' d eterminativu etnicu. Vulia d: abitante o uriginariu di Francia. Dopu a morte di u pupulare santu d'Assisi, h persu u so valore etnicu per pigli un caratteru religi osu. Casate: Franceschi, Francisci, e derivate Franceschetti, Franceschini, Francesco ni, ecc... l'abreviate cum' Cecchi.- In u 1881, in Corsica, Franceschi venia u 28s imu rangu di e casate. Nomi: Cecca, Ceccecca, Cecceccu, Ceccu, Ciska, Fanchon, Fannie, Fanny, Fercsi, F erenc, Fran, France, Francelin, Franceline, Frances, Francesca, Francesco, Franc escu, Francette, Francina, Francine, Francis, Francisca, Francisco, Francisek, F rancisque, Franck, Franck, Franois, Franoise, Frangag, Frank, Franka, Frankie, Fra nko, Frannie, Franny, Frans, Fransoois, Frants, Franz, Frnze, Franzine, Franziska , Paco, Pancho, Paquita, Sozic, Ziska, Ziskus.- In Corsica, in u 1981, Francescu, c i diminutivi Ceccu Cecceccu, era u terzu rangu di i nomi maschili dopu Ghjuvan ni Antone. Era quellu di 55 omi nantu 1000. Paesi cit: Italia, Assisi, Guastalla, Livornu, Mirandola, Massa Carrara. In Corsi ca, h festa patrunale in Alandu Petranera. A celebrazione di a festa si face din i n e poche chjese ch restanu di i cunventi franciscani. Ma h certa ch l'evangelizazi one franciscana in Corsica h stata assai impurtante. Quandu, in u 1769, a Francia cunquist a Corsica, ci era 63 cunventi franciscani c 650 frati (Osservanti, Rifur mati Cappuccini) per una pupulazione di 125.000 abitanti. Prutezzione: cummercianti. 5.X. Santu Placidu. Da u sestu l'undecesimu seculu, Santu Placidu h statu unuratu da i frati di San B enedettu cum' servu di Diu, senza esse mai statu n vescu, n martiru. Si sapia ch'el lu era figliolu di un patriziu rumanu ch u babbu l'avia affidatu San Benedettu. P insavanu ch'ellu avia seguitatu u maestru in Monte Cassinu ch'ellu era mortu da a malatia o da a vechjaia in u so lettu. Versu l'annu 1100, i Benedittini di Sicilia ne anu fattu un martiru sicilianu. A nu fabricatu una storia ch conta ch Placidu avia fattu un cunventu in Messina, ch i pirati avianu invasu u cunventu, maltrattatu a surella, i dui fratelli, una tre ntina di cumpagni, prima di tagli u capu tutti. A' Placidu, prima di scapallu, li avianuu tagliatu i labbri, sciappatu e masselle strappatu a lingua. Di agostu 1588, anu scupertu in Messina unipochi di scheletri. Ne anu fattu quel li di San Placidu cumpagni. E' cus u nome di Placidu h statu scrittu nantu u Marti rulogu rumanu. Oghje, issa fola, a Chjesa n ci crede pi Placidu h cunsideratu cum' n anzu: un santu, servu di Diu. In u 1618, si era furmata a Cungregazione benedittina di Santu Placidu. H smarita in u 1795. 6.X. Santu Brunu. Brunu, figliolu di un signoru di a Renania, h natu in Cologna in l'undecesimu sec ulu. Dopu avessi buscu un canunicatu in a cit nativa, h fattu, una vintina d'anni, u prufessore di teolugia in l'anziana capitale gallica di i Remi, l'attuale cit di Reims, dipartimentu di a Marne. Per essesi messu male c l'arcivescu, h statu sp usessatu di a so carica. Allora, c sei cumpagni si ne h andatu in una abbazia di i

cuntorni, po in un'altra A vita, in issi cunventi, n li cunvenia. Cust, i frati averebbinu vulsutu camp cum' i rimiti, ma pratichendu e prighere e ceremonie religiose. Tandu, n ci era un mun asteru ch permettissi issa vita. Allora, ne anu fattu unu nantu a muntagna di a G rande Certosa ch si trova oghje in l'Alpe francese, cumuna di Saint-Pierre-de-Cha rtreuse, accantu Grenoble. Era l'annu 1084. Sei anni dopu, u papa Urbanu Secondu, ch ghjera statu u so elevu, sceglie Brunu c um' cunsiglieru. Ne h fattu un disgraziatu ch, Brunu, n li piacia di st in a cit ruma a. Allora, u papa li h permessu di ritirassi in Calabria. Cust, Brunu fece un altr u cunventu certusinu. Ci campa nove anni, sinu a morte, u 6 uttobre 1101. Etimolugia: da u germanicu "brunja" (curazza). Nomi: Broen, Bronne, Bruna, Brune, Brunella, Brunetta, Brunette, Brunetto, Brune ttu, Bruno, Brunu. Prutezzione: a pesta. 7.X. A Madonna di u Rusariu. Santu Sergiu. A celebrazione di a Madonna di u Rusariu ricolla l'annu 1212, ma h stata pupulari zata dopu duie vittorie contru u Turchi, quella di Lepante, a dumenica 7 uttobre 1571, quella di Peterwardein, u 5 Agostu 1716. Dopu a prima, Gregoriu XIII, pap a da u 1572 u 1585, a fiss a prima dumenica di uttobre. Dopu a seconda, Clemente XI, papa da u 1700 u 1721, a stese a Chjesa universale. Av, a celebrazione si fac e u 7 uttobre, anniversariu di a battaglia di Lepante. Paesi cit: h festa patrunale in Castiglione. Numerose s e chjese duv'ellu ci h un al tare dedicatu a Madonna di u Rusariu. Sergiu serebbi un giovanu ufficiale di l'armata rumana, mortu marturiatu tr l'ann u 286 l'annu 305, in Rosaff, in Siria, 200 chilometri di Alep, versu l'Oriente. Dopu a so morte, a cit di Rosaff pigli u nome di Sergiopolis divent un paese di pele grinaggiu rinumatu. A' u seculu sestu, facia un rettangulu di 500 metri nantu 10 0. Per preserv i tesori purtati da i pelegrini, l'anu accintu c un muru in alabast ru largu 3 metri. Oghje, di issa cit, n ne resta ch qualch ruvina in u desertu di Si ria. In tuttu l'imperu bizantinu, avianu fattu chjese in l'onore di San Sergiu. Etimolugia: da u lat. "Sergius" (nome di una famiglia rumana). U nome, sempre pu pulare in Oriente in Russia, si h spartu per via di u prestigiu di parechji santi papa. In l'Italia suttana h statu assai purtatu da i duca d'Amalfi di Napuli. Pr estu h passatu in a Grecia , da cust, in l'Europa orientale in l'Asia anteriore. Nomi: Goulia, Gounia, Serge, Sergej, Sergia, Sergina, Sergine, Sergio, Sergiu, S ergius, Sergoulia, Serguei, Serguiane, Serj. 8.X. Santa Riparata. Riparata serebbi una vergine marturiata in Palestina l'epica di l'imperatore Dez iu, dunque versu l'annu 250. I crunisti pisani contanu ch, in l'annu 1052, a cit avia armatu una flotta. Puntat a da i venti, issa flotta ghjunse in Corsica. E truppe sbarconu funu ben accolte da e pupulazioni. Imbarchendu si purtonu a salma di Santa Riparata cunservata d a tandu in a cattedrale di Pisa. Perch a salma di Santa Riparata serebbi stata in Corsica, n si s. Etimolugia: Da "ripar" (rimedi). U nome vene da ci ch e virt di a santa n s state ricu nusciute ch dopu a so morte, ancu assai tardi, postu ch u cultu n si h spartu ch u culu IX, senza alluntanassi da u Mediterraniu. Santa Riparata h detta, le volte, Santa Liberata. Paesi cit: Riparata h a santa patrona di a cattedrale di Correggio. H stata quella di a cattedrale di Firenze, diventata Santa Maria del Fiore. In Francia h a santa patrona di a cattedrale di Nizza , accantu Ecchisi, ci h un paese ch si chjama LePuy-Sainte-Rparade. In Corsica, h festa patrunale o cumunale in Santa Riparata di Balagna, Santa Ripa rata di Moriani, Merusaglia Santa Maria Sich. In u 1646, a parochja di Santa Riparata di Moriani dipendia da u curatu di u Pog hju di Moriani. Cuntava 78 famiglie 250 abitanti. Un seculu dopu, in u 1740, a p arochja era di 90 famiglie 600 abitanti.

A chjesa di Santa Riparata di Merusaglia h stata chjesa paruchjale sinu u XIXsimu seculu. In u 1725, ci anu battizatu Pasquale Paoli. In u 1740, a parochja era di 125 famiglie 600 abitanti. In u 1589, a parochja di Santa Riparata di Balagna cuntava 900 abitanti. In pi di issi paesi u cultu p av esistitu in Bunifaziu, Cuttoli, Letia, Sari d'Urci nu u Poghju di Nazza. Detti pruverbii: Per santa Riparata, ogni uliva h uliata. 9.X. Santu Diunisu l'Areopagistu. L'Atti di l'Apostuli contanu quandu San Paulu ghjunse in Attene, a prima cit grec a. Era versu l'annu 50. Ellu parlava di Ghjes di a Risurezzione c qual'ellu truvav a, parechji folosufi epicurei stoici dicutavanu cun ellu. Certi dicianu: "Ma ch b atachja?", d'altri "Si dicerebbi ch'ellu annunzia dii strangeri". E' u portanu l 'Areopagu, u Tribunale supremu, dicendu; "Vulimu sap ci ch t rachji, ci ch'ella h issa nova duttrina ch t pruponi". E' Paulu disse l'Attenesi: "Aghju vistu un altare dedicatu u Diu Scunnusciutu, u n diu ch vo servite senza cunnoscelu, , issu diu, eiu u vi annunziu: h u Signore di u Celu di a Terra; h fattu di un solu sangue tutte e generazioni ch stanu nantu i sta Terra. Un' dite micca ch issu diu h luntanu. Ellu h suppressu e distanze manden duci u so figliolu ch'ellu h risuscitatu fr i morti". Sentendulu parl di risurezzione, certi Attenesi si ne risenu; d'altri dissenu: "N e parleremu un'altra volta". E' Paulu esc. E' parechji ch l'avianu credutu, esciinu cun ellu. Fr quessi, ci era un ghjudice di u Tribunale supremu. Si chjamava Diunisu. E' Diunisu h ricevutu a grazia a fede, divent u primu vescu di a Chjesa cristiana d'Attene. Etimolugia: da u gr. "Dionysos" (nome di una divinit). Casate: Dionisi, Donizetti. Nomi: Denice, Denis, Denise, Denisje, Denney, Dennis, Denissia, Denny, Denys, De nyse, Dion, Dionigi, Dionigia, Dionisi, Dionisie, Dionisio, Dioniza, Dionyse, Di onysius, Dionysos, Dionysus, Diunisa, Diunisu, Dwight, Nise, Nisi. Prutezzione . Diunisu h pregatu p a pena in capu. 10.X. Santu Cerbone. Cerbone serebbi natu in l'Africa settentriunale da genitori cristiani. Per fughj e i Vandali ariani, si ne vense in Italia. H statu vescu di Populonia, accantu Pi umbinu. Per fughje e persecuzioni lombarde, si ne and in l'isula d'Elba duv'ellu h mortu u 10 uttobre di l'annu 575. Oghje, e so reliquie s in a cattedrale di Mass a Marittima. A vita di San Cerbone h cunnusciuta soprattuttu grazia i Dialoghi di San Gregoriu Magnu ch avia digi 35 anni quandu Cerbone morse. U gran papa conta ch u r di i Goti , ch tandu occupavanu Roma, dete Cerbone un orsu. Quellu, invece di manghjassilu li lecc i pedi per f cap ch, versu issu santu omu, i cori umani eranu feroci, allora ch quelli di e bestie eranu quasi umani. In Populonia, Cerbone dicia a so messa nanzu l'alba. U populu ch stava in e campa gne, si lagn u papa. Era troppu prestu n pudianu assiste l'uffiziu. A scusa di San Cerbone era ch, issa ora, l'anghjuli li cantavanu a messa, dopu pi. U papa mand du i legati per f vene Cerbone in Roma. Cerbone disse a so messa part. I legati l'acc umpagnonu senza av avutu u tempu di manghjassi un buccone di beiesi una candella d'acqua. Per istrada, si lagnavanu da a sete. Allora Cerbone a li cacci, munghjen du duie cerve salvatiche. "Vai h vede u papa n li porti mancu un rigalu" dissenu i legati. Accantu Roma, Cer bone si par nanzu una ruchjata d'oche: "U rigalu, ecculu". Prisent l'oche u papa p o disse l'ocelli: "Av andatevine puru". L'oche stinzonu l'ale si ne andeinu. U lindumane, Cerbone disse a so messa in chjesa di San Petru, nanzu u pis di u gh jornu, in prisenza di u papa. "L'anghjuli n si sentenu cant" disse u papa. "Metti u to pede nantu u meiu", disse Cerbone. E' u papa intese l'anghjuli ch cantavanu "Gloria in excelsis Deo". Nanzu di more in l'isula d'Elba, Cerbone disse i so chierici: "Purterete u mio c adaveru in Populonia, n temite i Lombardi; vi assicurgu ch n vi feranu nunda". Cus f ecenu. Tramezu l'isula d'Elba Populonia, schjatta un tempurale. Da e dui parte d

i a barca, piuvia ch ne falava ma, sopra a barca, mancu una goccia d'acqua. Casate: Cervoni. Paesi cit: In Corsica, u cultu di San Cerbone era ancu pi spartu ch in Toscana. Pi d i 20 chjese l'eranu dedicate. E pi cunnusciute eranu quelle di Gavignanu, Felicep ianu, Campi, Ghjuvellina, Zuani, Guagnu Guzzone. Oghje, h sempre celebratu in Pet racurbara Cerbone h u santu patrone di u Poghju d'Oletta. 11.X Santu Lisandru Sauli. Lisandru era natu in Milanu u 15 ferraghju 1534. Era di i Sauli di Genuva, una f amiglia ch avia datu senatori dogi a Republica, veschi cardinali a Chjesa. A' 17 anni, si face frate di San Paulu, Barnabitu cum'ellu si dice (Cf u 5 lugliu). A' 33 anni, h superiore generale di l'Ordine. Tr anni dopu, u 10 ferraghju 1750, u papa u numineghja vescu d'Aleria. U 30 april e, sbarca in Bastia. H un omu grande, magru, capellibiondu. Si st una decina di gh jorni ind u guvernatore, ch ghjera u cuginu, po parte per Aleria. U paese h in ruvi na n li riesce di truv una casa c duie camere. Allora, decide di stabilissi in Tall one. D ordine di ripar una torra , intantu, si ne colla in Corti. Volta a fine di g hjugnu. A torra h spartuta in nove cellule in tavule, duie per ellu, tr p i frati c h'ellu avia purtatu da Milanu, quattru p i so parenti i so servi. U 17 lugliu scr ive u generale di i Barnabita: "Io me ne st qu in Tallone assai quieto, e se non f osse la necessit di dovere muovermi, sarei contentissimo, in bellissimo aere, in una bella solitutine e abbondanza di cose al vivere naturale". I ma, issa sulitutine li cunvene pocu, po si ammala. Tandu, si ne v in Bastia ci s t dui anni. In u 1572, dopu un viaghju in Roma, si stabilisce in Algaiola, ch ghje ra di a dioccesi d'Aleria. Quattru anni dopu si ne v in Corti per dui anni. In u 1578, fissa definitivamente in Cervioni a residenza di i veschi d'Aleria. Ci ghj unghje di maghju, ci st nove anni. Dopu ellu, quindeci veschi ci si succederanu, sinu a Rivuluzione francese. Quandu Lisandru Sauli ghjunghje in Cervioni - Cerbione dicianu tandu - ci era 80 famiglie, ci ch face, da pi menu, 400 abitanti. Cinque anni nanzu, u paese era sta tu brusgiatu da cima in fondu da i Genuvesi per via ch Sampieru Corsu avia fattu una torra ci si era furtificatu. Unipochi di paisani avianu rifattu e so case, d 'altri si ne eranu andati. A situazione materiale murale era gattivissima: fame, pesta, guerre, sbarchi bar bareschi rapine. I capizzoni laichi eranu furdani, i preti din: gnuranti, indisci plinati, sempre armati, eranu di tutte e lite. E', publicamente, cuncubinarii. U n storiografu di santu Lisandru h scrittu: "Oziosi eranu, viziosi assai pi". Pensate u da f di Santu Lisandru per mette appena di ordine. E' ci vole d ch'ellu h riesciutu. Era un amministratore assignalatu h impostu a riforma decisa u Cuncil iu di Trento. H messu i preti u passu si h fattu tene da e pupulazioni. Subitu ghjuntu in Cervioni, h fattu un seminariu, una cattedrale un palazzu viscu vile. In pocu tempu, a pupulazione h duppiatu, ch u travagliu ci era. Issa pupulaz ione h riesciutu tene qualch annu u so vescu, malgradu i Genuvesi ch u vulianu cum' cuaghjutore l'arcivescu di a Republica. Lisandru Sauli parte da Corsica in u 1591. U 10 maghju, u papa, Gregoriu XIV, l' avia numinatu arcivescu di Pavia. L'annu dopu, l'11 uttobre, si ne more. H statu beatificatu quasi 150 anni dopu, u 23 aprile 1741. Ci vulia dui miraculi novi per esse santificatu n ci ne era ch unu. U secondu miraculu u deve un Cerviun inca, Maria Filippina Canessa, nata u 15 aprilze 1876, figliola di Simon Ghjuvan ni, un scarparu di urugine taliana di Maria Paula Bereni. Maria Filippina avia u na tisia scrufulosa a famiglia si ne era andata in Bastia. U 19 marzu 1899 guari sce cum' per incantu. E' cus, l'11 ducembre 1904, Santu Lisandru era canunizatu. U 28 sittembre 1963, a dumanda di u canonicu Saravelli di a municipalit, Santu Li sandru era dichjaratu, da a Sacra Cungregazione di i Riti, patrone celestu di a cit di Cervioni. Etimolugia, Casate nomi: Cf u 22 aprile. Paesi cit: Pavia. Corsica (Santu Lisandru h dettu l'Apostulu di a -), Cervioni. 12.X. Santu Serafinu.

Serafinu h natu in Montegranaro, pruvincia taliana d'Ascoli, in u 1540. Si chjama va Felice. A' l'et di 10 anni curava e pecure, ci ch li permettia di preg tutta a sa nta ghjurnata. A' 15 anni li fecenu f u manuvale. U maestru di muru u techjava di colpi per falli perde l'abitutine di preg invece di aiutallu. Un ghjornu ch'elli travagliavanu in un castellu, u patrone disse: "O zit, ch ai ch s cus tristu?" - Eiu , disse Felice, vurebbi camp in una furesta n pins pi ch u Signore". E' cus, a cast ana u ricumand i frati cappuccini di Tolentino. Tandu, cunventi cappuccini n ci ne era tantu. Un' eranu mancu trenta anni ch certi frati si eranu staccati da a Cungregazione di i Frati Minori per ritruv a vita s emplice istituita da San Francescu. A' u cunventu, Felice f incaricatu di f l'ortu. Altru n sapia f. Nimu l'avia amparat u leghje scrive. Un ghjornu, l'anu quantunque addimessu cum' nuviziu , pianu pianu , Felice h diventatu frate Serafinu. Ignurante era sempre, ma sapia leghje in e c uscenze spieg u Vangellu. Dicenu ch'ellu h guaritu u cardinale Bandini da a cancre na, fendu un semplice segnu di croce. Dopu a so morte, u 12 uttobre 1604, u papa Paulu Quintu (1605-1620) h permessu di accende candele vegliose nantu a so tomba, vene d ch'ellu ricunnuscia digi a so s antit. Etimolugia: da l'ebreu: "saraph" (serpu ardente). Casate: Serafini. Nomi: Fina, Fine, Serafina, Serafino, Serafinu, Seraph, Seraphia, Sraphin, Seraph ina, Sraphine, Seraphino, Seraphita. 13.X. Santu Faustu. Santu Gheraldu d'Aureliaccu. Faustu h natu in Inghilterra versu l'annu 400. Era avucatu. Si h fattu frate ghj st atu abbate in l'isula di Lerins. L'annu 452 l'anu fattu vescu. Era partitante di una duttrina meza ch pelagiana ch cumbinava a libert di l'omu c a grazia di Diu. H m ortu in Reios, l'attuale Riez, in e Basses-Alpes, dopu l'annu 485. Etimolugia: da u lat. "faustus" (favurizatu, felice). Un omu ch purtava u nome di Faustu esistia in u Vutembergu tr 1480 1540. A legenda ne h fattu un essere asset atu di piaceri di scienza ch vende a so anima u diavule si ingagia servelu 24 ann i. Goethe, Klinger, Lenau, in Alemagna , si s servuti di issa legenda denduli un sensu prufondu. Casate: Fausti. Nomi: Fassia, Fausta, Fauste, Faustin, Faustina, Faustine, Faustiniano, Faustini anu, Faustinien, Faustino, Faustinu, Fausto, Faustu, Faustus. Gheraldu era natu versu l'annu 840 c un eczema n si ne pudia sbarrazz. Vedendulu ma ladicciosu, u babbu disse: "Ne feremu un prete", li fece ampar a grammatica u can tu. Ma u zitellu guar, ampar u mistieru di l'arme ebbe a lascita di u castellu pat ernu. Un ghjornu, h vistu, da luntanu, a figliola di unu di so servi ch li paria bella c um' u sole. H andatu per dumandalla in matrimoniu ma, da vicinu, a zitella era gof fa. L'h datu una dota per ch'ella si trovi un maritu h rinunciatu l'amore di e don ne par cunsacrassi quellu di Diu. Gheraldu pregava, si murtificava, facia una vita santa , tutti l'anni dava a libe rt qualch schjavu. Un ghjornu, u ghjudice di u castellu avia cundannatu morte dui malandrini. Ellu disse: "E' eiu vi cundannu and in furesta busc a liaglia per impi ccabbi". I dui omi andeinu n vultonu pi. A si capia. Quand'ellu h mortu, u 13 uttobre 909, dopu esse statu cecu sette anni, l'anu sepo ltu in a bellissima abbazia di San Petru ch'ellu avia fattu f in Auriliaccu, oghj e Aurillac, in u dipartimentu di u Cantal. In issa chjesa, da i cuntorni ancu da luntanu, ci venianu in pelegrinaggiu sinu l'annu 1562 quand'ella h stata distrut ta. Etimolugia, Casate nomi: Cf Gherardu, u 3 uttobre. 14.X. Santu Calistu. Santa Parasceve. Calistu, natu in Roma versu l'annu 150, era un schjavu diventatu direttore di ba nca. A banca and di male , ellu, u mandonu travagli in e minere di Sardegna. A donn a di l'imperatore u fece rivene u papa Vittoriu (193-202) li dete una pensione. Camp una decina d'anni accantu Roma, aiutendu i Cristiani studiendu e Scritture s

ante. Dopu Vittoriu, ci f u papa Zeffirinu (203-220) ch fece di Calistu u so arcidiacunu . Da u 221 u 227, Calistu f papa. Era u quindecesimu dopu San Petru. H statu massa cratu n si s perch. Etimolugia: da u gr. "kallists" (u pi bellu)/ Casate: Calisti. Nomi: Calista, Calisto, Calistu, Calla, Callista, Calliste, Callixte. Parasceve h una santa assai venerata da i Rumeni da i Bulgari. Era nata in Trace in u 1022. A' 18 anni si n'and di casa per via ch i genitori a liticavanu quand'el la dava i so belli vistiti e povere. Avia lettu u Vangellu di San Lucca ch dice: "Quand' t ai duie visture, danne una ch n ne h". Durante dece anni, u babbu corse apr essu per falla rientre. Li dicianu ch'ella era in tal paese. Andava, ma sempre e ra partuta u ghjornu nanzu. Era u so anghjulu custode ch avertia a zitella. U bab bu and cus in Custantinopuli, in Calcedonia, in Eraclea, in Palestina, via. Un ghj ornu ghjunse in un paese di Turchia. Parasceva era cust. Era morta interrata. I p elegrini venianu digi preg nantu a so tomba per prufitt di i miraculi ch'ella facia . Etimolugia: U nome Parasceve, d'urigine greca, vole d "preparazione". In a liturg ia rumana h datu u venneri santu, ancu tutti i venneri. A legge di Mos difendia di travagli u sabbatu, allora, a vigilia, preparavanu u manghj p u lindumane. GHjes h s tatu tombu a vigilia di u sabbatu, ci ch spiega u nome di Parasceve datu u venneri santu. 15.X. Santa Teresia d'Avilla. U lindumane di u 4 uttobre 1582, era u 15 uttobre. A riforma greguriana avia dec isu di cacci dece ghjorni per mette u calindariu in accordu c u sole. In issa nuttata storica, muria, 67 anni, in Spagna, in Alba de Tormes, Santa Ter esia. Teresia era nata u 28 marzu 1515 in una famiglia ricca di a cit castigliese d'Avi lla. Era diventata una bella zitella, struita, vezzosa, ch truvava gran piac leghj e rumanzi. A' 20 anni, h entrata in u cunventu carmelitanu d'Avilla. Cust, ci era centu sore ch ricevianu visite quant'elle vulianu si n'andavanu pranz in cit s a sup pa di u cunventu n li garbava. Durante 15 anni, Teresia h fattu cum' l'altre. A' 41 annu, u so caratteru cambia. Si sente, alternativamente, persecutata da i demonii cunsulata da Ghjes ch vene vi sitalla. H ritrovu a serenit c i cunsigli di dui omi eccezziunali: San Petru d'Alca ntara San Ghjuvannni di a Croce. Allora, decide di rifurm a cungregazione. Crea, in Spagna, 18 picculi cunventi di Carmelitane scalze duve e sore ponu preg in a s ulitutine. Santa Teresia h stata cugnumata "A Vergine serafica". I papa l'anu datu u titulu di duttore, u so paese l'h scelta cum' patrona paru San Ghjacumu. I so scritti con tanu fr i capi d'opera di a lingua castigliese di u misticisimu cristianu. Etimolugia nomi: Cf u 1u uttobre. Prutezzione: intendenza. 16.X. Santa Edvige. Edvige h nata in Baviera in u 1174. Era a figliola di Bertollu Terzu, conte di l' Alta Baviera di u Tirolu. H avutu dui fratelli veschi, una surella abbatessa, una maritata c Filippu Augustu di Francia una, regina d'Ungheria, mamma di Santa Lis abetta. Edvige h stata maritata 12 anni c Arrigu Primu u barbutu, duca di a Slesia. Anu av utu tr maschji tr femine. Dicenu ch, in cinquanta anni di matrimoniu, n si s liticati ch duie volte: a prima, quandu u maritu h occupatu a Polonia; a seconda, quand'el lu h sceltu, per succedeli, u secondu figliolu invece di u primu. Edvige era una donna placida. Quandu i servi rumpianu i piatti, dicia: "Un' vole d; Diu permette di fabricanne d'altri". Quandu u pi grande di i figlioli h statu t ombu in guerra, disse: "O Signore! a vostra vulunt h a meia; issu figliolu ci teni a ellu tenia m; eiu era beata; oghje s ancu pi beata, postu ch'ellu h accantu voi Quand'ellu more u maritu, in u 1238, Edvige h 64 anni. Si ritira in Polonia, in u na abbazia ch'ella avia fattu f in Trebnitz. More cinque anni dopu, u 15 uttobre

1243. Etimolugia: da u germ. "had" (battaglia) "wig" (cumbattitu). Nomi: Edvige, Edwige, Hdken, Haseke, Hedda, Hedel, Hedgen, Hedi, Hedvige, Hedwig, Hedwiga, Hedy, Hetti, Jadwiga, Wiegel, Wig, Wigge. Paesi cit: Slesia, Craccovia. 17.X. Santu Gnaziu d'Antacchia. Gnaziu era statu fattu vescu d'Antacchia, in Siria, versu l'annu 70. Avia sustit uitu quellu ch avia sustituitu Petru. Issu discepulu di l'Apostuli era digi un vechjone quand'ellu u mandonu in Roma pe r dallu e bestie. U viaghju f longu. Per istrada, Gnaziu scrivia i Cristiani di S iria, quelli di Roma ch l'aspettavanu. Di e so lettere ne ferma sette. Scrive: "Da quandu s partutu da a Siria, scumbattu c e bestie, incatenatu ch'o s de ce leopardi, vogliu d dece suldati ch, pi s bravu cun elli, pi s crudeli". Dumandava p righere: "Pregate per m; aghju bisognu di a vostra carit di a misericordia divina; vogliu soffre ma forse n ne s degnu; pregate din p a Chjesa di Siria ch n h pi ch m' pastore". A' i Cristiani di Roma dumandava ch'elli n fessinu nunda per salvallu: "Statevine tranquilli; lasciatemi sparghje u mio sangue. S u granu di u Signore; fussi puru macinatu da i denti di e bestie per divint u pane di Cristu! Carezzatele, isse b estie, per ch'elle sianu a mio tomba ch u mio corpu smarisca. Cus e mo funerali n c usteranu nunda nisunu". In Roma, l'ultimu ghjornu di i ghjochi publichi, ci era 80.000 persone nantu e s calinate di u Coliseu. U martiriu di Gnaziu f cortu. Dui leoni, u si anu manghjat u in un lampu. Etimolugia casate nomi: Cf u 31 lugliu. Prutezzione: Santu Gnaziu h pregatu p liber e cuscenze. 18.X. Santu Lucca. Paganu di nascita, grecu di cultura, Lucca era medicu in Antiocca, a cit nativa, quand'ellu ghjunse San Paulu. Si lascia parenti, amichi malati, si ne v cun ellu. Facenu u giru di l'imperu sparghjendu a duttrina di Ghjes. L'annu 67, s in Roma. Paulu h tombu. Allora Lucca si ritira in Grecia scrive l'Atti di l'Apostuli u ter zu Vangellu. U Vangellu di San Lucca h u pi bellu di i quattru ritenuti da a Chjesa. H ben scrit tu cuntene unepoche di parabule ch provanu quantu Ghjes era bravu. Per esempiu: e parabule di u figliolu sciuppone, di a pecura persa, di u publicanu ch rientre in casa soia ghjustificatu, di a prustituita perdunata, di Ghjes crucifissatu ch pru mette u Paradisu u ladru. Dante h dettu ch Lucca h u scrittore di a misericordia di Cristu. Lucca serebbi mortu l'et di 84 anni. In 357, e so osse s state purtate in Custanti nopuli poste in a basilica di i Dodeci Apostuli. Anu pretesu ch Lucca h pintu u ritrattu di Maria Vergine ch si trova in a basilica Santa Maria Maggiore in Roma. A pittura h pi recente, ancu s Lucca sapia pinghje. Etimolugia: da u lat. "lux" (luce). Casate: Delucca, Luca, Lucarelli,Lucarini, Lucarotti, Lucca, Luccacci, Luccanton i, Luccherini, Lucchetti, Lucchi, Lucchinacci, Lucchini. Nomi: Laux, Liusaidh, Louka, Loukania, Loukiana, Loukika, Loukina, Loutsian, Luc , Luca, Lucais, Lucas, Lucca, Luce, Lucetta, Lucette, Lucia, Lucian, Luciana, Lu ciano, Lucianu, Lucida, Lucide, Lucie, Lucien, Lucienne, Lucile, Lucilla, Lucill e, Lucillien, Lucinda, Lucinde, Luciniano, Lucinien, Lucio, Luciole, Lucius, Luc k, Lucy, Lucyna, Lukas, Lukass, Luke, Lux, Luz. Paesi cit: Padova, Reutlingen. Prutezzione: Lucca h u santu patrone di i medichi di i pittori. Detti pruverbi: U ghjornu di San Lucca, torci u collu a zucca. 19.X. Santa Laura. Santu Paulu di a Croce. Laura h una Cristiana di Cordoba ch, per av ricusatu di cunvertesi l'Islam, h stata marturiata tomba l'annu 864 da i Musulmani di Spagna. Etimolugia, casate nomi: Cf Lurenzu (10 agostu).

Litteratura: Petrarca: "Canzoniere". A Laura a pi celebre h forse Laura di Noves, una Provenzale d'Avignone. Petrarca l'h vista p a prima volta, u 6 aprile 1327, in a chjesa Santa Chjara si ne h innamuratu. E puesie ch'ellu h scrittu per ella, s c api d'opera di a litteratura toscana. Paulu Francescu Danei dettu Paulu di a Croce h natu in u 1694 in Ovada, un paese di a Liguria. F un predicadore famosu. Cre a Cungregazione di i Passiunisti, incar icati di sparghje a devuzione a Passione di u Redentore. H mortu in Roma u 18 utt obre 1775. Contanu ch Piu Sestu and visitallu quand'ellu h sappiutu ch'ellu era mur ente. Mentre ch u Puntefice pruvava cunsulallu, ellu si lamintava di n av a forza d i calassi per basgi a ciavatta di u papa (in francese: "la mule du pape"). Allora , u papa messe u pede nantu u lettu per permetteli issu ultimu attu di devuzione . Etimolugia, casate nomi: Cf u 29 ghjugnu. 20.X. Santa Irena di u Portugallu. A Beata Adelina. Irena era di una famiglia nobile di a cit portughese di Nabancia. Era una belliss ima zitella, assai divota colma di virt. Un ghjornu ch'ella andava a messa, accumpagnata da a so guvernante, un giovanu s ignoru, chjamatu Bertoldu, l'h vista si ne h innamuratu. A dumand in matrimoniu, ma i genitori n a li volsenu d. A' Irena, u giovanu li piacia, ma era ubbidiente. Quand'ella ampar ch'ellu si ne muria d'amore, mand a guvernante per dilli ch'ella avia fattu u votu di cunserv a so virginit ch, s'ellu era un bon Cristianu, si ritruverebbinu in Paradisu. Bertoldu guar, tristu ma cunsulatu da a speranza ch Irena n appartenerebbi mai un a ltru omu. Irena avia per stitutore un frate ch ghjera un omacciu. Pruv seduce a zitella n li lasciava pace. I genitori si ne so avvisti l'anu messu fora. Per vendicassi, and truv Bertoldu li disse ch Irena era incinta. Quellu, ghjelosu fracicu, entr in scim it. U lindumane, si imposta. Quandu Irena sorte da a chjesa, a tomba a sciabulate lampa u cadaveru in u fiume. L'anu ritrovu in u locu ch pigli u nome di Sant'Iria , oghje Santarem. Etimolugia nomi: Cf Irenea (5 aprile). Adelina h stata a prima abbatessa di u munasteru di e Sore Bianche, di Mortain, i n l'attuale dipartimentu di a Manche. U fratellu, Santu Vitale, ne avia fattu un u in a furesta di Savigny. H morta versu l'annu 1125. Etimolugia: da u germ. "adel" (nobile). Nomi: Adeau, Adela, Adle, Adlie, Adelina, Adeline, Adelita, Ethel, Lina, Lina. 21.X. Santa Orsula. Una legenda dice ch 11.000 vergine eranu scappate d'Inghilterra, guidate da Orsul a, figliola di u r, per n assiste l'invasione di i Sassoni. Quand'elle ghjunsenu i n Cologna, a cit era occupata da i Uni di Attila. Attila vulia spus a principessa Orsula d e vergine i so suldati. Tutte ricusone pe r n sacrific a so virginit, funu massacrate. A legenda h nata quandu, u seculu IX, in una chjesa di Cologna anu scupertu una s critta mal leghjitoghja c un "11" una "M". Forse ch pudianu d "11 Martire", ma anu preferitu leghje "11 mila". U successu di u racontu f enormu. Tutte e chjese vulianu reliquie di l'11.000 ver gine. Ancu assai ch, in l'annu 1106, anu trovu, in Cologna, un vechju cimiteriu, cus anu cuntentatu tutti. In u 1535, in Brescia, Anghjula Merici creava a Cungregazione di Santa Orsula (C f u 27 ghjennaghju), detta di l'Ursuline, per occupassi di l'educazione di e giu vanotte. Etimolugia: da u lat. "ursus" (l'orsu). Nomi: Durs, Nucshi, Orso, Orsola, Orsolya, Orsu, Orsula, Ours, Oursa, Ourson, Ou rsoula, Urs, Ursel, Ursela, Ursi, Ursicin, Ursie, Ursin, Ursina, Ursinus, Ursle, Urso, Urson, Ursula, Ursule, Ursulina, Ursuline, Ursus, Ursy, Urzili, Urzula, U schi. Prutezzione: Orsula h a santa patrona di a cit di Colonia, in Alemagna, di l'Unive rsit di Parigi.

22.X. Santa Elodia. Santa Salome. In l'annu 851, Abd Al-Rahman Secondu, emiru di Cordoba, avia decisu ch i figlioli nati da un matrimoniu mistu, devianu, sottu pena di morte, abbracci a religione di l'Islam. Elodia avia una mamma cristiana un babbu musulmanu. Per n rinneg a so fede, si ne h fughjita in casa di una zia, cristiana ancu ella. Quand'elli l'anu trova, l'anu mandata davanti u ghjudice di Uesca, in l'Aragone. Cum'ella ricusava di cambi di religione, l'anu scapata. Era u 12 uttobre di l'annu 851. Etimolugia: da u gr. "lodi" (fiore frollu). Nomi: Dee, Ellie, Elodea, Elodia, Elodie, Lodi, Lodie, Odie. Salome era a mamma di l'Apostuli Ghjacumu Ghjuvanni. Facia parte di e donne ch se guitavanu Ghjes u servianu. U Vangellu secondu San Matteu conta: "Ghjunti Gerico, Ghjes disse l'Apostuli: "H l'ultima volta ch no cullemu inseme in Ghjerusalemme. U figliolu di l'Omu ser me ssu in manu i principali sacerdoti i scribi, elli u cundanneranu morte. E' po, u deranu i Gentili ch li feranu scarsi, u flagelleranu u cricifisseranu. Ma ellu r isusciter u terzu ghjornu." "Allora, Salome si avvicin c i figlioli: "D ordine - disse a donna - ch, in u to Reg nu, i mio figlioli sianu u to latu, unu diritta, l'altru manca." "E' Ghjes rispose: "Quessa n dipende micca da m, ma da u Patre Eternu." Qu, si vede ci ch'ellu era, per Salome, l'amore maternu. Era persuasa ch Ghjes avia da ristabilisce u regnu di Davide vulia ch i figlioli sianu i pi unurati. Salome h assistitu da luntanu a crucifissione. U sabbatu, c Maria Maddalena Maria, mamma di Iacobu, h compru l'aromati per imbalsam Ghjes , a dumenica, h stata una di e prime ghjunghje u sepolcru... truvallu viotu. Etimolugia: da l'ebreu "shalm" (pace, sanu salvu). Nomi: Salaun, Salman, Saloma, Salome, Salom, Salomo, Salomon, Salomone, Selaven, Selim, Soliman, Solly, Suleiman. In Aiacciu, u 22 uttobre si celebreghja l'anniversariu di a cunsecrazione di a c attedrale, cuminciata in u 1582, finita in u 1593. 23.X. I Santi Servandu Ghjermanu. Santu Ghjuvanni di Capistranu. Servandu Ghjermanu s dui fratelli morti in Cadice in principiu di u seculu quartu . Etimolugia: Servandu vene forse da u latinu "servandus" (ch deve esse cunservatu) .- Ghjermanu, d'urigine latina d'et imperiale p signific: abitante di a Germania; o fratellu ghjermanu (natu da i listessi genitori); o ancu: graziosu. Casate: Germani. Nomi: Garmon, Germain, Germaine, German, Germana, Germano, Germanu, Germanus, Ge rmentsje, Germina, Ghjermana, Ghjermanu, Guermana, Guermane, Guermoussia, Jermen . Paesi cit: Cadice, Leon. Ghjuvanni, natu in u paese abbruzzese di Capistranu, h mortu 70 anni, u 23 uttobr e 1456, in a cit cruata d'Iloc. Figliolu di un cunduttieru alemanu, era capitanu di a cit di Perugia quandu a mog lia morse. Adduluratu, si h fattu cristianu h dumandatu i Franciscani di ricevelu. Quelli l'anu rispostu ch'ellu avia gattiva riputazione ch bisugnava prima f e so prove. Allora, h fattu u giru di Perugia cavallu un sumere, a faccia versu a coda , incappellatu c una mitria in cartone duv'ellu avia scrittu i so peccati. Avia 2 9 anni. Cum' frate, Ghjuvanni fece stravede. H statu l'amicu cullaburatore di quattru papa . H statu legatu apostolicu in Napuli, in Francia, in e Fiandre in Sicilia. H rifu rmatu l'Ordine Franciscanu. C 40 anni di prediche, h messu u cumbugliu in l'Europa pagana. H mortu dopu av urganizatu a cruciata contru i Turchi vintu a battaglia d i Belgradu. L'umanistu Aenea Silviu Piccolomini, u futuru Piu Secondu (1458-1464), ch l'h cunn usciutu quand'ellu avia 66 anni, h scrittu:

"Un' aghju mai scontru un geniu simile. Chjucu, frustu, n avendu ch a pelle nantu l'osse, mai stancu, sempre cuntentu, predicheghja quasi tutti i ghjorni davanti 20 30.000 persone , tantu i struiti ch i gnuranti u stanu sente bocca aperta." Etimolugia, casate nomi: Cf u 27 dicembre. 24.X. Santu Fiurentinu. Santu Tognumaria Claret. Si s ch, u decesimu seculu, e reliquie di Fiurentinu eranu unurate in a dioccesi d i Tullu, in l'attuale dipartimentu di a Meurthe-et-Moselle. Si s din ch, in certi l ochi di l'este di a Francia u pregavanu p a malincunia altre malatie di cervellu. Ma nimu s ci ch'ella h stata a so vita perch l'anu fattu l'onore di mettelu nantu l 'altari. Etimolugia nomi: Cf Fiurenzu (4 lugliu). Natu in u paese catalanu di Sallent in u 1807, figliolu di un filandieru, Tognum aria Claret h principiatu per f u tessitore, po, avendu a passione di i belli libr i, h amparatu a tipografia. A' 28 anni, si h fattu prete. Piuttosu ch di av una parochja in cura, h preferitu ev angeliz tutta a Catalogna, predichendu spachjendu libraccioli ch'ellu cumpunia st ampava. In a so vita, di issi librucci, n'averebbi cumpostu 150. E pupulazioni u tenianu per santu ma, integristu intransigente, n piacia micca tutti i catolichi . Santu era, postu ch'ellu fece i miraculi. Una volta era prisente quandu i dugane ri arrestonu un contrabandieru. Apriinu u so saccu: era pienu di fasgioli. Quand u u saccu f chjusu, i fasgioli ridiventonu tabaccu. Di lugliu 1840, c cinque altri preti, cre a Cungregazione di i Missiunarii ch'elli chjamonu Clarettini. Pocu dopu, a regina Isabella Seconda u fece numin arcivescu di Santiagu, in l'isu la di Cuba. In Santiagu, ci stete sei anni, fendu 300.000 cunfirmazioni, 30.OOO matrimonii, 11.000 prediche, rigalendu un milione di i so librucci 60.000 patern ostri. Difendia i schjavi neri maltratati da i patroni, ma n vulia sente parl di i ndipendenza ch i Cubani otteneranu cinquanta anni dopu. Quall, Tognumaria h risicat u pi di una volta di fassi tumb. Vultatu in Spagna, divent u cunfessore cunsiglieru (un mystique mdiocre, le Pre Cla ret, dice u Larousse) di a regina (bonne, mais peu instruite). In u 1868, ellu a so regina ebbenu fughje. Si rifugionu in Francia duv'ellu h mortu pocu dopu, u 2 4 uttobre 1870, in u cunventu di Fontfroide. Etimolugia nomi: Cf u 17 ghjennaghju. 25.X. Santu Gavinu. I Santi Crispinu Crispinianu. Gavinu era un Sardu marturiatu u 25 uttobre di l'annu 304. Etimolugia: da u vechju gallese "gwalchmai" (falcu di piaghja). Casate: Gavini, Galvani. Nomi: Galvan, Galvano, Galvanu, Gauvain, Gauvin, Gauwe, Gavan, Gaven, Gavin, Gav inu, Gawain, Gawen, Gouke. Paesi cit: Porto-Torres. In Corsica, San Gavinu avia una vintina di chjese. Resta u santu patrone di e chjese di a Parata d'Orezza, di San Gavinu d'Ampugnani, Sa n Gavinu di Carbini San Gavinu di Tenda duve a data di l'antica celebrazione (25 uttobre) h stata cunservata. For di i paesi citati, a Chjesa di Corsica h rimanda tu a festa di San Gavinu u 27 uttobre, per via ch a Chjesa universale, secondu u Missale rumanu di u 1970, h riservatu u 25 a celebrazione di l'anniversariu di a cunsecrazione di e chjese quandu a data di issa cunsecrazione n h micca cunnusciut a. Crispinu Crispinianu eranu dui fratelli di a nubilt di Roma. Si eranu fatti scarp ari per sparghe a so fede evit e persecuzioni. Ebbenu quantunque fughje si ritiro nu, i Francesi dicenu in Francia, l'Inglesi dicenu in Inghilterra, avanti di ess e marturiati u 25 uttobre di l'annu 285 o 286. I Francesi contanu ch'elli si eranu stabiliti in una cit diventata l'attuale Sois sons, in u dipartimentu di a Cte-d'Or. I poveri i calzavanu gratisi, i ricchi era nu cuntententi di av scarpi propiu belli. In a so buttea parlavanu tutti di Ghjes fecenu unepoche di cunversioni. Dinunziati, l'anu strappatu l'unghje, l'anu tagl iatu strisce di pelle po l'anu lampati in u piombu fusu senza pudelli toglie u f

iatu. Allora l'anu scapati. L'Inglesi dicenu ch Crispinu Crispinianu si eranu stabiliti Faversham, in u Kent. In u 1670, in issa cit, mustravanu sempre a buttea duv'elli avianu travagliatu. Shakespeare, u pi grande puetu dramaticu inglese, i cita sei volte in a so pezza "Arrigu Quintu", scritta in u 1599. Dui anni dopu, in "Ghjuliu Cesaru", i loda d i av curatu l'anime di i so clienti megliu ch i pedi. Paesi cit: Osnabrck, Soissons. Prutezzione: Crispinu Crispinianu s i santi patroni di i scarpari, i guantai i te ssitori. 26.X. Santu Evaristu. A Beata Bona. Evaristu era natu in Bettelemme. H statu elettu papa l'annu 97. H dunque u quinttu papa di a Chjesa catolica dopu Petru, Linu, Cletu, Clemente. H spartutu Roma in parochje interdettu i matrimonii clandestini. H statu marturiatu in Roma l'epica di l'imperatore Traianu, u 26 uttobre di l'annu 105. Bona, nata in u 1434 Carlat (attualmente in u dipartimentu di u Cantal), h morta Lzignan (dipartimentu di l'Aude). Era di a famiglia di l'Armagnac di a Gascogna c h, p a preeminenza, pretendianu di esse parit c quella di i r di Francia. Issa famigl ia si h spinta quindeci anni dopu a morte di Bona, c un nipote, chjusu in una gabb ia di ferru da Luigi XI di Francia, po tombu. A vita di a Beata Bona, citata da Omer Englebert in "La Vie des Saints", dice: " Brave, gentiment moqueuse, magnanime et toujours joyeuse... elle se peinait en v ain de penser trouver la paix parmi les dlices du corps et la gloire mondaine. La grce de Dieu qui oeilladait son me finit par l'emporter. Une voix intrieure se fit entendre: Bonnette, Bonnette, si tu n'es religieuse comme tu le dois tre tu sera s punie... Son entre au couvent se fit en grand arroi. Ayant demand pardon son pre de toutes les fcheries et ennuis qu'elle lui avait donns; ayant reu la bndiction de s a mre, qui la lui impartit en jetant des cris si piteux que tous sanglotaient, Bo nne fit une dernire visite la lproserie de femmes qu'elle entretenait. Elle arriva Lzignan le vendredi 24 mars 1499. Son escorte comprenait un snchal, sept gentilsho mmes, sept demoiselles et six gardes. Son snchal, chapeau bas, lui donnait la main . Marchaient devant les six gardes mousqueton sur l'paule. Suivaient les gentilsh ommes, les demoiselles, puis les pages et les laquais". U fratellu di Bona, Ghjacumu, duca di Nemours, averebbi vulsutu maritalla. Quand 'ellu h sappiutu ch'ella era entrata in un cunventu, vense, dumand s'elli li avian u digi tagliatu i capelli. "Soga - disse ella - mi voli pigli p i capelli strascina mi in casa!". E', pigliendu e furbice, tagli a so bella capillera. In cunventu ci stete pocu, postu ch'ella h morta 28 anni. 27.X. Santu Frumenziu. Frumenziu h natu in Tiru, u Libanu. Era di famiglia ricca. Un ghjornu ch'ellu riv enia da un viaghju di studiu c u so amicu Aedesiu, u battellu, ch avia cappiatu l' ancura in u mare Rossu, h statu assaltatu i passageri massacrati. Frumenziu u so amicu, ch ghjeranu falati in terra leghjianu u frescu sottu un arburu, a si franc onu ma funu mandati schjavi in Aksum, a capitale di l'Ettioppia, venduti u r di i ssu paese . Cum'elli eranu struiti, u r fece di Aedesiu u so omu d'affari di Frum enziu u so secretariu. Dopu a morte di u r, Frumenziu diventa l'omu d'affari fi u regente ne prufitta per f custru cappelle p i Cristiani grechi ch cummerciavanu in issi lochi. Funu e prime sumente di a fede cristiana in un paese duv'elli adurav anu sempre i serpi. Dodeci anni dopu, u principe Ezana h maggiore, diventa r permette i dui Libanesi d i andassine in u so paese. Frumenziu ricusa di parte per n abbandun a cumunit crist iana ch'ellu avia urganizatu. Fattu vescu da u patriarca d'Alessandria, cunverte u r , cun ellu, tuttu u populu. Da quand'ellu h mortu, versu l'annu 380, l'Ettioppiani cunsidereghjanu Frumenziu - Abb Salam, cum'elli u chjamanu -cum' u santu patrone di u so paese. Etimolugia: U nome Frumenziu venerebbi da un cugnome ch vole d: biondu cum' u granu frumentu. 28.X. I Santi Simone Ghjuda.

Simone Ghjuda s dui apostuli. In i Vangelli, u primu, per n cunfondelu c u cuginu c arnale di Ghjes h dettu u Canareanu (da Matteu Marcu) u Zelante (da Lucca). U seco ndu, per n cunfondelu c Ghjuda l'Iscariottu, h chjamatu Taddeu (da Matteu Marcu) Lu cca dice: Ghjuda fratellu di Ghjacumu. Simone averebbi predicatu in Persia in Egittu serebbi mortu crucifissatu. U Vangellu secondu San Ghjuvanni parla di Ghjuda Taddeu quandu, l'ultima Cena, p one ista quistione Ghjes: - "Signore, da duve vene ch t ti manifesterai noi micca u mondu?" E' Ghjes risponde: - "S qualchidunu mi tene caru, osserver a mio parulla u mio Patre u tener caru. E' noi veneremu a ellu seremu di casa in ellu. "Quellu ch n mi tene caru, n osserver a mio parulla. E' a parulla ch vo avite intesu n h micca a meia, ma quella di u Patre ch m'h mandatu. "Vi aghju dettu iste cose, stendu c voi. Ma u Cunsulatore, vene d u Spiritu Santu, ch ser mandatu nome meiu da u Patre, vi insegner ogni cosa vi raminter tuttu ci ch' vi aghju dettu." Etimolugia: da l'ebreu "shim'n" (Iav h intesu). Casate: Simoni, Simonelli, Simoncelli, Simonetti, Simonini, Simeoni l'abbreviate Moni, Monelli, Monetti Meoni. Nomi: Schyman, Siem, Sim, Sima, Sime, Simon, Simeone, Simone, Simmer, Simmerl, Sim mie, Simon, Simona, Simone, Simone, Simonetta, Simonette, Simonettu, Siommon, Sy m, Syma, Syme, Szymon. Paesi cit: Pastureccia, Revinda, e Ville di Parasu. 29.X. Santu Narcisiu. Narcisiu h statu elettu vescu di Ghjerusalemme l'annu 195. Dicenu ch tandu avia qu asi 100 anni. H direttu u cunciliu di Palestina ch h decisu di festighj a Pasqua, mi cca u ghjornu anniversariu di a morte di Ghjes, cum' in Oriente, ma a dumenica dop u, in ricordu di a risurezzione, cum'ellu si facia digi in Roma. Per via di certe ghjelusie, Narcisiu si h ritiratu un certu tempu in u desertu po , un bellu ghjornu, h vultatu in Ghjerusalemme. Essendu assai vechju, h dumandatu esse aiutatu da un vescu ausiliaru. Serebbi dunque u primu vescu c un cuaghjutore . Issu cuaghjutore si chjamava Lisandru. In una lettera i Cristiani scrivia: "Narc isiu vi saluta. H guvernatu ista Chjesa nanzu m, a guverna sempre c e so prighere. Vene di av 116 anni vi dumanda - eiu din - di camp in cuncordia in pace". Etimolugia: U nome Narcisiu vene da a Mitolugia c a legenda di l'omu cambiatu in fiore per essesi fighjatu in u spechju di l'acqua. 30.X. A Beata Dorotea Swartz. Dorotea era un Prussiana nata versu l'annu 1347. H passatu i 30 anni di u so matr imoniu in Dantzig, quandu in Prussia Orientale cumandavanu i Cavalieri Teutonich i, un ordine natu in Ghjerusalemme l'epica di e Cruciate. U maritu, Adalbertu, e ra impiegatu da issi Cavalieri per intrattene e curazze arrut e spade. Dorotea h parturitu nove volte. Sola, una femina h campatu si h fatta sora di San B enedettu. Ghjera sempre in vita in u 1404 quandu a mamma h avutu l'onori di l'alt ari. Aspessu, Adalbertu Dorotea partianu in pelegrinaggiu. Ellu, avia vinti anni di p i ch a moglia, , in u 1389, n h pussutu and in Roma cun ella. Quand'ella volta, u mari tu era mortu da parechji mesi. Dorotea avia tandu 42 anni. Da zitella, si era maritata per st sente i genitori m a a so vucazione era di camp rinchjusa. E' si face mur in una cellula di dui metri nantu dui, appughjata a cattedrale di Marienverder. Ci era un finestrinu per ve de u celu, unu per vede l'altare, unu per riceve u manghj. H campatu cus quattru an ni. H morta in u 1394. Etimolugia: da u gr. "dorn" (donu, rigalu) "theos" (Diu). Nomi: Diorbhil, Dodie, Doortje, Doralice, Doralicia, Dorchen Dreken, Doretta, Dori nda, Dorke, Dorocha, Dorofei, Dorotea, Doroteo, Doroteu, Dorothea, Dorothe, Dorot hy, Drte, Dorthea, Dorthy, Dot, Duredle, Durl, Thea. Litteratura: Goethe: "Hermann Dorotea".

Detti pruverbii: "esse un Doroteu" (un casca pianghje). 31.X. Santu Quintinu. Santu Volfgangu. Quintinu serebbi unu di i missiunarii mandati da Roma in Gallia l'epica di l'imp eratore Massimianu. Serebbi statu vescu di una cit chjamata oghje Noyon-Tournai. H mortu versu l'annu 285. A so tomba l'averebbi trova Santu Eligiu, in Vermandu, l''attuale cit di Saint-Quentin, dipartimentu di l'Aisne. Etimolugia: Quintinu h un derivatu di u nome Quintu datu u quintu figliolu. Nomi: Koint, Kwint, Quentilien, Quentin, Quinctille, Quint, Quinta, Quintien, Qu intila, Quintiliano, Quintilianu, Quintilien, Quintillus, Quintin, Quintina, Qui ntinu, Quinton. Paesi cit: Vermandois. Litteratura: Walter Scott: "Quentin Durward (1823). Volfgangu h un vescu natu in Svezia versu l'annu 927, mortu in Austria u 31 uttob re di l'annu 994. A' 37 anni si era fattu frate di San Benedettu ghjera partutu in Ungheria per ev angeliz i Magiari. Quall, ebbe pocu successu. Quand'ellu vult, ottu anni dopu , f fattu vescu di Ratisbona, in Baviera. Cust h sta tu un amministratore di prima trinca. H messu a disciplina in u so cleru , di i cu nventi, ne h fattu lochi di prigera ch, nanzu, ci si manghjava ci si beia pi ch'ell u ci si pregava. H statu u maestru direttore di u futuru imperatore di u Santu Imperu, Arrigu Seco ndu, un imperatore messu nantu l'altari. Un ghjornu, un disgraziatu, per vestesi, si avia tagliatu un pezzu di e tendine di u so lettu i servi u vulianu impicc: "Lasciatelu and, disse Volfgangu. Soga ne avia bisognu". E' u fece parte c una vistura nova. Quand'ellu f in puntu di morte, Volfgangu si fece purt davanti l'altare per esse i noliatu. A ghjente vense vede u spataculu. "Lasciateli fighj - disse i so preti. Cus penseranu a soia a morte forse ci si prepareranu". Etimolugia: da u germ. "wolf" (lupu) ' "gang" (assaltu). Nomi: Bulfon, Gangel, Volfango, Volfangu, Volgango, Volgangu, Wlfe, Wolfgang, Wlfl ein, Wlfke, Wlfken, Wlfling.

NUVEMBRE 1.XI. I Santi. A festa di i Santi h per urigine una festa di i martiri di u mondu sanu ch ghjera in usu in a Chjesa d'Oriente u seculu quartu. Per l'Occidente, l'annu 608, u pap a Bonifaziu Quartu (608-615) h fissatu u primu nuvembre a festa di tutti i Santi. Nanzu era u 13 maghju. A scelta di u primu nuvembre, vigilia di i Morti, h stata per cacci una antica festa pagana. Da i tempi antichi, in Europa, u ricordu di i Morti si facia u primu nuvembre. D 'altronde, in Corsica, h sempre in usu, o era sempre in usu pocu tempu f, di and is su ghjornu u cimiteriu. Etimolugia: traduzzione di u let. "Omnes Sancti". Casate: Santi, Desanti, Santelli, Santarelli, Santini, Santucci, Santoni.- In u 1981, in Corsica, a casata Santoni venia u sestu rangu, dopu Casanova, Albertini , Luciani, Mattei Rossi (cantone di Zicavu: 29%, Santa Maria Sich: 15%, Aiacciu 1 4%, Prunelli di Fiumorbu 10%). A casata Santini venia u 29simu rangu Santucci u 3 7simu. A' elle tr: Santoni, Santini Santucci, riprisentavanu 12,4 casate nantu 100 0. Nomi: Santa, Santinu, Santu, Tossanus, Toussain, Toussaine, Toussaint, Toussaint e, Tutia.- U nome Santu - cum' d'altronde Pasquale o Natale - n h micca ricunnusciu tu da a Cristianit. E' purtantu, for di i paesi prutestanti, serve assai.- In u 1 981, in Corsica, u nome Santu venia u 14simu rangu di i nomi maschili, era quellu di 13 omi nantu 1000. Santa venia u 14simu rangu di i nomi feminili. Era quellu

di 10 donne nantu 1000. Paesi cit: Bustanicu (festa patrunale). Detti pruverbii: "A' ch sumena avanti i Santi, sumena p i cantanti (l'ocelli)". "U primu di nuvembre, San Martinu risplende si sparghje u vinu". Vene li Santi ch i nchjarisce u vinu; l'11 risplende San Martinu". 2.XI. I Morti. A cumemurazione di l'anime di i Morti ricolla un millaiu d'anni f. H stata istitui ta da Santu Odilone, abbate di Cluny da l'annu 998 l'annu 1048. 3.XI. Santa Laurina. Laurina, vergine martira, h una santa corsa di l'epica di santa Divota. Serebbi n ata in Aleria. In Aleria esistia una chjesa di Santa Laurina. U titulu era appic ciatu un canunicatu. D'altre chjese eranu in Omessa, Corti, Vivariu Corscia. Ghjambattista Imperiali, vescu d'Aleria in Cervioni, h alzatu a festa in ritu dop piu di prima classa c uttava. Etimolugia, casate nomi: Cf Lurenzu (10 agostu). 4.XI. Santu Carlu Borromeo. Carlu h natu u 2 uttobre 1538, in u castellu di Borromeo, in Italia, accantu u La gu Maggiore. Quand'ellu h 21 annu, u fratellu di a mamma, Anghjulu di i Medici, h fattu papa c u nome di Piu Quartu. Carlu diventa u so secretariu di Statu. Subitu dopu, u ziu u face cardinale, li d l'amministrazione di a dioccesi di Milanu, e legazioni di Bologna, Spoletta Ravenna, a commenda de l'abbazie di Mozzo, Polina, Colle Nonan tolla, ci ch face un rivenutu di 52.OOO scudi l'annu, sia u valore di 1.528.000 ch il d'argentu. Si tratta di un casu veradimente scandalosu ma, l'epica, i patroni di a Chjesa circavanu pi l'onori u prufittu ch u Paradisu. Tr anni dopu, Carlu Borromeo cambia vita, raghjunghje a so dioccesi di Milanu dec ide di mette in opera e decisioni di u cunciliu di Trento finitu in u 1563. Crea tr grandi seminarii tr picculi, apre 800 scole c 6000 preti per ampar a duttrina. S i fece unipochi di nimici, tantu laichi ch preti. Un frate pruv ancu tumballu tire nduli una archibusgiata. Carlu Borromeo h mortu in Milanu 46 anni, u 3 nuvembre 1584. Lasciava una diocces i ch f un mudellu per tutti i paesi catolichi. Etimolugia: da u germ. "harja" (armata) o "carl" (omu, maschju, omu di cundizion e libera). Ind i Franchi, h pigliatu u sensu di "maestru di Palazzu" po "altu funz iunariu di a Corte". Casate: Carletti, Carli, Carlini, Carlotti, Doncarli. Nomi: Carito, Carl, Carla, Carlettu, Carlina, Carline, Carlina, Carlinu, Carlo, Carlos, Carlotta, Carlu, Carlyle, Carol, Carola, Carole, Carolin, Caroline, Char el, Charlemagne, Charlne, Charles, Charletta, Charley, Charlie, Charline, Charlot , Charlotte, Charly, Cheree, Cheryl, Chick, Chuck, Halle, Jarl, Karel, Karl, Kar lota, Karlouchka, Kerdel, Korl, Linchen, Lini, Lola, Loleta, Lolita, Lotta, Lott e, Lottie, Sarel, Sherry, Sheryl, Siarl, Terlach.- In u 1981, in Corsica, Carlu v enia u 10simu rangu di i nomi maschili. Era quellu di 26 omi nantu 1000. Paesi cit: Milano. 5.XI. Santa Silvia. Santu Zaccaria Santa Lisabetta. Silvia, forse di urigine siciliana, era maritata c un nobile rumanu. Era a mamma di u santu papa Gregoriu Magnu, unu di i pi celebri, un papa ch h fattu assai p a li turgia, p a disciplina ecclesiastica p u casale di a Chjesa. E' purtantu era malat icciosu. Ma Silvia l'h sempre curatu fenduli manghj i pustimi di u so ortu ch, ella , si sfidava di ci ch'elli vendianu u marcatu. H morta in Roma versu l'annu 592, una duzina d'anni nanzu u figliolu. Etimolugia: da u lat. "silva" (furesta, valdu). Casate: Silvagnoli, Silvestri, Silvarelli (Cf Silivestru 31 dicembre) Nomi: Fester, Jelvestr, Sailbheastar, Sila, Silane, Silas, Silivestru, Silouan, Silva, Silvaine, Silvana, Silvane, Silvano, Silvre, Silverio, Silvester, Silvestr e, Silvestre, Silvia, Silviane, Silvin, Silvina, Silvino, Silvio, Silviu, Silviu

s, Sylvain, Sylvaine, Sylvan, Sylve, Sylvre, Sylvester, Sylvestre, Sylvette, Sylv ie, Sylvin, Sylvius, Vester. Paesi cit: Brescia. Zaccaria Lisabetta eranu i Genitori di Ghjambattista u Precursore. Stavanu accan tu Ghjerusalemme. Ellu era prete. Eranu disgraziati di n av figlioli, ch Lisabetta era sterile tramindui avanzati in et. U Vangellu secondu San Lucca conta ch, un ghjornu ch Zaccaria era solu in u tempiu per offre l'incensiu u Signore, ghjunse un anghjulu diritta di l'altere ch disse : - Un' teme nunda o Zaccar, u Signore h intesu e to prighjere. A to moglia, Lisabet ta, parturiscer di un maschju u chjamerai Ghjuvanni. E' a ghjente si rallegrer di issa nascita. E' ellu cunvertiscer parechji figlioli di Israele. - Ma - disse Zaccaria - s vechju a mio moglia n h pi giovana. L'anghjulu rispose: - Eiu s Gabriele st davanti Diu. Ghj ellu ch mi manda per fatti sap a bona nova. E', per datti a prova di ci ch'o dicu, partesi da oghje serai mutu sinu u ghjornu ch i ste cose accaderanu. E' Lisabetta partur di un maschju. Ottu ghjorni dopu, i vicini, i parenti ghjunse nu per circuncide u zitellu. Dissenu: u chjameremu Zaccaria cum' u babbu. Allora u babbu scrisse nantu una tavuletta ch ci vulia chjamallu Ghjuvanni. E' tandu rit ruv a parulla. Etimolugia: da l'ebreu "zekaryah" (Iav si ramenta). Nomi: Zaccaria, Zacchaeus, Zach, Zachariah, Zacharias, Zacharie, Zachary, Zacher , Zacherl, Zoch. Paesi cit: Venezia. Per Lisabetta, Cf Lisabetta di u Portugallu (u 4 lugliu). 6.XI. Santu Leunardu. Di Leunardu n si s nunda di certu. Averebbi campatu tr u seculu sestu u seculu deci mu. Una legenda dice ch'ellu era u figlianu di Clodoveu, r di i Franchi, ch'ellu ricu s di esse suldatu par n av sangue nantu a cuscenza, ch'ellu h statu urdinatu prete d a San Remigiu. U cumpare u vulia f vescu ma ellu ricus dumandenduli a grazia di lasciallu and visi t i prigiuneri per cunverteli dalli a libert. Dopu av giratu a Gallia suprana, h fal atu versu u meziornu. Ghjuntu in u Limusinu, scontra i servitori di u r d'Acquita nia ch l'avertenu ch a regina era in traccia di moresi per via ch'ella era in part u da cinque ghjornu senza risultatu. Leunardu face una prighera a criatura, prig iunera in u corpu di a mamma, h liberata. A' San Leunardu, u r dete di ch f un munas teru in un locu chjamatu av Saint-Lonard-de-Noblat, in u dipartimentu di a Haute-V ienne. A' i ghjorni d'oghje, l'abitanti di issa piccula cit concianu pelli, facenu scarp i, fabricheghjanu a carta, travaglianu a purzellana... ma, seculi f, eranu osteri arii butteari per riceve tutti quelli ch, da l'Europa sana, venianu preg San Leuna rdu per ch'ellu dia a libert i prigiuneri. Etimolugia: da u lat. "leo" (leone) u germ. "hart" (forte). Casate: Leonardi, Leonardini, Leonarduzzi, Linardi, Lunardi. Nomi: Leent, Lehar, Lehrd, Leindel, Leinhard, Len, Lendel, Lennard, Lennart, Lona rd, Leonarda, Leonarde, Leonardo, Leonerd, Leonhard, Leonharde, Lernert, Leunard a, Leunardu, Linard, Lienet, Liert, Linnert, Lionardo, Lunarda, Lunardu. Paesi cit: Tolla (festa patrunale). 7.XI. Santu Ernestu. In u 1099, a prima Cruciata avia apertu a strada di i Lochi Santi i pelegrini d' Europa permessu di cre quattru picculi Stati cristiani: Ghjerusalemme, Antiocca, Edessa Tripoli. Quarantacinque anni dopu, i Musulmani ricunquistavanu Edessa ghjeranu pronti ent re in Ghjerusalemme. Per impedisceli, part, in u 1147, a seconda Cruciata. F un di sastru. Eranu partuti 200.000, omi donne, ne vult qualch millaia. Fr quelli ch n s ri

enuti, ci h Santu Ernestu. Ernestu era un frate, abbate di un munasteru nantu e sponde di u lagu di Custanz a, c 70 frati d'altare, 130 frati domestichi, 72 monache. In u 1146, dopu av direttu sei anni u cunventu, Ernestu si licenzi per raghjunghje l'armata alemana cumandata da l'imperatore Cunradu Terzu. "Mi ne v - disse - spe rgu ch u Signore mi accurder a grazia di more per Ellu". E' morse... ma n si s n quan du, n induve. Etimolugia: da u germ. "ernust" (battaglia). Nomi: Aerna, Arnestu, Arnost, Arnst, Earnest, Erna, Ernest, Ernestina, Ernestine , Ernestita, Ernesto, Ernestu, Ernestus, Ernie, Ernst, Erny. 8.XI. Tutti i Santi di Corsica. Santu Gottifredu. Nanzu, in Corsica, si celebrava a memoria di unipochi di Beati, Venerabili, Serv i di Diu, nati in l'isula, o ch ci anu praticatu e so virt. Per n citanne ch qalchid unu, ch a lista h troppu longa: Amanza, Bonifaziu, Laurina, Parteu cumpagni di Mar iana, Ghjilormu di Lanu, Vitale di Bonicardu, Fiurenzu Fiora. Issi santi s stati scartati da a Chjesa corsa per via ch Roma n l'h micca messi nant u u Martirologu. Allora, h decisu di riserv un ghjornu di u calindariu dioccesanu, l'8 nuvembre, per festighjalli tutti attempu. Gottifredu avia una trentina d'anni quandu i frati di u vicu Novicenti (l'attual e Nogent-sur-Marne) u volsenu cum' abbate. Un' eranu pi ch sei in issa abbazia ch gh jera stata celebre, i spinaghji si manghjavanu i muri. In pocu tempu, Gottifredu li fece ritruv l'anziana prusperit. In u 1097, maravigliatu da u risultatu, l'arc ivescu di Reims li dumand di esse u superiore di l'abbazia San Remigiu, a pi ricca di a dioccesi. Gottifredu ricus, dicendu ch un onestu omu n si lasciava micca a mo glia per piglianne una pi bella. A' 38 anni, l'anu fattu vescu di Ambiani (l'attuale cit di Amiens, dipartimentu d i a Somme). Ci stete ondeci anni, ondeci anni di umiliazioni di suffrenze. I so preti, currotti, vendianu i sacramenti. Pigli pretesa p a cumuna ch si era rivultat a contru a tirania l'ingurditutine di i signori, i signori u persecutonu li rese nu a vita impussibile. Ancu l'abbate ch l'avia sustituitu Nogent si ridia d'ellu. Una notte di dicembre 1114, scapp per piattassi a Grande Certosa, preg, vive in p ace. L'anu ritrovu ubligatu rivene. Un' avia ch 49 anni, ma era frustu , l'8 nuvem bre 1115 si ne morse in l'abbazia di San Crispinu di Soissons duv'ellu era di pa sseghju. I so preti di Amiens n si mossenu per assiste l'interru. Etimolugia: da u germ. "gott" (diu) "fried" (prutezzione). Nomi: Friedel, Friedes, Goffroy, Godefroi, Godefroy, Godel, Godfred, Godfrey, God froi, Godofredo, Goffert, Goffredo, Goffredu, Goraidh, Gotfrids, Gotfridus, Goth fraidh, Gtschi, Gottfredo, Gottfrid, Gottfried, Gottfriede, Gotti, Gottifredu,Gtz, Gotzi, Paesi cit: Amiens, Soissons. 9.XI. Santu Salvadore. Salvadore h un nome di devuzione cristiana, senza ch'ellu sia quellu di un santu. H datu in l'onore di Ghjes salvendu u mondu. Serve, o servia assai, in Italia, in Spagna, in Corsica. Casate: Salvadori, Salvatori, Salvarelli. 10.XI. Santu Leone. Di i papa ch anu pigliatu Leone cum' nome, cinque s stati canunizati. U 10 nuvembre si festighjeghja Leone Primu, u Grande, papa da 440 461. Era l'epica ch l'imperu rumanu, in Occidente, si n'andava u sprufondu. I Franchi, i Visigoti, i Vandali , i Burgondi, eranu scalati per n parte pi. For di i Franchi, ch ghjeranu pagani, l 'atri eranu ariani: negavanu a divinit di Ghjes. In Oriente, a medit di i veschi eranu monofisiti. Per l'Armeni, p i Ghjacubiti di Siria, i Coppiti di l'Egittu di l'Ettioppia, Ghjes n avia ch l'apparenza di a nostr a natura. Leone h luttatu contru l'autonumia di isse chjese, predichendu impunendu i dogmi di l'Incarnazione di a Trinit. Avia e qualit di un omu di Statu h impeditu ch Bizanz iu, duv'ellu stava l'imperatore, pigli a suprana Roma.

Roma, l'h salvata din l'annu 452, quandu Attila era prontu ruvinalla p u sempre. Le one si prisent ellu, pag un tributu assai impurtante, Attila si n'andete. U cunciliu di Calcedonia, in u 451, f un trionfu p a duttrina l'auturit di Leone. I cinquecentu veschi, aduniti da l'imperatore, si s cuntentati di a lettura di a l ettera di u papa. A cunclusione f: Leone h parlatu, "causa finita est". Etimolugia: da u lat. "leo" (laone). Casate: Leoncini, Leonelli, Leoneschi, Leonetti, Leoni. Nomi: Leo, Lee, Lei, Lnonie, Leo, Leon, Lon, Leona, Lonce, Leone, Lone, Leonia, Leoni la, Leonilla, Lonille, Leonina, Lonine, Leons, Lontin, Lontine, Leontyne, Lev, Levou nia, Lionia, Lonni, Nilla.- U nome Leone h statu purtatu da 6 imperatori di Custa ntinopuli da 13 papa. 11.XI. Santu Martinu. Martinu h natu versu l'annu 316 a fruntiera ungarese. A' l'et di 15 anni, era un s uldatu di a Guardia imperiale. Contanu ch, un ghjornu, h datu a medit di u so mante llu un poveru spillaccheratu ch, a note, h sunniatu Ghjes immantellatu dicendu u B bbu: "U mantellu, h Martinu ch u m'h datu". Allora si h fattu battiz, h lasciatu l'arm ata h fattu u rimitu. A' l'et di 44 anni, ghjunghje in Pictavi (l'attuale cit di Poitiers), scontra sant u Ilariu, facenu un munasteru. Serebbi u primu munasteru fattu in e Gallie. A' 54 anni, h fattu vescu di Turone (l'attuale cit di Tours, in l'Indre-et-Loire). More 81 annu, l'8 nuvembre 397, dopu av evangelizatu una grande parte di a Gallia . Oghje, in Francia, Martinu h u santu patrone di 3600 chjese 485 paesi. Etimolugia: da u lat. "martinus" (dedicatu u diu Marte). Casate: Martini, Martinenghi, Martinelli, Martinetti, Martinaggi, Martinucci, De martini. Nomi:Maartina, Machin, Marcin, Mrtainn, Mrtel, Marten, Mrten, Marti, Mrti, Martie, M artin, Martina, Martine, Martinho, Martinian, Martiniana, Martiniano, Martinianu , Martinianus, Martinien, Martinienne, Martinka, Martino, Martinu, Martinus, Mar tjin, Martl, Marton, Marton, Martsen, Marty, Martyn, Matten, Mertens, Mirtel, Ti en, Tienis, Tiens, Tinie, Tinus Paesi cit: Lucca, Belluno, Amiens, Braga, Colmar, Magdeburgu, Tours, Uri, Utrecht , Vienne. In Corsica, Martinu h u santu u pi festighjatu dopu Maria, Ghjuvanni Pet ru: Canale di Verde, Bis, Costa Rota, Cuttoli Curtichjatu, Erone, Evisa, Patrimon iu, Ruspiglieni, Sari d'Urcinu, San Martinu di Lota, Siscu, Tavaccu, u Viscuvatu , Letia, Sotta.- L'isula di a Martinica h stata scuperta da Cristofanu Culombu u ghjornu di San Martinu 1493. Prutezzione: Martinu h u santu patrone di i bottai, di i militari fantacini di i pedoni. Detti pruverbii: Martinu h u santu di a divizia. Quandu omu passava davanti ghjen te ch cuglia uva, biade o frutta, per salutalla si dicia: "San Martinu!"; A' i gi ovani sposi, si dicia: "San Martinu figlioli maschji". Un pruverbiu dice: "San martinu, mostu vale vinu", vole d ch l'11 nuvembre si pass anu e botti per tir u vinu... s'ella n era digi fatta p i Santi. Filastrocca zitellina: "Un' piuv, n piuv Ch n vole San Mart; San Mart h cullatu in celu A sun le tr campane P i vivi, p i morti, P i Santi Pater nostri." 12.XI. Santu Aureliu. Santu Rinatu. Aureliu era un Primatu d'Africa l'epica di Santu Agustinu cumandava 500 veschi. Per quasi 40 anni, f unu di i capi di a Chjesa d'Occidente u vescu di Roma avia p er ellu assai riguardu. Quand'ellu h statu sceltu cum' vescu, era diacunu di Carta gine. Saviu, prudente, energicu, Aureliu ebbe lutt contru u paganisimu, contru l'eretic hi (Dunatisti, Tertullianisti Pelasgichi), ma din contru unipochi di i so preti t roppu infingardi, dumand Santu Agustinu di scrive un libru contru i frati sfaccen dati uziosi.

C simplicit, muderazione, ma din c assai auturit, h direttu 36 cuncilii pruvinciali. A so mudestia fece ch lasciava sempre parl Santu Agustinu. H incaricatu i so preti d i annunzi a parulla di Diu h istituitu di cant i Salmi durante a messa. Serebbi mortu u 20 lugliu di l'annu 430, tr settimane nanzu Santu Agustinu, dui a nni dopu ch i Vandali abbianu occupatu l'Africa. Etimolugia: forse da u gr. "aurios" (aurora, u f di u ghjornu), o da u lat. "aure us" (cum' l'oru). Nomi: Auleria, Auleriu, Aure, Aur, Aurle, Aurelia, Aureliano, Aurelianu, Aurlie, Au rlien, Aurlienne, Aurelio, Aureliu, Auriane, Aurica, Auriole, Aurora, Aurore, Avre liane, Orell. Paesi cit: E Cannelle, pieve d'Urcinu. Di Rinatu n si s nunda, for di una legenda. Issa legenda dice ch, un ghjornu, u sec ulu quintu, una donna dumand San Maurigliu, vescu d'Angers, di falli un figliolu. Maurigliu fece una prighera , l'annu dopu, nasce un maschju. Sette anni passanu. Una mane, a donna rivene truv u vescu mentre ch'ellu era l'altare, per dilli ch u zitellu si muria. Maurigliu finisce a so messa, pianu pianu, po parte. Era trop pu tardi. Allora, cum' scimignulitu, scappa in Inghilterra. U cercanu per celu pe r terra n u trovanu ch sette anni dopu, in un ortu, in traccia di vang. U vestenu d a vescu u si portanu. Subitu ghjuntu, Maurigliu v nantu a tomba di u figliolu... u vede sorte, in salute. U cunfirmeghja li d u nome di Rinatu (natu una seconda v olta). U zitellu ingrand , a morte di Maurigliu, u sustitu cum' vescu d'Angers. Santu Rinatu f festighjatu per seculi seculi ma a fola piace pocu a Chjesa , u 12 nuvembre, preferisce celebr a memoria di u Ghjesuitu Ren Goupil, sbarcatu u Canad i n u 1635, appena dopu Champlain, tombu da l'Irrocchesi in u 1642. Etimolugia: u nome Rinatu usa assai, mancu tantu p i santi ch l'anu purtatu, ma p u so valore misticu, c u significatu di "natu una vita nova per via di u battezimu ". In Corsica, in u 1981 venia u vintesimu rangu di i nomi maschili c 9 omi nantu 1000. Casate: Rinaldi, Linardi. Nomi: Nata, Rena, Renaat, Renat, Renata, Renate, Renatka, Renato, Renatu, Renatu s, Ren, Rene, Renelle, Rentje, Rinata, Rinatu. 13.XI. Santu Briziu. Santu Diegu. Secondu Sulspiziu Severu, un storicu di u seculu quintu, autore di una vita di S an Martinu, Briziu - ch'ellu h cunnusciutu -, era un pocu di bonu. San Martinu l' avia racoltu chjucu, l'avia allevatu n'avia fattu un prete. Quand'ellu f prete si n'and da u munasteru duv'ellu stava per camp da riccone, c panni di lussu, belli c avalli piena a stalla belle schjave piena a casa. Aspettava ch'ellu murissi "iss u vechju scemu di Martinu" - cum'ellu dicia - per pigli u so postu. L'annu 397, M artinu more Briziu diventa vescu di Turone (l'attuale cit di Tours, in l'Indre-et -Loire). Trenta anni dopu, suspettatu di av messu incinta una sora, li tocca scap p per n fassi tumb. Si ne v in Roma, ci st sette anni, cunvince u papa ch'ellu era nu cente. Rivenutu in a so dioccesi, ci vole crede ch'ellu ebbe una cundotta assai edificante postu ch'ellu h statu santificatu. H mortu versu l'annu 447. Etimolugia: da u celticu "brigh" (forza, putenza). Nomi: Brs, Brice, Bricius, Brictius, Brix, Briz, Briziu, Bryce. Paesi cit: Orvieto. Prutezzione: a pena in corpu. Diegu h un spagnolu natu accantu Siviglia versu l'annu 1400, mortu in a cit andalu sa d'Alcala u 12 nuvembre 1453. Era un frate laicu franciscanu, giardinaru, purtinaiu, infirmieru o cucinaru, se condu i bisogni di u cunventu ch l'accuglia. In u 1450, and in Roma per assiste a canunizazione di San Bernardinu di Siena. Eranu ghjunti 4000 franciscani, accata stati in un cunventu, quand'ella schjatt una epidemia. Diegu facia da infirmieru. Anu rimarcatu ch e scatule e buttigline di medicine n viutavanu mai. Diegu disse: "Diu h pi putente ch tutti i medichi tutti i speziali di Roma aduniti". U so pi grande miraculu, Diegu u fece centu annni dopu mortu. In u 1562, un figli olu di Filippu Secondu di Spagna si era sciappatu u capu, caschendu da cavallu. U r fece apre a tomba di Diegu. U santu omu era cum' quandu l'avianu sepoltu. Pari

a ch'ellu durmissi. Anu asciuvatu a so faccia c un mandile di seta ch'ellu anu me ssu nantu u capu di u principe, ch guar. Ghj, a dumanda di Filippu Secondu ch u papa, in u 1588, messe Diegu nantu l'altari . Etimolugia, casate nomi: Cf Ghjacumu (3 maghju). 14.XI. Santa Amanza. Santu Stefanu di Fiumorbu. Amanza h una Corsa marturiata l'epica di Santa Divota Santa Laurina. Altru n si s. U golfu di "Santa Manza", in fondu di a costa orientale di a Corsica, porta u no mze di una cappella Sant'Amanza ch ghjera un chilometru da u mare. In Petrusella, 25 km d'Aiacciu, ci h un paisolu ch si chjama "Santa Manza" per via din di una chj esa dedicata a santa. In Corsica ci era altre chjese c listessu titulu, in Santu Petru di Tenda, in Ocana, in Appricciani, una tramezu Montemai Lunghignanu. Etimolugia: forse da u lat. "amandus" ( tene caru). Nomi: Amance, Amand, Amandine, Amanza, Manda, Mandy, Manza. Stefanu era un Corsu di i Prunelli di Fiumorbu. Frate di San Francescu, h statu m arturiatu in Terra Santa, in u 1391, c tr cumpagni: Niculaiu di Slavonia, Deudatu di Rodez Petru di Narbona. Una lettera mandata i Catalani di Damascu, conta ch i quattru omi s stati ottu anni in paese musulmanu nanzu di more p a so fede. Certi frati, pi struiti o pi sperimentati ch elli, l'avianu fattu un scrittu ch vantava a religione catolica attaccava quella di Magumettu. Elli, issu scrittu, s andati le ghjelu davanti u ghjudice di u lucale. Minacciati di esse tombi, anu ricusatu di rinneg ci ch'elli avianu lettu. Dissenu: "Ci ch no avimu lettu h ghjustu, santu cato licu. Simu pronti sub tutti i strazi pronti more". Marturiati durante tr ghjorni, n cediinu. Anzi, si ridianu di quelli ch i facianu s offre. Allora, l'anu dati a folla ch l'h messi in pezzi, ch h lampatu i so membri in una brustasgia spernucciatu e so osse. In u 1889, Roma h accettatu u cultu di u Slavoniu Niculaiu , in u 1898, l'h stesu l 'Ordine franciscanu. Di l'altri n si ne parl. Un decretu di canunizazione h riparat u issa mancanza assuciatu i quattru cumpagni. Etimolugia: da u gr. "stephanos" (curona). Casate: Stefani, Stefanacci, Stefanaggi, Stefanini, Stephani, Stephanopoli. Nomi: Esteban, Esteffe, Estevan, Estve, Estienne, Etienne, Etiennette, Staffan, S taines, Steaphan, Steeje, Stefa, Stefaans, Stefan Stefana, Stefani, Stefano, Ste fanu, Steffel, Steffert, Steffie, Stepan, Stepanida, Stepha, Stephan, Stephana, Stphane, Stephania, Stphanie, Stephanson, Stephanus, Stephen, Stevana, Steve, Stev en, Stevena, Stevenje, Stevenson, Stevie, Stiobban. Prutezzione: Stefanu h u santu patrone di i funditori, cavapetre scarpellini. 15.XI. Santu Alibertu. Alibertu, dettu u Grande, era un frate duminicanu alemanu natu in Lauinghen l'an nu 1206. H mortu in Cologna u 15 nuvembre 1280. Era un famosu predicadore ch h giratu l'Europa: Paduva, Parigi, Cologna, ecc., for di tr anni, da u 1254 u 1257, quand'ellu f pruvinciale di u so Ordine, dui anni d a u 1260 u 1262, quand'ellu f vescu di Ratisbona. Insignava ch n ci era nisuna oppu sizione tr u prugressu di e cunnuscenze umane fede cristiana. L'edizione di i scr itti di issu gran maestru di a Sculastica cumporta 38 libri. U so megliu elevu h statu San Tumasgiu d'Aquinu, u pi grande teologu di u Medievu. A' u sedecesimu seculu, u celebre Lefvre d'Etaples, teologu umanistu, pretendia c h i tr megliu genii di l'umanit eranu: Aristotele, Salomone Alibertu u Grande. E vechje cronache pisane parlanu di un Santu Alibertu di Corsica ch campava u sec ulu XIII, ma d'ellu n si s nunda a Chjesa preferisce celebr a memoria di Santu Alib ertu, duttore universale. Etimolugia: da u germ. "adel" (nobile) "bert" (spampillante). Casate: Alberti, Albertini, Albertucci, Albertelli, Albertoni, ALbertosi, Aliber ti, Alibertini.- In Corsica, in u 1981, Albertini venia u secondu rangu di e cas ate, dopu Casanova. 32% eranu in u cantone di Niolu-Omessa, 15% in quellu di u V iscuvatu, 12% in Bastia 9% in Corti. Nomi: Adalbert, Adalberta, Adalberte, Adalbertu, Albert, Alberta, Alberte, Alber ti, Albertine, Albertini, Alberto, Albertu, Aliberta, Alibertina, Alibertinu, Al

ibertu, Aubert, Aubertin, Bela, Bert, Elbert. Paesi cit: Calvese (cumuna di Suddacar). Prutezzione: Alibertu h u santu patrone di i scientifichi, naturalisti chimisti. 16.XI. Santa Margherita di Scozia. Santa Gertrude. Margherita, nata versu l'annu 1046, era una figliulina di u r d'Inghilterra, rifu giata in a Scozia quandu, l'annu 1066, i Nurmani anu cunquistatu u paese. A' l'et di 26 anni Margherita si maritata c u r di Scozia, Malcomu Terzu, ch ne h 45, li face ottu figlioli. Malcomu, assai devuziunosu, asocia a moglia u guvernu di u paese. Margherita riesce intruduce a liturgia rumana in a Chjesa scuzzese fac e f, in Edimburgu, un munasteru nantu u mudellu di quellu di Cluny, in Francia. H morta u castellu di Edimburgu, u 16 nuvembre 1093, quattru ghjorni dopu ch i Nur mani d'Inghilterra abbianu assassinatu u maritu ch guvernava u paese da 37 anni. Etimolugia nomi: Cf Margherita Bourgeoys (12 ghjennaghju). Paesi cit: Scozia. Prutezzione: donne in partu. Gertrude era una Alemana nata versu l'annu 1256, morta 45 anni. Un' si s di qual'ella ne era n da duv'ella surtia. Ci ch si s h ch'ella avia cinque an ni quand'ella f accolta da e sore di l'abbazia di Helfta, in Sassonia, ci h passat u a so vita. Cust, e sore a si scialavanu: passavanu u so tempu discute filosufia , literatura, f st sente a musica. Gertrude fece cum' l'altre sinu l'et di 25 ann H dettu: "Di a mio anima mi ne penserava quant' di i mio vechji scarpi. Era una pa gana mezu pagane". Tandu h pinsatu a vita eterna, si h vista persa h suffertu u mar tiriu durante un mese. Una sera, l'attrachjata, h affaccatu, in camera, un giovanu assai bellu, assai di stintu. Era un anghjulu ch li annunziava l'amore di Ghjes. Da tandu, camp in visibi liu, c gioie imense. Disse: "O Signore, u vostru pi grande miraculu h di av ubligatu a Terra purt una peccatrice cum' m!". Gertrude era pueta h lasciatu scritti di gran valore spirituale litterariu. E so rime latine celebreghjanu, c a fede cristiana, a natura, l'amore a morte. Etimolugia: da u germ. "ger" (lancia) "trud" (fida). Nomi: Drck, Drut, Gartrude, Geerdine, Geertruida, Geeske, Gerda, Gerdie, Gerdrugt , Gertraud, Gertraut, Gertrud, Gertruda, Gertrude, Gertrudis, Gertrut, Gesine, G etoussia, Giertru, Gletruda, Jertrud, Traudel, Truda, Trude, Trudie, Trudy, Tula , Tuta. 17.XI. Santa Lisabetta d'Ungheria. Lisabetta h nata l'annu 1207. Era a figliola di u r di l'Ungheria. Quand'ella h 14 anni, a maritanu c Luigi Quartu, duca regnante di a Turingia. Si t enianu assai caru pregavanu inseme tenendusi p a manu. Anu avutu tr figlioli. Sei anni dopu u matrimoniu, Luigi parte p a Cruciata more. Quandu a salma ghjunghje i n Turinghen, Lisabetta dice: "Vi ringraziu, o Signore, di avemi cunsulatu dendum i e so osse. Noi n ci pudiamu stacc. Cun ellu, averebbi accettatu di gir u mondu du mandendu a limosina". Mortu u maritu, per Lisabetta cumencianu e tribulazioni. Scacciata da a socera, parte c i so tr figliulucci. U pi chjucu sughjia sempre. U primu ghjornu si rifugie ghjanu in un carciulellu. Dopu, vanu truv u vescu di Bambergu, ch ghjera u ziu ch l i d l'allogiu. Quandu u ziu parlava di rimaritalla, Lisabetta dicia: "Piuttostu mi tagliu u nas u". H creatu, in Marburgu un uspidale per cur i leparosi. Pigli cum' direttore un in quisitore ch a flagellava a pattunava in publicu. Ella ringraziava Diu. Dicia: "U n' vogliu f paura Diu, fendumi vede intrugnata. S ch'ellu preferisce di vedemi ale gra, postu ch u tengu caru mi tene caru". H morta u 17 nuvembre 1231. Avia 24 anni. Etimolugia nomi: Cf Lisabetta di u Portugallu (4 lugliu). Paesi cit: Turingia, Marburgu, Isny. 18.XI. Santu Odone. Santu Fredianu. Odone h natu l'annu 879 in Turone (l'attuale cit di Tours, in l'Indre-et-Loire). S i h fattu frate un'epica ch u cleru era in manu u diavule. Dopu a nascita di Odone

, ci f, in un seculu, 32 papa. Subitu eletti, eranu in periculu. Tenianu un annu, dui, tr, po, un bellu ghjornu, una disgrazia i mandava in l'altru mondu. Odone era figliolu di un signoru di a Turena. Da chjucu, u babbu l'avia cunsacra tu San Martinu. A' l'et di 20 anni, era unu di i 150 canonichi prebendati ch curav anu a tomba di u santu. A' 30, si face frate. L'annu dopu si trova in Clubiaccu - oghje Cluny - a celebr e abbazia benedittina ch venia di esse crata da u duca d'Acquitania rifurmata da San Bernone. Dicesette anni dopu, Odone succede Bernone d, l'abbazia, una urganizazione tale c h, per dui seculi, aver una grande auturit, micca solu in l'affari di a Chjesa, ma din in a pulitica di i Stati eurupei. Odone era un urganizatore di prima trinca, fermu, severu , attempu, un omu alegru . Durante a recreazi, passava u so tempu cunt stucciuli f ride i frati. E' po, tutt a a so vita, h scrittu puesie musica. A' l'et di 63 anni, si truvava in Roma p a quarta volta, quand'ellu si rese contu ch avia pi pocu camp. Si spicci di parte , ghjuntu nantu a tomba di San Martinu, si orse. Era u 18 nuvembre di l'annu 942. Fredianu era un frate irlandese di u seculu sestu, forse figliolu di r, venutu in Roma, una prima volta in pelegrinaggiu, una seconda per studi. Tandu, n turn pi in u so paese. Si stabil accantu Lucca, aldifora di l'accintu rumanu , c i so discepul i fece una chjesa dedicata San Vincensiu, una chjesa ch, oghje, porta u so nome. L'annu 560 f fattu vescu di Lucca. Dece anni dopu, a regione f invasa da i Lombard i. Ellu, n ebbe altra premura ch di cunverteli. Un annu ch u fiume chjamatu Serchio sburdava minacciava a cit, Fredianu li fece ca mbi di lettu c un semplice colpu di vanga. Quessa h a legenda, ma a verit deve esse ch, grazia i studii fatti in Roma, fece f travagli facili per una deviazione ch det e l'acqua, dunque a prusperit, a campagna di Lucca. Fredianu h mortu in Lucca u 18 marzu di l'annu 588. A festa h celebrata u 18 nuver mbre, anniversariu di a traslazione di e so reliquie u seculu VIII. 19.XI. Santu Punzianu. Santu Patroculu. Punzianu, natu in Roma, h statu u dicesettesimu papa dopu Petru. Elettu u 21 lugl iu di l'annu 233, h sustenutu Demetriu, u vescu d'Alessandria ch avia scumunicatu u teologu Origeniu, ebbe lutt contru l'antipapa Politu. L'annu 235, h statu cundan natu travagli in e minere di Sardegna. H mortu da e fatiche tr anni dopu, in l'isul a di Tavolara. E so osse s state purtate in Roma. Patroculu, natu versu l'annu 500 in a capitale di i Biturigi (l'atuale cit di Bou rges, dipartimentu di u Cher), avia un impiegu in Lutezia (l'attuale Parigi), a Corte di Childericu Primu, quandu a mamma, diventata veduva, u fece vene u paese nativu. - U mio figliolu - li disse -, ai 40 anni ghj tempu ch t ti marite. T'aghju trovu, cum' sposa, a pi bella zitella di u reghjone. - O M! - rispose Patroculu - lasciemu issa zitella d'altri permettimi di realiz a mio vucazione. H andatu truv u vescu ch l'h accettatu cum' chiericu po l'h fattu diacunu, ma u seg rnu accantu u so vescu n li cunvenia. Un' pudia pate di calassi tavula duie volte u ghjornu per f cullazi c a cumunit. Ellu si cuntentava di un pezzu di pane asciutt u u so piac era di st ore ore incantatu preg. Si n'and in Acque Nere (l'attuale Neris, dipartimentu di l'Allier), fece una casa , un oratoriu una scola. Cum'ellu avia a riputazione di guar stroppii malati, ch, di pi in pi, ghjunghjia ghj ente, lasci tuttu ci ch'ellu avia e vergine cunsacrate, si rifugi in a furesta di C ella, purtendusi una vanga una piola dui tagli. Dece anni dopu, part pi in d, in a furesta Culumbaria (l'attuale Colombier), ci stete 18 anni, sinu a morte, l'et di 76 anni. Issi 18 anni s stati i pi belli di a so vita. Un' stanciava di preg, ancu quand'ellu vangava u so ortu o ch'ellu facia a pruvista di legne c a piola dui t agli. 20.XI. Santu Edimondu. Edimondu h natu in l'841. A' l'et di 14 anni, era statu fattu r di un paisucciu di

l'Inghilterra orientale. Issu paese era aspessu invasu da i Danesi ch, l'annu 870 , u facenu prigiuneru. Avia 29 anni. I Danesi li pruponenu un trattatu di pace ch'ellu trova inghjustu p u so paese, p a so religione, u ricusa. Allora, u 20 nuvembre 870, u leanu un arburu, u matrav erseghjanu c e frezze li taglianu u capu ch'elli lampanu in un sepalaghju. U capu h statu ritrovu da i so paisani. Un lupu u curava per ch'ellu n sia manghjatu da i corbi. Santu Edimondu h cunnusciutu cum' amicu di a ghjustizia di i poveri. Etimolugia: da u germ. "ed" (patrimoniu) "mund" (prutettore). Nomi: Admeo, Eamon, Edemonda, Edimonda, Edimondu, Edma, Edm, Edmea, Edme, Edmond, Edmonda, Edmonde, Edmondo, Edmund, Edmundo, Otmund. 21.XI. Prisentatione di Maria Vergine. Santu Demetriu. A Prisentazione di Maria Vergine u Tempiu h l'ufferta ch Maria, sempre zitella, fe ce di a so persona u Signore, c a decisione di pass a so vita - sinu u matrimoniu - preg in u Tempiu di Ghjerusalemme. A festa di a Prisentazione era celebrata da u seculu XII in a Chjesa greca. L'an nu 1372, u papa Gregoriu XI l'h intrudutta in a Chjesa latina , in u 1585, Sistu Q uintu l'h stesa tutta a CRistianit. A ghjunta di Maria Vergine u tempiu h stata riprisentata da parechji pittori, sop rattuttu taliani: Giotto, Taddeo Gaddi, Ghirlandaio, Carpaccio, Cima de'Coneglia no, u Tiziano, Benvenutu de'Giovanni, Pinturicchio Signorelli. Demetriu h un santu russiu natu in Ucrania, Chieve, fattu frate l'et di 17 anni mo rtu vescu di Rostove u 24 nuvembre 1709. H l'autore di un libru intitulatu "Fior di i Santi", impurtante p a litteratura russia quant' p a religione. Quand'ellu f stampatu u primu di i quattru vulumi, l'imperatore Petru Magnu li ma nd, in ricumpensa, duie pelliccie di volpe. U patriarca di Mosca n pobbe f di menu ch di dalli a so benedizione, ma u scrittu di Demetriu, ch parlava di l'Immaculata Cuncezzione altre teurie rumane, li cunvenia pocu. Petru Magnu averebbi vulsutu ch'ellu parti evangeliz a Siberia ma Demetriu dumand a grazia di n and in issi paesi deserti freddosi duv'ellu n ci era biblioteche. U p overu frate n era fattu per girandul. U so piac era u studiu a cuntemplazione. Vede ndulu cus disgraziatu, l'imperatore rinunci i so prugetti u fece vescu di Rostov, una dioccesi duve i preti, stupidi briaconi, n rispettavanu u secretu di a cunfes sione avianu moglie figlioli ch n sapianu ci ch'ella era a cumunione. Demetriu era chjuculettu, magrentinu, mezu zimbu, capellibiondu c una barba pinzu ta. Troppu bravu, n era capace di amministr una dioccesi. Cuntinuv scrive , in u 170 5, era publicatu u quartu vulume di "Fior di i Santi". Quattru anni dopu, l'anu trovu mortu in dinochje nantu u so lettu. Etimolugia: da u gr. "Dmter" (nome di una divinit). Nomi: Demetre, Demetrio, Demetriu, Demetrius, Dimitri, Dmitri. 22.XI. Santa Cicilia. Cicilia serebbi una signora di u seculu terzu ch h rigalatu una casa un terrenu i primi Cristiani di Roma. A casa h diventata a chjesa di Santa Cicilia in Trastevere u terrenu u cimiteriu San Calistu duve Cicilia h sepolta accantu a critta di i papa. A' u seculu sestu, i pelegrini dumandavanu qual'ella era issa Cicilia ch avia u g rande onore di av a so tomba vicinu quella di i principi di a Chjesa... ma nimu a sapia. Allora anu scrittu una legenda. A santa donna, ch forse era maritata affigliulata , ch ghj forse morta in u so lettu, h diventata vergine martira. Anu dettu ch'ella era una giovana nobile, maritata per forza, morta martira tr gh jorni dopu u matrimoniu per av vulsutu cunserv a so virginit. Ma, in tr ghjorni, avi a quantunque avutu u tempu di cunverte u Cristianisimu u maritu, u cugnatu, u bo ia quattrucentu pagani. Etimolugia: dau lat. "caecus" (cecu). Nomi: Ccilia, Cecil, Ccile, Ccilia, Ccilie, Cecilio, Cecilius, Cecily, Ceese, Cele, Clia, Clie, Cicilia, Ciciliu, Sheila, Sile, Sileas, Sisile, Sisley, Sissie, Tsilia , Zilge.

Paesi cit: Pianellu, Scata. Prutezzione: a legenda dice ch Cicilia - citu - "cantava in u so core". E' cus ne anu fattu a santa patrona di i musicanti di quelli ch facenu strumenti di musica. Scultori pittori l'anu riprisentata tantu pi, generalmente ghjuchendu di l'organ u cantendu... o c una palmula in manu. 23.XI. Santu Clemente, Santa Felicit. Santu Culumbanu. Clemente h u quartu papa di a Chjesa cristiana, dopu Petru, Linu Cletu. Avia d'al tronde cunnusciutu benissimu Petru. H guvernatu a Chjesa da l'annu 90 l'annu 100. Serebbi mortu martiru, ma prove n ci ne h. A' Clemente l'anu attribuitu una massa di scritti, ma n ci h ch a lettera i Grechi di Corintu ch ghj soia. Issa lettera, colma di piet di bunt, h stata scritta per appa ci i credenti c i so preti. H a prima volta ch si vede a Chjesa di Roma intervene in l'affari di l'altre Chjese. Etimolugia: da u lat. "clemens" (dolce, clemente). Casate: Clementi. Nomi: Clem, Clmence, Clemens, Clment, Clemente, Clementia, Clmentin, Clementina, Clm entine, Clementius, Clemenzia, Clemmie, Clemmy, Clim, Klemens, Klementine, Klimk a.- u Nome feminile Clementina h statu pupularizatu in i Stati Uniti d'America l' epica di a cunquista di l'Uveste, c a canzona "Oh; my derling Clementine". Paesi cit: Siviglia, Velletri, Crimea. In Corsica: Petracurbara, Lanu. Prutezzione: i zitelli malati. Vucabulariu: A clementina, u fruttu, porta u nome di un frate, Patre Clemente, c h stava in Algeria, Misserghin, un paese 13 km da Oran. A legenda di Santa Felicit ripete quella di i Maccabei. Dicenu ch'ella era una ve duva ch campava l'epica di l'imperatore Antuninu (138-161), marturiata c i so sett e figlioli dopu a morte di l'imperatore, per av ricusatu di rinneg a fede cristian a. U primu di i figlioli h mortu frustatu c un staffile piumbatu, u secondu u terz u, bastunati, u quartu, lampatu in un ghjargalone, l'altri tr, scapati. Dopu anu tombu a mamma. Etimolugia nomi: Cf Filice (12 ferraghju). Paesi cit: e Ville di Petrabugnu. Culumbanu era un frate irlandese natu versu l'annu 540. Passatu un Gallia l'et di 40 anni, , h fattu u famosu munasteru di Lussoviu (l'attuale Luxeuil, dipartimen tu di a Haute-Sane), po in Italia, Bobbio, duv'ellu h fattu u so ultimu munasteru duv'ellu h mortu u 23 nuvembre di l'annu 615. Culumbanu era l'amicu di e bestie salvatiche. I scoiattuli si arripiccavanu a so vistura. I lupi si avvicinavanu per gode di e so carezze. L'orse li purtavanu i so ursachjotti perch'ellu i benedisca. Ma, era terribile c i so frati. Un' li la sciava dorme per ubligalli preg , quandu una parulla di i Salmi era mal prununciat a, i pigliava staffilate. Etimolugia: da u lat. "columba" (culomcu). Casate: Colombani, Colombini, Colombo. Nomi: Coline, Collie, Colly, Colomba, Colomban, Colombana, Colombano, Colombat, Colombe, Colombi, Colombine, Coulombe, Columba, Culomba, Culumbana, Culumbanu. Paesi cit: Bobbio, Irlanda, Luxeuil. Centu per una ch, dopu a morte di San Culumba nu, forse nanzu, certi di i so discepuli s venuti in Corsica si s stabiliti: . nantu u territoriu di Ruglianu, duv'ellu h statu fattu dopu u castellu di i Mar i; . Nantu quellu di e Ville di Petrabugnu; . in a muntagna di l'Ostriconi, sopra Lama; . a bocca ch permette di pass da u fiuminale di Golu in Balagna. Litteratura: Mrime: "Colomba" (1840). 24.XI. Santa Fiora Fiora era una giuvanotta cristiana nata in a cit spagnola di Cordoba. A' l'epica - simu u seculu IX -, in u califfatu di Cordoba, quellu ch ricevia all ugiava Cristiani risiscava a morte. Ci ch face ch, a giovana Fiora, nimu a vulia. R igettata da tutti, n sapia pi duve and quand'ella intese una voce ch dicia, cum' in u Vangellu di San Ghjuvanni: "In casa di Patre ci h parechje stanze, veni, serai b

ricevuta". Allora Fiora decide di and ind' u ghjudice. Par istrada, scontra una zi tella, ch si chjamava Maria, ch avia avutu u fratellu marturiatu, ch, cum' ella, era l'abbandonu. S andate inseme u tribunale, decise n rinneg a fede cristiana. U ghju dice l'h cundannate morte. S state scapate u 24 nuvembre di l'annu 851. Etimolugia nomi: Cf Fiurenzu (u 4 lugliu). 25.XI. Santa Catalina d'Alessandria. Catalina h una di e pi celebre fr e martire di i primi seculi di u Cristianisimu. A legenda dice ch'ella era a figliola di u r di Alessandria, a pi bella a pi sapient e di e zitelle di l'Imperu. A' 17 anni, annunzia ch'ella si vole marit ch'ella vo le un maritu bellu cum' ella, sapiente quant' ella. A seconda cundizione fece ch ni mu si prinsent. Un rimitu ch, aspessu, avia revelazioni, li disse: "H a Vergine Maria ch ti buscher u sposu di i to sogni". A notte dopu, Maria apparisce Catalina, tenendu Ghjes p a manu. Li dumanda: - U voli? - I ch u vogliu. - E' t? dice Maria Ghjes. - Inn. H troppu goffa, risponde Ghjes. Pianghjendu, Catalina si ne v truv u rimitu li conta u fattu. - Un' mi vole! Dice ch s goffa! - Un' h micca a to persona ch li dispiace, h a to anima imbuffata di orgogliu. Lasc ia f m. U rimitu li ampar a duttrina, a battiz a rese umile. Cus Ghjes a truv bella li messe l'anellu. F u famosu matrimoniu misticu di Santa Catalina. Da tandu, Catalina n pens pi ch raghjunghje u so sposu. Un ghjornu, l'imperatore Massenziu ghjunghje in Alessandria. Catalina li rimpruv ereghja di persecut i Cristiani li face a prova ch a so religione era falza. Un' s apendu risponde, l'imperatore adunisce cinquanta filosufi, i pi capaci di a pruvi ncia. Catalina l'ammutulisce i cunverte. E' cunverte din a moglia di Massenziu, l 'aiutante di campu 200 ufficiali. L'imperatore i fece brusgi vivi. Ghjunta l'ora di a morte di Catalina, unu di i filosufi brusgiati fala da u celu li cinghje a fronte di una curona in oru. Alora, una mascina oribile si avanza nantu quattru rotule c spinzoni seghe ch gira nu in sensu cuntrariu. Di Catalina ne face una pappina racolta da l'anghjuli pur tata nantu u Sinai. Etimolugia nomi: Cf Santa catalina di Siena (29 aprile). Paesi cit: Jaen, Magdeburgu, Oppeinheim. In Corsica: Albitreccia. Prutezzione: filosufi, vechje figlie, sculari, arrutini, mulinari, filatrici...Catalina d'Alessandria h a santa patrona di l'avucati bastiacci. 26.XI. A Beata Delfina. Santu Leunardu di Portu Mauriziu. Delfina era una Provenzale nata versu l'annu 1283 in a muntagna di u Luberone. A' 13 anni si marita c Elzearu ch ne h 15. Facenu una vita di penitenza di prighere , senza neglicent certi duveri mundani cunservendu a so virginit senza ch nimu si n e dubiteghji. Quand'ellu h 23 anni, Elzearu h una lascita impurtante: u cuntatu di Sabranu, in P rovenza, quellu di Arialdu, in Italia, diventa u vassale di Rubertu, r di Napuli. Rubertu h tanta cunfianza in ellu ch li d a tutella di u figliolu , in u 1323, u ma nda in Francia per circalli una moglia. In Parigi, Elzearu si more. Ser canunizat u in u 1369 da u papa Urbanu Quintu ch ghjera u ziu u cumpare. A' a morte di u maritu, Delfina avia una quarantina d'anni. Campa torna una vint ina d'anni a Corte di Napuli duve a regina, una donna assai divota, n si ne vulia sf. Quandu a regina more, si ne volta in Provenza, u paese nativu. H morta l'et di 78 anni, u 26 nuvembre 1360. E so osse, quelle di u maritu, si trovanu in a cattedrale d'Apt, in u Vaucluse. Etimolugia, casate nomi: Cf Delfinu (u 14 dicembre). Lurenzu, di Portu Mauriziu, natu in u 1676, mortu in u 1751, era figliolu di un patrone di barca ch navigava longu e coste di a Liguria di a Toscana. A' 21 annu, si h fattu frate. A' 30 anni h principiatu predic. H predicatu durante pi di 40 anni

, fendu missioni quindi culandi. Santu Alfonsu Maria, di i Liguori, h dettu ch mis siunariu famosu cum' ellu n ci ne era mai statu. I Corsi anu cunnusciutu e so qual it strasurdinarie in u 1744, da u 12 maghju u 18 nuvembre. Duv'ellu andava, urganizava Via Crucis in 14 stazioni per ramint a strada fatta d a Ghjes striscinendu a so croce da Ghjerusalemme u Calvariu. A Via Crucis di San Leunardu, stampata ristampata, principia cus: L'orme sanguigne Del mio Signore, Tutto dolore, Seguiter. E il core intanto per li occhi in pianto Sopra il Calvario Distiller. E' u populu rispundia ogni stroffa: Vi prego o Ges buono, Per la vostra passion Darci perdono. U 23 nuvembre 1751, era un marti. Rientrendu in Roma, San Leunardu f persuasu ch' ellu avia pi pocu camp. Quand'ellu pass a Porta del Popolo, disse u cumpagnu Fr Dieg o: "Canta u Te Deum, eiu feraghju e risposte". U venneri era mortu. Etimolugia, casate nomi: Cf u 6 nuvembre. 27.XI. Santu Severinu. Severinu era un rimitu ch campava nantu e sponde di a Senna, vicinu duv'ellu h ogh je Parigi. Serebbi mortu versu l'annu 540. Nantu a so tomba, averebbinu fattu un oratoriu, rottu da i Nurmani. Oghje ci h a chjesa di San Severinu, una di e pi anziane di e pi belle chjese gottiche di Parig i. Etimolugia: da u lat. "severus" (severu). Casate: Severi, Severuni, Severoni. Nomi: Frein, Freng, Frin, Frings, Saverina, Saverinu, Seva, Seve, Svra, Svre, Severi ana, Severiane, Severianka, Severiano, Severianu, Svrien, Svrienne, Sverin, Sverine, S everinje, Severinu, Severinus, Sevir, Sren, Svrin, Vira. Nanzu, in Roma, celebravanu a memoria di Guglielmu di Spiluncatu. Frate Minore, Pruvinciale di l'Ordine, avia fattu u cunventu di Vicu. U 15 marzu 1481 diventav a vescu di Sagone. In u 1493, si ne andava in Roma cum' vicicuratu di Santa Maria Maggiore. Muria l'annu stessu ghjera sepoltu in a chjesa San Ghjilormu. Era un gran predicadore ch avia cunvertitu una massa di paccadori fattu stanci parechje n imicizie. Avia u donu di prufetiz di f miraculi. U papa Sistu Quartu li averebbi a ccurdatu l'indulgenzia pienaria per una chjesa Santa Maria di Loretu, in Casinca . 28.XI. Santu Ghjacumu di a Marchia. Santu Sostene. Ghjacumu di a Marchia era un Talianu natu versu l'annu 1394, in Montebrandone, v icinu Ascoli Piceno, in a Marchia d'Ancona. A' 22 anni si era fattu frate in Ass isi. H statu unu di i pi famosi predicadori franciscani. Era u discepulu di San Be rnardinu di Siena (Cf u 20 maghju) h avutu cum' elevu San Ghjuvanni di Capistranu (Cf u 23 uttobre). H predicatu una quarantina d'anni in tutta l'Europa sinu i pae si Scandinavi. H mortu in Napuli u 28 nuvembre 1476. Etimolugia, casate nomi: Cf u 3 maghju. Paesi cit: Chemnitz. Sostene era accantu San Paulu quand'ellu scrisse a so prima epistula i Corinti, epistula ch principia cus: "Paulu, chjamatu esse apostulu di Ghjes Cristu da a vulu nt di Diu, u so fratellu Sostene, tutti quelli ch invocanu u nome di Ghjes, grazia pace voi". L'Atti di l'Apostuli contanu ch Paulu, partutu da Attene, ghjunse in Corintu, ste te ind' Aquila a so moglia Priscilia, fabricanti di tendoni cum' ellu. In settiman a travagliava cun elli, u sabbatu predicava a sinagoga. Quandu, i discorsi opera vanu cunversioni, quandu, pruvucavanu baruffe. Un ghjornu, i Ghjudei u inguanton

u u striscinonu davanti u tribunale di u proconsule Gallione, dicendu ch i so dis corsi eranu cuntrarii a legge. Gallione disse: "S'ellu si trattava di inghjustiz ie o malfatte, vi sterebbi sente, ma n si tratta ch di parulle, n mi mischju di que ssi l'affari". Dilusi, si ne piglionu Sostene, capu di a sinagoga, li detenu una battitoghja davanti u tribunale. Centu per una ch u Sostene di l'Epistula i Corinti quellu di l'Atti di l'Apostuli h u listessu omu. Ma si discute sempre s, l'epica, Sostene era digi cristianu o s' ellu si h cunvertitu dopu quella frusta. Etimolugia: da u gr. "ss" (alzassi) "slaw" (gloria). Nomi: Sostne, Sostenea, Sosteneo, Sosthne, Sosthnes. 29.XI. Santu Saturninu. Saturninu serebbi un Grecu mandatu in Spagna in Gallia da u papa Fabianu (240-25 3). H evangelizatu u Linguadocca ghj diventatu vescu di Tolosa, in l'attuale dipar timentu di a Haute-Garonne, duv'ellu h mortu versu l'annu 250. A legenda conta ch, duv'ellu ghjunghjia, u demoniu n avia pi ch disfatte. A' u Capit oliu di Tolosa, i dii pagani si eranu ammutuliti. Allora, i so preti si s aduniti per circ a ragione di issu fattu novu. A cunclusione f ch a ghjunta di Saturninu n e era a causa. Ghjustapuntu, Saturninu passava davanti u Capitoliu. A folla u t'inguanta per ub ligallu particip i sacrifizii. Saturninu ricusa , in issu mentre, l'iduli cascani in terra pezzi. Tandu, l'appendenu a coda di un toru ch ghjera cust per esse sacri ficatu. Danu a voce u toru ch parte di Saturninu ne face u striscinu. Quessa h a legenda, ma u fattu si st ch, da almenu l'annu 1000, Saturninu h un santu assai pupulare in u meziornu di a Francia duve pi di vinti dipartimenti anu paes i ch portanu u so nome. Etimolugia: da "Saturnu", u diu paganu di e seminere, di a divizia, di a ghjusti zia di a libert. Paesi cit: Tolosa, Pamplona, Navarra. 30.XI. Santu Andria l'Apostulu. Andria Petru, u fratellu, eranu dui Palestinesi nati in Betzaide, piscadori cum' u babbu. Eranu discepuli di San Ghjuvan Battista, quand'ellu pass Ghjes. E' Ghjes d isse: "Venite c m, oramai pescherete l'omi". Cus conta u Vangellu secondu San Ghjuv anni. Andria h citatu tr volte in i Vangelli: . quand'ellu dete cinque pani dui pesci Ghjes ch nutr 5000 persone; . qaund'ellu prisent i pelegrini grechi Ghjes; . quand'ellu vulia sap da Ghjes a data di a destruzzione di u Tempiu di Ghjerusale mme. Un' si s duv'ellu h andatu dopu e Penticosti. Certi pensanu ch'ellu h mortu in Grec ia, liatu nantu una croce in forma di icchisi: a croce di Santu Andria. Etimolugia: da u gr. "andros" (omu virile, curaggiosu). Casate: Andrei, Andreoli, Andreotti, Andreini, Andreani, Andreucci. Nomi: Anders, Andor, Andr, Andrea, Andreani, Andreanu, Andreas, Andre, Andreu, And rew, Andria, Andrieu, Drew, Dries.- In Corsica, in u 1981, Andria venia u tredec esimu rangu di i nomi maschili. Era quellu di 15 omi nantu 1000. Paesi cit: Amalfi, Pienza, Sarzana, Russia, Scozia. In Corsica: Biguglia, a Campa na, a Crucichja, Lecci, Loretu di Casinca, Olcani, Oletta, Omessa, u Poghju di N azza, Sant'Andria di Boziu, Sant'Andria di u Cotone, Sant'Andria d'Urcinu, Sant' Andria di Tall, Surbudd, Ersa. Prutezzione: Andria h u santu patrone di i piscadori di i marcanti di pesci. U pr eganu e donne in brama di figlioli.. Detti pruverbii: Fin' Sant'Andria, sumena in boscu in via; da Sant'Andria in d, gu arda induv'ella lamp.

DICEMBRE 1.XII. Santu Eligiu. Santa Fiurenza. Eligiu era un santu assai pupulare in Francia per via di a canzona: Le bon roi Dagobert avait sa culotte l'envers. Le grand Saint Eloi lui dit: O mon Roi! Votre Majest est mal culotte. C'est vrai lui dit le Roi, je vais la remettre l'endroit. Eligiu era un orefice natu versu l'annu 588 Chaptelat, vicinu Limoges. U r di i Franchi, Cluttariu Secondu, l'avia datu l'oru per falli un tronu. Eligiu li ne fece dui. Allora u r u fece direttore di a Zecca. E munete d'oru di tandu portanu a so signatura. A' a morte di Cluttariu, u figliolu, Dagobertu Primu, cugnumatu u Salomone di i Franchi, fece di Eligiu u so primu cunsiglieru. A' 51 annu, dui anni dopu a morte di Dagobertu, Eligiu si h fattu prete ghj divent atu u vescu di Noviomagu, l'attuale cit di Noyon, in u dipartimentu di l'Oise. H m ortu in issa cit u 1u dicembre di l'annu 660. Avia una settantina d'anni. Etimolugia: da u lat. "eligius" (elettu... da Diu). Nomi: Eligiu, Eloi, Eloy. Paesi cit: Anversa, , Dunkerque, Limoges, Marseglia, Noyon, Bologna. Prutezzione; Eligiu h u santu patrone di l'orefici, di i stazzunari , in generale, di tutti quelli ch battenu u ferru. U 1u dicembre si festighjeghja din Santa Fiurenza. Una Santa Fiurenza, ch campava u seculu quartu, serebbi stata cunvertita da Santu Ilariu, vescu di Poitiers. Un'altra Santa Fiurenza, campava u seculu sestu in Spagna ghjera a surella di Sa ntu Leandru Santu Bisidoru. Etimolugia nomi: Cf Fiurenzu (4 lugliu). 2.XII. Santa Bibiana. Santu Ghjuvanni Ruysbroeck. Ghjulianu l'Apostatu, nipote di Custantinu, h statu imperatore mancu dui anni (36 1-363). U so cugnome vene da u fattu ch'ellu h rinnegatu u so battezimu cristianu . H pruvatu cumbatte u Cristianisimu sparghje una specia di duttrina politeista. Dava tutti l'impieghi, civili militari, i pagani, scacciafughjava quelli ch prati cavanu a religione di Ghjes Cristu senza veradimente persecutalli. Cus avia fattu nasce una certa odiosit ci f quantunque qualch martiru. Contanu ch, Bibiana l'avianu messa in manu una rofiana per ch'ella ne fessi una p rustituta, ma n a ci fece. N mancu pobbe falli rinneg a so fede. Allora, l'anu liat a una culonna l'anu tichjata di colpi c un staffile piumbatu, sinu ch'ella morghi . Etimolugia: da u lat. "vivianus" (vivace). Casate: Viviani. Nomi: Bibian, Bibiana, Bibiane, Bibianu, Fithian, Vibien, Viv, Vivence, Vivencio n, Viventiol, Vivia, Vivian, Viviana, Viviane, Vivianne, Viviano, Vivianu, Vivie n, Vivienne, Vivine. Prutezzione: preganu Santa Bibiana p a pena in capu u malcaducu. Ghjuvanni Ruysbroeck, dettu Ruysbroeck l'Ammirabile, natu in u 1293, mortu in u 1381, h unu di i megliu scrittori mistichi. I so libri: "E Nozze spirituale", "E Stette Chjudende", "U Libru di a pi Alta Verit", d'altri, tradutti in parechje lin gua, s letti ancu av. Era natu Ruysbroeck, accantu Brusselle, f 26 anni cappellanu di a chjesa Santa Gu dulla di issa cit. Dopu, h creatu, Groenendael, in u Brabante belgicu, una piccula cumunit di canonichi regulari ch'ellu h guvernatu sinu a so morte 87 anni. Tutti u tenianu caru n li truvavanu alcun difettu for di u frate giardinaru di u cunven tu. Quellu li rimpruverava di n sap distingue un legume da una gattiva erba suffri a quand'ellu u vedia ghjunghje in l'ortu per zappitt i pustimi. 3.XII. Santu Francescu Saveriu. Francescu Saveriu h natu u 7 aprile 1506 in un castellu spagnolu di a Navarra, ac

cantu Pamplona. H andatu f i so studii in Parigi cust h scontru u so paisanu, Gnaziu di Loiola. U 15 agostu 1534, tramindui cinque altri cumpagni facenu u votu di cre una cungregazi one. E' cus h nata a Cumpagnia di Ghjes ch prupunia i so membri di gir u mondu per sp arghje e parulle di Diu (Cf 31 lugliu). Fatu prete 31 annu, u Ghjesuitu Francescu Saveriu parte, quattru anni dopu, per l'Indie portughese. Imbarca in Lisbona u mese d'aprile 1541 , tredeci mesi dopu, ghjunghje in a cit di Goa. Anu contu ch, in dece anni di missione, h fattu pi di 100.000 chilometri. I primi s ette anni h giratu l'Indie suttane, l'isula di Seilan, a Malesia l'Indonesia. In u 1549, li riesce di entre u Giappone, ci st dui anni, crea una piccula cumunit cr istiana di 1000 persone, cumunit ch, vinti anni dopu a so partenza ne conter 30.000 . Scrivia: "U populu di u Giappone h u megliu di i populi". Per cunverte e pupulazioni, n circava teurie cumplicate. Li amaparava u Credu, u Pater Nostru l'Ave Maria, servendusi di un interpetru. Incaricava i catechisti d i cuntinuv a so opera si ne andava in altr. Francescu Saveriu manhjava pocu, pregava assai ghjera sempre alegru. In u 1551, rientre in l'Indie, decisu pass in a China. Ghjuntu in l'isula di Scia nguvan, di punta Cantone, h malatu si ne more in una baracca, solu c l'interpetru. Tr settimane dopu, s ghjunti da Goa per pigli u so cadaveru interrallu in issa cit. Etimolugia: Francescu Saveriu vole d Francescu di i Iaverri, ch ghjera u nome di u castellu duv'ellu h natu. H una parulla basca ch currisponde a corsa: Casanova. Paesi cit: Indie, Mongolia, Pakistan, Piacenza, Bastia, Goa, Macao, Portugallu, P amplona. In Corsica: Ghidazzu. Prutezzione: missiunarii; turisimu. 4.XII. Santa Barbara. Santu Ghjuvanni u Damascenu. Barbara serebbi una vergine marturiata u terzu o quartu seculu, forse in Egittu, o u LIbanu, o in Nicumedia, o in Roma, forse ancu in Toscana. A legenda conta ch'ella era una bellissima zitella sequestrata da u babbu per fr ancalla da l'omi. Pudia riceve vechji filosofi vechji pueti per istruissi. Quell i, n si s micca cuntentati di amparalli i secreti di a sapienza, l'anu cunvertita u Cristianisismu. Quandu u babbu a s, a sottumette u turmentu di u focu, ma u focu n p nunda contru e lla. Allora, a face scap. Tandu u focu di u celu si scatena tomba u babbu. Etimolugia: da u gr. "barbaros" (barbaru, strangeru). Nomi: Baab, Babette, Babie, Brb, Barbara, Barbary, Barbe, Brbel, Barberina, Barber ine. Paesi cit: Patern. In Corsica h festa patrunale in Cavru, ma Barbara avia altre chj ese: in Zonza, Guargual, Figari, Sotta, forse in Pitrettu Bicchisgi, Sart Orezza.Nantu a cumuna di u Poghju di Moriani, tramezu Santa Cristina di Campulori u pae se, in un locu chjamatu Santa Barbara, ci era una abbazia ch dipendia da i frati benedittini di l'isula di Monte Cristu. Prutezzione: per via di u focu citatu in a legenda, Barbara h diventata a santa p atrona di l'artigliori, i suldati di u geniu, i minadori, l'armurieri i pumpieri . A preganu p u tonu a morte subitania. Usi: u ghjornu di Santa Barbara, si pianta u granu dentru piatti tenuti u bughju . U granu ser propiu bellu in Natale server per decur u presepiu. Ghjuvanni u Damascenu (vene d: di a cit di Damascu, in Siria) era figliolu di un a nzianu ministru di e finanze. Era prefettu a Corte di u Califfu quandu, 50 anni, si h fattu frate a laura di Mar Sabba, in Palestina. H cust ch'ellu h mortu versu l 'annu 749. Avia uan centinara d'anni. Era un sapiente puetu. U so libru "Surgent e di a Cunnuscenza" h fattu sap, in Occidente, a duttrina di i Patri d'Oriente. H s tatu traduttu in latinu versu l'annu 1150. San Tumasgiu d'Aquinu u cita aspessu. In u 1890, Gjuvanni u Damascenu h statu fattu duttore di a Chjesa da u papa Leone XIII. Etimolugia, casate nomi: Cf Ghjuvanni (27 dicembre). 5.XII. Santu Ghilardu. Santu Sabba. Ghilardu era un frate natu in Francia. H mortu vescu u Portugallu u 5 dicembre 11

09. Un ghjornu ch l'arcivecu di Toledu era ghjuntu u munasteru di Mussacience (l'attu ale Moissac, in u dipartimentu di u Tarn-et-Garonne), intese cant cus b ch ne era un a maraviglia. Amparendu ch ghjera Ghilardu ch dirigia i cantori, u si purt cun ellu in Spagna. In Toledu, Ghilardu si fece una riputazione di grande musicante di s antit. Elettu vescu di Braga, u Portugallu, Ghilardu d forza a religione catolica, ch avi a persu assai per via di a prisenza di i Mori, cunverte quasi tutti i sgi di a di occesi ch, nanzu, n campavanu ch di rapine n pinsavanu ch bambusci. Ghilardu h mortu in Bornos, un ghjornu ch'ellu cunsacrava una di e numerose chjes e ch'ellu avia fattu ricustru. Etimolugia, casate nomi: Cf Gherardu (u 3 uttobre). 6.XII. Santu Niculaiu. Niculaiu serebbi natu versu l'annu 270 in l'Asia Minore. H statu vescu di Mire, l 'attuale Demre, in Turchia. H participatu u cunciliu di Nicea in 325. H mortu un 6 dicembre tr l'annu 345 l'annu 352. In l'undecesimu seculu, l'osse di Niculaiu s state purtate in Bari, una cit di e P uglie taliane. Da tandu, i pelegrini d'Europa andavanu in Santu Niculaiu di Bari , cum'elli andavanu in Roma o in Santiagu di Compostella. Niculaiu h u santu u pi pupulare di a Chjesa ortodossa. A' u Medievu, u so cultu s i h spartu in i paesi Scandinavi, in Alemagna, in Olanda, in Belgica, in Sguizzer a, in Lorena in Alsassia. H francatu l'Atlanticu purtatu da i migranti germanichi . In America l'anu vestutu c un mantellone rossu, cum' Babbu Natale. Da tandu, in parechji paesi, face cuncurenza Babbu Natale, dendu rigali i zitelli bravi. Cun ellu, ci h un persunagiu incaricatu di d a frusta quelli ch s gattivi. Etimolugia: da u gr. "nik" (vittoria) "laos" (populu). Casate: Nicoli, Nicolai, Nicolini, , Nicorelli. In l'81, Nicolai era l'undecesim u rangu di e caste corse. Nomi: Claes, Claus, Clos, Colas, Cole, Colette, Colin, Cozette, Klaasina, Klasie , Klaus, Kleiske, Klose, Kola, Kolaig, Neacail, Nicco, Niccolo, Nichol, Nichola, Nicholas, Nick, Nickie, Nicky, Niclaus, Nicol, Nicola, Nicolaas, Nicola, Nicolao , Nicolas, Nicolasa, Nicolau, Nicole, Nicolet, Nicoletta, Nicolette, Nicoli, Nic olin, Nicolina, Nicoline, Nicolo, Nicol, Nicolu, Nicou, Niculaiu, Niculau, Nicule tta, Niekje, Niels, Nigole, Nikki, Niklas, Niklaus, Niklavs, Nikol, Nikola, Nikol ajs, Nikolaus, Nikolaz, Nikolia, Niks, Nikosch, Nikoucha, Nils, Niol, Niss, Nisse, Nitsche, Nyk. Paesi cit: Russia, Bari, Andona, Sassari, Sicilia, Corf, Amiens, Lorena, Parigi.In Corsica: Cugnoculi Muntichji, Arr, Guagnu, Cur, Felicetu, Tuminu, Santu Niculaiu di Moriani, Porri, Castifau, Livia, PItrettu Bicchisgi, a Sarra di Scopamena, Olm i Cappella, Audd, a Munacia d'Audd, , Calasima.- In Corsica, u cultu di Santu Nicu laiu venia u settesimu rangu dopu Santa Maria, San Ghjuvanni, San Petru, San Mar tinu, San Quilicu San Michele. Avia 33 chjese. Prutezzione: Niculaiu h u santu patrone di i viaghjadori, di i marinari, di i nut ari avucati, di i marcanti di vinu, di biera, d'acqua, di i vechji figli, di e f emine senza dota di i bravi zitelli. Arte: P u pi, Santu Niculaiu h riprisentatu vestutu da vescu, c a mitria u bastone p asturale. U so simbulu h fattu c tr boccie. D'altronde, in tutte e so legende si ri trova u numeru 3: 3 ufficiali rumani salvati da a morte, 3 mele in oru per salv t r zitelle cundannate f a vita, 3 pezze in oru per cumpr una battelata di granu, i 3 zitelli messi in sale da un salamaghju rinviviti, a so nutritura di tutti i ghj orni fatta di 3 grane di melangrana 3 tazze d'acqua. 7.XII. Santu Ambrosgiu. Ambrosgiu h natu in Trevisi versu l'annu 340. Era u figliolu di un altu funziunar iu rumanu incaricatu di l'ordine in Milanu. Ellu, h statu guvernatore di e pruvin cie Emilia Liguria. Quand'ellu h 34 anni, ci h, in Milanu, l'elezzione di u vescu. Ortodossi Ariani er anu in disaccordu risicava di corre u sangue. Allora u populu h impostu Ambrosgiu ch, tandu, n era ancu battizatu. In ottu ghjorni h statu battizatu urdinatu. H stat

u cunsacratu u 7 dicembre 374. Ambrosgiu h u vescu ch h battizatu Sant'Agustinu. Un' si cuntentava micca di predic a fede cristiana, si inframettia tr u guvernu l'auturit ecclesiastiche. H mortu in Milanu u 4 aprile di l'annu 397. H statu sepoltu, secondu e so vulunt, accantu i s anti Gervasiu Prottasiu. Etimolugia: da u gr. "ambrsios" (immurtale). Casate: Ambrogi, Ambrosi, Ambrosini, Ambrogiani. Nomi: Ambrogio, Ambroise, Ambrose, Ambrosgiu, Ambrosio, Broz. Paesi cit: Milanu, Vigevano. Prutezzione: Preganu Sant'ambrosgiu p l'ape l'animali dumestichi. Sosula: Si s ch i dii grechi n murianu micca per via ch'elli avianu u privilegiu di beie l'ambrosia. Ci ch'ellu era issu liquore, n si s. Ci s ch pretendenu ch'ellu era fattu c u nettaru di i fiori. Oghje, facenu un liquore, chjamatu "ambrosia", ch n h nunda ch vede c quellu di i dii grechi. Eccune a ricetta: Fate macer: . 10 litri d'acquavita... di a buna. . 5 litri di vinu biancu... vechju di preferenza. . 80 grammi di coriandra. . 20 grammi di carofanu. . 20 grammi d'anicinu verde. . 14 centesimi di grammu di muscu. Lasciate ripus dece settimane. E' po, filtrate, aghjunghjiteci 7 chil mezu di scir oppu di zucchezru 5 litri d'acqua... distillata s'ellu h pussibile. Mettite in buttiglie belle sugillate. 8.XII. A CUNCEZZIONE. A celebrazione di l'Immaculata Cuncezzione di Maria Vergine, antichissima in Ori ente, h stata istituita in Occidente u settesimu seculu. U dogmu di l'Immaculata Cuncezzione n h micca statu accettatu senza dificult. San B ernardu, u seculu XII, San Bonaventura San Tumasgiu d'Aquinu u seculu XIII, n ne vulianu sente parl. I primi insegnallu s stati un Inglese un Irlandese , soprattutt u, u seculu XIV, u franciscanu scuzzese Duns Scot. In Francia, a Sorbona h accettatu u dogmu Bossuet l'h ghjustificatu, allora ch i di scepuli di San Tumasgiu cuntinuvavanu predic ch Maria avia peccatu. Parechji papa anu avutu intervene per falli st zitti. Ci h vulsutu aspett u seculu XIX per ch u dogmu di l'Immaculata Cuncezzione sia imp ostu da da Piu Nonu (1846-1878). L'8 dicembre 1854, publicava a so bolla "Ineffa bilis" ch dicia: "Subitu cuncepita, per grazia privilegiu di u Diu omniputente, a beata Vergine M aria h stata preservata da u peccatu uriginale." Quattru anni dopu, in Lourdes, a Madonna apparia Bernardette Soubirous, dicendul i: "Je suis l'Immacule Conception". Nomi: in Corsica usava u nome Cuncetta, datu in l'onore di a Madonna cum' Nunzia, Nativit Assunta. Paesi cit: l'Isula Rossa, Pigna, Carpinetu, Caroneu u Seminariu d'Aiacciu.- Ramin temu ch, a cunsulta di Corti di u 31 ghjennaghju 1735, i Corsi, in rivolta contru Genuva, avianu sceltu l'8 dicembre cum' festa naziunale. Un preambulu una specia di Custituzione dicia: "Eleghjimu l'Immaculata Cuncezzione di a Vergine Maria, p a prutezzione di a Patr ia di tuttu u Regnu di Corsica. A so imagine deve esse stampata nantu tutti i sc udi tutte e bandere. A vigilia u ghjornu di a so festa, seranu celebrati in tutt u u Regnu c a massima devuzione dimustrazioni di gioia rombu di moschetteria cann one". 9.XII. Santu Valeriu. Valeriu era un abbate, discepulu di San Culumbanu, mortu in l'annu 622. Etimolugia: da u lat. "valere" (purtassi b, esse furzutu). Casate: Valeri, Valery.- Ricurdemu a furmazione di e casate in "y". A parte da u n nome, una casata h un plurale ch si face in "i". Es. Michele d i Micheli, Leone d a i Leoni, ecc. Valeriu d i Valerii, c doppia "i". Prima, scrivendu, avianu l'abit

utine di fin c una fiuritura cus a seconda "i" si assumigliava una "i" longa (j). 'appicciu di a "i" di a "i" longa, h datu (c l'influenza francese) a "i" greca (y) . Nomi: Valre, Valeria, Valerian, Valeriana, Valriane, Valerianka, Valeriano, Valeri anu, Valerianus, Valrie, Valrien, Valrienne, Valerijs, Valerio, Valeriu, Valero, Va lery, Valry, Valeska, Valier, Valioucha, Valioukha, Vallie, Valore, Valy, Waleria . 10.XII. Santu Rumaricu. Santa Eulalia di Merida. Rumaricu era un signoru francu u serviziu di u r d'Austrasia, issu regnu oriental e di a Gallia. H abbandunatu u mistieru di l'arme per fassi frate Luzzovium, (l'a ttuale Luxeuil-les-Bains in u dipartimentu di a Haute-Sane), in u munasteru ch San Culumbanu venia di cre. Rumaricu era pruprietariu di terre in a muntagna di e Vosges. C u so amicu Santu Amatu, ci fece dui cunventi, unu in un locu ch h pigliatu u so nome: Montis Romari ci, duv'ella h nata a cit di Remiremont. H mortu in issu munasteru l'8 dicembre di l'annu 653. Etimolugia: da u germ. "hrod" (gloria), "mar" (rinomina) "ric" (putente). Nomi: Maric, Romanic, Romarich, Romary, Romarico, Rumaricu. I Spagnoli anu assai fede per duie giovane martire, duie zitelle di listessu nom e: Eulalia di Barcellona, festighjata u 12 ferraghju, Eulalia di Merida. Serebbi di ista ultima ch Prudenziu, u famosu puetu di lingua latina, h scrittu: "Mai, nisuna criatura umana, ebbe tanti doni, tanta grazia, tanta bellezza. I do deci inverni i tredeci verani ch'ella pass nantu ista terra, f cum' una strangera n istu mondu. Mai volse sente parl di lettu nuzziale: a so persona appartenia Ghj es Cristu. Mai ebbe gustu i ghjochi di e zitelle di a so et. Avia in orrore i deli zii ammoglianti, u dolce parfume di e rosule e visture spampillante." Quandu Dioclezianu dete ordine di persecut i Cristiani, Eulalia volse av l'onore d i esse marturiata. I genitori, per francalla da a morte, a chjusenu in una torra . Eulalia riesc cunvince a cameriera ch avia a chjave , traminduie, si prisentonu d avanti u tribunale, sputendu in faccia u ghjudice ch e cundann morte. U martiriu 'Eulaia f longu. Lampata nantu un legnaghju accesu, l'anu vista ingolle e fiare p er ghjunghje pi prestu u latu di u Signore. Etimolugia: da u gr. "eulalos" (ch parla b). Nomi: Eula, Eulalia, Eulalie, Lallie, Lia. Paesi cit: Merida, Lentini. 11.XII. Santu Daniele. Santu Damasiu. Daniele h natu l'annu 409 in Mratta, l'attuale Samsate, in Turchia. Era un frate ch si era fattu stulitu, unu di issi frati ch campavanu nantu una culonna, sposti tutti i venti. H mortu vicinu Custantinopuli l'et di 84 anni, l'11 dicembre 493. Dicenu ch a so culonna a l'avia fatta f l'imperatore. Cunsistia in un tavulacciu n antu dui pilastri c un parapettu un tettucciu. Per ghjunghjeci ci era una scala. Ci h statu 33 anni, sinu a morte. Da quass, predicava. Avia sempre i listessi discorsi: "tenite caru u Signore ch el lu vi tene caru; u peccatu n p d felicit", po: "tenite caru tutti, soprattuttu i eri". Dicenu din ch i nutabili venianu cunsultallu ancu l'imperatori Leone Primu (457-47 4) Zenone (474-491). Cum' tutti, cullavanu a scala per discorre c issu discepulu d i u pi celebre di i stuliti: San Simeone (Cf u 5 ghjennaghju). Etimolugia: da l'ebreu "dan" (ghjudice) "el" (Diu): u mio ghjudice h u Signore. A ' l'urigine di u nome Daniele, ci h u prufetu d'Israele, in l'Anzianu Testamentu. Casate: Dani, Danieli, Danielli. Nomi: Dania, Danie, Daniel, Daniela, Daniele, Danile, Danielle, Danielo, Danilou, Danielu, Danila, Danilo, Danitza, Danjel, Dnnel, Dany, Deniel. Damasiu, papa da l'annu 366 l'annu 384, era figliolu di un prete spagnolu. Si fe ce prete in Roma f elettu a testa di a Chjesa di Ghjes Cristu. A l'epica, u Cristi anisimu era diventatu religione di Statu i Cristiani avianu tutti i cumandi, ma eranu in disaccordu fr di elli. Damasiu ebbe cumbatte l'Ariani ch avianu elettu un antipapa. Dumand San Ghjilormu

pov

di traduce u Novu Testamentu in latinu, u latinu sustitu u grecu in a liturgia d' Occidente. Damasiu avia un cultu particulare p i martiri. H fattu ripar ingrand e catacombe, me tteci scrizzioni in latinu. Certe esistenu sempre. H cust ch i papa eranu sepolti. Ellu, in a critta di u cimiteriu San Calistu, ci fece mette una lastra ch dicia: "Ancu eiu mi serebbi piacciuta di esse sepoltu qu, accantu i santi, ma temu di pr ufan e so cendere"... f sepoltu in una chjesa di a via Ardeatina. 12.XII. Santa Ghjuvanna. Santu Spiridione. Ghjuvanna si chjamava Jeanne-Franoise Frmiot. Era a figliola di un presidente di u Parlamentu di Burgogna. H nata in Dijon in u 1572 ghj morta in Moulins u 13 dicem bre di u 1641. A' 20 anni, h stata maritata c u barone Christophe de Rabutin-Chantal h parturitu s ei volte. Quattru figlioli anu campatu, tr femine un maschju ch f u babbu di Madame de Svign. Dopu ottu anni di matrimoniu, more u maritu. Quattru anni dopu, scontra San Fran cescu di Sales ch dirige a so cuscenza diventa u so pi caru amicu. A' 38 anni, cunsigliata da San Francescu, crea a Cungregazione di e Visitandine, un Ordine fattu per visit i poveri ma ch diventa prestu un Ordine di cuntemplativ e di sore incaricate di l'educazione di e zitelle. Quand'ella more, 69 anni, dopu 31 annu di vita religiosa, e sore di a Visitazion e avianu 86 cunventi. Ella h stata sepolta in Annecy, in a cappella di u primu cu nventu accantu San Francescu di Sales. Etimolugia casate nomi: Cf San Ghjuvanni (27 dicemmbre). In Carghjese, a festa patrunale h quella di Maria Assunta, u 15 agostu, tantu p u ritu latinu ch p u ritu grecu, ma u patrone di i Grechi h Santu Spiridione, un vesc u di Trimidonte, in l'isula di Cipru, mortu versu l'annu 374. Issu santu h unurat u in Carghjese u 12 dicembre, cum' in tutta a chjesa d'Oriente, allora ch quella d 'Occidente u festighjeghja u 14. Spiridione serebbi statu marturiatu attempu d'altri veschi. A' tutti li avianu c acciatu l'ochju dirittu tagliatu u pesciu di a gamba manca. E so osse s cunservat e in Corf duv'ellu h u santu patrone di l'isula. Nanzu di esse vescu, Spiridione era un pastore pecuraiu. Contanu ch, una notte, a vianu pruvatu arruballi a so banda di l'animali, ma n a ci fecenu ch e so pecure n si muvianu. A' u f di u ghjornu, Spiridione scuntr i ladri li dete un castratu dic endu ch'ella era cus facile di dumand micca di arrub. 13.XII. Santa Lucia. Lucia era una vergine siciliana, marturiata in Siracusa versu l'annu 290. A legenda conta ch'ella h stata dinunziata cum' Cristiana da un giuvanottu ch si ne era innamuratu ghjera statu rispintu. H stata cundannata f a vita di e prustitute ma, quand'elli a volsenu purt in una casa, rest ferma cum' una culonna mancu dui b oi l'anu pussuta move. Anu pruvatu brusgialla ma e fiare si alluntanavanu. In fi ne, l'anu scannata. Avia dettu u ghjudice: "T rispetta a vulunt di i to patroni, iu rispettu quella di u mio Diu; t trema davanti i to principi, eiu n temu ch u mio Diu; t , i to principi n li voli dispiace, eiu u mio Diu n u vogliu offende. F dunque ci ch ti pare piace, eiu feraghju ci ch ser utile p u salvamentu di l'anima meia". Una altra legenda dice ch, per fassi goffa, si sradic l'ochji i mand, nantu un piat tu, u so innamuratu, ma a Vergine Maria i li rese pi belli pi lucenti. A salma di Santa Lucia h stata purtata da Siracusa in Custantinopuli da Custantin opuli in Venezia. Etimolugia nomi: Cf Lucca (18 uttobre).- In u 1981, in Corsica, Lucia venia u do decesimi rangu di i nomi feminili. Era quellu di 12 donne nantu 1000. Paesi cit: Siracusa. In Corsica: Bucugnanu, Azzana, Talasani, Chera, u Viscuvatu, Santa Lucia di Mercuriu, Santa Lucia di Moriani, Santa Lucia di Tall, Santa Luci a di Portivechju. A' u Medievu, Santa Lucia avia 29 chjese ghj sempre stata cum' i n Roma, a Santa Patrona di parechje cunfraterne. Prutezzione: Sinu a riforma greguriana di u calindariu, a festa di Santa Lucia e ra u 27 dicembre currispundia u sulstiziu d'invernu, quandu i ghjorni riprincipi

anu cresce, quandu a luce rivene. Da u 1584, u pruverbiu francese : " la Sainte L uce, les jours avancent d'un saut de puce" n h dunque pi valevule. Per via di a cur rispundenza c u sulstiziu, dunque di u nome, Santa Lucia avia a riputazione di gu ar l'ochji malati. Ancu oghje si sente d: "ch San Lucia ci cunservi a vista".- In P arigi, Lucia h a santa patrona di i sartori. 14.XII. Santu Agnellu. Santu Ghjuvanni di a Croce. Secondu San Ghjuvanni, l'agnellu h u simbulu di u Cristu ch si sacrificheghja per riscatt i peccati. In u so Vangellu conta ch Ghjambattista battizava, quand'ellu v ide Ghjes ch venia versu ellu disse: "Eccu l'Agnellu di Diu ch toglie u peccatu da u mondu". In l'Apocalisse, l'Evangelistu ripiglia u simbulu di l'Agnellu. Dice ch, in celu, accantu u tronu di Diu, mezu i quattru animali i vintiquattru vechji, ci era l' Agnellu ch stava in pedi, ma ch paria esse statu tombu. L'Agnellu avia sette corne sette ochji ch s i sette spiriti di Diu, mandati in tut ta a Terra. E' l'Agnellu si avvicin pigli u libru da a manu diritta di quellu ch pusava nantu u tronu. Quand'ellu ebbe pigliatu u libru, i quattru animali i vintiquattru vechji si pru sternonu davanti l'Agnellu. Ugnunu avia cetere coppe piene di parfumi, ch s e prig here di i santi. E' cantavanu un novu cantu ch dicia: "T si degnu di riceve u libru di apre i so su gilli; ch t si statu tombu , c u to sangue, ci ai riscattatu. E', in pi, ci ai fattu r preti di u nostru Diu, noi regneremu nantu a Terra". E' si intese millaie millaie di voci ch dicianu: "Degnu h l'Agnellu, ch ghj statu sc annatu, di riceve a putenza, e ricchezze, a sapienza, a forza, l'onore, a gloria , a benedizzione". E' tutte e criature ch s in celu, in terra, sottu terra, in mare, dicianu: " quellu ch posa nantu u tronu l'Agnellu, sia a benedizzione, l'onore, a gloria, a forza in i seculi di i seculi". Paesi cit: A celebrazione di a memoria di un Santu Agnellu abbate, si h sparta dop u l'undecesimu seculu quandu un sottudiacunu di a Chjesa di Napuli scrisse un li bru per cunt i miraculi di u santu. Pi tardi, anu parlatu di e so intervenzioni pe r liber Napuli Sorrente accampate da i Saracini. E' po u cultu h ghjuntu in a pruv incia di Frossinone in Lucca. In Ruglianu (festa patrunale) u cultu p esse statu purtatu da i marinari in lutta contru i Barbareschi. Ghjuvanni di a Croce, duttore di a Chjesa, natu l'annu 1542 in a Vechja Castigli a, h mortu in l'Andalusia u 14 dicembre 1591. H unu di i megliu scrittori mistichi di a Chjesa latina unu di i megliu pueti spa gnoli. E so opere e pi cunnusciute s: "A Notte Scura", "U Canticu Spirituale" "A F iara d'Amore". Ghjuvanni era di una famiglia nobile ma sbaiuccata. H statu un zitellu massu un o mu gentile. Pi bravu, n ci ne era. A' 21 anni si h fattu frate carmelitanu. A' 25, h diventatu l'amicu fidu fi Santa Teresia d'Avilla, a so paisana. Ghjuvanni h rifurmatu u so Ordine creendu i Carmelitani scalzi. H statu persecutat u da i calzi ch l'anu chjusu in una cellula, ma din da quelli di a so riforma ch l' anu speditu in un paisolu scantatu di l'Andalusia, luntanu da tutte e persone ch 'ellu tenia caru ch u tenianu caru. Etimolugia, casate nomi: Cf Ghjuvanni l'Evangelistu (27 dicembre). 15.XII. Santu Valerianu. Tr santi portanu u nome di Valerianu: . unu h statu marturiatu in Turnus, In Burgogna, versu l'annu 178; . un altru in Roma in 229; . un terzu in a cit taliana di Forli u seculu quintu. Etimolugia, casate nomi: Cf Valeriu (9 dicembre) Paesi cit: Vicinu Parigi, u "Mont Valrien" h una culletta alta 130 metri. Ci si and ava in pelegrinaggiu. Da u seculu XV a Rivuluzione francese, ci stavanu i rimiti . In u 1634, u prete Hubert Charpentier ci avia fattu una Viacruci un Calvariu.

Da u 1806 u 1811, i Trappisti ripiglionu l'usu di u palegrinaggiu. Da u 1816 u 1 830, ci stetenu i missiunarii di Francia ch ci anu fattu un cimiteriu. In u 1841, ci anu edificatu una furtezza ch ghjuv durante a guerra di u 70. Dopu ci anu mess u a telegrafia militare a meteorolugia. Oghje ci h u memuriale in l'onore di i Fr ancesi tombi da l'Alemani durante l'ultima guerra. 16.XII. Santa Albina. Santa Adelaide. Albina era una vergine di Cesarea marturiata versu l'annu 249. Etimolugia: da u nome lat. "albus" (biancu). Nomi: Albain, Alban, Albana, Albane, Albanus, Albin, Albina, Aubaine, Auban, Aub in. Adelaide, nata in Burgogna versu l'annu 931, h morta in Alsassia u 16 dicembre 99 9. Regina d'Italia d'Alemagna, h stata a prima imperatrice di u Santu Imperu. Era be lla graziosa ch ne era una maraviglia. E', in pi, era struita. A' 16 anni, u babbu, r di Burgogna, l'avia maritata c u r d'Italia ch morse tr anni d opu, avvelenatu da Berengariu ch si dichjara r prupone Adelaide di maritalla c u fi gliolu. Ella scappa dumanda aiutu Ottone Primu, r d'Alemagna. Ottone scaccia Bere ngariu, si pruclama r d'Italia , cum'ellu era veduvu, si marita c Adelaide ch, tandu , avia una vintina d'anni. Dece anni dopu, Ottone vene u succorsu di u papa ch li d a curona imperiale di Car lumagnu. H cus ch'ellu h natu u Santu Imperu ch durer pi di 8 seculi, sinu Napulione. A' a morte d'Ottone, u 7 maghju 973, Adelaide guverna cinque anni u Santu Imperu contu di u figliolu Ottone Seconde ch si era zitellu. U guverner torna da 991 996 contu di u figliulinu. In 996, Adelaide avia 65 anni. Campa torna tr anni, occupata prutegge a Chjesa ai ut i poveri. More in viaghju Seltz, vicinu Strasburgu. Etimolugia: da u germ. "adel" (nobile) "heit" (rangu, razza). Nomi: Adelada Adelaide, Adelaide, Adelade, Adelheid, Adoucha, Alissa, Della. Paesi: Boemia, Polonia, Silesia. 17.XII. Santu Lazaru. Lazaru era u fratellu di Marta di Maria. Secondu u Vangellu di San Ghjuvanni, Gh jes l'h risuscitatu allora ch'ellu era mortu da parechji ghjorni. Legende nantu ellu ci ne h tantu pi. Ne facenu un vecsu di Cipru... o di Marseglia . U facenu martiru i tempi di Nerone ancu pi tardi. A' u medievu, u cunfundianu c u Lazaru di a parabula di u riccu gattivu, un circa taghju spillaccheratu carcu di piaghe. H cus ch'ellu h diventatu u santu di i pesti feri. Etimolugia: da l'ebreu "El'azar" (Diu h datu aiutu). Nomi: Elazar, Eliezer, Lazare, Lazaro, Lazaru, Lazarus, Lazzari, Lazzaro.- U nome Lazaru u davanu un figliolu aspettatu desideratu. Casate: Lazzari, Lazzeri, Lazarini, Lazzarini. Paesi cit: in Francia, pare ch "Lazare" n esisti micca cum' nome di persona. Ma a fe sta h celebrata attempu quella di Marta, u 29 lugliu, secondu u calindariu di Ghj erusalemme. In a dioccesi d'Autun h festighjatu u primu sittembre , in Marseglia, u 17 dicembre. Paesi cit: Marseglia. Prutezzione: Lazaru h u santu patrone di i pestiferi (Cf a parulla "lazarettu"). 18.XII. Santu Grazianu. U Beatu Ludovicu. Grazianu serebbi statu marturiatu l'annu 303, in l'Ambianese, l'attuale regione d'Amiens in u dipartimentu di a Somme. Etimolugia: da u lat. "gratia" (graziosu, amabile). Casate: Graziani, Grazioli, Graziosi, Grazietti. Nomi, Engracia, Giorsal, Grace, Gracie, Gracieuse, Grata, Gratiane, Gratianne, G ratien, Gratienne, Gratiniano, Grato, Graziana, Grazianu, Graziella, Graziello, Graziosa. U 18 dicembre 1782, muria, in Calinzana, Ghjuvan Marcu Luigi, dettu Ludovicu. Era natu in Zuani in u 1712. I genitori vulianu fanne un prete li fecenu ampar u

latinu da u curatu di Tallone. Per via di gattive frequentazioni, divent un zitel lu disubbidiente, scrianzatu, alpestru, orgugliosu ricus di cuntinuv studi. Avia 19 anni quandu a so innamurata si anneg in fiume sottu u paese. L'addisperu fece ch'ellu ritruv a fede di quand'ellu era zitellu. Tandu, infatta ch San Teofilu ghjunghje in Zuani per cre u so famosu Ritiru Teofil u u cunvince di a vanit di e cose di istu mondu, u cunsiglia di parte in Roma stu di a teolugia. Quand'ellu volta, h fattu prete ghj accettatu u cunventu di Niolu. Ludovicu h passatu quaranta anni di a so vita predic, soprattuttu in u circundariu di Corti in Balagna. A so fede, e so virt, l'anu permessu di f qualch miraculu. Quand'ellu h mortu, in Calinzana, l'anu sepoltu in a chjesa di San Biasgiu , per r amint ch'ellu era statu un predicadore famosu, anu scrittu , nantu a so tomba, ch 'ellu era un secondu Demostene. Contanu ch'ellu attasanava Pasquale Paoli per ch'ellu cacciessi da prigi un prete di Zuani ch ghjera di u partitu di i Matra. Annervatu da i so discorsi - ch parla va di scumunicallu - Paoli l'averebbi minacciatu. E' Ludovicu rispose: "Eccelenz a, n eiu primu martiru, n voi primu tiranu". E' u prete ebbe a libert. Etimolugia, casate nomi: Cf San Luigi (21 ghjugnu). 19.XII. Santu Dariu. Santu Urbanu. Dariu, secondu u libru di Daniele, in l'Anzianu Testamentu, serebbi statu un r di Babilona. Dariu fece di Daniele u primu presidente. L'altri eranu ghjelosi aspettavanu ch' ellu fessi qualch malfatta per dinunziallu. Ma malfatte n ne facia. Allora, dissenu Dariu: "F un decretu; ch quellu ch fer una riquiesta un diu o un al ru omu ch t, sia lampatu in a fossa i leoni". Daniele, surpresu in traccia di preg, f lampatu mezu i leoni. Dariu pass a notte senza cena senza dorme. A mane, l'alba, si spicci di and a fossa di i leoni, chjamendu Daniele c voce dulur osa. Daniele n era micca mortu. I leoni n l'avianu mancu toccu. Disse: "O R, posse t camp in perpetuu! U mio Diu h mandatu un anghjulu ch h tuppatu a bocca i leoni, per via ch s statu ghjustu cun ellu ghjustu c t". Dariu si rallegr, fece cacci Daniele da a fossa ci messe quelli ch l'avianu incausa tu, so moglie, i so figlioli. E' po, tutti i populi nazioni, mand lettere ch dicianu: "Ch a vostra pace cresci. U gnunu deve river u Diu di Daniele ch face miraculi in celu in terra". Etimolugia; da u gr. "dron" (rigalu). Casate: Dari, Dary. Nomi: Cf Isidoru (4 aprile). Urbanu Quintu (Guglielmu di Grimoald), papa da u 1362 u 1370, era natu l'annu 13 10 in Grisaccu, un paese di l'attuale dipartimentu di a Lozre. F u settesimu papa st in Avignone. In u 1367 si ne era andatu in Roma. Ci stete dui anni mezu. U 17 aprile 1970, vu ltava i Avignone. Santa Brigida (Cf u 23 lugliu) n vulia li disse ch s'ellu partia avia pi pocu camp. E' di fatti, nove mesi dopu, u 19 dicembre muria. Un' volse sp ir in u palazzu di i papa si fece purt in una casa mudesta dicendu di lasci a porta aperta per ch a ghjente veghi ch un papa era capace di more in bon cristianu. Etimolugia: da u lat. "urbanus" (urbanu). Casate: Urbani; Nomi: Bahn, Bahne, Bahnes, Bohn, Urb, Urbain, Urbaine, Urban, Urbana, Urbane, Ur banilla, Urbano, Urbanu, Urbanus, Urbas, Urbice. 20.XII. I Patriarca. I Patriarca s i primi capifamiglia di l'Anzianu Testamentu. Da a creazione di u m ondu u dilluviu, eranu dece. I pi impurtanti s: Adamu, Set, Enos, Matusalemme No. Dopu u dilluviu, Diu dete a so benedizione No i so figlioli li disse: "fruttate ultiplicate, riempiite a Terra". E' i tr figlioli di No, Sem, Cam Iaffet, anu ripu pulatu a Terra. Discendente da Sem a decesima generazione, f u patriarca Abramu, Patre di i Ghjud

ei. Ubbidiente l'ordini dati da Diu, Abramu part c a moglia, Sara, stabilissi in u pae se di Canaan. Quandu, in quellu paese ci f a fame, scese in Egittu. Dopu and in e pianure di Mamre. Allora, Diu disse Abramu, ch avia 99 anni, n avia figlioli da Sara: "Ti feraghju m ultiplic; nazioni r esceranu da t; u mio pattu h ch ogni maschju sia circuncisu". Quandu Abramu ebbe centu anni, Sara, ch ne avaia 90, partur di un figliolu u chjam Isaccu. Un ghjornu, Diu disse Abramu, per mettelu a prova: "Tomba u to figliolu". Abramu era ubbidiente ma un anghjulu, mandatu da Diu, imped ch Isaccu fussi sacrificatu. Di una di e so moglie, chjamata Rebecca, Isaccu ebbe dui figlioli, Esau Iacobbu. Quandu Esau vend Iacobbu a so primagenitura per un pezzu di pane un piattu di min estra di lentichje, Iacobbu divent u patriarca ebreu a testa di e dodeci trib d'sra ele. 21.XII. Santu Petru Canisiu. Petru Canisiu era un teologu ghjesuitu natu in a cit olandese di Nimega in u 1521 , mortu u cullegiu di Friburgu, in Sguizzera, u 21 dicembre 1597. U babbu, podest di Nimega, l'avia mandatu in Cologna studi u Dirittu. Cust, 22 anni , entr in a Cumpagnia di Ghjes, a Cungregazione di Santu Gnaziu appruvata da u pap a tr anni nanzu. Petru h passatu a so vita cumbatte u prutestantisimu in i paesi di lingua germani ca. H statu in Ingolstadt, Vienna, Praga, Augsburgu, Dillinghen, nanzu di stabili ssi in Friburgu. H creatu scole, cullegi, seminarii, stimatu da i papa da i princ ipi. Dicenu ch ghj grazia ellu ch a Baviera l'Austria anu cunservatu una pupulazione mag giurit catolica. Un'opera impurtante di Petru Canisiu, h u so Catechisimu. H statu stampatu 400 vol te traduttu in tutte e lingue. In e so pulemiche c i prutestanti, h statu sempre currettu, for di c Luteru ch'ellu trattava di "varru imburitu". H mortu 76 anni, dopu 6 anni di infirmit. Etimolugia, casate nomi: Cf u 29 ghjugnu 22.XII. Santa Saveria. Saveria si chjamava Francesca Saveria Cabrini. Era nata vicinu Milanu in u 1850. I genitori eranu agricultori ch avianu di ch camp. I figlioli eranu numerosi. Ella era a tredecesima. Da chjuca, parlava digi di fassi sora di parte in missione in China, ma era malat icciosa nisuna cungregazione a volse accett. Allora decise di cre a soia di cungre gazione: quella di e Missiunarie di u Sacru Core. Sei cumpagne avianu accettatu di fanne parte. Tandu, Francesca Saveria avia 30 anni. Ottu anni dopu, avia fattu e so prove a cungregazione principiava ingrussassi. U papa fece chjam sora Cabrini li disse: "Un' anderete micca levante ma ponente". E' a manda in i Stati Uniti d'America duv'ellu ci era cintinare di mila di migra nti taliani, p u pi abbandunati, disprezzati, in a miseria. Per elli, sora Cabrini apre scole, fonda uspidali, crea opere caritatose. Face u passa veni da a Merica suprana a suttana. Pi di 150 istituzioni nascenu i Stati Uniti, u Bresil, l'Argentina, altri paesi. Saveria avia u geniu di l'urganizazio ne una fede soda. H morta 67 anni, u 22 dicembre 1917. A salma h cunservata in New York, in u 196simu carrughju. Etimolugia: da u spagnolu "Javier" (nome di locu). Casate: Savieri, Saviery. Nomi: Javier, Saveria, Saverio, Saveriu, Saviera, Saviero, Savy, Ver, Vere, Veri a, Verlein, Xablier, Xari, Xaveer, Xaver, Xaveria, Xaverius, Xaverl, Xavier, Xav ire, Xever, Xidi. 23.XII. Santa Vittoria. Vittoria serebbi stata marturiata u seculu terzu in Tribunlano, tramezu Roma Rie

ti. A legenda conta ch duie zitelle cristiane, prumesse dui signori, ricusonu di sacr ific a so virginit. Vittoria averebbi ancu accettatu, ma a cumpagna n volse sente n unda, dicendu ch Diu preferia e figlie e spose. - E' cumu a sai? dumand Vittoria. - A s ch a m'h detta u mio anghjulu custode. Preghemu viderai. E' si messenu preg. E' l'anghjulu ghjunse disse: - U matrimoniu h b, ma a virginit h megliu. U matrimoniu h d'argentu, a virginit h d'o u. Etimolugia: da u lat. "victor" (vincidore). u Nome "Vittoria" h un valore misticu , vole d "Vittoria di Ghjes Cristu", ma, in Francia in Alemagna, h statu messu a mo da per ragioni pulitiche. In Italia h datu in l'onore di a Madonna di a Vittoria, festa istituita in u 1620 per celebr a vittoria di l'armate cristiane contru i T urchi, accantu Praga. In Inghilterra, u nome serve pocu, malgradu ch'ellu sia st atu quellu di una regina celebre, morta in u 1901. Casate nomi: Cf u 21 lugliu. 24.XII. Santu Delfinu. Delfinu l'avianu fattu vescu di Burdigala, l'attuale cit di Bordeaux, versu l'ann u 380. Si s ch'ellu h statu u cunciliu di Saragossa, ch'ellu era l'amicu di Santu Ambrosg iu si cunserva d'ellu qualch lettera. Eranu indirizzate San Paulinu di Nole ch'el lu avia battizatu. H mortu in 402 o 403. Etimolugia: da u gr. "Delphis" (delfinu). Casate: Delfini. Nomi: Dauphin, Dauphine, Delfina, Delfine, Delfinu, Delphin, Delphina, Delphine, Delphy. Nanzu, u 24 dicembre, a memoria di u Beatu Francescu di i Malefici, di i Frati M inori, era celebrata in Corsica sopratuttu in Galeria duv'ellu serebbi statu, in Calinzana duv'ellu serebbi statu sepoltu versu l'annu 1290. 25.XII. Natale. Si festighjeghja a nascita di Ghjes. S Pasqua h una festa istituita da i Ghjudei adattata a nova religione, Natale h a p i anziana di e feste sputicamente cristiane. H stata decisa da a Chjesa latina u s eculu quartu. A prima data sicura h quella di 336. P a Chjesa d'Oriente, a festa d i u 25 dicembre h stata intrudutta in Antiocca versu l'annu 375 in Alessandria ve rsu l'annu 430. A Chjesa greca celebrava a nascita di Ghjes l'Epifania, u 6 ghjen naghju. Quandu e duie feste s state ritenute da a liturgia, quella di u 6 ghjenna ghju h stata riservata a cumemurazione di l'adurazione di i r Maggi. A' u seculu s estu, anu permessu i preti di d tr messe, una mezanotte, una l'alba, una l'ora ab tuale dopu u cantu di Terza. U Natale, "le Nol" in francese, "Christmas", o festa di u Cristu, in inglese, "Ve ihnacht", o notte sacra, in alemanu, h sempre stata una festa di gioia c una massa di manifestazioni pupulare. Ghj San Francescu d'Assisi ch, u primu, h fattu un pre sepiu in chjesa per riprisent u misteru di a Nativit. Altri usi s assai pi anziani di urigine pagana per via ch Natale currisponde c u pri ncipiu di l'invernu festighjatu in tutte e religioni antiche. L'ufferta di u vis cu vene da i Galli, a decurazione di u ghjalicu vene da i Germani. In Corsica, l 'incantesimi trasmessi a notte di Natale, venenu da nanzu u Cristianisimu, ancu s i preti ci anu intruduttu l'invucazione Ghjes Maria. "Ancu l'usu di u focu natalecciu h d'urigine pagana. Qualch pochi ghjorni nanzu Na tale, i zitelli andavanu ricoglie legne secche o tagli gamboni verdi. A vigilia, i pi chjuchi facianu l'ultima cerca p e case: li davanu una legna di a pruvista pe r l'invernu, un carculellu d'accendime, una bracciata di pali fasgioli diventati troppu corti, o un cantellacciu. I pi grandi ammuntichjavanu issu legname , l'ann utt, ci mettianu focu. U picciafocu affaccava a corsa da a casa a pi vicina c una s cheza di deda infiarata. In u sciappittime furibondu, e fiare leccavanu i gambon i verdi, fendu cull in u celu bughjosu nuli di calisgine. E' i zitelli stridavanu

: "e sdreie! e sdreie!". Etimolugia: I primi tempi di u Cristianisimu, u latinu "dies natalis", ch vole d " ghjornu di a nascita", era interpretatu p i martiri i santi cum' "ghjornu di a nas cita a vita eterna". Si trattava dunque di u ghjornu di a morte. Pi tardi, a paru lla Natale h stata data cum' nome i zitelli nati u ghjornu di Natale, o per ricurd a nascita di Ghjes. In u 1981, in Corsica, venia u 18simu rangu di i nomi maschili . Era quellu di 9 omi nantu 1000. Casate: Natali, Natalini, Natalucci, Nataloni, Nadini. Nomi: Nacha, Nat, Natacha, Natala, Natale, Natalne, Natalia, Natalicio, Natalie, Natalina, Nataline, Natalinu, Natalio, Natalis, Natascha, Nathalia, Nathalie, Na toulia, Nattie, Nelig, Nettie, Netty, Nol, Nola, Nola, Nole, Nolie, Nolla, Nolle, Noue , Nouela, Novela, Novella, Nowell, Tacha, Tali, Talie, Velia. 26.XII. Santu Stefanu. Stefanu h unu di i primi sette diacuni stabiliti in Ghjerusalemme da l'Apostuli. H u primu di i Cristiani more p a so fede. H statu tombu l'annu 36, forse nanzu. Ci ch'ellu si s di ellu h scrittu in l'Atti di l'Apostuli. Simu i primi tempi di a ruttura tr u Ghjudaisimu u Cristianisimu. I dodeci Apostu li, avendu adunitu a multitutine di i discepuli, dissenu: - "Un' h cunvenevule ch noi, lasciata a parulla di Diu, ci occupimu di serve tavul a. Truvate fr voi sette omi di buna riputazione sapienza per f issu travagliu. E' noi cuntinuveremu in l'orazione u ministeru di a parulla". Issu ragiunamentu h piaciutu a multitutine, anu elettu Stefanu, omu pienu di fede di Spiritu santu, sei altri. Stefanu cunvertia assai ghjente, ci ch n piacia micca tutti. Parechji di a Sinagoga , n pudendu resiste c a parulla a sapienza u spiritu di Stefanu, fecenu di manera ch'ellu sia mandatu davanti i ghjudici di u tribunale di i Ghjudei, dicendu ch l' avianu intesu bestemmi contru Mos contru Diu. Falzi testimoni assicuronu ch l'omu tenia certi ragiunamenti contru u Tempiu cont ru a Legge, dicia ch Ghjes u Nazareu strughjer u Tempiu muter e regule stabilite da Mos. Davanti i ghjudici, Stefanu fece un discorsu per pruv ch Ghjes era u Messia annunzi atu da i Prufeti ch l'adurazione di Diu si devia f in tutta a Terra, micca solu in u Tempiu. Issu discorsu n piac. Stefanu f purtatu for di cit tombu petrate. Etimolugia: da u gr. "stephanos" (curona). Casate: Stefanacci, Stefanaggi, Stefani, Stefanini, Stephani, Stephanopoli. Nomi: Esteban, Esteffe, Estevan, Estve, Estienne, Etienne, Etiennette, Staffan, S taines, St, Steaphan, Steeje, Stefa, Stefaans, Stefan, Stefani, Stefanina, Stefan o, Stefanu, Stefell, Steffert, Steffie, Stepan, Stepanida, Stepha, Stephan, Step hana, Stphane, Stephania, Stephanie, Stephanson, Stephanus, Stephen, Stevana, Ste ve, Steven, Stevena, Stevenje, Stevenson, Stevie, Stiobban. Paesi cit: Biella, Prato, Rovigo, Capua. In Corsica: Conca, Cardu, Aiti, a Nuvale d'Alisgiani. Prutezzione: Stefanu h u santu patrone di l'impetratori. 27.XII. Santu Ghjuvanni l'Evangelistu. Ghjuvanni h u fratellu di Ghjacumu u Maiore. Eranu piscadori in Galilea. In tutte e grande occasioni di a vita di Ghjes, Ghjuvanni h prisente: era prisente u ghjornu di a Trasfigurazione; era c Ghjes quand'ellu agunizava in Ghjetsemani; era u pede di a croce Ghjes li affid a mamma; h statu u primu ghjunghje u sepolcru quandu Maddalena u truv viotu; f din u primu ricunnosce Ghjes risuscitatu. Ghjuvanni serebbi l'autore di u Vangellu ch porta u so nome. Ritiratu in l'isula greca di Patmos, h scrittu l'Apocalisse. H mortu assai vechju in Effese, cit turca, versu l'annu 104. L'ultimi tempi, n sapia pi ch ripete: "O i mio zitellucci, tenit evi caru!". I scritti di San Ghjuvanni anu permessu parechje eresie. Si s ch i Cattari avianu cum' primu libru u so Vangellu. Ci s ch anu pretesu ch i Giovannali di Carbini devia nu u so nome San Ghjuvanni. Etimolugia: da l'Ebreu "Yohann" (Iav h aggraziatu).

Casate: De Giovanni, Gianetti, Giannetti, Gianni, Giannini, Giannoli, Giannotti, Giovannai, Giovannali, Giovannangeli, Giovannelli, Giovannetti, Giovanni, Giova nninelli, Giovannini, Giovannoli, Giovannoni, Giovanonni, Giovansili, Nanni, Nan nini, Sangiovanni, Vanni, Vanucci, Zanni, Zannini. Nomi: Chann, Eoin, Evan, Ghjuvanna, Ghjuvanni, Ghjuvannina, Ghjuvanninu, Gian, G ianina, Gianna, Gianninu, Gion, Giovanna, Giovanni, Hampe, Hampus, Hanko, Hannel e, Hannes, Hans, Hnsel, Hanselo, Hansi, Hansko, Haske, Henne, Henneke, Henschel, Iaian, Ian, Iban, Ivan, Ivanka, Ivanne, Ivassik, Jack, Jaine, Jane, Janet, Janet ta, Janey, Janina, Janine, Janis, Janka, Janna, Janneken, Jannice, Jannine, Jann ing, Jnos, Jantinus, Janyce, Jayne, Jean, Jeanette, Jeanie, Jeanine, Jeanna, Jean ne, Jeannette, Jeannie, Jehan, Jehanne, Jeng, Jengen, Jennegien, Jenneke, Jenny, Jens, Jent, Jevon, Joan, Joaninha, Joann, Joanne, Joo, Jock, Joen, Joes, Johan, Johann, Johanna, Johanne, Johannes, John, Johnie, Johny, Jon, Jonet, Jonn, Jns, J oop, Jovanka, Juan, Juana, Juanita, Juhans, Nanette, Nannetta, Netta, Nettchen, Nettg, Nettie, Nino, Nita, Schang, Schani, Seain, Sean, Seonag, Seonaid, Shane, Sheena, Sheenagh, Sheona, Shiona, Sine, Sinead, Sjang, Sjo, Vanina, Vannina, Wan ne, Wantje, Yann, Yanni, Yannick, Yoann, Yvan, Zaneta.- In u 1981, in Corsica, G hjuvanni era u primu rangu di i nomi maschili. Solu o accuppiatu un altru, era q uellu di 164 omi nantu 1000. Paesi cit: Pesaro, Mecklemburgu, Besanon, Clves, Langre, Lione. In Corsica: Santu P etru di Tenda, Ventiseri, San Ghjuvanni di Moriani. 28.XII. I Santissimi Nucenti. U Vangellu secondu San Matteu conta ch, quandu i maggi annunzionu a nascita, in B ettelemme, di un futuru r di i Ghjudei, u r Erode fece massacr in a cit cuntorni, tu tti i ciucci di menu di dui anni. Ghjes a si franc grazia un anghjulu di u Signore ch ghjera apparsu in sognu Ghjisep pu dicenduli: - Alzati! piglia a criatura a mamma, fughji in Egittu, stacci fin ch n t'averti di vult. E' Ghjiseppu, Maria Ghjes, stetenu in Egittu sinu a morte di Erode. A' u seculu quintu, a Chjesa cristiana h messu i Santissimi Nucenti in testa di i martiri. Reliquie ci ne f per tuttu u mondu. A quistione si h posta di sap quantu criature s state massacrate. I Grechi, u ghjes uitu Salmerone in u 1612, dicianu 14.000; i Siriacchi: 64.000; u martirulogu di Aghenova: 144.000. Oghje, a Chjesa stima ch ci ne h statu una vintina. Casate: Innocenti, Innocenzi 29.XII. Santu Davide. Santu Tumasgiu Becket. Davide h mortu in Ghjerusalemme 973 anni nanzu Cristu. Avia 70 anni. L'Anzianu Testamentu conta ch'ellu era un giovanu pastore capirossu, puetu music ante, sceltu da Diu per esse r d'Israele. In Ghjerusalemme, fatta capitale, h preparatu u regnu di u figliolu, Salomone. Di cenu ch'ellu h cumpostu i famosi Salmi, base di e prighere ghjudeie cristiane. Ma ria, a mamma di Ghjes, serebbi stata di a razza di Davide. Etimolugia: da l'ebreu "daoud" (tenutu caru... da Diu). Nomi: Dafydd, Daibidh, Dave, David, Davida, Davidde, Davide, Davidka, Davidou, D avie, Davina, Daviot, Davit, Davy, Daw, Dawie, Taffy, Vida, Vidli. Tumasgiu Becket, natu in Londra in u 1118, h mortu in Canterbury in u 1170. Quandu, 36 anni, divent u cancelieru di Arrigu Secondu, r d'Inghilterra, Becket er a un bel omu, grande, assai imbiziosu. Li piacia u lussu ghjera grande amatore d i caccia. Durante sette anni, f un ministru aggalabatu fidu. Tandu, u r era in bischizzu c u papa per via di l'immunit ecclesiastiche. Persuasu di e qualit diplumatiche di Tumasgiu, u fece arcivescu di Canterbury, dunque patr one di a Chjesa anglicana. Dui anni dopu, invece di serve u so r, Tumasgiu si dic hjarava in favore di a Chjesa di Roma. Temendu una cundanna morte, si vest da fra te si rifugi in Francia duv'ellu stete sei anni. In u 1170, allora ch Arrigu era in traccia di f a pace c u papa, ebbe u permessu di rientre in Inghilterra di ripigli a so carica di arcivescu. Cum' s nunda fussi cam biatu, fece l'errore di scumunic i veschi ch sei anni nanzu si eranu dichjarati in

favore di u r. Avendu intesu u r ch dicia, senza pens male: "Ma quale h ch mi sbarazzer di issu insu ente!", quattru cavalieri vanu truv Tumasgiu in u so palazzu di Canterbury, li du mandanu di rinunci a scumunica. Cum'ellu ricusa, u si striscinanu in una cappella laterale u tombanu sciabulate. Etimolugia, casate nomi: Cf Tumasgiu l'Apostulu (3 lugliu). Paesi cit: Londra, Canterbury, Parigi, Lione, Sens. 30.XII. Santu Ruggeru. Ruggeru serebbi statu un santu vescu di Canosa, in e Puglie taliane, pruvincia d i Bari. Contanu ch, l'annu 1276, l'abitanti di Barletta, spruvisti di reliquie, s andate a rrub quelle di a cattedrale di Canosa. Un' si s micca cuntentati di purtassi u cas cione di e reliquie ch ghjera daretu l'altare maggiore, si anu pigliatu din a salm a di Ruggeru, mortu da pocu - almenu cus pensavanu -, una ciccona, u tronu in mar maru di u vescu unipochi di vasetti sacri. U papa Nucenziu Quintu l'ublic rende tuttu ci ch'elli avianu pigliatu for di, c l'a ccunsentu di u vescu di Canosa, u cadaveru di Ruggeru. Ci h da crede ch, in Canosa , n eranu micca cunvinti di a so santit . Sia cum'ella sia, oghje Ruggeru h nantu u catalogu di i santi ch dice ch'ellu h mor tu versu l'annu 496 micca u seculu XIII cum'ella dice a legenda. In Barletta, u preganu dicendu: "Diu omniputente eternu, voi ch avite fattu vene u beatu Ruggeru da Canosa Barletta, accurdateci, per piac, per mezu di i so merit i virt, di esse, p u sempre, franchi d'ogni male. Amen". Etimolugia: da u germanicu "hrod" (gloria) "gari" (lancia). Casate: Ruggeri, Ruggieri. Nomi: Dodge, Riehle, Roar, Rodge, Rodger, Rog, Rogelic, Rogelio, Roger, Rogeric, Rogerio, Rogge, Roggie, Rogier, Rle, Rosser, Rotkar, Rdeger, Rdiger, Ruggero, Rugg eru, Ruggiero, Ruggieru, Rutger, Rutje, Rttger.- U nome Ruggeru (Rdiger) servia as sai in i paesi germanichi. Si h spartu in Italia l'epica di i principi nurmani : Ruggeru, duca di e Puglie, Ruggeru Primu, conte di Sicilia, Ruggeru Secondu, r di Sicilia. Paesi cit: Barletta. Litteratura: u nome Ruggeru h statu pupularizatu da l'Ariosto quand'ellu h scrittu l'"Orlando furioso" duve u paganu Ruggeru si cunverte u Cristianisimu sposa Bra dimante, surella di Rinaldu. 31.XII. Santu Silivestru. Silivestru, fattu papa u 31 ghjennaghju di l'annu 314, h mortu u 31 dicembre 335. U so puntificatu, ch dur quasi 22 anni, h viotu di ogni realizazione, ma a colpa n h soia. Si trova ch'ellu h statu papa quandu Custantinone era imperatore. In 313, n anzu ch SIlivestru sia elettu, Custantinu avia permessu a religione cristiana in tuttu l'imperu rumanu , vista issa generosit, intendia esse u solu guvern a Chjesa. S San Silivestru h quantunque un santu assai pupulare, h per via ch a festa casca l' ultimu ghjornu di l'annu. Etimolugia: da u lat. "silva" (furesta, valdu). Casate: Silvestri, Silvestrini, Silvestroni, Silvani, Selvini, Silvini Silvagnol i, Silvarelli. Nomi: Fester, Jelvestr, Sailbheastar, Sila, Silane, Silas, Silivestru, Silouan, Silva, Silvana, Silvane, Silvano, Silvanu, Silvre, Silverio, Silvester, Silvestre , Silvestro, Silvestru, Silvia, Silviane, Silvin, Silvina, Silvino, Silvio, Silv ius, Sylvain, Sylvaine, Sylvaine, Sylvan, Sylve, Sylvre, Sylvester, Sylvette, Syl vie, Sylvin, Sylvius, Vester. Paesi cit: Cinturi, i Perelli d'Alisgiani. A' u Medievu, Silivestru avia, in Cors ica, una decina di chjese.

Potrebbero piacerti anche