CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………………….……3
CAPITOLUL1………………………………………..……………………………………………………………...………..7
LOCUL MUNICIPIULUI CURTEA DE ARGEŞ ÎN SISTEMUL URBAN ŞI NAŢIONAL....................…………………………….7
CAPITOLUL II ……………………………………………………………………………………………………………10
POZIŢIA GEOGRAFICĂ A MUNICMULUI…………………………………………………………………………………...10
CURTEA DE ARGEŞ ……………………………………………………………………………………………………….10
CAPITOLUL III……………………………………………………………………………………………………………..12
CURTEA DE ARGEŞ….……………………………………………………………………………………………………...12
3.1. GEOLOGI A REGIUNII...................................................................................................……………………………………………………..12
3.2. – RELIEFUL……………………………………………………………………………………………………………..15
3.3.-CLIMA…………………………………………………………………………………………………………………17
3.3.1. - FACTORII GENETICI ŞI POTENŢIALUL ELEMENTELOR CLIMATICE……………………………………………..17
3.3.2. - CARACTERELE GENERALE ALE CLIMEI……………………………………………………………………………18
3.4.- HIDROGRAFIA………………………………………………………………………………………………………...22
3.4.1.-APELE SUBTERANE…………………………………………………………………………………………………22
3.4.2.-REŢEAUAHIDROGRAFICĂ..........................................................................................................................................22
3.4.3.LACURILE……………………………………………………………………..…….……………………………......24
3.5. – VEGETAŢIA…………………………………………………………………………………………………………...24
3.6.FAUNA..…………………………………………………………………………………………….…………….…….26
3.7.SOLURILE……………..….……………………………………………………….……………………………………..27
3.8. - RESURSELE SOLULUI ŞI SUBSOLULUI…………………………..……………………………………………………29
CAPITOLUL IV……………………………………………………………………………………………………………..30
CONSIDERAŢII DE GEOGRAFIE ISTORICĂ ŞI TOPONIMIE GEOGRAFICĂ………………………………………………..30
CAPITOLUL V……………………………………………………………………………………………………………...37
FENOMENE GEODEMOGRAFICE…………………………………………………………………………………………...37
5.1. - PROCESUL DE URBANIZARE ŞI ROLUL SĂU………………………………………………………………………….37
5.2. - EVOLUŢIA NUMERICĂ A POPULAŢIEI MUNICIPIULUI CURTEA DE ARGEŞ………………………………………...40
5.3.-MIŞCAREA NATURALĂ A POPULAŢIEI……………………………………………………………………………….42
5.4.-MIŞCAREAMIGRATORIE……………………………………………………………………………………………..44
5.5.-STRUCTURA POPULAŢIEI……………………………………………………………………………………………..46
5.5.1. - STRUCTURA POPULAŢIEI PE GRUPE DE VÂRSTĂ………………………………………………………………….46
ŞI SEXE ……………………………………………………………………………………………………………………..46
5.5.2. - STRUCTURA SOCIAL – ECONOMICĂ………………………………………………………………………………..48
5.5.2.1.-POPULAŢIA ACTIVĂ……………………………………………………………………………………………….49
5.5.2.2.-POPULAŢIAINACTIVĂ……………………………………………………………………………………………..51
5.5.3.-STRUCTURA NAŢIONALĂ……………………………………………………………………………………………51
5.5.3.1.-STRUCTURA PE NAŢIONALITĂŢI………………………………………………………………………………….51
5.5.3.2.- STRUCTURA PE CONFESIUNI RELIGIOASE………………………………………………………………………..51
CAPITOLUL VI……………………………………………………………………………………………………………...53
FIZIONOMIA MUNICIPIULUI CURTEA DE ARGEŞ…………………………………………………………………………..53
6.1.- STRUCTURA MUNICIPIULUI…………………………………………………………………………………………...54
6.2.-TEXTURAMUNICIPIULUI……………………………………………………………………………………………...56
6.3.-VECHIMEA CONSTRUCŢIILOR ÎN INTRAVILAN………………………………………………………………………58
6.4.-REGIMUL DE ÎNĂLŢIME AL CLĂDIRILOR…………………………………………………………………………….60
6.5. - MATERIALELE DE CONSTRUCŢIE UTILIZATE………………………………………………………………………...61
CAPITOLULVII………………………………………………………………….…………………………………………..62
FUNCŢIILE ORAŞULUI ŞI DEZVOLTAREA LOR……………………………………………………………………………..62
7.1. - FUNCŢIA INDUSTRIALĂ……………………………………………………………………………………………….62
7.2.-FUNCŢIA AGRICOLĂâ………………………………………………………………………………………………….66
7.3.-FUNCŢIACOMERCIALĂ………………………………………………………………………………………………..67
7.4. - FUNCŢIA ADMINISTRATIVĂ…………………………………………………………………………………………...69

1
7.5. - FUNCŢIA DE CĂI DE COMUNICAŢIE ŞI TRANSPORTURI…………………………………………………………….71
- FUNCŢIA SOCIO – CULTURALĂ…………………………………………………………………………………………...72
- FUNCŢIA TURISTICĂ………………………………………………………………………………………………………75
- ZONELE FUNCŢIONALE ALE ORAŞULUI……………………………………………………………………………...….77
CAPITOLUL VIII.......................................................................................................................................................................................80
PROBLEME EDILITAR-URBANISTICE……………………………………………………………………………………..80
8.1.- ALIMENTAREA CU APĂ………………………………………………………………………………………………80
8.2. - ALIMENTAREA CU GAZE NATURALE………………………………………………………………………………...81
8.3.-ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRICĂ……………………………………………………………………………82
- TERMOFICAREA…………………………………………………………………………………………………………..82
- FONDUL DE LOCUINŢE……………………………………………………………………………………………………83
8.6.- EVACUAREA DEŞEURILOR SOLIDE………………………………………………………………………………….84
CAPITOLUL IX……………………………………………………………………………………………………………..85
TURISMUL…………………………………………………………………………………………………………………..85
- OBIECTIVE TURISTICE ÎN MUNICIPIU……………………………………………………………………………………85
- ÎMPREJURIMILE ORAŞULUI……………………………………………………………………………………………....90
CAPITOLUL X……………………………………………………………………………………………………………...99
CONSIDERAŢII PRIVIND ASPECTE ALE CALITĂŢII MEDIULUI ÎN MUNICIPIUL CURTEA DE
ARGEŞ ŞI ÎN ZONĂ………………………………………………………………………………………………………….99
10.1.- CREŞTEREA NECESARULUI DE APĂ DULCE……………………………………………………………………….100
10.2. - ZGOMOTUL - O NOXĂ COMPLEMENTARĂ………………………………………………………………………….101
CAPITOLUL XI……………………………………………………………………………………………………………102
DEZVOLTAREA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ A MUNICIPIULUI CURTEA DE ARGEŞ ÎN
PERSPECTIVĂ……………………………………………………………………………………………………………...102
CONCLUZII………………………………………………………………………………………………………………..105
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA……………………………………………………………………………………………..106

2
 INTRODUCERE

Lucrarea de faţă - Municipiul Curtea de Argeş - studiu de Geografie Urbană -

reprezintă o încercare de prezentare monografică a unui important centru urban din judeţul
Argeş, respectiv cel mai de seamă oraş din depresiunea Curtea de Argeş, în care am căutat
să scoatem în evidenţă, prin îmbinarea elementelor de geografie fizică cu cele de geografie
umană şi economică particularităţile de dezvoltare ale municipiului Curtea de Argeş în
cadrul reţelei urbane a ţării.

Categorie geografică cu un profund caracter istoric, a cărui existenţă este

hotărâtă de modul de încadrare în sistemul şi specificul dezvoltării economice a unei
perioade determinate, oraşul constituie unul din obiectivele principale ale cercetării în
geografia umană.

" Formă de organizare, înzestrare şi utilizare a unui teritoriu în scopul

concentrării, transformării şi redistribuirii produselor necesare întreţinerii, recreerii şi
progresului unei populaţii de pe arii foarte variate ca dimensiuni " ( V. Mihăilescu,
1973 ), oraşul este un produs al regiunilor în cadrul cărora a apărut şi cu care intră într-un
proces de relaţii reciproce, între care se afirmă cel mai puternic relaţiile economice.

în decursul îndelungatei sale existenţe, oraşul Curtea de Argeş şi-a amplificat

structura funcţională, şi-a lărgit zonele de influenţă devenind principalul factor şi în acelaşi
timp cel mai activ al dezvoltării economico - sociale şi cultural ştiinţifice.

Studiile moderne de geografie urbană în ţara noastră au cuprins un număr mare de

lucrări. Cel care a pus prima oară problema geografiei oraşelor, în 1910, a fost Simion
Mehedinţi, care a asociat-o mai mult cu latura etnografică, iar analiza aglomerării urbane
orientată în două direcţii : peisajul şi funcţiile sale. După 1920, studiile de geografie urbană
au aprofundat, în special, raporturile dintre factorii urbani, morfostructura oraşelor, populaţia
şi activităţile sale. în perioada după cel de-al doilea război mondial s-au realizat de către
geografi numeroase monografii ale oraşelor, cu atenţie deosebită asupra oraşelor mari şi
mijlocii, dar s-au realizat şi unele sinteze

3
 geografice cum ar fi lucrările profesorilor universitari Vasile Cucu şi Alexandru
Ungureanu, lucrări intitulate " Oraşele României", respectiv " Oraşele din Moldova". în
acest studiu am abordat următoarele probleme :

- locul oraşului Curtea de Argeş în sistemul urban judeţean şi naţional;

- condiţiile naturale;
- consideraţii de geografie istorică şi toponimie geografică;
- fenomene geodemografice;
- funcţiile urbane şi structura funcţională;
- infrastructura urbană,
iar în final câteva aspecte privind dezvoltarea urbană în perspectivă şi aspecte privitoare la
calitatea mediului ambiant din acest centru urban şi din zonă.

Poziţia geografică este considerată de către Simion Mehedinţi ca " un criteriu foarte
sugestiv pentru geografi ", pentru o mai bună cunoaştere a factorilor care au stat la baza
apariţiei şi dezvoltării ulterioare a oraşului. Vintilă Mihăilescu evidenţiază că " geografia are
ca sarcină obligaţia să depisteze, să caracterizeze şi să explice aşezările urbane ca întreguri
nedisociate, cu alte cuvinte, ca elemente ale peisajului şl cantităţi funcţionale integrate în
teritoriu şi în istorie, ceea ce nu se poate face fără o raportare a complexului urban la
dispoziţia geografică " (1973 ).

In analiza condiţiilor naturale am urmărit atât elemente de ordin cantitativ cât şi pe cele
de ordin calitativ pentru scoaterea în evidenţă a valorii sitului. Această analiză a fost începută în
etapa de cabinet pe baza studiului hărţilor topografice şi a materialelor bibliografice şi
continuată în etapa de teren, cănd observarea directă şi căutarea detaliată a fenomenelor au
dus la cunoaşterea particularităţilor cadrului natural al teritoriului. Am urmărit aspecte
geologice, morfologice, climatice, hidrologice, pedologice şi hidrografice pentru cunoaşterea
în detaliu a formelor diverse sub care se prezintă îmbinarea şi corelarea componentelor
cadrului natural, precum şi a modificărilor survenite în urma acţiunii umane în întreaga
depresiune Curtea de Argeş.

În capitolul rezervat fenomenelor de geografie istorică şi toponimie geografică am

analizat continuitatea aşezării de-a lungul timpului, deci fazele mai importante în evoluţia
oraşului. Pentru realizarea acestuia au fost analizate colecţii de documente şi numeroase
materiale bibliografice.

4
 Studiul de geografie urbană a necesitat şi analiza populaţiei sub toate aspectele pentru a
stabili particularităţile geodemografice ale oraşului.

Cercetând funcţiile urbane se evidenţiază că, dintre acestea, funcţia industrială este cea
care asigură caracterul dinamic al municipiului Curtea de Argeş şi importanţa sa în cadrul
reţelei de localităţi a ţării.

în capitolul referitor la fizionomia municipiului am abordat următoarele probleme:

- structura şi textura oraşului;

- vechimea construcţiilor în intravilan;
- regimul de înălţime al clădirilor
- materialele de construcţie utilizate.
în capitolul " Probleme edilitar - urbanistice " am abordat următoarele probleme:

- alimentarea cu apă a oraşului;

- alimentarea cu gaze naturale;
- alimentarea cu energie electrică şi termică;
- spaţiile verzi şi de agrement;
- evacuarea deşeurilor solide.
In penultimul capitol am abordat câteva aspecte privind dezvoltarea urbană în
perspectivă a municipiului Curtea de Argeş. Am încheiat studiul de faţă cu aspecte legate de
turism şi cu aspecte legate de calitatea mediului ambiant din Curtea de Argeş, care au îmbrăcat
aspecte ce se răsfrâng asupra vieţilor oamenilor nu numai din oraş, dar şi din zona
înconjurătoare, datorită activităţilor urbane, în special cele legate de industrie.

Scopul principal al lucrării este de a prezenta o " imagine geografică " a oraşului
Curtea de Argeş, ţinând seama de relaţiile de interdependenţă om, natură şi societate.

Lucrarea de faţă reprezintă îmbinarea cercetărilor de cabinet cu cele de teren, la baza

cărora au stat numeroase constatări, fapte şi informaţii culese din bibliografia referitoare la
diversele probleme geografice tratate, din datele statistice de la societăţile comerciale, de la
Primăria municipiului, de la Comisia de statistică a judeţului Argeş, date care au fost preluate
şi interpretate în cursul elaborării textului şi a materialelor grafice şi cartografice.

5
 Această lucrare este prima de acest gen consacrată prezentării oraşului Curtea de
Argeş, oraş care prin dezvoltarea sa economico - socială din ultimile decenii şi prin
problematica pe care o supune cercetării, aduce elemente interesante în realizarea
acestui studiu de geografie urbană.

Lipsa cercetărilor aprofundate în general de geografie a populaţiei în special, a

constituit de altfel primul motiv al alegerii municipiului Curtea de Argeş drept teză de licenţă.
Cercetarea populaţiei, a aşezării se înscrie pe linia unor preocupări mai vechi, Curtea de
Argeş a păstrat legături cu localităţile din mijlocul cărora s-a ridicat, s-a înălţat ca târg,
oraş apoi municipiu.

în final, aduc mulţumirile mele Catedrei de Geografie a Universităţii Bucureşti pentru

pregătirea teoretică şi practică asigurată de-a lungul celor cinci ani de studiu şi în special
îndrumătorului ştiinţific, domnului lector universitar Ion Vasile, pentru sprijinul acordat în
munca de colaborare a lucrării mele de diplomă, prin îndemnurile, sfaturile, explicaţiile sale
competente, în baza cărora am realizat lucrarea de faţă.

6
 CAPITOLUL I

LOCUL MUNICIPIULUI CURTEA DE ARGEŞ ÎN

SISTEMUL URBAN, JUDEŢEAN ŞI NAŢIONAL

Studiate în individualitatea lor, oraşele se remarcă în general prin vechime, prin

dimensiuni, prin numărul locuitorilor, prin funcţiile care le particularizează.

Municipiul CURTEA DE ARGEŞ din zilele noastre nu este cel mai vechi din ţară, dar
se numără printre acelea în care populaţia autohtonă este atestată de câteva milenii. O dovadă
sigură o constituie urmele materiale descoperite în săpăturile arheologice de dată relativ
recentă efectuate pe teritoriul oraşului, în valea Târgului, la Radovanu, precum şi în
împrejurimi ( la Poienari, Valea Danului, Vâlsăneşti. Zigoneni, Băiculeşti, Tutana,
Retevoieşti). Aceste descoperiri atestă viaţa umană încă din paleolitic şi neolitic. Aceste
materiale se găsesc laolaltă cu cele aparţinând epocii bronzului şi fierului, fapt care duce la
concluzia existenţei unei continuităţi de locuire a populaţiei autohtone în vremea făuririi
statului dac şi în perioada colonizării romane, în timpul migraţiilor şi în perioada care a
precedat formarea statului feudal pe teritoriul dintre Carpaţi şl Dunăre. Această continuitate
avea să determine transformarea pe parcurs a unei aşezări rurale într-una urbană - urbs Argis -
atestată documentar înainte de secolul al XIV - lea, aflată în apropierea unei fortăreţe, castram
sau castellum.

CURTEA DE ARGEŞ nu este cel mai important oraş al ţării, totuşi în secolul al XIII -
lea ( 1247 ) a fost reşedinţa de scaun a voievodului Seneslau, în secolul al XIV - lea prima
capitală a Ţării Româneşti, a statului cuprins între Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră ( Marea
cea Mare, cum era numită în acele vremuri). In cursul istoriei sale, oraşul avea să devină
capitala de plasă, apoi capitală de raion, a unor importante diviziuni administrative. De
asemenea, CURTEA DE ARGEŞ nu este cel mai mare din România, dar în prezent se
numără printre acelea care au aproape 40.000 de locuitori.

Dacă în secolul al XIV - lea Argeşul ca aşezare urbană era considerat principalul
centru politic, economic şi cultural al Ţării Româneşti, pe teritoriul căruia

7
curtea domnească, prin fastul şi strălucirea ei, atinsese un nivel european, pe timpul domniei
lui Mircea cel Bătrân, oraşul avea să atingă culmile cele mai înalte, devenind un factor
hotărâtor în relaţiile din sud - estul Europei. în primul deceniu al secolului al XVI - lea, noua
destinaţie dată oraşului, aceea de reşedinţă temporară şl ocazională a domniei, a determinat
schimbarea numelui aşezării în CURTEA DE ARGEŞ, adică curtea de la Argeş. Această
nouă denumire apare începând cu documentul din 24 aprilie 1510, deşi în cartografia
medievală europeană s-au mai menţinut numele de Argeş.

Cât timp oraşul CURTEA DE ARGEŞ a fost capitala ţării, locuitorii lui,
oameni liberi, aveau o administraţie proprie alcătuită dintr-un judeţ şl 12 pârgari (

atestaţi documentar din 1629, deşi existenţa lor era anterioară ) care exercitau o seamă de
prerogative menite să apere drepturile comunităţii locale. Sub protecţia domniei, oraşul a
cunoscut o importantă înflorire economică în secolele XIV - XV. Drept urmare, s-au
dezvoltat meşteşugurile şi comerţul, schimburile cu satele din împrejurimi şi cu oraşele din
restul ţării şi chiar de peste hotare.

Epoca modernă în viaţa oraşului CURTEA DE ARGEŞ a fost marcată prin înnoiri
structurale care au transformat treptat aşezarea medievală într-una de factură capitalistă, după
modelul oraşelor europene occidentale. Oraşul a cunoscut un ritm de modernizare mai
accentuat din punct de vedere administrativ în comparaţie cu evoluţia vieţii economice. Vechea
administraţie a aşezării urbane aflată în plin progres în secolul nostru nu numai că şi-a schimbat
formele de conducere, înlocuind pe cele medievale ( judeţul şi pârgarii) cu cele burgheze
(magistratul, apoi primarul şi consiliul popular), dar s-a organizat pe baze noi în cadrul unui
plan de sistematizare edilitară transpus în viaţă prin contribuţia obştească şi a statului (din
1831 oraşul dispune de un buget propriu).

în prezent CURTEA DE ARGEŞ este un oraş modern, locuitorii lui se bucură din
plin de binefacerile civilizaţiei. Noile cartiere de locuinţe, noile întreprinderi industriale, noua
structură comercială demonstrează că nivelul de viaţă al localnicilor nu mai este tipic
provincial, nu mai este diferenţiat în comparaţie cu al locuitorilor din alte oraşe ale ţării.

Aşezare domnească de mai multe milenii, atestată documentar la 12.11.1330, având

din anul 1632 efigia " Vulturul cu două capete " municipiul CURTEA DE

8
 ARGEȘ se impune în sistemul urban județean și național prin vechime și prin
funcțiile care îl particularizează.

9
 CAPITOLUL II

POZIŢIA GEOGRAFICĂ A MUNICIPIULUI CURTEA DE

ARGEŞ

Municipiul CURTEA DE ARGEŞ, veche cetate de scaun, reşedinţă a primilor Basarabi

este situat în partea de vest a judeţului Argeş, în bazinul hidrografic al râului Argeş, la
contactul Subcarpaţilor Getici cu Podişul Getic. El se află la o distanţă de 38 km de municipiul
Piteşti, la 36 km de municipiul Râmnicu Vâlcea şi la 45 km de municipiul Câmpulung.

Municipiul CURTEA DE ARGEŞ, s-a dezvoltat pe terasele şi versanţii văii Argeşului, în

depresiunea subcarpatică Curtea de Argeş, între următoarele limite altitudinale : 430 m în
lunca Argeşului şi 772 m în Dealul Răpa cu Brazi. Se învecinează la nord cu comunele
Valea Danului şi Valea laşului, la sud cu comuna Băiculeşti, la vest cu comunele Ciofrângeni şi
Tigveni şi la est cu Muşăteşti şl Mălureni şi are o suprafaţă de 69,52 km2.

înconjurat de dealurile şi muscelele sudice ale Munţilor Făgăraş, municipiul are o

altitudine medie de 450 m, iar teritoriul său se desfăşoară între următoarele coordonate
: între paralele de 45° 10' latitudine nordică şi 45°50' latitudine nordică şi meridianele de
24°37' longitudine estică şi respectiv, 24°45' longitudine estică.

CURTEA DE ARGEŞ este singurul oraş din depresiunea Curtea de Argeş, depresiune
situată în sudul Subcarpaţilor Argeşului, la contactul acestora cu Podişul Getic. Ea face parte
din " Depresiunea celor şapte muscele " alături de depresiunea Tigveni la vest şi
depresiunea Muşăteşti la est.

10
 Beneficiind de o bună așezare economică, municipiul CURTEA DE ARGEȘ
și-a asigurat dezvoltarea funcțiilor economice în etapele evoluției sale istorice prin
apropierea de diferite resurese de materii prime, de alte centre importante din Țara
Românească, prin existența unor zone agricole în jur și prin situarea la un nod de
comunicații important.

11
 CAPITOLUL III

CADRUL NATURAL, SUPORTUL

GEOGRAFIC AL ACTIVITĂŢII UMANE DIN
DEPRESIUNEA CURTEA DE ARGEŞ

Depresiunea Curtea de Argeş formează o unitate geografică complexă cu trăsături

propriiunui peisaj geografic puternic umanizat. Procesul de umanizare progresivă a unităţii
a beneficiat de un ansamblu variat de elemente fizico - geografice.

3.1. GEOLOGIA REGIUNII

Din punct de vedere geologic zona luată în studiu se încadrează în partea de vest a
depresiunii precarpatice cunoscută în literatură şi sub denumirea de Depresiunea Getică, ieşită
de curând de sub apele Lacului pliocen. Transformarea în uscat a acestui fost domeniu marin
şi lacustru se datoreşte înălţării în bloc a munţilor Carpati şi a zonelor vecine în villafranchian
şi retragerii treptate către sud - est a liniei de ţărm. Prezenţa într-un sondaj de adâncime, în
afara limitei sudice a Subcarpaţilor, a unor formaţiuni cretacice de natură flisoidă şi a unor
accidente structurale demonstrează continuarea orogenului carpatic în acest compartiment
scufundat şi acoperirea lui cu formaţiuni paleogene, prezente pe latura nordică a Depresiunii
Getice şi pe clina sudică a Coziei.

Conglomeratele şi gresiile burdigaliene marchează o puternică transgresiune mai

ales în partea estică, cu maximum de extensiune în regiunea Râului Doamnei. Liniştea care a
urmat după această transgresiune a permis, ca în continuare, în depresiunea Getică
conglomeratele să treacă treptat în gresii şi marno - argile helveţiene. Regimul de linişte
din helveţian pare a se fi continuat şi la începuturile tortonianului, fapt ce a permis depunerea
unui orizont de marne şi tufuri vulcanice.

12
 Acestui mediu marin i-a urmat unul lagunar în timpul tortonianului mediu; apariţia
mediului lagunar a fost consecinţa înălţării din timpul orogenezei stirice târzii, care a dus la
schiţarea unora din cutele subcarpatice.

Diversitatea de facies a depozitelor sarmatice este consecinţa atât a poziţiei lor

morfologice, cât şi a frământărilor tectonice din orogenezele moldavă şi attică. în Subcarpaţii
Getici se observă un sarmaţian inferior alcătuit din brecii, marne nisipoase, nisipuri şi pietrişuri
bine cimentate, cu blocuri rulate. Pe alocuri, în jurul unor înălţimi ele sunt înlocuite cu
calcarele recifale. în continuare urmează formaţiuni alcătuite predominant din nisipuri,
pietrişuri, conglomerate etc. La contactul cu muntele acestea capătă o dezvoltare mare,
având un caracter transgresiv, pentru ca spre sud, locul lor să fie luat, treptat, de nisipuri cu
intercalaţii de marne albicioase. Dincolo de Argeş, marea sarmatică şi-a împins ţărmurile spre
marginea munţilor, acoperind cu sedimente groase relieful anterior format.

Formaţiunile pliocene care au urmat perioadei atât de agitată tectonic din

timpurile miocenului trădează, în general, o mare linişte. Astfel, meoţianul, prin depozitele
sale din argile, indică un regim de apă liniştită, dulce, care va deveni pentru un timp salmastră
( cu depuneri de gresii şi calcare) apoi, din nou, dulcicol. Depozitele respective sunt dispuse în
continuitatea sarmaţianului pe monoclinul Muscelelor. Aceeaşi litologie dominant marno -
argiloasă alcătuieşte succesiv şi restul pliocenului mediu şi superior, numai că limita lor
nordică s-a depărtat treptat de Carpaţi.

Odată cu sfârşitul pliocenului şl începutul cuaternarului se fac simţite mişcările valahe

prin ridicarea masivelor muntoase, paralel cu reactivarea unor vechi fracturi şi accentuarea
structurilor din Subcarpaţi. Dar efectul cel mai important al acestui eveniment tectonic îl
constituie înviorarea puternică a eroziunii care avea să ducă la formarea cuverturii
piemontane. Amploarea depunerilor va dura mult timp, paralel cu accentuarea şi înălţarea
cutelor subcarpatice. Acum a avut loc cea mai puternică ridicare în bloc a Carpaţilor şl
căderea de-a lungul fracturii marginale a molasei subcarpatice, implicit amplificarea
structurilor subcarpatice. Prin reactivarea sistemelor de falii au fost puse în evidenţă areale de
subsidenţă, iar unde acestea au rămas sudate ( în cazul Muscelelor ) molasa a făcut corp
comun cu bordura montană, fie cu partea internă a Subcarpaţilor . Ca urmare, în locul unei
structuri de cute evidente, în acest caz apar slabe tendinţe de ondulare a unui monoclin ce a
resimţit tectonizarea carpatică

13
mai degrabă printr-o redresare, pe alocuri până la verticală, a stratelor şi apariţia unor
fracturi locale (Corbi - Nucşoara, Brădet).

Cu aceste evenimente tectonice mult diversificate regional, începe o nouă fază de

denudare puternică, stimulată de diferenţa de altitudine creată între Subcarpaţii înalţi şi ariile
de vorland, ca şi de apariţia unor areale de subsidenţă. Denudarea va duce în final la
exhumarea reliefului de sub cuvertura piemontană şi, concomitent, la remanierea
depozitelor în partea periferică a piemonturilor încă în formare. în general, se poate
presupune că această situaţie corespunde şi primei modificări majore a configuraţiei reţelei
de văi. De la orientarea dominant consecventă şi transversală a structurii subcarpatice văile
au căpătat un caracter mixt cu sectoare de cursuri subsecvente longitudinale, urmând mai
ales sinclinalele depresionare.

Retragerea lacului cuaternar şi coborârea nivelului de bază au creat condiţii pentru

înaintarea regresivă a obârşiei râurilor din piemontul getic şi captarea unor cursuri
longitudinale subcarpatice, impunând reţelei hidrografice adâncirea pe direcţiile actuale. Ca
urmare, în nivelul iniţial al depresiunilor, rămas suspendat ca o treaptă înaltă, sunt săpate
terase, ajungându-se la apariţia actualei trepte joase a depresiunilor şi culoarelor de vale.

14
 3.2. - RELIEFUL

Municipiul Curtea de Argeş este situat în partea de vest a judeţului Argeş, în bazinul
hidrografic al râului Argeş, la contactul Subcarpaţilor Getici cu Podişul Getic. Spaţiul s-a
dezvoltat pe terasele şi versanţii Argeşului, în depresiunea Curtea de Argeş, între următoarele
limite altitudinale : 430 m în lunca Argeşului şi 772 m în Dealul Râpa cu Brazi şi are o
suprafaţă de 69,52 kmc.

Relieful depresiunii Curtea de Argeş reprezintă o îmbinare complexă de forme variate

ca geneză şi vârstă : interfluvii, versanti, culoarul răului Argeş, lunci şi terase. Ca urmare a
originii sale acumulative, a vârstei recente, a mişcărilor epirogenetice din cuaternar şi a
denudaţiei manifestată mai ales în adâncime, aspectul general al zonei este acela al unei
câmpii piemontane înălţată din ce în ce mai mult spre nord şi scăzând în trepte spre sud.
Imaginea de suprafaţă netedă, în ansamblu, se obţine numai în cazul când se priveşte
regiunea de sus de pe interfluvii. în detaliu, însă, această zonă este brăzdată de numeroase
văi, unele mai evoluate, altele mai tinere care se adâncesc din ce în ce mai spre sud.

Relieful maior - cel mai impunător îl reprezintă dealul, cu poala, versantul şi

culmea sa. în partea de nord a municipiului Curtea de Argeş, dealurile, a căror cotă
altimetrică oscilează între 600 şi 700 m, au o morfologie teşită, cu pante accentuate şi cu
declivităţi mari care au generat procese gravitaţionale de versant mai ales pe înălţimi.
Amploarea acestora a fost mult diminuată prin intervenţia energică a omului, înălţimile
acestor dealuri se termină prin suprafeţele monoclinale de mare deschidere, cu aspect de
poduri naturale sau cu succesiuni de înşeuari. Acestea sunt despărţite de văi scurte, înguste
şi adânci create de pâraie în general cu debit mic, dar care în timpul verii iau forma unor
torenţi năvalnici.

în partea de sud dealurile au un aspect mai domol şi coboară până la 400 m. Pe

ambele domenii deluroase ale oraşului, pe cele două părţi ale Argeşului se înscrie o varietate
de microfome adiacente : văi derazive, înşeuari în structuri argiloase, terasări antropizate,
văi scurte şi agresive, ogaşe.

15
 Geneza microreliefului este rezultatul eroziunii conjugate a apei râului care a
scăpat lateral şi vertical în structura sedimentară a locului. Lunca Argeşului din sectorul
analizat se include în cursul mijlociu al râului; ea se lărgeşte din ce în ce spre sud atingând
lăţimi de 1-1,5 km. Ca unitate morfologică, lunca Argeşului apare bine conturată în raport cu
unităţile înconjurătoare. Ea are o dezvoltare monolaterală în proporţie de 75 % pe partea
stângă, iar suprafaţa sa prezintă o dublă înclinare spre albia minoră pe direcţia de curgere a
răului. Oraşului Curtea de Argeş s-a dezvoltat teritorial pe terasele râului Argeş, şi anume: pe
terasa I ( 2 - 5 m ) care s-a degradat în urma amenajărilor hidroenergetice, pe terasa a l l -
a ( 5 - 8 m ) ş i terasa a III - a ( 12 -15 m ) dezvoltată numai pe stânga şi pe versanţii
neafectaţi de procesele geomorfologice actuale.

Terasa de luncă a Argeşului, cu altitudine relativă de 3 - 5 m este parazitată de conuri

de dejecţie bine dezvoltate. Lăţimea acestei terase variază între 2-4 km. Prezintă o slabă
înclinare spre cursul Argeşului şi este brăzdată de vechi cursuri ale văilor ce vin de pe
ambele părţi. Pe suprafaţa sa relativ plană apar mici arii depresionare în care apa
freatică se găseşte la mică adâncime.

Forma şi dimensiunile interfluviilor şi înclinarea mare a pantelor au influenţat reţeaua

căilor de comunicaţie. Astfel, de-a lungul masivelor principale s-au stabilit drumuri de căruţe,
uneori mai frecvente decât cele care se găsesc de-a lungul văilor. în schimb, şoselele sau
drumurile principale pe direcţia est - vest sunt foarte puţine.

Procese geomorfologice actuale

Sub acţiunea agenţilor externi, în raport cu litologia şi structura, cât şi sub influenţa
omului, în zonă apar o serie de procese actuale ce formează o gamă întreaga de degradări
ale reliefului. Dezvoltarea proceselor actuale de aici depind de : pantă, gradul de acoperire
cu vegetaţie, de soluri, de condiţiile climatice, etc.

Modelarea reliefului este deosebit de activă dar diferenţiată. Pe versanţii cu pantă

mare, cu energie de relief de peste 100 m, cu alcătuire complexă ( alternanţă de strate de
pietriş, nisip, argile ) şi unde presiunea antropică este mare se produc alunecări, curgeri
noroioase, torenţialitate şl şiroire. Asocierea lor favorizează producerea de degradări de
teren pe areale extinse pe versanti şi de acumulări legate de materiale coluvio - proluviale
la baza versanţilor.

16
 Procesele din albie depind de regimul scurgerii, condiţionat de regimul
precipitaţiilor şi de aportul solid lateral. Argeşul are un regim destul de fluctuant ceea ce se
reflectă în dinamica de albie ( eroziune, acumulări ). Ca urmare, albia are o stabilitate
redusă, fiind uneori " înecată " de nisipuri şi pietrişuri provenite de pe versanti.

3.3. - CLIMA

Prin poziţia sa geografică, la adăpostul orografic al jCarpaţilor Meridionali, la contactul

Subcarpatilor Getici cu Podişul Getic, regiunea studiată se încadrează la climatul de tranziţie
munte - deal, resimţind atât influenţate maselor aer vestice cât şi cele estice.

3.3.1. - FACTORII GENETICI ŞI POTENŢIALUL ELEMENTELOR

CLIMATICE '

Factorii genetici ai ciumei sunt : cosmici, dinamici şi geografici. Factorii cosmici

sau radiativi sunt:

Radiaţia solară -, constituie unicul izvor energetic al tuturor proceselor care au loc
pe pământ şi în atmosferă. Radiaţia globală reprezintă suma radiaţiei directe si difuze şi
variază în timpul unui an, având valori mai mici iarna şi atingând cele mai mari valori în
timpul verii datorită zilelor mai lungi şi înălţimii mai mari a soarelui la orizont. Media lunară a
radiaţiei globale la Curtea de Argeş are valori cuprinse între 2,7 - 7 kcal/cmt, minima fiind
înregistrată în luna decembrie de 2,7 kcal/cmc, iar maxima de 17,2 kcal/cmt în luna iulie.

17
 Radiaţia reflectata si absorbită.

Raportul dintre radiaţia incidenţă şi cea reflectată, reprezintă albedoul. Din

radiaţia incidenţă şi cea reflectată o parte se reflectă în atmosferă, iar o parte este
absorbită de suprafaţa activă.

Circulaţia generală a atmosferei.

Cele mai frecvente vânturi sunt cel din nord - vest şi nord - est generate de
anticiclonul Azoric şi Siberian. Uneori, în unele situaţii sinoptice, aerul cald şi uscat
excaladează Munţii Balcani aducând timp senin şi frumos.

3.3.2. - CARACTERELE GENERALE ALE CLIMEI

Regimul temperaturii aerului

Analizând valorile temperaturii aerului în perioada 1985 - 1995 se constată că
aproape timp de 5 luni ( mai - septembrie ), temperatura medie lunară depăşeşte 14°C şi
numai 2 luni (ianuarie şl februarie), valorile medii lunare sunt mai coborâte de 0°C. Valorile
medii lunare multianuale cele mai ridicate se înregistrează în lunile iulie (20,1°C) şi august
( 19,5°C ), iar mediile lunare cele mai coborâte în luna ianuarie (-1,7°C).

TEMPERATURA MEDIE ANUALA

1985- 1995
POSTUL LUNILE AN
I II in IV V VI VII VIII DC X XI XII

CURTEA DE -1,7 -0,7 3,8 9,7 15,0 17,8 20,1 19,5 14,8 8,8 2,8 -0,5 9,1

ARGEŞ

După Anuarul Meteorologic

18
 Se constată că la staţia meteorologică Curtea de Argeş situată la 448 m altitudine,
temperatura medie anuală în perioada 1985 - 1995 a fost de 9,1°C. Din întreaga perioadă de
observaţii meteorologice efectuate la Curtea de Argeş, rezultă că temperatura maximă absolută
nu a depăşit 40°C (36,5°C la 26 iulie 1987 ), iar minima absolută nu a coborât sub - 30°C (
-25,9°C la 7 februarie 1985 ). Rezultă deci că amplitudinea absolută este de 62,4°C, situându-
se valoric pe o poziţie mediană în cadrul amplitudinilor absolute înregistrate în restul
teritoriului României. Numărul zilelor de vară, adică cu temperaturi mai mari sau egale cu
25°C este de aproximativ 90; aceste zile încep din aprilie şi până în septembrie. Zilele
tropicale cu temperaturi mai mari sau egale cu 30°C sunt aproximativ 25 pe an.

Umezeala aerului

Umezeala relativă a aerului exprimă raportul dintre cantitatea de vapori existenţi

în atmosferă şi cantitatea maximă a acestora corespunzătoare temperaturii aerului.

UMEZEALA MEDIE ANUALA ŞI LUNARA

1985 - 1995

POSTUL LUNILE AN
I II III IV V VI VI I vin rx X XI XII

CURTEA DE 84 84 77 71 72 69 69 70 73 76 81 85 76

ARGEŞ

După Anuarul Meteorologic

NEBULOZITATEA MEDIE
1985 - 1995

POSTUL LUNILE AN
I n III IV V VI VII vin rx X XI XII

CURTEA DE 6,2 6,8 6 5,8 5,7 4,9 4,3 4,0 4,2 4,6 6,0 6,6 5,4

ARGEŞ
după Anuarul Meteorologic

19
 Durata de strălucire a Soarelui

Regimul anual al duratei de strălucire a Soarelui este în strănsâ corelaţie cu regimul

şi distribuţia nebulozităţii fiind de 2.155 ore pentru zona analizată. în lunile de iarnă, când
cerul este mult acoperit, aceasta are valori mici ( 85,7 - 90,6 ) în ianuarie şl februarie; vara
cănd nebulozitatea are valori foarte mici, durata de strălucire a Soarelui înregistrează valori
mari în luna iulie, de 258,6 ore, suficient pentru coacerea cerealelor.

Precipitaţiile atmosferice

Precipitaţiile atmosferice sunt fenomene meteorologice caracterizate printr-o mare

variabilitate în ceea ce priveşte frecvenţa, intensitatea şi durata. Având în vedere faptul că
municipiul Curtea de Argeş se află la contactul dintre Subcarpaţii Getici cu Podişul Getic la
o altitudine de 448 m, favorizează condensarea mai intensă a vaporilor de apă,
precipitaţiile fiind destul de abundente.

PRECIPITAŢIILE ATMOSFERICE MEDE LUNARE ŞI ANUALE

1985 - 1995

POSTUL LUNILE AN
I II III IV V VI VII VIII DC X XI XII

CURTEA 26,9 37,9 35,6 57,9 91,6 94,4 64,4 59,9 34,6 38,6 51,9 51,0 644,1

DE ARGEŞ

Valoarea medie anuală a precipitaţiilor este de 644,1 mm. în luna decembrie ca şl în

celelalte luni de iarnă predomină precipitaţiile sub formă de zăpadă. în luna mai
precipitaţiile încep să crească în cantitate datorită acţiunilor ciclonilor şi a pătrunderii de
aer umed (91,6 mm). în lunile iunie şi iulie se înregistrează cantităţi medii
deasemenea mari (94,4 - 64,4 mm).

Distribuţia precipitaţiilor pe anotimpuri este inegală, valorile maxime sunt mai mari
în iunie, iar cele minime în ianuarie - februarie. Acest fapt are repercursiuni negative
asupra culturilor agricole datorită excesului de umiditate produs primăvara şi de deficitul de
vară. Cantitatea de precipitaţii maxime căzute în 24 de ore a fost de 240 mm în 24'.
Repartiţia anuală a regimului pluviometric este neuniformă, existând ani ploioşi (918,6 mm
în 1995 ) şi ani secetoşi ( 441,9 mm în 1990 ).

20
 Vânturile

Direcţiile din care se produc cel mai des în medie anuală advecţia maselor de aer
sunt vest cu o frecvenţă de 10,8 %, nord - vest cu 8,7 %, nord cu 7,6 %, sud - vest cu 7,6 % şi
sud - est cu 2,5 %. Frecvenţa redusă o au vânturile cu direcţie nord - est 1,0 %, est 1,4 % şi
sud 1,6 %. frecvenţa mare a vântului de vest şi nord - vest este legată de influenţa
orografiei (orientarea culoarului Argeşului pe direcţia nord - nord -vest care canalizează
mişcarea aerului pe aceeaşi direcţie ). Viteza medie a vântului nu depăşeşte 3,0 m/s. Sunt însă
cazuri cănd viteza vântului este mai mare de 11 m/s, dar acestea au o frecvenţă mai mică,
atingând maximun în luna iulie. S-a înregistrat o medie de 14 zile în care viteza a fost de
11 m/s.

Calmul atmosferic reprezintă cea mai nefavorabilă condiţie meteorologică pentru

impuruficarea atmosferei, deoarece pe măsura producerii de impurităţi, acestea se
acumulează şi concentraţia lor creşte continuu. Frecvenţa cea mai mare a calmului se
înregistrează în lunile de toamnă şi iarnă. Media anuală a calmului atmosferic este de 58,8%.

Circulaţia locală. Pe lângă circulaţia produsă de macroprocesele sinoptice în zona

studiată mai apare şi o circulaţie locală; în timpul nopţii se manifestă briza de deal, fapt ce
explică frecvenţa foarte mare a vântului pe direcţia nord.

Fenomene climatice specifice

Unele fenomene atmosferice cum ar fi: ceaţa, bruma, chiciura, poleiul, viscolul,
descărcările electrice însoţite de ploi torenţiale, deşi au frecvenţă redusă prezintă mult
interes practic.

Stratul de zăpadă fereşte vegetaţia ierboasă de gerurile aspre, condiţionează regimul

radiaţiei reflectate în timpul verii, contribuie la umezeala solului prin topirea zăpezii. Grosimea
medie a stratului de zăpadă este cuprinsă între 15-25 cm.

21
 3.4. - HIDROGRAFIA

Reţeaua hidrografică ocupă un rol important, reflectând prin aspect şi trăsături

specificul celorlalte elemente fizico - geografice. După caracterele genetice şi după aspectul
lor general apele de pe teritoriul zonei se încadrează în următoarele categorii:

- ape subterane cantonate în orizonturile de nisipuri şi pietrişuri situate la

adâncimi diferite, care, în numeroase locuri apar la zi sub formă de izvoare;

- ape curgătoare, cu curs permanent sau temporar, care formează reţeaua

hidrografică;
- ape stătătoare de suprafaţă - reprezentate de stagnări de apă din depresiunile lacustre
sau de pe văile cu pante reduse, fie natural, dar mai ales artificiale care formează
reţeaua de lacuri.

3.4.1. - APELE SUBTERANE

După geneză şi condiţiile hidrologice de înmagazinare, apele subterane se diferenţiază

în freatice din zona schimbului activ şi de adâncime.

Apele freatice -, prin calitatea, cantitatea şi repartiţia lor în teritoriu reprezintă o sursă
economică importantă. în lunca Argeşului, apele freatice acumulate în depozitele aluviale
sunt situate la adâncimi mici de 1 - 5 m. De asemenea, numărul izvoarelor în zona studiată este
foarte mare, ele fiind captate şi folosite de localnici.

3.4.2. - REŢEAUA HIDROGRAFICA

Cursurile de apă de pe teritoriul zonei aparţin bazinului hidrografic al

Argeşului. El drenează această zonă, având o direcţie de curgere N - S şi o pantă de

22
1,05 m/km. Prin poziţia pe care o ocupă într-un ansamblu fizico - geografic cu caractere
specifice, cu un climat continental moderat suficient de umed în zona muntoasă şi mai
uscat spre zona de câmpie, cu o mare varietate a reliefului şi litologiei, bazinul hidrografic al
râului Argeş are un regim hidrologic complex. în amonte şi avale de Curtea de Argeş s-au
realizat numeroase lacuri de acumulare, care se înscriu în salba de lacuri amenajate de om,
având scopuri multiple. Reţeaua hidrografică este reprezentată în afara râului Argeş de
afluenţii acestuia, dar de importanţă mai mică.

VALORILE SCURGERII MULTIANUALE

RAUL POSTUL F(kmJ Hmed (m) Qmed Qmed

(mc/s) l/s/kmc
ARGEŞ CURTEA
DE ARGEŞ 3.110 858 34,9 11,2

unde :

- F = reprezintă suprafaţa bazinului de recepţie

- Hmed = altitudinea medie a acestuia
- Qmed = valoarea debitului mediu multianual
- qmed - valoarea debitului multianual specific determinat prin
împărţirea valorii Qmed la F.

De menţionat că regimul natural de scurgere al râului Argeş a fost mult influenţat

de acumulările din amonte : Curtea de Argeş, Cerbureni, Oieşti, Vidraru. Variaţiile lunare
şi anuale de debit sunt condiţionate atăt de factorii naturali (precipitaţii, evapotranspiraţie
), cât şi de factorii economici ( irigaţii, utilizări casnice, industriale ). Astfel, în perioada
1985 - 1995 debitele Argeşului la postul Curtea de Argeş, au scăzut de la 10 ml/s în 1985
la 6,81 ml/s în 1995, iar media multianuală are o valoare de 8,27 ml/s.

De asemenea, depunerile de aluviuni au urmări asupra modificării albiei de scurgere

şi a pantei, cât şi asupra calităţii apelor. Pe luni, cele mai mari cantităţi de aluviuni în
suspensie se înregistrează în aprilie, mai, iunie.

23
 3.4.3. - LACURILE

Din punct de vedere al amplasamentului, cinci lacuri sunt situate în imediata apropiere
a municipiului Curtea de Argeş: Cerbureni, Curtea de Argeş, Noapteş, Râuşor, Zigoneni.
Ele se înscriu în salba de lacuri amenajate de om pe răul Argeş. In afara energiei electrice, apa
acestora asigură irigarea unor suprafeţe întinse, precum şi apă industrială. Păstrarea calităţii
apei reprezintă o premisă importantă.

3.5. - VEGETAŢIA

În funcţie de condiţiile pedoclimatice, vegetaţia de pe teritoriul zonei cuprinde :

- vegetaţia de pe interfluvii
- vegetaţia de luncă
- vegetaţia hidrofilă.

Vegetaţia de pe interfluvii - este caracterizată de frecvenţa mare a pădurilor care

aparţin subetajului gorunetelor, respectiv pădurilor de cer şi gârniţă. Alături de gorun
{Quercus petraea ) şi fag ( Fagus silvatica ) apar şi alte specii lemnoase ca : cerul {Quercus
cerris ), gârniţa ( Quercus frainetto ), carpenul ( Carpinus betulus ), ulmul ( Ulmus
campestris ), jugastrul ( Acer compestris ), frasinul ( Frasinus excelsior ) şi teii ( Tilia
cor data, Tilia platyphyllos, Tilia parvifolia).

în stratul arbustiv se întâlnesc specii cu răspândire generală ca: gherghinarul

{Crataegus monogyna), porumbarul (Prunus spinosa ), alunul ( Corylus avelana ), măceşul
( Rosa canina), lemnul râios (Evonymus europaeus ), vonicerul {Evonymus verrucosa ),
socul ( Sambucus nigra ), lemnul câinesc ( Ligustrum vulgare), cornul ( Cornus mas ), iar
în anumite locuri cu condiţii ecologice particulare cresc : călinul {Viburnum apulus ),
clocotişul ( Stafylea pinata ), spinul ciutei ( Rhamnus cathartica) etc.

24
 Stratul ierbos al pădurilor este format din : vinariţa {Asperula odorata), trepădătoarea
(Mercurialis perennis ), laptele câinelui {Euphorbia amygdaloides ), sănişoara ( Sanicula
europaea ), urzica moartă galbenă ( Lamium galeobdon ), mierea ursului ( Pulmonaria
officinalis ), etc. Tot în stratul ierburilor amintim : rogozul ( Carex pilosa ) şi graminee ca
mărgeluşa, firuţa de pădure şi alte specii - mur (Rubus hirtus).

Fondul forestier a cunoscut modificări în toate epocile istorice sub aspectul

suprafeţelor şi al funcţionalităţii oferind importante resurse naturale şl adăpost.

Vegetaţia de luncă - se dezvoltă în condiţiile unei umidităţi mai ridicate, de-a lungul
luncii Argeşului, fiind reprezentată de asociaţii lemnoase şi ierboase. Arboretele şi arbuştii
pădurilor de luncă sunt reprezentate prin diferite formaţii : sălcete şi răchitişuri, cătinişuri,
aninişuri, plopişuri, la care se adaugă în unele sectoare ale luncilor stejărete, ulmete,
frăsinete etc., formând " şleauri de luncă ". Sălcetele şi răchituşurile sunt reprezentate prin:
Salix fragilis, Salbe purpurea, Salix trianda. în zăvoaie, la sălcete se mai adaugă : plopul
alb ( Populus alba ), plopul tremurător {Populus tremula ), plopul negru ( Populus
nigra ). Aceste plopişuri cuprind adesea şl: carpenul, teiul, jugastrul, mărul sălbatic, alunul,
cornul, părul, sângerul etc.

Pajiştile de luncă sunt alcătuite din graminee ( Gliceria acvatica, Gliceria fluitans),
Cyperacee ( Carex vulpina, carex acutiformia ), juncacee ( Juncus effusus, Juncus
compressus), prin părţile joase mlăştinoase. Prin locurile mai ridicate vegetează : Agrostis
alba, Alopecurus pratensis, Agropyrum repens, Festuca arundinacea, Festuca pratensis,
Poa pratensis, Poa trivialis, Taraxacum officinale, Trifolium pratense.

In bălţi şi mlaştini predomină stuful ( Phragmites communis ), papura {Typha

angustifolia ) şi rogozurile, la care se mai adaugă Euphorbia palustris, Mentha aquatica,
Cucuta virosa.

Vegetaţia hidrofilă - se dezvoltă cu precădere în părţile joase ale luncii Argeşului,

cu exces de umiditate, dar şi pe malurile apelor stătătoare unde apar în mod frecvent rogozul,
papura şl mai ales trestia.

Pajiştile sunt foarte variate din punct de vedere al elementelor fitogeografice ce intră în
compoziţia lor. Ele ocupă o suprafaţă destul de mare şi se pot separa în pajişti

25
de deal şi pajişti de luncă. Pajiştile de deal sunt acoperite cu un covor vegetal alcătuit din
următoarele specii: iarba câmpului, ghizdei, trifoiul alb, pătlagina, pălămida. Pe păşunea din
luncă speciile întâlnite sunt: pirul gros, coada vulpii, laptele câinelui, păpădia, izmă, coada
calului.

De-a lungul timpului compoziţia speciilor nu s-a schimbat; au survenit însă modificări
radicale în aria lor de răspândire, în consistenţa vegetală şi modul de utilizare a fiecăreia
dintre specii. Pădurea de odinioară şi-a redus drastic arealul, vegetaţia compactă de zăvoi
a dispărut. Terenurile agricole, cu precădere cele arabile, au apărut peste tot, chiar şi printr-
o intervenţie mai puţin controlată.

3.6. - FAUNA

O oarecare individualitate din punct de vedere al speciilor faunei se poate distinge

în funcţie de biotopurile existente: de pădure, de vegetaţie ierboasă şi acvatice.

Fauna de pădure - este reprezentată de speciile a căror viaţă este legată de

mediul forestier. Dintre mamifere, cele mai importante sunt: căprioara ( Capreolus
capreolus ), porcul mistreţ (sus scrofa ), pisica sălbatecă ( Felis silvestris), precum şi
lupul ( Caniş lupus ), vulpea ( Vulpes vulpes ), veveriţa ( Sciurus vulgaris

fuscoater. Dintre păsări, în afară de mierlă ( Turdus merula ), mai des întâlnite în timpul
verii sunt: sturzul de vâsc ( Turdus viscevorus ) şi sturzul cântăreţ ( Turdus philomelos ). La
marginea pădurilor de deal, în tufişuri trăieşte potâmichea ( Perdix perdix). în pădurile de
deal se întâlnesc mai multe specii de piţigoi, caracteristic fiind piţigoiul de livadă (arus
lugrubis) care nu coboară la şes şi urcă rar la munte. O specie larg răspândită este gaiţa (
Garrulus glandarius ). Tot aici trăieşte viesparul (Pernis apivorus ) răpitor specializat în
hrănirea cu larve de viespi şi albine sălbatice, care-şi fag faguri în pământ, precum şi gaia
roşie ( Milvus milvus ), un răpitor specific pădurilor de podiş. în poieni se întâlneşte
pupăza ( Epupa epops ), iar în tufişurile pădurilor trăiesc privighetorile (Luscinio luscinio ).
în tufişurile de păducel trăieşte sfinciogul - berbecel ( Lanius collurio) şi pitulicea
(Phylloscopus collibita).

26
 Păsările insectivore sunt reprezentate de : cojoaică ( Certhia familiaris ), ţicleanul (
Sita europaea caesia). Ciocănitorile sunt cel mai bine reprezentate prin mai multe genuri de
specii ca de exemplu : ciocănitoarea de grădină ( Dendrocopus syriacus balcanicus ),
ciocănitoarea mică ( Dendrocopus minor hortorum ), ciocănitoarea mare {Dendrocopus
major ), ciocănitoarea de stejar ( Dendrocopus medius ). în afară de păsările de pădure
amintite mai sus se mai adaugă grangurele (Oriolus oriolus ), bot gros ( Coccothraustes
coccothrautes ), prisura de grădină (mberiza hortulana ) şi inariţa {Carduelis
flammea).

Printre reptile se întâlnesc : şarpele orb ( Anquis fragilis ), şopârla de câmp (Lacerta
agilis agilis ), guşterul (Lacerta viridis viridis).

Fauna vegetaţiei ierboase.

Fauna caracteristică vegetaţiei ierboase de câmp şl culturii cerealiere este reprezentată

de : şoarecele de câmp ( Microtus arvalis ), orbetele ( Spalas microphalmus), hârciogul (
Cricetus cricetus ), popândăul comun ( Citelus citelus ), iepurele de câmp (lepus
europeanus ), iar dintre păsări amintim : graurul ( Sturnus vulgaris), şoimul rândunelelor (
Falco subbuteo ), heretele alb ( Circus macrourus), şorecarul încâlţat (Buteo lagopus ).
Reptilele sunt reprezentate prin şerpi ca : Coluber jagularis capsius, şopârle (Lacerta
taurica, Lacerta agilis ) etc.

Fauna caracteristică vegetaţiei de luncă şi baltă reprezintă o atracţie deosebită, în

special pentru păsări precum : gârliţa ( Ansei albifrons ), lişiţa ( Fulca atra ), găinuşa de
baltă (Gallinula chloropus) si numeroase specii de raţe şi gâşte sălbatice.

Fauna acvatică - reprezintă atracţia cea mai mare, constituind o principală

componentă a factorilor naturali, primul loc ocupându-1 fauna piscicolă. în apa râului Argeş,
cu deosebire în lacurile de acumulare trăiesc peşti ca: mreana ( Barbus fluviatilis), beldiţa (
Alburnus bipunctatus ), grindelul ( Nemachilus barbatulus ), cleanul (Squalius
cephalus) si lipanul ( Thymalus ).

27
 3.7. – SOLURILE

Solurile de pe platourile piemontane sunt relativ uniforme, uniformitate dată de forma

de relief- aceeaşi suprafaţă cu înclinare uşoară spre sud, de materialul parental -aceeaşi argilă
gonflantă, de acelaşi climat şi acelaşi înveliş vegetal. Solurile existente pe platouri fac parte din
clasa argiluvisoluri şi sunt reprezentate prin: soluri brune argiloiluviale, luvisoluri albice,
soluri brune albice. Solurile brune argiloiluviale au o textură fină particulele de argilă
ajungând până la 45 - 60 % din masa solului. Argilozitatea ridicată a favorizat stagnarea la
suprafaţă a apei meteorice, datorită impermeabilităţii stratelor inferioare ale solului. De aici
rezultă pseudogleizarea solului de la slabă la moderată.

în regim forestier excesul de umiditate nu este aşa de evident deoarece copacii preiau o
parte din apă, dar trecerea acestor soluri în regim agricol a dus la intensificarea excesului de apă
pentru că pajiştea sau plantele de cultură anuale nu pot consuma atâta apă cât pădurea, iar
plantaţiile de pomi nu realizează densitatea proprie a pădurii. Pentru refacerea fertilităţii
solului se recomandă amendamentele cu calcar, combaterea excesului de umiditate şi local
prevenirea eroziunii.

Pe pantele cu valori moderate se găsesc soluri brune eumezobazice; acestea sunt

soluri relativ tinere ce pot avea textură mijlocie sau fină, omogenă sau neomogenă după natura
cuverturii de alterare pe care s-au format. Sunt soluri slab - moderat acide, sărace în humus şi
elemente nutritive.

Pe pantele abrupte ( peste 25 % ) se întâlnesc regosoluri, abia formate, care reflectă

existenţa unui echilibru precar între procesele de pedogeneză şi eroziune. Sunt soluri cu textură
diferită, unele grosiere, chiar şi cu schelet, altele cu textură mijlocie sau fină, carbonatice sau
nu. Datorită pantei mari aceste soluri sunt de obicei acoperite cu pădure sau tufărişuri.

Solurile aluviale se găsesc în lunci şi pe terasele de luncă. Sunt slab evoluate, cu textură
variată. Majoritatea au apă freatică la mică adâncime. Necesita fertilizare, măsuri de
protecţie împotriva inundaţiilor şi de prevenire a excesului de umiditate. Solurile aluviale
ocupă o suprafaţă însemnată în lunca Argeşului. Au fost deosebite soluri aluviale slab
evoluate, frecvent gleizate, soluri aluviale moderat evoluate frecvent gleizate, soluri humico -
gleice, soluri gleice şi soluri semigleice aluviale.

28
 3.8. - RESURSELE SOLULUI ŞI SUBSOLULUI

Din caracterizarea condiţiilor stratigrafice şi petrografice din zonă se desprinde

importanţa economică a subsolului acestei regiuni, anume resursele de roci utile, cuprinzând
o gamă variată de roci sedimentare cum sunt: bolovănişuri şi pietrişuri (în depozite
semiconsolidate sau în depozite mobile remaniate, provenite în urma dezagregării primelor
), nisipuri, marne de diferite tipuri ( inclusiv marne calcaroase apte pentru industria
cimentului ), argile şi luturi de terasă ( utilizabile în industria materialelor de construcţii,
ceramice - cărămizi şi ţigle).

Dintre materialele brute ( neprelucrate industrial) de construcţie, o importanţă

deosebită o au gresiile concreţionare, de regulă bine cimentate, care constituie cea mai
caracteristică piatră de construcţie din această arie teritorială, fiind folosite la fundaţii de
clădiri, la pavaje de curţi şi străzi.

Trebuiesc amintite şi resursele de petrol exploatate în imediata apropiere a

municipiului, la Merişani şi Vâlcele şi deasemenea balastierele pentru pietrişuri şi nisipuri
înşirate de-a lungul Argeşului.

Resursele solului sunt reprezentate de : păduri, păşuni şi fâneţe naturale, terenuri

agricole.

29
 CAPITOLUL IV

CONSIDERAŢII DE GEOGRAFIE ISTORICĂ ŞI

TOPONIMIE GEOGRAFICĂ

Aşezat la poalele Munţilor Făgăraş, pe valea Argeşului, într-o zonă de mare frumuseţe
naturală, la răspântia vechilor drumuri comerciale, oraşul Curtea de Argeş, încărcat de istorie şi
legende, împleteşte în mod armonios amintirea trecutului păstrată în valoroasele vestigii ale
artei şi culturii româneşti cu realizările zilelor noastre. Veacurile ce au trecut peste Curtea de
Argeş au lăsat urme de neşters în documentele scrise sau în măreţele zidiri, a căror faimă a
trecut dincolo de hotarele ţării. Istoria începe pe aceste locuri cu mult înainte de a fi
existat oraşul.

Materialele arheologice descoperite la Retevoieşti - fragmente de ceramică, unelte de

piatră şlefuită - atestă faptul că aceste teritorii au fost locuite de purtătorii Coţofeni (mileniul II
î.e.n.). Cercetările efectuate în ultimii ani la Curtea de Argeş şi în împrejurimi - Tigveni, Şuiei,
Cepari, valea Danului, Stăneşti, Corbi - au scos la lumină alte numeroase vestigii arheologice.
Astfel, în necropolele de la Tigveni şi Curtea de Argeş, aparţinând grupului cultural Ferigile, s-
au găsit obiecte de ceramică şi arme de luptă ( cuţite de fie, vârfuri de săgeţi ) datând din
perioada de sfârşit a Hallsttatului. Aceste descoperiri fac dovada locuirii fără întrerupere a
meleagurilor Curţii de Argeş din cele mai vechi timpuri.

Odată cu săvârşirea procesului de formare a poporului român, evoluţia istorică a

înregistrat începerea unui alt proces - constituirea societăţii feudale româneşti, apariţia şi
dezvoltarea primelor formaţiuni politice. Diploma dată cavalerilor ioaniţi la 1247 de regele
Ungariei Bela al IV - lea reflectă un stadiu avansat de organizare a formaţiunilor politice
româneşti. Din diplomă rezultă că în stânga Oltului se găsea voievodatul lui Seneslau, care
cuprindea şi părţile Argeşului şi al cărui centru militar şi administrativ era Curtea de Argeş,
între hotarele voievodatului se aflau, în faza de târguri şi oraşe, câteva aşezări din regiunea
subcarpatică, unde densitatea populaţiei era mai mare. Printre acestea se situau în primul rând
Câmpulung şi Curtea de Argeş.
30
 Cercetările arheologice recente întreprinse sub conducerea lui N.
Constantinescu la Curtea de Argeş au scos în evidenţă fundaţiile Curţii voievodale din secolul
al XIII - lea, precum şi fundaţiile unei biserici din aceeaşi vreme. Autorul cercetărilor a ajuns
la concluzia că mica biserică datează chiar de la începutul veacului XIH (c. 1.200) şi a
reprezentat lăcaşul de închinare al unui mare voievod a cărui curte se afla alături, la circa 100
m spre sud, respectiv la colţul sud - estic, în afara actualelor ruine de la Curtea domnească.
Cât priveşte aşezământul voievodal, arheologia a adus probe materiale indiscutabile :
începutul vechii curţi se situează în veacul XII, probabil puţin după 1150.

Pe măsură ce dominaţia tătară slăbea, creştea tendinţa formaţiunilor politice

româneşti de a se uni într-un stat de sine stătător. Relaţiile economice, înlesnite de
dezvoltarea târgurilor şi apariţia unor oraşe legate prin drumuri comerciale, au dat
consistenţă procesului de unificare a formaţiunilor politice româneşti. Concomitent cu
desfăşurarea procesului s-a căutat desprinderea de sub suveranitatea maghiară şi
crearea unei ierarhii feudale proprii.

în studiile sale, Ştefan Ştefanescu arată că " forţa tradiţiei era atât de
puternică şi conştiinţa originii etnice atât de vie, încât cel dintâi stat care a luat naştere
pe teritoriul României nord - dunărene s-a numit Ţara Românească ". Acest stat s-a
format în părţile Argeşului, fiind condus de Basarab I ( 1310 - 1352 ), cel care avea să joace un
rol în istoria poporului român. Atent la schimbările politice ce surveneau în relaţiile
internaţionale, Basarab I a ştiut să acţioneze în direcţiile care aduceau un plus de putere şi
prestigiu. Ascensiunea noului stat român, luptele lui Basarab contra tătarilor (1324 - 1328 )
şi sârbilor (1330 ), stăpânirea de către acesta a unor posesiuni din Transilvania, râvnite de
dregătorii maghiari, ca şi politica independentă a domnului român, l-au pus în conflict cu
puternicul său veci de la nord -vest.

In toamna anului 1330, oastea maghiară, condusă personal de rege, după ce a atacat
şi cucerit banatul Severinului, refuzând oferta de pace propusă de Basarab I, s-a îndreptat
spre Curtea de Argeş. Victoria obţinută de Basarab a însemnat prima mare biruinţă armată
românească cunoscută în documente, a făcut să crească încrederea locuitorilor în tăria
organizării ţării. După ostilităţile din 1330, capitala a avut de suferit, ea fiind mutată temporar
la Câmpulung. Aici, la 1352, a murit marele Basarab, aşa cum reiese din sgrafitul de pe
peretele nordic al naosului din Biserica domnească.

31
 Fiul şi urmaşul lui Basarab I, Nicolae Alexandru ( 1352 - 1364 ), a continuat
eforturile tatălui său şi a reuşit să consolideze poziţia politică a Ţării româneşti. în 1359,
acesta înfiinţează la Curtea de Argeş prima mitropolie a Ţării Româneşti, care a devenit un
puternic sprijin al domniei în politica internă şi în păstrareea independeţei ţării. El termină
ridicarea Bisericii domneşti de la Curtea de Argeş şi zideşte biserica mănăstirii Negru Vodă de
la Câmpulung, unde este şi înmormântat.

Când pe tronul Ţării Româneşti s-a urcat Vladislav I Vlaicu ( 1364 - 1377 ), fiul lui
Nicolae Alexandru, raporturile cu regatul maghiar erau din nou încordate. Lupta pentru o
politică independetă a Ţării Româneşti, promovată de Vlaicu Vodă, contravenea ambiţiei de
supremaţie a regelui Ungariei. Dar primejdia provocată de înaintarea otomană, precum şi
succesele militare şi politice repurtate de Vladislav I, care au făcut să-i crească prestigiul
internaţional, ca şi coaliţia antiotomană care îşi punea în el mari speranţe, l-au determinat pe
Ludovic de Anjou să cadă la înţelegere cu voievodul român şi să recunoască existenţa de sine
stătătoare a Ţării Româneşti. Vladislav I îşi păstrează astfel pe mai departe stăpânirea asupra
banatului Severinului, Făgăraşului şi Amlaşului. în timpul său capitala revine la Curtea de
Argeş. Din cancelaria de la Argeş s-au emis primele documente scrise, cel mai vechi purtând
data de 25 noiembrie 1369.

Efortul pentru apărarea ţării impunea dezvoltarea unei economii prospere. în acest
scop, Vladislav I a luat măsuri de stimulare a schimburilor comerciale şi a creat înlesniri de
tranzit, care-i aducea venituri însemnate. Pe drumul Loviştei şi al Câmpulungului se făcea
legătura cu Sibiul şi Braşovul. Dovada unor schimburi comerciale reiese şi din privilegiul
din 1368, dat braşovenilor de Vladislav I, în care sunt arătate vămile pe care trebuiau să le
plătească aceştia. Ca să dezvolte comerţul intern şi, totodată, să marcheze poziţia sa de
independenţă, Vladislav I a bătut cea dintâi monedă românească de argint, cu legendă în
limba latină. Cercetările arheologice de la Curtea domnească din Argeş, au scos la lumină
numeroase monede din timpul lui Vlaicu Vodă.

Opera lui Vladislav I a fost continuată cu înţelepciune de urmaşii săi, Radu I (1377 -
1383 ) şi Dan I ( 1383 - 1386 ), care au asigurat o stare prosperă ţării şi o viaţă economică
înfloritoare reşedinţei de la Argeş. Ei au menţinut independenţa Ţării Româneşti, au dezvoltat
organizarea internă şi au emis monede proprii. După o scurtă domnie a lui Dan I, fiul lui
Radu I, odată cu venirea la tronul Ţării Româneşti a

32
"stralucitului barbat, domnul Mircea, Curtea domneasca de la Arges, capata un nou
fast, creste prestigiul domniei, impunandu-se o noua organizare atat cancelariei cat si
Curtii domnesti ".

Mircea eel Batran ( 1368 - 1418 ) a cautat sa-si consolideze domnia si a fost primul
dintre domnii romani care au incercat sa infaptuiasca un puternic front in lupta impotriva
Imperiului otoman. In vremea lui a avut loc prima mare confruntare turco -romana si una
dintre cele mai glorioase lupte purtate de poporul roman pentru apararea independentei sale.
Victoria de la Rovine (10 octombrie 1394) dezvaluia invadatorilor un popor darz, calauzit de
un conducator energic si abil, hotarat sa-si apere cu orice pret integritatea tarii. §Tirile ce au
ajuns pana la noi vorbesc despre intoarcerea lui Mircea eel Batran la Curtea de Arges dupa
stralucita victorie de la Rovine, despre primirea la Arges a solilor straini, despre privilegiul
dat de Mrcea eel Batran negustorilor din Brasov (1413) §i despre alte evenimente* marturii
ale unei vieti efervescente a orasului Curtea de Arges. In urma victoriilor obtinute s-a
consolidat pozijia Jarii Romanesti, a crescut autoritatea lui Mircea in interior si prestigiul
lui afara. Mircea eel Batran a domnit la Arges, pana in anul mortii. Ultimul hrisov care ni s-a
pastrat de la marele domnitor este scris la 10 iunie 1415, cu trei ani inaintea mortii sale.

In secolele XIV - XV, cand Argesul era capitals a Jarii Romanesti, orasenii beneficiau
de privilegiul domnesc care le acorda libertatea de a-si alege dupa voie organele de
conducere, de a se bucura de dreptul de sigiliu si de dreptul de targ. Sterna orasului era
vulturul bicefal, emblema ce i s-a atribuit ca veche capitals a Tarii Romanesti. Orasul era
condus de un judet sau un primar si un consiliu format din 12 pargari care, in afara de pricinile
penale, aveau drept de judecata asupra orasenilor. Argesul avea in jurul sau un ocol sau mosia
orasului in care intrau un teritoriu rural si numeroase sate: Iasi, Pravaleni, Cornetu, Zigoneni,
Flamanzesti. Ca si majoritatea oraselor din Taxa. Romaneasca, in Curtea de Arge§, datoriti
dezvoltarii fortelor de producjie si a rela^iilor comerciale din Transilvania, apare de timpuriu o
orasenime puternica economiceste care isi apara cu darzenie privilegiile cand erau incalcate de
domnitor. Din cele mai vechi timpuri, aici aveau loc mari balciuri care atrageau negustori
de pe toate meleagurile tarii.

Marele numar de monede, in special bizantine, gasite in cursul ultimelor sapaturi

arheologice, atesta prezenta in vechiul targ al Argesului a unor negustori

33
ambulanţi străini care aduceau mărfuri de lux pentru conducătorii feudali şi mai târziu pentru
curtea domnească; acest negoţ sporea veniturile oraşului prin taxele vamale percepute asupra
circulaţiei mărfurilor. Starea sa economică înfloritoare este dovedită şi de documentele
vremii. Astfel, în anul 1500, din 31 de localităţi din Ţara Românească (târguri şi sate )
care făceau comerţ cu Sibiul, Curtea de Argeş ocupă primul loc.

Curtea de Argeş este unul din primele centre ale Ţării Româneşti în care se dezvoltă
de timpuriu cultura orăşenească medievală; la sfârşitul secolului al XIV - lea exista aici o
şcoală orăşenească de grămătici pentru redactarea actelor. Dar aceşti ani strălucitori aveau să
fie şi ultimii ani ai reşedinţei domneşti de la Argeş. Ultimul voievod care îşi are scaunul
domnesc la Curtea de Argeş este Dan al II - lea. Alexandru Aldea (1431 - 1436) mută
reşedinţa la Târgovişte, foarte probabil în urma ascensiunii comerciale a acestui oraş şi pentru
o mai directă legătură cu Transilvania. Dar curtea din Argeş va continua să existe şi după
domnia lui Alexandru Aldea, pana la Neagoe Basarab; această schimbare s-a făcut lent,
domnitorii obişbuind să ţină mai multe curţi. Aşa se explică atribuirea denumirii Curtea de
Argeş capitalei de la Argeş, pentru a o deosebi de cea de la Târgovişte, precum şi existenţa, în
paralel, a documentelor emise la Argeş şi la Târgovişte în timpul domniei lui Vlad Dracul
(1436 - 1442, 1443 - 1447)•

Argeşul mai revine în istorie în timpul lui Vlad Ţepeş ( 1456 - 1462, 1476 ), fiul lui
Vlad Dracul, care s-a preocupat de întărirea cetăţii Poienari aşa cum reiese din letopiseţul
Cantacuzinesc.

Domnia lui Neagoe Basarab ( 1512 - 1521 ) a readus în parte strălucirea de odinioară
oraşului Curtea de Argeş. Om de mare erudiţie, filozof şi scriitor, Neagoe Basarab s-a dovedit
un mare protector al artei şi culturii romaneşti. Ctitor al mănăstirii Curtea de Argeş -
cunoscută din 1793, cănd s-a întemeiat episcopia de Argeş, sub numele de Biserica
episcopală - şi autor al " învăţăturilor către Jiul său Teodosie ", operă ce reflectă o mare
profunzime în gândire şi un strălucit talent literar, Neagoe Basarab este considerat un Marc
Aureliu al Ţării Româneşti. El este înmormântat în ctitoria sa în anul 1521. Dar flacăra vie
care s-a aprins prin faima noii biserici a Argeşului avea să mistuie de fapt autoritatea oraşului
care fusese cândva capitală. Dacă înainte de Neagoe Basarab oraşul se cârmuia şi îşi
administra singur moşia, judeca pricinile dintre cetăţeni, ţinea pază şi lua dijmă pentru
folosirea locurilor de cultură şi a
34
pădurilor, aceste drepturi trec în folosul mănăstirii. Consiliul celor 12 pârgari, ce se îngrijea
cu treburile orăşenilor îşi pierde autoritatea, iar judele devine un executant al ordinelor
mănăstirii. Stăpânirea mănăstirii se întindea şi asupra satelor vecine; numeroase acte
rămase vorbesc despre plângerile celor robiţi, despre fuga ţăranilor de pe moşiile bisericii,
despre " spargerea satelor " sau despre pricinile de judecată dintre orăşeni şi mănăstire.

Un moment important în istoria oraşului îl constituie prezenţa lui Mihai Viteazul

aici (la 14 aprilie 1597 ) şi lupta de la 25 martie 1600, când viteazul domn a făcut ultima
încercare de a rezista trupelor polone şi partizanilor lui Simion Movilă. Mihai Viteazul a întărit
mănăstirii privilegiul mai vechi de-a ţine judecăţile şi de-a lua vamă.

Căutând să-şi mărească autoritatea, Gabriel Bathory atacă prin surprindere Ţara
Românească în iarna anului 1611. în luptele care au avut loc înainte de victoria deplină
obţinută de Radu Şerban, oastea invadatoare a lui Bathory pradă Târgoviştea, Curtea de
Argeş şi împrejurimile. Oraşul se reface greu, fiind îndatorat prin lege mănăstirii Argeşului.
Oamenii erau obligaţi să-şi vândă produsele la târg numai cu ştirea egumenului.

Documentele de epocă arată că argeşenii se alătură în 1821 revoluţiei lui Tudor

Vladimirescu, iar mai târziu, în 1859, populaţia s-a opus încercării forţelor reacţionare de a
şterge de pe listele electorale pe reprezentanţii săi. în timpul războiului de independenţă
din 1877 - 1878, locuitorii oraşului, pe lângă faptul că au luptat ca soldaţi, au contribuit şi
cu sume de bani pentru achiziţionarea de muniţii, îmbrăcăminte şi hrană pentru armată. La
sfârşitul secolului al XIX - lea, oraşul, care nu mai păstra decât faima avută cu aproape 500
de ani în urmă, decăzuse din punct de vedere economic. El avea circa 4.000 de locuitori, în
majoritate agricultori şi meseriaşi, şi circa 700 de case construite din lemn, care dădeau
imaginea unei aşezări rurale, imagine ce se păstrează şi în deceniile următoare. " Târgul
Curtea de Argeş - scria Nicolae Iorga -eo adunătură sărăcăcioasă de case cu câte unul sau
două rânduri, altfel destul de curate, şi de livezi, pe care o străbat astăzi străzi cu pietre
ieşind pretutindeni la iveală răzvrătite ".

Către începutul secolului al XX - lea, economia oraşului se înviorează. In anul 1898

intră în funcţiune linia ferată Piteşti - Curtea de Argeş; în 1903 ia fiinţă fabrica de prelucrare a
lemnului, cu un număr redus de muncitori.

35
 Curtea de Argeş, leagăn de baladă şi doină, de legendă şi istorie care secole de-a
rândul a fost dat uitării, trăind mai ales prin comorile sale de artă, a renăscut în ultimile
decenii, cunoscând cea mai dinamică etapă din îndelungata sa viaţă. Dezvoltarea
economico - socială şi-a pus tot mai mult amprenta şi în schimbările înnoitoare ce au
survenit în viaţa spirituală a locuitorilor. In locul unei industrii tradiţionale, în ultimile
decenii au apărut pe harta oraşului Curtea de Argeş noi obiective industriale, s-au extins
şi modernizat cele existente, s-au creat ramuri şi profesii purtătoare ale progresului
tehnic.

Această metamorfoză prin care a trecut oraşul Curtea de Argeş a contribuit la

creşterea numărului populaţiei de la circa 11.000 locuitori în 1968 la aproape 40.000 în
prezent.

Deşi puţin studiată, toponimia regiunii este destul de interesantă. Multe apelative
sunt de construcţie specific românească : Câmpul Lung, Râul Doamnei (Domneşti), Cetăţeni,
Piscul Lung, (Piscul Moşului, chiar tautologic : Capul Piscului ), Corbi (Corbeni, Corbii de
Piatră), precum şi apelativele Câineni, Boişoara, Gruiul Lupului, Titeşti, inclusiv un arhaic
Trărure ( " între râuri " ). De asemenea, se înregistrează şi apelative de origine slavo -
română: Bratia, Râul Târgului (ambele şi cu semnificaţii socio - economică ), Topolog (
Topoloveni ), Cotmeana, Bascov (în documente Baţcov) etc., la care se adaugă numeroase
antroponime originare, folosite apoi ca apelative geografice ( Stroieşti, Bădeşti, Albota,
Muşăteşti şa. ). Cu alte cuvinte, toponimia majoră este proprie regiunii. Mai amintim, spre
exemplificare, de Nămăleşti (nămaie = vită, în general, latinescu animaţia ). Dealtfel sunt
foarte rare numele geografice cu originea în rândul populaţiei alogene, de tipul : Valea
laşului, Valea Sasului, Berindei, Turceşti, atestându-se aşadar un vechi nucleu de vieţuire
românească pe aceste meleaguri; documentaţia istorică vine să confirme acest fapt.

36
 CAPITOLUL V

FENOMENE GEODEMOGRAFICE

5.1. - PROCESUL DE URBANIZARE ŞI ROLUL SĂU

Modificările produse în existenţa socială se oglindesc în modul cel mai pregnant în viaţa
comunităţii umane care formează principalul factor transformator a oricărei localităţi urbane.
Populaţia formează elementul esenţial al oraşului. Ea se constituie sub forma unui ansamblu
uman, care se distinge tocmai prin particlarităţile şi prin trăsăturile pe care le exprimă
spaţiul social pe care-1 compune.
Urbanizarea, ca proces complex, fie el spontan sau organizat, este reflectată îndeosebi
de diversitatea raporturilor dintre schimburile ce au loc în structurile economice şi cele
sociale ale societăţii. Oraşul însă, nu poate fi considerat ca un simplu aglomerat de indivizi, ci
ca o colectivitate, ai cărui membrii se află legaţi printr-un sistem complex de relaţii.
Perfecţionarea vieţii urbane, a relaţiilor care o caracterizează înseamnă o continuă ajustare
reciprocă a oamenilor şi a activităţilor lor la cerinţele procesului tendential de realizare a
nevoilor colective ce constituie obiectivul funcţiilor urbane.

Se pot deosebi două moduri de abordare a procesului de urbanizare, unul sub aspect
geodemografic, adică teritoriual şi al populaţiei, care redă creşterea greutăţii specifice a
populaţiei orăşeneşti în totalul populaţiei şi altul sociologic, adică al modului de viaţă,
generat de acest proces şi care exprima în esenţă un transfer de caracteristici urbane asupra
localităţilor rurale. Evident, nici unul dintre aceste moduri de abordare nu-1 ascunde pe
celălalt, dar numai abordarea globală, sub ambele aspecte ale urbanizării, se impune ca
modalitatea cea mai solicitată de situaţiile noi ale dezvoltării sociale actuale.

De urbanizare începe să se vorbească îndeosebi din momentul în care

industrializarea transformă oraşele în poli de atracţie şi de concentrare a oamenilor şi a
activităţilor dintr-un teritoriu şi de atunci când creşterea oraşelor nu se mai face în limitele
anterioare acestora, când oraşele " explodează " în teritoriu. Urbanizarea, referindu-se la o
reţea constituită se raportează deci, la un ansamblu de localităţi, privite ca sistem. Adică ea
exprimă într-un fel gradul de complexitate a interrelaţiilor existente la un moment dat, între
diverse categorii de localităţi ale sistemului urban, cât şi dintre acest sistem ( privit ca
subsistem ) şi celelalte componente geodemograflce şi naturale ale sistemului spaţial
social.

37
 În prezent, pentru procesul de urbanizare se pot stabili următoarele trăsături :

1. - Caracterul istoric al procesului de urbanizare;

2. - Raportul dinamic complex dintre urbanizare şi industrializare;
3. - Existenţa unui şir de forme urbane şi aspecte ale procesului de
urbanizare conform etapei social - istorice şi specificului regional;
4. - Interferenţa la un moment dat, îmbinarea pe un anumit teritoriu a unor forme şi
aspecte urbane diferite ale procesului de urbanizare;
5. - Urbanizarea ca instrument de intervenţie activă asupra spaţiului geografic
şi posibilităţile de remodelare a teritoriului prin procesul de urbanizare.
Aceste trăsături, variabile importante ale urbanizării, se află într-o strănsâ
legătură, fiecare interferându-se şi decurgând din celelalte.

În sensul în care o înţelegem în etapa actuală, urbanizarea este un proces ce se leagă

profund de epoca dezvoltării accelerate a oraşelor, ca urmare a unei puternice industrializări
a acestora. Industrializarea dă naştere la o formă de societate, societatea urbană care este
rezultatul predominării oraşului asupra satului. De aceea, caracterul şi formele pe care le
îmbracă urbanizarea în ultimul secol şi jumătate depind de raportul dintre acesta şi procesul de
industrializare al oricărui teritoriu la un moment dat.

Industrializarea şi urbanizarea sunt două procese care nu se suprapun. De asemenea,

raportul dinamic dintre ele a evoluat de la forma în care industrializarea, în faza sa expansivă,
de generare a procesului industrial în toate domeniile productive, a determinat un anumit tip
de urbanizare (explozivă), la forma actuală în care exigenţele moderne ale urbanizării solicită
un alt fel de industrializare, cu mare accent pe caracteristicile calitative, care să elimine
supraconcentrarea şi poluarea urbană şi să asigure o dezvoltare organică, echilibrată a
centrelor urbane actuale.

Prima formă a raportului, adică industrializarea, generează urbanizarea sau cu alte

cuvinte, urbanizarea conţine finalitatea industralizării, este proprie perioadei de după marile
revoluţii tehnico - industriale din secolul trecut şi încă pentru unele ţări, primei jumătăţi a
secolului nostru.

Astfel, la sfârşitul secolului al XVIII -lea şi începutul secolului al XIX - lea industria
înlocuieşte agricultura şi manufacturile ca sectoare ale producţiei esenţiale generatoare de
oraşe. în ultimul secol mai ales, concentrarea urbană este rezultatul direct şi proporţional
38
al concentrării industriale a mijloacelor de transport, de schimb, de forţă de munca, etc. Ca
o consecinţă a creşterii demografice, determinată de revoluţia industrială şi care s-a
manifestat printr-un adevărat drenaj sau transfer al populaţiei rurale spre oraşe, fenomen
nemaiântâlnit în istorie, oraşele se revarsă în afara limitelor tradiţionale, explodează în
periferia lor. Apar ca urmare, noi cartiere periferice cu aceleaşi caracteristici şi densităţi ca şi
cele centrale. Dezvoltarea reţelei de transporturi a stimulat şi mai mult expansiunea
oraşelor, a dus la supradimensionarea lor demografică, teritorială şi ca funcţiuni social -
economice. Totodată se manifestă fenomene noi în ceea ce priveşte raportul sat - oraş şi
influenţa oraşului asupra teritoriului.

începând cu a doua jumătate a secolului al XX - lea se manifestă cu pregnanţă o

inversare a raporturilor anterioare dintre industrializare şl urbanizare. Fenomenul urban
încetează să se mai dezvolte doar ca o consecinţă a dezvoltării industriei. In acelaşi timp,
urbanizarea este de data aceasta, factorul care impune dezvoltarea industriei, chiar mai
mult, structura acestuia într-un anumit loc.

Un alt factor important, responsabil de anumite răsturnări de situaţii din prezent şi de

însumarea unor caracteristici drept trăsături ale contemporaneităţii, este procesul
A

de conştientizare a maselor. In consecinţă, aceştia nu mai acceptă să li se impună modele

din afară, străine de concepţia lor şi de felul lor de a fi. Este o trezire şi o luare de atitudine
fermă împotriva oraşului industrial, sub forma acestuia supradimensionată, în primul rănd.

în ţara noastră, ca şi în majoritatea ţărilor europene, evoluţia fenomenului urban

şi a procesului de urbanizare a urmat aceleaşi legi generale pe care le-a urmat fenomenul
respectiv pe plan mondial, dar evident, s-a manifestat în forme specifice conform unor
particularităţi ale condiţiilor social - istorice din diverse etape de dezvoltare. Ca o
consecinţă a modului specific de evoluţie a procesului s-a constituit o reţea urbană naţională,
mai bine zis un sistem urban în care se disting :

- o armătură urbană clasică, în care coexistă oraşe de mărime şi importanţă diferită

(oraşe mici, mijlocii, mari ) cu o structură a funcţiilor social - economice adecvată rolului lor
de centru de convergenţă regională de diferite ranguri;
- o zonă urbană în continuu proces de dezvoltare intensă caracterizată prin
elemente noi în formă şi în desfăşurarea procesului de urbanizare.

39
 În ceea ce priveşte ponderea populaţiei urbane în ţara noastră, la începutul anului
1970, în cele 236 de oraşe ale României locuiau 7 milioane de locuitori, adică peste 36 % din
populaţia ţării. în anul 1993 populaţia urbană era de 54,5 % din totalul populaţiei.

5.2. - EVOLUŢIA NUMERICĂ A POPULAŢIEI

MUNICIPIULUI CURTEA DE ARGEŞ

Municipiul Curtea de Argeş face parte din categoria oraşelor mijlocii ale ţării,
înregistrând la 1 ianuarie 1996 o populaţie de 35.718 locuitori, fiind singurul centru urban din
depresiunea Curtea de Argeş şi al treilea ca mărime demografică în cadrul judeţului Argeş, din
care face parte, după Piteşti, reşedinţa judeţului, ce înregistrează o populaţie de peste 250.000
locuitori şi după municipiul Câmpulung ce are o populaţie de peste 44.000 locuitori.

Creşterea demografică este înainte de toate fenomenul care a atras atenţia sociologilor,
fiind un efect al dezvoltării economice a oraşului. Creşterea demografică a municipiului a
cunoscut tendinţe ascendente, determinând o serie de transformări cu caracter structural -
funcţional care au căpătat o intensitate deosebită mai ales în ultimile decenii ale secolului
nostru.

După primele evaluări mai importante ale populaţiei stabile din Curtea de Argeş, la
recensământul din 1930, oraşul înregistra un număr de 6.809 locuitori. Această etapă ne dă
imaginea aproximativă despre începuturile formării nucleului urban al Curţii de Argeş mai
întâi ca sat, apoi târg şi centru administrativ apoi ca oraş. Dezvoltarea meşteşugurilor şi apoi a
funcţiilor sale administrative şi economice, constituia la începutul secolului al XX - lea,
factorii stimulatori ai creşterii demografice, în componenţa populaţiei târgului predominau cei
ocupaţi cu agricultura.

în intervalul 1930 - 1992 populaţia municipiului cunoaşte o creştere continuă,

dependentă de factorii economico - sociali care au acţionat, de la 6.809 locuitori în 1930 la
35.823 locuitori în 1992. Municipiul Curtea de Argeş înregistrează deci, după numai 6
decenii o populaţie de cinci ori mai numeroasă. Această creştere s-a efectuat într-un ritm de
aproximativ 470 persoane anual ceea ce indică comparativ cu celelalte oraşe ale ţării o

40
intensitate medie a fenomenului. în diferite etape se înregistrează variaţii mari ale ritmului
respectiv, indicând o evoluţie sinuoasă. Astfel, cea mai intensă creştere are loc în a doua
jumătate a secolului nostru. Această creştere se datoreşte în mare parte includerii în limitele
municipiului a unor sate învecinate, care astăzi sunt asimilate definitiv, dar şi expansiunii lui
economice şi sociale ca centru relativ prosper, comercial şi agricol al judeţului Argeş.

DINAMICA POPULAŢIEI ORAŞULUI CURTEA DE ARGEŞ

( 1930 - 1992 )

Nr. Cit. ANUL TOTAL LOCUITORI

1. 1930 6.809

2. 1948 9.180
3. 1956 10.764
4. 1966 16.424
5. 1977 24.645
6. 1992 35.823

După anul 1950 se trece la aplicarea politicii de industrializare pe baza pianului de

stat ce dese/ude treptat noi perspective pentru dezvo/tarea municipiu/ui Curtea de
Argeş. Se declanşează o puternică afluenţă de forţă de muncă spre noile locuri de
muncă create. Concentrarea de populaţie în municipiul Curtea de Argeş - ca fenomen
obiectiv generat de implantarea industriei moderne în acest centru s-a realizat în special
datorită afluenţei apreciabile a unor noi contingente de persoane provenite din alte
localităţi, îndeosebi rurale. Aceasta a constituit nu numai principala cale de sporire a
numărului de locuitori, ci şi de schimbare a vechii structuri a populaţiei oraşului Curtea de
Argeş.

Este uşor de observat că populaţia oraşului a crescut în intervalul 1977 - 1992

cu peste 10.000 de persoane, datorită dezvoltării continue a economiei, dar
începând cu anul 1993 acesta scade uşor ( 35.718 locuitori în 1995 faţă de 36.162
locuitori în 1993 ), ca urmare a înrăutăţirii situaţiei economice, a emancipării femeii şi
a scăderii nivelului de trai.

41
 5.3. - MIŞCAREA NATURALĂ A POPULAŢIEI
Mişcarea naturală reprezintă transformările ce au loc în cadrul populaţiei, ca
urmare a evoluţiei fenomenenlor demografice: natalitate, mortalitate şi spor natural.

Nr. ANUL PROPORŢII LA 1000 LOCUITORI

Crt.
NĂSCUŢI DECEDAŢI SPOR
NATURAL
1. 1966 18,0 4,7 13,3
2. 1967 37,5 6,8 30,7
3. 1968 32,5 * 5,9 26,6
4. 1969 29,2 6,8 22,4
5. 1970 22,5 5,9 16,6
6. 1971 22,6 6,6 16,0
7. 1972 22,2 8,3 13,9
8. 1973 18,2 6,5 11,7
9. 1974 20,2 5,7 14,5
10. 1975 23,2 5,6 17,6
11. 1976 23,6 5,4 18,2
12. 1977 28,2 6,4 21,8
13. 1978 27,5 6,5 21,0
14. 1979 29,3 6,4 22,8
15. 1980 25,9 6,0 19,9
16. 1981 24,3 5,9 18,4
17. 1982 19,9 6,3 13,6
18. 1983 18,7 6,6 12,1
19. 1984 19,5 7,2 12,3
20. 1985 21,4 6,8 14,6
21. 1986 19,9 6,3 13,6
22. 1987 18,2 6,8 11,4

42
23. 1988 19,2 7,0 12,2

24. 1989 18,7 7,1 11,6

25. 1990 17,5 6,2 11,3

26. 1991 16,0 5,4 10,6

27. 1992 12,0 5,5 6,5

28. 1993 11,7 5,4 6,3
29. 1994 9,6 5,7 3,9
30. 1995 9,8 5,5 4,3
31. 1996 8,6 6,5 2,1
D.J.S. ARGEŞ

NATALITATEA - reprezintă numărul născuţilor vii la 1.000 de locuitori şi

*■

constituie unul din factorii de bază ai creşterii populaţiei.

Din analiza datelor de mai sus, rezultă următoarele: în perioada 1966 - 1996
natalitatea a înregistrat valori care au oscilat între 37,5 %o (1967 ) şi 8,6 %o ( 1996 ),
dar frecvent valoriloe acesteia sunt cuprinse între 20-30 %o.

După anul 1989, ca urmare a revoluţiei din decembrie şi abolirii regimului totalitar,
s-au liberalizat avorturile şi s-a acordat familiei decizia de a-şi planifica numărul copiilor;
s-a constatat o scădere a natalităţii şi o diminuare a sporului natural, începând cu anul 1994
natalitatea atinge valori din ce în ce mai mici ( sub 10 %o, chiar 8,6 %o în anul 1996).

MORTALITATEA - reprezintă numărul de decedaţi, din toate categoriile de

vârstă, la 1.000 locuitori.

În ultimii 30 de ani mortalitatea a înregistrat valori ce au oscilat între 4,7 %o (1967 )

şi 8,3 %o ( 1972 ), valori care se situează sub media pe ţară. Schimbările survenite în
condiţiile social economice, industrializarea, urbanizarea, un grad înalt de înzestrare tehnică,
au modificat structura mortalităţii faţă de trecut. Numărul mare al deceselor s-a datorat
diverselor boli, îndeosebi cardiovasculare şi cancerului, stress-ului şi asistenţei sociale
precare, lipsei de medicamente şi a posibilităţilor materiale de cumpărare.

SPORUL NATURAL - se constituie ca diferenţă între natalitate şi mortalitate. El a

cunoscut perioade de scădere şi de creştere a valorii lui, în funcţie de o serie de factori, în

43
 special social - economici. Astfel, de la un spor natural foarte ridicat (30,7 %o în anul
1967) acesta ajunge în prezent la valori foarte reduse (2,1 %o în 1996 ). Nivelul lui este
direct influenţat de valoarea indicilor natalităţii şi mortalităţii.

După anul 1989, odată cu creşterea ratei natalităţii şi mortalităţii, ca urmare, pe de o

parte, a liberalizării avorturilor şi pe de altă parte a îmbunătăţirii asistenţei sociale, sporul
natural înregistrează valori ce se situează sub 10 %o. In ultimii trei ani valoarea acestuia
coboară chiar sub 5 %• ( 3,9 % în 1994, 4,3 % în 1995, 2,1 % în 1996).
5.4. - MIŞCAREA MIGRATORIE

Evoluţia speciei umane îi este caracteristică, în anumite limite mobilitatea, expansiunea şi

retracţiunea teritorială. Această particularitate este cunoscută sub denumirea de migraţie şi
ea poate fi definită drept mişcarea teritorială a oamenilor care are diferite aspecte în
funcţie de scop, ritmicitate, periodicitate, durată, etc.

MIŞCAREA MIGRATORIE A POPULAŢIEI MUNICIPIULUI

CURTEA DE ARGEŞ ÎN PERIOADA 1966 - 1996

Nr. ANUL PROPORŢII LA 1.000 LOCUITORI

Crt.
SOSIŢI PLECAŢI SPOR
MIGRATORIU
1. 1966 45,7 25,2 20,5
2. 1967 43,9 26,3 17,6
3. 1968 22,1 28,1 -6,0
4. 1969 28,3 28,6 -0,3
5. 1970 32,0 27,9 4,1
6. 1971 35,0 29,1 5,9

44
7. 1972 24,8 28,3 -3.5

8. 1973 36,1 25,0 11,1

9. 1974 34,1 23,3 10,8

10. 1975 32,6 19,2 13,4

11. 1976 44,0 19,0 25,0

12. 1977 33,6 15,9 17,7

13. 1978 40,3 19,7 20,6

14. 1979 26,5 15,2 13,2

15. 1980 15,9 15,2 0,7

16. 1981 26,5 13,3 13,2

17. 1982 28,8 10,5 18,3

18. 1983 20,8 9,1 11,7

19. 1984 16,1 8,2 7,9

20. 1985 13,5 7,4 6,1
21. 1986 17,3 7,9 9,4
22. 1987 12,1 6,5 5,6
23. 1988 17,8 5,9 11,9

24. 1989 16,8 8,1 8,7

25. 1990 19,0 10,0 9,0
26. 1991 14,5 10,7 3,8
27. 1992 15,8 11,3 4,5
28. 1993 16,1 6,9 9,2
29. 1994 10,6 7,2 3,4
30. 1995 7,4 10,3 -2,9

31. 1996 8,3 11,1 -2,8

45
 Cei doi curenţi ai migraţiei, deşi opuşi în ceea ce priveşte efectul lor asupra creşterii
demografice sunt determinaţi în mod direct sau indirect de aceeaşi factori social -
economici. Intensitatea procesului de urbanizare şi forţa de atracţie a oraşului au influenţat
în mod hotărâtor ritmul mişcării migratorii.

Migraţia spre oraş a devenit una din căile utilizării superioare a forţei de muncă
existente în această parte a ţării. Deşi concomitent a avut loc şi emigrarea unor

persoane din Curtea de Argeş, acest fenomen nu poate fi considerat negativ în raport cu
transformările care au avut loc pe ansamblul economiei naţionale.

Din analiza datelor asupra valorii sporului migratoriu, reiese, că acesta a înregistrat
valori diferite de la un an la altul. în perioada 1966 - 1996, sporul migratoriu a fost pozitiv, cu
excepţia anilor 1968, 1969 şi 1972 când s-au înregistrat valori negative. Cele mai mari valori
s-au înregistrat în următorii ani : 1976 ( 25,0 %o ), 1978 ( 20,6 %o ), 1966 ( 20,5 %o ), 1977

46
( 17,7 %o ), 1967 ( 17,6 %o ). Cele mai mici valori pozitive ale sporului migratoriu s-au
înregistrat astfel : ( 1980 ) 0,7 %o, ( 1994 ) 3,4 %o, ( 1992 ) 3,8 %o, ( 1970 ) 4,1 %o. Valori
negative se înregistrează şi în : 1995 (-2,9%o), 1996 (-2,8 %o).

Sporurile migratorii au scăzut destul dee mult după 1990, ca urmare a mutaţiilor
profunde ce au avut loc în întreaga viaţă economico - socială, nu numai a municipiului Curtea
de Argeş, ci şi a întregii ţări. La recensămintele din ultimii ani a rezultat că majoritatea
populaţiei era născută în judeţul Argeş.

5.5. - STRUCTURA POPULAŢIEI

5

Structura populaţiei prezintă importanţă pentru dezvoltarea municipiului Curtea de

Argeş, atăt din punct de vedere economic cât şi social.

5.5.1. - STRUCTURA POPULAŢIEI PE GRUPE DE VÂRSTĂ

ŞI SEXE

Sporul natural pe de o parte şi sporul migratoriu pe de altă parte, ultimul fiind

determinant pentru evoluţia demografică a municipiului Curtea de Argeş, au generat
schimbări atât în structura pe sexe şi grupe de vârstă a populaţiei, cât şi în raportul dintre
populaţia activă şi cea întreţinută.

STRUCTURA POPULAŢIEI PE SEXE IN ANII 1930,1977 ŞI 1992

Nr. Crt. ANUL Total Populaţie Masculin Feminin

1. 1930 6.809 3.571 3.238

2. 1977 24.645 12.061 12.584

3. 1992 35.823 17.361 18.462

47
 Structura pe grupe de sexe are o importanţă deosebită, cu consecinţe demografice şi
economice remarcabile. O predominare netă a bărbaţilor sau femeilor într-o populaţie poate
avea consecinţe considerabile în dezvoltarea economică a unei regiuni. Datele demografice de
la recensămintele din 1930, 1977 şi 1992 arată că numărul persoanelor de sex feminin este cu
puţin mai mare decât al celor de sex masculin, dar acest fapt nu se resfrânge în dezvoltarea
economică a oraşului, deci raportul între grupa masculină şi cea feminină este relativ uniform.

Structura populaţiei pe grupe de vârstă are de asemenea o mare semnificaţie

demografică şi economică . Raporturile dintre vârste definesc în ultimă instanţă
greutatea specifică a populaţiei active din mediul urban şi potenţialul resurselor de
muncă. Structura pe grupe de vârstă dă indicaţii precise asupra dinamicii populaţiei; de
nivelul grupei feminine între 1 6 - 5 0 ani depind multe aspecte ale perspectivei
demografice.

Cunoaşterea structurii populaţiei după vârstă are un rol deosebit de important în

planificarea economică şi socială. Indicatorii acestei structuri trebuie să stea la baza
construcţiilor şi organizării preşcolare şi şcolare, la baza planificării producţiei bunurilor
de larg consum, în organizarea reţelei comerciale şi bineînţeles în planificarea resurselor
de muncă.

Structura pe grupe de vârstă este determinată în mare măsură de natalitate şi

mortalitate şi de fenomenele migraţiei populaţiei. Urmărind piramida vârstelor la nivelul
anului 1992 putem spune că grupa tinerilor ( 0 - 18 ani ) deţine o pondere de 34 % din
totalul populaţiei, grupa adulţilor ( 18 - 60 ani) deţine o pondere de 59 %, iar grupa
vârstnicilor ( peste 60 ani ) deţine 7 % din totalul populaţiei. Putem spune deci că
municipiul Curtea de Argeş are o populaţie tânără; evident că ponderea din ce în ce mai
mare a populaţiei grupei de 60 şi peste 60 ani duce în mod direct spre creşterea
numerică a părţii populaţiei neproductive, ceea ce ridică o serie de probleme
economice şi sociale.

5.5.2. - STRUCTURA SOCIAL - ECONOMICĂ

48
 Structura social - economică a populaţiei ne relevă o serie de indicatori în aprecierea
gradului de participare a populaţiei sau a diferitelor ei grupe, în activitatea productivă sau
neproductiva. Studii de detaliu ne oferă indicatori privind răspândirea forţei de muncă în
diferite ramuri ale economiei. Gradul ocupării populaţiei în sfera producţiei materiale este
determinată de o serie de factori social - economici şi îndeosebi de caracterul relaţiilor de
producţie şi de nivelul forţelor de producţie.

In cadrul structurii social - economice distingem, după criteriile folosite, următoarele

categorii:

A. - după crtiteriul activităţilor aconomice - se disting 3 grupe de populaţie şi anume

1 - populaţia activă de bază - populaţia utilizată în întreprinderi şi instituţii

care depăşesc limitele importanţei locale. Această grupă cuprinde :

- activii - ocupaţi în întreprinderi industriale de importanţă republicană, întreprinderi de

construcţii de locuinţe, de obiective industriale şi social - culturale, întreprinderi de
transport, forestiere agricole;

- parţial activii - din sectorul agricol şi din unităţile cu caracter de deservire.

2 - populaţia activă de deservire cuprinde :

- activii - ocupaţi exclusiv în activităţi de deservire ale oraşului şi teritoriului sau

administrativ, unităţi industriale de importanţă locală, cooperativele meşteşugăreşti, unităţi
comerciale cu amănuntul, şcoli medii şi elementare, şcoli tehnice, unităţi sanitare de interes
local, prestări de servicii, transport în comun.
- potenţiali activi - din sectorul agricol.
3 - populaţia neproductivă - cuprinde persoanele necuprinse în procesul

muncii sociale - copii sub 15 ani şi persoane ce nu au ocupaţii aducătoare de venituri (

pensionari - întreţinuţi de stat sau persoane particulare ) persoane cu venituri ce nu provin
din muncă ( chirii, economii ).

B. - după criteriul sferei de activitate -, populaţia se împarte în două mari grupe:

49
 1 - populaţia activă în sfera producţiei materiale - cuprinde populaţia

ocupată în industrie, agricultură, silvicultură, transporturi de mărfuri, telecomunicaţii, care

deserveşte producţia circulaţiei mărfurilor, edituri, studiori cinematografice, institutele de
proiectări, industria casnică etc.

2 - populaţia activă în sfera neproductivă - cuprinde populaţia ocupată în

transporturile de călători, telecomunicaţiile ce deosebesc ramurile neproductive şi

populaţia, gospodărie comunală şi de locuinţe, în deservirea socială, învăţământ, cultură şi
artă, ştiinţă şi deservire ştiinţifică, ocrotirea sănătăţii, asistenţă socială şi cultură fizică,
administraţie şi alte ramuri.

5.5.2.1. - POPULAŢIA ACTIVĂ

Modificările în componenţa colectivităţii umane aflate în spaţiul urban sunt direct

legate de schimburile ce se produc în viaţa socială a populaţiei rezidente. Aceştia au un sens
nou, determinând mutaţii morfologice de ordin social în concordanţă cu particularităţile
dezvoltării economice a municipiului .

O primă caracteristică acestui proces este " construirea " aşa - numitei populaţii
industriale ocupate în principalele ramuri de activitate dezvoltate aici, mai cu seamă după
1966. Creşterea populaţiei ocupată în industrie reflectă nu numai o orientare spre industrie,
ci reflectă în acelaşi timp o tendinţă de îmbunătăţire a utilizării forţei de muncă, un înalt nivel
profesional, obligatoriu pentru acest sector şi creşterea rolului muncii industriale în veniturile
populaţiei. Această ultimă remarcă este în

concordanţă cu faptul că în familiile unde există salariaţi industriali întâlnim şi un număr

mare de întreţinuţi.

Formarea unei structuri industrial - urbane a populaţiei a fost determinată de

asemenea, de dezvoltarea celorlalte ramuri care fie că corespund unor cerinţe directe ale
dezvoltării industriei, sau celor ale dezvoltării urbane şi-au sporit importanţa angrenând un
50
mare număr de locuitori ai municipiului. Una dintre acestea este ramura construcţiilor.
Numărul populaţiei ocupate în acest domeniu a crescut continuu.

Profesiunile specifice muncii în ramura construcţiilor încep să deţină, alături de cele

industriale o funcţie importantă pe planul integrării urbane, în primul rând pentru că aceasta
asigură o permanentizare a populaţiei în sectoarele respective, iar în al doilea rând pentru că
exercită o atracţie directă asupra forţei de muncă din zona periurbană care nu se poate
îndrepta în mod facil spre industrie.

Luând în considerare şi sectorul terţiar ( sfera neproductivă ) care include

transporturile, telecomunicaţiile, gospodăria comunală şi serviciile, cultura, sănătatea -rezultă
că dezvoltarea municipiului a generat schimbări în structura populaţiei în sensul urbanizării
profesionale a acesteia.

La nivelul anului 1995, populaţia activă a municipiului Curtea de Argeş deţinea o

pondere de 47,1 % din totalul populaţiei. Distribuţia pe grupe de ocupaţie a salariaţilor era
următoarea:

- industrie 78 %
- agricultură 1 %
- construcţii 1 %
- transporturi şi telecomunicaţii 3 %
- învăţământ şi cultură 3 %
- alte activităţi 14 %.

5.5.2.2. - POPULAŢIA INACTIVĂ

Populaţia inactivă - cuprinde persoanele care nu intră în procesul muncii sociale -

copii sub 15 ani şi persoane ce nu au o ocupaţie aducătoare de venituri ( pensionari, bursieri
- întreţinuţi de stat sau persoane particulare ) persoane cu venituri ce nu provin din muncă (

51
chirii, economii ). La nivelul anului 1995 populaţia inactivă a municipiului Curtea de Argeş
deţinea o pondere de 52,9 % din totalul populaţiei.

5.5.3. - STRUCTURA NAŢIONALĂ 5.5.3.1. -

STRUCTURA PE NAŢIONALITĂŢI

La recensământul din anul 1992, din totalul de 35.823 locuitori, 35.757 locuitori erau
români, iar restul erau maghiari ( 27 ), romi (16), germani ( 6 ), ruşi -lipoveni ( 1 ), sârbi ( 6 ),
slovaci ( 1 ), polonezi ( 1 ), greci ( 2 ). armeni ( 2 ) şi alte naţionalităţi ( 4 ). Se constată că
românii sunt în majoritate absolută, respectiv 99,8%, celelalte naţionalităţi reprezentând doar
0,2 % din populaţie.

5.5.3.2. - STRUCTURA PE CONFESIUNI RELIGIOASE

Cultul predominant rămâne cel ortodox ( atestat în anul 1992 ca 99,8 % din populaţie
) însumând următoarele locuri de cult : biserica Brad din Botuşari, biserica Sfinţii îngeri,
Biserica Domnească, biserica Sfântul Gheorghe, biserica Olan, Mănăstirea Argeşului ( două
biserici), biserica Bolniţă, biserica Capu Dealului, biserica Noapteş. Reânfiintată în anul 1793,
Episcopia Argeşului se contopeşte cu a Vâlcii în OCTOMBRIE 1948 și se reînființează în
anul 1990 ca Episcopie a Argeșului și Teleormanului sub P.S. Calinic Argeșeanul.

Pe teritoriul municipiului Curtea de Argeș se mai întâlnesc și alte culte

religioase, dar cu pondere foarte mică (0.2 %) cum ar fi: romano-catolică, reformată,

52
greco-catolică, penticostală, baptistă, adventistă la care se adaugă și cei care nu și-au
declarat religia.

CAPITOLUL VI

FIZIONOMIA MUNICIPIULUI CURTEA DE

ARGEŞ

53
 Organizarea teritoriului urban este deosebit de diferenţiată, la aceasta contribuind, în
primul rând, nivelul de dezvoltare respectiv, profilul social - economic cât şi condiţiile
geografice ( îndeosebi cele de relief şi cele geografice ). Modul de organizare a teritoriului unei
aşezări reflectă aşadar evoluţa genurilor de activităţi, a funcţiilor, a modului de valorificare a
posibilităţilor materiale şi spirituale. La acestea se adaugă tradiţiile poporului respectiv,
specificul local. Putem afirma deci, că fiecare aşezare urbană în parte formează un peisaj
distinct şi prezintă o accentuată eterogenitate atât în intravilan cât şi extravilan. Această
diversitate este rezultată din exercitarea uneia sau mai multor funcţiuni fundamentale prezente
în trecutul sau în prezentul acestora ( transporturi, comerţ, industrie etc. ), funcţiuni deduse
din activităţile primare, secundare sau terţiare.

Dezvoltarea urbanistică a oraşului până la mijlocul secolului al XX - lea facându-se la

întâmplare, a dus la multe situaţii anormale, pentru a căror remediere sunt necesare mari
eforturi în operaţiunile de sistematizare curente şi viitoare. Astfel, o deficienţă serioasă a
constat în lipsa unei zonificări funcţionale a oraşului, de unde acel amestec neestetic şi totodată
nesănătos de instalaţii industriale, cu degajări mari de nocivităţi, între casele de locuit şi
edificiile publice. Lichidarea acestei trăsături negative se va executa conform schemelor de
zonare funcţională, din cadrul schiţei de sistematizare a oraşului. Altă deficienţă moştenită în
urbanizarea oraşului a constat în lipsa unor artere magistrale care să descongesioneze traficul
transporturilor - mai ales pe al celor de tranzit - din zona centrală a oraşului. Această lipsă a
fost remediată în măsură sensibilă prin construirea recentă a unui segment rutier, prin care se
canalizează tranzitul autivehiculelor.

6.1. - STRUCTURA MUNICIPIULUI

In actuala fizionomie urbanistică a oraşului Curtea de Argeş se pot distinge destul de

clar fazele esenţiale de evoluţie istorico - teritorială a oraşului. Astfel, în ce priveşte structura (
gradul de îndesire a clădirilor ), în vatra oraşului se pot deosebi trei zone:

54
 1. O zonă internă cu structură adunată, foarte compactă, corespunzătoare nucleului
vechi al oraşului, delimitat şi de unele resturi ale fortificaţiei Curtea domnească;
2. O zonă mediană, cu structură adunată însă cu un grad mai redus de compactitate,
corespunde generaţiei de clădiri ( particulare, publice, industriale, etc) de la finele secolului al
XIX - lea şi din prima jumătate a secolului al XX - lea;
3. O zonă periferică cu tranziţie de la structura adunată la cea răsfirată, unde între
case sunt interpuse spaţii ceva mai largi reprezentate de curţi spaţioase şi de grădini ( cu
pomi fructiferi etc ); această structură corespunde unei generaţii de clădiri mai recente (
datând, în general, din ultimile patru decenii) şi este realizată mai tipic în cartierul de vile Cuza
Vodă şi Elena Cuza.
Spaţiul destinat locuinţelor este dominant în structura oraşului. El dă notă distinctă
personalităţii sau siluetei unei aşezări, iar înfăţişarea zonei de locuit este în strânsă legătură
cu factorii de bază care au generat sau condiţionat dezvoltarea ulterioară a aşezării. Teritoriul
spaţiului de locuit apare organizat în unităţi cum ari fi : grupa de locuinţe, cartierul sau
sectorul. Aceste unităţi de natură urbanistică nu se dezvoltă izolat, diversitatea relaţiilor
dintre ele rezultând din mărimea structurii ( teritoriu şi populaţie ), gradul de dotare social -
culturală şi legăturile de circulaţie. Teritoriul de locuit al oraşului, cuprinde, de regulă, în afara
zonelor administrativ -teritoriale amintite, următoarele elemente : zone de locuinţă,
sectoare de construcţii şi întreprinderi publice, zone plantate de folosinţă comună, străzi şi
pieţe.

După 1950, Curtea de Argeş înregistrează o activă dezvoltare, atât pe verticală căt şi
pe orizontală. într-o primă etapă s-a urmărit compactarea oraşului prin utilizarea căt mai
completă a terenurilor din perimetrul construibil. După 1975 s-a acordat o atenţie deosebită
reorganizării centrului civic. Urbanizarea a atacat frontal centrul care

s-a lărgit pe direcţia nord - sud, mai puţin est - vest. Prin construirea platformei industriale
din partea nordică a oraşului, unde se află localizate S.C. ELECTRO -ARGEŞ S.A. şi S.C.LP.E.E.
S.A. ( ambele cu profil fabricaţie de maşini şi aparate electrocasnice ) şi în partea sud - vestică
unde se află S.C. ARPO S.A. ( având ca profil realizarea de produse din porţelan pentru menaj
şi decorative ), oraşul s-a extins spre nord şi spre sud. Tot în partea de nord a municipiului au

55
fost construite noi locuinţe, rezultând un nou cartier, cartierul Progresul, situat la contactul
cu platforma industrială de aici.

La sfârşitul secolului al XIX - lea, oraşul nu mai păstra decât forma avută cu aproape
500 de ani în urmă. El avea circa 4.000 de locuitori, în majoritate agricultori şi meseriaşi şi circa
700 de case construite din lemn, care dădeau imaginea unei aşezări rurale, imagine ce se
păstrează şi în secolele următoare. " Târgul Curtea de Argeş -scria Nicolae lorga - e o
adunătură sărăcăcioasă de case, cu câte unul sau două rânduri, altfel destul de curate, şi de
livezi, pe care o străbat astăzi străzi cu pietre ieşind pretutindeni la iveală răzvrătite ".
Intensul trafic de mărfuri şi privilegiile de care s-au bucurat locuitorii au făcut ca târgul să
cunoască largi perioade de prosperitate odată cu extinderea acestuia. Fostă capitală a Ţării
Româneşti, Curtea de Argeş capătă în prezent caracterul unui oraş modern.

Argeşul secolului XIV avea la sud un zid de centură de la capătul de nord al străzii
actuale Castanilor, până la dealul de răsărit trecând pe actuala stradă Negru Vodă. Cartierul
de la sud, cuprins între Curţile Domneşti, dealul de răsărit, râul Argeş şi valea Vămii ( vama
oraşului - cu barieră - în actualele case " Costică Florescu " ) este numit din sec XIV şi până azi
Botuşari ( deviaţie fonetică de la " botuşe " -încălţări ) pentru saşii stabiliţi aici avănd până în
anul 1602 biserică catolică proprie. Şi mai la sud, până la Valea lui Gan, se desvoltă cartierul
Valea Sasului, intrat în componenţa oraşului din secolul XVII, ca schimb al lui Neagoe Basarab
cu Flămânzeştii, care devine domeniu de mănăstire. La nord oraşul se dezvoltă prin cartierul
Olari ( al meşterilor olari ) în secolul XIII şi secolul XIV având ca biserică proprie de la 1300
Biserica Schitului, azi actuala biserică Olari, precum şi cartierul Plopiş, agricultorii de la răsărit,
între valea Doamnei, Olari şi Curtea Domnească.

La nord de Olari se dezvoltau două sate, unul în nord, iniţial Simidreni şi mai târziu
Flămânzeşti, în jurul bisericii, azi Bolniţă ( unde a fost o biserică din sec. X -XIII) şi un sat între
pârâul Valea laşului şi Olari în jurul vechii biserici Stanislav ( mai

la nord de actuala biserică Sfântu Gheorghe ). Aceste două sate sunt date de Neagoe
Basarab ca domenii mănăstireşti, aşezând hotarul între oraş şi Mănăstire pe Valea lui Die,
cruce de hotar ce se găseşte şi astăzi pe strada 1 Decembrie. Situaţia datează până în 1898
când cele două teritorii revin la oraş.

56
 Peste râu apar următoarele aşezări : mahalaua Poştei de la sfârşitul secolului XIV
legat de poştalionul Sibiului, satul Capu - Dealului - Buşaga, sec. XVIII - XIX, satul Noapteş
atestat de pe urma lui Mircea cel Mare şi încorporat administrativ oraşului din 1946, precum
şi Marina, populat din secolul XV de români ardeleni.

Dacă în 1632 avem prima atestare documentară a efiegiei " Vulturul cu două capete ", în anul
1633 avem primul document ce vorbeşte de "judecată " şi " vamă ". în cartografia din anul
1838 oraşul Curtea de Argeş avea 4 mahalale: Târgului, Olari, Bătuşari, Poştei şi satele : Capu
Dealului, şi Buşaga pe dreapta Argeşului şi satele Valea Sasului, Plopiş, Groape pe stânga
râului Argeş, cu o populaţie de 2.000 locuitori.

în anul 1800 se construieşte actuala fântâna a lui Manole, iar între anii 1880 şi 1886 se
taie Curtea Domnească cu strada ce continuă " printre vii " cu Bulevardul Neagoe până la
Mănăstire, numit apoi Carol I şi astăzi Bulevardul Basarabilor.

în anul 1898 oraşul se întinde astfel: pe stânga râului cu cartierele Flămânzeşti,

Bulevard, Olari, Plopiş, Centru, Valea Târgului, Botuşari şi Valea Sasului şi pe dreapta Argeşului
cartierele Marina, Poştei, Capu Dealului şi Buşaga. Ca vecinătăţi avea la răsărit culmea Râpei
cu Brazi de vecinătate cu Muşeteşti, Costeşti - Vâlsan, la apus culmea dealurilor de
vecinătate cu Tigvenii, la nord satul Mustăţeşti şi Valea Uleiului, iar la sud satele Zigoneni şi
Noapteş.

în anul 1971 oraşul se întinde peste Câmpul Radovanului, luat de la comuna Valea
laşului, pentru a-şi realiza zona industrială nord. Perioada cea mai extinsă în construcţii a fost
dupâ anul 1975 când se conturează şi platformele industriale ale oraşului. Intervalul 1975 -
1985 se caracterizează şi prin realizarea celor mai mari cvartale de locuinţe. în prezent
municipiul Curtea de Argeş se constituie ca un adevărat oraş modern.

6.2. - TEXTURA MUNICIPIULUI

Textura ( aspectul reţelei de străzi şi pieţe ) pune, de asemenea, în evidenţă fazele de

evoluţie teritorială a oraşului. Construcţiile publice şi casele de locuit sunt dispuse după un

57
plan care este propriu oraşului şi-i dă fizionomia lui. Forma pe care o are intravilanul este
rezultatul complexului de factori care au participat la dezvoltarea oraşului pentru a-i asigura
funcţiile şi vitalitatea.

Privit în ansamblu, planul municipiului Curtea de Argeş are o formă alungită, regulată,
extinzându-se de o parte şi de alta a văii Argeşului, dar cu o mai mare dezvoltare pe partea
stângă a acestuia. Trama stradală iniţială a oraşului Curtea de Argeş a înregistrat modificări
începând din secolul al XX -lea. In prima jumătate a secolului trama stradală era simplă,
avănd un caracter mononuclear, cu o piaţă organizată pe axul rutier central, cu direcţie nord
- sud. Treptat s-au deschis străzi în lungul drumurilor comerciale care se concentrează spre
nucleul central, dănd tramei stradale o structură mai mult liniară.

Străzile de la nord la sud, care intersectează strada principală ( respectiv Bulevardul

Basarabilor) sunt:

- Strada Eroilor;
- Strada Locotenent Victor Ştefânescu;
- Strada Episcop Ghenadie;
- Strada Mărăşeşti;
- Strada 7 Noiembrie;
. - Strada Episcop Nichita;

- Strada Elena Cuza;

- Strada Banu Mărăcine;
- Strada Mihai Bravu;
- Strada Sân Nicoară.
Bulevardul Basarabilor se continuă spre sud cu Strada Negru Vodă. Alte două străzi
importante, Strada 1 Deccembrie şi Strada Cuza Vodă însoţesc bulevardul principal de o parte
şi de alta pe direcţie aproape paralelă.

în perioada 1989 - 1990, acţiunea de urbanizare a afectat centrul vechi. Astăzi centrul
oraşului capătă o nouă înfăţişare : au apărut numeroase spaţii verzi, a fost creată o nouă
tramă stradală care a preluat fondul arhitectural de nivel urban, iar în celelalte cartiere s-au

58
creat condiţii pentru construcţia ansamblului funcţional cu mai multe niveluri. In prezent,
trama stradală orăşenească însumează 99 km, din care 75 km sunt modernizaţi ( asfalt,
beton ), iar restul nemodernizaţi ( pietriş, pământ ).

In viitor, în conformitate cu planurile de sistematizare şi dezvoltare a localităţilor

urbane şi rurale, municipiul Curtea de Argeş va cunoasşte o continuă înflorire.

6.3. - VECHIMEA CONSTRUCŢIILOR IN INTRAVILAN

în Municipiul Curtea de Argeş există numeroase construcţii care prezintă interes nu

numai prin stilul arhitectonic, dar şi prin vechimea pe care o au. între acestea menţionăm :

- Ansamblul Curţii domneşti - Strada Negu Vodă;

- Ruinele Sân Nicoară - Strada Sân Nicoară;
- Mănăstirea Curtea de Argeş - Bulevardul Basarabilor;
- Fântâna meşterului Manole - Strada Eroilor;
- Biserica Olari - Strada Cuza Vodă;
- Biserica Brad - Botuşari - Strada Vlaicu Vodă;
- Biserica Sfinţii îngeri - Strada Lahovari;
- Biserica Drujeşti - Strada Negru Vodă;
- Biserica Sfinţii Voievozi - Strada Eroilor.

Ansamblul Curţii domneşti, principalul obiectiv al oraşului, cuprinde Biserica

Domnească ( datând de la jumătatea secolului al XIV - lea, necropolă a primilor Basarabi,
întemeietorii statului independent Ţara Românească ). Biserica domnească

59
este un monument cu linii pure, după modelul clasic bizantin şi constituie unul dintre
monumentele cele mai de preţ ale arhitecturii şi picturii româneşti a cărui construcţie a fost
începută de Basarab I la jumătatea secolului al XIV - lea şi a fost continuată de urmaşii săi,
Nicolae Alexandru şi Vladislav I. Arhitecura exterioară a edificiului e simplă, plină de
distincţie, iar materialul întrebuinţat în construcţie este piatra brută de râu sau de carieră,
puţin cioplită.

Ruinele Sân Nicoară sunt situate pe o colină, într-un mic parc. Biserica, ridicată în
prima jumătate a secolului al XIV - lea, prezintă o importanţă deosebită pentru înţelegerea
artei de a construi la sfârşitul feudalismului timpuriu. Cercetările întreprinse recent aici au
scos la suprafaţă ceramică smălţuită şi frumos ornamentată care indică existenţa la Curtea de
Argeş a unor meseriaşi aparţinând unei şcoli înaintate în arta olăritului.

Mănăstirea Curtea de Argeş este ctitoria voievodului Neagoe Basarab, ea

reprezentând unul dintre cele mai frumoase monumente istorice din ţara noastră, de al cărui
nume este legată şi legenda meşterului Manole. Construcţia sa a fost începută prin anul 1512
şi terminată în anul 1517. Edificiul din calcar de Albeşti, marmură şi mozaicuri a fost ridicat
de meşteri vestiţi, supravegheţi personal de către domn.

Fântâna maşterului Manole este situată în parcul cu acelaşi nume. Legenda spune că
Neagoe Basarab, de teamă ca meşterul Manole să nu mai construiască o altă biserică la fel de
frumoasă, a scos schelele de la construcţie, lăsându-1 pe acesta sus, pe acoperiş. Pe locul
unde meşterul a căzut, încercând să zboare cu aripi de şindrilă, a ţâşnit un izvor cu apă
limpede, lacrimi ale pământului pentru trista soartă a acestuia.

Biserica Olari, situată în vestitul cartier de odinioară al olarilor, este un monument cu

aspect rustic, cuprinzând variate elemente de arhitectură din lemn şi zidărie îmbinate
original.

Biserica Brad - Botusari este ctitoria domnitorului Petru Cercel ( 1583 - 1585 ) . Zidită

din bolovani de râu amestecaţi cu cărămidă, fără picturi exterioare şi invelita cu tabla,
refacuta in Tntregime la sfarsitul secolului al XIX - lea, bisericia si-a pierdut forma §i
infati§area de altadata.

60
 Biserica Sfinții Îngeri a fost ridicată în anul 1717. Edificiul, de forma dreptunghiulară,
este specific monumentelor din vremea lui Matei Basarab.

Biserica Drujești, de dimensiuni mici, dar de o certa valoare arhitecturală și artistică,

este consemnată în documente în a doua jumatate a secolului al XVIII - lea, având ca ctitori
pe frații Druja.

Biserica Sfinții Voievozi, fosta capelă a bolniței mânăstirei Argeșului, a fost zidită la
jumatătea secolului al XVIII - lea, pe ruinele altei constructii mai vechi.

Toate aceste biserici constituie în prezent importante obiective turistice ale orajului.
La acestea se adaugă clădirile construite, începand cu secolul al XX - lea cum sunt : Casa de
Cultură ( situată pe Bulevardul Basarabilor ), Muzeul orăsenesc ( strada Sân Nicoară ),
Înființat in anul 1969, Biblioteca orășenească ( Strada Viorelelor ) ce dateaza din anul 1800,
Casa pictorului Dumitru Norocea ( Strada Victor Ștefănescu ), cu o decorație arhitecturală si
artistică deosebit de frumoasă.

După anii 1950, cnstrucțiile cu arhitectură modernă își fac apartiția, astfel că,
împreună cu cele din secolele anterioare dau municipiului Curtea de Argeș o imagine aparte.

6.4. - REGIMUL DE ÎNĂLȚIME AL CLĂDIRILOR

În ceea ce privește regimul de înălțime al clădirilor, trebuie reținut faptul că până prin
anul 1965 în municipiul Curtea de Argeș predomina stilul tradițional, caracterizat prin
construcții mici. Începând cu anul 1965, datorită investițiilor alocate în sfera construcțiilor de
locuințe, Curtea de Argeș a început să capete o nouă infățișare.

Fondul de locuințe al municipiului îl constituie cele 10.808 locuințe, din care 10.219
proprietate particulară și 589 proprietate de stat. Regimul de înălțime al construcțiilor este
în general parter până la unul sau două nivele, iar blocurile de locuinţe însumând circa 7.000
apartamente, sunt parter plus două până la parter plus patru nivele. Clădirile parter plus
patru nivele reprezintă peste 75 % din totalul locuinţelor.

6.5. - MATERIALELE DE CONSTRUCŢIE UTILIZATE

61
 Materialele de construcţie specifice zonei sunt : piatra de râu, calcarul, cărămida
aparentă, lemnul, ţigla, în construcţiile moderne regăsindu-se elemente ale specificului local şi
arhitecturii tradiţionale. Betonul este predominant îndeosebi acolo unde se află zona
industrială.

Blocurile sunt construite din panouri mari de beton armat, în proporţie de 30 %,

zidărie cărămidă ( 30 % ), cadre de beton armat ( 30 % ) şi diafragmă ( 10 % ). Majoritatea
apartamentelor din municipiu se caracterizează prin confort mediu şi ridicat şi prin acelaşi tip
şi stil de construcţie rezultând o arhitectură monotonă.

Construcţiile individuale, respectiv casele, sunt construite dm cărămidă, pe soclu de

beton placat cu piatră de Albeşti, cu săli orientate spre sud, cu bolţi şi arcade specifici
arhitecturii argeşene. Noile construcţii includ elemente moderne, cu regim de înălţime parter
plus două etaje, cu sau fără mansardă.

62
 CAPITOLUL VII

FUNCŢIILE ORAŞULUI ŞI DEZVOLTAREA LOR

în definirea funcţiilor, pornim de la sublinierea faptului că nici un centru nu se

dezvoltă de la sine, nu apare spontan, ci este produsul regiunii în care se naşte şi cu care
intră într-un strâns proces de interdependenţă, de schimburi reciproce. Cea mai trainică
legătură dintre orice centru şi regiunile încojurătoare, încă de la primele începuturi a fost şi
este legătura economică concretizată printr-un complex de activităţi care se completează
deteminănd în cele din urmă existenţa şi progresul acestora. Deci funcţia în ansamblu, a
oricărui centru reflectă un anumit gen de activităţi. Activităţile pot fi îndreptate atăt spre
satisfacţia interesului locuitorilor proprii cât şi spre un hinterland mai apropiat sau mai
îndepărtat.

7.1. - FUNCŢIA INDUSTRIALĂ

Industria, devenită astăzi ramură economică prioritară în cadrul producţiei materiale,

transformă cu mijloace şi sisteme tehnice resursele energetice, miniere şi financiare în
mijloace de producţie şi în bunuri de consum. Ca ramură de bază, industria stimulează
celelalte ramuri economice, accelerează urbanizarea şi determină ierarhizări profunde în
dinamica generală a variabilelor demografice.

Formaţiunile geologice şi componentele fizico - geografice constituie factori de

condiţionare în stabilirea potenţialului şi în repartiţia resurselor naturale şi a industriei.
Factorii naturali sunt implicaţi în dinamica producţiei de factură industrială în măsura în care,
prin geneză şi evoluţie, potenţează apariţia şi dezvoltarea proceselor industriale.

63
 Condiţionările istorice, varietatea şi potenţialul resurselor naturale, a resurselor de
forţă d muncă, au constituit factorii cu rol hotărâtor în atragerea capitalurilor, în geneza şi
localizarea industriei. Dezvoltarea impetuoasă a economiei întregii ţări a făcut ca şi în
municipiul Curtea de Argeş să ia fiinţă sau să se dezvolte şi modernizeze unităţi economice de
interes local sau naţional. De-a lungul anilor localitatea a beneficiat de bresle ale
meseriaşilor, unităţi de valorificare a masei lemnoase, a pietrei de calcar sau de construcţie,
morărit, distilării.

înfloritoarea cetate Basarabă a Argeşului creează primele meşteşuguri locale ce până

la noi a rămas în denumirea celor mai vechi cartiere : Olari - de la meşterii ce prelucrau lutul
şi Botuşari - a meşterilor pielari ( botuşe ) şi comercianţi în jurul vechii biserici "DrujeştiT a
negustorilor oraşului. încetinirea dezvoltării economice datorată, după 1519, vecinătăţii cu
Mănăstirea lui Neagoe, nu este totală, astfel că, în sec. XVIII poştalionul ce lega Sibiul de
Bucureşti avea staţie în Curtea de Argeş, clădirea fiind dărâmată în deceniul al VIII - lea al
acestui secol, dar rămânând denumirea de Strada Poştei, a proprietarilor de cai de schimb,
depozite de nutreţ şi a birjarilor. După înflorirea din secolul XIV rămân în continuare
tradiţionale olăritul şi pielăria. Toate aceste meşteşuguri sunt întreţinute peste 300 de ani de
târgul de pe lângă Mănăstire, anual la 15 august - hramul Mănăstirii.

Sfârşitul secolului XIX îi redă oraşului înflorirea iniţială, în urma lucrărilor de restaurare
a Mănăstirii şi alegerea acesteia ca necropolă a familiei regale româneşti. Prima industrie
modernă a oraşului apare în anul 1903 prin cumpărarea de către ing. Emil Lessel a unei
mase lemnoase evaluate la 1.100.000 lei, construirea unei fabrici de cherestea între 1903 -
1905 şi care funcţionează între 1903 - 1921 ca Fabrica Argeş - Lessel, iar între 1921 - 1923
sub denumirea " ARIF " S.A.. Se fac exploatări neraţionale între 1923 - 1933 şi statul român
dă în judecată " ARIF " S.A. pentru a obţine despăgubiri. Nefiind solvabilă, societatea " ARIF
" S.A. trece la denumirea de Casa Autonomă a Pădurilor Statului ( CAPS ) şi funcţionează
astfel între anii 1933 -1948. între anii 1948 - 1973 funcţionează ca UFET, iar din anul 1973 ca
platformă industrială cu fabrici de cherestea, mobilă şi PAL.

A doua industrie a oraşului, confecţiile, apar sub forma AP AC A în 1940, exclusiv

pentru nevoile armatei, avându-se în vedere războaiele ce se pregăteau pentru întregirea ţării.
Avea la înfiinţare 230 lucrători şi 192 de maşini de cusut. Funcţionează sub această formă
până în 1947 când comenzile se termină şi între 1948 – 1949 funcţionează ca ACS, mici

64
ateliere, devenind în 1949 Fabrica de confecţii "6 Martie ". Sub această denumire
funcţionează până în anul 1990, când devine "CONFARG " S.A.

In 1939 apare prima uzină electrică cu grupuri Diesel, care alimentează cu energie
electrucă, pentru iluminat, centrul vechi şi bulevardul . Amenajarea hidroenergetică a
râului Argeş între 1960 - 1965 creează o puternică industrie energetică, precum şi un
ridicat potenţial turistic.

în deceniul al VIII - lea al acestui secol, o etapă de dezvoltare aduce în oraş industrie
nouă modernă, nepoluantă: industria electronică - electrotehnică, prin fabricile I.R.E.E. şi
Electroargeş, de porţelan menaj prin ARPO şi chimie de sinteză prin BIOPROTEINE. Această
dezvoltarea atrage forţă de muncă nouă şi necesită dezvoltare urbanistică, la construcţiile
vechi, din secolele XVIII - XJX adăugându-se noi cartiere de blocuri.

în prezent industriile reprezentative ale municipiului Curtea de Argeş sunt: industria

energetică, industria electronică şi electrotehnică, industria materialelor de construcţie,
industria lemnului, industria uşoară şi industria alimentară.

Industria energetică este reprezentată de filiala RENEL, filiala ELECTROCENTRALE

Curtea de Argeş şi F.R.E. Piteşti - filiala Curtea de Argeş. Toate acestea au ca profil distribuţia
energiei electrice. Amenajarea hidroenergetică a râului Argeş între 1960 - 1965 şi construcţia
drumului Transfăgârăşean în anul 1974 au creat o puternică industrie energetică, precum şi
un ridicat potenţial turistic în zona lacului de acumulare Vidraru şi a Transfagărăşeanului.
Din cele 19 centrale hidroelectrice în exploatare pe râul Argeş cu o capacitate instalată de
510,67 MW, 4 sunt teritoriul oraşului.

Industria electronică si eiectrotehnică este reprezentată de două mari unităţi

şi anume : S.C.ELECTRO - ARGEŞ şi S.C. I.P.E.E. S.A.. S.C. ELECTRO -

ARGEŞ S.A. are drept profil fabricaţia de componente electronice pasive, circuite integrate,
bunuri de larg consum electronice şi electrotehnice, produse de uz casnic şi gospodăresc (
rezistenţe de diferite tipuri, potenţiometri, condensatoare, aparate de ţânţari, perne
electrice, etc. ).

Industria materialelor de construcţie este reprezentată de următoarele unităţi :

S.C. ARPO S.A. ce are drept profil realizarea de produse din porţelan pentru menaj şi

65
decorative destinate consumului populaţiei şi exportului, S.C. ARGCOMS - SOCOM S.A. care
produce globuleţe şi produse ceramice, S.C. SILCOM S.A. care produce cărămidă, var,
prefabricate din beton ( utilizând materie primă din zonă ) şi S.C. GRTVCO S.R.L., unde se
obţin produse din porţelan şi diferite materiale de construcţie.

Industria lemnului este foarte bine reprezentată la Curtea de Argeş, ea

dezvoltându-se ca industrie modernă încă din 1903. Astăzi, cea mai mare unitate o
constituie S.E.P.P.L. ( Sucursala de Exploatare şi Prelucrare Primară a Lemnului ) care are
ca obiectiv de activitate exploatarea masei lemnoase provenite din bazinele râurilor
Topolog, Argeş, Vâlsan, din cadrul ocoalelor silvice Vidraru, Şuiei, Argeş, precum şi
prelucrarea acesteia în cherestea şi subproduse destinate fabricării celulozei şi hârtiei, plăcilor
de PAL şi alte întrebuinţări. Pe lângă această activitate de bază sucursalele mai dispun de
capacităţi de prelucrare a cherestelei în diferite componente : lăzi, uşi, ferestre, parchete.
Producţia este destinată consumului intern, precum şi exportului. O altă unitate de
prelucrare a lemnului este S.C. PAMOF S.A., ale cărui produse merg şi la export.

Industria uşoară dispune de următoarele unităţi : S.C. CONFARG S.A.

care se ocupă cu prelucrarea şi comercializarea de confecţii, căutate atăt pe piaţa internă

căt şi pe piaţa externă, industria confecţiilor fiind a doua mare industrie a oraşului; S.C.
ARCOTIN - SOCOM S.A. care are ca profil producţia de bunuri de larg consum ( confecţii,
plăpumerie, tricotaje, încălţăminte, marochinărie, obiecte decorative ) producţia de obiecte
de artă populară şi artizanat, precum şi lucrări după comandă şi prestări servicii pentru
populaţie; S.C. SILCOM S.A. - cu profil confecţii copii şi adulţi destinate atât pieţei interne
căt şi exportului.

Industria alimentară are bine dezvoltate următoarele subramuri: industria

morăritului şi panificaţiei ( S. C ARGPAN S.A ), industria cărnii şi a produselor din carne ( S.C.
INDCARF SLA. şi S.C. AVICOLA S.A.), la care se adaugă secţia de produse lactate ( S.C.
LACTAG PITEŞTI - Filiala Curtea de Argeş) care se ocupă de distribuţie, dar prezintă şi
posibilităţi de prelucrare.

66
 În afara agenţilor economici cu capital integral de stat mai există în municipiu 432
agenţi economici cu capital privat - din care 4 sunt cu capital străin, 4 agenţi economici -
proprietate de grup şi 2 regii autonome.

7.2. - FUNCŢIA AGRICOLĂ

Pe teritoriul municipiului se dezvoltă armonios agricultura, practicată pe aceste

meleaguri din vechime, îndeosebi creşterea animalelor, datorită bogatelor păşuni şi faneţe
naturale ale teritoriului. Totodată, creşterea albinelor este tradiţională, prisăcile aşezate între
Valea Moaşei şi Vama Oraşului aparţinând familiei Ştefanescu - Goangă, gongarii fiind
crescătorii de goange ( albine ), lucru atestat de primele jalbe pentru învăţământ primar
public în limba rimână, din 1826.

în prezent din cele 6190 ha cât totalizează extravilanul, 4060 ha aparţin

suprafeţelor agricole care se împart astfel: 651 ha teren arabil, 2183 ha păşuni, 813 ha
fâneţe, 274 ha livezi de pomi fructiferi şi pepiniere pomicole şi 189 ha alte categorii de
folosinţă. Principalele culturi la nivelul anului 1992 erau: grâul şi secara ( cu o suprafaţă
cultivată de 16 ha şi o producţie totală de 47 tone ), porumbul ( cu o suprafaţă cultivată
de 385 ha şi o producţie totală de 1.726 tone ), cartoful ( cu o supraftă cultivată de 39 ha
şi o producţie totală de 464 tone). Se adaugă legumele (cu o suprafaţă cultivată de 32 ha şi
o producţie totală de 905 tone ) şi fructele ( cu o producţie totală de 447 tone).

Creşterea animalelor a constituit o activitate de bază din cele mai vechi timpuri, în
general se cresc bovine, porcine, ovine şi păsări. La nivelul anului 1992 situaţia era
următoarea: bovine (1.475 capete, din care 1.240 în gospodăriile populaţiei), porcine (2.767
capede, din care 2.091 în gospodăriile populaţiei ), ovine (2.951 capete, din care 1.999
capete în gospodăriile populaţiei ), păsări ( 11.998 capete, din care 11.810 în gospodăriile
populaţiei).

Producţia agricolă, la nivelul aceluiaşi an prezenta următoarea situaţie : carne -671

tone greutate vie; lapte de vacă şi bivoliţă - 21.230 hi; lână - 4.357 kg; ouă - 1.289 mii bucăţi.

67
 Teritoriul municipiului are condiţii naturale favorabile pentru dezvoltarea unei
agriculturi complexe şi intensive. Aşezarea geografică, relieful, condiţiile geologice -litologice
şi hidrologice, clima, reţeaua hidrografică, solurile, toate prezintă însuşiri care au permis să se
dea o largă utilizare teritoriului municipiului. Nota dominantă a agriculturii în această
regiune este dată de creşterea animalelor, legată de extinderea mare a păşunilor şi fâneţelor,
precum şi de pomicultură şi vitivultură.

7.3. - FUNCŢIA COMERCIALĂ

Funcţia comercială apare deseori ca funcţie dominată în cursul evoluţiei oraşului,

prima etapă de dezvoltare economică a unui teritoriu fiind tocmai comerţul practicat de
negustori care circulă marfa, dezvoltă oraşe, construiesc biserici. Nu se poate concepe un
oraş care să nu exercite un oarecare comerţ în afara lui.

Având o vechime, ca târg , de peste 300 de ani şi funcţii economice ce s-au succedat
şi întrepătruns, cu dominanţa când a uneia cănd a alteia, Curtea de Argeş a evoluat de la
situaţia de punct de vamă şi târg în secolele XVI - XIX la poziţia actuală de oraş de importanţă
regională cu funcţii complexe - industriale, de transporturi şi servicii - exercitând o largă
influenţă asupra zonei înconjurătoare. O contribuţie deosebită în dezvoltarea acestui
centru l-au avut şi-1 au factorii geografici şi economici locali.

Din perioada dacică, urmată de perioada de cucerire romană, avem mărturie o

monedă denar datată de pe vremea împăratului roman Monozius ( 190 - 192 e.n. ) găsită
în anul 1968 în curtea din Bulevardul Basarabilor 68. Această monedă stă mărturie
intenselor legături comerciale care se stabileau cu exteriorul.

Efortul pentru apărarea ţării, în timpul lui Vladislav I, impunea dezvoltarea unei
economii prospere. în acest scop el a luat măsuri de stimulare a schimburilor
comerciale şi a creat înlesniri comerţului de tranzit, care-i aducea venituri însemnate. Pe
drumul Loviştei şi al Câmpulungului se făcea legătura cu Sibiul şi Braşovul. Dovada unor
schimburi comerciale reiese şi din privilegiul din 1368, dat braşovenilor de Vladislav I, în
care sunt arătate vămile pe care trebuiau să le plătească aceştia. Ca să dezvolte comerţul

68
intern şi, totodată, să marcheze poziţia sa de independenţă. Vladislav I a bătut cea dintâi
monedă românească de argint, cu legendă în limba latină. Cercetările arheologice
efectuate la Curtea domnească din Argeş au scos la lumină numeroase monede din timpul
lui Vlaicu Vodă.

în secolele XIV - XV, când Argeşul era capitală a Ţării Româneşti, orăşenii beneficiau
de privilegiul domnesc care le acorda libertatea de a-şi alege după voie organele de
conducere, de a se bucura de dreptul de sigiliu şi de dreptul de târg. Ca şi în majoritatea
oraşelor din Tara Românească, în Curtea de Argeş, datorită dezvoltării forţelor de producţie
şi a relaţiilor comerciale cu oraşele din Transilvania, apare de timpuriu o orăşenime
puternică, numericeşte care îşi apăra cu dârzenie privilegiile când erau încălcate de domnitor.
Din cele mai vechi timpuri, aici aveau loc mari bâlciuri care atrăgeau negustori de pe toate
meleagurile ţării.

Marele număr de monede, în special bizantine, găsite în cursul ultimelor săpături

arheologice, atestă prezenţa în vechiul târg al Argeşului a unor negustori ambulanţi care
aduceau mărfuri de lux pentru conducătorii feudali şi mai târziu pentu curtea domnească;
acest negoţ sporea veniturile oraşului prin taxele vamale percepute asupra circulaţiei
mărfurilor. Starea sa economică înfloritoare era dovedită şi de documentele vremii. Astfel,
în anul 1500, din 31 de localităţi din Tara Românească (târguri şi sate) care făceau comerţ cu
Sibiul, Curtea de Argeş ocupa primul loc.

Căutând să-şi mărească autoritatea, Gabriel Bathory atacă prin surprindere Ţara
Românească în iarna anului 1611. în luptele care au avut loc înainte de victoria deplină
obţinută de Radu Şerban, oastea invadatoare a lui Bathory pradă Târoviştea, Curtea de Argeş
şi împrejurimile. Oraşul se reface greu, fiind îndatorat prin lege mănăstirii Argeşului.
Oamenii erau obligaţi să-şi vândă produsele la târg numai cu ştirea egumenului.

La sfârşitul secolului al XIX - lea, oraşul nu mai păstra decât faima avută cu aprope
500 de ani în urmă, decăzuse din punct de vedere economic. El avea circa 4.000 de
locuitori, în majoritate agricultori şi meseriaşi şi circa 700 de case construite din lemn, care
dădeau imaginea unei aşezări rurale, imagine ce se păstrează şi în deceniile următoare.

Apoi către începutul secolului al XX - lea, economia oraşului se înviorează. în anul

1898 intră în funcţiune linia ferată Piteşti - Curtea de Argeş şi astfel legăturile cu zonele
înconjurătoare se diversifică.

69
 Având veche tradiţie, activitatea comercială este susţinută astăzi de cele 18 unităţi
comerciale cu capital de stat, 4 unităţi cooperatiste, dar mai ales de cele aproape 400 unităţi
cu capital privat ce oferâ locuitorilor municipiului o gamă variată de mărfuri, diversificată
sortimental.

Curtea de Argeş, leagăn de baladă şi doină, de legendă şi istorie, care secole de-a
rândul a fost dat uitării, trăind mai ales prin comorile sale de artă, a născut în ultimile decenii,
cunoscând cea mai dinamică etapă din îndelungata sa viaţă. Dezvoltarea economico - socială
şi-a pus tot mai mult amprenta şi în schimbările înnoitoare ce au survenit în viaţa spirituală
a locuitorilor.

7.4. - FUNCŢIA ADMINISTRATIVĂ

Oraşul Curtea de Argeş, una din cele mai vechi organizări sociale din ţara noastră,
aşezare pe fondul celei mai mari şi mai vechi obşte, moşteneşte funcţia obştească după
obiceiurile pământului, figurând până în secolul XVI sub denumirea de Argeş sub forma
organizatorică a aşezării de obşte. La înfiinţarea statului Ţara Românească în secolul XIV,
pentru că domnia avea nevoie de bani şi oameni pentru oaste, s-a procedat la organizarea
localităţilor sub conducerea centralizată a judeţelor şi comunelor sub îndrumarea vornicului în
Moldova şi a logofătului în Ţara Românească. La început, târgurile, între care şi Argeş, apoi
Curtea de Argeş, aveau o organizare proprie care ieşea de sub autoritatea Domnului, acesta
având cuvânt numai în anumite probleme mari, oraşul având sub Basarab I o conducere
formată dintr-un judeţ şi 12 pârgari.

Curtea de Argeş a mers sub acest regim până în secolul XVII, când s-a confruntat
cu puterea Mănăstirii Curtea de Argeş, care de la Neagoe Basarab numără 2.000 de
călugări. Aceştia au intrat în conflict cu locuitorii oraşului, iar stareţul Mănăstirii era şi în
Divanul Domnesc, a obţinut drepturile Mănăstirii de a conduce treburile oraşului, inclusiv
dreptul la judecată. Cum acest lucru nu convenea orăşenilor, aceştia obţineau câteodată
restituirea drepturilor asupra administraţiei, iar câteodată era dat Mănăstirii.

Începând din secolul XVIII dreptul de a conduce a fost definitiv acordat oraşului,
dar el rămânea, datorită unui sistem puternic centralizat, la dispoziţia statului prin
administraţiile judeţene. Acest sistem a rămas şi după Constituţia din 1866 până la începutul
secolului XX când legea " Vasile Lascăr " a încredinţat anumite drepturi oraşelor sub tutela
statului.

70
 Prin legea administrativă din anul 1931 drepturile localităţilor se lărgesc având dreptul
la un buget propriu cu caracter restrâns. Dictatura comunistă de după anul 1947 aduce
administraţia locală la dispoziţia statului, puterea exercitându-se prin hotărâri ale
Guvernului.

în anul 1991, Legea 69 statuează independenţa localităţilor dănd autonomie bugetară

oraşului, dar în realitate statul nu renunţă la încasarea centralizată în folosul său a taxelor şi
impozitelor, în care de fapt trebuia angajat oraşul. Administraţia locală a oraşului are un
caracter oarecum bicefal, cu un Consiliu ales, format din 21 consilieri, care este factorul de
decizie, dar care răspunde şi de dispoziţiile guvernamentale. Se aşteaptă cu interes Leagea
Autonomiei Locale, care să confere noi atribuţii Consiliului şi Primarului.

Administraţia funcţionează într-un local propriu, în Bulevardul Basarabilor, vechiul

local din strada Negru Vodă fiind atribuit Notariatului local de stat. Serviciile publice ale
Primăriei funcţionează dupâ organigrama aprobată de Consiliu şi pusă în executare de Primar.
Municipiul are, de asemenea, în competenţă, unităţi economice de interes local : S.C. "
VIDRARU " - comerţ; S.C. " SILCOM " - industrie locală; R.A. "GOSARG " -
gospodărie comunală. Consiliul oraşului se pronunţă în toate problemele privind domeniul
public şi privat al oraşului, buget, prognoze, dezvoltare şi sistematizare. Hotărârile Consiliului
constituie legi locale şi nu pot fi modificate decât prin hotărâre judecătorească a
Contenciosului administrativ.

Cetăţănii oraşului sunt consultaţi prin referendum, cu privire la problemele de interes

major. Consultarea cetăţenilor se poate face şi direct prin adunări populare pe oraş, cartiere
sau străzi - funcţie de necesităţi. Consiliul Local aprobă înfrăţirea cu localităţi din alte ţări, de
acelaşi tip ca vechime şi aşezări, sau de interes deosebit pentru dezvoltarea oraşului.

În municipiul Curtea de Argeş îşi au sediul mai multe filiale locale ale unor instituţii de
stat: Parchetul, Poliţia, Judecătoria, Pompierii, Jandarmeria şi Brigada de Vânători de
Munte. De asemenea, îşi are sediul în Palatul Regal al Mănăstirii Argeşului, Episcopia
Argeşului şi Teleormanului.

71
 7.5. - FUNCŢIA DE CĂI DE COMUNICAŢIE ŞI TRANSPORTURI

Căile de comunicaţie s-au organizat pe teritoriul actual al municipiului Curtea de

Argeş din vremuri îndepărtate. Ele au constituit sudura între regiunile geografice carpatice,
dunărene şi pontice, asigurând în mod continuu schimburile de produse, unitatea populaţiei
autohtone. Astfel, reţeaua drumurilor dacice a fost completată de romani cu lucrări de artă
de nivel superior, la care se adaugă drumurile pavate cu lespezi" via munita " sau cu
pietriş " via glarcata ". în evul mediu reţeaua de drumuri a reactivat traseele vechi şi a
deschis noi artere în lungul văilor peste păsurile carpatice de înălţime, în câmpii, traversând
râurile prin vaduri. S-a acordat atenţie drumurilor comerciale, naţionale sau de tranzit, "
drumuri mari".

Prin poziţia sa, municipiul Curtea de Argeş este deservit de o reţea bogată de şosele
şi o cale ferată. încă din secolul al XVIII - lea prin această zonă trecea un drum de poştă care
venea de la Sibiu, trecea prin Curtea de Argeş şi se continua spre sud; acest drum de poştă
era intersectat de numeroase drumuri comunale.

Funcţia de transporturi a cunoscut o dezvoltare corespunzătoare de ansamblu a

teritoriului, dovedită şi de evoluţia numărului populaţiei din sfera transporturilor (respectiv
3 % din totalul populaţiei active la nivelul anului 1995 ).

Transportul feroviar se dezvoltă odată cu darea în folosinţă a căii ferate Piteşti -Curtea
de Argeş în anul 1898. Construcţia ei a durat 3 ani ( 1895 - 1898 ), iar ca o trăsătură
principală a transportului pe calea ferată se remarcă în special expedierea de materii prime (
balast, produse agricole) şi primirea de combustibil, utilaje industriale şi bunuri de larg
consum. De asemenea, pe lângă salariaţii care se deplasează zilnic spre Piteşti, circulă şi
numeroase persoane cu destinaţii diferite.

Teritoriul are legături lesnicioase nu numai pe calea ferată, dar şi pe şosea. Municipiul
este străbătut de două drumuri naţionale pe axele nord - sud - D.N. 7C ce face legătura între
Transfagărăşean şi est - vest - D.N. 73 C. - Râmnicu Vâlcea spre Câmpulung. Cele 113 străzi
ale localităţii însumând 99 km conferă un standard de dezvoltare urbană şi fac parte din
domeniul public al localităţii. Din cei 99 km reţea urbană. 75 km sunt modernizaţi.

72
 Transportul în comun este asigurat de societatea pe acţiuni TRANSLOC care asigură
deplasarea pe teritoriul municipiului prin 4 trasee însumând circa 50 km. In afara oraşului,
transportul de marfa şi călători este asigurat de S.C. AGROTRANSPORT S.A. şi S.C.
ZENIT S.A.. Structura traficului a imprimat şi o anumită componeţă a parcului de maşini,
care se compune din camioane, autobasculante şi autobuze.

Transporturile speciale acupă un loc important. Astfel, reţelele edilitare ale oraşului se
sintetizează în 102 km reţea apă, 64 km canal menajer şi 8 km canal pluvial, 14 centrale
termice pe gaze cu un circuit primar de 6 km, o reţea de gaze naturale de 42 km, o reţea de
distribuţie a energiei electrice de 217 km, cu 94 km reţea de iluminat public şi 160 puncte de
transformare şi distribuţie a energiei electrice. Gospodăria şi serviciile oraşului se asigură
printr-o regie autonomă, GOSARG R.A., specializată, secţii ale Primăriei, subunităţi RENEL
pentru electricitate şi ROMGAZ pentru gaze naturale.

Municipiul este racordat la televiziunea prin cablu. Societatea care s-a ocupat de
această investiţie a iniţiat şi un post local RTV, cu emisie bisăptămânală. De asemenea,
municipiul este dotat cu centrală telefonică automată, iar după 1990 se remarcă eforturile
depuse pentru modernizarea sistemului de comunicaţii telefonice prin introducerea unor
centrale telefonice performante.

7.6. - FUNCŢIA SOCIO - CULTURALĂ

Funcţia socio - culturală se exprimă concret prin indicatori ai activităţii terţiare,

indicatori din ce în ce mai activi. Oraşele trebuie să constituie un focar de cultură şi să iasă în
evidenţă prin valorile intelectuale pe care să le pună la îndemâna tuturor.

La Curtea de Argeş învăţământul are vechi rădăcini. El începe cu primele informaţii

despre şcolile de grămătici de la curtea lui Vlaicu - Vladislav I( 1364- 1377 ) unde se redactau
în Cancelaria Domnească a Ţării Româneşti primele hrisoave şi acte domneşti. Tot în secolul al
XIV - lea Mircea cel Mare avea " Şcoală de grămătici", pe lângă Mitropolia de la Curtea de
Argeş, atestată în documentul rămas de la Mihai Argeşeanul datat 10.06.1415. Evul mediu

73
mai meţionează " Şcoala de copiste " de pe lângă Mănăstirea Argeşului, înfiinţată de Neagoe
Basarab şi care durează până în anul 1836.

La 14.09.1836. se înfiinţează la Curtea de Argeş cel mai vechi învăţământ modern "
Seminarul " cu 40 de elevi, dintre învăţăceii şi grămăticii de pe lângă biserică.
învăţământul laic este atestat de Opisul 19 din 1839 al Primăriei Curtea de Argeş care
consemna că " au luat fiinţă 2 şcoli publice, una de băieţi şi alta de fete, pe seama
comunei ".

La 01.10.1901 ia fiinţă Şcoala de meserii cu 5 clase, devenită gimnaziu în 1936, iar în

1910 Şcoala de cântăreţi bisericeşti ai Episcopiei Argeşului. învăţământul mediu apare la
01.10.1919 prin înfiinţarea primului Gimnaziu de Stat Mixt " Principele Nicolae ", căruia
în 1969 i se atribuie titlul " Liceul Vlaicu Vodă ". în localul gimnaziului funcţionează
între 1936 - 1945 Universitatea de vară de pe lângă Universitatea din Cluj, având drept
îndrumător pe profesorul Florian Ştefanescu -Goangă.

învăţământul preşcolar este prezent prin prima grădiniţă din oraş la 01.09.1928
ajungând astăzi la 12 grădiniţe cu diverse forme de organizare şi program.

După reforma învăţământului din anul 1948, Şcoala Agricolă de la Radovanu,

înfiinţată în 1920, se mută în clădirea Şcolii de cântăreţi bisericeşti şi devine actualul Liceu
Agricol. în această clădire a Seminarului a funcţionat, între anii 1941 - 1948, Colegiul Militar
al copiilor orfani de război. în urma aceleiaşi rforme, în clădirea fostului Seminar se
înfiinţează actualul liceu ferestier.

Ca peste tot în Ţara Românească, cultura a fost legată de carte şi deci nucleul de
cultură a fost întreţinut de biserici cu şcolile lor de grămătici şi copiste. Pe lângă şcolile
tradiţionale bisericeşti, învăţământul laic de la jumătatea secolului al XLX - lea are o mare
majoritate de învăţători ardeleni, făcând legătura între cultura tradiţională şi cea apuseană.
Desigur, cartea de căpătâi o reprezintă " învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său
Teodosie " scrisă la Mănăstirea Argeşului, loc în care, la sfârşitul secolului al XIX - lea
regina Elisabeta - sub numele literar de Carmen Silva -realizează frumoasa biblie scrisă şi
pictată pe piele de căprioară.

În anul 1884, Teodor Munteanu de la Argeş scrie o lucrare despre starea economică
a oraşului, iar în 1897 farmacistul D.V.Ioaniu scrie prima monografie a Curţii de Argeş.

74
 Primul ziar local " Vocea Argeşului" apare între 1912- 1913, în 10 numere. Prin cumpărarea
tipografiei ziarului " Românul" din Orăştie, ia fiinţă în anul 1942, prima tipografie locală
pe lânge mănăstire.

Prima bibliotecă funcţionează pe lângă Mănăstire din secolul XVIII. în anii interbelici,
un grup de intelectuali înfiinţează Societatea Culturală " Despina Doamna " pe lângă care
organizează o bibliotecă română şi străină ce devine între 1948 - 1950, actuala Bibliotecă
Orăşenească, cu circa 100.000 volume.

în prezent, pe teritoriul municipiului funcţionează 12 grădiniţe cu diverse

programe, 6 şcoli generale, 4 licee şi o şcoală profesională autâ, toate fiind instituţii
publice. în şcolile din municipiu frecventează cursurile 11.015 elevi, de educaţia cărora se
ocupă 757 educatori, învăţători, maiştri şi profesori. învăţământul preşcolar se
desfăşoară în 6 grădiniţe cu program prelungit cu 597 copii şi 16 educatori şi 6
grădiniţe cu program normal cu 395 copii şi 37 educatoare. învăţământul primar şi
gimnazial se desfăşoară în 6 şcoli generale însumând 5.310 elevi şi 271 cadre didactice,
învăţători şi profesori. De asemenea, în municipiu funcţionează 4 licee cu 3.810 elevi la cursuri
de zi, 368 locuri în clase profesionale şi 142 în clase postliceale, de a căror educaţie se
ocupă 234 profesori şi 158 maiştri. La acestea se mai adaugă Grupul şcolar auto cu 639 elevi
şi 41 profesori şi Seminarul Teologic " Neagoe Basarab " cu 150 locuri.

Ocrotirea sănătăţii este un alt domeniu în care municipiul Curtea de Argeş a înregistrat
împliniri remarcabile. Aici se consemnează la 23.07.1524 existenţa primului spital de tip ev
mediu ca Bolniţă al Bisericii Flămânzeşti şi Mănăstirii, ce va funcţiona până la sfârşitul
secolului XIX, iar după 1867 - apariţia primului spital orăşenesc şi în 1930 şi a primului
dispensar medical public. Reţeaua sanitară se compune în prezent din 9 dispensare medicale,
un spital modern cu 430 paturi dat în folosinţă în anul 1984, o policlinică şi 4 farmacii.

Activitatea culturală din municipiu se desfăşoară în 3 cămine culturale şi o casă de

cultură cu 400 locuri, două muzee şi o bibliotecă municipală. Mai există în municipiu
un stadion cu 800 locuri, bazin de înot, două cluburi sportive cu mai multe secţii ( fotbal,
tenis, handbal) şi două asociaţii sportive.

Loc de reşedinţă voievodală, Curtea de Argeş are şi o viaţă religioasă deosebită, în anul
1359 ia fiinţă pe lângă Curtea Domnească de la Argeş, prima mitropolie a Ţării Româneşti
care funcţionează până în anul 1504 când este mutată la Târgovişte, noua capitală a Ţării
75
Româneşti. Intre 1381 - 1600 funcţionează în cartierul Botuşari o Episcpie Catolică pe lângă
biserica de aici, pentru nevoile saşilor meseriaşi. Cultul predominant rămâne cel ortodox (
atesta în 1992 ca 99,8 % din populaţie), însumând următoarele lăcaşuri de cult: biserica Brad
din Butuşari, biserica Drujeşti, biserica Sfinţii îngeri, Biserica Domnească, biserica "
Sfântul Gheorghe ", biserica Olari, biserica Capu Dealului, biserica Noapteş, Paraclisul
Mănăstirii din Palatul Regal, cu două clopote aduse de la Mănăstirea Cozia, datând de pe
vremea lui Mrcea cel Mare şi care adăposteşte moaştele Sfintei Filofteia. Reânfiinţată în 1793,
'Episcopia Argeşului se contopeşte cu cea a Vâlcii în octombrie 1948 şi se reânfiinţează în 1990
ca Episcopie a Argeşului şi Teleormanului sub P.S. Calinic Argeşeanu.

7.7. - FUNCŢIA TURISTICĂ

Condiţiile naturale deosebite, existenţa unor vestigii istorice valoroase cât şi a marilor
obiective economice ridicate în ultimii ani, a unor căi de comunicaţie moderne şi a unei baze
tehnico - materiale corespunzătoare, fac din municipiul Curtea de Argeş şi împrejurimi zone
turistice de importanţă naţională.

Relieful se înscrie cu cel mai variat şi important potenţial turistic, prezentând interes,
atât pentru valoarea peisagistică cât şi prin faptul că oferâ largi posibilităţi de desfăşurare a
activităţilor turistice. El se impune printr-o mare diversitate a peisajelor generate de forme de
relief diferite, cu grad ridicat de atracţie şi se completează, de regulă cu componente ale
vegetaţiei, cu apă şi faună, sporindu-şi complexitatea. Hidrografia deţine un important
potenţial dat mai ales de apele curgătoare ( Valea Argeşului), prin oglinzile de apă naturală sau
artificială care sunt utilizate în scopuri turistice, pentru agrement, sau se integrează
celorlalte peisaje, îmbogâţindu-le sau mărindu-le atractivitatea - barajul şi lacul de
acumulare Vidraru -. Clima creează ambianţa pentru activitatea de turism, dar constituie un
factor natural de cură în scopuri profilactice şi curative ( bioclimat sedativ - indiferent de
deal şi podiş). Potenţialul natural de vegetaţie complexă constituie gama atracţiilor proprii
altor componente naturale din cadrul peisajelor geografice. Pădurile din zona periurbană
prezintă un interes deosebit pentru turism prin valoarea peisagistică, dar şi pentru funcţia

76
lor socială, oferind condiţii pentru odihnă, recreere şi agrement fără a deranja mediul
ambiant. Din punct de vedere turistic, fauna prezintă importanţă mare prin valoarea sa
cinegetică şi estetică.

Din cele prezentate rezultă că fiecare componentă a cadrului natural deţine, după
specificul său, un anumit potenţial turistic. Dar în teritoriu, aceste componente se împletesc
în mod armonios realizând peisajele geografice, ceea ce face ca şi posibilităţile lor să se
integreze completându-se reciproc şi conducând la o complexitate mai mică sau mai mare a
potenţialului turistic.

Prezenţa în municipiu a unor vestigii istorice valoroase accentuează şi mai mult funcţia
turistică a localităţii. Dintre vestigii amintim : Ansamblul Curţii Domneşti, ruinele Sân
Nicoară, Mănăstirea Curtea de Argeş, fântâna meşterului Manole, la care se adaugă
numeroase biserici ce constituie importante puncte de atracţie turistică : Biserica Olari,
biserica Brad - Botuşari, biserica Sfinţii îngeri, biserica Drujeşti, biserica Sfinţii Voievozi ( detalii
privind aceste obiective se regăsesc în capitolul special pentru turism ).

în cadrul bazei tehnico materiale a turismului, capacităţile de cazare, alimentaţie

publică, agrementul etc., prin numărul şi structura lor, reflectă în cea mai mare măsură, gradul
de dotare şi dezvoltare turistică a municipiului. Cazarea turistică, prin numărul de locuri şi
structura acestora se află într-o permanentă adaptare la evoluţia cererii turistice şi
constituie un puternic sprijin pentru întreaga activitate turistică din zonă. La sfârşitul anului
1995, numărul locurilor de cazare turistică în municipiul Curtea de Argeş era de 335 astfel:
293 locuri în 2 hoteluri - Posada şi Cumpăna - şi 42 locuri în campingul Sân Nicoară.
Alimentaţia publică a cunoscut ritmuri înalte de dezvoltare, superioare celor înregistrate de
alte sectoare care oferă preparate culinare tradiţionale într-un cadru plăcut, cu elemente de
cultură, arhitectură şi decoraţiuni interioare şi exterioare, ceea ce conferă alimentaţiei
publice noi valenţe. Se simte însă nevoia de a lărgi şi mai mult reţeaua unor unităţi agreate
de populaţie şi turişti cum sunt : plăcintăriile, covrigăriile, simigeriile, a unităţilor de
răcoritoare.

Baza pentru agrement cuprinde o gamă largă de mijloace şi dotări destinate să asigure
posibilităţi cât mai largi şi mai diversificate pentru petrecerea plăcută a timpului liber de către
turişti ( cluburi, săli de jocuri). De asemenea, municipiul beneficiază de o reţea de drumuri
corespunzătoare practicării turismului.

77
 Valorificarea potenţialului turistic, nivelul acestuia este ilustrat şi de volumul şi
intensitatea fluxurilor turistice. Astfel, municipiul Curtea de Argeş şi împrejurimile atrag un
număr mare de turişti.

Potenţialul turistic natural şi antropic, precum şi valorificarea tot mai intensă a lor
conturează şi mai mult funcţia turistică a municipiului Curtea de Argeş.

7.8. - ZONELE FUNCŢIONALE ALE ORAŞULUI

Organizarea teriroriului urban este deosebit de diferenţiată. La aceasta contribuie,

în primul rând, nivelul de organizare respectiv, profilul - socio economic cât şi condiţiile
geografice ( îndeosebi cele de relief şi cele hidrografice ). Modul de organizare a teritoriului
municipiului reflectă aşadar evoluţia genurilor de activităţi, a funcţiilor, a modului de
valorificare a posibilităţilor materiale şi spiritiuale. Putem spune aşadar că fiecare oraş formează
un peisaj distinct şi prezintă o accentuată eterogenitate atât în intravilan cât şi în extravilan.
Această diversitate este rezultată din exercitarea uneia sau mai multor funcţiuni
fundamentale prezente în trecutul ori în prezentul acestora (transporturi, comerţ, industrie
etc ).

În cadrul fiecărui oraş se disting astfel mai multe zone, mai mult sau mai puţin
organizate, Astfel, în cadrul municipiului Curtea de Argeş se conturează bine zonele
rezidenţiale, zonele industriale, zona de recreere şi zona agricolă.

Zonele rezidenţiale -, adică spaţiile destinate locuinţelor sunt dominante în

structura municipiului, ele dând o notă distincta personalităţii sau siluetei acestuia, înfăţişarea
zonei de locuit este în strânsă legătură cu factorii de bază care au generat sau au condiţionat
dezvoltarea ulterioară a aşezării. în municipiul Curtea de Argeş teritoriul spaţiului de locuit
apare organizat în cartiere. Acestea sunt amplasate de o parte şi de alta a văii Argeşului,
având o dezvoltare mai mare pe partea stângă. Sub raportul componenţei lor, zonele de
locuire sunt foarte diferite. în primul rând, pe teritoriul lor se pot amplasa numai casele de
locuit, clădirile anexe pentru nevoile gospodăreşti şi spaţiile necesare pentru plantaţii,

78
terenuri de sport, alei, treceri, etc.; în al doilea rând în cadrul zonelor de locuit se întâlnesc
şi instituţii cultural - sociale pentru deservirea zilnică a populaţiei care locuieşte în cvartalul
respectiv.

Zonele industriale. Este aproape de neconceput dezvoltarea actuală a oraşelor

fără industrializare, fie că este vorba de o economie planificată sau de una mai puţin
planificată. Este un adevăr deja constatat că dezvoltarea oarecum întâmplătoare din
secolele anterioare care a dus, în unele regiuni sau aşezări, la o supraaglomerare sufocantă,
iar în altele, la conservarea unui stadiu de înapoiere flagrantă, necesită măsuri energice
de remediere sau de creare a unor situaţii mai favorabile. în acest context se înscrie şi
problema zonelor industriale, care în ultimul timp a devenit obiectul unor preocupări
intense. Aceasta este o necesitate obiectivă rezultată din tensinţele actuale de concentrare
a producţiei în unităţi economice, amplasate pe teritorii considerabile care conturează
zone industriale.

In etapa actuală de dezvoltare a oraşelor se pune problema amplasărilor

corespunzătoare pentru fiecare unitate economică, problema creării unor raporturi
raţionale între locurile de muncă şi cele de odihnă şi recreere. Specifice municipiului Curtea
de Argeş sunt zonele aflate în prelungirea teritoriului de locuit, deci exterioare oraşului.
Acestea sunt amplasate în nordul municipiului şi respectiv în sud şi sud - vest. în acest caz,
zonele industriale se dezvoltă în direcţiile opuse dezvoltării oraşului şi zonei sale periurbane.
Dificultatea principală vizeză însă posibilităţile de transport, traseele prelungindu-se mult.

Zona de agrement -, mai puţin conturată spre deosebire de zonele rezidenţiale

şi cele industriale completează înfăţişarea municipiului. Trebuiesc menţionate Parcul
Tineretului, frumos amenajat şi Parcul oraşului care oferă un cadru natural deosebit de
frumos şi unde de curând s-a amenajat o zonă de agrement. Alături de numeroase alte spaţii
verzi, cele două parcuri constituie puncte de atracţie pentru locuitorii lui.

79
 ZONA AGRICOLĂ – se extinde cu precădere la periferia orașului terenurile agricole ocupând
suprafețe mai mari pe partea dreaptă datorită prezenței Văii Argeșului si a posibilității de irigare a
acestora.

80
 CAPITOLUL VIII

PROBLEME EDILITAR - URBANISTICE

Municipiul Curtea de Argeş are o funcţionalitate, o dotare edilitară şi o

densitate a populaţiei mult superioară aşezărilor rurale din zona sa de influenţă. El
concentrează cea mai mare parte a activităţilor industriale.

Oraşul este o formă superioară de aşezare, rezultând dintr-un salt calitativ, pe o

anumită treaptă de evoluţie a societăţii, prin adâncirea diviziunii sociale a muncii,
materializată de diferenţierea meşteşugurilor, a cornetului şi agriculturii.

8.1. - ALIMENTAREA CU APĂ

Municipiul beneficiază de o gospodărie proprie de alimentare cu apă, care

funcţionează în sistem centralizat gravitaţional, avănd un debit de 1.500 l/s care se preiau
din Argeş în amonte de localitate. în prezent, consumul industrial şi cel menajer este de 800
l/s. In nordul municipiului funcţionează staţia de tratare a apei cu două trepte: mecanică şi
biologică. Apa decantată este tratată cu clorură fenică, apoi se introduce în rezervoare şi
astfel se asigură alimentarea cu apă a oraşului. Inmagazinarea apei se face în mai
multe rezervoare, dispuse corespunzător pentru echilibrarea presiunilor în diferite zone ale
oraşului, având o capacitate totală de 15.000 ml.

în prezent, pe lângă locuitorii municipiului, de această sursă de apă potabilă mai

beneficiază şi locuitorii comunelor din imediata apropiere. Unele localităţi au
documentaţii tehnice pentru racordarea acestora la sursa urbană mai sus menţionată, deci
extinderea reţelei de apă şi canalizare pe o distanţă de aproape 10 km.

Apele uzate industrial sunt restituite în emisar, dupâ ce în prealabil sunt epurate în
staţiile proprii de la S.C. ARPO S.A. sau de la S.E.P.P.L.
81
 Apele menajere uzate sunt epurate într-o staţie proprie, situată în aval de
localitate, care are o capacitate de 700 l/s şi dispune de două trepte de epurare:
mecanică şi biologică. în treapta de epurare biologică apa se introduce în bazine se
amestecă cu diferite substanţe chimice, probate prin acţiuni de laborator, apoi sunt
descărcate în emisar în sudul oraşului.

Municipiul este alimentat cu apă potabilă prin intermediul staţiei de tratare

Cerbureni care primeşte apă brută din sursa de suprafaţă - râul Argeş, capacitatea
sistemului fiind de 280 l/s şi două captări care depozitează în trei rezervoare un total de
8.700 m.c. Consumul mediu lunar este de circa 520.000 m.c, iar lungimea reţelelor de
distribuţie în municipiu este de 87 km. Reţele de canalizare pluviale se compun din 4,1 km
canale colectoare şi 4 km canale pluviale colectoare. O bună parte din aceste reţele sunt
subdimensionate, lucrează sub presiune, producând fenomene nedorite de refulare şi
impunând dublarea unor colectoare principale.

Asigurarea apei potabile este condiţia indispensabilă a vieţii în general şi

îndeosebi, a colectivităţilor umane.

8.2. - ALIMENTAREA CU GAZE NATURALE

In ceea ce priveşte reţeaua de gaze naturale, municipiul beneficiază de

gospodărie proprie care dispune de două staţii. Reţelele de distribuţie a gazelor naturale în
lungime de 40 km fac legătura dintre conductele de medie presiune şi numeroşi abonaţi
(locuinţe particulare, blocuri de locuinţe şi centrale termice ).

Pentru viitor, în prima etapă, se preconizează racordarea la reţeaua de gaze a

centralelor termice şi a locuinţelor din cartierele ce nu beneficiază încâ de acestea. In a
doua etapă se estimează extinderea reţelei de gaze cu circa 25 km, de care să
beneficieze şi locuitorii din cartierele periferice ale municipiului.

8.3. - ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRICĂ

82
 Energia electrică, prin specificul său, constituie singura formă de energie care poate
fi produsă prin utilizarea resurselor de energie primară şi transformată ulterior, după nevoi,
în energie calorică sau mecanică. Ea are largi utilizări, în toate ramurile economiei
industrie, agricultură, construcţii, transporturi şi telecomunicaţii, învăţământ, cultură,
ocrotirea sănătăţii, precum şi în gospodărirea casnică. Prezintă şi avantajul că poate fi
transportată în condiţii economice avantajoase, prin linii de înaltă, medie şi joasă tensiune.

Asigurarea cu energie electrică a abonaţilor industriale şi casnici care se realizează

de către un centru RENEL, se desfăşoară prin intermediul a două staţii şi numeroase puncte
de transformare şi distribuţie ( respectiv 160 ). iteţelele de distribuţie a energiei electrice
însumează 217 km, cu 94 km reţea iluminat public.

In prezent există o preocupare susţinută pentru modernizarea reţelelor

existente, de înlocuire a stâlpilor de lemn cu stâlpi de beton, a conductorilor uzaţi, precum
şi modernizarea iluminatului public stradal. Anual se realizează zeci de kilometri reţea
nouă de electricitate.

8.4. - TERMOFICAREA

Termoficarea se realizează pentru circa 2.000 apartamente din blocurile

existente, prin intermediul centralelor de cartier. Aceste centrale prezintă unele
dezavantaje :

- greutăţile foarte mari pe care le întâmpină privind aprovizionarea cu

combustibil lichid pe timp friguros, având ca efect blocaj financiar;
- reţelele de distribuţie foarte lungi, vechi, care determină un randament scăzut şi
costuri mici.
Pentru viitor se prevede realizarea centralelor mici de bloc sau chiar scară care pot fi
racordate la reţeaua de gaze, corelat cu extinderea reţelei de gaze ( aceasta fiind o
problemă fundamentală în prezent ). Avantajul realizării unor astfel de centrale este dat de
faptuf că poluarea va fi redusă foarte mult ( avantaj ecologic ) şi nu mai este nevoie de
rezervoare sau bazine colectoare a combustibililor solizi. Astăzi, peste 5.000 de locuitori

83
dispun de case individuale care se alimentează cu gaze naturale. Prin alimentare acestora
cu astfel de combustibil să reducă foarte mult consumul de combustibil solid şi de aici,
reducerea gradului de poluare al oraşului care va avea un aspect urbanistic mai plăcut.

8.5. - FONDUL DE LOCUINŢE

Fondul de locuinţe al municipiului îl constituie cele 10.808 locuinţe, din care 10.219
proprietate particulară şi 589 proprietate de stat. Regimul de înălţime al construcţiilor este
în general parter până la 1 sau 2 nivele, iar blocurile de locuinţe însumând circa 700
apartamente sunt parter plus două până la parter plus patru nivele. Materialele de
construcţie specifice zonei sunt piatra de râu, calcarul, cărămida aparentă, lemnul, ţigla, în
construcţiile moderne regăsindu-se elemente de specificului local şi arhitecturii
tradiţionale.

Dezvoltarea fondului de locuinţe şi al industriei a implicat în mod necesar dezvoltarea

dotărilor tehnico - edilitare. Un accent deosebit se pune şi în asigurarea transportului în
comun în cadrul municipiului. Municipiul este străbătut de două drumuri naţionale pe
axele N - S DN7C ce face legătura cu Transfagărăşanul şi E -V DN73C - Râmnicu Vâlcea
spre Câmpulung. Cele 113 străzi ale localităţii însumând 99 km conferă un standard de
dezvoltare urbană şi fac parte din domeniul public al localităţii. Transportul în comun este
asigurat de societatea pe acţiuni TRANSLOC care asigură deplasarea pe teritoriul
municipiului prin patru trasee însumând 50 km.

Spaţiile verzi - parcuri, scuaruri, alte zone verzi, de sport şi de agrement în suprafaţă
de 64 ha sunt deservite de sera şi pepiniera municipiului care asigură în mare măsură
materialul dendrofloricol necesar.

84
 8.6. - EVACUAREA DEŞEURILOR SOLIDE

Luând în considerare în mod deosebit procesele şi efectele proceselor de

modernizare, urbanizare şi combatere a poluării mediului, ecologia aşezărilor umane, şi în
special a municipiului Curtea de Argeş, se impune ca o nouă direcţie de cercetare şi tinde să
evidenţieze în permanenţă implicaţiile presiunii umane, din această zonă argeşeană, asupra
potenţialului de habitat. Dezvoltarea industriei, corelată cu explozia demografică au condus,
pe de o parte la realizarea unui ecosistem urban, în care mediul natural s-a transformat
treptat într-un mediu artificializat, susţinut de către populaţie, iar pe de altă parte, prin
deşeurile de toate genurile (în aer, apă, sol ) contribuie la deteriorarea zonei şi oraşului
pe distanţe din ce în ce mai mari.

Problema deşeurilor industriale şi nu mai puţin a celor menajere, devine din ce în ce

mai acută. Este adevărat că, global, la nivelul mediului orăşenesc cantitatea de deşeuri
industriale şi casnice a scăzut în ultimii ani. Se pun însă probleme stringente în ce priveşte
efectele transportului şi depozitării deşeurilor menajere, asigurarea igienei urbane în
general, Există autospeciale care transportă deşeurile solide la rampa de gunoi. Pentru
viitor, în intravilan, vor fi amenajate pentru depozitarea deşeurilor solide coşuri "pe specific ":
hârtii, metal, sticle ( cu scopul refolosirii acestora ).

85
 CAPITOLUL IX
TURISMUL
9.1. - OBIECTIVE TURISTICE ÎN MUNICIPIU

ANSAMBLUL CURŢII DOMNEŞTI -, principalul obiectiv turistic al oraşului, cuprinde

Biserica domnească ( datând de la jumătatea secolului al XIV - lea), necropolă a primilor
Basarabi, întemeietorii statului independent Ţara Românească. O parte din zidurile groase ce
mărginesc Curtea domnească se păstrează şi astăzi; alături se află urmele unui bastion de
apărare, pe ale cărui temelii a fost ridicată o căsuţă în stil muscelean.

în cadrul vechii incinte se găsesc două clădiri. Cea de pe latura nordică, a cărui faţadă
principală, precedată de o prispă largă, era îndreptată către soare, constituia, poate,
locuinţa voievodului ( se mai păstrează doar pivniţele şi zidurile de fundaţie ale prispei ). Cea
de pe latura sudică, din care se mai vede astăzi numai pivniţa, era împărţită în trei
compartimente ce serveau de cancelarie domnească şi locuinţe destinate unor curteni.
Ambele aparţin tipului tradiţional de casă ţărănească din regiunea dealurilor subcarpatice,
ceea ce dovedeşte influenţa pe care a exercitat-o arhitectura populară asupra edificiilor
aparţinând reprezentanţilor clasei dominante.

Zidirea Bisericii domneşti - unul dintre monumentele cele mai de preţ ale arhitecturii
şi picturii româneşti - începută de Basarab I la jumătatea secolului al XIV -lea a fost
continuată de urmaşii săi, Nicolae Alexandru şi Vladislov I. Biserica domnească este un
monument cu linii pure, după modelul clasic bizantin şi cu dimensiuni mari. Arhitectura
exterioară a edificiului este simplă, plină de distincţie. Materialul întrebuinţat în construcţie
este piatra brută de râu sau de carieră, puţin cioplită, formând pături orizontale înguste
alternate cu şiruri de cărămidă.

în decursul existenţei sale de peste şase secole, monumentul a suferit

transformări şl adăugiri. S-au păstrat ferestrele frontoanelor şi cele în formă de metereze
din absidele laterale ale altarului, cei doi contraforţi ridicaţi în 1850 pentru consolidarea
edificiului, precum şi intrarea principală, cu o uşă nouă de fier şi ramă de piatră
confecţionată dintr-o veche lespede de mormânt.

86
 Săpăturile arheologice din interior, întreprinse în 1920 - 1921, sub conducerea
arheologului Virgil Drăghiceanu, au scos la iveală 14 morminte. Obiectele de podoabă găsite
în interiorul mormintelor - somptuasa pafta de aur de factură occidentală cu inscripţii
latineşti şi slavone, diadema de mărgăritare sau nasturii de argint aurit -constituie mijloace
de cunoaştere a nivelului de viaţă al Curţii domneşti şi a feudalităţii muntene din secolul al
XIV - lea.

Privită în comparaţie cu edificiile anterioare, mult mai modeste, Biserica domnească

apare cu un monument de început al unei noi etape în dezvoltarea arhitecturii din Ţara
Românească, fiind caracterizat prin echilibru desăvârşit, prin proporţii armonioase şi prin
monumentalitate.

RUINELE SÂN NICOARĂ -, sunt situate pe o colină, într-un mic parc. Biserica,
ridicată în prima jumătate a secolului al XIV - lea, poate chiar mai înainte, prezintă o
importanţă deosebită pentru înţelegerea artei de a construi la sfârşitul feudalismului
timpuriu. Cercetările întreprinse recent aici au scos la suprafaţă ceramică smălţuită şi frumos
ornamentată, cu o mulţime de culori, olane pentru acoperiş şi fragmente de cahle specifice
secolului al XV - lea. Această ceramică indică existenţa la Curtea de Argeş a unor meseriaşi
aparţinând unei şcoli înaintate în arta olăritului. Concomitent cu materialul ceramic au fost
descoperite numeroase monede de argint şi aramă, româneşti şi străine, inele de argint din
secolele XIV - XV, vase de sticlă şi fragmente de frescă asemănătoare cu cea de la Biserica
domnească. Ca arhitectură, construcţia constituie un frumos exemplu de stil bizantin. Zidurile,
lucrate din materiale locale, prezintă o alternanţă din şiruri de piatră de râu cu trei rânduri
de cărămizi aparente. Deasupra tindei se ridică un turn - clopotniţă, construit din cărămindă (
astăzi pe jumătate dărâmat), care a servit ca post de observaţie.

Biserica Sân Nicoară reprezintă o fază de început a arhitecturii româneşti.

MĂNĂSTIREA CURTEA DE ARGEŞ -, situată într-un parc amenajat artistic, este

ctitoria voievodului Neagoe Basarab. Ea reprezintă unul dintre cele mai frumoase
monumente istorice din ţara noastră, de al cărui nume este legată şi legenda meşterului
Manole. Construirea ei a fost nu numai un act de pietate, ci şi unul din modurile prin care
Neagoe Basarab îşi afirma înalta sa poziţie în epocă. Edificiul din calcar de Albeşti,
marmură şi mozaicuri a fost ridicat de meşteri vestiţi, supravegheaţi personal de către

87
domnitor. Construcţia a fost începută prin anul 1512 şi terminată în anul 1517 şi are o linie
arhitecturală armonioasă şi o ornamentaţie bogată. Monumentul este ridicat pe un soclu
înalt şi larg, după modelul construcţiilor similare armene şi georgiene, model folosit la
Constantinopol în acea vreme. Interiorul impresionează prin monumentalitate, frumuseţea
arcadelor şi înălţimea turlelor.

De-a lungul istoriei, monumentul a suferit repetate stricăciuni şi reparaţii. O adevărată

restaurare s-a făcut în vremea lui Matei Basarab şi Şerban Cantacuzino. Secolul al XIX - lea
înseamnă pentru construcţie un şir de calamităţi şi refaceri, până când, la sfârşitul anului 1867,
două incendii consecutive o mistuie. O restaurare totală a început în anul 1875 şi a durat 11
ani. în cadrul acestei refaceri au fost demolate clădirile din jur, ce formau împreună cu
biserica un frumos ansamblu arhitectural, iar vechile picturi au fost înlăturate ( unele picturi
originale se păstrează la Muzeul de istorie al României şi în muzeul din incinta mănăstirei )
şi înlocuite cu altele noi, dar care nu mai au aceleaşi farmec şi strălucire.

în anul 1967 s-a amenajat în incinta mănăstirei " Sala meşterului Manele ", o secţie
muzeală ce adăposteşte obiecte de mare valoare artistică : stofa din mătase şi fir de la Neagoe
Basarab, fragmente de frescă din 1526, un fragment al catapetesmelor din lemn de la 1682,
icoane de lemn, ferecaturi, obiecte şi podoabe de argint, ceramică veche, cărţi şi
documente, mobilier sculptat.

FÂNTÂNA MEŞTERULUI MANOLE -, este situată în parcul cu acelaşi nume.

Legenda spune că Neagoe Basarab, de teamă ca meşterul Manole să nu mai construiască o altă
biserică la fel de frumoasă, a scos schelele de la construcţii, lăsându-1 pe acesta sus, pe
acoperiş. Pe locul unde meşterul a căzut, încercând să zboare cu aripi de şindrilă, a ţâşnit un
izvor cu apă limpede, lacrimi ale pământului pentru trista soartă a acestuia.

BISERICA OLARI -, situată în vestitul cartier de odinioară al olarilor, este un

monument cu aspect rustic, cuprinzând variate elemente de arhitectură din lemn şi zidărie
îmbinate original. Planul construcţiei, diferit de cel al arhitecturii munteneşti -cu turn
clopotniţă lipit de corpul principal al clădirii - ne aminteşte de unele ctitorii moldoveneşti
din epoca lui Ştefan cel Mare. Privită din exterior, biserica surprinde prin armonia
proporţiilor. Acoperită cu şindrilă, are la partea superioară a faţadelor o bogată
ornamentaţie pictată, realizată de un talentat meşter anonim. O scară exterioară din lemn,

88
acoperită de o streaşină, duce în camera clopotelor. Pictura se remarcă prin variatul său
colorit şi prin plastica exprimării.

Cu prilejul lucrărilor de restaurare din 1967 - 1968 au fost scoase la lumină temeliile
unei construcţii din secolul al XV - lea, sprijinită pe piloni de lemn, precum şi un bogat
material arheologic ( ceramică şi monede din secolele XV - XVI), pe baza căruia a fost
datat edificiul.

Monumentul aminteşte de o veche îndeletnicire a oamenilor acestor locuri. Din cele

mai vechi timpuri, poate chiar din vremea când era cetate de scaun, localitatea a fost
cunoscută ca un mare centru de ceramică. Producţia vaselor mari, unele de formă
amforoidală, decorate cu brâie în relief, cu linii perpendiculare, orizontale sau verticale şi
motive zoomorfe, ulcioarele mari ( cu două mânere) sau cele mici ( cu mâner şi gură lată) şi,
mai ales, ulcioarele de nuntă, smălţuite într-o nuanţă de verde închis şi bogat ornamentate,
dovedesc o veche tradiţie a acestui meşteşug; el a fost transmis meşterilor de azi care
continuă această tradiţie în ateliere particulare sau în cadrul cooperativei meşteşugăreşti,
unde sunt lucrate frumoasele ulcioare cu bumbi reliefaţi, vasele mari cu brâuri sau cănile şi
străchinile smălţuite şi ornamentate cu motive specifice locului. Ca simbol al preţuirii
frumoaselor tradiţii ale locuitorilor, a fost construită, în ultimii ani, moderna întreprindere S.C.
ARPO S.A. care şi-a câştigat deja un renume dincolo de hotarele ţării prin valoarea produselor
inspirate din vechea olărie argeşeană.

BISERICA BRAD - BOTUSARI -, este ctitoria domnitorului Petru Cercel (1583 - 1585 ).
Modest ca dimensiuni, monumentul are o formă dreptunghiulară şi este încheiat la răsărit cu
o obsidă şi un turn - clopotniţă din lemn. Zidită din bolovani de râu amestecaţi cu
cărămidă, fără picturi exterioare, şi învelită cu tablă, refăcută în întregime la sfârşitul
secolului al XIX - lea, biserica şi-a pierdut forma şi înfăţişarea de altădată.

BISERICA SFINŢII ÎNGERI -, a fost ridicată în 1717. Edificiul, de formă dreptunghiulară,

cu clopotniţă pe pronaos, este specific monumentelor din vremea lui Matei Basarab.
Faţadele sunt împărţite în două registre şi decorate în partea de jos cu lungi firide oarbe,
formate din pilaştri drepţi şi arcaturi cu arhivoltele săpate în faţa zidului. Pe faţada dinspre
apus, un pridvor pe şase stâlpi de cărămidă precede intrarea, în interior poate fi văzută
pictura contemporană cu biserica, opera unui iscusit zugrav popular.

89
 BISERICA DRUJEŞTI -, de dimensiuni mici, dar de o certă valoare
arhitecturală şi artistică, este consemnată în documente în a doua jumătate a secolului
al XVIII - lea, avănd ca ctitor pe fraţii Druja ( Stoian şl Iorgu ). Vitregiile vremii au
impus o primă restaurare în 1793, pentru ca în urma unui incendiu să cunoască o nouă
intervenţie (în 1875 ). Bine proporţionată arhitectural, cu plan treflat, construcţia se
remarcă prin pictura originală care decorează faţadele împărţite în două registre, ornate
fiecare cu câte o serie de firide oarbe.
A*

BISERICA SFINŢII VOIEVOZI -, fostă capelă a bolniţei mănăstirii Argeşului, a fost

zidită probabil la jumătatea secolului al XVIII - lea, pe ruinele altei construcţii mai vechi.
Elegant şi bine proporţionat, edificiul are pictură interioară de o certă valoare artistică.

MUZEUL ORĂŞENESC -, adăposteşte bogate colecţii de istorie, etnografie şi artă

populară. înfiinţat în 1969, muzeul a cunoscut multe prefaceri ca urmare a îmbogăţirii
fondului de exponate. în cele 9 săli sunt prezentate aspecte sugestive ale unor tehnici
populare cu vechi tradiţii în Curtea de Argeş. Dovezi grăitoare demonstrează unitatea şi
continuitatea neântreruptă a populaţiei de pe aceste străvechi româneşti. în acest timp,
obiectele expuse - multe inedite - sunt imagini elocvente ale măiestriei artistice, capacităţii
creatoare şi spiritului inventiv din aceste locuri.

CASA PICTORULUI DUMITRU NOROCEA -, cu o decoraţie arhitecturală şi artistică

deosebit de frumoasă, adăposteşte în prezent expoziţia permanentă de artă a Muzeului
orăşenesc, cuprinzând lucrări ale unor pictori din judeţul Argeş, printre care: Dumitru
Norocea, Rudolf Schweitzer - Cumpăna, G.D.Mirea, Dan Băjenaru, Emil şi Vasile Ivănescu.
BIBLIOTECA ORĂŞENEASCĂ -, este adăpostită într-un frumos monument de
arhitectură argeşeană, cu parter înălţat şi cerdac, datând din 1800, numit " Casa Goangă".
Casa a aparţinut bunicilor profesorului de psihologie Florian Ştefănescu -Goangă (1881 -
1958), rector al Universităţii din Cluj, membru al Academiei Române din 1937, întemeietorul
şi directorul primului institut de psihologie experimentală, comparată şi aplicată din
România, înfiinţat în 1921.

PARCUL TINERETULUI -, frumos amenajat, este unul din locurile de atracţii ale
oraşului. în mijlocul parcului a fost aşezată în 1969 statuia lui Vlaicu Vodă.

PARCUL ORAŞULUI -, întinsjpe o suprafaţă de 4 ha» oferă un cadra natura)

deosebit de frumos. Aici urmează a se amenaja o zonă de agrement.

90
 9.2. - ÎMPREJURIMILE ORAŞULUI

Condiţiile naturale deosebite, existenţa unor vestigii istorice valoroae cât şi a

marilor obiective economice ridicate în ultimii ani, a unor căi de comunicaţii moderne şi a
unei baze materiale corespunzătoare fac din împrejurimile municipiului Curtea de Argeş o
zonă turistică de importanţă naţională. Relieful deosebit de variat, flora şi fauna bogate,
peisajele încântătoare constituie puncte de atracţie şi de interes. Astfel, se pot face excursii
în împrejurimile oraşului atât spre Câmpulung, spre barajul Vidraru şi Transfagărăşean, spre
izvoarele Topologului, cât si spre Piteşti, centrul politico -administrativ şi economic al
judeţului.

Spre CÂMPULUNG întâlnim următoarele zone şi obiective turistice:

MUŞĂTEŞTI ( 16 km din Curtea de Argeş ), localitate atestată documentar la 1475,

pe teritoriul căruia s-au descoperit urme de aşezări din epoca geto - dacică, este un
puternic centru etnografic şi cu o bogată activitate culturală. Aici se află un muzeu sătesc
de istorie şi etnografie ( adăpostit în clădirea căminului cultural ), înfiinţat prin grija
învăţătorului emerit Nicolae Teodorescu. în cele două săli ale muzeului sunt expuse
piese ce impresionează prin autenticitatea lor : obiecte de port, cusături, lacre şi lăzi de
zestre, unelte privind îndeletnicirile locuitorilor, ceramică, materiale şi documente ce au
aparţinut primei tipografii din această zonă.

In 1879, în Muşăteşti a luat fiinţă " Ateneul central rural" care a desfăşurat o intensă
activitate culturală sub conducerea iniţiatorului său, Constantin Dobrescu -Argeş ( 1856 -
1903 ), militant activ pentru drepturile ţărănimii. în 1892, el înfiinţează " Gazeta ţăranilor ",
ale cărei redacţii şi tipografii au funcţionat la Muşăteşti. Aşezat în parcul căminului cultural,
bustul lui Constantin Dobrescu - Argeş evocă amintirea acestuia.

Tot în această localitate se află şi schitul Rob aia, monument istoric aşezat într-un
cadru natural pitoresc. Monumentul, ridicat iniţial din lemn, a fost refăcut din piatră şi
cărămidă la 1644, în vremea lui Matei Basarab. Pictura a fost refăcută sau înlocuita în mai
multe rânduri. La acest schit au trăit şi au activat călugări luminaţi ca egumenul Sofroniu de la
Cioara, unul din iniţiatorii mişcării de eliberare socială şi religioasă a românilor din Ardeal şi

91
Pârvu Mutu ( 1657 - 1735 ), zugrav de curte al Cantacuzinilor. Tot aici şi-au petrecut viaţa
călugării Dorotei şi Partenie, vestiţi copişti de manuscrise.

BRĂDETU -, ( comuna Brăduleţ, 28 km din Curtea de Argeş) este o localitate cu aspect

de staţiune climaterică, cu case construite în stilul arhitecturii tradiţionale. Populaţia se ocupă
cu creşterea vitelor şi pomicultura. Prelucrarea artistică a lemnului a fost totdeauna o
ocupaţie însemnată. Aici putem vizita schitul Brădetu, monument istoric datând probabil
de la jumătatea secolului al XIV - lea, important exemplu de arhitectură veche românească,
considerat cea mai veche prelucrare locala a planului triconic cu turlă pe naos. Prin
materialele şi tehnica de construcţie (cărămidă şi piatră brută ), aminteşte de Biserica
domnească din Curtea de Argeş. în casa parohială este amenajat un muzeu cu piese
referitoare la istoria satului.

Brădetu este şi o staţiune balneoclimaterică ( 624 m altitudine ), ale cărei izvoare

cu apă sulfuroasă sunt folosite îndeosebi pentru tratamentul afecţiunilor reumatice.

În satul GALEŞII ( comuna Brădet ) a fost organizat un muzeu sătesc de etnografie

şi artă populară.

Urmând firul văii Valsanului, ajungem ( după 11 km ) la barajul hidrocentralei de pe

Vâlsan. De aici, apa îşi continuă drumul prin tunel spre Valea cu Peşti, în lacul de acumulare
Vidraru. De la baraj se poate ajunge până la izvoarele Valsanului.

In comuna DOMNEŞTI (22 km din Curtea de Argeş ), cercetările arheologice

înreprinse au descoperit urme de aşezări omeneşti din secolul al III - lea e.n. Satul este
amintit în documente la 1523. Condiţiile naturale au favorizat din cele mai vechi timpuri
apariţia unor îndeletniciri legate de prelucrarea lemnului, ceramică, tăbăcărie, pielărie, care
se practică şi în prezent. In ultimii ani, frumoasa localitate de pe Râul Doamnei cunoaşte un
puternic proces de urbanizare. S-au ridicat numeroase edificii social - culturale (liceu, casă de
cultură, spital, farmacie, oficiu P.T.T.R., cinematograf, hotel, magazine moderne ). în
căminul cultural a fost organizată o expoziţie permanentă de artă feudală, cuprinzând
una din cele mai valoroase colecţii de icoane din mediul rural.

92
 Muzeul etnografic, amenajat într-o clădire situată la ieşirea spre Câmpulung, prezintă
valoroase obiecte de istorie, etnografie şi artă populară, precum şi un interior specific
locuinţelor ţărăneşti din Domneşti de la sfârşitul secolului al XIX - lea.

Cercetările arheologice efectuate la RETEVOIEŞTI au dat la iveală fragmente de

ceramică, unelte de piatră şlefuită ( topoare, ciocane ) care dovedesc că aceste teritorii au
fost locuite de purtătorii culturii Coţofeni ( mileniul II î.e.n.). Tot aici s-a descoperit un bogat
material arheologic din secolele XIII - XVI. Tot în Retevoieşti se află şi Cula Drugănescu,
construită de către căminarul Gheorghe Drugănescu în 1822. Restaurată în 1965- 1966,
cula adăposteşte Muzeul sătesc Retevoieşti, cu secţii de istorie şi etnografie. Sunt
expuse vechi costume, ţesături, obiecte de uz casnic, precum şi o bogată colecţie de piese
arheologice rezultate din săpăturile ce s-au efectuat în această localitate şi care vorbesc de
istoria locuitorilor din cele mai vechi timpuri şi până în epoca modernă. Lângă culă se află şi
piatra de mormânt a logofătului Albu Golescu, decedat la 23 ianuarie 1630.

Biserica construită în 1795, pe locul unui monument din secolul al XVI - lea, este
ctitoria marelui stolnic Scarlat Drugănescu.

Satul STANEŞTI, situat pe un drum nemodernizat, este atestat într-un document

din 24 aprilie 1510. în acest document apare pentru prima oară denumirea de Curtea de
Argeş.

Continuând itinerariul spre nord, ajungem în comuna CORBI ( 32 km din Curtea de

Argeş), puternic centru pastoral şi pomicol atestat la 15 aprilie 1456, în actul prin care
Vladislav al II - lea întăreşte jupanului Mogoş mai multe proprietăţi şi sate, prin care şi
"Corbii de piatră ". Un obiectiv turistic important îl ilustrează ansamblul rupestru, situat în
stânca de pe malul stâng al Râului Doamnei (în satul Jgheaburi ) şi datat în secolele XIV - Xv
( conform tradiţiei pare să fie mult mai vechi ). Pictura în frescă (din care o parte se
păstrează şi astăzi), asemănătoare cu cea de la Biserica domnească din Curtea de Argeş, face
ca aceasta să fie considerat cel mai vechi ansamblu de pictură din Ţara Românească.

Din Corbi este originar cronicarul Naum Râmniceanu ( 1764 - 1839) care a scris în
limba română o cronică a Ţării Româneşti - de la întemeiere ( 1290 ) până la 1834, cu o
descriere geografică -, o cronică în greceşte referitoare la evenimentele din 1768 - 1810 şi
un " istoric al zaverei în Valahia ", în care sunt relatate evenimentele de la 1821.

93
 La nord de Corbi, după ce se trece prin satele Sboghiţeşti şi Slatina, pe un drum
forestier în curs de modernizare, se ajunge ( după 5 km ) la confluenţa cu râul Cernat şi,
după încă 13 km, la barajul Baciu, al doilea ca importanţă în sistemul hidroenergetic al
Argeşului. De aici, apa curge prin canalul subteran (20 km ) până la Valea cu Peşti, unde se
varsă în lacul de acumulare Vidraru. De la barajul Baciu, după 3 km se ajunge la Gura
Văilor, unde prin unirea pâraielor Zârna şl Valea Rea, se formează Râul Doamnei. Apoi se
pătrunde tot mai mult în inima Munţilor Făgăraş.

Reluând itinerariul din Domneşti spre Câmpulung, se poate face o abatere spre
localitatea ANINOASA, atestată documentar la 1437, în vremea lui Vlad Dracul. Pe teritoriul
comunei, cercetările arheologice au descoperit urme de aşezări omeneşti aparţinând
orânduirii feudale. Aici se poate vizita mănăstirea Aninoasa, valoros ansamblu feudal.

Spre BARAJUL VIDRARU si TRANSFĂGĂRASAN întâlnim următoarele zone şi

obiective turistice :

La 7 km din Curtea de Argeş se trece pe lângă lacul de acumulare al

hidrocentralei Cerbureni şi pe lângă motelul " Căpşunica ", cu o capacitate de cazare de
120 de locuri şi restaurant. De aici pătrundem în satul Albeştii Pământeni ( comuna Albeştii
de Argeş ), atestat la 1523. Localitatea, cu casele înconjurate de grădini, risipite pe
dealurile ce prevestesc culmile înalte ale munţilor, este renumită pentu culturile de
căpşuni. Anual, în luna iunie, se organizează aici tradiţionala sărbătoare a căpşunilor.

Urmând traseul pe valea superioară a Argeşului, pătrundem în satul Corbeni (20 km

din Curtea de Argeş ), atestat documentar la 1456. în prezent, localitatea cunoaşte un
intens proces de urbanizare. La intrarea în sat trecem pe lângă o construcţie în stilul
culelor olteneşti, numită " Cula Dumbravar", înconjurată de molizi seculari şi amenajată ca
popas turistic; în jurul ei au fost amenajate căsuţe în stil argeşean. în satul Bucşeneşti ( 3
km abatere din Corbeni, drum nemodernizat ) putem vizita biserica, monument istoric,
înălţată la 1747, având decoraţii florale pe exteriorul turlei şi pe faţada vestică.

în satul Căpăţânenii Ungureni (23 km din Curtea de Argeş), înainte de a intra în

defileul Argeşului, se găseşte casa în care a trăit compozitorul George Stephănescu (1843 -
1925 ), figură ilustră a muzicii noastre, autorul primei simfonii româneşti, fondatorul unor

94
societăţi lirice premergătoare Operei Române. în această casă, care oferă un minunat cadru
pentru creaţie, personalităţi ale culturii româneşti, venite în vizită sau la odihnă, s-au inspirat
din comorile inepuizabile ale portului, cântecului şi peisajului argeşean, comori ce au fost
transpuse pe pânză, în muzică sau în opere literare. Pentru cei ce l-au vizitat pe compozitorul
român se numără: Vasile Alecsandri, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Ion Luca Caragiale, Ion
Ghica, dr. Carol Davila, Gheorghe Pătraşcu, Aristizza Romanescu, Grigore Manolescu şi
Constantin Nottara. Numele lor sunt încrustate pe panoul de deasupra uşii de la intrare.

Clădirea, ridicată în anul 1873, adăposteşte un bogat material documentar şi obiecte

ce au aparţinut compozitorului, precum şi o colecţie de istorie şi artă populară argeşeană.
Tot aici se află pianul la care compozitorul acompania adesea pe Hariclea Darclee,
cunoscută în marile metropole ale lumii cu numele de " Privighetoarea Carpaţilor ".

Continuând drumul în defileul Argeşului, bogat în frumuseţile naturale, îmbinate

armonios cu vestigiile trecutului şi cu realizările contemporane, privirea ne este atrasă de
castelul de echilibru, înalt de 140 m, şi de pavilionul administrativ al hidrocentralei de pe
Argeş. Ascunsă sub munte se află marea uzină electrică, o adevărată operă a inteligenţei
româneşti. De la uzină, apa este obligată să se supună voinţei omului şi să treacă prin
subteran, prin galeria de fugă, până la Oeşti, de aici, pe firul văii Argeşului a fost construită o
salbă de lacuri şi hidrocentrale.

La 50 m de uzină, în vârful muntelui Cetăţuia, se profilează vechea cetate

Poienari, la care se ajunge urcând cele 1480 de trepte din beton care şerpuiesc printr-
o pădure deasă de fag. Aici, la o altitudine de 850 m, protejată de pante abrupte, s-a înălţat
cetatea, " cuib de vulturi al vitejilor de demult ", care făcea parte, cu veacuri în urmă,
dintr-un lanţ de fortificaţii ce apărau hotarul nordic al Ţării Româneşti. Iniţial, în
secolul al XIII - lea, exista doar un turn de piatră brută, similar celor din Transilvania.
Dar în secolul al XIV - lea, probabil odată cu constituirea

statului feudal Ţara Românească, fortificaţia a îmbrăcat tot vârful de stâncă cu ziduri groase
din piatră spartă, căptuşită în părţile superioare cu cărămidă, închizând un spaţiu aproape
triunghiular, cu câte un turn cilindric la cele trei colţuri, iar pe latura sudică cu un bastion
semicilindric.

95
 Tradiţia consemnată în cronici arată că Vlad Ţeoeş s-a îngrijit de întărirea acestei
cetăţi. Din puţine ştiri ce s-au păstrat în documente reiese că încă din secolul al XIII - lea,
până cel puţin la jumătatea secolului al XIV - lea, cetatea a funcţionat. Ultima restaurare
a cetăţii a fost făcută între anii 1969 - 1972, când s-au consolidat şi înălţat zidurile, s-au
construit treptele de acces şi pasarelele din partea de vest, care permit vizitarea în cele
mai bune condiţii a întregii fortăreţă. Cu acest prilej, în apropierea cetăţii s-a ridicat o
căsuţă de piatră şi cărămidă în stil argeşean.

Un alt obiectivii constituie barajul Vidraru (31 km din Curtea de Argeş ) situat în
sălbaticele chei ale Argeşului, cu o înălţime de 165 m, un imens arc care uneşte culmile
munţilor Frunţii şi Ghiţu. Construcţie gigantică, barajul Vidraru, primul din ţara noastră de
acest gen, al şaselea din Europa şi al nouălea în lume ca înălţime, formează în amonte un lac
cu o suprafaţă de aproape 900 ha şi un volum de 465 milioane ml de apă. Pentru a se ajunge
la acest debit, s-au executat galerii pe o lungime de peste 42 km şi s-au înălţat 10 baraje care
au captat apa râurilor Doamnei, Cernat, Vâlsan şl Topolog, pentru a o trimite în lacul de
acumulare.

După ce se trece de coronamentul barajului, se înalţă un turn prismatic, placat cu

mozaic verde şi înconjurat de o scară ce urcă până la platforma - belvedere. în faţă, pe linia
barajului, se înalţă semeţ un Prometeu gigantic, Monumentul electricităţii (operă a
sculptorului Constantin Popovici), care străjuieşte zarea.

Un tur al lacului de acumulare totalizează 52 km şi oferă o multitudine de privelişti

încântătoare şi locuri de popas. Dintre acestea din urmă amintim: hotelul "Cumpăna ",
situat la coada lacului, la 860 m altitudine ce asigură condiţii confortabile de cazare
pentru 80 de persoane şi "Casa argeşeană", bufet şi specific local.

96
 De aici, drumul continuă pe Transfâgărăşan, şosea construită în perioada martie 1970 -
septembrie 1974, cea mai grandioasă lucrare de acest gen din ţara noastră. Situată la o
altitudine de 2034 m, şoseaua se întinde de la barajul Vidraru până în apropierea comunei
Arpaşu de Jos, de pe teritoriul judeţului Sibiu, unde se racordează cu DN1 (Bucureşti -
Oradea). Transfagărăşanul a atins cea mai înaltă cotă şi a străpuns un tunel lung de 845 m, pe
sub Negoiu şi Moldoveanu. Pentru realizarea acestei impresionante şosele, constuită în
timp record, s-au făcut circa 4 milioane mi de derocări şi terasamente, s-au construit 28 de
poduri şi viaducte şi peste 550 de podeţe. Transfagărăşanul, unul dintre cele mai
atrăgătoare itinerare, oferă o încântătoare panoramă asupra văii Argeşului. Peste 30 % din
lungimea drumului se desfăşoară într-o zonă de gol alpin. Şoseaua, cu bandă dublă, asfaltată
pe întreg parcursul, este protejată împotriva avalanşelor.

La 2 km de la barajul Vidraru, pe drumul de contur al lacului de acumulare, la km 63,

se desprinde spre dreapta un drum forestier care duce până la Curmătura Ursului, la
captarea pârâului Limpedea. In continuare se ajunge la podul Vâlsanului. Urmând firul văii
Vâlsanului amonte, prin chei, ajungem la barajul şi lacul de acumulare de pe Vâlsan; în
aval, drumul pe valea Vâlsanului duce la staţiunea balneoclimaterică Brădetu.

Spre IZVOARELE TOPOLOGULUI întâlnim

La VALEA DANULUI ( 6 km din Curtea de Argeş ) se află un frumos monument

istoric, ridicat în 1811, prin grija episcopului Iosif al Argeşului, pe locul unei alte biserici din
lemn, datând din secolul al XVIII - lea. în interior se păstrează catapeteasma din lemn sculptat
în stil brâncovenesc ce a aparţinut mănăstirii Curtea de Argeş şi care a fost adusă aici în
timpul restaurării din 1875.

în CEPARII PĂMÂNTENI, sat menţionat în documente la 1519, în vremea lui Neagoe

Basarab, a fost scoasă la iveală o necropolă getodacică ( secolele VI - II î.e.n. ). Tot aici se află
şi o frumoasă biserică ridicată de căpitanul Dragomir Ceparul şl rezidită la 1752 de Ştefan
Balotă.

97
 Satul TIGVENI ( 8 km din Cepari) cunoaşte în prezent o puternică dezvoltare
economico - socială. Săpăturile arheologice întreprinse recent au scos la iveală obiecte de
ceramică şi arme de luptă ( cuţite de fier şi vârfuri de săgeţi) ce aparţin grupului cultural
Ferigile care datează din perioada de sfârşit a Hallstatt - ului. în satul Tigveni se află conacul
lui Teodor Brătianu, o veche culă construită de familia Tigveanu în secolul al XVIII - lea.

în satul SUICI (21 km din Curtea de Argeş ), atestat documentar la 1505, în casa
numită " Cula Sultanei ", s-a amenajat în 1971 Muzeul etnografic al văii Topologului,
în care sunt expuse piese de port popular şi unelte ce amintesc ocupaţiile
tradiţionale.

Şoseaua se continuă printre dealuri, spre SALATRUCU ( 29 km din Curtea de Argeş ),

localitate situată într-o zonă pastorală, pomicolă şi etnografică, între Muntele Frunţii şi
Dealul Clocotici. Satul este menţionat documentar în vremena lui Neagoe Basarab, la 1519.
Pe harta stolnicului Cantacuzino din 1700 apare sub numele de Seletruc. Acest sat a fost
loc de poştă pe drumul Câinenilor, spre Transilvania, de aceea în cartografia din 1808 este
numit Sălătrucu - Poştă.

98
99
 CAPITOLUL X

CONSIDERAŢII PRIVIND ASPECTE ALE

CALITĂŢII MEDIULUI ÎN MUNICIPIUL
CURTEA DE ARGEŞ ŞI ÎN ZONĂ

Acţiunea omului asupra mediului a fost totdeauna orientată în primul rând, spre
obţinerea celor necesare traiului. Ca urmare, omul a căutat în general, să aducă
mediului transformări care să îi permită o mai bună utilizare a lui, să creeze condiţii cât mai
favorabile pentru viaţă şi pentru a-i satisface diversele nevoi materiale şi spirituale. De cele
mai multe ori transformarea antropică a naturii s-a soldat cu un bilanţ pozitiv, peisajul
umanizat, prin alternanţa sa de terenuri agricole, pajişti şi păduri, surse de apă amenajate, cu
o reţea bine organizată de drumuri şi localităţi constituind un mediu mult mai puternic
pentru om decât pădurile de nepătruns ce acopereau în trecut o mare parte a suprafeţei
uscatului.

Pe de altă parte, însă, efectele secundare negative neaşteptate şi modeste s-au

manifestat aprope totdeauna, uneori cu intensitate slabă, aproape neglijabilă, alteori însă
luând proporţii alarmante, atât în funcţie de intensitatea diverselor procese de transformare,
cât si de caracterele specifice ale terenurilor asupra cărora s-au exercitat aceste acţiuni.
Natura, în formaţiunile ei normale este aproape peste tot înlăturată, nelăsând liberă
dezvoltarea vegetaţiei şi biocenozelor caracteristice ţinutului din jurul oraşului.

Prin acţiunile sale, la nivlul aşezării urbane, dar nu numai, omul poate aduce
modificări în climă, hidrografie, în învelişul vegetal. Oraşul apare ca o ambianţă specială, în
care betonul, piatra, asfaltul, metalele, ţiglele şi ardezia expun la o puternică încălzire prin
insolaţie şi iradiere dogoritoare în zilele de vară. Reţeaua stradală prin stratul de asfalt şi
clădirile prin suprafeţele ocupate modifică o parte din circuitul apei. Precipitaţiile
recepţionate sunt aproape în întregime scurse rapid în reţeaua de canalizare, înfiltrarea
apei în sol este mult micşorată, din care cauză se modifică circulaţia subterană şi
procesele normale de formare şi evoluţie a profilului de sol. Arborii bulevardelor, aduşi şi

100
ei din alte locuri cresc anevoie, frunzele se veştejesc înainte de vreme, mulţi se usucă
după câţiva ani.

In general, temperatura medie anuală a oraşului este cu 1 - 2°C mai ridicată decât a
împrejurimilor. Printre blocuri, unghiul de umbră al zidurilor face improprie plantarea multor
specii arboricole. în general păsările ocolesc aglomeraţiile urbane, în schimb se înmulţesc
nemăsurat de mult gândacii, şoarecii şi şobolanii, animale atât de dăunătoare, uneori chiar
aducătoare de molimi.

Aerul constituie componenta de bază a mediului înconjurător care prin proprietăţi

fizice, chimice şi termice, întreţine viaţa pe planeta noastră. Calitatea lui este influenţată însă
de activităţile umane.

în municipiul Curtea de Argeş, principalele surse de poluare sunt industria (industria

chimică ) şi mijloacele de transport care degajă gaze toxice cum ar fi: monoxid şi dioxid de
carbon, bioxid de azot, hidrocarburi, etc. Oxidul de carbon este cel mai răspândit poluant al
aerului, el provenind în proporţie de peste 60 % de la vehiculele ce folosesc combustibil
benzina şi motorina.

în zona din imediata apropiere a municipiului Curtea de Argeş, calitatea aerului este cu
mult mai bună, deoarece nu există surse importante de poluare, cu excepţia arderilor de
cărbuni şi lemne pentru încălzitul locuinţelor pe timpul iernii.

10.1. - CREŞTEREA NECESARULUI DE APĂ DULCE

Creşterea demografică, ridicarea calităţii vieţii, progresul igienei, măresc continuu

consumurile casnice de apă (40 - 400 l/zi ). Extinderea suprafeţelor de locuit cere cantităţi
impresionante de apă pe an. Pe de altă parte unităţile industriale existente cer utilizarea
unui voiul mare de apă. Pentru satisfacerea necesarului de apă mereu crescând sunt luate toate
soluţiile: planificarea apelor disponibile, utilizarea apelor subterane.

Râul Argeş ce traversează municipiul de la nord la sud are un regim natural influenţat
de acumulările din amonte: Curtea de Argeş, Cerbureni, Oieşti, Vidraru. Apele sale sunt
folosite ca apă industrială, iar tratate, ca apă potabilă.

Calitatea apei lasă însă de dorit ca urmare a deversărilor de apă folosită în cadrul
unităţilor industriale.

101
 10.2. - ZGOMOTUL - O NOXĂ COMPLEMENTARĂ

Unul din factorii perturbanţi ai mediului care influenţează ambianţa în care îşi
desfăşoară activitatea şi viaţa omul este zgomotul. Prin caracteristicile sale fizice,
zgomotul produce organismului uman o serie de efecte fiziologice şi psihologice. Dacă
nivelul său de intensitate este ridicat, zgomotul poate provoca efecte patologice,
ireversibile, cum sunt: tulburările cardiace, modificările funcţionării normale a
sistemului nervos vegetativ, pe fondul cărora se produce îmbolnăvirea organelor
interne. în municipiul Curtea de Argeş, principala sursă de poluare sonoră o constituie
mijloacele de transport. ,

Solul - este o vastă uzină a naturii, care produce o mare cantitate de biomasă,
folosită ca hrană de o parte din vieţuitoare, inclusiv de om. Dezvoltarea tehnicii şi chimizarea
care se cer din plin angajate şi creşterea producţiei agricole, vor ridica tot mai multe
probleme privind dezechilibrele din mediul înconjurător, şi în primul rând poluarea.
Degradarea solului în zona municipiului Curtea de Argeş este determinată de : scoaterea din
circuitul agricol prin ocuparea cu construcţii industriale sau urbane şi chimizarea făcută
neraţional (îngrăşăminte, insecticide etc ). Urmările chimizării duc la distrugerea de
numeroase ce contribuie din plin la fertilitatea solurilor, la reţinerea azotului necesar
plantelor; în plus, unele produse chimice poluează solul, lanţul efectelor negative
atingând sănătatea omului.

Dezvoltarea localităţilor, atât oraşe cât şi sate, ridică probleme complexe privind
integrarea lor în mediu. Municipiul Curtea de Argeş formează el însuşi un peisaj sau poate
o sumă de peisaje actuale şi moştenite de la înaintaşi. Multe locuri au un anumit stil
arhitectonic de o mare frumuseţe, incluzând în ele o anumită cultură şi istorie, un anumit
mod de viaţă. Toate acestea se impun nu numai a fi păstrate în ansamblul noilor construcţii,
ci şi ocrotite şi conservate. Pe de altă parte, satul, pune propriile lui probleme, el trebuie să
se încadreze şi mai mult în peisajul natural, chiar dacă tinde spre urbanizare, deoarece viaţa
agricolă se desfăşoară, prin ea însăşi, într - o ambianţă de natură.

102
 CAPITOLUL XI

DEZVOLTAREA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ A

MUNICIPIULUI CURTEA DE ARGEŞ ÎN
PERSPECTIVĂ

Principalele obiective şi acţiuni privind dezvoltarea economică şi socială în perioada

următoare sunt:

1. Comparativ cu datele de la recensământul din anul 1977 ( 24.645 locuitori )

populaţia a înregistrat, în ultimii 18 ani o creştere de peste IOJOOO locuitori. Locurile de muncă
din oraş, comparativ cu anul 1989, au scăzut simţitor; şomajul zero în 1989 a ajuns la
aproape 3.500 persoane datorită reducerii producţiei la obiectivele economice.

2.Există o serie de căi şi mijloace de relansare a industriei şi anume :

- descentralizarea unor servicii la Curtea de Argeş ( exemplu: Camera de Comerţ şi
Industrie );

- retehnologizarea principalelor unităţi industriale: S.C. ARPO S.A. ARGOMS

- SOCOM, SILCOM, etc.;
- reânfîinţarea unor obiective care au existat şi valorificarea materiei prime din zonă;
valorificarea sucurilor şi a dulceţurilor din fructe de pădure ( mure, zmeură, fragi, afine );

3. Principalele obiective care privesc agricultura :

- definitivarea punerii în posesie a beneficiarilor de titluri de proprietate;
- suplimentarea prin eforturi proprii a agricultorilor, a numărului de tractoare,
remorci, pluguri şi grape - discuri;
- asigurarea cantităţilor suficiente de îngrăşăminte chimice pentru livezi şi pajişti
naturale, cu avantaje financiare pentru cei interesaţi.

103
 4.Obiective privind dezvoltarea economică a municipiului:
- retehnologizarea obiectivelor economice existente;
- reânfiinţarea vechilor activităţi tradiţionale: valorificarea potenţialului apei şi al
balneoturismului, valorificarea fructelor;

5.Dezvoltarea serviciilor publice :

- înlocuirea reţelelor de distribuţie a apei, canalizare, energie termică, electrică, în
proporţie de 80 % fiind uzate;
- modernizarea sistemului de instalaţii telefonice;
- înlocuirea sistemului de transport local cu autobuze ( insuficiente numeric şi uzate)
cu o linie de troleibuze;
- serviciile publice ale ministerelor şi departamentelor cu. unităţi descentralizate în
teritoriu sunt inexistente; se solicită înfiinţarea lor în toate domeniile, cu
reprezentanţe permanente sau cel mai bine persoane juridice.
-

s
6.
»
Evoluţia construcţiilor de locuinţe.
>

În perioada 1960 - 1989 s-au construit peste 7.500 de apartamente, cu fonduri

alocate de la bugetul statului. După 1989 s-au pus în folosinţă numai 48 de
apartamente, iar în ceea ce priveşte construcţiile individuale ritmul anual de punere în
funcţiune este de circa 15.

7.Modernizarea activităţii de aprovizionare cu marfa a populaţiei.

În prezent situaţia este mulţumitoare. Legea privatizării va determina o
îmbunătăţire a situaţiei existente.

8.Principalele acţiuni pentru dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii sociale sunt:

- învăţământul - descentralizarea în teritoriu şi construirea unei şcoli cu 16 săli de
clasă;
- sănătate - descentralizarea şi extinderea în teritoriu de noi cabinete medicale;
extinderea actualului spital; construirea unui nou spital de pneumoftiziologie;
- cultura si arta - restaurarea Curţii domneşti şi a bisericii Olari; construirea de noi

104
biserici în zonele ce nu dispun de lăcaşuri de cult;
- educaţie fizică, sport, agrement - construirea unei săli polivalente cu 2.000
locuri, construirea unui bazin de înot acoperit, a unui ştrand public;
- protecţie socială - crearea unei unităţi de protecţie socială.

9. Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii sociale prin construirea unui hotel

cu 300 locuri şi restaurant.

10. Principalele acţiuni ce se prevăd pentru combaterea factorilor poluanţi sunt:

- dotarea ARGCOM - SOCOM cu electrofiltre eficiente;

- eliminarea deversărilor de deşeuri în apele Argeşului de către diferiţi agenţi

economici;

11. Obiective prioritare din domeniul administraţiei publice locale:

- descentralizarea structurii în teritoriu;
- extinderea reţelei de gaze naturale;
- modernizarea centralelor termice;
- definitivarea rampei de gunoi menajer.

12. Propuneri de obiective care să fie incluse în strategia naţională de integrare a

României în Uniunea Europeană:

- construirea căii ferate Curtea de Argeş - Râmnicu Vâlcea, ceea ce ar duce la

avantaje economice considerabile;
- retehnologizarea S,C, ARPO S.A. care are ca profil realizarea de produse din
porţelan pentru menaj şi decorative destinat consumului populaţiei şi exportului;
- crearea unui centru balnear şi turistic de interes naţional, având în vedere prezenţa
în imediata apropiere a zonei submontane şi a depresiunilor cu climă temperată;
- restaurarea integrală a complexului monumenetal de la Curtea domnească.
-

105
 CONCLUZII

Municipiul Curtea de Argeş, situat în partea vestică a judeţului Argeş, face parte din
categoria oraşelor mijlocii, cu o populaţie de peste 35.000 locuitori la sfârşitul anului 1995.
Curtea de Argeş a înregistrat de-a lungul anilor forme diferite de dezvoltare fiinţând ca
sat, apoi ca târg, oraş şi în prezent ( din 18 ianuarie 1995 ) municipiu. Imaginea actuală
contrastează puternic cu vechiul târg, care, cu toată existenţa sa îndelungată, a avut o
evoluţie lentă din cauza condiţiilor istorice şi social -economice.

în anul 1885, Curtea de Argeş avea un număr de peste 3.000 locuitori.

Reanimarea oraşului începe din a doua parte a secolului al XX - lea, odată cu revoluţia
industrială, când populaţia oraşului creşte de la 10.764 locuitori în anul 1956 la 35.823
locuitori în anul 1992.

Profilul industrial s-a diversificat, intravilanul s-a modernizat prin

redimensionarea arterelor principale, construcţia a numeroase edificii pentru
învăţământ, cultură, ocrotirea sănătăţii, extinderea spaţiului de locuit.

Municipiul Curtea de Argeş se va dezvolta în continuare, se va definitiva zona

centrală, politico - administrativă, cu rol poplarizator, atăt pentru municipiu cât şi pentru
întreaga zonă vestică a judeţului Argeş. Se va contura un sistem urban printr-o repartizare
raţională în teritoriu a obiectivelor şi dotărilor socio - culturale şi edilitare. La acestea se
adaugă permanenta preocupare pentru conservarea şi dezvoltarea cadrului natural şi
repartizarea spaţiilor verzi echilibrat pe întreaga suprafaţă a municipiului.

106
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. - Alexandrescu C. şi colaboratorii, ( 1980 ), - Argeş. Monografie,
Editura Sport - Turism, Bucureşti.
2. - Barco A., Timan E., (1972 ), - Judeţul Argeş,
Editura Academiei, Bucureşti.
3. - Beaujeu - Gamier, Chabot G., ( 1971 ), - Geografie urbană,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
4. - Cetină E. (1972 ), - Elemente de geografie economică a lumii,
Editura Didactică şi Pedagigică, Bucureşti.
5. - Chihaia P., ( 1964 ), - Din cetăţile de scaun ale Ţării Romaneşti,
Editura Meridiane, Bucureşti.
6. - Constantinescu C. Mirceşti, ( 1976 ), - Păstoritul transhumant şi implicaţiile lui
în Transilvania şi Ţara Românească în sec. XVIII - XIX,
Editura Academiei, Bucureşti.
7. - Constantinescu N., ( 1968 ) - Cercetarea arheologică de la Curtea
domnească din Argeş,
Studii şi Comunicări, Piteşti.
8. - Constantinescu N., ( 1978 ), - Curtea de Argeş - străveche vatră voievodală
după 1150, Magazin istoric, nr. 1.
9. - Constantinescu N., ( 1984 ), - Curtea de Argeş ( 1200 - 1400 ). Asupra
începuturilor Ţării Româneşti, Editura Academiei, Bucureşti.
10. - Costache N., ( 1996 ), - Regionarea biogeografică a României,
Editura Universităţii, Bucureşti.
11.- Coteţ P., (1973 ), - Geomorfologia României,
Editura Tehnică, Bucureşti.
12. - Cucu V., Pop L, Urucu V., ( 1966 ), - Contribuţii la studiul migratiei interne
a populaţiei din R. S. România,
Analele Universităţii Bucureşri, seria Ştiinţele naturii, geografie - geologie, nr. 2.
13. - Cucu V., ( 1970 ), - Oraşle României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.

107
14. - Cucu V., ( 1970 ) - Evoluţia numerică a populaţiei României,
Terra, nr. 3, Bucureşti.
15. - Cucu V., (1995 ), - Geografie umană,
Editura Glasul Bucovinei, Iaşi.
16. - Cucu V., (1996 ), - Geografie economică,
Editura Glasul Bucovinei, Iaşi.
17. - Dragoş V., (1957 ), - Fenomene geologice actuale în Regiunea Argeş, Bucureşti.
18. - Drăghiceanu V., ( 1923 ) - Curtea domnească din Argeş,
Buletinul monumentelor istorice, Bucureşti.
19. - Florea N., (1983 ), - Geografia României. Solurile.
Editura Academiei, Bucureşti.
20. - Giurescu C, (1973 ), - Ţara Românească în secolele XIV - XV,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
21. - Iancu M., Stănescu S., ( 1978 ), - Valea Argeşului,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
22. - Ionescu Gr. ( 1940 ), - Curtea de Argeş. Istoria oraşului prin monumentele
lui, Bucureşti.
23. - Ionescu Gr., ( 1970 ), - Itinerare argeşene - ghid turistic, Piteşti.
24. - Lăzărescu E. ( 1967 ), - Biserica mănăstirii Argeşului,
Editura Meridiane, Bucureşti.
25. - Mavrodin T., Băcanu S., Cristocea S., Constantinescu Gr., (1978 ), - Argeş.
Ghid turistice al judeţului,
Editura Sport - Turism, Bucureşti.
26. - Matei M., Matei I., ( 1973 ) - Urbanizare. Elemente de sistematizare,
C.I.S.A.P., nr. 4, Bucureşti.
27. - Mihăilescu V., Herbst C, Băcănaru I., ( 1961 ), - Consideraţii asupra
criteriilor de clasificare funcţională a oraşelor, Probleme de geografie, voi. IX.
28. - Mihăilescu V., (1969) - România, Geografie fizică,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
29. - Musicescu A., Ionescu Gr. (1976 ), - Biserica domnească din Curtea de Argeş,
Editura Meridiane, Bucureşti.

108
30. - Mutihac V., lonesi L. (1974) - Geologia României,
Editura Tehnică, Bucureşti.
31. - PişotaL, ButaL, (1983), - Hidrologie,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
32. - Popovici I., Maria Mihail (1980), - România. Geografie economică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
33. - Roşu Al. (1980), - Geografia fizică a României, ediţia a II - a,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
34. - Stelea V. (1968), - Curtea de Argeş,
Editura Meridiane, Bucureşti.
- Şandru I. (1970) - Geografia aşezărilor româneşti, Iaşi.
- Ştefănescu Şt. (1970) - Ţara Românească de Ia Basarab I întemeietorul
pană la Mihai Viteazul, Editura Meridiane, Bucureşti.
37. - Ujvari I. (1972), - Geografia apelor României,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
38. - Velcea V. (1963) - Studiul fizico - geografic al alunecărilor de teren, Bucureşti.
39. - Velcea V., Savu Al. (1982), - Geografia Carpaţilor şi Subcarpaţilor
Româneşti, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti.
40. - xxx (1983), - Geografia României, I, Geografie fizică,
Editura Academiei, Bucureşti.
41. - xxx (1984), - Geografia României, II, Geografie umană şi economică,
Editura Academiei, Bucureşti.
42. - xxx (1985 - 1995). Anuarele meteorologice,
I.N.M.H., Bucureşti.
43. - xxx (1992), - Geografia României, IV, Regiunile pericarpatice,
Editura Academiei, Bucureşti.
44. - xxx (1992), - Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 7 ianuarie 1992,
Comisia Naţională pentru Statistică.
45. - xxx (1995), - Caietul statistic al municipiului Curtea de Argeş,
Direcţia Judeţeană de Statistică Argeş.

109