Sei sulla pagina 1di 20

VERBUL - ITALIANA

Partea 1

Ascultati cu atentie, apoi repetati.


Urmatoarele verbe sunt foarte importante, deoarece cu ele se pot forma o multitudine de fraze.
Verbul A VREA (Il verbo VOLERE)
Io voglio = eu vreau

Tu vuoi = tu vrei
Lui vuole = el vrea
Lei vuole = ea vrea
Noi vogliamo = noi vrem
Voi volete = voi vreti
Loro vogliono = ei/ele vor

Verbul A MERGE (Il verbo ANDARE)


Io vado = eu merg

Tu vai = tu mergi
Lui va = el merge

Lei va = ea merge
Noi andiamo = noi mergem
Voi andate = voi mergeti
Loro vanno = ei/ele merg

Verbul A STA (Il verbo STARE)


Io sto = eu stau

Tu stai = tu stai
Lui sta = el sta
Lei sta = ea sta
Noi stiamo = noi stam
Voi state = voi stati
Loro stanno = ei/ele stau
EXPRESII:
Stare attento = a fi atent

Stare buono = a sta cuminte


Stare bene = a se simti bine
Stare male = a se simti rau
Incercati sa invatati aceste verbe pe de rost.
In continuare, vom vedea cateva caracteristici generale ale verbelor.
IL VERBO VERBUL
Verbul este partea de vorbire flexibila care exprima o actiune sau prezinta, sub forma de actiune, o stare,
aparitia unei caracteristici ori modificarea unei caracteristici, o atitudine.
Iata cateva exemple extrase din revista italiana de cultura Il contemporaneo:
a) O actiune propriu-zisa:
Il cavallo correva velocemente. (Calul alerga repede)
Ci vedemmo per la prima volta e facemmo conoscenza il 9 settembre 2000.

(Ne-am vazut pentru prima data si am facut cunostinta pe 9 septembrie 2000)


b) O stare prezenta sub forma de actiune:
Si alza lentamente dalla sedia, scaglia il primo fulmine e subito dopo, scoppia luragano.
(Se ridica incet de pe scaun, dezlantuie primul fulger si apoi izbucneste uraganul)
c) O realitate:
Dobbiamo insistere nellaffermare che le sole forze capaci di difenderci sono ormai la poesia, larte, la filosofia, il pensiero
scientifico.
(Trebuie sa insistam in a afirma ca singurele forte capabile sa ne apere sunt poezia, arta, filosofia si gandirea stiintifica.)

d) O atitudine:
Il suo viso, adesso, quello di un mattino di primavera,ancora gocciolante per la tempesta notturna.
(Chipul sau este acum acela al unei dimineti de primavara, plina inca de picaturile ramase de pe urma
furtunii din timpul noptii.)
Aceste actiuni si procese sub forma de actiuni se pot intampla in prezent, in trecut sau in viitor, fiind
realizate de o persoana, un animal, un obiect sau orice alta notiune.
VERBI TRANSITIVI E INTRANSITIVI
VERBE TRANZITIVE SI INTRANZITIVE
Verbele a caror actiune se rasfrange asupra unui obiect se numesc verbe tranzitive ( i verbi transitivi)

Ex.: Quando dunque un amico si procura quella consolazione di deporre un segreto nel seno di
unaltro, da a costui la voglia di procurarsi la stessa consolazione anche lui.
(Cand un prieten simte satisfactia de a trece o taina in sufletul altuia, ii insufla acestuia dorinta de a avea la
randul lui aceeasi bucurie.)
Verbele a caror actiune nu se rasfrange asupra unui obiect sunt intranzitive (i verbi intransitivi)
Ex.: Il ragazzo ando via presto. (Baiatul pleca repede)
Camminava lentamente. (Mergea incet)
E arrivata improvvisamente. (A sosit pe neasteptate)
Observatii: Exista verbe ca andare, camminare, venire, arrivare, a caror actiune se poate prezenta terminata
din momentul in care aceasta incepe:
Il treno arriva. (Trenul soseste)
Il padre viene. (Tatal vine)
Il figlio va via. (Fiul pleaca)

Exista in schimb verbe care admit si constructia unui obiect direct, si pe aceea a unui obiect indirect:
Ubbidire a qualcuno = a se supune cuiva
Ubbidire qualcuno = a supune pe cineva
Perdonare a qualcuno = a ierta pe cineva
Perdonare qualcuno = a ierta cuiva ceva
Insultare a qualche cosa = a insulta ceva, a nu fi respectuos fata de un lucru
Insultare qualcuno = a insulta pe cineva
Creedere a qualcuno = a crede pe cineva
Credere qualcuno = a crede cuiva ceva
Alte verbe sunt tranzitive sau intranzitive dupa sens:
Finire un lavoro = a termina un lucru, o lucrare, o munca
Finire = a avea sfarsit, a se termina
Il film finisce presto = Filmul se termina repede
Rovinare una casa = a distruge o casa
Rovinarsi = a cadea in ruina, a se distruge
Lui si rovinava per la trascuratezza = El se distrugea din neglijenta
Partea a 2-a
Vom vedea impreuna tipurile de raporturi care se pot stabili intre o actiune si autorul ei, apoi vom studia
clasificarea verbelor dupa terminatie.
Ascultati si invatati:
LE FORME VERBALI DIATEZELE
Diatezele sunt formele verbale care arata raportul dintre actiune si autorul ei.

a) Diateza activa la forma attiva arata ca actiunea este indeplinita de subiectul gramatical:
Giovanni studia molto. (Giovanni studiaza mult)
I corsi iniziano oggi. (Cursurile incep astazi)
b) Diateza pasiva la forma passiva- arata ca actiunea este suferita de subiectul gramatical (exprimat prin
cazul nominativ); subiectul logic, care face actiunea, poate fi exprimat sau subinteles. Aceasta diateza
este alcatuita in general din verbe perifrastice compuse cu verbul auxiliar a fi (essere) si participiul
trecut al verbului de conjugat:
Lo studente premiato fu appaludito da tutti.

(Studentul premiat a fost aplaudat de toti.)


Laltro, per I suoi fatti, fu criticato da tutti.
(Altul, pentru faptele sale, a fost criticat de toti.)
Observatie: Diateza pasiva nu exista decat la verbele tranzitive.
c) Diateza reflexiva la forma riflessiva arata ca subiectul savarseste si, in acelasi timp, sufera actiunea.
Diateza aceasta are uneori valoare activa, alteori valoare pasiva.
Dupa cazul pronumelui, verbele reflexive sunt de doua tipuri: cu pronumele in acuzativ si cu pronumele in
dativ.
I.

Verbele reflexive cu pronume in acuzativ pot avea valori diferite:

a) actiune facuta de subiectul gramatical se rasfrange tot asupra lui (pronumele servind drept complement
direct): mi, ti, si, ci, vi:
Io mi preparo per la partenza al mare. (Eu ma pregatesc pentru plecarea la mare.)
b) actiunea este facuta de doua sau mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind efectele actiunii facute
de celalalt sau celalalte (riflessivo reciproco):
Loro si lamentavano uno con laltro di un libro cattivo che avevano letto.
(Ei se plangeau unul altuia pentru o carte proasta pe care o citisera)
c) se arata o actiune impersonala:
Si partiva allalba e si camminava presto. (Se pleca in zori si se mergea repede.)
II.

Verbele reflexive cu pronumele in dativ pot avea diferite valori (riflessivi impropri).

a) reflexiv obiectiv riflessivo obiettivo:


Mi ricordo facilmente quel giorno. (Imi amintesc usor ziua aceea.)
b) reflexiv dinamic riflessivo dinamico:
Pensava in che modo farsi il piacere di conoscere tutti I segreti dellastronomia.
(Se gandea in ce fel sa-si faca bucuria de a cunoaste toate secretele astronomiei.)
c) reflexiv reciproc riflessivo reciproco:
Noi tutti ci auguriamo buone vacanze. (Noi toti ne uram vacanta placuta.)
d) reflexiv participativ riflessivo participativo:
Finalmente poterono soddisfarsi tutti I gusti letterari.
(In sfarsit au putut sa-si satisfaca toate gusturile literare.)
Forma pronominala care din punct de vedere gramatical nu se deosebeste de cea reflexiva, dat fiind
faptul ca verbul este precedat de acelasi pronume (mi, ti, si, ci, vi), este caracteristica unor verbe

intranzitive care au exclusiv sens pronominal: in limba italiana nu se poate spune nici io pento, nici io
impadronisco, nici io lagno, ci: io mi pento (eu ma caiesc), io mi impadronisco (eu pun stapanire pe), io mi
lagno (eu ma vait, eu ma plang).
Insotirea acestor verbe cu pronume este absolut necesara. Astfel sunt verbele lagnarsi ( a se plange),
impadronirsi ( a pune stapanire), pentirsi ( a se cai) etc.
Pronumele mi, ti, si, ci, vi, in acest caz, nu au nici un fel de functie; ele dau verbului forma
pronominala.

I MODI MODURILE
Formele verbale prin care se arata felul cum considera vorbitorul actiunea exprimata de verb,
se numesc moduri. Modurile verbale pot prezenta actiunea legata de persoana care o savarseste,
avand forme flexionare pentru exprimarea persoanei si a numarului modi finiti sau pot
prezenta actiunea fara referire la persoana, deci fara forme reflexionare de persoana si numar - modi
indefiniti.
in limba italiana exista urmatoarele moduri verbale:
Finiti o definiti: indicativo, congiuntivo, condizionale, imperativo.
Infiniti o indefiniti: infinito, participio, gerundio.
Fiecare mod are timpurile sale: simple si compuse. Primele sunt forme verbale constituite dintrun singur verb, iar celelalte sunt forme verbale compuse din verbul auxiliar si participiul trecut al
verbului de conjugat.

CONJUGARILE - LE CONIUGAZIONI
In limba italiana, verbele se impart in trei conjugari, corespunzatoare terminatiei infini tivului prezent:
conjugarea I:

in -are: studiare, chiamare, cantare etc.

conjugarea II:
in -ere (infinitiv lung si infinitiv scurt, cuprinzand, contopite, conjugarile a
IIa si a III-a, din limba latina): temere, leggere, credere, vedere etc.
conjugarea III:
Vocalele

in -ire: sentire, dormire, venire etc.

a (conjugarea I)
e (conjugarea II)
i (conjugarea III) se numesc vocali caratteristiche.

Lectia 6

Partea 1
Inainte de a cunoaste formarea verbelor regulate, este necesara prezentarea ver belor auxiliare.

I VERBI AUSILIARI VERBELE AUXILIARE


Verbele auxiliare au rolul de instrumente gramaticale in morfologie, ajutand la formarea
modurilor si timpurilor compuse ale celorlalte verbe.
In limba italiana, verbele auxiliare (ajutatoare) sunt: essere (a fi) si avere (a avea).
Verbul avere este auxiliarul caracteristic pentru timpurile compuse ale diatezei active a verbelor
tranzitive, iar verbul essere este auxiliarul caracteristic pentru toate timpurile diatezei pasive, ac si
pentru timpurile compuse ale diatezei reflexive.
Pentru timpurile compuse ale diatezei active verbe intranzitive, nu exista norme sigure; acestea
se pot conjuga fie cu essere, fie cu avere.
USO DEGLI AUSILIARI INTREBUINTAREA VERBELOR AJUTATOARE

a) Verbele tranzitive la diateza activa au drept auxiliar verbul avere:


abbiamo cantato, abbiamo letto.
b) Dintre verbele intranzitive, unele au ca auxiliar
avere, iar altele fie un auxiliar, fie pe celalalt:
sono diventato (am devenit), eravamo giunti (ajunseseram);

verbul essere, altele

verbul

abbiamo litigato (ne-am certat), hanno vissuto (au trait);


ho corso (am alergat), sono corso (am alergat);
ha volato (a zburat), volato (a zburat).
c) Verbele reflexive se conjuga, fara exceptie, cu auxiliarul essere:
Dopo il lavoro, mi sono lavato le mani. (Dupa lucru, mi-am spalat mainile).
Ci siamo aiutati reciprocamente. (Ne-am ajutat reciproc.)
5I dimostrato un uomo operoso. (S-a dovedit un om harnic.)
d) Verbele servile i verbi servili care nu au inteles de sine statator si cer un
alt verb la modul infinitiv ca: dovere, potere, vaiere au drept auxiliar verbul
avere, daca infinitivul cere auxiliarul avere, si essere daca infinitivul cere ca
auxiliar pe essere:
Ho voluto chiamare un amico. (Am vrut sa chem un amic.)
Dar:
Sono dovuto ritornare subito a scuola. (A trebuit sa ma intorc indata la scoala.)
Sarebbero dovuti giungere con il treno delle dieci.
(Ar fi trebuit sa soseasca cu trenul de ora zece.)
Regula aceasta nu e stricta. Se pot intalni constructii ca:
Non ho potuto venire. (Nu am putut veni.) sau:
Ho dovuto andarmene. (A trebuit sa plec.)
Observatie. Cand verbele servile insotesc un verb reflexiv, au ca auxiliar verbul essere, daca
pronumele preceda verbul, iar daca pronumele este unit cu infinitivul, au ca auxiliar verbul avere.
I due amici non hanno voluto riconciliarsi.'(Cei doi amici nu au vrut sa se impace.)
I due amici non si sono voluti riconciliare. (Cei doi amici nu au vrut sa se impace.)

In cepem studierea timpurilor verbale. Acestea trebuie invatate foarte bine, deoarece pe ele se bazeaza
comunicarea.
LINDICATIVO INDICATIVUL

Este modul realitatii, al sigurantei. Indicativul are opt timpuri, si anume:


i tempi semplici: presente, inperfetto, passato remoto, futuro semplice;
i tempi composti: passato prossimo, trapassato prossimo, trapassato remoto,
futuro anteriore.
Il presente dellindicativo timpul prezent

Orice forma verbala a timpurilor simple rezulta dintr-o parte care ramane invariabila tot timpul
conjugarii, ea constituind tema (il tema), si o alta parte care variaza dupa mod, timp si persoana,
constituind desinenta (la desinenza) terminatia.
Prezentul indicativ al verbelor regulate se formeaza din tema infinitivului si are urmatoarele forme:
Conjugarea I (La prima coniugazione)
Amare
Io am-o
Tu am-i
Lui am-a
Noi am-iamo
Voi am-ate
Loro am-ano
Conjugarea a II-a (La seconda coniugazione)
Temere
Io tem-o
Tu tem-i
Lui tem-e
Noi tem-iamo
Voi tem-ete
Loro tem-ono
Conjugarea a III-a (La terza coniugazione)
Sentire
Io sent-o
Tu sent-i
Lui sent-e
Noi sent-iamo
Voi sent-ite
Loro sent-ono
Conjugarea a III-a incoativa (La terza coniugazione incoativa)

Finire
Io fin-isc-o
Tu fin-isc-i
Lui fin-isc-e
Noi fin-iamo
Voi fin-ite
Loro fin-isc-ono
Exista verbe care nu se supun regulilor obisnuite de formare a modurilor si timpurilor, datorita unor
cauze care tin de istoria limbii italiene. Aceste verbe se numesc neregulate.
Iata cateva exemple (in total sunt aproximativ 40):

Recommended for You


X

Man holds his breath for world record 22 minutes

BWNToday
Woman asks why the government tells deer to cross roadways
BWNToday
82-year-old man jailed after his dog killed a cat
BWNToday
Man spends 5 days unconscious alone in his office after suffering stro...
BWNToday
Teen arrested for poisoning another teens baby
BWNToday
Little panda bear seen playing nicely with ball
BWNToday
Man avoids jail after mistakenly picking up wrong girl from school
BWNToday
Girl, 11, accused of being pregnant really has 19 pound tumor
BWNToday
Man jailed for urinating on police car during traffic stop (video)
BWNToday
Chosen as favorite offer by others !
Glispa
Brought By safeerwebb

ANDARE (A MERGE)

Io vado = eu merg
Tu vai
Lui va
Lei va
Noi andiamo
Voi andate
Loro vanno

DARE (A DA)
Io do = eu dau
Tu dai
Lui da
Lei da
Noi diamo
Voi date
Loro danno

FARE (A FACE)
Io faccio = eu fac
Tu fai

Lui fa
Lei fa
Noi facciamo
Voi fate
Loro fanno

BERE (A BEA)
Io bevo = eu beau
Tu bevi
Lui beve
Lei beve
Noi beviamo

Voi bevete
Loro bevono

Prezentul // presente indica:


a) o actiune care se intampla in momentul vorbirii:
Adesso piove lentamente. (Acum ploua incet.)
b) o actiune care s-ar putea intampla oricand (asa cum este cazul in proverbe sau in
povesti prezentul gnomic il presente gnomico).
Chi si somiglia, si piglia. (Cine se aseamana, se aduna).
Chi perde piede, non ce lo rimette. (Tot patitu-i priceput.)
Chi non rischia, non rosica. (Cine nu risca, nu castiga.)
c) o actiune care s-a efectuat in trecut, dar este adusa in prezent, pentru a o face
mai vie prezentul istoric // presente storico:
Quello stesso giorno, il 13 di novembre, arriva un espresso al signor podesta di Lecce e
glipresenta un dispaccio del signor capitano di giustizia. (in aceeasi zi, 13 noiembrie, soseste un
curier la primarul din Lecce si ii prezinta o depesa de la capitanul de justitie. Manzoni, I
Promessi Sposi'.)
d) formule permanente:
Si parla italiano. (Se vorbeste limba italiana.)
Qui non si entra. (Aici nu se intra.)
Lasciale ogni speranza voi chentrate. (Lasati orice speranta voi ce intrati.)
Si vende a contanti. (Se vinde cu bani pesin.)
Si noleggia. (Se inchiriaza; de inchiriat.)
e) o actiune situata in viitor (de obicei, alaturi de cuvinte sau
precizeaza momentul viitor):
Domani faccio una passeggiata con Paolo. (Maine fac o plimbare cu Paolo.)

propozitii

care

Fra quattro ore, parte anche il mio treno.


(Peste patru ore pleaca si trenul meu.)
L'esame in settembre. (Examenul este in septembrie.)
Imperfectul Limperfetto
Imperfectul indicativului isi are originea in imperfectul indicativului latin. Desinentele: va, -vi, -vamo, -vate, -vano adaugate temei insotite de vocala caracteristica, sunt aceleasi la toate
conjugarile:
Conjugarea I:
Io am-a-vo
Tu am-a-vi
Lui am-a-va
Noi am-a-vamo
Voi am-a-vate
Loro am-a-vano
Conjugarea a IIa
Io tem-e-vo
Tu tem-e-vi
Lui tem-e-va
Noi tem-e-vamo
Voi tem-e-vate
Loro tem-e-vano
Conjugarea a IIIa
Io sent-i-vo
Tu sent-i-vi
Lui sent-i-va
Noi sent-i-vamo
Voi sent-i-vate
Loro sent-i-vano
Io fin-i-vo
Tu fin-i-vi
Lui fin-i-va
Noi fin-i-vamo
Voi fin-i-vate
Loro fin-i-vano

Imperfectul l'imperfetto arata o actiune care dureaza in trecut.


Questo cappello le dava un'aria irragionevolmente giovane. (Aceasta palarie ii dadea un aer foarte
tineresc. G.Bcrto, Un incontro a Venezia'.)
Imperfectul din limba italiana, ca si acela din limba romana , are valori temporale
independente sau valori care sunt in legatura cu alte timpuri:
1. independente (in limba romana valori absolute):
a) Exprima o actiune care dureaza in trecut, neterminata in
se refera vorbirea:
Una giovane aveva prese un dia molte tortore, e portavale a vendere.

momentul

la

care

(O tanara prinsese intr-o zi multe turturele si le ducea la vanzare.)


b) Exprima o ac{iune care s-a repetat in trecut (imperfetto iterativa):
Facevo cartoccetti-tutto il giorno, al ponte nuovo, all'imbocco del traforo del Gianicolo e
riuscivo si e no a campare.
(Faceam pungi toata ziua, pe podul cel nou, la intrarea in galeria Gianicolo, si reuseam
oarecum s-o scot la capat. Moravia, I Racconti romani'.)
c) Exprima o actiune incheiata in trecut (imperfectul cu valoare de perfect):
Per dir vero, se la pena era severissima ed atta ad irritare, avevamo nello stesso tempo la rara
sorte, che buoni fossero tutti coloro che vedevamo.
(Ca sa spun adevarul, daca pedeapsa era foarte severa si in stare sa scoata din sarite pe
oricine, aveam in acelasi timp marele noroc ca toti cei pe care ii vedeam, erau buni.
S.Pellico, Le mie prigioni'.)
2. in legatura cu alte timpuri (timpuri de relatie):
Actiunea redata de imperfect este de obicei in raport de simultaneitate fata de
o actiune petrecuta in trecut:
Pompeo Lagumina si precipito sulla spianata con quella lettera in mano: il suo spirito era come
ubriacato dal dispetto.
(Pompeo Lagumina se repezi pe esplanada cu scrisoarea in maini: sufletul ii era ca si beat de
manie L.Pirandello, Novelle per un anno'.)
Observatie. in vorbirea curenta, imperfectul se foloseste in locul prezentului, pentru a imprima o
forma atenuata a unei solicitari:
Volevo chiedere a Lei un permesso. (Vroiam sa va cer o ingaduinta.)
Dicevo che la mia opinione questa. (Spuneam ca parerea mea este aceasta.)

Partea a 2-a
Sperand ca ati invatat lectiile anterioare, vom continua studierea timpurilor verbale la indicativ.
Recomandam din nou sa nu incepeti o lectie noua pana cand cea anterioara nu a fost bine fixata.
Perfectul simplu Il passato remoto
Formare:

Conjugarea I
Io am-ai
Tu am-ati
Lui am-
Noi am-ammo
Voi am-aste
Loro am-rono
Conjugarea a II-a
Io tem-ei
Tu tem-esti
Lui tem-
Noi tem-emmo
Voi tem-este
Loro tem-rono

Conjugarea a III-a

Io sent-ii
Tu sent-isti
Lui sent-
Noi sent-immo
Voi sent-iste
Loro sent-rono
Io fin-ii
Tu fin-isti
Lui fin-
Noi fin-immo
Voi fin-iste
Loro fin-rono

Verbul credere are urmatoarele terminatii:


Io cred-etti
Tu cred-esti
Lui cred-ette
Noi cred-emmo
Voi cred-este
Loro cred-ettero
Perfectul simplu il passato remoto arata:
a) o actiune petrecuta si incheiata in trecut:
Salut e se ne and. (Saluta si pleca.)
L'anno scorso visitai Firenze. (Anul trecut vizitai Florenta.)
b) actiuni scurte, intr-o insusire:

Si lev, si vest, si cacci un altro librone sotto il braccio e scese su la spinata. (Se scula, se
imbraca, isi vari o alta carte groasa sub brate si cobori in vale Pirandello, Novelle per un
anno'.)
c) evenimente istorice petrecute cu certitudine, intr-o cronologie precisa:
Questa lotta del popolo dur un secolo intero.
(Aceasta lupta a poporului dura un secol intreg).
Perfectul compus il passato prossimo
La formazione del passato prossimo
Perfectul compus se formeaza cu ajutorul participiului trecut al verbului de conjugat si unul
din verbele auxiliare a fi' sau a avea':
ho cantato, ho creduto, ho sentito.
In general, verbele tranzitive se conjuga cu auxiliarul a avea (avere): ho creduto tutto; ho
sentito una grande gioia.
In schimb, unele verbe intranzitive si verbele pronominale si reflexive se conjuga cu auxiliarul a
fi'(essere):
Sono arrivato poco f, dalia provincia. (Am sosit adineaori din provincie.)
In quel momento sono entrati tutti quanti. (in acel moment au intrat toti.)
Mi sono servito del tuo libro. (M-am folosit de cartea ta.)
Deci:
verbe tranzitive

cantare

avere

cantato:

ho cantato

credere

avere

creduto:

ho creduto

finire

avere

finito:

ho finito

verbe intranzitive

entrare

Essere

--

entrato:

sono entrato a

cadere

Essere

caduto:

sono caduto-a

partire

Essere

partito:

sono partito -a

Perfectul compus il passato prossimo arata o actiune intamplata


neterminata, sau o actiune ale carei efecte dureaza inca:

intr-un timp

trecut,

Sono venuto a vedere come lavorate. (Am venit sa vad cum lucrati.)
In dialoguri se intalnesc perfectul simplu si perfectul compus, in ordine alternativa:
Ho detto per celia, grid questo sul viso di Renzo, spingendolo verso il letto, per celia;
m'haiinteso che ho detto per celia?
(Am spus-o, in gluma, striga acesta in fata lui Renzo, impingandu-1 spre pat, in gluma; nu ai
inteles ca am spus-o in gluma? Manzoni, I Promessi Sposi'.)
Mai mult ca perfectul il trapassato
Mai mult ca perfectul il trapassato prossimo se formeaza cu imperfectul auxiliarului a
avea (avere)la verbele tranzitive sau al auxiliarului a fi (essere) la verbele intranzitive, reflexive si
pronominale, si cu participiul trecut al verbului de conjugat:
parlare: io avevo parlato

andare: io ero andato, -a

credere: io avevo creduto cadere: io ero caduto, -a


sentire: io avevo sentito

partire: io ero partito, -a

Trecutul anterior Il trapassato remoto


Se introduce in propozitii temporale care depind de conjunctii, ca: dopo che (dupa ce), tosto
che(indata ce), appena (abia), appena che (indata ce).
a) Arata o actiune petrecuta intr-un trecut indepartat:
Dopo che ebbe finito, si diparti contenta (Dupa ce termina, pleca multumita.)
Appena io ebbi finito il mio compito, egli entr. (indata ce terminai compozitia, intra el.)
b) insotit de un adverb isi poate preciza intensitatea:
In un attimo, ebbe finito. (intr-o clipa, termina.)
Se formeaza cu perfectul simplu al unuia dintre verbele auxiliare si cu participiul trecut al verbului
de conjugat:
parlare: io ebbi parlato

andare: io fui andato, -a

credere: io ebbi creduto cadere: io fui caduto, -a


sentire: io ebbi sentito

partire: io fui partito, -a

Viitorul Il futuro semplice


Viitorul deriva dintr-o forma perifrastica, folosita in latina populara, constituita din infinitivul
prezent si din indicativul prezent al verbului a avea (avere) (in limba latina habeo, -ere):
Cantare + ro = canter
Credere + ro = creder
Sentire + ro = sentir
Asadar, desinentele (terminatiile) -o, -ai, -, -emo, -ete, -anno se unesc temei infinitivului trunchiat
(la verbele de conjugarea I, vocala caracteristica se schimba in -e):
Persoana

Conjugarea I

Conjugarea a II-a

Conjugarea aIII-a

Io

Parler-

Temer-

Dormir-

Tu

Parler-ai

Temer-ai

Dormir-ai

Lui

Parler-

Temer-

Dormir-

Noi

Parler-emo

Temer-emo

Dormir-emo

Voi

Parler-ete

Temer-ete

Dormir-ete

Loro

Parler-anno

Temer-anno

Dormir-anno

Observatie. Prin
analogie
cu avr (avere),
unele
verbe
sincopa: vorr (volere), cadr(cadere), vedr (vedere), morr (morire).
Italiana veche reduce de asemenea
locui), deliber(deliberare = a delibera.)

pe e intre

cei

doi r:

se

modifica

dimorr (dimorare

prin
=

a) Viitorul arata o actiune care se va intampla candva, mai curand sau mai tarziu:
Ma questa la nostra Europa? Se in essa sopravviver la cultura, astrattamente,
non potrannosoprawivere gli uomini.
(Dar aceasta este Europa noastra? Daca in ea va supravietui cultura in mod abstract, oamenii nu
vorputea supravietui II Contemporaneo'.).
b) Exprima o indoiala, o nesiguranta:
Non ho visto niente. Sar lui? No, non lo so chi sar.
(Nu am vazut nimic.
Sa fie el? Nu, nu stiu cine o fi.)
Chi canter stasera? (Cine va canta asta-seara?)
Non avrai tu quello che mi occorre? (Nu vei avea tu ceea ce imi trebuie?)
c) Exprima un indemn, o rugaminte in locul imperativului:
Voi non farete questo. (Voi nu veti face aceasta.)
Tu vedrai senz'altro il risultato del tuo lavoro.
(Tu vei vedea, desigur,rezultatul muncii tale.)
d) Exprima o propunere cu oarecare condescendenta:
Mi permetter di offrirLe questo libro. (imi voi permite sa va ofer aceasta carte.)
Io dir che questo progetto non va. (Eu voi spune ca acest proiect nu este bun.)
Viitorul anterior Il futuro anteriore
Viitorul
anterior
se
formeaza din
viitorul
impreuna cu participiul trecut al verbului de conjugat:

simplu

al

auxiliarului essere sau avere

Parlare: io avr parlato

Andare: io sar andato,-a

Temere: io avr temuto

Cadere: io sar caduto,-a

Sentire: io avr sentito

Partire: io sar partito,-a

Viitorul anterior il futuro anteriore arata o actiune care se va intampla in viitor, dar inaintea unei alte
actiuni, tot viitoare:
Quando avrai terminato il canto, lo ricomincerai.
(Cand vei fi terminat cantecul, il vei reincepe.)
Appena avr scritto questo lavoro, penser ad altri.
(Dupa ce voi fi scris aceasta lucrare, ma voi gandi la altele.)
a) Se foloseste adeseori dupa un verb dubitativ (in locul conjunctivului trecut):
Speriamo che il direttore avr dato (abbia dato) attenzione al mio progetto.
(Sa speram ca directorul va fi dat atentie proiectului meu.)
b) Alteori,
viitorul
anterior
poate
exprima
o
nesiguranta,
o
posibilitate, folosire
pe care gramatica limbii romane o considera a fi caracteristica unui alt mod,
si anume prezumtivului.
Lo avr incontrato, chi sa? (il va fi intalnit, cine stie?)
L'avr mandato? (il va fi trimis?)
Conjunctivul Il congiuntivo
Conjunctivul // congiuntivo exprima:
a) o actiune posibila sau dorita:
Nondimeno, dove son cinque o sei persone, difficile che non se ne trovi una vogliosa di comparire e di
parlare. (Cu toate acestea, unde sunt cinci sau sase persoane, e greu sa nu se gaseasca una, doritoare sa
iasa si sa vorbeasca. S.Pellico, Le mie prigioni'.)
e) exprima un sfat, un indemn, o chemare:
Andiamo insieme. (Sa mergem impreuna)
Facciamo questo subito. (Sa facem lucrul acesta imediat.)
f) exprima o indoiala:
Che faccia questo, o no ? (Sa fac acest lucru sau nu ?)
g) exprima o concesie:
Finisca una volta il lavoro cominciato da tanto tempo !
(Sa se termine o data munca inceputa de atata timp !)
De cele mai multe ori este precedat de conjunctia che, sau depinde de conjunctiile se, affinch, quantunque,
etc.
Are patru timpuri: Presente, Imperfetto, Passato, Trapassato

Potrebbero piacerti anche