GRUPE DE MINERALE SILICATICE FOLOSITE PENTRU

SEPARAREA TIPURILOR DE ROCI MAGMATICE, CONFORM

RECOMANDARILOR COMISIEI DE SISTEMATICA IUGS

Grupul Q: Minerale din grupul SiO2 (-cuart, - cuart, etc.)

Grupul A: Feldspai alcalini (potasici, sodici, sodo-potasici)
Grupul P: Feldspai plagioclazi (An> 5%)
Grupul F: Feldspatoizi= foide (nefelin, leucit, sodalit, cancrinit, kalsilit, etc.)
Grupul M: Silicai mafici= feromagnezieni (olivin, piroxeni, amfiboli, mice
feromagneziene)
Grupul Mt: Melilite
Aceste grupe se pot asocia in rocile magmatice, in functie de compatibilitatea
chimica. In cadrul fiecarei asociatii pot exista doua sau mai multe tipuri petrografice.
Denumirea acestor tipuri petrografice este conditionata atat de proportia mineralelor
principale cat si de structura petrografica.
Asociatii naturale intalnite mai frecvent:

[Q+AM]
[Q+A+PM]
[Q+PM]
[A+PM]
[AM]
[PM]
[F+AM]
[F+PM]
[F+A+PM]
[FM]
[MP] (cu M 90%)
[Mt+M]
[Mt+FM]

GRUPA ROCILOR
CUARTO-FELDSPATICE
GRUPA ROCILOR FELDSPATICE

GRUPA ROCILOR FOIDICE

GRUPA ROCILOR ULTRAMAFICE
GRUPA ROCILOR MELILITICE

ROCILE ULTRAMAFICE
1. Definiie
Rocile ultramafice sunt roci magmatice silicatice alctuite predominant sau exclusiv
din minerale mafice.(M 90%).
2. Minerale constituiente
2.1.

Minerale primare: olivina, clinopiroxeni, ortopiroxeni, hornblend, biotit,

(granat, spinel, plagioclaz)

2.2.

Minerale secundare: serpentina, talc, brucit, magnetit, clorit, magnezit.

Tabelul 1. Chimismul si proprietatile mineralelor primare

Minerale

Olivina

Clinopiroxeni

Ortopiroxeni

Formula chimica

(Mg,Fe)2SiO4

Ca(Mg,Fe)[Si2O6]

(Mg,Fe)SiO3

Sistem de
cristalizare

Ortorombic

Monoclinic

Rombic

Incolor sau slab colorat,

functie de chimism

Incolor sau slab

colorat, functie de
chimism

Slab
Schema frecventa:
: verde-albastrui pal,
verde pal,
verde-galbui pal,
verde-albastrui,verde
pal, brun-galbui pal
verde-olive, verdecenusiu, verde-albastrui,
albastru-verzui

Slab
Schema frecventa:
brun-roscat pal,
roz,
: verde-galbui
pal, ocru,
verde pal, verdecenusiu

Proprietati optice distinctive

Culoare

Pleocroism

Indicele de
refractie

Birefringent
Clivaj
Unghi maxim
de extinctie

Forme posibile
(habitus) ale
cristalelor
euhedrale

Incolor sau slab

colorat

Absent sau slab,

in tonuri galben
pal

Variaza functie
de chimism si
orientarea optica
intre
1.635-1.827
Variaza functie
de chimism intre
0.035-0.052
Slab, dupa
{010} si {100}

Variaza functie de chimism si orientarea optica

intre 1.651-1.836

Hornblenda
Na01Ca2(Mg,Fe2+,Fe3+,Al,Ti)54[Si8-6Al0-2O22](OH,O)2
Monoclinic

Variaza functie de chimism

Pseudo

Brun, gal

Accentuat.
Schema frecventa:
-galben pal;
-verde deschis,
-verde-albastrui.

Pu
Schema
Brun, galb
incolor, galb

Variaza functie de chimism si

orientarea optica intre
1.588-1.796

Variaza func
orientarea
1,57

Variaza functie de chimism

intre
0,014-0,034
Perfect, dupa {110}
Slab, dupa {100} si {010}

Variaza fun

Variaza functie de
chimism intre
0.031-0.024

Variaza functie de
chimism intre
0.008-0.022

Bun, dupa {110}

Bun, dupa {210}

Variaza cu chimismul
intre 380-450, masurat in
sectiunea (010)

120-340, masurat in sectiunea

(010)

Scurt prismatic
sau tabular

Prismatic

Scurt prismatic

Prismatic alungit, pana la

acicular

K(Mg,Fe2+)32(
1,5Si3-2O10]O01(

0,03

Perfect,

00-130, masu

Foios, pse

Olivina
In rocile ultramafice, olivina, din punct de vedere chimic este o cristalosolutie practic
binara, avand ca termini extremi forsteritul (Mg2SiO4) si fayalitul (Fe2SiO4). De regula,
cristalele de olivina sunt anhedrale si bogate in forsterit. Cristalele nealterate de olivina,
bogate in forsterit, macroscopic au culoare verzuie (culoarea oliv, specifica, Fig.1.1). In
schimb, in sectiuni subtiri, aceasta culoare dispare, cristalele fiind practic transparente si
incolore (Fig.1.2). In rocile ultramafice care au stat un timp indelungat in conditiile crustei
terestre, majoritatea cristalelor de olivina se inchid la culoare datorita transformarii acestora
in minerale secundare (frecvent serpentina + magnetit).

Fig.1.1
Cristale de culoare oliv ale
olivinei
bogate
in
forsterit, din peridotit
nealterat
(imagine
macroscopica)

B
A
Fig. 1.2 Cristal de olivina fisurat si partial
transformat, vazut la microscop. In lungul
fisurilor, olivina s-a transformat in serpentina si
magnetit. [A] imagine cu nicoli in paralel si [B]
imagine cu nicoli incrucisati.

Clinopiroxenul
In
rocile
ultramafice,
clinopiroxenul este o cristalosolutie
policomponenta, in care termenii extremi
sunt: diopsidul CaMgSi2O6, hedenbergitul
3+
CaFeSi2O6, egirinul NaFe Si2O6, jadeitul NaAlSi2O6, clinoenstatitul Mg2Si2O6,
clinoferosilitul Fe2Si2O6, precum si termenul titanifer (CaTiAl2O6). Functie de proportia
componentilor din cristalosolutie, clinopiroxenii poarta diferite denumiri (Fig.1.3). De notat
insa ca diopsidul este componentul dominant in clinopiroxenul din rocile ultramafice.

In rocile faneritice, de tipul ultramaficelor, cristalele de clinopiroxen sunt, de regula,

anhedrale, iar la microscop, se deosebesc de cele olivinice prin prezenta evidenta a clivajelor
si a extinctiei inclinate (Fig.1.4).
Ca2Si2O6

Fig. 1.3 Clasificarea varietatilor cristalosolutiilor de clinopiroxeni, care contin diopsid, hedenbergit,
clinoenstatit si clinoferosilit. ( Reprodusa dupa Best, Cap. 5, 2000)

Ortopiroxenul

Ortopiroxenul este practic o cristalosolutie binara, avand ca termini extremi

enstatitul (MgSiO3) i ferosilitul (FeSiO3). Cristalosolutia bogata in forsterit mai este
numita si hipersten. Cristalele de ortopiroxen apar in ultramafite de regula cu forme
anhedrale, iar la microscop prezinta clivaje ca si clinopiroxenul, de care se deosebesc
prin extinctia dreapta si birefringenta ceva mai scazuta. In conditii subsolidus, in
4

prezenta apei, cristalele de ortopiroxen, la fel ca si cele de olivine, se pot serpentiniza

(Fig.1.4).

Fig.1.4 Cristal de
ortopiroxen fisurat, partial
serpentinizat in vecinatatea
unui cristal de olivine
puternic serpentinizata.

Amfibolul

In rocile ultramafice amfibolul apare numai cu simetrie monoclinica, in

varietatea hornblenda, fiind o cristalosolutie complexa cu numerosi termeni extremi,
dar cei mai importanti sunt urmatorii trei componenti: tremolit Ca2Mg5Si8O22(OH)2,
pargasit
[NaCa2(Mg4Al)(Si6Al2)O22(OH)2],
tschermakit
[Ca2(Mg3Al2)
(Si6Al2)O22(OH)2)]. In toti acesti termeni o parte din atomii de magneziu sunt de
5

regula inlocuiti cu atomi de fier bivalent, ceea ce determina aparitia culorii verzui a
cristalelor de hornblenda, vizibila insa doar in sectiuni subtiri, la microscop. Rare ori
grupul (OH) este inlocuit de oxygen, ceea ce atrage dupa sine inlocuirea atomilor de
Fe2+ cu Fe3+. Aceasta oxigenare se reflecta optic prin schimbarea culorii verzi a
hornblendei cu o culoare bruna (Fig.1.6). Macroscopic, cristalele sunt inchise la
culoare cu o vaga nuanta verzuie (Fig.1.5).

Fig. 1.5 Cristale anhedrale si

subhedrale de hornblenda intr-un
esantion de hornblendit

Fig.1.6 Cristale euhedrale si

subhedrale de hornblenda slab
oxidata intr-un hornblendit.

Biotitul

Biotitul este o cristalosolutie policomponenta, dar cei mai importanti termeni extremi
sunt: flogopitul (KMg3AlSi3(OH)2) si annitul (KFe3AlSi3(OH)2). In rocile ultramafice biotitul
apare de obicei ca mineral subordonat, dar in mod exceptional in ultramafitele denumite
glimerite, biotitul este mineralul principal. La microscop biotitul se deosebeste usor de
6

celelalte minerale mafice oprin clivajul sau perfect si pleocroismul foarte accentuat in
sectiunile transversal pe clivajul (001).

Fig. 1.7 Cristale de biotit intr-un

esantion de peridotit.

3. Structuri petrografice
3.1.

Faneritice

3.2.

Afanitice

Rocile afanitice au granulaie fin, majoritatea cristalelor avand dimensiuni < 1mm;
7

Rocile faneritice au granulaie grosier, majoritatea cristalelor avand dimensiuni >

1mm

Faneritic

Afanitic

Fig. 1.8 Structuri faneritice si afanitice

Roci ultramafice faneritice

4. Tipuri petrografice

Cu mici exceptii, ultramafitele sunt roci faneritice. Ca urmare, tipurile petrografice sunt definite
luandu-se drept criteriu compozitia modala a rocilor (Compoziie modal= proporia volumic a
mineralelor dintr-o roc). Compozitiile modale sunt reprezentate grafic, prin intermediul a doua
triunghiuri echilaterale (Fig. 1.9). Unul din aceste triunghiuri ia in considerare proportia ol:px:hb, iar
celalalt se refera la ultramafitele fara amfibol (ultramafitele anhidre), care separa tipurile petrografice
pe baza proportiilor ol:cpx:opx.
A

Fig 1.9 Clasificarea si nomenclatura rocilor

ultramafice
Fig.1.10 Imagini macroscopice ale
principalelor
Bazata pe proporiile de olivin (Ol), ortopiroxen (Opx)
Clinopiroxen (Cpx) i hornblend (Hbl) (dup Streckeisen, 1973)

Peridotitul

roci ultramafice anhidre

(dupa USGS)

Roca ultramafica, bogata in olivina (Fig. 1.10). Olivina se poate asocial

exclusive cu mineralele mafice anhidre, respectiv cu piroxenul, constituind peridotitul
anhidru. Functie de natura piroxenului se separa mai multe varietati: lherzolit (olivine se
asociaza cu ambii piroxeni), harzburgit (olivine se asociaza cu ortopiroxenul) i wherlitul
(olivine se asociaza cu clinopiroxenul). Imagini microscopice ale celor trei tipuri petrografice
sunt prezentate in Fig. 1.13, Fig.1.14,Fig. 1.15. In eventualitatea ca olivine se asociaza si cu
amfibolul apare peridotitul cu hornblenda. In afara mineralelor mafice luate in considerare in
separarea tipurilor de ultramafite peridotitice, frecvent apar si minerale de alta natura, trei
dintre acestea fiind importante datorita faptului ca sunt conditionate de presiunea (respective
adancimea) la care s-a echilibrat asociatia de minerale peridotitice. Acestea sunt minerale
aluminoase, fiind reprezentate prin: plagioclaz basic (CaAl2Si2O8), spinel ((Mg,Fe)AlO4) si
granat piropic (Mg3Al2Si3O12). Plagioclazul apare doar la presiuni relative scazute (specifice
crustei), spinelul apare la presiuni relativ intermediare (specifice mantalei superioare), iar
granatul apare la presiuni mari (specifice zonelor mai adanci). In eventualitatea ca apare
plagioclazul acesta nu trebuie sa depaseasca 10 procente volumice. Daca acest procent se
depaseste, roca iese din clasa peridotitelor si intra in categoria rocilor gabroidice.
De regula, in rocile peridotitice cristalele de olivina si piroxeni sunt echidimensionale
si au forme anhedrale, rareori subhedrale. De aceea, in mod obisnuit peridotitele
netransformate subsolidus si nedeformate au structuri faneritice echigranulare. In cazul in
care apare granatul, respectiv in peridotitele cu granat, cristalele acestui mineral, frecvent
depaseste ca dimensiuni cristalele celorlalte minerale, configurand structuri de tip porfiric
(Fig.1.11). In schimb, cristalele de spinel, in cazul cand apar, de obicei sunt xenomorfe si au
dimensiuni mai mici decat cele de olivina si piroxen (Fig 1.12).

Fig. 1.11 Peridotit cu granat piropic (culoarea roz),

avand o structura porfirica

10

Fig. 1.12 Esantion de peridotit

anhidru cu spinel intr-un xenolit din basalt.

Fig.1.13
Imagine
la
microscop a unei sectiuni
prin peridotitul cu spinel.

Harzburgite
11

Fig. 1.14 Imagine la microscop a unei sectiuni prin harzburgit cu spinel.

Lherzolite

Fig. 1.15 Imagine la microscop a unei sectiuni prin lherzolite.

Dunitul
12

Dunitul este roca ultramafica anhidra, care este extrem de bogata in olivine si practic fara
piroxeni. Totusi in dunit olivina se asociaza uneori cu spinelul, chiar si in proportii
apreciabile. Spinelul, in acest caz, prezinta deseori un continut ridicat de crom, ajungand pana
la compozitia de cromit (FeCr2O4). In acest caz se constituie varietatea de dunit cromifer (Fig.
1.16).
A

Fig.1.16 Imagine la microscop a unei sectiuni subtiri effectuate prin dunit cromifer. Cristalele de olivina,
cu nicoli incrucisati (A) se recunosc prin variate culori de birefringenta, in schimb cele de spinel fiind
izotrope, sunt negre. In nicoli paraleli (B) formele si dimensiunile cristalelor de spineli se remarca mai
usor fiind practice opace.

Fig. 1.17 Imagine macroscopica a

unui esantion de dunit

Piroxenite
13

Conform diagramei de sistematica a peridotitelor, piroxenitele sunt rocile faneritice in care

piroxenul este mineralul dominant sau exclusiv. Tipurile petrografice de piroxenite sunt:
-

Ortopiroxenite (mineralul dominant sau exclusiv este enstatitul sau hiperstenul).

Clinopiroxenite (mineralul dominant sau exclusiv este piroxenul monoclinic, bogat in

componenta diopsidica).

Whebsteritele (contin atat ortopiroxeni cat si clinopiroxen in proportii variabile).

Whebsteritele cu olivina

Ortopiroxenite cu olivina

Clinopiroxenite cu olivina

Piroxenite cu hornblenda

Piroxenite cu olivina si hornblenda

Hornblenditele
Sunt roci ultramafice faneritice, alcatuite predomninant sau exclusiv din hornblenda. In mod
frecvent cu hornblenda se asociaza biotitul, feldspatul plagioclaz (neutru sau acid), sfenul si
14

mai rar apatitul. Plagioclazul, in cazul cand apare, este sub 10 procente volumice si foarte
frecvent este substituit de epidot.
Cristalele de hornblenda sunt frecvent anhedrale si prismatice si ating uneori dimensiuni
supracentimetrice, conducand la structuri macrocristaline de tip pegmatitic. In eventualitatea
ca apar si cristale de piroxen, acesta este de regula diopsid, iar cristalele de diopsid apar
adesea ca incluziuni in cele de amfibol.

Fig. 1.18 Imagine macroscopica a unui esantion de hornblendit

Kimberlitul

15

Kimberlitele sunt roci ultramafice alcatuite dominant din macrocristale de

olivina, ilmenite, flogopit si granat prinse intr-o matrice fin granulara de olivine, flogopit,
oxizi de fier si titan, perovskite, monticellit, apatit si carbonate.
In unele kimberlite mai pot aparea si megacristale de ortopiroxeni, granat si
ilmenite.
Studiile realizate de Mitchell et al (1995) au scos in evidenta existent a doua
grupuri de kimberlite, diferite din punct de vedere petrogenetic si mineralogic. Aceste doua
grupuri sunt:
- Grupul I este definit de rocile potasice ultrabazice bogate in volatile (CO 2) si din
punct de vedere mineralogic este alcatuit din forsterit, ilmenite magnezian, pyrop
cromifer, almandine, diopsid, flogopit, enstatite si cromit. Aceste roci au o structura
inechigranulara datorata unor macrocristale (dimensiuni 0.5-10mm) si megacristale
(1-20 cm) prinse intr-o matrice fin granulara (Fig. 1.19)
-

Grupul II (orangeite) cuprinde rocile peralkaline ultrapotasice bogate in volatile

(dominant H2O). Aceste roci sunt caracterizate structural prin macrocristale si
microfenocristale de flogopit. Masa fundamental in care sunt prinse cristalele este
alcatuita din mice (flogopit pana la tetra feriflogopit).

Fig. 1.19. Imagine

macroscopica a unui esantion
de kimberlit

Lamproite

16

Lamproitul este o roca magmatica ultramafica alcatuita din olivine (forsterit),

leucit, flogopit, richterite, diopsid si sanidina (Fig. 1.21).
Mineralele secundare ce apar in lamproite sunt: talc, carbonat, serpentine,
clorit, magnetit, zeolite si cuart.

Fig. 1.20.
Imagine macroscopica a unui
esantion de lamproit

Fig. 1.21 Fenocristale de olivina, diopsid si flogopit intr-o

masa fin granulara compusa din leucit, flogopit, sanidina,
apatit.

Roci vulcanice ultramafice

Komatiitul
Roci ultramafice alcatuite predominant din olivina [ forsteritul (Mg2SiO4)], piroxeni
(augitul [(Ca,Na)(Mg,Fe,Al,Ti)(Si,Al)2O6], pigeonitul [(Ca,Mg,Fe)(Mg,Fe)Si2O6], anortit
(CaAl2Si2O8), cromit (FeCr2O4) si ilmenit [FeTiO3].
Minerale secundare care apar in komatiite sunt: serpentine, cloritul, amfiboli,
plagioclazul sodic, cuartul, oxizi de fier si mai rar flogopitul, baddeleyitul si piropul.
Komatiitele au structuri spiniflex ( fenocristale aciculare lungi de olivina sau
piroxeni) datorate cristalizarii rapide a lichidului bogat magnezian si harrisite (agregate
megacristaline de piroxen si olivina ce depasesc 1m lungime), rezultate a formarii cristalelor
la baza camerei magmatice.

17

Fig. 1.22 Imagine macroscopica a

unui esantion de komatiite

Picritul
Picritul este o roc ultramafic inchisa la culoare, alcatuita predominant din
fenocristale de olivina (20-50%) de culoare galben spre verde si fenocristale de piroxen
(augit) de culoare neagra pana la maro inchis. Mai poate contine, dar in cantitati foarte mici,
minerale ca: feldspat plagioclaz, hornblende si biotit.
In cele mai multe cazuri, mineralele din picrit sunt alterate, astfel ca serpentina
inlocuieste partial sau total olivina. Ca minerale secundare, mai pot aparea si hornblenda,
talcul si cloritul. Augitul poate fi inlocuitde hornblenda sau clorit, iar feldspatul de epidot
prehnit si mica alba.
Din punct de vedere structural picritul este o roca faneritica.
18

Fig. 1.23. Cristale de olivina intr-un

esantion de picrit

M < 90%

Q
CUARTOLITE
90%

GRANITOIDE
Bogate in cuart
19

60%

ANORTOZITE
GABROURI,
DIORITE
CUARTIFERE

GRANITE
GRANODIOR
ITE

GRANITE
ALCALIFELDSPATICE
SIENITE
20%
ALCALIFELDSPAT
ICE
CUARTIFE
RE

TONALI
TEE

SIENITE
CUARTIFERE

MONZONITE
CUARTIFERE

MONZODIORITE
MONZOGABROURI

CUARTIFERE
5%
SIENITE

10%

MONZONITE
35%

65%
MONZODIORITE
MONZOGABROURI

SIENITE
ALCALI-FELDSPATICE

90%

ANORTOZITE
GABROURI
DIORITE
Fig. Clasificarea si nomenclatura rocilor faneritice (plutonice), utilizand diagram QAP, conform recomandarilor
IUGS (1996)

ROCI BAZICE SI NEUTRE FANERITICE

M
ULTRAMAFITE
90%

20

MELADIORITE

MELAGABROURI

50%

SIE
NIT
E
ALB
ITIC
E

DIORITE

GABBROURI

10%

ANORTOZITE (= PLAGIOCLAZITE)
30%

Ab

Plg. acid

50%

Plg. neutru

Plg. basic

Fig. Rocile faneritice care se proiecteaza in coltul P al triunghiului QAP

Gabroul
Compozitia mineralogical si varietati minerale
Gabroul este o roca mafica intruziva (faneritica), alcatuita predominant dintrun plagioclaz basic (labrador- bytownit- anortit) si unul sau mai multe minerale mafice.
Proportia mineralelor mafice variaza intre 10-90% (vezi Fig. cu sistematica).
Acest tip
petrographic se poate confunda cu dioritul, de care se deosebeste in principal prin natura
plagioclazului. Mineralul mafic dominant este anhidru, fiind reprezentat fie prin piroxen (cpx
sau opx), fie prin olivina. Varietatile de gabrou bogate in olivine se numesc trochtolite, cele
bogate in opx se numesc norite, iar varietatile foarte rare a caror plagioclaz este anortitul, se
numesc eucripte. In cele mai frecvente cazuri mineralul mafic dominant este clinopiroxenul

21

An

de regula asociat cu olivina, ceea ce constituie gabroul in sens restrans. In gabrouri,

mineralele mafice hidratate ( hidroxilate), cum ar fi hornblendele si biotitul, apar foarte rar.
Mineralele accesorii cele mai frecvente in gabrouri sunt oxizii metalici opaci
sau semitransparenti, respectiv: magnetit (Fe3O4), ilmenit (FeTiO3), cromit (FeCr2O4) si
ulvospinel (Fe2TiO4). In cazuri exceptionale, cand aceste minerale depasesc 10% din volumul
rocii, roca gabroica constituie un zacamant de fier, titan si crom.
Mineralele secundare sunt destul de frecvente in rocile gabroice. Dintre
acestea, cel mai raspandit este un amfibol fibros (actinotul), care se dezvolta deseori ca
pseudomorfoza pe clinopiroxen. Tot pe clinopiroxen se poate dezvolta cloritul, iar pe
plagioclazul bazic se poate dezvolta zoizit, clinozoizit, epidot, calcit. Pe olivine se poate
dezvolta un agregat micro si criptocristalin frecvent de culoare verzuie sau verde-brunie,
numit bowlingite (mineral argilos alumo- feromagnezian, din grupul saponitelor).
Structuri specifice gabourilor si varietati structurale
Conform definitiei, rocile gabroice au structuri holocristaline si faneritice.
Totusi dupa formele si dimensiunile relative sau absolute ale cristalelor, se disting mai multe
varietati structurale, cum ar fi:
- Gabroul propriu-zis, caracterizat printr-o structura echigranulara si allotriomorfa
(cristalele mineralelor principale sunt aproximativ echigranulare si au forme
anhedrale)(Fig.la microscop).

Fig. Esantion de gabrou cu structura echigranulara

de tip allotriomorf

Gabroul ofitic, caracterizat printr-o asociatie de cristale anhedrale si euhedrale.

Cristalele euhedrale sunt de plagioclaz, iar cristalele de minerale mafice sunt
anhedrale. In cazul extrem, cristalele euhedrale de plagioclaz sunt incluse in cristalele
mai mari, anhedrale, de piroxen. Rocile cu acesta structura ofitica sunt numite
dolerite. In literature anglo-saxona mai veche aceasta roca este numita diabaz.

Gabroul microgranular. Se caracterizeaza prin granule echidimensionale, dar cu

dimensiuni sub 0.5 mm. Aceasta varietate structurala este numita beerbahit.

Gabrou porfiric. Este o varietate structurala caracterizata prin prezenta unor

fenocristale cu dimensiuni supramilimetrice prinse intr-o masa fundamentala

22

microgranulara alcatuita din granule mici si echidimensionale de plagioclaz si

piroxen. Fenocristalele sunt fie de clinopiroxen, fie de plagioclaz bazic.
-

Gabrou pegmatitic. Se caracterizeaza prin structura pegmatitica: cristale mai mult sau
mai putin echidimensionale de plagioclaz bazic si minerale mafice, dar cu dimensiuni
care depasesc 1cm.

Fig. Imagine microscopic ape o secriune dintr-un gabrou cu structura ofitica. Cristale euhedrale de
feldspat plagioclaz bazic, invelite partial de cristale anhedrale mafice (augit si olivina).

Dioritul
Dioritul este o roca intrusiva (faneritica) alcatuita in esenta din plagioclaz
neutru, mai rar acid si mineral mafic (M= 10-90%). Mineralul mafic cel mai frecvent este
hidroxilat, fiind reprezentat prin hornblenda si/ sau biotit. Mineralele mafice anhidre,
respective piroxenul si olivine apar mult mai rar in diorite. Mineralele accesorii frecvent
intalnite in diorite sunt: apatitul [Ca5(PO4)3(F,Cl,OH)], titanitul [CaTiSiO5]. Mai rar ca
minerale accesorii pot sa apara si zirconul [ZrSiO4], magnetitul [Fe3O4], ilmenitul [FeTiO3].
Accidental pot sa apara sulfuri, precum si diverse minerale secundare: clorit, epidot, calcit,
sulfuri etc.
In dioritele tipice singurul mineral felsic este plagioclazul. Exista insa si
varietati purtatoare de cuart (numite diorite cuartifere), precum si varietati cu cantitati reduse
23

de feldspat alcalin. Tipurile de roci dioritice relativ bogate in feldspat alcalin sunt numite
diotite alcali feldspatice (vezi fig. schema clasificare).
Structuri characteristice dioritelor:
Conform definitiei toate dioritele au o structura faneritica. Insa, formele si
pozitiile relative ale cristalelor de plagioclaz si a celor mafice pot sa fie foarte diferite, ceea
ce genereaza numeroase varietati de structuri faneritice. Cele mai frecvente sunt structurile de
tip echigranular si allotriomorf ( structuri allotriomorf grauntoase), caracterizate prin cristale
cu dimensiuni aproximativ egale si cu forme allotriomorfe. In alte situatii, apar structure de
tip inechigranular- porfiric. Aici fenocristalele pot sa fie atat de plagioclaz, cat si de mafic,
prinse intr-o masa fundamental mai mult sau mai putin echigranulara, micrograuntoasa.
Rocile care au aceasta structura sunt denumite fie diorite porfirice, fie microdiorite porfirice
(Fig). In mod exceptional, aranjamentul cristalelor de feldspat plagioclaz se dispun in paturi
concentrice, in alternanta cu paturi bogate in cristale mafice. Se realizeaza in acest fel
structure de tip orbicular, iar varietatea structural este desemnata prin termenul de diorit
orbicular ( denumit Corsit)(Fig.)

Fig. Diorit cu structura orbiculara

Fig. Esantion de diorite cu structura

echigranulara- allotriomorf grauntoasa

Fig. Imagine microscopica a unei sectiuni dintr-un diorit allotriomorf grauntos in care se observa cristale
anhedrale de plagioclaz, hornblende si biotit (A- nicoli in paralel; B- nicoli incrucisati)

24

M < 90%

NU SE CUNOSC

25

60%

RIOLITE
DACIT
E
RIOLITE
ALCALIFELDSPATICE
TRAHITE
ALCALI20%
FELDSPAT
ICE
CUARTIFE
RE

BAZALTE SI
ANDEZITE
CUARTIFERE
PLAGIODA
CITE

TRAHITE
CUARTIFERE

LATITE
CUARTIFERE

LATIBAZALTE
SI LATIANDEZITE

CUARTIFERE
5%
TRAHITE

10%

LATITE
65%
90%
P
LATIBAZALTE
BAZALTE (M>40%)
LATIANDEZITE ANDEZITE (M<40%)

35%

TRAHITE
ALCALI-FELDSPATICE

Fig. Clasificarea si nomenclatura rocilor afanitice (vulcanice), utilizand diagram QAP, conform recomandarilor
IUGS (1996)

Delimitarea bazaltelor si andezitelor pe baza proportiilor M:Ab:An

M
ULTRAMAFITE
90%
1. BAZALTE PROPRIU-ZISE
2. HAWAIITE
3. MUGEARITE

26

BAZALTE
3

50%

BAZALTE ANDEZITICE

TRAHITE ALBITICE

40%

5%

ANDEZITE

NU SE CUNOSC
Ab

10%
ALBIT

30%
OLIGOCLAZ

Plg. acid

50%

ANDEZIN

70%
LABRADOR

Plg. neutru

Plg. basic

Fig. Rocile afanitice care se proiecteaza in coltul P al triunghiului QAP

Bazaltul
Bazaltul este alcatuit preponderant din feldspatul plagioclaz si mineral mafic, cu
conditia ca proportia de mineral mafic sa fie intre 50-90%. Plagioclazul are o compozitie
variabila si functie de aceasta se separa trei varietati de bazalte: bazaltul propriu-zis,
hawaiitul si mugearitul (fiG. sistematica). Mineralele mafice din basalt sunt in general
anhidre, cele mai frecvente fiind olivina si clinopiroxenul. Bazaltele foarte bogate in olivine
sunt numite oceanite. Exista insa si varietati de bazalte la care olivina lipseste, mineralul
mafic dominant sau exclusiv fiind clinopiroxenul. Mineralele accesorii in bazalte sunt:
magnetitul, ulvospinelul [TiFe2O4] si ilmenitul [FeTiO3].
Structuri si varietati petrografice
Conform definitiei, bazaltele sunt roci cu structuri afanitice, care se formeaza datorita
racirii rapide a lavelor bazaltice (bazice). In timpul acestui proces pot fi generate trei tipuri de
structuri afanitice care conduc la diferite varietati structurale.
27

An

1. Bazalte holocristaline, alcatuite exclusiv din cristale. Functie de dimensiunile relative

ale cristalelor, se subimpart in bazalte afanitice echigranulare (bazalte afirice) si
inechigranulare de tip porfiric, bazalte porfirice. Bazaltele afirice mai poarta si
numele de anamezit, acesta din urma semanand cu un dolerit, dar cu o granulatie mai
fina, cristalele avand dimensiuni sub 0.2 mm, fiind invizibile cu ochiul liber.
O buna parte din bazaltele holocristaline au o structura porfirica, continand
fenocristale (vizibile cu ochiul liber) de minerale mafice, mai rar si de plagioclaz, prinse intro masa fundamentale holocristalina afanitica. Aceasta masa afanitica este constituita frecvent
din cristale aciculare de plagioclaz intre care apar cristale de piroxeni si de mineral opac.
Cristalele aciculare de plagioclaz pot sa aiba fie o dispozitie haotica, fie o una orientata. In
primul caz, se realizeaza o structura a masei fundamentale de tip intergranular, iar in al doilea
caz o structura de tip fluidal.
2. Bazalte hipocristaline. In acest tip structural exista pe langa cristalele si o faza
sticloasa (faza hialina = sticla vulcanica). De regula cristalele dominante apartin
mineralelor mafice. In acest tip structural, bazaltul contine goluri (vacuole) cu
dimensiuni variabile, intre cca. 0.05mm- 2cm. Raportul volumic dintre goluri si fazele
solide este deasemenea variabil. In cazuri extreme, se ajunge ca volumul golurilor sa
depaseasca pe cel al solidului, realizandu-se astfel asa numitele bazalte scoriacee. In
decursul timpului golurile din bazaltele hipocristaline se pot colmata cu diferite
minerale secundare si astfel se transforma in litofize. Bazaltele porfirice vechi (preTertiare) care contin astfel de litofize erau cunoscute sub numele de melafire.
3. Bazaltele holohialine (sticloase, vitroase). Sunt alcatiute exclusiv din faza sticloasa
(cu sau fara goluri). Bazaltul compact holohialin mai este cunoscut sub numele de
tachilit.

Fig. Esantion de bazalt holocristalin, compact

(macroscopic, in esantion, nu se pot distinge cristalele
constituente ale bazaltului)

28

Fig. Imagine microscopica a unui bazalt holocristalin porfiric (varietatea de mugearit). Se observa
fenocristale de piroxen prinse intr-o masa fundamentala holocristalina si afanitica de minerale mafice si
plagioclaz acid.

Andezitul
Conform sistematicii petrografice, andezitul este o roca afanitica (vulcanica),
constituita din plagioclazi si minerale mafice, cu conditia ca plagioclazul sa depaseasca in
volum mineralul mafic (vezi Fig. cu sistematica). Deosebirea dintre andezit si bazalt o da
proportia de plagioclaz. Totusi, in sistematica moderna se accepta si un tip petrografic de
tranzitie, numit andezit bazaltic (vezi fig. sistematica). In linii mari se poate face o diferenta
intre andezit si bazalt pe criteril calitatii mineralului mafic. Astfel, in andezite cel mai
frecvent este maficul purtator de apa (mineral hidroxilat), respectiv hornblenda si biotitul.
Mineralul anhidru este deasemenea prezent fiind reprezentat prin piroxen si nu prin olivina.
Functie de natura mineralului mafic, se pot deosebi mai multe varietati: andezite amfibolice
(cu hornblenda), andezite cu amfiboli si biotit, andezite piroxenice, andezite cu amfiboli si
piroxeni.
Structuri si varietati structurale
29

Toate andezitele au structura afanitica, fiind in acord cu definitia acceptata,

insa, la fel ca si la bazalte, structurile afanitice apar in diferite configuratii:
-

Structuri afanitice de tip porfiric- acestea sunt cele mai raspandite si se

caracterizeaza prin existenta unor fenocristale prinse intr-o masa afanitica.
Fenocristalele cele mai frecvente in andezite sunt de plagioclaz, avand forme
euhedrale si o structura interna zonata. De fapt in andezite gasim cea mai
spectaculoasa desfasurare a zonalitatii plagioclazului. Aceleasi zonalitati pot fi
observate si fenocristalele cristalosolutiilor de piroxen, atat rombici cat si monoclinici.
Masa fundamentala care gazduieste fenocristalele poate sa fie sticloasa ( care conduce
la structura vitrofirica), hipocristalina, holocristalina. In aceste ultime doua cazuri,
formele si dispozitiile relative ale cristalelor minuscule din masa fundamentala
genereaza diferite tipuri microstructurale. Mai frecvent este tipul pilotaxitic si cel
hialopilitic. Primul se caracterizeaza prin dispozitia fluidala paralela a cristalelor mici
si prismatice de plagioclaz, iar cel de-al doilea printr-o dispozitie dezordonata a
cristalelor de plagioclaz, cimentate cu sticla.

Structuri afanitice afirice. Aceste tipuri sunt foarte rare si constau din populatii de
cristale prismatice foarte mici de plagioclaz, asociate cu cristale mai mult sau mai
putin izometrice de minerale mafice.

Fig. Imagine cu un esantion de andezit

cu structura porfirica (vizibile sunt
fenocristalele de plagioclaz, prinse intr-o
masa fundamentala afanitica).

30

Fig. imagine la microscop a unui andezit cu structura porfirica in care se observa fenocristale de
plagioclaz, si o masa fundamentala afanitica holocristalina, alcatuita predominant din microcristale
(microlite) de plagioclaz

Granitoidele
Conform sistematicii granitoidele sunt roci intrusive (faneritice), alcatuite
predominant din cuart si feldspat, la care se pot adauga in cantitati subordonate minerale
mafice. Functie de proportia dintre feldspatul alcalin si cel plagioclaz se disting patru tipuri
de granitoide:
1. granite alcali-feldspatice,
2. granit,
3. granodiorit
4. tonalite.
Delimitarea dintre aceste tipuri apare in Fig. (triunghiul cu sistematica)
31

1. Granitele alcali-feldspatice
In granitele alcali-feldspatice minerale felsice cele mai importante sunt
feldspatul alcalin si cuartul. Feldspatul plagioclaz apare in proportii mici sau lipseste total.
Felsdspatul alcalin poate sa apara in doua ipostaze:
a) Feldspat potasic KAlSi3O8., cel mai adesea cel cu simetrie triclinica, in varietatea
microclin.In aceasta varietate poate exista si un continut redus de sodiu, constituind o
cristalosolutie alcalina (K,Na)AlSi3O8.
b) Feldspat alcalin eterogen, constand dintr-o concrestere orientata a feldspatului potasic
si a celui sodic, albitul. Concresterea, se numeste pertit si cel mai adesea, rezulta din
dezamestecul cristalosolutiei alcaline, ca urmare a racirii lente a granitoidului.
Mineralele mafice specifice, in cazul in care apar, au caracter alcalin,
respectiv: piroxen alcalin (egirin- NaFeSi2O6) si amfibol alcalin, din seria riebeckitNa2(Fe2+3Fe3+2)Si8O22(OH)2 -arfvedsonit- [Na][Na2][(Fe2+)4Fe3+][(OH)2|Si8O22]).
Ca structuri specifice sunt structurile grafice (foarte frecvent micrografice),
constand intr-o concrestere orientata dintre cuart si feldspatul alcalin.

Fig. Imagine a unui esantion de

granit alkali-feldspatic

2. Granitele
Sunt alcatuite predominant din cuart, feldspat alcalin si plagioclaz. Feldspatul
alcalin are aceleasi caracteristici ca si cel din granitele alcali-feldspatice. Cat priveste
plagioclazul, acesta, pe langa faptul ca este intr-o proportie mai redusa decat cel alcalin, se
caracterizeaza printr-un continut scazut de anortit, cel mai adesea fiind reprezentat prin
oligoclaz. In cantitati mai mici, pot sa apara si din minerale mafice alcaline reprezentate prin
biotit si amfibol nealcalin (respectiv hornblenda comuna).
Structurile rocilor granitice sunt de o mare diversitate, ceea ce a condus la
separarea mai multor varietati structurale, dintre care mai frecvente sunt:
a) Granite porfirice, care pot sa fie: granite microporfirice, granite mezoporfirice si
granite megaporfirice. In acest caz fenocristalele sunt de feldspat, iar masa
fundamentala este cuarto-feldspatica. Un caz particular il reprezinta granitele eutectofirice, in care fenocristalele dunt de plagioclaz, iar masa fundamentala este o
concrestere micografica dintre feldspatul alcalin si cuart. Tot un caz particular este si
granitul porfiric tip rapakivi, unde fenocristalele sunt reprezentate de feldspatul
alcalin avand o supracrestere coronitice de feldspat plagioclaz.
32

b) Granitele pegmatitice, numite si granite gigantocristaline, deoarece ele sunt alcatuite

din cristale de feldspat, sau concresteri grafice cuarto-feldspatice cu dimensiuni ce
depasesc ordinul centimetrilor, ajungand in cazuri exceptionale la dimensiuni metrice.
Acest tip de roca mai este cunoscut si sub numele de pegmatit, in sens restrans.
c) Microgranite sau granitele microgranulare, constand din granule de cuart si
feldspat cu dimensiuni mici (0.2mm-1mm). Aceste varietati pot sa fie atat porfirice
(microgranite porfirice), cat si echigranulare. Varietatile echigranulare sarace in
minerale felsice si cu structuri allotriomorfe sunt numite aplite.
In granite, raporturile spatiale dintre feldspati si cuart pot fi diferite, generand
microstructuri specifice. O astfel de structura este cea myrmekitica, unde se realizeaza o
concrestere mai mult sau mai putin sferoidala a plagioclazului acid si cuartului, acesta din
urma avand aspectul unor baghete vermiculare. Intreaga concrestere de cuart si plagioclaz
este invaluita partial de feldspat potasic (foarte frecvent microclinul) (Fig.)

Fig. Imagine la microscop pe o

sectiune
dintr-un
granit
cu
microstructura myrmekitica (in
sectiune myrmekitul apare ca un
evantai).

Fig. Structura pegmatitica intr-un

corp de granit mezogranular. Se
observa feldspatul alcalin (roz) si
cuartul (alb sticlos).

33

Proportia mineralelor mafice este deasemenea variabila in granite, putand oscila

practic intre 0-30%). Varietatile sarace in minerale mafice sunt denumite leucogranite, iar
cele relativ bogate in minerale mafice, granite mezocratice.
3.Granodioritul
Sub aspect mineralogic calitativ, granodioritul seamana destul de mult cu granitul, de
care se deosebeste prin cantitatea mai mare de feldspat plagioclaz (vezi Fig. Triunghi
sistematica). O alta deosebire este de natura structurala si este evidenta in special la
microscop. Astfel, la granodiorite este foarte nuantata structura hipidiomorf granulara, data
de faptul ca granulele de plagioclaz tind sa fie idiomorfe (euhedrale), pe cand cele de cuart si
feldspat alcalin sunt predominant anhedrale, invaluind partial sau total cristalele de
plagioclaz. La fel ca si in granite, in granodiorite pe langa mineralele cuarto-feldspatice mai
pot sa apara biotit, amfibol (hornblenda), precum si minerale accesorii: oxizi (magnetit,
ilmenite, ulvospinel), apatit, zircon, sfen.
4. Tonalitul
Tonalitul este acel granitoid practic lipsit de feldspat alcalin. Mineralele felsice care il
definesc sunt feldspatul plagioclaz (cel mai frecvent- oligoclazul), iar mineralele mafice,
calitativ se aseamana cu cele din granodiorite. Totusi cel mai frecvent mineral mafic este
hornblenda verde. Mineralele accesorii sunt acelasi ca la granodiorit.
Procentul de minerale mafice are o variabilitate foarte larga in tonalite, de la cca 0%
pana la 30-40%. Varietatea de tonalite leucocrata (extrem de saraca in minerale mafice) este
cunoscuta sub numele de trondjhemit.
De subliniat ca in foarte multe corpuri naturale de granitoide, trondhjemitul, tonalitul
propriu-zis (varietatea mezocratica) si granodioritul coexista si fac trecerea gradata de la un
tip la altul. De aceia, delimitarea dintre tipurile si varietatile mineralogice ale granitoidelor,
asa cum este prezentata in diagrama (sistematica), este conventionala.

34

Fig. Imagine a unui esantion de granodiorit.

granodiorite.
Se observa plagioclazul (alb), cuartul (cenusiu) si amfibolul
(negru)

Fig. Imagine la microscop a unui

Se pot observa cristalele de plagioclaz,
amfibol si cuart.

Fig. Imagine a unui esantion de tonalit

microgranular. Se observa cristale subhedrale
de plagioclaz (alb), amfibol (cel negru) si cuart
(liantul cenusiu)

Fig. Imagine la microscop a unei sectiuni

dintr-un tonalit in nicoli incrucisati. Se
observa
cristalele
de
plagioclaz,
hornblenda (culori vi de birefringenta) si
cuart interstitial.

Riolitul
Conform sistematicii riolitul este
o roca vulcanica (afanitica), alcatuita in esenta din cuart si feldspati alcalini, cu conditia ca
proportia de cuart sa fie intre 20-60%.feldspatul plagioclaz poate sa lipseasca sau nu. Daca
din totalul feldspatilor proportia de feldspat alcalin depaseste 90%, atunci roca se numeste
riolit alcali-feldspatic. Feldspatul alcalin tipic este reprezentat prin sanidina, varietatea
monoclinica a feldspatului potasic (KAlSi 3O8 ) stabila la inalta temperatura. La temperaturile
inate, sanidina se amesteca izomorf cu feldspatul sodic, formand cristalosolutia
(K,Na)AlSi3O8. Insa la temperaturi joase, sub 5000C, cristalosolutia este instabila si tinde sa se
descompuna in doi felsdpati, unul mai bogat in potasiu, iar celalalt mai bogat in sodiu. Cei
doi feldspati alcalini se regrupeaza structural intr-o concrestere pertitica. In riolitele recente,
care s-au racit rapid, cristalosolutia, si deci sanidina, se conserva, in schimb in riolitele vechi,
pretertiare, aceste cristalosolutii sunt complet transformate in pertit.

35

Dintre mineralele mafice, biotitul este cel care apare in proportii mai mari. Pe
langa acesta poate sa mai apara hornblenda si foarte rar piroxenul. In riolitele alcalifeldspatice, atat hornblenda cat si piroxenul, atunci cand apar, au caracter alcalin.
Inafara de mineralele primare, frecvent, in riolite apar si minerale secundare,
cum ar fi muscovitul (format pe seama feldspatului alcalin), epidotul si calcitul (format pe
seama plagioclazului), cloritul (format pe seama biotitului).
Structuri si varietati petrografice
Riolitul este prin definitie o roca afanitica fie de tip afiric (fara fenocristale),
fie porfirica (cu fenocristale, cel mai frecvent de cuart si feldspat alcalin). In numeroase
cazuri, fenocristalele de cuart au o forma de bipiramida, morfologiei specifica modificatiei
cuart (de inalta temperatura). Masa fundamentala a riolitelor porfirice, uneori este
holocristalina, fiind alcatuita dintr-un agregat microcristalin de cuart si feldspat alcalin. Acest
agregat mai este numit si felsit, iar structura porfirica, in acest caz, se numeste felsofirica. In
alte situatii, care se remarca la riolitele rezultate prin racirea brusca a lavelor acide,
fenocristalele de cuart si feldspat sunt liate de o masa vitroasa (sticla vulcanica). In acest caz
se realizeaza structura vitrofirica. Cu totul exceptional, in masa fundamentala se afla o
populatie de microlite (cristale mici si prismatice) de feldspat plagioclaz, dispuse neorientat,
si cimentate cu o sticla, structura unei astfel de mase fundamentale este hialopilitica. La fel
ca si la bazalte si andezite cristalele pot sa aibe o orientare preferentiala dupa o anumita
directie, structura fiind una fluidala.
Spre deosebire de bazalte si andezite, in familia riolitelor se intalnesc mult mai
frecvent cazurile cand masa vitroasa depaseste cu mult pe cea cristalina. Astfel de roci
constituie sticlele riolitice, corpuri dure cu sparturi concoidale si care au culori destul de
variabile. Unele varietati sunt relativ transparente si prezinta crapaturi uneori concentrice,
ceea ce le permite separarea sub forma de sferule, asemanatoare perlelor. Aceste varietati se
numesc perlite. Alte varietati sunt negre, asemanatoare unei zmoli si se numesc obsidian.
Spre deosebire de riolitele holocristaline, riolitele vitroase pot contine un
continut ridicat de apa, pana la 4% (procente greutate), ca la varietatea pechstein. In decursul
timpului geologic aceste varietati sticloase fiind instabile, tind sa cristalizeze. Cel mai adesea
cristalizarea este initiata in jurul unor cristale preexistente, formand agregate fibroradiare,
avand un front de crestere sferoidal, ceea ce conduce in final la aparitia sferulitelor. Cristalele
radiare din sferulit sunt de regula fibroase, dar uneori, sunt concresteri microscopice de cuart
si felspat alcalin.

36

Fig. Imagini cu esantioane a doua esantioane de riolite cu structura porfirica: A-structura cu fenocristale
mici (structura microporfirica); B- structura cu fenocristale mari (structura mezoportifica)

Dacitul
Dacitul este o roca vulcanica, formata in esenta din plagioclaz si cuart, fiind
echivalentul afanitic al granodioritului si tonalitelor. In dacitul tipic, alaturi de plagioclaz si
cuart, exista si o proportie redusa de feldspat alcalin. Varietatile sarace sau lipsite de feldspat
alcalin se numesc plagiodacite.
In dacite, ca si in riolite, inafara mineralelor felsice, participa in mod frecvent
si mineralele mafice (biotit, hornblenda, mai rar piroxen), minerale accesori (apatit, oxizi
metalici, opaci, sfen, zircon), dar si numerose mineraler secundare (calcit, zeoliti, epidot,
clorit etc.).
Structuri si varietati petrografice

37

Structura dacitelor este asemanatoare cu cea a riolitelor. Totusi, spre deosebire

de riolite, structura porfirica este mult mai frecventa si mai bine exprimata. In acest caz,
fenocristalele cele mai abundente sunt de plagioclaz, frecvent euhedrale si cu o nuantata
structura zonata. Zonalitatea este data de variatia discontinua a proportiei de anortit in
plagioclaz incepand de la centru spre periferie. Zonalitatile seamana mult cu cele remarcate la
fenocristalele din andezite. Sunt semnalate numeroase tipuri de zonalitati, cum ar fi:
- zonalitati euhedrale normale ( zonele sunt concentrice, au forme euhedrale, si pornesc
de la continuturi mai bazice spre centru, la continuturi mai acide spre margine);
- zonalitati euhedrale recurente ( continutul in anortit a zonelor se repeta mai mult sau
mai putin de la centru spre margine)
- zonalitati anhedrale (zone cu forme necristalografice) fie normale, fie recurente;
Tipurile de zonalitate dau informatii pretioase asupra conditiilor fizice de
formare a plagioclazului din magma.
Inafara de feldspatul plagioclaz zonat, in fenoristale poate sa apara si
hornblenda, deasemenea zonat si chiar biotitul (a carui zonalitate chimica este mai greu de
observat).
Cand cristalele de plagioclaz au o orientare preferentiala, iar spatiul dintre
cristale este alcatuit din sticla sau material criprocristalin vorbin de o structura fluidala
(trachytic).

Fig. Imagine a unui esantion de dacit

cu structura porfirica. Se observa
fenocristale abundente de plagioclaz
(alb) si mai rare de hornblenda
(negre). Exista si fenocristale
numeroase de cuart (cenusiu), mai
greu observabile in esantion.

Fig. Imagine la microscop a unui esantion de dacit

vitrofiric, in nicoli in cruce. Se pot observa
fenocristale de plagioclaz (izolatede sau grupate in
cuiburi), fenocristale de cuart (izolate sau grupate in
cuiburi) si rare fenocristale de clinopiroxen (augit).
Fondul negru este masa sticloasa izotropa.

38

SIENITUL
Sienitul este o roca faneritic, in care mineralele felsice sunt reprezentate
aproape exclusiv de feldspati alcalini, care depaseste 2/3 din totalul feldspatilor, si feldspati
plagioclazi. Feldspatii alcalini sunt reprezentati de ortoza, microclin si albit, iar feldspatii
plagioclazi sunt reprezentati prin oligoclaz si foarte rar prin labrador si andezin.
Cuartul apare foarte rar, de regula in concresteri grafice ori mirmekitice.
Dintre mineralele mafice, in sienite, pot sa apara, mai rar, diopsidul si augitul. Minerale
accesorii care pot sa apara in sienite sunt: apatitul, sfenul, zirconul si minerale opace.
Varietati petrografice
Akeritul. Este o roca formata din ortoza, putin oligoclaz, cuart, biotit si
diopsid.

39

Laurvikitul. Este o varietate de sienit. In care feldspatul potasic si

B mafice ce apar in laurvikit sunt: augit,
plagioclazul sunt concrescute antipertitic. Mineralele
diopsid, olivina.

Fig. Imagine la microscop (A. Nicoli in cruce si B. Nicoli in paralel) al unui esantion de sienit. Se
observa feldspatul alcalin, biotitul si egirinul.

Fig. Imagine macroscopica a unui

esantion de sienit. Se observa
augitul (cristalele negre), ortoclazul
(cristalele gri).

MONZONITUL
Monzonitul este o roca faneritica, alcatuita aproape exclusiv din feldspati
alcalini si plagioclazi, in proportii aproape egale. Feldspatii alcalini sunt reprezentati de
ortoza si microclin, pe cand feldspatii plagioclazi, sunt reprezentati de andezin si chiar
labrador. Mineralele mafice care apar mai frecvent sunt reprezentate prin augit si hornblenda.
Mai rar mai pot sa apara si biotitul si olivina. Mineralele accesorii ce pot sa apara in
monzonite sunt: apatit, zircon, sfen si minerale opace. Cuartul apare doar in concrestere
grafice cu feldspatii.
Structuri:

40

Structura monzonitica- plagioclazii si mineralele mafice prezinta un grad

avansat de idiomorfie comparativ cu feldspatul potasic, care le include poikilitic sau le
muleaza;
Structura porfirica- se datoreaza fenocristalelor de plagioclaz, de obicei
zonati, si mai putin de minerale mafice, care alaturi
B de feldspatii alcalini participa la formarea
unei mase fundamentale.

Fig. Imagine la microscop (A. Nicoli incrucisati; B. Nicoli paraleli) a unei sectiuni dintr-un
monzonit. Se observa cristalele de plagioclaz, feldspat alcalin, hornblenda, biotit si minerale
opace.

Fig. Imagine macroscopica a unui esantion de

monzonit. Se observa cristalele de feldspat
plagioclaz (alb) si feldspat alcalin (roz).

TRAHITUL

Trahitele sunt roci vulcanice alcatuite preponderent din feldspati alcalini si

plagioclazi (acestia reprezinta 10-30% din totalul feldspatilor). Feldspatii alcalini sunt
reprezentati prin sanidina, ortoza si microclin. Feldspatii plagioclazi au compozitie variabila
cuprinsa intre oligoclaz-bytownit. Cel mai frecvent plagioclazul este reprezentat prin andesin.
In trahite mai poate sa apara si cuartul, dar in cantitati mai mici. Mineralele mafice care apar
in trahite sunt: biotitul, hornblenda (mai frecvent), augit si diopsid (mai rar). Mineralele
accesorii care apar in trahite sunt: apatit, magnetit, etc.
41

Structuri si varietati petrografice

Trahitele au frecvent structura porfirica. Cel mai frecvent, in trahite,
fenocristalele sunt de feldspat plagioclaz si feldspat alcalin, iar mai rar pot fi intalnite si
fenocristale de minerale mafice (biotit, hornblenda, augit). In masa fundamentala, cristalele
pot sa prezinte o orientare cvasiparalela a microlitelor de feldspat alcalin si plagioclaz,
determinand o structura fluidala. In trahite sticla lipseste, sau este in cantitati foarte mici.
Trahitele in care proportia de cuart depaseste 5-20%, se numesc trahite
cuartifere. In trahitele in care fenocristalele de oligoclaz antipertitic au forme de romb, apare
structura rombenporphyre. In aceste fenocristale pot sa apara incluziuni de augit, biotit, si
mai rar olivina, apatit si ilmenit.

Fig. Imagine la microscop (A. Cu nicoli incrucisati; B. Nicoli in paralel) a unei sectiuni de trahit. Se
observa fenocristale de feldspat alcalin (proportii mari) si feldspat plagioclaz (mai putin) prinse intr-o
masa fundamentala formata din feldspat alcalin si plagioclaz.

Fig. Imagine a unui esantion de trahit porfiric. Se

observa feldspatul alcalin larg cristalizat, prins intr-o
masa fundamentala.

Trahitele alcaline
Trahitele alcaline sunt roci vulcanice alcatuite preponderent din feldspat
alcalin (>90% din totalul de minerale feldspatice). Feldspatii alcalini sunt reprezentati prin
sanidina, anortoza sau albit, microclin. Feldspatii plagioclazi lipsesc sau se gasesc in proportii
reduse (<10%) si sunt reprezentati de oligoclaz. Cuartul lipseste sau se gaseste in cantitati
reduse (<10%). In trahitele alcaline pot sa apara amfibolii alcalini (riebeckitul, arfvedsonitul,
barkevicitul), piroxeni alcalini (egirin, augit) si mai rar biotit, diopsid, olivina.
Structuri si varietati petrografice

42

Trahitele alcaline au de regula structura porfirica. Fenocristalele sunt de

feldspat alcalin si mai rar de minerale mafice. In trahitele alcaline poate sa apara o orientare a
microlitelor de feldspat alcalin generand o structura fluidala.
Daca proportia de cuart depaseste 5-20%, atunci roca se numeste trahit alcalin
cuartifer.

LATITUL
Latiul este o roca vulcanica, alcatuita din feldspati alcalini si plagioclazi in
proportii aproape egale. Feldspatii alcalini care intra in compozitia latitului sunt sanidina,
anortoza si uneori ortoza sau albit. Dintre feldspatii plagioclazi care se gasesc in latite, in
proportii mai mari, sunt din seria oligoclaz-bytownit si sunt de regula zonati. Mineralele
mafice care se gasesc in latite sunt: augit (frecvent) si mai rar diopsid, olivina, hornblenda si
biotit. Cuartul lipseste, iar daca apare este in cantitati mai mici de 5%. Daca proportia de
cuart este intre 5-20% atunci roca se numeste latit cuartifer. Daca cantitatea de feldspat
plagioclaz creste in defavoarea feldspatului alcalin, atunci roca se numeste latiandezit sau
latibazalt, diferenta intre cele doua facanduse pe baza proportiei de minerale mafice.
43

Structuri si varietati petrografice

Latitele au structuri porfirice. Fenocristalele sunt de plagioclaz si piroxen, mai
rar de feldspat alcalin, olivina. Masa fundamentala in care sunt prinse fenocristalele este
alcatuita din feldspat plagioclaz si/sau sticla.

Fig. Imagine a unui fragment de latit porfiric. Se

observa fenocristalele de feldspat plagioclaz prinse
intr-o masa fundamentala.

ROCILE FOIDICE FANERITICE

F

FOIDOLITE

44

M [0-90]

60%

ANORTOZITE
GABROURI,
DIORITE CU FOIDE
MONZOSIENITE
SIENITE
ALCALI-FELDSPATICE
CU FOIDE

FOIDICE

MONZODIORITE
FOIDICE SI
MONZOGABROURI
FOIDICE
(ESSEXITE)

SIENITE
FOIDICE
10%
SIENITE CU FOIDE MONZONITE CU FOIDE

10%

35%

50%

DIORITE
FOIDICE SI
GABROURI
FOIDICE
(THERALITE)

MONZODIORITE
MONZOGABROURI
CU FOIDE

65%

90%

Fig. Clasificarea si nomenclatura rocilor faneritice (plutonice), utilizand diagram FAP, conform recomandarilor IUGS (1996)

ROCILE FOIDICE FANERITICE

In acest grup intra mai multe tipuri de roci magmatice holocristaline si
faneritice care contin unul sau mai multe minerale din grupul feldspatoizilor (grup desemnat
prin acronimul foide). In afara de foide, frecvent participa feldspatii (atat cei alcalini, cat si
cei plagioclazi), mineralele mafice, precum si diferite minerale accesori (apatit, sfen, zircon,
mai rar perovskit, magnetit etc). Conform sistematicii petrografice, proportia de minerale
mafice nu depaseste 90%. La fel ca si la rocile reprezentate in triunghiul QAP, proportiile
mineralelor mafice nu conteaza in delimitarea tipurilor petrografice. Pentru desemnarea
tipurilor petrografice din acest grup se ia in considerare doar proportia de minerale felsice si
anume:
45

Feldspatul alcalin (A);

Feldspatul plagioclaz (P);

Feldspatoidul (foidul- F).

Proportiile mineralelor se recalculeaza, astfel incat A+F+P=100
Functie de proportiile A+F+P, sunt separate mai multe tipuri petrografice, asa
cum rezulta din triunghiul AFP (vezi fig triunghi).
Prin urmare, tipurile petrografice din acest grup de roci holocristaline au ca
minerale specifice feldspatoizii, care pot sa fie urmatorii:
1. Nefelinul (NaAlSiO4). Din formula, reiese ca nefelinul contine aceleasi elemente
chimice ca si albitul, fiind mai sarac in silice (lipsesc doua molecule de SiO 2).
Din punct de vedere optic, deosebirea dintre albit si nefelin este relativ mare,
deoarece nefelinul nu contine macle polisintetice si practic este lipsit de clivaj.
2. Leucitul (KalSi2O6). Este feldspatoidul potasic, fiind calitativ asemanator cu
feldspatul potasic, de care se deosebeste printr-un continut mai scazut de silice.
Din punct de vedere optic, deosebirea dintre leucit si feldspatul potasic este foarte
frapanta, atat in nicoli paraleli, cat si in nicoli in cruce. In nicoli paraleli, leucitul
se distinge prin lipsa clivajelor, precum si prin relieful sau accentuat negativ. In
nicoli in cruce leucitul are o birefringenta foarte scazuta si prezinta frecvent macle
ciclice (sectoriale), acestea fiind absente la feldspat.
3. Hauyn (Na3Ca(Si3Al3)O12(SO4)). De remarcat ca, din punct de vedere chimic,
acest mineral contine elementele chimice dintr-un nefelin, la care se adauga
CaSO4. Daca simbolizam formula nefelinului prin Ne, atunci putem retranscrie
formula hauynului ca fiind 3Ne.CaSO4, formula mai usor de retinut. Acest mineral
cristalizeaza in sistemul cubic si de aceea din punct de vedere optic este izotrop si
are clivaj pe doua directii vizibile in nicoli paraleli. Cristalele reltiv mari au
frecvent o culoare albastra specifica, azurie. Deseori, aceasta culoare se observa si
in sectiuni subtiri, in nicoli paraleli.
4. Nosean (Na8Al6Si6O24(SO4). La fel ca si hauynull noseanul are similitudini
chimice cu nefelinul, de care se deosebeste prin gruparea Na 2SO4, formula putand
fi retranscrisa in forma 6Ne.Na2SO4. Intre nosean si hayun, in mod natural, se
realizeaza un amestec izomorf (o cristalosolutie binara), astfel incat, proprietatile
optice ale acestei cristalosolutii sunt variabile. In nicoli paraleli, noseanul poate sa
fie transparent si incolor, gri, albastru, verde si maro, iar in nicoli in cruce, se
comporta izotrop, ca si hauynul.
5. Sodalit (Na8(Al6Si6O24)Cl2). Acest mineral are deasemenea similitudini chimice cu
nefelinul, formula lui putand fi redata si sub forma: 6Ne.2NaCl. Macroscopic se
remarca prin culoarea sa albastra specifica, ceva mai inchisa decat cea a
46

hauynului, insa la microscop, in sectiuni subtiri, este practice transparent si

incolor, dar cu un relief puternic negativ, ceea ce il deosebeste de feldspati si
nefelin.
6. Cancrinit (Na6Ca2[(CO3)2|Al6Si6O24]2H2O. Formula chimica a acestui mineral
poate fi retranscrisa in forma mai simpla si usor de retinut: 6Ne.2CaCO3.2H2O. A
se retine ca acest mineral este singurul feldspatoid hidratat. Cristalizeaza in
sistemul hexagonal, fiind deci anizotrop optic si se caracterizeaza in nicoli
incrucisati prin culori de birefringenta aprinse (este singurul feldspatoid si
singurul mineral felsic cu astfel de culori). In nicoli paraleli este transparent si
incolor, fara clivaj, dar cu relief negativ.

FOIDOLITUL
In acest grup de roci foidolitice, sunt cuprinse rocile faneritice, care au in
compozitia lor mineralogica feldspatoizi in proportie de peste 60% din totalul mineralelor
felsice. Functie de natura feldspatoidului preponderent se separa varietati mineralogice dupa
cum urmeaza:
a. foidolite nefelinice;
b. foidolite leucitice;
c. foidolite hauynice;
d. foidolite sodalitice.
a. Foidolitele nefelinice
Foidolitele nefelinice sunt cele mai frecvente, restul varietatilor aparand destul
de rar. Rocile faneritice care contin peste 75% nefelin se numesc urtite. La aceste varietati,
47

printre mineralele felsice poate sa apara si feldspatul alcalin, iar printre mineralele mafice,
clinopiroxenul alcalin (egirinul). Mineralul accesoriu cel mai frecvent este sfenul. Varietatea
de sienit nefelinic bogat in minerale mafice (in special clinopiroxenul augit, egirin) se
numeste Ijolit. Printre mineralele accesorii, afara de sfen si apatit poate sa mai apara si
calcitul (ca mineral primar).
Dintre celelalte varietati de foidolite, singurele care se disting cu usurinta prin
culoarea albastra, sunt cele sodalitice si hauynice. Aceste roci se cunosc inca din
antichitate, fiind cunoscute cu denumirea comerciala de lapis azuri (piarta albastra).
Trebuie retinut ca uneori nefelinul poate fi substituit de sodalit si cancrinit.
Datorita cancrinitului neoformat, culoarea rocii poate sa capete o nuanta cenusiuverzuie (fig. ijolit)

Fig. Imagine a unui esantion de

foidolit (Ijolit). Inafara de
mineralele mafice (negre), se
observa cristale de nefelin
(partial cancrinitizat) de culoare
cenusie si verde-cenusie si
sodalit (albastru).

48

Fig. Imagine microscopica a unei sectiuni de foidolit nefelinic bogat in clinopiroxeni, constituind
varietatea de ijolit (A. Imagine cu nicoli in paralel; B. Imagine cu nicoli incrucisati). Se observa cristalele
de nefelin (alb) cimentate de cristalele de piroxen.

49

SIENITUL FOIDIC
Dintre toate rocile faneritice cu feldspatoizi, cel mai raspandit este sienitul
foidic. Mineralele felsice din aceasta roca sunt constituiti dein feldspati alcalini (la fel ca la
sienitele alcali-feldspatice) si feldspatoizi. Proportiile dintre cele doua tipuri de minerale
felsice variaza in limite mari, conform diagramei din fig (sistematica triunghi AFP).
Feldspatoizii, pot sa fie diversi, ca si la foidolite, dar cel mai raspandit este nefelinul. In mod
frecvent nefelinul este substituit de cancrinit si/sau sodalit. Varietatile bogate in sodalit si
cancrinit sunt cunoscute sub numele de ditroite (de la localitatea Ditrau, Romania). In afara
de aceasta varietate, mai exista si numeroase alte varietati denumite dupa diverse localitati
tipice, elementul distinctiv fiind, fie natura si proportia mineralelor felsice, fie a celor mafice.
Varietatile mai cunoscute sunt:
- Miaskit. Sienit nefelinic format din nefelin (16-29%), albit (15-39%), feldspat potasic
(35-49%), biotit (3-9%). Mai pot sa apara, in proportii mai mici sodalitul si
cancrinitul. Mineralele accesorii intalnite in aceastra varietate de sienit nefelinic nu
depasesc 2% si sunt reprezentate prin: apatit, ilmenit, zircon, sfen, calcit.
- Foysit. Aceasta varietate de sienit nefelinic se caracterizeaza prin prezenta nefelinului
(20-25%), albit (0-3%), ortoza (60-63%), egirin-augit (7%) si foarte putin biotit.
Exista si unule varietati care contin sodalit (20-31%), olivina (10-15%). In acest caz,
proportia de ortoza se diminueaza (55-57%). Din punct de vedere structural, in
aceasta varietate, apare structura trahitica. Mineralele accesori ce apar in acest tip de
roca sunt: sfen, zircon, apatit, minerale opace, fara sa depaseasca 2% din totalul
mineralelor.
- Hibinite. Aceasta variatete este alcatuita din nefelin (30-40%), microclin-pertit (3040%), egirin-augit (20%).
- Luiavrite. Sunt roci larg cristalizate cu aspecte structurate trahitice. Mineralele care
intra in compozitia acestei varietati sunt: nefelin (22-26%), feldspat potasic (40-45%),
egirin (27-32%), arfvedsonit (3%).
- Laurdalite. Sunt roci larg cristalizate in care domina feldspatul alcalin (62%). Pe
langa feldspatul alcalin mai apar megacristale de nefelin (13-15%), sodalit (2%),

50

biotit (10%), piroxen (8%), putina olivina si minerale accesorii (5%) cum ar fi:
apatitul, minerale opace.
- Mariupolite. Sunt roci in care feldspatul alcalin este reprezentate exclusiv prin
albit (56-74%). Alte minerale care mai intra in compozitia acestei varietati sunt:
nefelin (13%), biotit (4%), egirin (7%) si foarte rar pot sa mai apara si amfobolii
alcalini.
- Sienite leucitice. Este sienitul foidic, in care feldspatoidul dominant este leucitul
pseusocubic (numit si pseudoleucit). O varietate a acestei roci este Borolanitu,
alcatuita din pseudoleucit, ortoclaz (30-35%) si biotit (25-40%).

Fig. Imagine a unui esantion de sienit

nefelinic. Se observa cristalele de
feldspat alcalin (alb), cristalele de
nefelin (gri), minerale mafice (negre).

Fig. Imagine a unui esantion de sienit

nefelinic sodalitizat. Se observa cristalele
de sodalit (albastru), feldspat alcalin (alb)
si rare cristale de biotit.

51

ESSEXITUL
(MONZODIORITUL FOIDIC/ MONZOGABROUL FOIDIC)
Essexitul este o roca rara, fiind alcatuita din feldspatoizi, feldspat plagioclaz
(neutru sau bazic) si feldspat alcalin (ortoclazul). Este de fapt un monzodiorit si un
monzogabrou cu nefelin. Feldspatii plagioclazi reprezinta 50-90% din totalul feldspatilor, iar
feldspatii alcalini sunt in proportie de 10-50. Proportia nefelinului variaza intre 10 si 60% din
totalul felsicelor. Feldspatii plagioclazi, in essexitele tipice, sunt reprezentati de andesin sau
labrador (28-30%). Mineralele mafice in essexit sunt destul de frecvente, fiind reprezentate,
mai ales, prin clinopiroxen (augitul sau diopsidul); mai rar poate sa apara olivina si biotitul
Mineralele accesorii ating uneori chiar 9% din volumul rocii, fiind reprezentate cel mai
adesea prin sfen, apatit si minerale opace.
Structura rocilor essexitice este hipidiomorfa sau ofitica.

Fig. Imagine microscopica a unei sectiuni

dintr-un monzogabrou foidic (A. Inagine
cu nicoli incrucisati; B. Imagine cu nicoli
paraleli). Se observa fenocristale de augit
si olivina prinse intr-o masa de feldspat
plagioclaz, ortoclaz si nefelin.

52

Fig. Imagine a unui esantion de monzogabrou nefelinic. Se observa cristalele de minerale mafice
euhedrale si subhedrale (inchise la culoare), in contrast cromatic cu cele de nefelin (deschise la culoare).

DIORITUL FOIDIC SI GABROUL FOIDIC

Aceste roci sunt alcatuite esential din feldspatoizi si feldspati plagioclazi si
minerale mafice. Feldspatoidul tipic este nefelinul, dar si produsele rezultate pe seama
acestuia (canrinitul si/sau sodalitul). Feldspatii plagioclazi sunt reprezentati prin andesin
(dioritul foidic), sau labrador si bytownit (gabrou foidic). Gabroul foidic tipic este cunoscut
si prin termenul de theralit. Feldspatul alcalin lipseste sau este in proportii foarte mici (sub
5% din totalul felsicelor). Mineralele mafice frecvent sunt repreentate prin clinopiroxeni, dar
pot sa apara si olivina, biotit, hornblenda.

Fig. Imagine a unui esantion de theralit cu

fenocristale de amfibol alcalin.

Fig. Imagine microscopica, cu nicoli incrucisati a unei

sectiuni dintr-un theralit cu amfibol alcalin.

53

ROCILE FOIDICE AFANITICE

F
FOIDITE
90%

FOIDITE

FOIDITE

FONOLITICE TEFRITICE

60%

FONOLITE

TEFRITE
TEFRIFONOLITE

TEFRITE FONOLITICE (OLIVINA<10%)

(FONOLITE TEFRITICE)

(OLIVINA <10%)
BAZANITE FONOLITICE

TRAHITE
ALCALI-FELDSPATICE
CU FOIDE

(OLIVINA> 10%)

54

BAZANITE
(OLIVINA>10%)

10%
TRAHITE CU FOIDE LATITE CU FOIDE

10%

35%

50%

LATTIBAZALTE
LATIANDEZITE
CU FOIDE

65%

BAZALTE
ANDEZITE
CU FOIDE

90%

Fig. Clasificarea si nomenclatura rocilor faneritice (plutonice), utilizand diagram FAP, conform recomandarilor IUGS (1996)

TEFRITUL
Tefritul este o roca vulcanica (afanitica) formata in principal din feldspatoizi,
feldspati plagioclazi si minerale mafice. Feldspatii plagioclazi reprezinta 60-90% din totalul
felsicelor. Cel mai frecvent feldspatoid in aceste roci este leucitul, dar pot sa mai apara si
nefelinul, hauynul, pseudoleucitul. Leucitul apare adesea in fenocristale, cu macle
polisintetice specifice, iar in masa fundamentala apare in cristale izometrice mici.
Mineralele mafice care apar in tefrite sunt: augitul si egirinul, olivina. Tefritele
bogate in olivina (>10%) sunt numite bazanite. In bazanite, mineralul mafic este reprezentat
prin olivina, hornblenda si biotit. Biotitul apare exclusiv sub forma de fenocristale.
Structuri
Tefritele sunt roci holocristaline sau hipocristaline, de regula cu structura
porfirica, mai rar afirica. Fenocristalele sunt reprezentate de piroxeni, olivina, plagioclazi,
nefelin sau leucit. Masa fundamentala are aspect trahitic, uneori vitrofirica.
Dupa tipul de feldspatoid care domina in roca, se pot distinge mai multe
varietati:
a. Tefrite leucitice (vezuvite);
b. Tefrite nefelinice;
c. Tefrite noseanice;

Fig. Imagine a unui esantion de tefrit. Se

pot observa fenocristalele euhedrale de
leucit (deschise la culoare) nprinse intr-o
masa fundamentala hipocristalina.

55

Fig. Imagine la microscop a unei sectiuni dintr-un tefrit in nicoli incrucisati (stanga) si nicoli paraleli
(dreapta) Se observa un fenocristal euhedral de leucit maclat sectorial si mai multe cristale relativ mici de
plagioclaz, prinse intr-o masa fundamentala alcatuita din leucit, plagioclaz si mafic. Mineralul mafic
(piroxen) este subordonat, fiind mai vizibil in nicoli paraleli.

56

FONOLITUL
Fonolitul este o roca vulcanica (afanitica) alcatuita in esenta din feldspatoizi si
feldspati alcalini, la care se pot adauga minerale mafice: piroxenii si amfibolii sodici, sau
biotit. Olivina apare foarte rar. Fonolitele bogate in biotit (de regula bogat in magneziu) sunt
cunoscute sub denumirea de orendite. Mineralele accesorii prezente in fonolite pot fi: sfen,
apatit, magnetit, zircon si in caz exceptional, granatul. Feldspatii plagioclazi lipsesc, dar daca
apar, sunt reprezentati prin albit-oligoclaz si nu depasesc 10% din totalul feldspatilor.
Feldspatii alcalini sunt reprezentati prin sanidina sau ortoza, care apare, de obicei, fie ca
fenocristale idiomorfe, fie sub forma de microlite in masa fundamentala. Feldspatoizii pot fi
reprezentati prin nefelin, care apare ca fenocristale idiomorfe, leucit si mai rar hauyn. In
functie de tipul de feldspatoid care domina in fonolite, pot sa apara urmatoarele varietati:
a. Fonolite nefelinice;
b. Fonolite leucitice
Structuri
Majoritatea fonolitelor au structura porfirica, cu pasta trahitica, data de
orientarea preferentiala a microlitelor de sanidina. Mai rar, masa fundamentala este vitroasa
sau hipocristalina. Structurile afirice sunt foarte rare. Varietatile hipocristaline si cele vitroase
au texturi scoriacee sau amigdaloide.

.
Fig. Imagine a unui
esantion de fonolit. Se
observa fenocristalele de
nefelin prinse intr-o masa
fundamentala afanitica.

57

Fig. Imagine la microscop

(nicoli incrucisati) a unei
sectiuni dintr-un fonolit
porfiric, cu fenocristale mai
mari de sanidina (maclata
Karlsbad), fenocristale ceva
mai mici de nefelin si de
clinopiroxen alcalin prinse intrmasa fundamentala dominata
microlite de sanidina si nefelin,
structura trahitica

o
de
cu

58

FOIDITUL AFANITIC
Foiditul este un tip de roca vulcanica (afanitica) alcatuita predominant din
feldspatoizi si minerale mafice. Feldspatii alcalini si plagioclazii pot sa apara, dar proportia
lor nu depaseste 40% din totalul mineralelor felsice. Feldspatoizii si mineralele mafice sunt
asemanatoare cu cele din tefrite si fonolite.
In functie de tipul de feldspatoid care domina apar urmatoarele varietati:
a. Leucitite(=foiditul leucitic). Mineralele mafice variaza in proportii largi, iar varietatile
sarace in minerale mafice sunt numite Italite.
b. Nefelinite (=foiditul nefelinic).
Structuri
Structura cea mai frecventa este porfirica, cu masa fundamentala holo-sau
hipocristalina si fenocristale de feldspatoid (leucit sau nefelin), la care se adauga frecvent
minerale mafice (piroxeni alcalini, foarte rar olivina).

Fig. Imagine la microscop a unei sectiuni dintr-un foidit nefelinic porfiric (A. nicoli in paralel; B. nicoli
incrucisati). Frapante sunt fenocristalele euhedrale de clinopiroxen (zonat, cu zone tip clepsidra), in
asociatie cu fenocristale subhedrale de nefelin prinse intr-o masa fundamentala formata din microcristale
de nefelin, clinopiroxen si magnetit.

59

Notiuni minime necesare privind proprietatile optice ale mineralelor

frecvent intalnite in rocile magmatice
A. Proprieti optice necesare identificrii i studiului mineralelor la microscopul
polarizant:
A.1. Proprieti observabile cu un nicol
A.1.a. Forma cristalelor: euhedrala (idiomorfa- cu forma geometrica), anhedrala (fara forma
geometrica) si subhedrala (cu forma partial geometrica).
b. Transparena: transparent, semitransparent, opac;
c. Culoarea: incolor, slab colorat si nepleocroic; spab colorat si pleocroic; puternic
colorat si pleocroic; puternic colorat si nepleocroic.
d. Pleocroismul de relief: prezent si accentuat; slab; absent.
e. Clivajul: absent; prezent, dar slab exprimat; prezent si bine exprimat; clivaj prezent pe
o directie; clivaj prezent pe doua directii; clivaj prezent pe trei directii. In cazul ca exista doua
directii de clivaj, se determina unghiul maxim de clivaj observat in cristalele aceluiasi
mineral, acesta fiind singurul care are valoare de determinare a speciei minerale.
f. Relieful. Se apreciaza in raport cu balsamul utilizat la confectionarea sectiunii subtiri,
al carui indice de refractie este cunoscut. Daca indicele nu este cunoscut, relieful nu are
relevanta. Balsamul standard este cel de Canada, al carui indice de refractie este 1,54. in
functie de acesta, mineralele din roci pot sa aiba urmatorul relief:
- relief zero ( indicele de refractie al mineralului este 1,54);
-relief negativ (indicele de refractie al mineralului este mai mic decat 1,54);
- relief pozitiv (indicele de refractie al mineralului este mai mare decat 1,54).
Daca notam cu Nb indicele balsamului si Nm indicele mineralului, atunci situatiile posibile
sunt urmatoarele:
- Nm=Nb. In acest caz conturul mineralului la contactul cu balsamul nu este vizibil in nicoli
paraleli, dar poate deveni evident in nicoli incrucisati (relief 0)
- Nm-Nb= valoare negativa mica. In acest caz, conturul mineralului la contactul cu balsamul
este slab vizibil, dar la departarea obiectivului de preparat, franja luminoasa a conturului se
deplaseaza spre balsam; ex: relieful albitului;(relief slab negativ)
-Nm-Nb= valoare negativa mare. In acest caz, conturul mineralului la contactu cu balsamul
este clar, ca o linie neagra, dublata de o franja luminoasa care se deplaseaza catre balsam, la
departarea obiectivului de preparat;ex: relieful feldspatului potasic;(relief puternic negativ)

60

Nm-Nb= valoare negativa foarte mare. In acest caz, conturul mineralului este foarte accentuat,
ca o linie groasa, dublata de o franja luminoasa accentuata, care se deplaseaza catre balsam la
departarea obiectivului de preparat; ex: relieful leucitului; (relief foarte negativ)
Nm-Nb= valoare pozitiva mica. In acest caz, conturul mineralului la contactul cu balsamul este
slab vizibil si la departarea obierctivului de preparat, franja se deplaseaza catre mineral; ex:
relieful cuartului si oligoclazul neutru;( relief slab pozitiv)
Nm-Nb= valoare pozitiva mare. In acest caz, conturul mineralului la contactul cu balsamul este
o linie accentuata dublata de o franja luminoasa, care la departarea obiectivului de preparat,
se deplaseaza spre mineral; ex: olivina, ortopiroxenul; (relief accentuat pozitiv)
Nm-Nb= valoare pozitiva foarte mare. In acest caz, conturul mineralului la contactul cu
balsamul este foarte accentuat si este dublat de o franja luminoasa, care la departarea
obiectivului de preparat, se deplaseaza spre mineral; ex: granatul, zirconul. (relief puternic
pozitiv)
A.2. Proprieti observabile cu 2 nicoli (nicoli ncruciai)
A.2.a. Aprecierea birefringentei:
- cristale izotrope (in nicoli incrucisati, cristalele transparente devin negre);ex: granat, cromit,
spinel
- cristale slab anizotrope ( in nicoli incrucisati, cristalele transparente capata culori maxime
de birefringenta de nuanta cenusie); ex: feldspati, cuart
- cristale cu anizotropie medie ( in nicoli incrucisati, cristalele transparente capata culori
maxime de birefringenta specifice ordinului II (vezi Tabloul de referinta); ex: piroxeni,
amfiboli, olivina
- cristale cu anizotropie accentuata ( in nicoli incrucisati, cristalele transparente capata culori
maxime de birefringenta specifice ordinului III (vezi tabloul de referinta);ex: muscovitul
- cristale cu anizotropie foarte accentuata ( in nicoli incrucisati, cristalele transparente capata
culori maxime de birefringenta specifice ordinului IV- alb de ordin superior (vezi tabloul de
referinta). Ex: calcitul, sfenul
A.2.b. Determinarea unghiului de extincie
Unghiul de extinctie se poate determina doar pe cristalele birefringente si are o
semnificatie determinativa doar daca se masoara pe cristalele care prezinta cele mai intense
culori de birefringenta. Unghiul se masoara prin raportarea fie la o directie de clivaj, fie la un
contur cristalografic, daca acesta exista, fie la un plan de macla. Procedeul masuratorii se
invata in laborator, pe cazuri concrete.
Ex: Pentru piroxeni si amfiboli, unghiul de extinctie se masoara prin raportare la
directiile de clivaj din zona [110], situatiile posibile fiind:
- extinctie dreapta (ex:opx);
- extinctie inclinata cu unghi mic (ex: unii amfiboli);
- extinctie inclinata cu unghi mare (ex: diopsid)
61

B. Minerale specifice rocilor magmatice

B.1. Grupul silicei: cuar (Qtz) SiO2
calcedonie SiO2
opal SiO2 (9 12) H2O
B.2. Grupul feldspailor:
a. feldspai ortoclazi (K, Na)AlSi3O8: sanidin
ortoz
microclin
b. feldspai plagioclazi: albit NaAlSi3O8
oligoclaz
andezin
labrador
bytownit
anortit CaAl2Si2O8

c. feldspatoizi:

leucit KAlSi2O6
nefelin (K, Na)AlSiO4
sodalit 6 NaAlSiO4 2 NaCl
cancrinit 6 NaAlSiO4 (Na2Ca) (CO3, SO4) nH2O

B.3. Grupul micelor: muscovit KAl3Si3O10(OH)2

biotit K(Mg, Fe)3Si3AlO10(OH)2

B.4. Grupul olivinei: forsterit Mg2SiO4

fayalit Fe2SiO4
B.5. Grupul piroxenilor: ortopiroxeni (Mg, Fe)Si2O6
62

clinopiroxeni: diopsid CaMgSi2O6

augit Ca(Mg, Fe)Si2O6
hedenbergit CaFeSi2O6
egirin NaFeSi2O6
B.6. Grupul amfibolilor: rombici: antofilit (Mg, Fe)7[Si4O11(OH)]2
monoclinici: hornblenda verde Ca2(Mg, Fe)5[Si4O11(OH, F)]2
hornblenda brun Ca2Fe32+Fe23+[Si4O11(OH,O)]2
riebeckit NaFe32+Fe23+[Si4O11(OH)]2
arfvedsonit Na3Fe42+Fe3+[Si4O11(OH,O)]2

Hornblend
e

Minerale accesorii frecvente: apatit, zircon, sfen

Minerale secundare frecvente: sericit, minerale argiloase, sodalit, cancrinit, epidot, calcit,
clorit, minerale serpentinice, amfiboli fibroi (tremolit-actinot), zeolii
C. Proprieti optice minime pentru recunoaterea mineralelor la microscopul polarizant
Minerale leucocrate:

Minerale melanocrate

- transparente

- transparente

- frecvent incolore

- frecvent colorate i pleocroice

- culori de birefringen de ordinul I

III

- culori de birefr. frecvent ord. II,

Cuar: frecvent xenomorf, incolor, relief 0, extincie ondulatorie; frecvent cu incluziuni fluide
Feldspai ortoclazi: incolori, relief slab , clivaj slab (pe feele bazale ungh. dintre cele 2
direcii de clivaj este de 90), culori sczute de birefringen.
Sanidina: - mineral stabil la temperatura ridicat
- uneori macla Karlsbad
Ortoza: - mineral stabil la temperatura medie
- frecvent macla Karlsbad
- ungh. de extincie 0 5
Microclinul: - mineral stabil la temperatura scazuta
- frecvent macla n grtar (albit + periclin)
63

- ungh. de ext. 10 15
Feldspaii plagioclazi: incolori, relief slab (albit) relief + (anortit), culori sczute de
birefringen, frecvent macle polisintetice, frecvent zonai
Leucit: - frecvent idiomorf (8 fee)
- uneori cu incluziuni solide dispuse concentric
- relief accentuat negativ
- pseudoizotrop (uneori macle mimetice)
Nefelin (foarte asemntor cu cuarul): - relief slab
- clivaj foarte slab
- extincie dreapt
- foarte instabil n prezena substanelor volatile (se transform n sodalit, cancrinit, sericit,
minerale argiloase)
Sodalit: - relief accentuat negativ
- izotrop
Cancrinit: - relief slab
- clivaj foarte slab
- culori de birefr. galben-portocaliu de ord. I
- extincie dreapt
Grupul micelor : frecvent hipidiomorfe i franjurate la capete pe o direcie, clivaj perfect,
culori de birefringen de ord. II (vii), frecvent extincie dreapt ( 10) i cu dispersia
luminii.
Muscovil: incolor, puternic birefringent, extinctie dreapta
Biotit: colorat i pleocroic pe nuane de brun, rareori brun-verzui, puternic
birefringent, extinctie dreapta
Grupul olivinei: frecvent incolore, uneori idiomorfe (forma smburelui de mslin), relief
accentuat pozitiv, clivaj imperceptibil, culori de birefringen de ord. II, III (vii), extincie
dreapt

64

H2O

Grupul piroxenilor

Grupul amfibolilor
(minerale mafice hidroxilate)
- habitus lung prismatic
- secinulie bazale sunt hexagonale
- sec. bazale: 2 dir. clivaj, unghi 124 /56
- frecvent colorai, pleocroici
- ungh. de ext. < 27

(minerale mafice anhidre)

- habitus scurt prismatic
- seciunile bazale sunt octogonale
- pe sec. bazale 2 direcii de clivaj, unghi de 87
- frecvent incolori
- ungh. de ext. > 35
- relief mediu +

- culori de birefr. de ord. II (vii)

Hornblenda verde: verde pleocroic, ungh.

Diopsid: incolor, ungh. max. de ext. 42

Augit: slab colorat n ocru, ungh. max. de ext. 48
Diallag: varietate structural de augit, frecvent n

max. de ext. 15 27
Hornblenda brun: brun pleocroic, ungh. de
ext. 0 10

gabrouri; specific clivajul pronunat

Egirin: excepie: colorat n verde, slab pleocroic;

Reibeckitul: indigo pleocroic

ungh. de ext. 0 8
Minerale accesorii
Apatit Ca5(PO4)3 : incolor, fr clivaj, prismatic bipiramidal, seciunile bazale hexagonale;
relief mediu +, culori sczute de birefr., extincie dreapt
Zircon ZrSiO4: incolor, prismatic, relief accentuat +, culori de birefr. de ord. III (vii)
Sfen CaTiOSiO4: ocru brun, relief accentuat +, culori de birefr. de ord. IV
Minerale secundare
Sericit KAl3Si3O10(OH)2 : varietate microcristalin de muscovit, format frecvent pe feldspai,
feldspatoizi
Minerale argiloase: frecvent formate pe feldspai, feldspatoizi (dimensiuni micronice)

65

Epidot Ca2FeAl2(Si2O7)(SiO4)(OH,O): n general format pe plagioclazii neutrii sau bazici, pe

minerale mafice; slab colorat, relief accentuat +, culori de birefr. ord. III (vii)
Calcit CaCO3: format pe feldspai sau minerale mafice ( alte minerale carbonatice) ; incolor,
pleocroism de relief, clivaj bun, culori de birefr. de ord. IV, macle polisintetice
Clorit (Mg, Fe)5Al(Si3Al)O10(OH)8: format pe minerale mafice sau pe sticla vulcanic;
incolor verde, slab pleocroic, culori anomale de birefr. brun / albastru de ord. I
Minerale serpentinice Mg6Si4O10(OH)8: frecvent pe olivin sau pe ortopiroxen; incolore,
habitus foios-prismatic, culori sczute de birefr., extincie dreapt
Zeolii: frecvent formai pe sticla vulcanic, feldspai sau n porii rocii; dimensiuni foarte
mici, incolori, forme variate, uneori izotropi.

66

Abrevieri

Simbolurile mineralelor sunt dup Kretz (1983, Symbols for rock-forming

minerals. American Mineralogist, 68, 277-279)79).
.
Acm
acmite
Fac
ferroactinolite
Pct
Act
actinolite
Fed
ferroedenite
Pn
Agt
aegirine-augite
Fs
ferrosilite (ortho)
Per
Ak
akermanite
Fts
ferrotschermakite
Prv
Ab
albite
Fl
fluorite
Phl
Aln
allanite
Fo
forsterite
Pgt
Alm
almandine
Gn
galena
Pl
Anl
analcite
Grt
garnet
Prh
Ant
anatase
Ged
gedrite
Pen
And
andalusite
Gh
gehlenite
Pmp
Adr
andradite
Gbs
gibbsite
Py
Anh
anhydrite
Glt
glauconite
Prp
Ank
ankerite
Gln
glaucophane
Prl
Ann
annite
Gt
geothite
Po
An
anorthite
Gr
graphite
Qtz
Atg
antigorite
Grs
grossularite
Rbk
Ath
anthophyllite
Gru
grunerite
Rds
Ap
apatite
Gp
gypsum
Rdn
Apo
apophyllite
Hl
halite
Rt
Arg
aragonite
Hs
hastingsite
Sa
Arf
arfvedsonite
Hyn
hauyne
Spr
Apy
arsenopyrite
Hd
hedenbergite
Scp
Aug
augite
Hem
hematite
Srl
Ax
axinite
Hc
hercynite
Srp
Brt
barite
Hul
heulandite
Sd
Brl
beryl
Hbl
hornblende
Sil
Bt
biotite
Hu
humite
Sdl
Bhm
boehmite
Ill
illite
Sps
Bn
bornite
Jd
jadeite
Sp
Brk
brookite
Jh
johannsenite
Spn
Brc
brucite
Krs
kaersutite
Spl
Bst
bustamite
Kls
kalsilite
Spd
Cam
Ca clinoamphibole
Kln
kaolinite
St
Cpx
Ca clinopyroxene
Ktp
kataphorite
Stb
Cal
calcite
Kfs
K-feldspar
Stp
Ccn
cancrinite
Krn
kornerupine
Str
Crn
carnegieite
Ky
kyanite
Tic
Cst
cassiterite
Lmt
laumontite
Tmp
Cls
celestite
Lws
lawsonite
Ttn
Cbz
chabazite
Lpd
lepidolite
Toz
Cc
chalcocite
Lct
leucite
Tur
67

pectolite
pentlandite
periclase
perovskite
phlogopite
pigeonite
plagioclase
prehnite
protoenstatite
pumpellyite
pyrite
pyrope
pyrophyllite
pyrrhotite
quartz
riebeckite
rhodochrosite
rhodonite
rutile
sanidine
sapphirine
scapolite
schorl
serpentine
siderite
sillimanite
sodalite
spessartine
sphalerite
sphene
spinel
spodumene
staurolite
stilbite
stilpnomelane
strontianite
talc
thompsonite
titanite
topaz
tourmaline

Ccp
Chl
Cld
Chn
Chr
Ccl
Ctl
Cen
Cfs
chu
Czo
Crd
Crn
Cv
Crs
Cum
Dsp
Dg
Di
Dol
Drv
Eck
Ed
Elb
En
Ep
Fst
Fa

chalcopyrite
chlorite
chloritoid
chondrodite
chromite
chrysocolla
chrysotile
clinoenstatite
clinoferrosilite
clinohumite
clinozoisite
cordierite
corundum
covellite
cristobalite
cummingtonite
diaspore
digenite
diopside
dolomite
dravite
eckermannite
edentie
elbaite
enstatite (ortho)
epidote
fassite
fayalite

Lm
Lz
Lo
Mgh
Mkt
Mrb
Mgs
Mag
Mrg
Mel
Mc
Mo
Mnz
Mtc
Mnt
Mul
Ms
Ntr
Ne
Nrb
Nsn
Ol
Omp
Oam
Or
Opx
Pg
Prg

68

limonite
lizardite
loellingite
maghemite
magnesiokatophorite
magnesioriebeckite
magnesite
magnetite
margarite
melilite
microcline
molybdenite
monazite
monticellite
montmorillonite
mullite
muscovite
natrolite
nepheline
norbergite
nosean
olivine
ophacite
orthoamphibole
orthoclase
orthopyroxene
paragonite
pargasite

Tr
Trd
Tro
Ts
Usp
Vrm
Ves
Wth
Wo
Wus
Zrn
Zo

tremolite
tridymite
troilite
tschermakite
ulvospinel
vermiculite
vesuvianite
witherite
wollastonite
wustite
zircon
zoisite

W
L
V
Als
Ads
Olg
Lab
Byt
Amp
Coe
Sti

Abbreviations
water
vapor
Liquid
Aluminosilicat
Andesine
Oligoclase
Labradorite
B ytownite
Amphibole
Coesite
Stishovite