Sei sulla pagina 1di 89

Universitatea Hyperion din București

Facultatea de Științe Sociale,Umaniste și ale Naturii


Specializarea Geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific

Prof. univ. dr. doc. Petre Gâștescu

Absolvent

Gherghe Nicolae Viorel

București

-2019-

1
Universitatea Hyperion din București
Facultatea de Științe Sociale,Umaniste și ale Naturii
Specializarea Geografie

Caracteristici geografice ale Văii Lotrului cu referire la


potențialul turistic și valorificare

Coordonator științific

Prof. univ. dr. doc. Petre Gâștescu

Absolvent

Gherghe Nicolae Viorel

București

- 2019-

2
CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………………………5
1. Poziția geografică…………………………………………………………………………..6
2. Structură geologică și litologică…………………………………………………………...8
2.1. Resurse…………………………………………………………………………………...10
3. Relieful….…………………………………………………………………………………13
3.1.Altitudine….……………………………………………………………………………...24
3.2.Versanți…………………………………………………………………………………...24
3.3 .Văi cu grad de fragmentare……………………………………………………………... 25
3.4. Pante……………………………………………………………………………………...25
4. Condiții climatice………….……………………………………………………………...27
4.1.Temperatura………………………………………………………………………………27
4.2. Precipitații………………………………………………………………………………..31
4.3. Strat de zăpadă…………………………………………………………………………...34
4.4.Îngheț…………………………………………………………………………………......35
4.5.Vânturi locale……………………………………………………………………………. 36
5. Bazinul hidrografic al râului Lotru…….………………………………………………..38
5.1. Bazinul hidrografic……………………………………………………………………...38
5.2. Afluenți…………………………………………………………………………………. 38
5.3. Debid lichid………………………………………………………………………………39
5.4. Amenajări hidrotehnice…………………………………………………………………. 40
5.5. Lacuri…………………………………………………………………………………… 48
6. Vegetația și fauna…………………………………………………………………………49
6.1.Vegetația………………………………………………………………………………….49
6.2. Fauna……………………………………………………………………………………..53
7. Solurile…………………………………………………………………………………….55
8. Starea mediului…………………………………………………………………………...56
8.1. Modificări prin amenajări hidrotehnice………………………………………………….56
8.2. Despăduriri……………………………………………………………………………….57
9. Populația și așezările umane……………………………………………………………..58
9.1. Populația………………………………………………………………………………….59
9.2. Așezări turistice…………………………………………………………………………..68
9.3. Pârtii de schi ……………………………………………………………………………..76

3
9.4.Transalpina………………………………………………………………………………..78
10. Tipuri de capacitate de cazare.........................................................................................81
Concluzii .……………………...……………………………………………………………..85
Bibliografie..............................................................................................................................87

4
Introducere

Lucrarea de față analizează caracteristicile geografice ale Văii Lotrului cu referire la


potențialul și valorificarea turistică a zonei .
Voi încerca să abordez cât mai multe aspecte legate de Valea Lotrului concentrate în
câteva mari capitole, și anume: caracteristici fizico-geografice, amenajări antropice, aspecte
demografice și mijloacele legate de potențialul și valorificarea turistică a zonei.
Alegerea subiectului de studiu a fost motivată și de apartenența mea din această zonă
folosind cunoștințele accumulate de mine, nemijlocit, dealungul anilor petrecuți în casa
părintească.
Metodele folosite în abordarea subiectului sunt: metoda comparativă, metoda
descriptivă și o analizei pe capitole, interpretarea datelor geografice, metoda reprezentărilor
grafice și cartografice, metoda observației directe, metoda sintezei.
În analiza potențialului și valorificării turistice am folosit metoda statistică, obținând
tabloul general al acestei activități.
Bibliografia necesară acestui studiu am abordat-o diferențiat, în funcție de gradul de
acoperire a subiectului în discuție.
Ca surse bibliografice importante pentru cunoașterea particularităților geografice ale
acestei zone menționez lucrarea lui I. Conea(1935) - Țara Loviștei-Geografie Istorică,
Gh.Ploaie(1983) - Valea Lotrului, precum și unele lucrări mai vaste, care includ și arealul
cercetat, ale unor autori ca I.Pișota(1971), P.Gâștescu(1971), I.Ujvari(1972), Gr.Posea(1974).
Analiza subiectului abordată pe capitolele enunțate, prin metodele folosite și
bibliografia studiată au fost îmbunătățite printr-o activitate personală, desfășurată pe teren,
care a dat o notă de veridicitate lucrării de față.
Acum, la sfârșit, după parcurgerea autocritică a lucrării, pot spune că am reușit să
abordez corespunzător tematica propusă.
În închieiere îmi exprim gratitudinea și mulțumirile față de conducătorul științific al
lucrării, Prof.Univ.Dr.Doc.Petre Gâștescu, sub a cărei atentă îndrumare am elaborate acest
studiu.
Mulțumesc și corpului profesoral al Facultății de Geografie, Univeristatea
Hyperion, care m-a ajutat de-a lungul anilor de studiu în formarea mea profesională și
intelectuală.

5
Capitolul 1.Poziția geografică
Valea Lotrului face parte din grupa munților Parâng ( Carpații Merdionali), ce
drenează partea estică și centrală a acesteia, însemnănd cea mai mare parte a Munților
Lotrului (flancul sudic), Munții Latoriței (flancul nordic) și versantul nordic al Munților
Căpățânii, precum și partea central-nordică a Munților Parâng. Râul Lotru își are izvoarele
în Lacul Gâlcescu, la 1924m altitudine, acesta dobândindu-și numele de la confluența
pâraielor Gâlcescu cu Iezerul. Valea Lotrului este o vale de tip longitudinal, suprafața
acesteia însumând circa 1024 km² . Alitudinea maximă a bazinului său hidrografic se află
în Vârful Setea Mare din Parâng (2367 m) , iar cel mai coborât punct este la confluența cu
Oltul (300m).

Fig.1 Poziția geografică a Văii Lotrului pe harta României

Sursa: Gheorghe Viorel, Valea Lotrului.Studiu de Geomorfologie aplicată

Valea Lotrului se află în NV județului Vâlcea având ca limite naturale Munții Lotrului în
nord, Munții Latoriței în est, Munții Căpățânii în sud, iar în vest o parte din Masivul Cozia
și Depresiunea Loviștei (Bazinul Brezoi-Titești) , peste care se și suprapune fiind o
prelungire acesteia spre vest. Valea Lotrului începe în dreptul orașului Brezoi, la
confluența dintre Olt și Lotru, și străbate satele din lungul râului, ajungând până la Obârșia

6
Lotrului. Râul Lotru separă Munții Lotrului de cei ai Latoriței. Valea Lotrului se
constituie ca o extensiune spre vest a Depresiunii Loviștei, o depresiune intercarpatică,
care se extinde și spre est, având mai mult aspectul unei văi lărgite: „o formă alungită pe
direcţia vest-est pe aproape 45 de kilometri între satul Mlăceni (cel mai estic punct) şi
staţiunea Voineasa de pe Valea Lotrului în vest; în lăţime se desfăşoară între 5-12 km.
Ion Conea aprecia Țara Loviștei ca pe„o lume aparte – pǎrând a fi un fragment din regiunea
colinelor, transpus în inima munţilor.” ,constituind împreună cu Valea Lotrului o zonă
istorică, cu specific tradițional și cu o pronunțată solidaritate socială.

Fig.2 Munții Șteflești(Lotrului) –harta turistică

Sursa:http://softconsulting.cluj.astral.ro/public/kirandulasok/00_Planuri/Buila/Lotru/Steflesti
%20(Lotrului).jpg

7
Capitolul 2. Structură geologică și litologică

Alcătuirea geologică a teritoriului cuprins în cadrul bazinului Lotrului este strâns


legată de geneza și evoluția Carpaților Meridionali.
Mișcările treptate de ridicare și încrețire a scoarței concretizate în lanțul carpatic, s-au
desfășurat în mai multe faze începând de la sfârșitul erei mezozoice.
Cunoașterea alcătuirii geologice a fundamentului Carpaților Meridionali a fost posibilă prin
cercetările efectuate de geologi încă din a-II-a parte a secolului al XX-lea.Astfel,în anul
1890,Ludovic Mrazec separă în două grupe șisturile cristaline ce alcătuiesc în cea mai mare
parte teritoriul montan al Carpaților dintre Olt și Jiu,iar Gh.Munteanu-Murgoci,în
1905,demonstrează existent șariajului grupului I (denumit și Pânza Getică) peste grupul
II,confirmat de cercetările lui A.Streckeisen(1939). I. P.Voitești investighează formațiunile
sedimentare din apropierea confluenței Lotrului cu Oltul. Autorul descrie brecia și
conglomeratele de Brezoi de vârstă paleogenă și identifică o serie de fosile în stratele din
ambii versanți ai Văii Lotrului . În anul 1930, N.Metta analizează pegmatitele din Munții
Lotrului, iar N.Petrulian (1936) descrie zăcămintele de aur de la Valea lui Stan. În 1940 ,
Șt.Ghika-Budești face anumite cercetări amănunțite asupra petrologiei rocilor din munții
cuprinși între Jiu și Olt.Dupa 1950,importante sectoare din Munții Căpățânii,Munții Lotrului
și Munții Parâng sunt cartate în amănunțime,aici sunt evidențiate atât acumulările de substanțe
minerale cât și o serie de elemente tectonice menite să aducă o nouă lumină în ceea ce
privește evoluția geologică a acestor munți.
Valea Lotrului , din punct de vedere geologic , este alcătuită din roci metamofice și
sedimentare, teritoriul său nu este unitar și aparține mai multor domenii: Autohtonul
Danubian în partea de SV, Pânza Getică – în cea mai mare parte, Unitățile Supragetice în
partea în partea de SE, Zona de Solzi în Valea lui Stan, Depresiunii Getice în bazinul superior
al Văii lui Stan și Depresiunilor intramontane (Brezoi-Titești, Vidra). Fiecare dintre aceste
domenii au avut evoluție și geneză proprii , fapt care se răsfrânge în anumite areale și asupra
morfologiei și morfometriei munților. Pânza Getică ocupă cea mai mare suprafață a bazinului
și litologic, este alcătuită din șisturi cristaline, la acestea adăugându-se corpurile magmatice
alcătuie din pegmatite. Autohtonul Danubian ocupă bazinele superioare ale Lotrului si
Latoriței , fiind caracterizate prin prezența corpurilor de roci granitice și granitoide, calcarelor
cristaline. Unitățile Supragetice corespunde părții central-nordice a Munților Narățu,
reprezentând o continuare a Masivului Cozia la vest de Olt. Unitățile Supragetice sunt
alcătuite din gnaise oculare de Cozia , micașisturi, gnaise amfibolice.

8
Valea Lotrului cuprinde în partea sa inferioară un areal denumit Bazinul Brezoi, care
face parte din Depresiunea Loviștei sau Brezoi-Titești. Din punct de vedere litologic, este
alcătuită din marne nisipoase, brecii, conglomerate, gresii.Bazinul Vidrei ocupă spațiul care
este acoperit de apele lacului de acumulare Vidra, a cărei cuvertură sedimentară este alcătuită
din argile, gresii, microclongomerate și intercalații cărbunoase.
Depresiunea Getică include cursul superior al Văii lui Stan, între Pânza Getică și Unitățile
Supragetice. Această depresiune este alcătuită din roci sedimentare - conglomerate și calcare
cenușii
În alcătuire petrografică a munților din Bazinul Lotrului, s-au individualizat două
tipuri de structuri:
Cristalinul Pânzei Getice cunoscut sub numele de Cristalinul Lotrului este răspândit
în cea mai mare parte a Munților Lotrului. Pânza Getică ocupă cea mai mare suprafață din
bazinul hidrografic al Lotrului. Această unitate cuprinde numeroase corpuri de pegmatite,cel
mai mare și cunoscut fiind cel de la Cataracte,exploatat până nu demult pentru feldspat și
mică(muscovit),micașisturi și gnaisse micacee formate din cuarț,biotit,granați,silimanit,etc.
Frecvent, mai apar și amfibolite, ca și roci ultrabazaltice de tipul serpentinelor, mai cu seamă
în Munții Latoriței. În Munții Lotrului, șisturile cristaline sunt în mare parte străbătute de
filoane și intruziuni de pegmatite bogate în mica alba și neagră ce constituie minereuri
exploatabile.
Autohtonul conoscut și sub numele de Cristalinul Danubian sau Cristalinul
Parângului se extinde în bazinele superioare ale Lotrului și Latoriței.Această unitatea este
caracterizată prin prezența rocilor slab metamorfozate ,a corpurilor de roci granitice și
granitoide,precum și calcare cristaline (suport pentru dezvoltarea reliefului carstic din Valea
Găuri,Munții Târnovu,Pietrele Albe,etc). Raportul dintre cele doua unități este de încălecare,
în sensul că Pânza Getică este suprapusă peste Autohton, sub forma unei imense pânze de
șariaj.
Unitățile supragetice se extend numai la E de Valea lui Stan, respective masivul
Narățu. Caracteristica acestei unități este data de litologia constituită din gnaisse oculare–
Gnaisse de Cozia.Această unitate continua și dincolo de Olt, spre E,în Masivul Cozia.
Cuvertura sedimentară a Pânzei Getice . Depozite reprezentate prin conglomerate
roșii-violacee și calcare cenușii au fost identificate în Valea lui Stan.Din punct de vedere
tectonic acestea se interpun între Pânza Getică (la baza lor situată) și Unitatea Supragetică
lamelibranhiate.

9
Bazinul Brezoi-Titești ocupă un areal restrâns, pe ambele maluri ale Lotrului, în aval
de Valea lui Stan. Formațiunile sedimentare care intră în alcătuirea Bazinului Brezoi-Titești
sunt de vârstă cretacică.Aceste formațiuni au fost împărțite în două , tinându-se cont de
caracteristicile litologice.
Formațiunea de Vasilatu (Coniacian- Campanian inferior) este alcatuită în principal
de marne nisipoase.
Formațiunea Brezoi (Campanian-Maastrichtian) este constituită din brecii,
conglomerate și marne ( Szasz, 1976). La N de Brezoi s-a dezvoltat un relief spectaculos
(Văile Doabrei, Blodului , Bețelului). Aceste depozite se pot urmări și în bazinul superior al
Văii lui Stan .

Fig.3 Stâncile Doabrei

Sursa: Arhivă personală

Bazinul Vidra, în principiu, ocupă tot spatial care este acoperit de apele lacului de
acumulare. Din studiilor efectuate pentru amenajarea hidrotehnică au fost puse în evidență d
depozite sedimentare constituite din argile, gresii,microconglomerate,dar și intercalații
cărbunoase de vârstă badeniană(tortonian) (Ilie și Rotaru.1964).

2.1 Resurse de subsol


Varietatea petrografică a impus și varietatea mineralogică, motiv pe care munții din
bazinul hidrografic al Lotrului au început să fie prospectați de către geologi încă de la sfârșitul
secolului al-XIX-lea,când geologii Ludovic Mrazec și Gh.Munteanu-Murgoci(1898) au
publicat un material amplu.Au fost puse în evidență numeroase minerale utile, printre care

10
muscovitul,feldspatul,aurul,argintul,la care se adaugă alte roci utilizate ca material de
construcții. Din zona ,, Cataracte ” și Valea Vasilatu ,muscovitul și feldspatul au fost
exploatate până de curând. Aceste minerale fiind utilizate în industria ceramicii și a
porțelanurilor,industria electronică,electrotehnică,etc.
Fig.4 Mică de la Cataracte Fig.5 Mina Cataracte

Sursa: Arhivă personală

Aurul și argintul au fost puse în evidență pe Valea Lotrului, la Valea lui Stan încă de
la începutul secolului al-XX-lea de către geologul Radu Pascu (1906) , fiind imediat
exploatate. O cantitate importantă de aur și argint a fost extrasă în timpul celui de-al doilea
Război Mondial, când minele de pe Valea lui Stan au intrat în posesia armatei germane.
De menționat că aurul era exploatat cel puțin din secolul al-XVI-lea, dar nu în mina , ci din
apele Lotrului. Șisturile cristaline și calcarele cristaline sunt utilizate pe scară largă la placarea
construcțiilor (în special a pensiunilor și caselor de vacanță) , precum și pentru pavarea
aleilor.Dacă șisturile cristaline care se pretează la placare (se desprind ușor în plăci), se găsesc
pe mai toate văile,calcarul cristalin se regăsește pe arii mai restrânse, și anume pe Văile
Latoriței,Rudăreasa,Repedea.
În trecut, localnicii exploatau calcarul situat aproape de confluența Lotrului(malul
stâng) cu Oltul în vederea fabricării varului. Nisipurile și pietrișurile sunt utilizate ca material
de construcție pentru betoane, exploatările făcându-se in principal din albia râului Lotru .

11
Fig.6 Calcar cristalin pe Valea Rudăresei

Sursa:http://www.ecolotru.ro

12
Capitolul 3. Relieful
Deși, în general, relieful pare destul de monoton, acesta apare zvelt și spectaculos mai
ales în ariile glaciare și carstice.
Fig.7 Harta fizico-geografică a Văii Lotrului

Sursa: Gheorghe Viorel, Valea Lotrului.Studiu de Geomorfologie aplicată

Relieful glaciar este dezvoltat la obârșia râurilor Lotru și Latorița, cât și la obârșia
unor afluenți mai mici cum ar fi Streaja și Balindru. Acest tip de relief este cel mai
spectaculos din tot bazinul hidrografic,muchiile înguste(crestele),vârfurile ascuțite,circurile
glaciare ,trenele de grohotiș ,morenele,ghețarii de pietre fac din acesta un peisaj minunat,ferit
în mare parte de activitarea umană. Este inclus aici sectorul situate amonte de Obârșia
Lotrului, unde ghețarii pleistoceni au sculptat numeroase circuri glaciare,precum: Circul
Găuri,Gâlcescu,Zănoaga Mare,care în prezent cantonează câteva ochiuri de apă.
,,Masa de gheață ce deborda din aceste circuri se unea și dădea naștere la ghețarul din lungul
Văii Lotrului, între Muntele Ștefanu și pârâul Groapa Seacă”- (Emm.de Martonne, 1906).
În terminologia românească circurile glaciare poartă numele de căldări ,iar in cazul în care au
forme alungite(ovale) acestea se numesc zănoage.Unele dintre aceste căldări(zănoage) sunt
etajate pe doua sau trei niveluri,iar cea mai caracteristică fiind căldarea Gâlcescu etajată pe
trei trepte: Păsări,Pencu-Vidal,Gâlcescu.Ele sunt despărțite în mare parte de creste ascuțite și
stâncoase ,așa cum este Coasta Gâlcescu(care desparte Căldarea Gâlcescu de Zănoaga

13
Iezerului),Coasta Păsări (între Gâlcescu și Zănoaga), Coasta Pietroasa (între Zănoaga și
Găuri),etc. Circul Gâlcescu, modelat în granite și granodiurite este cel mai complex,fiind
format din mai multe trepte delimitate de rupturi de pantă.

Fig.8 Circul Gâlcescu

Sursa :http://www.ecolotru.ro/peisaje.html

Pe cea mai înaltă treaptă a acestui circ se află Căldarea Dracului,unică în sălbăticia
ei,sub Vf.Setea Mare,adăpostind în partea de jos trei ochiuri de apă,între care lacul Păsări este
cel mai mare . Mai jos se află căldarea lui Vidal, în care sclipește oglinda de apă a lacurilor
Pencu și Vidal, iar pe ultima treaptă se află Căldarea Gâlcescu care adăpostește caldarea cu
același nume.Spre E, dincolo de muchia Gâlcescu se află circul Iezer, alungit prin eroziune
postglaciară, proces care continuă și azi, mai cu seamă spre izvorul pârâului Iezerului, aflat
mai sus.
Relieful carstic se dezvoltă punctual în circul Găuri , circul Cărbunele, sectorul
Fratoșteanu-Pietrile, Muntele Târnovu, Valea Rudăreasa.Nu la fel de spectaculos ca în marile
arii calcaroase de la noi din țară,acesta încântă totuși privirile turiștilor. Dimensiunea redusă a
formelor de disoluție este pusă pe seama calcarelor cu cristalinitate ridicată, procesul având
loc extrem de încet.
Dintre formele endocarsice sunt cunoscute și cartate peșterile din circul Găuri(Peștera Mare
de la Găuri),Peștera Mică,Peștera de la Poliți,Peștera Laptelui(pe versantul drept al Văii
Rudăreasa din Bazinul Latoriței).

14
Circul Găuri se află în partea vestică a izvoarelor Lotrului și este format din două
căldări: căldarea Găuri, situate sub coasta lui Rus și căldarea lui Murgoci (denumire data de
Emm.de Martonne în cinstea savantului român care l-a însoțit adesea pe teren pe geologul
francez), situat sub Vf.Găuri, ce se ridică semeț spre apus. Prezența calcarelor cristaline în
fundamental circului a determinat modificarea topografiei originale prin apariția de doline ,
lapiezuri, peșteri.
Căldarea Găuri este lipsită de jnepeni, iar blocurile granitice, risipite pe fundul ușor
vălurit, seamănă cu o turmă de oi aflat la odihna ceasului de amiază (Ploaie,1983) .
În abrupturile penților ce mărginesc circurile glaciare cu deschidere nordică se pot distinge cu
ușurință corpuri antropomorfe, opera de veacuri a naturii, în care apa și diferențele de
temperatură s-au ajutat reciproc în modeloarea învelișului geologic.
Torenții care coboară pe de o parte și alta a Lotrului formează mici chei și cad în cascade
înainte de a debușa în Lotru, sugerând existent în trecut a unor procese importante de
subsăpare.Izvoarele Latoriței se adună tot din circuri glaciare și chiar dacă nu au măreția celor
ale Lotrului , sunt extreme de atrăgătoare în felul lor .Ghețatul de pe Valea Urdelor,alimentat
de căldarea de sub Iezeru ,dar și de două mici circuri de sub culmea Dungheru se pare că a
fost cel mai mare din întreg arealul .Se consideră că ghețarul din această vale realiza
joncțiunea cu cel de pe Latorița de V prin cele două șei de pe culmea Muntinului Mare.
La izvoarele Latoriței nu s-au dezvoltat circuri glaciare tipice, în schimb unii afluenți de
dreapta ai Latoriței prezintă la izvoare circuri glaciare lipsite de lacuri permanente. Pe
versantul estic al Vf.Fratoșteanu Mare (2053m), în Munții Latoriței se poate remarca un circ
glaciar și o vale corespunzătoare ce pornește din el.
Zona centrală a Munților Lotrului prezintă de asemenea mici circuri și cateva crio-
nivale la izvoarele pâraielor Haneșu,Goața,Balindru.Uneori se pot remarca și lacuri,dar
acestea nu au un caracter permanent. Pe întinse suprafețe de tip Borăscu, existente pe culmile
lățite (Mogoșu,Setea Mare,Cărbunele) se întâlnește un nanorelief de marghile,mici ridicături
emisferice, formate în urma proceselor de îngheț-dezgheț pe care și-au găsit adăpost
mușchii(Polytrichum,afinul-Vaccinum myrtillus).
Exocarstul este recunoscut prin versanți abrupți și vârfuri ascuțite, numeroase
doline(cea mai mare fiind Gaura Fusului din circul Găuri), avenuri (Gaura Zmeului,Circul
Glaciar Găuri),lapiezuri,etc.
Relieful dezvoltat pe conglomerate se găsește numai la N de orașul Brezoi,fiind
relative unic la noi în țară,aici fiind prezente forme de relief ce pot fi asemuite cu unele

15
animale(reprezentări zoomorfe),cele mai cunoscute fiind Melcii Doabrei(Carapacele
Doabrei),niște forme rotunjite,greoaie,sculptate de acțiunea apei și vântului(eolizație).

Fig.9 Melcii(Carapacele) Doabrei

Sursa:https://www.geomorfologie.ro/directii-de-cercetare/geomorfosituri/melcii-doabrei-
cozia-structura-monoclinala-pe-conglomerate-v-ilinca/

Tot aici se găsesc și numeroase alveole săpate în peteții verticali ce poartă numele de
tofani, întâlniți în punctele Piatra cu Găuri ( atât pe Valea Glodului cât și pe Valea Doabrei).O
mare parte din acest areal a fost inclus în rezervația naturală Pădurea Călinești-Brezoi și
Parcul Național Cozia odată cu adoptarea legii ( 1/5 din 2000 ,secțiunea a-III-a).
În apropierea vărsării Lotrului în Olt ne atrag atenția interesante forme de relief , aici Lotrul și
afluenții săi traversează pachete de strate formate din conglomerate,gresii,marne.
În bazinul Văii Doabrei eroziunea diferențială a creat un relief caracteristic format din turnuri,
piramide, chei și pereți aproape verticali.
În cuprinsul Văii Lotrului întâlnim și unele depresiuni ,cum ar fi, Depresiunea Brezoi-
Titești sau Loviștea-Lotru ,de origine tectonică ,ce se întind de pe Lotru până la Voineasa,
altele de eroziune( Malaia,Voineasa,Balindru,etc). Energia mare a reliefului a făcut ca văile și
torenții care debușează în Lotru să transporte importante cantități de material erodat pe care l-
au depus sub forma unor uriașe conuri de dejecție.În aval de Malaia,acestea sunt vizibile la
gura văilor Runcu,Șasa,Suhăioasa. În apropierea barajului Brădișor, pe versantul stâng al
Lotrului se distinge un puternic organism torential ce depune la poale un imens con de
dejecție.Locul reprezintă un model natural pentru studiul eroziunii și formarea văilor în zona
de munte. La Malaia, pe malul drept al Lotrului, suprapunerea unor mari conuri de dejecție a
dus la apariția unor veritabile câmpii piemontale pe care s-au instalat așezări omenești,iar
terenurile sunt cultivate de către localnici. Aceste terase se individualizează mult mai bine la
16
Voineasa,unde se disting cinci trepte în apropierea Lotrului cu Voineșița,purtând denumirea
de poduri.Aceste terase sunt de asemenea vizibile la Malaia,mai ales pe malul drept și în
meandrele pe care le realizează Lotrul.
Muntii Lotrului fac parte din grupa centrala a Carpatilor Meridionali (extinsă intre
valea Oltului la est si văile Strei – Jiu la vest), în cadrul cărora ocupă o pozitie axială,
orientate E-V si se desfășoară pe o suprafața de circa 1.120 Km2. Ei se învecinează cu
Munții Cindrel (N), Munții Căpățânii si Latoriței (S), Munții Făgăraș (E) si Munții Șureanu
(V), față de care limitele sunt clare, fiind formate de văi, depresiuni, bazinete depresionare și
șei adânci. Limita estică, între Boița și gura Lotrului, este formată de valea transversală a
Oltului, peste care, de la Câineni spre sud, se suprapune Țara Loviștei. La vest, față de Munții
Șureanu și Parâng, limita este formată de văile Pravățului și Sălanele, între obârșiile cărora se
interpune curmătura Sălanele (1.615 m), ceva mai coborâtă decât curmătura Tartarău (1.665
m), peste care trece DN 67C – Transalpina . La nord, limita față de Munții Cindrel este dată
de un culoar adânc sculptat de râurile Frumoasa și Sadului, segmentat prin înșeuarea largă,
dispusă între vârfurile Cindrel si Șteflesti. La vestul acestei înseuari, valea largă a Frumoasei
constituie nu numai o limită ci si un compartiment al depresiunii intramontane Oașa. Limita
de sud a Munților Lotrului o constituie Valea Lotrului, între gura Pravățului (Obârșia
Lotrului) și vărsarea în Olt.
Fig.10 Munții Lotrului

Sursa: https://cocosuldemunte.org/utile/harti-montane/harta-muntii-lotrului/

17
Munții Lotrului sunt alcătuiți dintr-o mare varietate de șisturi cristaline care formează
Pănza Getică, individualizată ca unitate structurată în timpul diastrofismului laramic. Șisturile
cristaline au rezultat printr-un proces de metamorfozare regională, adică o transformare a unor
roci sedimentare și magmatice în condiții de presiuni și temperaturi înalte, dar și de circulație
a solutiilor chimice active. Relieful actual este sinteza unui complex de factori modelatori
care au acționat inițial sub un climat cald și uscat, urmat de unul umed, apoi de cel glaciar și
periglaciar, succedat la rândul său de climatul actual. Rocile metamorfice dure au conservat
destul de bine formele vechi ale reliefului major ,dar nu și pe cele ale reliefului minor
(derivat). Munții Lotrului sunt formati dintr-o culme principală orientată V-E, cu o lungime de
circa 60 km între curmătura Sălanelor și Valea Oltului la Râul Vadului . Pe această culme, cu
aspect ondulat în profil longitudinal, se întalnesc mai multe vârfuri cu rol de noduri
orografice: Tâmpele (1.838 m), Larga (1.936 m), Balu (2.028 m) Piatra Albă (2.178 m),
Cristești (2.233 m), Lotrului-Șteflești (2.242 m) etc. Relieful glaciar este puțin dezvoltat, dar
aduce o nota aparte în ansamblul peisajului. El este reprezentat prin câteva circuri glaciare de
tip pirinean, formate la obârșia unor văi pre-existente, concentrate în zona vârfurilor Piatra
Albă – Contu Mare. În cadrul acestor circuri se pot identifica praguri glaciare și acumulări
morenice (acoperite de jnepeni) care se succed din aval în amonte. Absența văilor glaciare
bine conturate în prelungirea circurilor pledează în favoarea unor ghețari de tip cuib . În
schimb, prezența morenelor frontale, laterale sau mediane la distanțe de 0,5-2 km în avalul
circurilor, lărgimea mare a văilor și un ușor profil transversal in ”U” sunt argumente în
favoarea unor limbi de gheață, de grosimi reduse, care au înălțat până la actuala limită
superioară a pădurii și chiar mai jos de ea.
Munții Lotrului constituie o unitate morfologică bine conturată și individuaiizată , în
cadrul căreia se pot distinge trei subdiviziuni: Masivul Negovanu – Lotrului – Tâmpele, între
cele mai adânci curmături de pe culmea principală: Poiana Țiganului (1.573 m) și Sălanele
(1.615 m), caracterizat prin culmi secundare orientate N-S și prin dezvoltarea exclusivă a
suprafețelor de eroziune medii și superioare.
Munții Căpățânii se află înconjurați pe trei laturi de importante drumuri și localități,
care înlesnesc accesul spre culmile munților. În contrast cu aspectul culmilor rotunjite se
ridică două cetăți dolomitice, Târnovul și Buila, prima la nord de culmea principală, ultima la
sud, ele însele izvoare nesecate de frumuseți naturale. La aceste zone se mai adaugă cordonul
de stâncării și de chei de la poalele sudice (Polovragi, Bistrița, Arnota, Buila, Stogsoare etc.),
ca și ruinele “cetății” de gnaise Narățu, ale cărei contraforturi străjuie defileul Oltului. Culmea
principală a Munților Căpățânii se înalță brusc deasupra ,,Cârligului Mare” al Oltului prin

18
Vârful Foarfeca Narățului (831 m) și se continuă foarte accidentată peste Vârful Narățu
(1.509 m) până în șaua împădurită “La Mocirle” (1.045 m). După ce inconjoară izvorul Văii
lui Stan, creasta recapătă înalțime spre vest: Vârful lui Stan (1.491 m), Folea (1.647 m),
Zmeuretu (1.979 m), Valeanu (1.847 m), Ursu (2.124 m), Căpățâna (2.094 m), Beleoaia
(2.039 m), Nedeia (2.130 m), Negovanu (2.064 m), Bou (1.908 m). De aici ea coboară în
curmătura Oltețului la 1.615m .
O parte din apele curgătoare care străbat Munții Căpățânii formează cascade,
repezișuri, taie chei, fenomene deosebit de atragatoare pentru iubitorii drumeției. Unul din
cazurile aparte îl constituie cascadele care marchează afluenții pârâului Lotrișor. Pârâul Cheia
prezintă curiozitați cu totul exceptionale . Izvorul acestui pârâu curge între munții împăduriti,
în zona de șisturi cristaline. Valea se lărgește puțin în dreptul vârfului Stogu străbătând lunca
largă de la gura pârâului Comarnice. Imediat ce se apropie însa de Stogsoare, pârâul intră în
zona calcaroasă și valea își schimbă radical înfățișarea. Apele pătrund prin “Poarta
Stogsoarelor” în Cheile Recea (Cheile Cheii), una din cele mai dificile chei din Carpați. După
un șir de cascade pârâul este “înghițit” de peștera de la “Sorbul Mare”. El iese la lumină doar
jos, aproape de baza pereților, “La Izbuc”.
Fig.11 Munții Căpățânii

Sursa: Gheorghe Ploaie-Harta Turistică –Munții Căpățânii(2012)


După formațiunile care predomină, Munții Căpățânii pot fi împățiți în mai multe
sectoare distincte: în sectorul vestic (Olteț – Horezu) și în zona alpină predomină formațiuni

19
ale cristalinului autohton, peste care s-a suprapus cristalinul pânzei getice. În afară de granite,
grandiorite și de roci eruptive de adâncime, se mai întalnesc șisturi sericitoase, cloritoase,
argile cu grafit, calcare cristaline și, mai rar, cuarțite. În sectorul mijlociu și răsăritean
predomină rocile pânzei getice, reprezentate prin gnaise micacee cu intercalații de amfibolite
în benzi, micașisturi ce formează cristalinul seriei de Lotru. Blocul stâncos al Narățului, ca și
vecinul său de dincolo de Olt, Cozia, este constituit în mare parte din gnaisul ocular de Cozia
(gnais biotic și amfibolitic, cu injecții lenticulare de gnais ocular).
In zona sudică, culmea Arnota – Buila – Vânturarița – Stogu, alcatuită din calcare
jurasice, formează o creastă aproape neîntreruptă de peste 14 km, ce se impune în relief prin
formele variate și deosebit de pitorești pe care le prezintă. În partea cea mai înaltă a Munților
Căpățânii (Negovanu, Nedeia, Căpățâna, Ursu) se păstreaza urme slabe ale activității nivale.
O zănoagă bine conturată, cu aspect de circ, poate fi observată pe latura estică a vârfului Ursu,
iar o alta asemănătoare lângă Turcinu Negovanului.
Munții Latoriței se disting, între munții care-i înconjoaăa, printr-o mare varietate a
formelor de relief. Caracterul lor alpin, cu căldări si lacuri glaciare, cu piscuri calcaroase
albind sub strălucirea soarelui, la care se adaugă peisajul munților mijlocii, acoperiți cu păduri
de fag, în amestec pe alocuri cu rășinoase, care iși schimbă periodic înfățișarea sub semnul
anotimpurilor, întregesc imaginea de ansamblu a acestor munti.Teritoriul muntos cuprins între
Olt și Jiu, din cadrul Carpaților Meridionali, reuneste mai multe masive cu o altitudine
remarcabilă și cu frumuseți nebănuite. Între acestea se află și Munții Latoriței , cu o
dezvoltare mai redusă în raport cu celelalte masive, culmea principală a acesteia depășind 30
kilometri lungime. Numele lor provine de la cel al Latoriței, principalul afluent de dreapta al
Lotrului, toponimul munților fiind stabilit deci după numele văii mai importante din regiune.
Situați între apa Lotrului și cea a Latoriței , apartenența geografică a Munților Latoriței
comport unele discuții referitoare la atașarea lor fie la Masivul Parâng, fie la Munții Lotrului.
Prezentarea morfologică a unității Munții Latoriței se desfășoară între Latorița și Lotru, pe
teritoriul cuprins între izvoarele acestora și punctul lor de confluență (Gura Latoriței) . Spre
nord și est , de la Obârșia Lotrului și până la Gura Latoriței râul Lotru separă Munții Latoriței
de cei ai Lotrului.În această porțiune, pe Lotru se află două lacuri de acumulare: Vidra (1289
m), ce iși întinde apele din amonte de confluența Mirului cu Lotru până în aval de confluența
Vidruței, și Balindru (1030 m), mult mai redus ca întindere, situat la confluența pârâului cu
același nume cu Lotru. La vest, de la confluența cu pârâul lezer până la Obârșia Lotrului,
Lotrul separă Culmea Cărbunele-Mirăutu din Munții Latoriței de Masivul Parâng. Limita
sudică a masivului o constituie pârâul Latorița, care, adunându-și izvoarele cele mai sudice de

20
sub versantul estic al Vârfului Mohoru (valea Urdele), străbate spre est un defileu spectaculos,
colectând ape atât din Munții Latoriței , cât și din cei ai Căpățânii. Pe traseul său se află, de
asemenea, două lacuri de acumulare: Galbenu (1304 m) și Petrimanu (1130 m), ale căror ape
sunt conduse printr-o galerie subterană spre lacul Vidra.Limitele sunt date în principal de
rețeaua hidrografică. Singurul sector în care acești munți se leagă direct de cei înconjurători se
află în Șaua lezer , situată la nord de Vârful Iezer (2157 m), acolo unde se face legătura cu
Munții Parâng.
Munții Latoriței sunt formați dintr-un ansamblu de culmi cu o altitudine medie de
1400 - 1800 m. Peste 65% din suprafață se situează la o altitudine ce depășește 1600 m.
Relieful de culmi joase, a căror altitudine scade sub 1000 m, are o dezvoltare redusă, fiind
dispus in extremitatea estică a axei principale a masivului. Marginea nordică - între pârâul
Chioara și Dosul Pinului, formând versantul drept al Lotrului - prezintă sectoare puternic
înclinate, cu o diferență de nivel de 400 - 600 m, acoperite de padure. În schimb, versantul
stâng al Latoriței, constituind limita sudică a munților, prezintă abrupturi stâncoase, pante cu
grohotișuri, dispuse pe o diferență de nivel de 700 - 1000 m. Aspectul general al versantului
sudic, ca și dispunerea rocilor calcaroase ca o bandă aproape continuă, se poate observa cel
mai bine din Curmătura Oltețului sau de pe Culmea Huiluzu-Târnovu din Munții Căpățânii.
Culmea principală pornește din Vârful Bora (2055 m), care reprezintă și altitudinea maxima a
masivului, și se orientează spre est, depășind prin alte două vârfuri ,,granița" celor 2000 m:
Vf. Puru (2049 m) si Vf. Fratoșteanu Mare (2053 m). Din Vârful Fratoșteanu Mare culmea
principală, cu orientare vest-est, se ramifică în două culmi aproximativ paralele, dar inegale ca
lungime, între acestea adâncindu-se Valea Rudăreasa. Ramura nordică se prelungește prin
Culmea Stevia, coboară în Șaua Chica Lupului (1 012 m), se ridică în Dealul Cireșului (1161
m) și ia sfârșit la confluența Latoriței cu Lotrul. Cea sudică, după o succesiune de vârfuri și
înșeuări largi, se orientează spre nord-est, devenind o creastă îngustă și accidentată între
Vârful Repezi (2012 m) și Vârful Vânăta (1463 m) și terminându-se la confluența văii
Rudăreasa cu Latorița, unde se află și satul Ciungetu.
La nord de Vârful Fratoșteanu Mare se întinde o culme ce coboară ușor spre
Curmătura Vidruței (1588m), realizând legatura cu extremitatea nordică a Munților Latoriței,
denumită Culmea Mănăileasa-Runculeț. Mănăileasa, afluent de dreapta al Lotrului ca si
Vidruța, aflată în prelungirea sa, dincolo de Curmătura Vidruței, separă această culme nordică
de culmea principală.Culmea Mănăileasa-Runculeț se dispune în marea buclă pe care o face
Lotrul spre nord în sectorul Vidra-Voineasa.

21
Mănăileasea Mare (1853 m ) reprezintă principalul vârf din zonă dominând prin
masivitatea sa culmile din jur.Versantul său nordic este aproape în întregime acoperit de o
pădure deasă de molid ce se întinde între Vidra și Balindru, pe când versantul sudic prezintă o
față uniform înclinată și netedă, acoperită de o pășune bogată.Această față se continuă printr-o
șa, cu Vârful Mănăileasa Mică (1844 m), pe creștetul căreia se ivesc stâncării dispuse pe
alocuri sub forma unei creste de cocoș. Din Vârful Mănăileasa Mică pornește spre est o culme
prelungă a cărei altitudine scade treptat până la Vârful Runculeț (1465 m).Marginea sa sudică
prezintă pe alocuri abrupturi stâncoase, vizibile din Valea Mănăileasa, mai jos de cantonul
Padina. Acest sector de culmi nordice este lipsit de drumuri de acces, cu excepția celui de pe
pârâul Steflea, și are în general un aspect mai sălbatic.
Fig.12 Munții Latoriței

Sursa: Gheorghe Ploaie Munții Latoriței – Harta Turistică (1987)

Partea vestică a Munților Latoriței o constituie o culme, care pornind din Vârful
Mohoru (2337 m), un adevarat bastion al Munților Parâng, și trecând prin Vârful Iezerul
(2149 m), se continua cu Muntele Cărbunele , un imens platou acoperit pe alocuri cu depozite
de turbă, a cărui altitudine crește treptat până la Șaua Ștefanu (1874 m).Culmea se continuă
spre nord cu Vârful Ștefanu (2038 m), coboară apoi treptat în lungul Muntelui Mirăutu și se
termină printr-un abrupt împadurit în dreptul marelui cot pe care-l face Lotrul la obârșie.
Versantul vestic al acestei culmi reprezintă numeroase “focare” de eroziune care conduc la
degradarea rocilor din substrat și la adâncirea văilor torențiale.Acestea sunt mai evidente în
Coasta Petresei și pe Muntele Ștefanu, determinând distrugerea covorului vegetal și
diminuarea suprafeței pășunabile. Din Vârful Ștefanu se desprinde spre nord-est Culmea Miru

22
Mare, care atinge altitudinea maximă în Vârful Miru (1999 m) acoperit cândva de jnepeni în
cea mai mare parte defrișați.Din Vârful Miru, culmea coboară treptat până la coada Lacului
Vidra, fiind flancată spre est de pârâul Miru.
Munții Parâng.Din punct de vedere fizico-geografic, Munții Parâng aparțin Carpaților
Meridionali și ocupă o suprafaţă de circa 1100 kmp în vastul spaţiu carpatic dintre Jiu, Strei şi
Olt. Munții Parâng sunt amplasați în treimea vestică a Carpaților Meridionali, într-un poligon
cu axa nord-sud, lungă de circa 33 km şi cu axa est-vest lungă de 32 km. Sunt delimitați la
nord de Munții Șureanu, iar spre sud delimitarea este făcută de șirul depresiunilor Novaci și
Baia de Fier. La vest, sunt mărginiți de Valea Jiului, iar delimitarea estică este reprezentată de
râul Olteţ și de râul Lotru.

Fig.13 Munții Parâng

Sursa:https://www.google.ro/search?q=muntii+parang&source=lnms&tbmM
Munții Parâng rămân ca o ramificație sudică față de cumpăna de ape principală a
Carpaților,care trece din Munții Lotrului, direct în Munții Șureanu. În general, configurația
Munților Parâng este datorată rețelei hidrografice, care a disecat suprafața Borăscu și a
contribuit la alcătuirea unor culmi dispuse în trepte. Modelarea reliefului se datorează în mare
parte și ghețarilor cuaternari, precum și înghețului și dezghețului, care prin sfărâmarea rocilor
au ușurat eroziunea fluviatilă și glaciară. Axul orografic major al munţilor Parâng o formează
o culme principală, jalonată de vârfurile Parângul Mic (2074 m), Cârja (2405 m), Stoieniţa
(2421 m), Gemănarea (2426 m), Parângul Mare (25l9 m),Setea Mică (2278 m), Setea Mare
(2365 m), Mohorul (2337 m), Urdele (2228 m), Păpuşa (2136 m), Micaia (2170 m),

23
orientându-se în mare parte, de la vest spre est, dar descriind în partea vestică două arcuri cu
concavitatea spre nord, culmea menţinându-se pe o distanţă de peste 40 km,la o altitudine de
peste 2000 m. Prin altitudinea lor maximă,Vf. Parângul Mare (2519 m) din Munţii Parângului
ocupă locul al doilea în ierarhia Carpaţilor Româneşti, după Munţii Făgăraş.
3.1.Altitudini
Altitudinile principale din Munții Lotrului sunt :
Tâmpele (1.838 m), Larga (1.936 m), Balu (2.028 m) Piatra Albă (2.178 m), Cristești (2.233
m), Lotrului-Șteflești (2.242 m)
Altitudinile principale din Munții Căpățânii sunt: Vârful Foarfeca Narățului (831 m) ,
Vârful lui Stan (1.491 m), ,Vârful Narățu (1.509 m) Folea (1.647 m), Valeanu (1.847 m) Bou
(1.908 m),Zmeuretu (1.979 m), Beleoaia (2.039 m), Negovanu (2.064 m),Căpățâna (2.094
m), Ursu (2.124 m), Nedeia (2.130 m).
Altitudinile principale din Munții Latoriței sunt: Vârful Bora (2055 m), si Vf. Fratoșteanu
Mare (2053 m), Vf. Puru (2049 m),Vârful Repezi (2012 m) ,Vârful Miru (1999 m) si
Mănăileasea Mare (1853 m ).
Altitudinile principale din Munții Parăng sunt: Parângul Mic (2074 m), Păpuşa (2136 m),
Urdele (2228 m), Setea Mică (2278 m), Mohorul (2337 m), Setea Mare (2365 m), Cârja
(2405 m), Stoieniţa (2421 m), Gemănarea (2426 m), Parângul Mare (25l9 m).

3.2.Versanți
În general interfluviile sunt uşor rotunjite, deoarece ele se suprapun în mare parte pe
suprafeţele de nivelare . Interfluviile secundare care se desprind spre exemplu din culmile
principale ale munţilor Lotrului şi Căpăţânii sunt prelungi şi netede până deasupra văii, după
care încep să se îngusteze şi să coboare repede către Valea Lotrului, fiind relativ scurte.
Există însă numeroase sectoare în care acestea se abat de la regulă, fiind extrem de înguste,
profilul lor fiind foarte flexurat datorită apariţiei şeilor de eroziune diferenţială, structurală
etc. Una dintre aceste excepţii este etajul montan înalt de la obârşiile Lotrului, unde
interfluviile au fost modelate în regim periglaciar, motiv pentru care ele apar azi în relief sub
forma unor creste înguste denumite custuri, adesea puse sub influenţa structurii. Una alt sector
este cel dezvoltat pe rocile sedimentare din perimetrul oraşului Brezoi, unde ele se menţin sub
forma unor culmi foarte înguste, delimitate de versanţi abrupţi. Şi aici mare parte dintre
acestea stau sub influenţa directă a structurii monoclinale.

24
Deşi în cea mai mare parte împăduriţi, versanţii sunt moderat până la puternic înclinaţi,
aceasta ca o consecinţă a durităţii rocilor în care au fost sculptaţi . Predomină versanţii
concavi şi micşti. Pe flancul N al Masivului Narăţu s-au dezvoltat câţiva versanţi al
căror profil este relativ rectiliniu, aceasta ca o consecinţă a ridicării în bloc, care a generat
faţete triunghiulare specifice reliefului faliat.
3.3.Văi cu grad de fragmentare
Fiind un areal montan, densitatea fragmentării are în general valori ridicate. Spre
exemplu, în Valea Doabrei densitatea fragmentării reliefului atinge valori de 3,5 - 4 km/km²,
sectorul glaciar depăşeşte aceste valori, pentru ca fundul de vale al văii să nu treacă de 1,5 – 2
km/km².Se remarcă o oarecare legătură între densitatea fragmentării reliefului şi adâncimea
fragmentării reliefului, ambele având valori ridicate în câteva areale: sectorul glaciar, sectorul
Narăţu, sectorul sedimentar de la N de Brezoi etc.
Adâncimea fragmentării reliefului este strâns legată în Valea Lotrului de litologie şi
tectonică în primul rând. Se constată astfel că valori mari ale energiei de relief se înregistrează
în sectorul Malaia – Brezoi, la nivelul versantului drept (versantul nordic al Munţilor
Căpăţânii), ca urmare a ridicării de-a lungul unei linii de falii. Valorile depăşesc aici frecvent
400 m, culminând în bazinul Văii lui Stan, unde datorită complicaţiilor geologice legate de
încălecarea Suprageticului peste Zona de Solzi şi a acesteia din urmă peste Pânza Getică, a
luat naştere un abrupt structural în partea de E a acestui bazin, care a generat valori de 550-
620 m. Valori ridicate se înregistrează de asemenea şi în sectorul glaciar al văii, precum şi în
sectorul de chei de la Cataracte. Cele mai reduse se regăsesc pe stânga văii, înainte de Gura
Lotrului, în sectorul de sedimentar, unde înregistrează valori cuprinse între 200 şi 350 m. În
rest, adâncimea fragmentării reliefului se menţine în ecartul 300-400 m.

3.4.Pante
Consecinţă în cea mai mare parte a litolologiei, structurii şi tectonicii,declivitatea
(pantele) înregistrează valori de la 1° la peste 80°, uneori versanţii fiind verticali sau
chiar surplombaţi. Repartiţia arealelor cu diferite clase de declivitate este în legătură directă
cu factorii anterior citaţi. Spre exemplu, pantele cu valori mai mici de 7° se înregistrează
la nivelul luncii râului Lotru şi a afluenţilor mai mari, în fosta depresiune Vidra, unele poduri
de terasă, dar şi numeroase poduri interfluviale care corespund în general pediplenei carpatice
(Mieru, Poiana Muierii, Tâmpele), suprafeţei medii, dar şi celei de bordură.
Pantele cu valori cuprinse între 8 - 17° se poziţionează de obicei la baza versanţilor,
acolo unde apar formele de acumulare cu rol de racord, cum sunt glacisurile proluvio –

25
coluviale (glacisurile de la Brezoi, glacisurile de la Malaia) . Pantele cuprinse între 18 - 37°
au cea mai mare pondere, ocupând versanţii slab şi moderat înclinaţi şi mai toate culmile
secundare care se desprind din suprafeţele de nivelare mai netede .
Valorile mai mari de 38 - 40° au extensiune mare în sectoarele glaciare, în
sectorul de vale cuprins între barajul Vidra şi Dobrunu (sector de cheie), pe stânga Lotrului
în aval de Malaia, dar mai ales pe dreapta acestui sector, unde pantele exagerat de mari sunt
puse pe seama abruptului tectonic generat de ridicarea Pânzei Getice şi a Suprageticului în
lungul liniei de falie a Brezoiului. Tot aici iese în evidenţă şi abruptul tectono-structural de pe
dreapta Văii lui Stan. De asemenea, rocile sedimentare din bazinul Brezoiului au generat
versanţi abrupţi, ca urmare atât a infuenţei petrografiei, cât şi a structurii geologice.
Expoziţia microversanţilor a fost generată de traiectoria văii Lotrului, mai întâi N –
S şi apoi V – E, ceea ce a dus la detaşarea a doi macroversanţi. Amonte de Obârşia
Lotrului, macroversantul stâng are expoziţie E, iar cel drept expoziţie V, pe când în aval cel
stâng este expus spre S, iar cel drept spre N. Acest lucru a influenţat şi expoziţia
microversanţilor, care în prima fază au în cea mai mare parte expoziţie E, SE, NE (pe
stânga văii) şi V, SV şi V (pe dreapta văii). După Obârşia Lotrului ei se orientează spre S ,
SV, SE (pe stânga văii) şi N, NE şi NV (pe dreapta văii). Expoziţia celor doi
macroversanţi din sectorul inferior cu expoziţie N şi respectiv E, se resimte foarte mult la
nivelul topoclimatului; astfel, în lunile de primăvară zăpada persistă uneori cu 2 – 3
săptămâni mai mult pe versantul S, care are expoziţie N, decât pe cel N.

26
Capitolul 4. Condiții climatice
Prin poziția pe care o ocupă în cadrul Carpaților Meridionali,climatul specific al Văii
Lotrului este cel montan,diferențiat pe etaje de altitudine.
Bazinul Lotrului se situează în climatul complex al Carpaților Meridionali,respectiv în etajul
munților mijlocii,cuprins între altitudinile 800-1800m,iar zonele limitrofe care prezintă
altitudini mai ridicate prezintă caracteristici ale topoclimatului munților înalți.
În bazinul inferior climatul este mai blând , cu temperaturi de 7-8 °C și precipitații de
circa 800mm, acestea ajung la altitudinea de 2000m la 0°C și cantități ale precipitațiilor ce pot
depăși 1200mm.
Variația parametrilor climatici în arealul Văii Lotrului au fost înregistrate la stațiile
Obârșia Lotrului și Voineasa pe o perioadă de 10 ani ,începând cu anul 1990.Cele două stații
meteorologice unde au fost înregistrate datele sunt amplasate diferit,stația Obârșia Lotrului
fiind amplasată în arealul superior al Văii Lotrului,iar statia Voineasa în arealul mijlociu al
Văii. Datele înregistrate de stațiile de la Obârșia Lotrului și Voineasa permit obținerea unei
imagini de ansamblu asupra parametrilor climatici din acest bazin natural.
Radiația solară ,neuniform distribuită face ca temperatura medie anuală la Voineasa
să fie de 4-6°C. În luna ianuarie se realizează mediile cele mai scăzute ale temperaturii -4°C/-
6°C,(-3.6°C la Voineasa și -6.5°C la Obârșia Lotrului),iar cea mai călduroasă lună din an este
luna iulie(18.3°C la data de 06.02.1954 ,la Voineasa s-a înregistrat temperatura minimă
absolută de -25.8°C,iar temperatura maximă de 34.5°C a fost înregistrată la data de
17.07.1952 la aceeași stație. Pe crestele munților temperatura aerului este mult mai
scăzută,ajungând la o medie de
-2°/4°C.
În lungul Văii Lotrului,în aval de Voineasa se constată deseori inversiuni de
temperatură.Toamna și iarna,pe vreme senină,determinată de un regim anticiclonic,pe văi
temperatura se menține mult mai scăzută decât pe crestele învecinate cu expunere sudică.
Pe văile mai mari (Mănăileasa,Voineșița,Păscoaia) se constată uneori scurgeri de mase de aer
mai reci provenite din zonele împădurite,frecvente mai ales primăvara și spre sfârșitul verii.

4.1.Temperatura
Cantitatea de energie calorică de care dispune atmosfera,ca de altfel orice altă
materie,se definește prin temperatură.Aceasta este caracteristica climatică cea mai importantă

27
a regiunilor situate la altitudini medii. De ea depind numeroase procese fizice(îngheț-
dezgheț,evaporare,condensare,contractarea și dilatarea materialelor,etc),biologice și climatice

Distribuția spațială a temperaturii medie anuale. Valea Lotrului se înscrie în ansamblul


izotermelor de 4-6°C cu creșteri ale temperaturii medii anuale spre culoarul Văii
Oltului(izoterma de 8°C) și scăderi pe culmile montane ce delimitează bazinul
Lotrului(izoterma de 0-2°C). În general,temperatura medie anuală are în Valea Lotrului o
distribuție normală caracterizată prin scăderea valorilor termice paralel cu creșterea altitudinii.
Astfel,temperatura medie anuală la stația Obârșia Lotrului este de 3.1°C și 7.4°C la Voineasa.

Regimul anual al temperaturii medii lunare. Aflat în strânsă dependență de bilanțul


radiativ-caloric și implicit de radiația solară globală,temperatura aerului are o evoluție anuală
foarte asemănătoare cu evoluția acestora.Valorile concrete ale mediilor lunare care marchează
regimul anual al temperaturii aerului în regiunea Văii Lotrului sunt prezentate in tabelul
următor:

Tab.1 Mediile lunare şi anuale ale temperaturii aerului (1990-1999)

LUNA Ampli
Nr
Anul -
Cr Staţia VII
I II III IV V VI IX X XI XII tudine
t VII I a

Obârşia 11, 12, 12,


1 Lotrului
-5,5 -4,3 -2,7 1,7 6,9
2 7 1
7,7 4,1 -1,1 -5,3 3,1 18,2

12, 16, 17, 16, 12,


2 Voineasa -3,2 -1,1 2,7 7,5
3 2 6 8 2
8,0 1,9 -2,2 7,4 20,8

Sursa: https://www.meteoblue.com/ro/

Analizând graficul arată că la ambele stații temperaturile cresc din luna ianuarie(luna cu
media cea mai coborâtă) până în luna iulie(luna cu media cea mai ridicată) după care scad din
nou până în luna ianuarie.

28
Fig.14.Regimul anual al temperaturii medii lunare (1990-1999)

Sursa: https://www.meteoblue.com/ro/
Se remarcă faptul că la ambele stații temperaturile cresc din luna ianuarie(luna cu
media cea mai coborâtă) până în luna iulie(luna cu media cea mai ridicată) după care scad din
nou până în luna ianuarie.
Media lunară minimă se înregistrează în luna ianuarie din cauza invaziilor de aer rece
și stabil din nord. Luna ianuarie ca și celelalte luni de iarnă se caracterizează prin prezența
inversiunilor termice între vatra depresiunilor și culmile montane,mai ales în aval de
Voineasa. Din luna ianuarie până în luna iulie temperatura crește continuu cu circa 1-5°C
odată cu intensificarea radiației globale și implicit a temperaturii. Luna iulie,deși este luna
solstițiului de vară,nu înregistrează cea mai mare temperatură medie lunară din cauza scăderii
impuse de nebulozitatea acceentuată,intensificarea radiației globale și consumului ridicat de
căldură realizat în procesul evaporării. În iulie se produc cele mai mari temperaturi medii
anuale lunare cu valori de 12.7°C la Obârșia Lotrului și 17.6°C la Voineasa,după care încep sa
scadă până în luna ianuarie,când ating minimele lunare. În august scăderea duratei posibile de
strălucire a soarelui este compensată de creșterea efective astfel că temperaturile medii rămân
foarte apropiate de cele din luna iulie,diferențele de răcire fiind cele mai mici decât oricare
perioadă a anului(0.6°C-0.8°C). În lunile septembrie-noiembrie scăderea duratei posibile și
efective de strălucire a soarelui determină scăderea intensității radiației globale și implicit
apariția inversiunilor termice și frecvența mai mare a advecțiilor din N.În decembrie procesele
caracteristice de iarnă se accentuează,scăderea temperaturii continuă să se manifeste,dar
diferențele de răcire sunt ceva mai mici.

29
Temperaturi minime absolute.Temperaturile minime absolute sunt prezentate prin
valori termice individuale cele mai coborâte(minime absolute) care s-au produs de-a lungul
întregii perioade de observație a fiecărei stații meteorologice.Temperatura minimă absolută s-
a înregistrat în Valea Lotrului datorită advecțiilor de aer rece de origine arctică sau
continentală,răcirii radiative nocturne,inversiunilor de temperatură din perioadele reci ale
anului.Ca urmare a acestor procese,la stațiile meteo Obârșia Lotrului și Voineasa
temperaturile minime absolute au coborât sub -20°C la Obârșia Lotrului și -15°C la Voineasa.
Temperaturile minime absolute înregistrate în intervalul de timp analizat sunt redate în tab.2.

Tab.2 Temperaturile minime absolute lunare şi anuale


LUNA Anul
Nr
Staţia
Crt
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Obârşia -25,5 -23,9 -15,8 -4 -3,4 -0,6 -1 -4 -15 -23 -26,4 -30
1 -30
Lotrului 1990 1996 1993 1992 1992 1993 1993 1992 1991 1993 1992 1991
1991

-19,2 -19,8 -14,3 -11 -1,2 1,8 3,5 3,8 -0,7 -11 -16,2 -17,4 -19,8
2 Voineasa
1993 1991 1996 1994 1992 1997 1993 1995 1992 1994 1993 1996 1991

https://www.meteoblue.com/ro/
Temperatura minimă absolută în cei 10 ani înregistrată la staţia Obârşia Lotrului a fost de
–30ºC la 1 februarie 1991, iar la Voineasa de –25,8ºC la 6 februarie 1954.
Ca urmare a intensificării şi slăbirii neperiodice a circulaţiei atmosferice din diferite direcţii,
temperaturile minime absolute din fiecare an se înregistrează în diverse luni ale semestrului
rece. Astfel, cele mai multe cazuri revin lunilor ianuarie şi februarie după care urmează
decembrie şi noiembrie cu un număr redus de cazuri.Limitele temperaturilor negative
realizate în diferite anotimpuri precum şi la frecvenţa acestora sunt indispensabile în
proiectarea sistemelor de încălzire a întreprinderilor, instituţiilor şi locuinţelor, în regionarea
culturilor, protecţia şi construcţia amenajărilor hidrotehnice de pe Valea Lotrului.
Temperaturi maxime absolute.Temperaturile maxime absolute sunt legate aproape
întotdeauna de extinderea anticiclonilor din estul Europei sau din nordul Africii până în
regiunea ţării noastre, ceea ce permite advecţia aerului cald şi uscat din sud şi est şi încălzirea
locală excesivă, favorizată de umezeala atmosferică foarte redusă şi lipsa norilor.Producerea
unor astfel de condiţii determină temperaturile maxime anuale de peste 30ºC să fie
predominante la staţia Voineasa şi de peste 25ºC la staţia Obârşia Lotrului. Regimul lunar al

30
temperaturilor maxime absolute înregistrate la staţiile Obârşia L trului şi Voineasa este redat
în tabelul 3.
Tab.3 Temperaturile maxime absolute lunare şi anuale

LUNA
Nr
Staţia Anul
Crt
I II III IV V VI VIII IX X XI XII
VII

10,5 13,0 15,5 18,6 22,7 25,4 27,1 28,4 25,2 23,0 18,4
Obârşia 11,8 28,4
1 199 199 199 199 199 199 199 199 199 199 199
Lotrului 1995 1998
3 4 1 2 0 4 3 8 4 1 4

12,6 15,8 21,6 25,6 29,0 31,6 33,2 33,6 31,3 26,6 18,5
12,8 33,6
2 Voineasa 199 199 199 199 199 199 199 199 199 199 199
1994 1999
3 8 4 8 4 4 3 9 4 3 8
https://www.meteoblue.com/ro/

Temperaturile maxime absolute înregistrate în perioada de observaţie revin lunii august 60%
din ani şi lunii iulie în 30% din ani, restul de 10% din ani aparţinând lunii iunie.Temperatura
maximă absolută în cei 10 ani care a fost înregistrată la Obârşia Lotrului a fost de 28,4ºC la 2
august 1998, iar la Voineasa de 33,6ºC la 10 august 1999. Temperatura maximă absolută
înregistrată la Voineasa a fost de 34,5ºC la 17 iulie 1952.

Fig.15 Regimul anual al amplitudinilor termice absolute (1990-1999)

Temperatura maximă la Obârşia Lotrului Temperatura maximă la Voineasa

Temperatura minimă la Obârşia Lotrulu Temperatura minimă la Voineasa


33.6
33.2
31.6

31.3
28.4
27.1

26.6
25.6

25.4

25.2

36
29
22.7
21.6

31
18.6

18.5
23

18.4
15.8

15.5

26
12.8
12.6

11.8
10.5

21
13

16
3.8
3.5

11
1.8

6
1
-4
-0.6

-0.7
-1
-1.2

-9
-3.4
-4

-4

-14
-11

-11

-19
-14.3

-15
-15.8

-16.2

-17.4

-24
-19.2

-19.8

-29
-23
-23.9
-25.5

-26.4

-34
-30

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

https://www.meteoblue.com/ro/

4.2.Precipitațiile
Valea Lotrului,deși are o întindere relativ redusă beneficiază de cantități anuale de
precipitații foarte variate în diferitele ei sectoare,care se datorează interacțiunii specifice a

31
reliefului.Cantitățile anuale de precipitații cresc pe versanții Văii Lotrului ajungând la 1000-
1200mm pe culmile montane ce delimitează această zonă. Aceste diferențe între cantitățile
anuale de precipitații de pe versanți și fundul văii se datorează proceselor de descendență a
aerului și încălzirii sale adiabatice.Aceste procese au ca efect scăderea și înseninarea sistemică
atât a frecvenței cât și a precipitaților pe Valea Lotrului față de crestele montane din jur.
Distribuția spațială a cantităților medii anotimpuale de precipitații.Ordinea
repartiţiei teritoriale a cantităţilor de precipitaţii se modifică în cursul anului de la un anotimp
la altul, datorită regimului variabil al circulaţiei generale a atmosferei şi a radiaţiei
solare.Cantităţile medii de precipitaţii din fiecare anotimp sunt, ca şi cele semestriale şi
anuale, distribuite neuniform, în funcţie de altitudinea şi expoziţia faţă de direcţia vânturilor
dominante, a diferitelor sectoare ale Văii Lotrului.Din totalul anual al precipitaţiilor la staţia
Obârşia Lotrului 23,6 % cad primăvara, 38,7 vara, 21,7% toamna şi 16% iarna. La staţia
Voineasa 23,7% din totalul anual cad primăvara, 42,1% vara, 20,2% toamna şi 14% iarna.

Tab.4 Cantităţile medii anotimpuale de precipitaţii (1990-1999)

Nr Iarna Primăvara Vara Toamna


Staţaia
Crt mm % mm % mm % mm %

Obârşia
1 134,8 16 200,5 23,6 327,7 38,7 183,9 21,7
Lotrului

2 Voineasa 95,6 14 162 23,7 287,9 42,1 138 20,2

Sursa:https://www.accuweather.com/ro

Regimul anual al precipitaților atmosferice. Cantităţile lunare, medii pluvionale, de


precipitaţii se repartizează pe teritoriul Văii Lotrului în mod diferit de la o lună la alta în
funcţie de frecvenţa şi de direcţia de deplasare a sistemelor borice, a maselor de aer şi a
fronturilor, precum şi de gradul de dezvoltare a procesoarelor locale de formare a
precipitaţiilor.

Precipitaţiile atmosferice din Valea Lotrului prezintă o evoluţie anuală caracterizată


prin creşterea cantităţilor de apă din martie până în iunie-iulie şi descreşterea lor din iulie până
în martie. La ambele staţii de pe Valea Lotrului în intervalul de timp analizat s-a constatat
existenţa unui singur minim pluviometric în ianuarie şi un singur maxim în iunie pentru
Obârşia Lotrului şi în iulie pentru staţia Voineasa

32
Tab.5 Cantităţile medii lunare şi anuale de precipitaţii (mm) (1990-1999)

LUNA
Nr
Staţia Anul
Crt I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Obârşia 119, 118, 846.


1 33,8 44,9 38,1 78,3 84,1 89,6 76,2 64,3 43,4 56,1
Lotrului 9 2 9

104, 683.
2 Voineasa 26,9 29,7 28,1 58,9 75 97,2 86,2 54,4 41,8 41,8 39
5 5

Sursa: https://www.accuweather.com/ro/

Fig.16– Regimul anual al precipitaţiilor medii lunare (1990-1999)

Sursa: https://www.accuweather.com/ro/

Tab 6 Cantităţile maxime de precipitaţii căzute în 24 ore (mm) (1990-1999


LUNA
Anul
Nr
Staţia
Crt
I II III IV V VI VIII IX X XI XII
VII

20,2 34,9 37,5 26,1 28,4 75,4 49,9 60,4 58,9 23,8 19,6 47 75,4
Obârşia
1 16 12 28 5 17 18 1 1 6 4 18 31 18,VI
Lotrului
1995 1999 1993 1997 1991 1998 1991 1999 1992 1993 1991 1991 1998

90,5
50,1 41,5 23 22,6 33,8 53,1 78,2 90,5 40,7 33,4 30,4 57
13.VI
2 Voineasa 22 13 28 17 23 18 16 13 12 13 16 7
II
1998 1999 1993 1999 1995 1998 1998 1999 1993 1998 1992 1990
1990

Sursa: https://www.accuweather.com/ro/

33
Ce mai mare valoare înregistrat la staţia Obârşia Lotrului în data de 18.VI.1998 (75,4
mm), iar la staţia Voineasa pe 13.VIII.1999 (90,5 mm). Cea mai mică cantitate de precipitaţii
în 24 ore a fost de 19,6 mm în 18.XI.1991 la Obârşia Lotrului şi de 22,6 mm la 17.IV.1999 la
Voineasa.

Fig.17 – Precipitaţii maxime căzute în 24 ore (1990-1999)

Sursa: https://www.accuweather.com/ro/

4.3.Strat de zăpadă
Frecvența zilelor cu ninsoare . Scăderea temperaturii aerului către sfârşitul toamnei şi
începutul iernii face ca o parte din precipitaţii să cadă sub formă de zăpadă . Cele mai
multe zile cu ninsoare pe Valea Lotrului revin în ordine lunilor ianuarie, decembrie, februarie,
martie şi noiembrie . În aprilie şi octombrie ninsorile sunt mai rare, iar în mai, iunie şi
septembrie sunt sporadice, doar în unii ani la Obârşia Lotrului.
Tab.7 Numărul mediu lunar al zilelor cu ninsoare (1990-1999)
Nr LUNA
Staţia Anul
Crt I II III IV V VI VIII IX X XI XII
VII
Obârşia
1 7,5 8 8 6,6 2 0,1 – – 0,3 2 6,8 9,3 50,6
Lotrului

2 Voineasa 5,2 3,4 4,1 1,8 – – – – – 0,4 4,2 4,9 24


Sursa: https://www.accuweather.com/ro/

34
Creşterea numărului de zile cu ninsoare, paralel cu creşterea altitudinii este evidentă.
Ea se explică pe de o parte prin sporirea generală a numărului de zile cu precipitaţii, iar pe de
altă parte prin scăderea treptată a temperaturii aerului. La Voineasa prima zi cu ninsoare se
situează la începutul lunii noiembrie pe când la Obârşia Lotrului data medie a primei ninsori
se situează cu o lună mai devreme. Ultima zi cu ninsoare este la Voineasa la sfârşitul lunii
aprilie, dar la Obârşia Lotrului se prelungeşte până la mijlocul lunii mai. Adeseori ninge chiar
mai devreme de intervalele amintite, dar zăpada se topeşte după câteva zile.

Grosimea stratului de zăpadă. Interacţiunea vântului cu formele de relief ale Văii


Lotrului determină depunerea neuniformă a zăpezii, care în spaţiile adăpostite are o grosime
considerabilă iar în zonele descoperite este spulberată continuu.

Tab.8 Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă (cm) (1990-1999)


Nr X XI XII I II III IV
Staţia
Crt 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3

Obârşia
10,5
23,5
22,5
23,2
34,5
31,7
43,7

63,2
66,7
62,7
55,7
35,7
18,7
1
3,5

1,5
Lotrului
63
1
1

9
13,1
12,6
16,7
16,8
14,7
2 Voineasa 10,3
1,4

6,4
8,3
7,9
9,3

7,1
4,1
1,1
0,7



Sursa: https://www.accuweather.com/ro/

Cele mai mari grosimi medii ale stratului de zăpadă sunt în luna februarie-martie la
Obârşia Lotrului (66,7 cm) şi în ianuarie-februarie la Voineasa (16,8 cm).Diferenţele între
grosimile medii ale stratului de zăpadă între cele două staţii se datorează în primul rând
altitudinii diferite şi în al doilea rând unei condiţii locale .Astfel , la Voineasa zăpada nu
persistă prea mult din cauza unor vânturi locale, care grăbesc topirea ei

4.4.Înghețul

Primul îngheţ, în intervalul celor zece ani analizaţi, a fost la 25.IX la Obârşia Lotrului şi
de 10.X la Voineasa . Data medie de apariţie a ultimului îngheţ este de 11.V la Obârşia
Lotrului şi 28.IV la Voineasa. Intervalul fără îngheţ are valori medii de 137 zile la Obârşia
Lotrului şi maxime de 177 zile şi, de 165 zile valori medii la Voineasa.Consecinţe negative
asupra plantelor , rocilor şi construcţiilor hidroenergetice de pe Valea Lotrului au şi
alternările bruşte ale îngheţului cu dezgheţul. Acestea provoacă dezrădăcinarea plantelor
tinere, dezagregarea rocilor în fisurile cărora există apă , dezagregarea similară a betonului,
asfaltului, etc.

35
Frecvenţa zilelor cu îngheţ-dezgheţ este maximă la sfârşitul iernii şi începutul
primăverii şi medie la sfârşitul toamnei şi începutul iernii, adică în lunile când intensitatea
crescută a radiaţiei solare reuşeşte să determine la analiză trecerea temperaturii peste 0ºC.

Tab.9 Datele medii şi extreme ale primului şi ultimului îngheţ (1990-1999)

Duratele medii şi extreme ale intervalelor fără îngheţ (1990-1999)

MEDII EXTREME

Primul îngheţ Ultimul îngheţ Intervale fără


Nr Ultim îngheţ
Staţia Primul Interval
Cel Cel Durat Durat
Crt ul e fără
îngheţ Cel Cel
îngheţ îngheţ
mai
mai
mai
mai
a a
timpu timpur maxi minim
târziu târziu
riu iu mă ă
Obârşia
31.VII
1 Lotrulu 25.IX 11.V 137 20.X 26.IV 1.VI 177 90
I
i
Voinea
2 10.X 28.IV 165 11.IX 18.XI 3.IV 20.V 229 114
sa
Sursa: https://www.accuweather.com/ro/

4.5.Vânturi locale
Vântul este un fenomen meteorologic vectorial, deosebit de variabil în timp și spațiu,
condiționat de contrastul baric orizontal creat în cadrul circulației generale atmosferei.Vântul
se caracterizează prin doi parametrii extreme de variabili în timp și spațiu: direcția din care
bate vântul și viteza (Clima României,2008,pag.316).

Cele mai importante mişcări locale ale aerului din Valea Lotrului sunt brizele de vale,
detectabile vara între orele 9 şi 19, iar toamna şi primăvara între orele 9 şi 18, adică în
intervalul convecţiei termice ascendente şi brizele de munte, detectabile noaptea, în intervalul
alunecării descendente a aerului răcit pe pantele munţilor învecinaţi către fundul văii.

Regimul vânturilor pe teritoriul ţării noastre este determinat de dezvoltarea diferitelor


sisteme barice care traversează Europa şi în primul rând de activitatea centrilor de acţiune
principali, cum sunt: Anticiclonul Azoric (mai ales vara), Anticiclonul Eurasiatic (iarna) şi
Depresiunea Mediteraneeană (în semestrul rece).

Direcția vântului. Situată la latitudini medii, Valea Lotrului, ca de altfel şi întreaga ţară,
se caracterizează prin predominarea la înălţime a componentelor vestice (NV, V, SV) ale
circulaţiei atmosferice generale. La nivelul suprafeţei terestre, frecvenţa vânturilor din diferite
direcţii se deosebeşte foarte mult de cea din atmosfera liberă.

36
Frecvenţa medie anuală şi pentru lunile ianuarie şi iulie a vânturilor de pe Valea
Lotrului este redată în tabelul următor:

Tab.10 Frecvenţa medie lunară şi anuală a vânturilor şi Calmului (%) (1990-1999)

Nr
Staţia Luna N NE E SE S SV V NV Calm
Crt
I 1 0,3 2,9 0,5 0,5 0,5 7,1 13,2 74
Obârşia
1 VII 0,2 0,2 0,6 0,7 0,1 0,6 6,5 9,9 81,2
Lotrului
Anual 0,3 0,1 0,9 1,3 0,3 0,9 6,8 12,4 77
I 3,2 0,2 2,3 2,2 0,7 0,2 2,2 1,8 87,2
2 Voineasa VII 2,2 1,3 6,4 5,2 0,4 0,4 2,3 2,3 79,5
Anual 2,6 0,6 3,7 3,8 0,2 0,3 1,2 3 84,6
Sursa: https://www.accuweather.com/ro/

O concluzie esenţială rezultată din analiza datelor frecvenţei vântului în Valea Lotrului
este aceea a influenţei reliefului în atenuarea mişcărilor aerului şi implicit în creşterea
evidentă a frecvenţei calmului, care atinge 77% la Obârşia Lotrului şi 84,6% la Voineasa.

Viteza vantului.Valorile medii ale vitezei vântului pe direcţii la cele două staţii de pe
Valea Lotrului sunt prezentate în tabelul 11 .
Tab.11Medii lunare şi anuale ale vitezei vântului pe direcţii(m/s) (1990-1999)

Nr
Staţia Luna N NE E SE S SV V NV
Crt
I 0,8 – 1,9 1,2 1 1,1 2,5 1,5
Obârşia
1 VII 0,8 0,2 1 0,9 0,2 1,3 2,4 1,9
Lotrului
Anual 1,7 1,6 2,4 2,2 2,2 1,9 2,2 1,6
I 1,6 0,4 1,8 1,4 1,3 0,5 1,8 2
2 Voineasa VII 1 0,7 2,3 1,8 0,8 1 1,4 2,2
Anual 2,3 1,6 2,1 2,3 2,1 2,2 2,9 2,5
Sursa: https://www.accuweather.com/ro/

Din analiza valorilor vitezei medii anuale pe direcţii rezultă că la Obârşia Lotrului cea
mai mare viteză o au vânturile de E (2,4 m/s media anuală în cei 10 ani studiaţi) situate din
punct de vedere al frecvenţei . La Voineasa cea mai mare viteză medie anuală o au vânturile
de vest (2,9 m/s).

37
Capitolul 5. Bazinul hidrografic al râului Lotru
5.1.Bazinul hidrografic
Râul Lotru izvorăște din lacul de origine glaciară Gâlcescu din Munții Parâng și este
principalul afluent al Oltului, având o lungime de 76,6 km și un bazin hidrografic cu o
suprafață de 1024 kmp. Lotrul este unul dintre râurile carpatice longitudinale clasice,
exceptând zona de izvoare care s-a adaptat la o falie transversală.Cursul Lotrului se formează
în Munții Parâng la altitudinea de 1830 m prin unirea mai multor pâraie mici formate în
circuri și lacuri glaciare ,iar altitudinea medie a bazinului de receptive ajunge la 1374 m.
În aval,Lotrul urmărește printr-o vale prăpăstioasă linia tectonică transversal care se
continuă spre N până la primirea din stânga a Izvorului Gropii de unde face o cotitură de 90°
spre E. De aici, Lotrul devine o vale longitudinală intracarpatică tipică
Fig.18 Amenajarea bazinului hidrografic al Lotrului

Sursa: Valea Lotrului, Gheorghe Ploaie, Ed Sport-Turism, 1983

5.2.Afluenți
Râul Lotru dispune de o rețea densă de afluenți cu regim de alimentare mixt, care a fost
profund modificat de către construcțiile hidrotehnice.Alături de acestea se regăsesc numeroase
lacuri natural și artificiale.

38
Afluenți de dreapta:
Ștefanul,Puru, Izvorul Purului,Vidruța, Mănăileasa, Latorița(cel mai mare afluent al Lotrului),
Malaia, Bucureasa,Valea Satului,Valea Grotului, Șasa,Valea lui Stan,Vultureasa,Valea
Satului, Dăneasa, Șindrila
Afluenți de stânga:
Găuri, Groapa Seacă, Pravățu, GroapaStejii, Haneșu, Balindru, Dobrunu,Voineșița,Valea
Rudarilor, Reaua, Teiului,Runcului, Păscoaia,Vasilatu, Doabra.

5.3.Debitul lichid
În decursul ultimelor 5 decenii (de când se fac măsurători hidrologice pe râul Lotru), au
avut loc numeroase inundaţii care au provocat pagube materiale, cele mai importante fiind
cele din 1964, 1970, 1972, 1975, 1984, 1991, 1999 şi 2005. În ceea ce privește regimul anual
al debitului lichid, se constată că cele mai mari debite ˃2m³/s înregistrate la postul
hidrometric Valea lui Stan se încadrează în intervalul martie-iulie, atunci când are loc topirea
stratului de zăpadă care se suprapune cu lunile cele mai ploioase mai-iulie.
Fig.19 Debitul lichid la postul Valea lui Stan între anii 1983-2005(m³/s)

Sursa: SGA Vâlcea

După amenajarea hidroenergetică a râului Lotru situația s-a schimbat dramatic pentru râul
Lotru și afluenții săi,motiv pentru care la statia hidrometrică Valea lui Stan debitul a scăzut de
la 20m³/s (1980) la circa 2m³/s dupa anul 1981,cand s-a construit ultimul baraj de pe Valea
Lotrului,barajul Brădișor.

39
5.4.Amenajări hidoenergetice
Amenajarea hidroenergetică de pe Râul Lotru este considerată una dintre cele mai
complexe de pe râurile interioare din România.
Complexul hidroenergetic în afară de barajul și lacul Vidra are mai multe captări de debite de
pe râurile din bazin și limitrofe, precum: Lotrioara,Râul Vadului,Jiețul,Galbenu și ale
afluenților Oltului inferior între Olteț și Horezu.
Amenajarea potențialului hidroenergetic al râului Lotru s-a realizat între anii 1965-
1985și are o importanță deosebită deoarece prin cei 160 km de galerii de aducțiune și printr-
un sistem complex de captări și derivații prin care se captează debitele din bazinele limitrofe
înre-o singură acumulare,lacul Vidra.
Potențialul mediu anual al râului Lotru este de 1243 Gwh,valorificarea energetică a
debitelor acumulate în lacul Vidra realizându,se în trei trepte de cădere situate între cotele
1289 m și 300 m în centralele Ciunget, Maiala, Brădișor.

Principalele elemente ale amenajării hidroenergetice Lotru sunt următoarele: 3 hidrocentrale


cu o putere instalată totală de 643MW ( Ciunget, Malaia, Brădișor); 3 stații de pompaj
energetic cu o putere instalată totală de 61,5MW (Petrimanu, Jidoaia, Lotru aval); 7 baraje de
diverse tipuri dintre care(5 din beton în arc-Petrimanu,Galbenu, Jidoaia, Lotru aval, Brădișor
cu înălțimi cuprinse între 42-62m; 1 baraj de arocamente –Vidra; 1 baraj din material locale-
Malaia; 81 captări secundare cu o rețea de galerii de 160km

Tab.12 Caracteristicile barajelor şi lacurilor de acumulare din bazinul Lotrului

Vol. lac Suprf. L Scop


Baraj / lac An Râul H (m) L (m) (mil. m³) Lac Lac
PIF (ha) (m)
Vidra 1972 Lotru 121,0 350 340 1240 6,9 H

Balindru 1978 Lotru 42,0 103 0,7 6 0,4 H


Malaia 1977 Lotru 31,0 384 3,4 47 1,6 H
Brǎdişor 1981 Lotru 62,0 220 39,7 130 3,5 H
Galbenu 1974 Latoriţa 59,0 170 2,4 17 0,8 H
Petrimanu 1977 Latoriţa 50,0 190 2,5 21 1,0 H
Jidoaia 1977 Jidoaia 50,0 152 0,4 4 0,3 H

Sursa:Registrul marilor baraje

40
Fig.20 Schema de amenajare Lotru-Ciunget(C.Mateescu,D.Pavel,1972)

Barajul Vidra este amplasat pe cursul superior al râului Lotru în cheile Vidra de la ieșirea
din Depresiunea Loviștei, la circa 30km amonte de stațiunea turistică Voineasa.
Barajul reprezintă principala amenajare din cadrul schemei de amenajare a râului Lotru .
Barajul este construit din anrocamente, cu nucleu central din argilă, protejat cu filtre şi zone
de tranziţie din material aluvial, crează o acumulare multianuală cu un volun de apă total de
340 milioane m³ și are o înălțime de 121,5 m. Roca de fundament a barajului este constituită
din gnaisse ocular tip Vidra cu intercalații reduse de paragnaisse și pegmatite,roca
reprezentând indici de fundare superiori, cu excepția malului drept,unde este relative alterată
pe o adâncime de 40-50 m,situația fiind adusă la condiția normal prin lucrări specific în
asemenea cazuri.
Fig.21Lacul Vidra

Sursa: Arhivă personală

41
Pentru barajul Vidra volumul mare de lucrări incepute în anul 1966 și încheiat la data
de 28.12.1973 s-a executat într-un termen destul de scurt ,ritmurile situându-se la nivel
mondial în acest domeniu,solicitând o mecanizare deosebită.Barajul astfel ridicat, prevăzut cu
instalații corespunzătoare golirii de fund și cele deversoare,este în măsură să retina 340mil m³,
din care 300 mil. reprezintă volumul util,această cantitate de apă rezultă din debitul mediu
anual al Lotrului în profilul barajului Vidra(4,12 m³/s și din cele trei ramuri de captări
secundare (11,48m³/s).
Barajul Galbenu este amplasată pe cursul râului Latoriţa, afluent al Lotrului în estul munţilor
Parâng, la circa 6 km amonte da barajul Petrimanu și la 25 km amonte de centrala Ciunget.
Lucrarea a fost finalizată și pusă în funcţiune în anul 1977 . Este un baraj de beton în dublu
arc şi serveşte acumulării unui volum de 2.810.000 m³ de apă. Acumularea deviază
gravitaţional printr-o galerie de 4.000 m debitele bazinului superior al Latoriţei în lacul de
acumulare Vidra prin debuşarea Vidruța .

Fig.22 Barajul Galbenu

Sursa: Arhivă personală

Barajul Petrimanu și stația de pompare,a fost ridicat în anul 1977 pentru a întregi
amenajarea hidroenergetică Lotru-Ciunget. Barajul, care opreşte apele Latoriţei, se află între
Muntele Pristosul şi Muntele Petrimanu din Muntii Latoritei la 80 de kilometri de municipiul
Râmnicu Vâlcea.Stăvilarul este de tip arcuit din beton şi a fost construit la altitudinea de
1.134 de metri. El are înălţimea de 50 de metri şi lungimea la coronament de 190 de metri.
Pentru construirea lui s-a folosit un volum de beton de 56.000 de metri cubi.Lacul de
acumulare creat la Petrimanu are o suprafaţă de 17 hectare şi un volum de 2,5 milioane metri

42
cubi. Această acumulare adună majoritatea apelor captate în reţeaua de aducţiuni secundare de
pe o suprafaţă de 236 de kilometri pătraţi. Numărul captărilor este de 28, principalele
aducţiuni fiind Olteţ şi Coşava. Staţia de pompaj Petrimanu dirijează debitul acumulat într-o
galerie de unde gravitaţional se transferă în acumularea principală Vidra, colectând pe parcurs
şi apele derivate de la Galbenu şi captarea Înşiratele. Astfel, apele din lacul Petrimanu ajung
să fie folosite pentru producerea curentului electric în cadrul hidrocentralei Ciunget.

Fig.23 Barajul Petrimanu

Sursa: Arhivă personală

Barajul și stația de pompare Jidoaia.Lacul de acumulare Jidoaia se situează în Munţii


Lotrului, la 16 km nord de localitatea Voineasa, pe cursul pârâului Jidoaia, afluent al
Voineşiţei. Pârâul Jidoaia izvorăşte de sub Vârful Negovanu Mare (2135 m).Înaltimea
barajului este de 50 m, lungimea la coronament de 152 m ,înglobează un volum de beton de
27.000 m³ si creează o acumulare de 0,480 mil m³ de apă.Stația de pompaj Jidoaia are o
putere instalată de 21 MW, ea functioneaza maxim la înaltimea de pompare de 197 m cu un
debit 4 mc/s/pompă și un ramdament de 87,5%.Apa din lacul de acumulare Jidoaia provine de
la 16 captări secundare. În ramura nord sunt 22 de captări prin pompaj și 16 captari
gravitaționale în debuşarea Goaţa în barajul Vidra .

43
Fig.24 Barajul Jidoaia

Sursa: Arhivă personală

Centrala Hidroelectrică Lotru-Ciunget

Sistemul Hidroenergetic Lotru - Ciunget (Hidrocentrala Lotru - Ciunget), reprezintă


unul dintre cele mai impresionate şi complexe amenajări de producere a energiei electrice din
România şi din Europa. Turbinele centralei hidroelectrice de la Ciunget, sunt antrenate de
apele Lotrului, care de la barajul Lacului Vidra, sunt conduse sub pământ. Sistemul
hidroenergetic este însă mult mai complex, cu alimentări şi captări de apă de tip tur şi
retur.Această amenajare hidroenergetică are cea mai mare putere instalata de pe râurile
interioare ale tarii (510MW). Sistemul nu cuprinde hidrocentralele Mălaia şi Brădişor, aşa
cum greşit se menţionează pe alocuri .

Istoricul amenajării hidroelectrice Lotru – Ciunget

Amenajarea Lotrului în scopul producerii de energie electrică, a fost proiectată încă din
perioada interbelică,după cum arăta Dorin Pavel în caietele sale de amintiri, în "Planul
General pe Lotru" (1933), era prevăzut să se construiască un sistem energetic aproape similar
cu cel dat în funcţiune 40 de ani mai târziu. Sistemul Hidroenergetic Lotru - Ciunget
(Hidrocentrala Lotru - Ciunget) a fost realizat între 1966 şi 1972 şi dat în funcţiune în vara
anului 1973. Se află la o adâncime de 140 m sub talvegul râului Latorița. Este proiectată
pentru a intra în funcțiune în 4-5 minute în situațiile de criză ale Sistemului Energetic
Național, când nevoia de electricitate este mare, contribuind la reglarea puterii și a
frecvenței.Hidrocentrala se aprovizionează din lacul de acumulare Vidra din localitatea
omonimă.Centrala a fost pentru prima dată pusă în funcțiune în 1972 și are o putere instalată
de 510 MW (pentru comparație, un reactor de la Cernavodă are o putere de circa 600 MW),

44
fiind echipată cu trei hidro-agregate cu turbine de tip Pelton a câte 170 MW fiecare. În
anul 1965, echipele de constructori ai Întreprinderii de Construcții Hidroenergetice (ICH),
viitoarea Hidroconstrucția, au început lucrările la amenajarea râului Lotru și la realizarea celei
ce va fi cea mai mare uzina hidroenergetică de pe râurile interioare ale țării.

În decurs de aproape un deceniu, potențialul acestui râu a fost pus în valoare prin
realizarea derivației principale formată din barajul Vidra, a unei rețele de captări și aducțiuni
secundare, a 4 baraje în arc (Galbenul, Petrimanu, Jidoaia, Balindru (3 stații de pompare, etc.
și în cele din urma a celor trei centrale, Ciunget (510 MW), Mălaia (18 MW), și Brădișor (115
MW).

Construcția hidrocentralei Ciunget a demarat în anul 1966 și a impus realizarea unor


volume mari de lucrări în condiții de izolare, altitudine și acces dintre cele mai dificile. Aceste
lucrări au permis punerea în funcțiune a primului grup al centralei Ciunget în noiembrie 1972
și a ultimului grup în august 1975.

Lucrările la celelalte două hidrocentrale, Mălaia și Brădișor, au demarat în toamna


anului 1973, punerea în funcțiune a hidrocentralei Mălaia s-a făcut în 1978, iar a celei de la
Brădișor în anul 1982.

În anul 2009 hidrocentrala Lotru-Ciunget a fost oprită complet în vederea retehnologizării.

Până la acel moment, a produs peste 26 milioane MWh, cumulând peste jumătate de milion de
ore de funcționare. Centrala a fost repusă în funcțiune în februarie 2011, după un proces de
retehnologizare care a presupus investiții de 88 de milioane de euro.

Lucrările de retehnologizare, prin care centrala a intrat într-un nou ciclu de viață de 30 ani, s-
au concretizat prin modernizarea echipamentelor hidroagregatelor.

Fig.25 CHE Lotru-Ciunget

Sursa:https://www.facebook.com/StatiuneaVoineasa/

45
Barajul şi Centrala Hidroelectrică Malaia

Cea de-a doua treaptă energetic a amenajării complexe Lotru o reprezintă acumularea
Malaia de pe cursul inferior a râului Lotru. Amplasarea la circa 8600 m aval de Ciunget, CHE
Malaia amenajează sectorul de albie cuprins între cotele 480 şi 457,5 respectiv o cădere brută
de 22,5m.

Fig.26 Baraj Malaia

Sursa: http://www.hidroelectrica.ro

Acumularea Malaia are rolul de a uniformiza debitele pulsatorii uzinate de CHE


Ciunget. Centrala Malaia, central-baraj de tip clasic, echipată cu 2 turbine de tip Kaplan,
uzinează o cădere de 22,5 m, un debit instalat de 90 m/s şi produce în medie annual 34 GWh
energie electric.Lucrările amenajării Malaia au început în 1973, iar punerea în funcţiune s-a
realizat în 1978.

Barajul și hidrocentrala electrică Brădișor

Valorificarea potenţialului acumulării Brădişor constituie ultima treaptă de cădere a


amenajării hidroelectrice a râului Lotru. Parametrii hidrologici s-au determinat în funcţie de în
funţie de planul de exploatare a CHE Malaia, deversările la barajul Malaia, aportul diferenţei
de bazin hidrografic dintre Malaia şi Bradişor şi aportul aducţiunii secundare Pascoaia.
Barajul Brădişor este de tip arcuit, din beton, amplasat în albia râului Lotru, la circa 6 km aval
de axul amenajării Malaia şi reţine debitele defluente şi derivate. Debitele acumulate în Lacul
Brădişor sunt dirijate la central subterană prin 2 galerii de aducţiune sub presiune.

46
Fig 27 Barajul Brădișor

Sursa: Arhivă personală

Sub baraj, pe versantul drept şi în albie sunt gnaise cuarţitice micacee, iar pe versantul
stâng gnaise micacee şistoase. Cuveta lacului de acumulare este situată pe gnaise micacee,
micaşisturi şi amfibolite. Centrala este amplasată în gnaise cuarţitice fisurate, puţin propice,
fapt ce a obligat, după excavarea galeriei de acces, schimbarea amplasamentului iniţial din
subteran. Debitul mediu multianual în regim amenajat este de 25 m³/s. Acumularea realizeză
o regularizare sezonieră-anuală a debitelor şi permite funcţionarea centralei pe o durată de cca
2.000 ore/an. Suprafaţa lacului este de 229 ha.
Derivaţia Păscoaia, lungă de 4.276 m, furnizează un debit mediu de 1,20 m³/s.
Barajul Brădişor – un baraj arcuit din beton, amplasat în albia râului Lotru, la cca 6 km aval
de axul amenajării Mălaia, reţine debitele defluente şi derivate. La debite mari, 2 deversoare
de suprafaţă evacuează cca 140 m³/s, iar 4 descărcători de fund echipaţi cu vane segment de
3,30 x 3,30 m evacuează un debit de 1.240 m³/s. Tot aici se găseşte şi priza de apă pentru
alimentarea municipiului Rîmnicu Vîlcea, o conductă cu Ø=1.200 mm.
Debitele acumulate în lacul Brădişor sunt dirijate la centrala subterană prin 2 galerii de
aducţiune sub presiune. Structural aducţiunea cuprinde priza, 2 turnuri pentru vane (2,40 x
3,40 m) şi batardouri, galeriile de aducţiune sub presiune (2 x 127 m) şi galeriile forţate (2 x
206,5 m) pe parcursul cărora se obţine o cădere de max 145 m.
CHE Brădişor amplasată într-o cavernă la cca 330 m lateral-aval de baraj, la 150 m
sub versantul de pe malul drept, are un acces principal printr-un tunel lung de 900 m şi un
acces secundar printr-un tunel de 180 m şi puţ. Centrala este echipată cu 2 turbine Francis de
57, 50 MW, la o cădere brută de 156,50 m şi un debit instalat de 101,60 m³/s. La capătul
aspiratoarelor se află o cameră de expansiune ale cărei ramificaţii se prelungesc în aval până

47
în galeria de fugă, care după 13.227 m de curgere cu nivel liber, debuşează în râul Olt.
Lucrările au început în anul 1973, iar punerea în funcţiune în 1982, perioada mare de timp de
execuţie datorându-se necesităţii de schimbare a amplasamentului cavernei centralei,
amplasamentul iniţial dovedindu-se ca având o rocă slab rezistentă.

5.5.Lacurile
Alături de apele curgătoare,oglinzile lacurilor de pe Valea Lotrului își ceează,ca
urmare a căldurii specific mari,conducitibilității calorice ridicate și permanenței procesului de
evaporare un microclimate specific,sesizabil mai ales în timpul verii,prin temperaturi mai
coborâte și umezelii mai mare decât în împrejurimi.În cuprinsul Văii Lotrului întâlnim lacuri
glaciare și lacuri de acumulare .
Lacurile glaciare sunt amplasate pe diferite trepte glaciare în marele circ Gâlcescu din
Munții Parâng.Ele se prezintă înșirate sub formă de salbă pe 200m-diferență de nivel: Lacul
Iezer, Gâlcescu, Pencu (Gâlcescu 2),Vidal (Gâlcescu 1), Păsări,etc.
Lacurile antropice au rezultat ca urmare a amenajării hidroenergetice a râului Lotru,
constituind importante obiective de interes economic și turistic.În bazinul Lotrului s-au
construit patru mari lacuri de acumulare,cât și numeroase lacuri mai mici la punctele de
captare a pâraielor.Pe Lotru se află lacurile de acumulare Vidra, Balindru,Malaia ,Brădișor,iar
pe Latorița se află lacurile Galbenu și Petrimanu,iar pe pârâul Jidoaia,lacul Jidoaia.
Fig.28 Lacurile Pencu-Vidal,Violeta, Gâlcescu, Iezerul Latoriței Păsări,Vidra

Lacurile Pencu-Vidal Lacul Violeta Iezeru Latoriței

Lacul Gâlcescu Lacul Păsări Lacul Vidra

Sursa :https://ro.wikipedia.org

48
Capitolul 6. Vegetația și fauna

6.1.Vegetația
Pe Valea Lotrului învelișul vegetal este foarte divers datorită particularităților
locale.Vegetația creează particularități importante ale regimului climatic,atât cea naturală,cât
și cea cultivată.Suprafața subiacentă capătă un caracter foarte schimbător în timp,datorită
dezvoltării studiate a plantelor,ceea ce influențează direct regimul meteorologic al stratului de
aer învecinat,astfel se caracterizează particularități episodice ale climei.
Pe întreg bazinul Văii Lotrului învelișul vegetal se constituie ca o adevarată comoară a țării
noastre. Între izvoarele Lotrului și punctul de vărsare în Olt este o diferență de 1800m,ceea ce
face ca în bazinul văii să întâlnim toate cele patru etaje caracteristice de vegetație din țara
noastră: etajul nemoral(păduri de foioase),boreal(molidișuri),subalpin și alpin.
Etajul nemoral și boreal au o largă răspândire pe de o parte și alta a Lotrului,în funcție de
altitudine. Etajul nemoral cuprinde în partea inferioară,pe cursul inferior al afluenților
Lotrului păduri de gorun(Querqus petraea),însoțit adesea de carpen(Carpinus
betulus),jugastru(Acer campesta) și frasin(Fraxinus excelsior).Până la altitudinea de 1200m
elementul dominant al vegetației lemnoase este fagul(Fagus silvatica) ce formează păduri
întinse(făgete),cu o bogată vegetațieierboasă.În afara făgetelor pure se întâlnesc frecvent și
făgete în care apare frasinul,paltinul(Acer pseudaplatanus) și mesteacănul(Betula verucosa).
În etajul montan și mijlociu cea mai mare răspândire o au arboretele formate din
amestec de brad cu fag sau brad-molid ce se întâlnesc în etajul montan mijlociu,fiind
frecvente pe Valea Voineșiței,Valea Dobrunului,Valea Mănăileasa,în cursul lor inferior.
Cu cât altitudinea este mai ridicată ,spre coama munților,fagul cedează treptat
terenul,pentru ca la altitudini de peste 1300m să se instaleze definitiv pădurile de molid.
Molidișurile ocupă suprafețe imense în bazinul superior al Văii Lotrului,în timp ce
bradul(Abres Alba) se întâlnește sporadic în pâlcuri mici în amestec cu fagul și mai rar cu
molidul.
În aval de Voineasa ,pe lunca Lotrului, apar frecvent arborete formate din arin
alb(Alnus incana),tufărișuri de corn(Cornus mas),soc(Samburus racemosa),măceș(Rosa
canina).
Datorită reducerii debitului apei și reducerii viiturilor,lunca Lotrului a fost invadată pe
mari porțiuni de arborete tinere de arin,care sporesc masa lemnoasă explatată.

49
În etajul subalpin,la altitudini ce depășesc 1800m se dezvoltă jneapănul(Pinus
montana),tufărișuri de smirna (Rhododendron ketschi) și numeroase graminee,în care uneori
apare și țăpoșica(Nordus stricta).
Vegetația forestieră de pe versanții Văii Lotrului imprimă diferențiri meteorologice,atât
față de zonele despădurite din regiunile depresionare cât și în cadrul acesteia.
Vegetația ierboasă.inclusiv cea cultivată exercită asupra diferitelor elemente
meteorologice influențe complexe generatoare de topoclimate și microclimate specifice.
Vegetația de mlaștini este de asemenea întâlnită în bazinul superior al Văii
Lotrului.Începând de la Obârșia Lotrului și până spre izvoarele Lotrului se întâlnesc mlaștini
în care domină mușchiul de turbă(Sphagnum) alături de care cresc și alți mușchi.
Tipuri de vegetație:
Vegetația azonală
Este vegetația care nu se supune legilor etajării verticale,ea apărând ca urmare a unor
condiții locale. Spre exemplu,umiditatea din lungul albiilor minore și majore duce la
instalarea unor specii higrofile precum salcie,arin,plop, vegetație cunoscută generic sub
numele de vegetație de luncă.
Vegetația palustră
Apare pe terenurile cu exces de umiditate,cele mai cunoscute fiind stuful și papura.Arealul cu
cea mai mare populație de astfel de plante este lacul de acumulare Gura Lotrului precum și
câteva bălți situate în apropierea Lotrului cu Oltul.
Vegetația acvatică
Este reprezentată prin câteva plante caracteristice adaptate la mediul acvatic prin lipsa
rădăcinii. Specii specifice . alge,lâna broaștei,mătasea broaștei.

Plante rare și ocrotite


În bazinul Lotrului se găsesc o serie de rarități botanice de mare importanță
științifică,unele cunoscute deja ca monumente ale naturii.
Plante superioare cunoscute ca monumente ale naturii: În masivul Narățu și Piatra Târnovului
crește iedera albă(Daphne blagayana),iar în Muntele Mare își îndreaptă spre soare
inflorescența pufoasă floarea de colț(Leontopodium alpinum).

50
Fig.29 Floare de colț
(Leontopodimum alpinum) Fig.30 Aubrieta croatica

Sursa:http://www.montaniarzi.ro

Pe valea superioară a Latoriței de Jos și în aval de lacul Gâlcescu ,la limita superioară de
molid crește singuratic câte un zâmbru( Pinus cembra) ,relict glaciar,monument al
naturii,reprezentant actual al vremurilor mai reci ce au bântuit și în munții noștrii în cuternar.
O plantă foarte rară- Pentetilla haynaldiana se întâlnește la Gâlcescu și Mohoru ,iar în Balțuri
și Dobrunu poienile sunt îngălbenite de florile bulbucilor de munte(Trollius europaeus).
În grohotișuirile calcaroase de pe flancul estic al muntelui Găuri ,in 1957 a fost descoperită o
plantă rară,endemică pentru întreg lanțul carpatic-Aubrieta Croatica.Prezența acestei plante
rare necesită punerea sub ocrotire a zonei prin înființarea unei rezervații naturale menită să
conserve aceste valori ale patrimoniului natural românesc.

Păduri. Vegetația forestieră ocupă suprafete întinse pe întreg teritoriul Văii Lotrului.
Etajul pădurilor de foioase
Pădurile de foioase(nemorale) sunt păduri care se dezvoltă atât în arealele
deluroase,cât și în arealele munților joși,acolo unde condițiile climatice permit acest lucru.
În bazinul hidrografic al Munților Lotrului,la poalele Munților Cozia,Lotru și Căpățânii,unde
climatul este mai dulce,se dezvoltă specii de foioase cum sunt: gorunul,fagul,paltinul de
munte,teiul,carpenul,mesteacănul,frasinul. La E de Vf.Țurțudanului și până la Valea Oltului
apar numeorase pâlcuri de pin,specie de altfel rășinoasă.Apariția acestei specii aici are
probabil legătură cu activitatea omului din trecut,aceștia fiind probabil plantați.Aceste păduri
ocupă versanții mai joși(sub 1000m),mai ales pe cei dintre sectorul cuprins între Păscoaia și
Olt,dar și la poalele masivului Narățu.

51
Etajul pădurilor de amestec
Pădurile de amestec fac tranziție între pădurile de foioase și cele de conifere.În acest
areal se găsesc,pe lângă speciile menționate mai sus,specii de conifere,unde ponderea cea mai
mare o are molidul,la care se adaugă bradul.Altitudinea la care se dezvoltă acest etaj este de
regulă cuprinsă între 800-1200m,dar datorită condițiilor localeacest etaj poate coborî sau urca
în altitudine.
Etajul pădurilor de conifere
Acest etaj se dezvoltă la altitudini ridicate,peste 1200.Datorită expoziției
versanților,care poate să favorizele sau nu urcarea în altitudine a acestui etaj,pădurile de
conifere încep să se dezvolte la altituidni mai joasebpe versantul nordic al masivului
Narățu,unde climatul este mai rece,în comparație cu versantul sudic al Munților Lotrului sau
cel vestic al Muntilor Cozia unde climatul este mai blănd.
Acest etaj al pădurilor de conifere are o răspândire mare în Munții Latoriței (pe care îl
bordează de jur-împrejur), în Munții Căpățânii(pe versantul nordic), Munții Parângului până
la altitudinea de 1700m, în funcție de condițiile locale și perimetrele de exploatare a lemnului.
În compoziția pădurilor de conifere intră specii precum molidul și bradul. Prin aceste păduri
se pot remarca și unele exemplare de tisă, pe Valea Păscoaia sau larice, acesta din urmă fiind
un conifer care își pierde acele în sezonul rece.În bazinul superior al Latoriței și Lotrului
apare zâmbrul,un exemplar regăsindu-se în amonte de confluența Lotrului cu Iezerul.
Etajul alpin și subalpin
În general ,în țara noastră acest etaj se dezvoltă la altitudini peste 1700-1800m,dincolo
de limita superioară a pădurii,acolo unde condițiile climatice subt aspre,iar perioada biologică
activă este relativ scurtă.Acest etaj este constituit din două tupuri de asociații: una de ierbacee
și una de tufărișuri.
Vegetația etajului alpin este constituită din tufărișuri pitice și dese de ienupăr și
jnepeni torotori,ierburi diferite care alcătuiesc pășunile alpine,mușchi și licheni.Această zonă
este lipsită complet de copaci din cauza climatului aspru cu vînturi puternice.În partea
inferioară a etajului alpin ,tufărișurile ajungîn general până la 2-3m,pe când afinul,bujoril de
munte nu depășesc 50cm. Natural,acest etaj se găsește doar în Munții Lotrului,la altitudini de
peste 1700-1800m,dar datorită activității umane( exploatarea lemnului și păstoritul) acest etaj
a coborât în unele locuri cu peste 100m altitudine.
Vegetația etajului montan acoperă regiuni muntoase sub altitudinea de 1700-1500m
și este reprezentat în partea superioară prin pădurile de pe lângă brad și rășinoase în care

52
domină molidul și pinul.Pădurea de molid formează în Munții Lotrului zone întinse,iar în
poienile din această zonă se întâlnesc pajiști de paius roșu ,toporișcă, La altitudinui mai mici
întâlnim amestec de fag cu rășinoase.

6.2.Fauna
Fauna din bazinul Văii Lotrului ,deși nu este reprezentată într-un număr foarte mare de
specii,cuprinde majoritatea grupelor de anumale. Elementele de vegetație și mai ales
pădurea,condiționează în mare măsură răspândirea anumalelor formând laolaltă variate
ecosisteme.Dintre mamifere se întâlnesc cele ce constituie vânatul mare. Ursul,stăpân al
pădurilor de molid urcă vara în zona alpină punând probleme deosebite turmelor de oi ale
ciobanilor,pentru ca toamna să coboare în localități , în căutarea fructelor.
Fig.31 Urs brun (Ursus arctos) Fig.32 Cerb carpatin( Cervus Elaphus)

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Urs_brun https://ro.wikipedia.org/wiki/Cerb


Căpriorul se întâlnește pe culmile mai domoale,în pădurile de foioase în care își fac
loc poieni înierbate,unde se pot vedea adesea vara la păscut.
Cerbul se întâlnește în zonja pădurilor de molid, iar regina stâncăriilor,capra neagră
ocupă biotopurile stâncoase de la izvoarele Lotrului și zonele stâncoase de pe arealul munților
ce înconjoară bazinul Lotrului.
Felinele mari sunt reprezentare de catre pisica sălbatică,jder de copac,râs.
Lupul,socotit drept cel mai mare dușman al omului dintre animale și exterminat prin
toate mijloacele posibile încât astăzi se mai întâlnesc puține exemplare, trebuie reconsiderat
ca element valoros al faunei pentru a nu dispărea complec,cum se întâmplă în multe țări
europene.
Rozătoarele sunt bine cunoscute,mai ales prin activitatea veverițelor ,precum și prin
parși și șoareci de pădure.
Lumea păsărilor cuprinde numeroase specii de talie mică,răspândite maiale în pădurile
de foioase și aducând reale folosințe la distrugerea insectelor parazite. În făgetele de pe Valea
Lotrului mai cuibăresc și răpitoare mai mari ,precum: uliul,eretele vânăt,huhurezul.

53
Cel mai de seamă reprezentant al molidișului rămâne cocoșul de munte,locuitor
sedentar

Fig.33 Cocoșul de munte(Tetrao urogallus)

Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/
Acvila de munte este un exemplat zărit tot mai rar îm zonele montane ale Văii
Lotrului.
Neamul șopârlelor este reprezentat de șopârla de câmp și cea de munte,iar în stâncării
șopârla de piatră. Dintre reptile se mai întâlnesc viperele comună și vipera cu corn,răspândite
în pădurile de fag,dar mai ales în zonele calcaroase . Cele mai muklte exemplare de acest gen
sunt întâlnite în Munții Căpățânii,respectiv masivul Narățu sau cataractele Voinesii.
Fauna piscicolă este bine reprezentată în râul Lotru și afluenții săi.Având până nu
demult caracterul unui râu tipic de munte,Lotrul a constituit biotopul ideal pentru
salmonide(păstrăv,lostriță),dar amenajările hidroenergetice au schimbat în mare măsură
mediul lor de viață.Bazinul superior,în amonte de Obârșia Lotrului a rămas însă intact,el
adăpostind aproape numai păstrăvul ,fiind populat și cu lipan. În aval de Obârșia Lotrului
până la coada barajului Vidra,râul este amenajat în cascade artificiale prin grija silvicultorilor.
Păstrăvul se pescuiește în această zonă pe baza unei autorizații.În lacul Gâlcescu păstrăvii pot
fi observați cu ochiul liber.
Pe Lotrul inferior se poate pescui lipanul,în aval de Malaia se poate pescui mreană
vânătă,clean,scobar. Lostrița,bine reprezentare în vremurile de demult în acest râu, astăzi este
pe cale de dispariție,singurul loc în care mai apare este lacul Brădișor unde este amenajată și o
crescătorie specială a acestui tip de pește.

54
Fig.34 Lostrița(Hucho hucho)

Sursa: Arhivă personală


Fauna de nevertebrate este reprezentată atât prin forme terestre cât și forme
acvatice.Dintre speciile tereste se întâlnesc numeroase specii de
orthopede(lăcuste).homoptere(cicade),coleoptere(gândaci) care populează pajiștile și pădurile.
Un număr foarte mare de fluturi,dintre care Vyphalis antiopa,Apatura iris trăiesc în
acest areal

Capitolul 7. Solurile
Solurile se încadrează în clasa cambisolurilor, spodosolurilor şi cea a solurilor
neevoluate. Astfel, sub pădurile de foioase se dezvoltă solurile brune acide, sub cele de
amestec şi de foioase acestea fiind înlocuite de către solurile brune feriiluviale, iar pajiştile
alpine şi subalpine se dezvoltă pe spodosoluri. Local, în funcţie de condiţiile specifice, apar
litosolurile (pe stâncării), solurile aluviale (de-a lungul luncilor principalelor văi) şi
erodisolurile. Ca rezultat al transformarii neîntrerupte a rocilor sub acțiunea factorilor
climatici, precum și datorităre înnoirii ritmice a învelisului vegetal, solul exprimă în mare
masură alcătuirea petrografică dar și explozia de vegetație de la suprafața regiunii. În Valea
Lotrului, de la vărsare pâna la Gura Dobrunului, domină în apropiere de firul văii solurile
brune, din care apele au spălat substanțele alcaline, rămânând sub forma de soluri brune acide.
Pe ele se instalează pădurile de gorun, de fag și amestec, iar locuitorii satelor încearcă să le
cultive, acolo unde Lotrul în scurgerea sa milenară a lăsat terase mai largi.În regiunea
montană mai înaltă, cu climat mai umed și mai rece, având cea mai larga raspândire în bazinul
Lotrului, se întâlnesc podzoluri humicoferiialuviale, soluri foarte acide, de culoare închisă sau
neagră, adăpostind adesea, alături de rădăcinile arborilor, fragmente de rocă. Pădurile de

55
conifere găsesc aici însa mediul prielnic, chiar dacă uneori relieful extrem de accidentat, ca pe
valea Hoteagului sau în cataracte, se opune în zadar instalării arborilor. Acolo însa unde
altitudinea oprește înaintarea coniferelor, pajiștile instalate pe aceste soluri au creat în Muntii
Lotrului, ca și în cei ai Căpățânii, condiții pentru un intens păstorit. Pe culmea Fratoșteanu -
Pietrile, dar mai ales în Târnovu, prezența calcarelor a determinat formarea rendzinelor de
culoare neagră sau cenușiu-închis, pe care s-a instalat din belșug o vegetație calcifilă, adaptată
pe deplin la condițiile specifice unor astfel de zone. Graminee sălbatice, alături de plante cu
frunze suculente sau păroase, dau un farmec aparte pereților albi și brânelor alpine din Pietrile
Albe, Paraginosu sau Piatra Târnovului. La izvoarele Lotrului, în haosul de grohotis ce
caracterizează atât de bine circurile glaciare, se întalneste un strat subtire de sol humino-
silicatic de pajiște alpină, în care doar speciile de Carex și Festuca sau Primula minima îsi pot
prinde rădăcinile.

Capitolul 8. Starea mediului


Este cunoscut faptul că mediul natural al omului este supus unei alterări continue, care
periclitează, în cele din urmă, sănătatea fizică şi spirituală a oamenilor, cu implicaţii pe
termen lung.Activităţile omeneşti, în special industria şi turismul, prin numărul mare de
oameni implicaţi, sunt doi dintre factorii care influenţează negativ peisajul geografic. De
aceea, dezvoltarea acestora se face în paralel cu luarea unor decizii de protecţie a naturii,
fie prin înfiinţarea de rezervaţii şi parcuri naţionale, fie prin ocrotirea unor specii
floristice şi faunistice rare sau pe cale de dispariţie.
Dar nu numai flora şi fauna, ca subsisteme ale mediului natural se degradează, ci şi
suportul acestora – solul. Se ştie că „solul este unul dintre cele mai preţioase bunuri ale
omenirii, un mediu dinamic cu viaţă în el, care permite dezvoltarea plantelor şi animalelor,
fiind esenţial în viaţa omului, atât ca sursă de hrană şi de materii prime, cât şi ca spaţiu de
locuire şi activitate” (N. Florea şi colab., 2005).

8.1.Modificări prin amenajări hidrotehnice

Râul Lotru și mulți afluenți au suferit puternice modificări datorate amenajării


hidrotehnice complexe, amenajare ce constă în execuția acumulărilor Vidra, Brădișor, Malaia
pe râul Lotru și acumulările Petrimanu și Galbenu pe Latorița, Jidoaia pe Jidoaia și captărilor
pentru suplimentarea debitelor acumulate în lacuri. Odată cu ridicarea celor 4 baraje de pe
Lotru şi a celorlalte 3 de pe afluenţi, dar şi a intrării în sistemul bazinului hidrografic Lotru a

56
unui volum suplimentar de apă şi aluviuni în suspensie din bazinele hidrografice învecinate şi
a ieşirilor din sistem prin tuneluri săpate în munte, scurgerea naturală lichidă şi solidă a fost
foarte mult modificată.
Dacă pe unele sectoare de vale scurgerea lichidă înregistrează în prezent debite mult
mai mari decât înainte de construcţia barajelor, scurgerea de aluviuni în suspensie a fost
drastic modificată în sensul scăderii acesteia, deoarece o mare parte a rămas stocată la nivelul
cuvetelor nou create.
8.2.Despăduriri

Pădurile situate de-o parte şi de alta a Văii Lotrului, au fost supuse unei intervenţii
antropice încă de acum câteva secole, dar cel mai important eveniment a fost acela al
dezvoltării industriei de exploatare şi prelucrare a lemnului, început acum mai bine de un
secol, când au apărut primele societăţi în domeniu.
Această exploatare, uneori dusă până la extrem, fie de societăţi de exploatare, fie de
către localnici a lăsat „urme” evidente în peisaj. Rezultatul: versanţi întregi defrişaţi şi un sol
dezgolit de vegetaţie, supus unei eroziuni continue.
În arealul analizat efectele defrișării s-au resimţit mai bine în zona Voineasa - Obârșia
Lotrului, de unde se extrage zlinic o masă importantă lemnoasă lăsând versanți întregi
defrișați. Din bazinul superior al Văii se extrag mai mult coniferele care se găsesc la altitudini
mai ridicate.Pădurile de fag şi de gorun din bazinul inferior nu au fost nici ele ferite din calea
omului, care, constrâns de problemele financiare cu care se confruntă, a trecut la „acţiune” pe
cont propriu. Amploarea fenomenului creşte, mai ales atunci când lemnul este tăiat chiar din
rezervaţia naturală Pădurea Călineşti – Brezoi, sau din cea a Narăţului.
Fig.35 Pădure defrișată în zona Obărșia Lotrului

Sursa:Arhivă personal

57
Capitolul 9. Populația și așezările umane
Istoric. Populația așezărilor de pe Valea Lotrului este în mare parte eterogenă,originea
sa fiind legată de evenimentele istorice și de dezvoltarea industriei de exploatare a
lemnului.Populaţia de pe Valea Lotrului este reunită în două aşezări rurale – Malaia şi
Voineasa – şi una urbană – Brezoi. Ca poziţie, ele se plasează în nordul Judeţului Vâlcea,
ocupând aproape un sfert din suprafaţa acestuia.
Situată în inima Carpaţilor Meridionali, Valea Lotrului o oferit din timpuri străvechi
condiţii foarte bune de locuire. Avem în acest sens dovada clară, bazată pe descoperiri
arheologice, că teritoriul era locuit încă din neolitic, aşa cum arată descoperirile făcute din
satul Ciunget; aici, în apropiere de Peştera Laptelui din bazinul Văii Rudăreasa s-au găsit
fragmente ceramice pe care arheologii le-au atribuit culturii Glina III (Bardaşu şi Simeanu,
1973; Petre – Govora, 1976). De asemenea, la Valea lui Stan, în apropiere de oraşul Brezoi,
au fost descoperite necropole hallstattiene cu morminte de incineraţie în ciste sau cutii
construite din piatră, considerate ca fiind singurul tip de astfel de morminte tracice găsite în
spaţiul cuprins între Carpaţi şi Olt (Berciu, 1972).
Din cea de-a doua parte a epocii fierului, (Latène), când anumite teritorii din Valea
Lotrului erau locuite de către daci, s-a descoperit o monedă de aur cu legenda Coson, care
datează din anul 43 î.e.n. În timpul cuceririi Daciei de către romani, s-a construit un turn de
pază pe malul stâng al Oltului (pe actualul amplasament al satului Văratica), care avea rolul
de a păzi drumurile din lungul Oltului şi Lotrului. Istoricul Gr. Tocilescu a descoperit în acel
loc o monedă şi o statuetă, care, se pare, au fost pierdute în timpul celui de-al doilea Război
Mondial (Tudor, 1958).
Din această perioadă şi până în secolele XV-XVI (de când datează numeroase
documente domneşti şi nu numai) dovezile arheologice şi istorice lipsesc cu desăvârşire.
Desigur, aceste mărturii arheologice de mare valoare se împletesc astăzi cu legendele şi
baladele populare păstrate mai ales pe cale orală. Astfel, se pare că pe această vale au trăit de-
a lungul secolelor cete de haiduci care jefuiau pe cei ce făceau negoţ şi tranzitau Valea
Oltului. Însăşi cuvântul “lotru” în limba română veche însemna hoţ, tâlhar, om rău de credinţă
(Conea, 1935), de aici şi denumirea de ,,valea lotrilor” sau ,,valea hoţilor”. Tot această
legendă spune că cei care conduceau aceste cete – căpeteniile, s-au lăsat de haiducie şi s-au
stabilit într-un loc mai favorabil, întemeind astfel fiecare câte o aşezare. Astfel Breazu s-a
stabilit în apropiere de Gura Lotrului şi a dat naştere aşezării Brezoi, Mălai la Malaia

58
(Mălaia), Ciungu pe Latoriţa a dat naştere localităţii Ciunget (Ciungetu) de astăzi, iar Voinea
la actuala Voineasa.
9.1.Populația
Recensământul din 1838 indică faptul că la acea vreme erau 586 de locuitori pe toată
valea, dintre care orașului Brezoi îi reveneau 308 locuitori,iar în 1899 circa 2356 locuitori.
Această creştere exagerată de circa 402 % este pusă pe seama infuziei populaţiei provenite din
Imperiul Austro – Ungar, Italia, Cehia, Germania, dar şi populaţie românească din
Transilvania, venită să lucreze în domeniul exploatării lemnului, foarte intensă la acea vreme,
aceasta datorită fondului forestier foarte mare.
Dacă din datele de la recensăminte am putut evidenţia câteva etape în evoluţia
populaţiei, datele preluate de la Direcţia de Statistică Vâlcea şi combinate cu cele de la
recensăminte relevă şi alte aspecte, evidenţindu-se astfel fluctuaţii anuale ale numărului
populaţiei.
Fig.36 Evoluția numerică a populației în orașul Brezoi între anii 1838-2011

Evoluția numerică a populației în orașul Brezoi în


perioada 1838-2011
9000
8000
7000
număr locuitori

6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
1838 1899 1912 1930 1956 1966 1977 1992 2002 2011
nr.loc 308 1206 1558 3103 4406 6700 6922 7702 6886 6859

Sursa: Institutul National de Statistica


Din 1838 şi până în prezent populaţia oraşului Brezoi a avut o evoluţie în parte
diferită faţă de populaţia comunelor Malaia şi Voineasa. Dacă în perioada 1899-1977
populaţia celor 3 a urmat un trend ascendent, de la această dată din urmă şi până în prezent
populaţia celor două comune a scăzut drastic (spre deosebire de populaţia Brezoiului care a
crescut până în anul 2001), de la 3447 locuitori (în 1977) în cazul comunei Malaia şi 3967
locuitori (în anul 1977) în Voineasa, la 1924 locuitori (în 2007), respectiv la 1705 (în 2005).
Această creştere de după 1966 urmată de scăderea de la sfârşitul anilor ’70 şi începutul anilor
’80 se datorează venirii unui număr mare de muncitori la sistemul hidroenergetic Lotru, în

59
primul caz, urmată de plecarea majorităţii către zonele de domiciliu, în cel de-al doilea caz;
este vorba în primul rând de populaţia venită din E ţării (Moldova).
In anul 2013 populaţia totală stabilă a Comunei Malaia era de 1909 locuitori ,
repartizată astfel: - Comuna Malaia - 1084 locuitori; - Sat Săliște - 340 locuitori; - Sat Ciunget
485 locuitori .
Structura populației se prezintă astfel : 945 – bărbați și 964 – femei.

Fig.37 Evoluția numerică a populației comunei Malaia între anuu 1997-2013(nr.locuitori)

Evoluția numerică a populației comunei


Malaia între anii 1997-2013
2100

2050
numar locuitori

2000

1950

1900

1850

1800
an 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2010 2012 2013
pop 2044 2047 2053 2077 2078 1920 1917 1928 1909

Sursa:Direcția Județeană de Statistică Vâlcea


Fig.38 Evoluția numărului de locuitori în localitățile Brezoi-Malaia-Voineasa între anii 2008-
2018

Evoluția numerică a populației în localitățile Brezoi-Malaia-


Voineasa între anii 2008-2018
8000
7000
Număr locuitori

6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
anul 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
Brezoi 7493 7458 7430 7367 7371 7351 7279 7265 7214 7153 7118
Malaia 1895 1864 1874 1906 1894 1879 1846 1829 1824 1817 1799
Voineasa 1717 1694 1673 1645 1630 1609 1597 1589 1566 1560 1540

Sursa:Direcția Județeană de Statistică Vâlcea

60
Structura pe naţionalităţi
Ca urmare a fluxului mare de persoane venite din diferite locuri, a fost influenţată
foarte mult şi structura pe naţionalităţi şi confesiuni. Astfel, făcând o comparaţie între situaţia
din 1899 şi cea din 1992 se observă clar diferenţele ce apar în structura pe naţionalităţi şi
confesiuni. Dacă la nivelul Brezoiului acum mai bine de un secol erau 66,6% români, 23,6%
austro-ungari, 9,5% italieni şi 0,3% germani, în 2002 românii aveau o pondere de 99,3%,
minorităţile având o pondere nesemnificativă.
Fig.39 Structura pe naționalități a Brezoiului în anul 1899

Sursa:Direcția județeană de statistică Vălcea

Această schimbare în structura pe naţionalităţi se datorează în principal plecării străinilor spre


locurile de origine. Deoarece populaţia străină era în marea majoritate catolică, putem deduce
(pentru că nu avem date din 1899 referitoare la acest aspect) că aceeaşi schimbare s-a resimţit
şi la nivelul structurii pe confesiunii.
Fig.40 Componența etnică și confesională(2011)

Sursa: Direcția Județeană de Statistică

61
Tab.13 Structura pe naționalități a principalelor localități de pe Valea Lotrului la nivelul
anului 2002
Etnie Români Maghiari Rromi Ucraineni Germani Turci Italieni Cehi
BREZOI 6859 16 5 7 9 3 8 1
PĂSCOAIA 211 * * * * * * *
VALEA LUI
STAN 461 * * * * * * *
MALAIA 1115 * * * * * * *
CIUNGETU 513 * * * * * * *
SĂLIȘTEA 302 * * * * * * *
VOINEASA 1146 7 * * * * * *
VOINEȘIȚA 509 * * * * * *
VALEA
MĂCEȘULUI 86 * * * * * * *
Sursa: Direcția Județeană de Statistică

Așezările
Oraşul Brezoi este situat aproape în partea centrală a României, în Carpaţii Meridionali,
cuprinzând partea estică a grupei Parângului (estul şi sud-estul Munţilor Lotrului, nordul
Munţilor Căpăţânii) şi sud-vestul grupei Făgăraşului (vestul Munţilor Cozia) în Depresiunea
Loviştei sau Titeşti-Brezoi (cuprinzând zona de confluenţă a Lotrului cu Oltul), la întretăierea
paralelei de 45º21’ lat.N cu meridianul de 24º15’ long.E. El se afla în extremitatea central-
nordică a judeţului Vâlcea la limita acestuia cu judeţul Sibiu.
Prin această poziţie geografică, oraşul Brezoi este situat la 35 km depărtare de
municipiul Râmnicu-Vâlcea, pe D.N.7 (E81), la 67km de oraşul Sibiu, tot pe D.N.7 (E81), la
35km de staţiunea Voineasa pe D.N.7A.Oraşul Brezoi are o poziţie geografică excentrică în
cadrul reţelei urbane a judeţului Vâlcea, reprezentând centrul cel mai nordic şi cu o evoluţie
net diferenţiată de celelalte oraşe ale acestuia. Străbătut pe direcţia nord-sud de calea ferată
Sibiu-Piatra Olt şi de drumul naţional 7(D.N.7) sau drumul european 81(E81), oraşul are
legături lesnicioase în cadrul judeţului şi cu toate celelalte oraşe şi aşezări ale ţării. Vatra
oraşului cuprinde părţile joase din Valea Lotrului, la confluenţa acestuia cu râul Olt, cât şi o
parte din Valea Oltului, unde se află o serie de localităţi componente Brezoiului.
În nord, limita oraşului este altitudinală, fiind luata pe zona înaltă a Munţilor Lotrului, având
o direcţie est-vest si se învecinează cu judeţul Sibiu.
În nord-est, limita este tot altitudinală, ce desparte de comuna Câineni, iar în est Brezoiul are
ca vecini: comuna Racoviţa şi comuna Perişani.
Pe o mică porţiune, în sud-est, este vecin cu comuna Sălătrucel.

62
În partea sudică, oraşul Brezoi se învecinează cu oraşele Călimăneşti şi Băile Olăneşti, iar în
vest cu comuna Malaia.
Oraşul Brezoi are în componenţa sa 8 sate, dintre care două – Păscoaia şi Valea lui Stan
– se află pe Valea Lotrului, celelalte – Călineşti, Drăgăneşti, Proieni, Corbu, Golotreni şi
Văratica – fiind înşirate de-a lungul Văii Oltului.

Fig.41 Poziția orașului Brezoi în cadrul României(a), a județului Vâlcea(b),limita


administrativă și vecini(c)

Sursa: Mosor Gh., Ilinca V.(2008),Geografia orașului Brezoi

Fig.42 Orașul Brezoi

Sursa: Asociația EcoLotru

63
Istoricul D. Tudor în lucrarea sa Oltenia Romană bazat pe cercetările lui Tocilescu, etc.,
afirmă că la Gura Lotrului-Brezoi a existat o staţiune romană şi un turn de pază, acesta din
urmă fiind spălat de apele Oltului în secolul al XIX-lea. În cercetările sale, Tocilescu a găsit
aici o statuetă antică şi o monedă romană. Desigur că unele săpături organizate ar putea găsi
mai multe materiale arheologice în Văratica şi în alte puncte de la Gura Lotrului. O dovadă
sigura a continuităţii neîntrerupte a societăţii omeneşti din epoca romană până astăzi o
constituie documentul toponimic ,,La Troian” care apare în multe zapise de la sfârşitul
secolului al XIV-lea ca un semn de hotar ,,La Proieni” - aşa au denumit locul pe unde trece
astăzi şoseaua cea mai nouă şi podul de peste Lotru-Golotreni. În istoriografie, multă vreme s-
a discutat despre unele documente legate de prima menţiune a Loviştei şi a râului Lotru. În
acest context amintim actul de danie din 4 sept. 1389, prin care Mircea cel Bătrân dă
Mănăstirii Cozia satul Jiblea, ale cărui hotare se întind până aproape de Gura- Lotrului
(Documenta Historica, B. Ţara Românească, vol.I, Bucureşti, 1966, pag. 25-28)
La începutul secolului al XVI-lea, un document de la Radu cel Mare vorbeşte clar de o
populaţie aşezata pe râul Lotru. Este vorba de Hrisovul din 20 ian. 1505 prin care domnul
întăreşte Mănăstirii Cozia vama de la Genune(Câinenii de azi), în care se spune: ”Şi Lotrenii
care vor fi negustori şi vor purta cumpărături din ţara domniei mele sau de la unguri, toţi
lotrenii să plătească vama sfintei mănăstiri, pentru că acel om care nu va plăti vama sfintei
mănăstiri şi cât asta ceea ce se cuvine, pe un asemenea om astfel să ştie ca-l voi pune în ţeapă
la vad” (Documenta Rumaniae Historica, B, Ţara Românească, vol II, Bucureşti 1966, doc
nr.30, pag 73) .Cu toate restricţiile, schimburile comerciale cu Transilvania se dezvoltă
continuu. Astfel, în anul 1549, un negustor din Braşov vinde la Brezoi o partidă de mărfuri,
dusă într-un singur transport, în valoare de 1000 aspri. Condica de socoteli a localităţii Braşov
a înregistrat numele Brezoiului, care este astfel menţionat pentru prima dată într-un document
scris (Radu Manolescu- Comerţul Ţării Româneşti şi Moldovei cu Braşovul, sec. XIV-XVI,
Bucureşti, editura ştiinţifică 1965,pag.267).
Numele localităţii Brezoi se întâlneşte şi într-un hrisov din 4 dec. 1575 prin care se întăreşte
dreptul de proprietate pentru „…Călin, Badea, Călinel şi fiii lor din satul Călineşti…care au
cumpărat ocina şi cu muntele şi din apa Lotrului cu peşti să-i aibă cu Brezoii şi încă sunt
cumpărate din zilele lui Radu-Voievod Călugărul).Un alt document din vremea lui Mihai
Viteazu ne dă importante detalii despre localitatea Brezoi. Este vorba de hrisovul din 14 iunie
1597 dat „lui Selvestru călugăr de la Brezoi…care a dăruit Doabra…mănăstirii ce se cheamă
Cozia”.Pentru secolul al XVI-lea există informaţii privind existenţa şi exploatarea aurului în
Munţii Lotrului, mai întâi adunat din apa Lotrului prin spălare, iar mai târziu prin deschiderea

64
exploatării miniere din punctul Valea lui Stan.După construirea Mănăstirii Cozia, ctitorită de
Mircea cel Bătrân, multă vreme între lotreni şi călugării de la Cozia au existat relaţii paşnice
de bună vecinătate. Au fost şi perioade când lotrenii şi călugării de la Cozia s-au certat din
cauza lăcomiei călugărilor, care au intenţionat să răpească lotrenilor moşia şi libertatea
transformându-i în şerbi şi iobagi.
Valea lui Stan se află în partea de vest a Orașului Brezoi, la câțiva km de acesta, fiind
așezat la confluența pârâului Valea lui Stan cu râul Lotru. Localitatea este formată dintr-un
număr mic de case, așezate la șoseau asfaltată DN7A și pe valea pârâului unde există o
comunitate însemnată de Rromi..Zona de dotări se află în centrul localității: Școala cu clasele
I – VIII și Grădinița și Stația de tratare a apei. Localitatea nu are biserică și nici cimitir, dar
există un sit arheologic cu așezări din epoca bronzului și epoca romană.

Fig.43 Localitatea Valea lui Stan și poziția sitului arheologic

Sursa:https://www.google.ro/maps/place/Valea+lui+Stan

Păscoaia se află pe șoseaua ce duce spre Voineasa (DN7A), la aproximativ 8 km de


Brezoi, la confluența pârâului Păscoaia cu râul Lotru. Zona de locuințe este împrăștiată în
lunca Lotrului și puțin pe Valea Păscoaia, iar zona de dotări cuprinde căminul cultural, două
magazine , pensiunea „Frații Jderi” , pensiunea ,,Valahia”. Localitatea nu are biserică și nici
cimitir.
Orașul Brezoi este singurul din țară situat în mijlocul unui parc national(Parcul
Național Cozia). Orașul Brezoi este atestat documentar în anul 1549 în condica de socoteli a
oraşului Braşov, unde este consemnat faptul că un negustor a vândut la Brezoi o partidă de

65
mărfuri dusă într-un singur transport în valoare de 1000 de aspri (Manolescu, 1965). Oraşul
Brezoi are în componenţa sa 8 sate, dintre care două – Păscoaia şi Valea lui Stan – se află pe
Valea Lotrului, celelalte – Călineşti, Drăgăneşti, Proieni, Corbu, Golotreni şi Văratica – fiind
înşirate de-a lungul Văii Oltului. Datorită faptului că acestea aparţin din punct de vedere
administrativ de oraşul Brezoi, în studiul de faţă au fost incluse toate satele componente.
Satul Săliștea situat în nord-vestul judetului Vâlcea, se află, la 45 km de orașul
Râmnicu Vâlcea, pe DN 7A, care se ramifică la Gura Lotrului din drumul european E81A.
Drumul asfaltat urcă pe Valea Lotrului pâna la Obârșia Lotrului, iar de aici se ramifică în trei
căi: spre Sebeș și Alba Iulia pe Valea Sebeșului (DN 67C), una spre Petroșani (DN 7A), iar
alta spre Ștefanu-Novaci (DN67C). Satul Săliștea aparține de comuna Malaia, care include, de
asemenea, și satul Ciunget. Comuna Malaia se învecineaza în partea de nord-est cu comuna
Voineasa, la sud cu județul Gorj, comunele Vaideeni, Costești, Bărbătești și orașele Horezu,
Băile Olanești, iar la est cu orașul Brezoi. În sat se afla una din taberele din judetul Vâlcea, si
anume Tabăra de Copii de la Brădișor. Săliștea este situată pe Valea Lotrului, între Muntii
Căpățânii și Munții Lotrului, îndeplinind condițiile tipice așezărilor de munte.
Comuna Malaia este situată de-a lungul râului Lotru care desparte munții Lotrului de
Munții Căpățânii. În componenţa comunei sunt 3 (trei ) sate: Malaia , Săliștea, Ciunget. Satul
de reşedinţă al comunei este satul Malaia. Localitatea are o suprafaţă de 39,261kmp, ceea ce
încadrează localitatea din punct de vedere a suprafeţei teritoriului administrat în categoria
,, mare’’.
Fig.44 Localitatea Malaia

Sursa: Gheorghe Ploaie - Munţii Căpăţânii - hartă, an 2012

66
Localitatea este atestată documentar 1 septembrie 1575 în timpul domnitorului Neagoe
Basarab.Localitatea Malaia se află la o distanţă de 23 km de Gura Lotrului ( pe drumul
european Rm. Vâlcea-Sibiu), respectiv la 60 km față de reședința județului Vâlcea - Rm.
Vâlcea ,iar satele ce o compun , Săliştea situată pe Lotru, la 9 km mai jos de satul de centru și
Ciunget, aşezat mai sus de Malaia la 13 km, la confluenţa apelor Latoriţa şi Rudăreasa. Mai
izolat se găseşte un trup de 7 – 8 case în satul Ciunget , punctul Rudăreasa . Localităţile
învecinate sunt următoarele: - la nord și vest comuna Voineasa; - la est orasul Brezoi; - la sud
judetul Gorj si comunele Vaideeni, Costesti, Barbatesti si orasele Horezu si Baile Olanesti din
județul Vâlcea. Comuna Malaia este străbătută de drumul naţional DN7A , drumul judeţean
DJ701D şi o serie de drumuri principale şi secundare .
Satul Ciunget- potrivit legendei întemeietorul satului ar fi fost un haiduc pe nume
Ciungu, care s-ar fi aşezat pe aceste locuri. Ciungetul face parte din comuna Mălaia
dintotdeauna. Este aşezat în partea de nord a localităţii.Se pare că numele satului vine de la
obiceiul locuitorilor ciungețeni, păstori şi vânători, care tăiau, “ciungeau” crengile cu muguri
ale copacilor pentru a hrăni caprele şi vitele. În satul Ciunget există toponimul de “Padina cu
Ciungi”.Ciunget înseamnă pădure de copaci uscaţi, rămaşi în picioare, rupţi la vârf.
Voineasa este o localitate montană din nordul județului Vâlcea, la aproximativ 80 km
de municipiul Râmnicu Vâlcea (reședința judetului), situată pe valea râului Lotru, în sudul
munților cu acelasi nume, la o altitudine de 600-800 m. Comuna Voineasa are o suprafașă
de 46181 ha, care reprezintă 11% din suprafața județului Vâlcea și deține suprafețe agricole
(8907 ha), păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră (37196 ha), ape și bălți (46 ha), dar și
alte suprafețe (32 ha).
Fig.45 Amplasarea în cadrul județului/vedere asupra comunei

Sursa: https://valcea-turism.ro/voineasa/voineasa-valcea-1/

67
Este atestată documentar la 1 august 1496, printr-un deocument emis în perioada domniei lui
Neagoe Basarab, care stabilea graniţa formaţiunilor statale de la acea vreme.
În componenţa comunei intră 3 sate: Voineasa, Voineşiţa şi Valea Măceşului. După 1774, la
Voineasa se stabilesc mai mulţi păstori veniţi de peste munte din zona Sibiului datorită
oprimării maghiare, aceştia se numesc ungureni şi aduc cu ei obiceiurile şi portul popular
ciobănesc din Mărginimea Sibiului, care se menţine şi astăzi.
Atât Voineasa cât şi celelalte localităţi de pe valea Lotrului, erau organizate în obşti
săteşti, acestea dându-le dreptul de folosinţă a pădurilor, apelor şi a pajiştilor alpine. Sub
această organizare îşi duc existenţa până la începutul secolului al XIX-lea, când apar
exploatările forestiere şi miniere.
După primul război mondial, pe valea Lotrului se construieşte şoseaua şi calea ferată cu
ecartament îngust „mocăniţa”. Ani de-a rândul,localităţile de pe valea Lotrului păreau
învăluite în uitarea timpului şi aşa ar fi rămas mult timp , când la începutul anilor ” 60 apar
constructorii celei mai mari hidrocentrele de perâurile interioare din România , Lotru-Ciunget.
Voineasa devine centrul de coordonare al grupului de şantiere care se vor transforma ulterior
după plecarea constructorilor în staţiunile de interes naţional VOINEASA şi VIDRA, precum
şi în amenajările turistice de la Cinget.Petrimanu, Obârşia Lotrului. Transportul rutier catre
Voineasa se asigura prin intermediul soselei E 81(DN 7) - pana la Gura Lotrului (orasul
Brezoi), apoi se urmează drumul național DN 7A (40 km) . Distanța față de orașul Râmnicu
Vâlcea este de 70 km, față de orașul Sibiu - 100 km, iar distanța față de București - 250 km.
Prin pozitia sa geografică, localitatea Voineasa beneficiază de toate caracteristicile unei zone
turistice complete: relief muntos cu vârfuri semețe, goluri alpine, văi adânci, șei ce coboară
abrupt sau domol, resurse naturale din belșug, lacuri și râuri cu ape ca de cristal, mari întinderi
de păduri, o diversitate de plante și animale, un fond cinegetic valoros, clima blândă pe tot
parcursul anului. Voineasa este o stațiune de odihnă și tratament deschisă în toate
anotimpurile.În această zonă, cu toate că există un potențial turistic natural ce poate fi
valorificat pe parcursul întregului an calendaristic, nu există multe posibilități de distracție și
agrement, în special în sezonul de iarnă. Se dorește astfel, amenajarea de tip turism montan,
complex și plurivoc, care vizează un teritoriu mai larg, care deține numeroase obiective
turistice de tipuri diferite
9.2.Așezări turistice

Stațiunea Voineasa
Staţiunea Voineasa este situată pe partea stângă a Văii Lotrului, la confluenţa văilor
Voineşiţa la est şi Mănăileasa la vest de Lotru. Staţiunea Voineasa se întinde pe o suprafaţă

68
de 15 ha, la o altitudine de circa 650 m. faţă de Marea Neagră. Stațiunea este inconjurată de
păduri de brad, molid , fag şi se află la 60 km NV de municipiul Râmnicu-Vâlcea (reședința
județului Vâlcea) de care este legată printr-un drum modernizat.
În scrierea lui Alexandru Vlahuţă- ROMÂNIA PITOREASCĂ, găsim scris înainte
de anul 1958: „ Tot pe Lotru, dar în fund de tot, dincolo de meterezele Parângului, e
Voineasa, sat mare şi bogat, tăinuit în mijlocul codrilor silhui, într-un luminiş adăpostit, unde
iernile sunt dulci şi verile sunt răcoroase, şi unde viaţa retrasă şi tihnită a acelui cuib de
români ne aminteşte aşa de bine veacurile petrecute de strămoşii noştri în ascunzătorile
Carpaţilor, pe când curgeau pe şesurile Dunării puhoaiele de barbari.
”Sursa: http://www.tratamentbalnear.ro ).
Fig.46 Localizarea Stațiunii Voineasa Fig.47 Stațiunea Voineasa

Sursa: GoogleEarth Sursa: Arhivă personală

Prezintă un climat intramontan cu cea mai călduroasă lună din an, luna iulie cu
18,3°C la Voineasa, iar cea mai friguroasă este luna ianuarie cu -3,6°C. Zilele cu îngheţ
variază între 120-150 la staţia meteorologică Voineasa şi 160-210 la staţia meteorologică
Obârşia Lotrului, în timp ce numărul de zile cu ninsoare se încadrează în ecartul 13-39,
respectiv 30-67.Stratul de zăpadă se menţine din luna noiembrie până în luna aprilie
(Voineasa) şi pe o perioadă mai îndelungată (octombrie-mai) la peste 1500 m altitudine, cel
mai gros strat de zăpadă înregistrându-se în luna februarie 17,6 cm la Voineasa .
Astfel, această staţiune poate fi considerată atât una specific pentru turismul montan
cat şi o bază climaterică datorită faptului că principalul factor terapeutic este climatul cu aer
curat, fără praf si alergeni. De aceea multi turişti prefer sa se odihnească şi să se recreeze in
această zonă deoarece ai atât posibilitatea practicarii sporturilor de iarnă dar şi posibilitatea
unei refaceri în ceea ce priveşte sănătatea.

69
Fig.48. Grafic Sosiri turişti în staţiuni balneare an 1993-2015

Sursa :INSSE
Dupa cum se poate observa din acest grafic numărul total al turiştilor străini care
prefera staţiunile balneare din România este unul relativ mic, numărul lor nu depăşeşte 6000
de turişti în perioada 1993-2015. Totuşi românii sunt interesaţi de efectele curative ale acestor
staţiuni şi numărul maxim de turişti interesaţi de această forma de turism este în creştere, anul
2015 înregistrează un total de aproximativ 75000 de turişti români. Analizarea acestui grafic
evidenţiază la o scară largă situaţia staţiunilor balneo-climaterice de la noi din ţară.
Fig.49 Sosiri turişti în staţiunea Voineasa

Sursa: INSSE
Voineasa este în scădere chiar dacă între anii 2001 şi 2003 numărul acestora era de
aproximativ 19000 de turişti. Valoarea maximă pe care o întâlnim în această regiune este de
20000 de turişti în anul 2008, însă din acest an apare un declin în privinţa numărului de turişti
ce nu cred că se va remedia dacă infrastructura turistică nu se va dezvolta şi persoanele

70
responsabile cu promovarea staţiunii Voineasa nu iau iniţiativă în scopul atragerii unui număr
cât mai mare de turişti.
Chiar dacă se află într-o arie montană cu aer curat şi un potenţial turistic pe măsură,
existenţa altor staţiuni cu o locaţie mai apropiată faţă de oraşe, face ca staţiunea Voineasa să
nu mai reprezinte o zonă turistică principală în preferinţele şi nevoile turiştilor. Atractivitatea
a scăzut in decursul anilor poate şi pe motivul că domeniul schiabil nu este nici el valorificat
la capacităţile maxime şi nici infrastructura de cazare nu a fost modernizată. Toate aceste
lucruri scad din valoarea staţiunii Voineasa, în curând este posibil să ajungă de la o staţiune
de interes naţional la una de interes judeţen sau poate doar local.
Din lipsa de fonduri staţiunea nu se ridică astăzi la standardele unei regiuni pregătită
să primească turişti care au cerinţe ridicate în ceea ce priveşte comfortul lor propiu.
Majoritatea unităţilor de cazare sunt de 1 sau 2 stele pentru hoteluri, doar 3 stele pentru vile şi
două margarete pentru pensiuni. De asemenea turiştii nu sunt atât de bine informaţi despre
Staţiunea Voineasa şi despre facilităţile pe care aceasta le pune la dispoziţie. Publicitatea ,
centrele de informare turistică lipsesc, iar pe site-urile de booking sunt descrise majoritatea
hotelurilor dar şi o atenţionare cum că nu se pot face rezervări online pentru hotelurile
respective.Infrastructura de acces către Staţiunea Voineasa se realizează prin intermediul
şoselei E 81 (DN 7), după care din oraşul Brezoi se urmează un drum naţional DN 7A.
Distanţa faţă de oraşul Râmnicu Vâlcea este doar de 70 de km şi faţă de oraşul Sibiu de doar
100 de km. Transportul feroviar este asigurat de ruta Piatra Olt-Râmnicu Vâlcea-Sibiu şi de la
gara Lotru,iar până la Voineasa traseul se continua cu ajutorul maşinilor.
Staţiunea dispune de o bază de cazare formată din hoteluri de două stele, vile si pensiuni de
doua-trei stele.
Hotelul Lotru are o capacitate de cazare in camere duble și single pentru 331
persoane. Camerele sunt dotate cu baie proprie, TV-cablu si frigider. Restaurant, bar de zi,
cofetarie, braserie, sala de spectacole, discoteca, teren de sport, baza de tratament proprie. De
menționat că în acest hotel doar o parte din aceste locuri de cazare mai sunt date în
funcțiune,restul fiind într-o stare de degradare avansată.
◦4 vile de 3 stele in care sunt 102 locuri de cazare.
◦15 vile de 2 stele in care sunt 202 locuri de cazare
◦3 hoteluri de 3 și 4 stele
Principalele unităţi de cazare din staţiunea Voineasa sunt:
◦ Hotel Zan, unde întâlnim si un centru spa, piscină interioară şi este situate la 34 de km de
zona de schi Transalpina.

71
◦ Hotel Lotru cu un centru de tratament pentru astm, bază de sport, sală de spectacole şi
discotecă.
◦ Hostel Voineasa cu vedere la munte, pe malul râului Lotru, în centrul staţiunii şi este situată
la 27 km de Transalpina,oferă 9 camere cu o capacitate de 24 locuri
◦ Hotel Vidruţa este situată în centrul staţiunii , la 20 de minute de partia de schi Vidra, aici
există o bază de tratament.
◦ Vila Lunca Lui Dan din Voineasa oferă 11 camere cu o capacitate de 36 locuri
◦ Pensiunea La Săndel din Voineasa oferă 7 camere cu o capacitate de 14 locuri
Principalele tipuri de turism din această staţiune sunt :
◦ turismul piscicol , de păstrăvi în apele râurilor Lotru, Voineşiţa şi lacurile Vidra ,Malaia,
Brădişor,
◦ turismul cinegetic în pădurile ce împrejmuiesc staţiunea
◦ turismul balneoclimateric din cadrul staţiunii cu centre de spa şi refacere terapeutică
◦ turismul montan pe pârtia de schi Transalpina ,
◦ turismul de drumetie montană
Stațiunea Vidra
Staţiunea are o suprafaţă de 24 ha., fiind amplasată pe munţii Puru la o altitudine de
1300 m, având în imediata vecinătate lacul de acumulare Vidra, cel care colectează toate
apele din munţii apropiaţi, punând în funcţiune cea mai mare hidrocentrală de pe râurile
interioare: Uzina Electrică Lotru Ciunget, cu o putere instalată de 510 MW.
Fig.50 Stațiunea Vidra

Sursa:Arhivă personală
Caracteristicile principale ale acestei staţiuni sunt: zonă montană, recomandată atât în sezonul
rece cât şi în cel cald, cu un peisaj şi resurse naturale deosebite, propice practicării sporturilor

72
de iarnă (datorită abundenţei ninsorilor), altitudine 1400-1450 m, cu aer puternic ozonat,
bogat în ioni negativi şi esenţe volatile de brad, grad de poluare zero în anotimpul de iarnă,
Atracţii deosebite: pescuit de păstrăvi în Râul Lotru şi în lacul Vidra , vânătoare în
împrejurimi
În perspectivă, prin amenajări specifice ale luciului de apă a Lacului Vidra, există
posibilitatea practicării schiului nautic şi a altor sporturi pe apă.
Hotelurile stațiunii ce aveau o capacitate de 1000 de locuri astăzi sunt goale,neîntreținute,iar
imaginea acestei stațiuni este una înfiorătoare. Astază doar puținele pensiuni mai pot oferi
cazare turiștilor ce vor să vină în această zonă cu un potențial natural deosebit. Lipsa
fondurilor și lipsa implicării autorităților au făcut ca , ceea ce era cândva o stațiune de renume
național astăzi să fie doar o imagine a dezolanței.
Caracteristicile principale ale acestei stațiuni sunt: zonă montană cu aer puternic
ozonat, bogat în ioni negativi şi esențe volatile de brad, grad de poluare zero, recomandată
atât în sezonul rece, cât şi în cel cald, cu un peisaj şi resurse naturale deosebite, propice
practicării sporturilor de iarnă (datorită abundenței ninsorilor), altitudine 140; în anotimpul
de iarnă, pachetul de atracții sportive poate fi întregit cu alunecarea pe schiuri pe părtiile din
aporpiere
Atracții deosebite: pescuit de păstrăvi în Râul Lotru şi lacul Vidra, vânătoare în împrejurimi.
Stațiunea Obârșia Lotrului
Staţiunea are o suprafaţă de 3 ha. la o altitudine de peste 1400 m și este popas de
trecere între judeţele Vâlcea şi Hunedoara. Trebuie apreciat faptul că toate cele trei puncte
turistice urmăresc acelaşi curs de apă, râul Lotru cât şi DN 7 A, care leagă localităţile Brezoi -
Novaci şi Petroşani - Sebeş în extremitatea nord vestică a judeţului nostru în apropierea
staţiunii Obârşia Lotrului. Acest obiectiv turistic poate oferi cu predilecţie în sezonul cald,
iunie-septembrie, circa 100 locuri de cazare şi masă, pentru împătimiţii după aer curat, odihnă
activă-drumeţii şi excursii în împrejurimi, având ca traseu izvoarele Lotrului (obârşia) - Lacul
Gâlcescu, conturul lacului Vidra, noile puncte turistice de la Lotrioara şi Rânca. Pescarii îşi
pot satisface hobby-ul, pescuind păstrăvi indigeni din apele lacurilor din împrejurimi, iar
vânătorii întâlnesc animale şi păsări variate, potrivit biotopului specific zonei alpine.
Caracteristicile principale ale acestei stațiuni sunt: zonă montană, recomandată atât în sezonul
rece cât şi în cel cald, cu un peisaj şi resurse naturale deosebite, altitudine peste 1400 m, aer
puternic ozonat, bogat în ioni negativi şi esențe volatile de brad, grad de poluare zero; atracții
deosebite: pescuit de păstrăvi în râul Lotru, vânătoare în împrejurimi, vizitarea lacului glaciar
Pentru aceste calități şi pentru frumusețea zonei, stațiunea este apreciată şi căutată

73
de un număr mare de turişti, deşi se confruntă cu probleme vizând: baza materială limitată, în
prezent existând doar un camping cu un număr de 40 de căsuțe; inexistența unei baze de
agrement; inexistența informațiilor privind traseele turistice din zonă

Fig.51 Localizarea Stațiunii Obârșia Lotrului

Sursa:Google Earth

Pentru atracţia şi particularităţile floristice şi peisagiste admirabile, s-au constituit şi


câteva rezervaţii naturale în punctele Câlcescu, Miru-Bora şi Cristeşti.
Caracteristicile principale ale acestei staţiuni sunt: zonă montană, recomandată atât în
sezonul rece cât şi în cel cald, cu un peisaj şi resurse naturale deosebite, aer puternic ozonat,
bogat în ioni negativi şi esenţe volatile de brad. Atracţii deosebite: pescuit de păstrăvi în râul
Lotru, vânătoare în împrejurimi, vizitarea lacului glaciar Gâlcescu.Este unul dintre polii
frigului din Romania, statia ANM de aici inregistrând cu fiecare val de frig temperaturi sub -
20 de grade
Principalele unităţi de cazare din staţiunea Obărșia Lotrului sunt: Pensiunea Bradul,
Hanul Haiducilor,Cabana Vănătorul,Cabana Silvică Obârșia Lotrului,Cabana Obârșia
Lotrului.
Principalele tipuri de turism din această staţiune sunt : turismul piscicol , de păstrăvi în apele
râului Lotru, turismul cinegetic în pădurile ce împrejmuiesc staţiunea, turismul montan pe
pârtia de schi Transalpina, turismul de drumetie montană.

74
Comuna Malaia
Din punct de vedere turistic, Mălaia oferă vizitatorilor săi un acces rapid la traseele
montane marcate, fiind o destinaţie la fel de potrivită şi pentru cei care doresc să petreacă un
concediu relaxant şi odihnitor într-o zonă retrasă. Cazarea se face la pensiuni şi cabane,
acestea fiind amplasate într-un decor natural deosebit.
Pentru turiştii care doresc să viziteze atât localitatea Mălaia, cât şi împrejurimile,
există câteva obiective turistice foarte interesante, precum Lacul Mălaia şi Lacul Brădişor. Pe
lângă peisajul care poate fi admirat şi fotografiat în orice anotimp, această zonă atrage şi prin
posibilitatea practicării pescuitului. Alte posibilităţi de petrecere a timpului liber în concediu
sunt organizarea de drumeţii sau practicarea unor sporturi precum alpinismul sau mountain-
biking-ul.
Principalele unităţi de cazare din Malaia sunt: Pensiunea Alpina,Pensiunea
Roberto,Casa Dintre Lacuri,Pensiunea Perla Lotrului,◦Pensiunea Ciobănel.
Principalele tipuri de turism din această unitate sunt : turismul piscicol în apele
râurilor,Lotru,Latorița lacurile Malaia şi Brădişor, turismul cinegetic în pădurile ce
împrejmuiesc localitatea, turismul montan spre Peștera Laptelui,Vf. Gerea,Vf.Fratoșteanu,
turismul de drumetie montană.
Orașul Brezoi
Brezoiul este un oras de munte, mic, circa 7000 de locuitori, situat în Carpatii
Meridionali la confluenta Lotrului cu Oltul, la o altitudine medie de 400 m si la o distanta de
200 km de Bucuresti, 70 km de Sibiu, 35 km de Rm. Vâlcea. El constituie punctul de plecare
pentru numeroase trasee turistice marcate ce strabat muntii Lotrului, Capatânii si masivul
Cozia. De asemenea, Brezoiul este o excelenta «baza» de plecare în calatorii mai lungi spre
vechile burguri transilvane sau spre mânastirile Olteniei. Orasul este inconjurat de paduri si
vai în care sunt raspîndite sate sau locuinte sezoniere - asa numitele « odai » care pastreaza
înca izul arhaic al vietii taranilor din zona montana si submontana. În paduri pot fi întîlnite
frecvent toate speciile de vânat mare de la noi din tara: urs, lup, mistret, cerb, caprior, capra
neagra, râs. Lacurile de acumulare si vaile adiacente sunt populate cu speciile de pesti
specifice apelor de munte: pastrav, clean, mreana, scobar, ce pot face deliciul unor partide de
pescuit. Clima generoasa, montana, cu aerul curat, lipsita de vânturi puternice, de zile
caniculare, sau de geruri naprasnice, constituie un foarte bun remediu împotriva surmenajului
si stresului cotidian. Putem gasii zone cu microclimat aparte, ce nu s-a schimbat de mii de ani.

75
Flora, foarte variata, abunda în specii rare sau unice.Floarea de colt o gasim aici la cea mai
joasa altitudine din Europa (500 de metri).
Bucataria traditionala sau moderna, în functie de optiunea fiecaruia, este bazata pe
produse naturale proaspete obtinute în gospodarie.
Orasul Brezoi dispune de 4 unitati de cazare, cu un numar de 52 locuri de cazare si 5 locatii
cu 21 locuri -agroturism Prin caracterul variat al cadrului natural şi de un pitoresc deosebit,
prin monumente şi locuri istorice, precum şi prin câteva obiective economice existente, oraşul
Brezoi se numără printre oraşele vâlcene cu un potenţial turistic important, variat şi valoros.
Existenţa în apropriere a staţiunii Voineasa –la circa 36 km spre vest, face ca cele mai multe
servicii turistice să fie preluate de aceasta iar oraşul Brezoi să aibă un turism de tranzit. Situat
într-o regiune cu un relief variat, reprezentat prin munţi ( Munţii Lotrului, Munţii Căpăţânii,
Munţii Coziei) cât şi prin cele două v ăi ( Valea Oltului şI Valea Lotrului) oraşul Brezoi a
valorificat foarte puţin sub aspect turistic potenţialul natural pe care îl are. Potenţialul turistic
al oraşului Brezoi este destul de bogat fiind reprezentat atât printr-un potenţial natural cât şi
prin cel antropic.
Principalele unităţi de cazare din Brezoi sunt: Hotel Class-Brezoi,Motel Lotru-
Brezoi,EFM Motel-Brezoi, Pensiunea Lala-Brezoi, Pensiunea Ramona- Brezoi, Conacul
Vultureasa –Brezoi, Casa Colț de Rai-Brezoi, Pensiunea Dendy-Brezoi, Pensiunea Valahia-
Păscoaia, Pensiunea Frații Jderi-Păscoaia, Pensiunea Terra Nova-Păscoaia, ◦Pensiunea
Domniței Sophie-Sălișt.
Principalele tipuri de turism din această unitate sunt : turismul piscicol , de păstrăvi
în apele râului Lotru, păraielor din amonte de Brezoi,lacul Gura Lotrului, turismul
balneoclimateric din cadrul staţiunii cu centre de spa şi refacere terapeutică Călimănești
Căciulata,turismul montan pe Vf.Țurțudan ,Pădurea Călinești Brezoi,Parcul Național
Cozia,Valea Doabrei.

9.3.Pârtii de schi
Transalpina SKI Resort

Domeniul schiabil Transalpina Ski Resort se localizează la 39 de km distanță de orașul


Petroșani, la distanța de 9 km de Obârșia lotrului, la 33,6 km de Voineasa și la 69 de km de
Brezoi. Accesul se face pe drumul național DN7A. Pârtia este amenajată în Munții Latoriței
se desfășoară pe raza unității administrativ teritoriale Voineasa din județul Vâlcea.Domeniul

76
schiabil are pârtii de schi cu grade diferite de dificultate cu o lungime de 6,09 km. Domeniul
schiabil are orientarea generală nord-estică.

Fig.52 Domeniul schiabil

Sursa: https://www.trans-alpina.ro/

Tab.14 Caracteristicile pârtiilor de schi

Altit. Dif.de
Lungime Lățime plecare Altit.coborâre nivel Panta Grad de
Pârtie (m) (m) (m) (m) (m) (%) dificultate
1 2257 50 1850 1320 530 23 Mediu
1a 430 25 1940 1490 450 35 Greu
2 730 40 1974 1852 122 16 Ușor
3 350 30 1926 1860 66 18 ușor
foarte
4
730 30 1974 1943 31 4 ușor
foarte
5
675 30 1943 1877 66 9 ușor
foarte
6
120 30 1949 1943 6 5 ușor
7 1230 40 1949 1770 179 14 ușor

Sursa: http://www.ecolotru.ro/turismul-de-iarn259.html

Domeniul schiabil Transalpina Ski Resort este amenajat pe versantul nordic al


munților Latoriței în apropierea lacului Vidra la altitudini cuprinse între 1955 m și 1340 m.
Accesul este dificil și se face pe drumul național DN7A (Petroșani – 39 km, Voineasa – 33
km, Brezoi – 69 km) nemodernizat. Domeniul schiabil are pârtii de schi cu grade diferite de
dificultate cu o lungime de 6,09 km (Figura 379 ). Domeniul schiabil are orientarea generală

77
nord-estică. Altitudinile sunt foarte favorabile menținerii stratului de zăpadă (peste 1300 m
altitudine). Domeniul schiabil nu prezintă un avantaj foarte mare din punct de vedere al
atragerii turișilor deoarece în zonă se află și domeniul schiabil Parâng care este foarte
competitiv. Orientarea nordică a pârtiilor de schi este favorabilă menținerii stratului de zăpadă
și oferă schiorilor posibilitatea de a schia mai multe zile pe an. Domeniul schiabil are
momentan 6 km de pârtii de schi deservite de telegondolă, telescaun și teleschi (Figura 563),
dintr-un proiect inițial de 80 de km. Lucrările de construcție sunt momentan oprite din lipsa
de finanțare. Este necesară dezvoltarea stațiunii prin crearea de locuri de cazare și masă.

Fig.53 Telegondolă-Domeniul Schiabil Transalpina

Sursa:http://www.valceaturistica.ro

Acces rutier si distante catre Partia Vidra – Schi Voineasa


Lista cu distantele de parcurs pana la Ski Resort Transalpina:
●Petrosani – 36,7 km km (DN7A) – aproximativ 37 min
Ruta acces partia schi Vidra: Petrosani – Obarsia Lotrului – Vidra
●Sibiu – 137 km (DN7/E81 şi DN7A) – aproximativ 2 ore 5 min
Ruta acces partie schi Vidra: Sibiu – Brezoi – Voineasa – Vidra
●Pitesti – 166 km (DN7/E81 şi DN7A) – aproximativ 2 ore 46 min
Ruta acces partie schi Vidra: Pitesti – Ramnicu Valcea – Calimanesti – Voineasa – Vidra
●Bucuresti – 281 km (A1 şi DN7/E81 şi DN7A) – aproximativ 3 ore 46 min
Ruta acces partie schi Vidra: Bucuresti – Pitesti – Ramnicu Valcea – Calimanesti – Voineasa
– Vidra

78
9.4.Transalpina
Transalpina este cel mai înalt drum rutier din întregul lanț al Carpaților,atât din
România cât și din afar ei,atingând altitudinea maximă în Pasul Urdele(2145m). Soseaua
traversează M.Parâng de la N la S fiind paralelă cu Valea Oltului și Valea Jiului între care se
află legată localitatea Săliște din județul Sibiu de localitatea Novaci din județul Gorj. Deși este
mai înaltă,mai veche și mai frumoasă decât Transfăgărășanul,cu toate că esre catalogată drum
național(DN 67C ), nu a fost până în 2009 nocodată asfaltată. Transalpina a fost construită de
armatele romane în drumul lor spre Sarmisegetusa,pavată cu piatră de regele Carol al II lea
după 1930 și reabilitată de nemți în timpul celui de-al doilea Război Mondial după care a fost
uitată. Faptul că a fost uitată și a devenit un drum greu de parcurs a ajutat Transalpina să își
păstreze neatins sălbăticia și fenomenul aparte pe care puține locuri din țaă îl mai au. Este
printre puținele locuri din țară pe care se poate ajunge cu mașina până la nori și chiar deasupra
lor.
Fig 54 Harta Șoseaua Transalpina

Sursa:https://dincolodeharti.blogspot.com/
Transalpina,denumită și ,, DRUMUL REGILOR” face legătura între Transilvania și
Oltenia.Deși mai înaltă decât Trnsfăgărășanul este mai puțin cunoscută datorită faptului ca
până în anul 2009 nu a fost deloc asfaltată,modernizarea acestui drum pe o distanță de 148
km, între Sebeș,jud.Alba și Bengeșto,jud.Gorj În 2012 pe aproape tot traeul primul strat de
asfalt a fost așternut.
Începuturile acestui drum sunt neclare.Unele surse arată că a fost construită prima
dată de legiunile romane în timpul războaielor cu Dacii,motiv pentru care pe hărțile de istorie
este trecută sub denumirea de Coridorul IV Strategic Roman.Există și o legendă locală care

79
spune că,la sfârșitul secolului al XVIII-lea,fiecare familie de localnici a participat la
construirea unei porțiuni din acest drum,în funcție de posibilitățile fizice și financiare ale sale.
Potrivit altor surse,șoseaua a fost construită și pietruită de germani în timpul primului Război
Mondial,din rațiuni militare,însă a fost foarte puțin folosită. Transalpina a fost reconstruită în
perioada interbelică și dată în folosință în anul 1938,când a fost inaugurată de regele Carol al
II lea.Drumul a mai fost reabilitat în timpul celui de-al doilea Răzvoi Mondial,cînd germanii
aveau nevoie de această cale de acces din motive militare. De atunci,Trasnsalpina a fost foarte
puțin întreținută.Traseul era folosit din timpuri străvechi,de către păstorii din Mărginimea
Sibiului care își treceau turmele în Oltenia,fiind nu mai mult decât o cărăruie prăpăstioasă
pentru cai,numită sugestiv ,,Poteca Dracului”.
Inaugurarea Transalpinei a fost facută În anul 1938 de către regele Carol al II lea,la
Poiana Sibiului.La acea vreme,drumul era consierat o mare realizare tehnică,cu rol
economic,strategic și militar,cu atât mai mult cu cât oamenilor le era proaspătă în minte
perioada în care li se impusese religia catolică și cînd unele familii au plecat pe acest drum.
Traseul Transalpinei începe de la Jina ,de unde se coboară pe o distanță de 7km
până în Șugag. De aici începe urcușul. După cățiva kilometrii se ajunge la barajul Tau și apoi
la barajul Oașa. Transalpina continuă traversând partea stângă a barajului Oașa mergând apoi
până la Obârșia Lotrului.Tot de la barajul Oașa,în dreapta se poate lua spre colonia de la ,,
Fetița” unde s-a construit o mânăstire. De acolo,urcând la Șureanu, se trece prin ,,Luncile
Prigoanei” ,un loc de tristă amintire pentru localnici,deoarece erau pedepsiți cei ce voiau să
plece în bejenie , și se ajunge la cabana și Iezerul Sureanu,magnific descris de Lucian Blaga
,în același ,, Hornicul și cântecul vârstelor”. Vechea cabană Oașa este acoperită acum de apele
locului de la barajul cu același nume,ca de altfel și celebruș ,, brad strâmb” al lui Mihail
Sadoveanu de pe Valea Frumoasei,iar de aici se ajunge în localitatea Sadu și apoi în
Tălmaciu, după ce se parcurg 62km de peisaj minunat.De la Obârșia Lotrului,aflată într-o vale
cu o deschidere foarte frumoasă ,sunt mai multe posibilități: se poate merge pe stânga spre
Brezoi,ce se afla la 60km,trecând pe lângă lacul Vidra și apoi stațiunea Voineasa,sau pe
dreapta spre Petrila,care e cale de 28 km.
Pentru a continua,însă, Drumul Regelui trebuie mers înainte spre Novaci. De fapt,prin
zona alpină,adevărata Transalpina. Seprentinele se înșiruie una după alta,ducându-ne în locuri
cât mai înalte: Ștefanu,Cărbunele,Muntinu,Urdele.Dintr-o dată muntele dispare,iar în față se
întinde platoul de pe vârful Păpușa,de unde se coboară în stațiunea Rânca și apoi la Novai
unde ia sfârșit Transalpina.

80
10.Tipuri de capacități de cazare
Potrivit legislaţiei în vigoare, structurile de cazare sunt clasificate în: hoteluri,
moteluri, hoteluri pentru tineret, hanuri, hostel-uri, cabane, vile pentru turişti, bungalow-uri,
campinguri, popasuri pentru turişti, sate de vacanţă, tabere şcolare, pensiuni urbane, pensiuni
rurale, case/ apartamente de închiriat, ambarcaţiuni şi altele.
Evoluţia infrastructurii de cazare de pe Valea Lotrului în perioada 2013-2018 a avut loc după
cu urmează:
Tab.15 Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe tipuri de structuri

Tipuri de
structuri de
primire
turistică Localități 2013 2014 2015 2016 2017 2018
Brezoi 1 1 * 1 1 1
Hoteluri Malaia * * * * * *
Voineasa 2 2 3 3 3 3
Brezoi * * * * * *
Hosteluri Malaia * * * * * *
Voineasa * 1 1 1 1
Brezoi 2 2 1 2 2 2
Moteluri Malaia * * * * * *
Voineasa * * * * * *
Brezoi * * * * * 2
Vile turistice Malaia 1 1 1 1 2 2
Voineasa 6 5 5 5 6 6
Brezoi * * * * * *
Cabane
turistice Malaia 1 1 1 1 1 1
Voineasa 1 1 1 1 1 1
Brezoi * * * * * *
Bungalouri Malaia * * * * * *
Voineasa * * * * 3 3
Brezoi 4 2 2 2 4 4
Pensiuni
turistice Malaia * 1 * * * *
Voineasa * * * * * *
Brezoi * * * * * *
Pensiuni
agroturistice Malaia 12 12 12 10 13 17
Voineasa 20 18 17 20 22 23

Sursa:INSSE
S-a înregistrat o creştere a numărului de pensiuni agroturistice în mediul rural .
Evoluţia indicatorilor demonstrează că din anul 2013 numărul structurilor de cazare turistică
din mediul rural a crescut . Creşteri semnificative se înregistrează la numărul pensiuni
agrituristice și bungalouri. Numărul vilelor, cabanelor turistice a înregistrat o creştere foarte
mică.

81
Fig.55 Capacitatea de cazare turistică în funcțiune pe tipuri de structuri de primire turistică
(UM: Locuri- zile)
250000

195421 202670
192980
200000 184701
161829 166973

150000 136444
117921 124409 117429
104747 109599
86166 93256 89422
100000
71959 65932
63941
50000

0
Numar locuri- Numar locuri- Numar locuri- Numar locuri- Numar locuri- Numar locuri-
zile zile zile zile zile zile
UM: Locuri- zile
Anul 2013 Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017 Anul 2018
ORAS BREZOI MALAIA VOINEASA

Sursa:INSSE
În ceea ce priveşte capacitatea totală de cazare în funcţiune, se observă o creştere a acesteia.

Fig.56 Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică pe


localități

Sursa:INSSE
În ceea ce priveşte capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire
turistică între anii 2013-2018 se observă o creștere începănd in anul 2016 .

82
Tab.16 Capacitatea de cazare turistica existenta pe tipuri de structuri de primire turistica
Ani
Tipuri de Anul Anul Anul Anul
structuri de Localitati 2015 2016 2017 2018
primire turistica UM: Locuri
Locuri Locuri Locuri Locuri
Hoteluri ORAS BREZOI : 22 22 22
VOINEASA 196 206 206 196
Vile turistice ORAS BREZOI : : : 42
MALAIA 16 16 32 32
VOINEASA 70 70 80 80
Cabane turistice MALAIA 36 24 24 24
VOINEASA 8 8 8 8
Bungalouri VOINEASA : : 24 24
Pensiuni turistice ORAS BREZOI 20 20 50 68
Pensiuni
MALAIA
agroturistice 187 157 213 287
- VOINEASA 260 306 341 371
Sursa:INSSE

Probleme de amenajare și propuneri de ameliorare a amenajării turistice


Pentru ca Valea Lotrului să atragă un flux turistic cât mai mare este nevoie în
primul rând de modernizarea infrastructurii generale cât şi cea turistică. Odată cu realizarea
acestui obiectiv turiştii se vor putea bucura de un confort optim pentru această zonă .
Dezvoltarea complexelor balneo-climaterice existente şi construirea altora noi care să
corespundă normelor turismului existent astăzi dar şi realizarea de investiţii de agrement în
hoteluri sau pensiuni pentru o gamă largă de turişti, va ajuta la promovarea regiunii.
Reabilitarea pârtiei de schi, a transportului pe cablu şi a unităţilor de închiriere a materialelor
sportive este obligatoriu, deoarece în sezonul de iarnă vor exista mulţi turişti dornici să
practice sporturi de iarnă. De asemenea deplasarea posibililor turişti trebuie realizată cu
mijloace de transport modern şi cu diferite servicii existente în timpul transportului.
Promovarea prin intermediul internetului dar şi a unor centre de informare turistică sau prin
agenţii de turism, ar fi benefic pentru Valea Lotrului . Valorificarea cadrului natural prin
realizarea de trasee, construirea de refugii montane, dar şi unitaţi de alimentaţie publice
sporesc atractivitatea în regiune. Pentru ca zona să fie o locaţie preferată de persoane în
detrimental altor staţiuni asemănătoare, se presupune o diversificare a ofertei turistice,
realizarea de obiective prin care să se accentueze nevoile turiştilor, interesele acestora,
cerinţele lor, vârsta, sexul, profesia şi bugetul alocat pentru petrecerea timpului liber.

83
Atractivitatea este cheia de success în domeniul turismului, cheie pe care Valea
Lotrului a pierdut-o de-alungul timpului, probabil unul dintre motive fiind dezinteresul
persoanelor de a investi în această regiune sau lipsa de încredere că ea va putea ajunge în
conformitate cu standardele actuale din domeniul turismului. Majoritatea hotelurilor sunt
lăsate în paragină, chiar dacă există domeniu schiabil şi centre de tratament balnear , o
refacere mentală şi fizică nu se poate face într-un spaţiu poate mult spus deprimant.
Valea Lotrului beneficiaza de un cadru natural spectaculos cu un climat montan specific
dezvoltării durabile a unei baze balneo-climaterice ,tursimului de iarnă și de recreere. Însă
chiar dacă întâlnim toate aceste aspecte de formare a turismului şi de creere a unei forţe de
muncă necesare în acest areal, pozitia geografică dar şi apariţia altor zone modernizate şi cu
oferte mult mai bine promovate si accesibile, fac din Valea Lotrului doar o amintire frumoasă
pentru turiştii care au vizitat-o şi o amintire neplăcută pentru cei ce o vizitează în prezent.

84
Concluzii
Valea Lotrului,văzută din satelit seamănă cu o frunză de stejar,viu colorată și perfect
armonizată cu relieful țării noastre. Aceasta îmi creează o stare de bine ,care, în cazul meu se
amestecă cu un acut sentiment de patriotism local legat de Valea lui Stan,cândva universul
copilăriei mele.
Valea Lotrului este o sinteză a unui complex de factori modelatori care au activat de milenii și
continuă și astăzi să metamorfozeze zona,parcă în căutarea unei opere de artă.
Dialectica,înțeleasă aici ca o luptă permanentă a naturii cu ea însăși asigură transformarea
Văii Lotrului în permanență,dându-i astfel o conotație de ,,singurătate”.
Răul Lotru ,,vedeta incontestabilă” a Văii Lotrului a mobilizat de-a lungul secolelor oamenii
în așezări umane limitrofe râului,constituind în trecut și în prezent principala resursă necesară
vieții - ,,apa”.
Activitatea socio-econimică a Văii Lotrului s-a constituit de-a lungul vremurilor în unitatea de
măsură a intensității exploatărilor resurselor din zonă. Odată cu descoperirea,exploatarea și
epuizarea acestora observăm în timp istoric creșteri și diminuări ale activității umane și
implicit a numărului de locuitori.
Amenajările hidrotehnice de pe Lotru sunt considerate ca fiind cele mai complexe lucrări
acest gen de pe râurile interioare ale țării,culminând cu barajul Vidra ,principala sursă de apă
pentru producerea de hidroenergie pentru Hidrocentrala Lotru-Ciunget.
În prezent,activitatea socio-economică nu trece printr-o perioadă fastă,singura speranță fiind
dezvoltarea activității turistice, paralel cu dezvoltarea generală a României.
Astăzi, ne bazăm mai mult pe capacitatea virtuală de dezvoltare dată de potențialul turistic al
zonei, și mai puțin pe investiții în acest domeniu.
Nu știu dacă,la nivel guvernamental există un proiect pe termen lung în activitatea de turism a
Văii Lotrului ,dar văd o ușoară activitate investițională din mediul privat.
Ideal ar fii să existe un plan care să cuprindă ambele forme de proprietate, un plan care să
abordeze cu prioritate problema infrastructurii de transport în zonă,influența în plan turistic
asupra zonei, a construcției autostrăzii Sibiu-Pitești care va prelua majoritatea celor ce
tranzitează Valea Lotrului.
Dacă vrem totuși, să încheiem într-o notă pozitivă subiectul turismului din Valea Lotrului,
analizând datele statistice din lucrare referitor la numărul de turiști,capacitatea de cazare
existentă,tipuri de structuri de primire turistică putem trage o concluzie optimistă asupra
dezvoltării în viitor.

85
Aș fii bucuros ca lucrarea de față să fie pentru mine un modest început de studiu care ulterior
să fie mult mai aprofundat și dedicat tuturor capitolelor ce pot fii dezvoltate .

86
Bibliografie

1. Achim F., (2015) ,Geografia fizică a României”,Editura Transversal. Bucureşti.


2. Badea L., Rusenescu Constanţa (1970), Judeţul Vâlcea, Editura Academiei R.S.R.,
Bucureşti.
3. Badea L., (2007), Depresiunea Loviştei. Studiu de geografie, Editura Universitaria,
Craiova.
4. Bardaşu P., Şimeanu Gh. (1973), Brezoi – 100 de ani de industrie locală, Editura
Cons. jud. al sind. Vâlcea, Râmnicu Vâlcea.
5. Bogdan, Octavia., (2008), Carpatii Meridionali: clima, hazardele meteo-climatice si
impactul lor asupra turismului.
6. Cândea Melinda, Simon Tamar, Erdeli G.,(1999),România, potenţial turistic şi turism,
Editura Universităţii, Bucureşti.
7. Conea I.,(1928),În Munții Lotrului, B.S.R.R.G.,XLVII,406-413,București.
8. Conea I.,(1935), Țara Loviștei.Geografie Istorică.Imprimeria Națională,București.
9. Cucu V., (1970), Oraşele României, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti.
10. Cucu, V.,(2000), Geografia așezărilor rurale, Edit. Domino, Târgoviște.
11. Efrim Gh.,(2015),Brezoi-file de istorie,Editura Conphys,Râmnicu Vâlcea.
12. Gâştescu, P., (1963), Lacurile din R.P.Română , geneză şi regim hidrologic, Edit.
Academiei.
13. Gâştescu P., (1998), Ecologia aşezărilor umane,Edit.Universitatea din Bucureşti.
14. Gâștescu,P., (2000),Managementul mediului,Edit.Sfinx,Târgoviște.
15. Ghinea,D., (2000),Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică,
Bucureşti.
16. Ielenicz M., (2004), Geomorfologie,Editura Universitară,Bucureşti.
17. Ielenicz M., (1974), Relieful României, Edit.Ştiinţifică
18. Ilinca Gh. V., (2005), Bazinul Brezoi – studiu geomorfologic, Lucrare de licenţă,
Facultatea de Geografie, Universitatea Bucureşti
19. Martonne Emm. De., (1981), Lucrări geografice despre România, Editura Academiei
R.S.R., Bucureşti
20. Martonne, Emm. de., Murgoci, G. M. (1898), Munţii Lotrului. Dare de seamă asupra
cercetărilor geologice din vara 1897, Bucureşti.
21. Mosor Gh., Ilinca V.,(2008),Geografia orașului Brezoi,Editura Psihomedia,Sibiu.

87
22. Mosor Gh., 2008, Curiozităţi, legende şi statistici brezoiene, Sibiu, Ed. Psihomedia.
23. Mosor Gh., 2007, Omaneni şi amintiri brezoiene, Sibiu, Ed. Psihomedia.
24. Mujicicov N., Mujicicov C.,( 1970), Munţii Cibin-Lotru. Călăuza turistului, Ed.
Stadion, Bucureşti.
25. P. Bardaşu., Gh. Simeanu .,(1973), Brezoi- 100 de ani de industrie forestieră 1873-
1973, Rm Vâlcea.
26. Pop, Grigor,(1996) – România – Geografie hidroenergetică, Edit. Presa Universitară
Posea Gr., Popescu N., Ielenicz M., (1974), Relieful României, Edit.Ştiinţifică.
27. Clujeană, Cluj.
28. Posea Gr., Popescu N., Ujvari, I.,(1972), Geografia apelor României, Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti
29.
30. Ploaie Gh., (1983), Valea Lotrului, Editura Sport-Turism, Bucureşti.
31. Ploaie Gh.,(1987), Munţii Latoriţei, Bucureşti, Editura Sport-Turism, Bucureşti .
32. Ploaie Gh., (2007),Munţii Parâng – pledoarie pentru un parc naţional, Editura
Vergiliu,București.
33. Popescu N, (1968), Muntii Capatanii si Coziei, Editura CNEFS, Bucuresti
34. Popescu, N. (1974), Parâng, Edit. Sport-Turism, București.
35. Velcea I.,(2007),Geo-Carphatica,Analele Universității ,,Creștine” Dimitrie
Cantemir,Sibiu
36. Velcea Valeria., (1982), Geografia Carpatilor si Subcarpatilor romanesti, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
37. Vlăsceanu G., Ianoș I. (1998), Orașele României - mică enciclopedie, Editura Odeon,
București.

38. ***(1980), Vâlcea – monografie, Editura Sport – Turism, Bucureşti.


39. ***(1983), Geografia României, vol. I, Editura Acad. R.S.R., Bucureşti.
40. ***(1987), Geografia României, vol. III, Editura Acad. R.S.R., Bucureşti.

Site-uri web:
1. http://alpinet.org
2. http://www.carpati.org
3. http://www.ecolotru.ro
4. www.guideromania.com

88
5. http://guideromania.com/muntii-lotru/167-muntii-lotrusteflesti-descrieregenerala
6. http://www.hidroelectrica.ro/
7. http://www.mmediu.ro/bazin_hidrografic.htm
8. http://www.scritube.com/geografie/Analiza-componentelor-
spaiului1334212013.php
9. www.turistinfo.ro
10. www.valceaturistica.ro
11. http://www.valcea.insse.ro

89