Teorie Galois

July 25, 2021

1 Curs 1 - Corpuri şi spaţii liniare

Definiţii: inel, corp, exemple, morfism de corpuri; izomorfism, automorfism.

Observaţie 1.1 f : F → E morfism de corpuri implică

k
∀ k ∈ Z, x ∈ F, f (kx) = kf (x), f xk = (f (x)) .

Teorema 1.1 Un corp comutativ este un domeniu de integritate.

Teorema 1.2 Orice morfism de corpuri este injectiv.

Teorema 1.3 σ : F ' E , izomorfism corpuri ⇒ σ ∗ : F [X] → E[X], izomor-

fism de inele.

(σ ∗ morfism surjectiv; σ ∗ (f ) = 0 ⇒ σ(ak ) = 0 ⇒ ak = 0)

F ≤ K, subgrup :

(F, +) ≤ (F, +)
(F ∗ , ·) ≤ (K ∗ , ·), subgrup
Exemplu 1.1 Q ≤ R ≤ C

d ∈ Z − {0, 1}, d liber de pătrate (@ p prim : p2 |d)

√  √  n √ o √  n o
Q d ≤ C, Q d = a + b d | a, b ∈ Q , Aut Q d = 1Q(√d) , u .
 √  √  √ 2 √  √
u a+b d =a−b d⇒ u d = u (d) = d ⇒ u d = ± d.

Teorema 1.4 Q este cel mai mic subcorp al lui C.

(F subcorpul prim al lui C ⇒ 1 ∈ F ⇒ Z ⊂ F ⇒ Q ⊆ F )

Caracteristica unui corp

F corp comutativ
car F = p, dacă p · 1 = 0, p minim, altfel car F = 0.

1
i) p prim;
ii) n · 1 = 0 ı̂n F ⇒ p|n.

Demonstraţie.
dom
i) Presupunem că p = rq ⇒ p · 1 = (r · 1)(q · 1) =⇒ r · 1 = 0 sau q · 1 = 0, fals!
|{z} integr
=0

ii) Fie r 6= 0 şi r < p, n = pq + r ⇒ n · 1} = pq · 1+ r · 1 ⇒ r · 1 = 0, fals!

| {z | {z }
=0 =0

Teorema 1.5 F grup de caracteristică p ⇒ (x ± y)p = xp ± y p .

p−1
Demonstraţie. (x ± y)p = xp + Cpk xp−k (−y)k ± y p şi inducţie.
P
k=1 |{z}
=0

Teorema 1.6

i) car F = 0 ⇒ Q ⊆ F , până la izomorfism.

ii) car F = P ⇒ ZP ⊆ F , până la izomorfism.

Demonstraţie.

i) ∀ n ∈ N∗ , n · 1 6= 0 ⇒ (n · 1)−1 ∈ P subcorpul prim ⇒

(m · 1)(n · 1)−1 ∈ P ⇒ Q ⊆ P ⊆ Q.
| {z }
def P

0 ∧
ii) F = {0, 1, 2, ..., p − 1} ' Zp. , x · 1 ←− x. Aşadar rezultă că F ‘ izom.

Zp nu are subcorpuri proprii. (F 00 ⊆ Zp ⇒ |F 00 | |p ⇒ F 00 = Zp ).

Teorema 1.7 Fie f ireductibil, f ∈ K[X] ⇒ K ≤ K[X]/(f ) = K1 , K1 este

corp.

Demonstraţie. K[X] euclidian ⇒ K[X] principal.

2
 Arăt că (f ) este maximal.
(f ) ⊆ (h) ⊆ K[X] ⇒ h|f, f ireductibil, avem:
|{z}
I
h ∼ 1 ⇒ (h) = K[X] sau h ∼ f ⇒ (f ) = (h).
k k + (f ), f are rădăcina x + (f ) ı̂n K1
Reciproca (f ) maximal ⇒ f ireductibil. Presupunem că:
f = gh ∈ (f ) ⇒ g ∈ (f ) sau h ∈ (f ), (f ) prim.
⇒ f |g sau f |h ⇒ f ∼ g sau f ∼ h ⇒ f ired .

Extindere finită: F ≤ E dacă dim FE (= [E : F ]) < ∞, unde F este

f inită
subcorp al lui E.
Teorema 1.8
F ≤L≤E
[L : F ] < ∞, [E : L] < ∞ ⇒ [E : F ] < ∞ şi [E : F ] = [L : F ] · [E : L].
Demonstraţie.

B1 = {ei }i bază ı̂n L E

B2 = {fj }j bază ı̂n F L
⇒ B = {ei fj }(i,j) bază ı̂n F E.

Liniara independenţă:
 
X∗ X∗ X∗
aij ei fj = 0, ai,j ∈ F ⇒  aij fj  ei = 0
i,j i j

Sistem de generatori:
X∗ X∗
z∈E⇒z= bi ei , bi ∈ L ⇒ bi = aij fj .
i j

Consecinţe:
1) [E : F ] = 1 ⇒ E = F .
2) F ≤ L ≤ E, [E : F ] = [L : F ] 9 E = L.
3) [E : F ] = p (prim) ⇒ nu sunt corpuri intermediare .

3
2 Seminar 1

Exerciţiu 2.1 F ≤ E, [E : F ] = 1 ⇒ E = F .

Soluţie 2.1

∀x ∈ E, ∃ f ∈ F : x = f · 1 ∈ F ⇒ x ∈ F .


F ≤L≤E
Exerciţiu 2.2 ⇒ E = L.
[E : F ] = [L : F ]
ip ex.1
Soluţie 2.2 Avem [E : F ] = [L : F ] · [E : L] ⇒ [E : L] = 1 ⇒ E = L.
√ √
Exerciţiu 2.3 Q Q( 2) spaţiu liniar cu baza {1, 2}.
√ √
2 √
√
sau: 2 rădăcina lui X 2 − 1, 2 = 1 ⇒ Q Q 2 are baza {1, 2}.

Exerciţiu 2.4 Fie f = X 4 + X + 1 ∈ Z2 [X] .

i) Arătaţi că f este ireductibil ı̂n Z2 [X];

ii) Construiţi tabelele de compoziţie ı̂n Z2 (y) , unde y este rădăcină a lui f.

Soluţie 2.3
 
∧ ∧ ∧ ∧
i) f nu are rădăcină ı̂n Z2 f (0) 6= 0, f (1) 6= 0 .

Presupunem că f = gh cu g = X 2 + a1 X + a2 şi h = X 2 + b1 X + b2 ,

ai , bi ∈Z2 ⇒
∧


 a1 + b1 = 0

 ∧
 a1 b1 + a2 + b2 = 0

⇒ ∧

 a1 b2 + a2 b1 = 1

 ∧ ∧ ∧ ∧
 a2 b2 = 1 ⇒ a2 = b2 = 1 ⇒ a1 b1 = 0, a1 + b1 = 1.


f als!

ii) Avem y 4 = y + 1.

Observăm că Z2 Z2 (y) are baza {1, y, y 2 , y 3 }.

∧ ∧ ∧ ∧ ∧
Obţinem Z2 (y) = {0, 1, y, y + 1, y 2 , y 2 + 1, y 2 + y, y 2 + y + 1, y 3 , y 3 + 1,
∧ ∧
y 3 + y, y 3 + y 2 , y 3 + y 2 + y, y 3 + y + 1, y 3 + y 2 + y + 1}.
|Z2 (y)| = 16.
√
3
√ √ 3
√
3
Exerciţiu 2.5 Q Q( 3) are baza {1, 3 3, 32 } pentru că 3 3 = 3.

4
 √ √
3
√
√

√
3

√

Exerciţiu 2.6 Q 2, 3, 7 ≥ Q 2 3 ≥ Q 2 ≥ Q.

Soluţie 2.4
√
 √
QQ 2 are baza 1, 2 = B1.
√ √
 √ √
√
Q( 2) Q 2, 3 3 are baza 1, 3 3, 3 9 = B2 .
√ √ √
 √
√ √
Q( 2, 3 3) Q 2, 3 3, 7 are baza 1, 7 = B3 .
√ √ √

Atunci Q Q 2, 3 3, 7 are baza B = B1 B2 B3 .

Exerciţiu 2.7 Să se studieze ireductibilitatea lui f = X 2 + aX + b, a, b ∈ K.

K ∈ {Z3 , Z5 , Q} .

Soluţie 2.5 Fie α o rădăcină pentru f .

Atunci
2
(2α + a) = a2 − 4b, α2 + aα + b = 0|4 .


f ired ı̂n K [X] ⇐⇒ a2 − 4b ∈
/ K 2 = k 2 |k ∈ K .
Pentru Z3 ,

K 2 = {0, 1} .
a2 − 4b ∈
/ K 2 ⇐⇒ a2 − 4b = 2 ı̂n Z3

Pentru Z5 ,

K 2 = {0, 1, 4} .
a2 − 4b ∈
/ K 2 ⇐⇒ a2 − 4b = 2 sau = 3 ı̂n Z5

Se determină a, b.

Exerciţiu 2.8 Arătaţi că mulţimea subcorpurilor lui R este infinită.

Soluţie 2.6 √  h √  i
n n
Q 2 ≤ R, Q 2 : Q = n.

√
Exerciţiu 2.9 Arătaţi că ∀ n ∈ N∗ , ∃ K : Q ≤ K ≤ R, [K : Q] = n, (K = Q ( n z)) .
Rezultă ext. Q ≤ R infinită.

Exerciţiu 2.10 Determinaţi subcorpurile lui C care conţin pe R.

Soluţie 2.7 R ≤ K ≤ C şi [C : R] = 2, [C : R] ⇒ K = R sau K = C.

5
3 Curs 2 - Elemente algebrice

Fie F ≤ E, a ∈ E.

Definiţie 3.1 Spunem că a alg/F dacă ∃ f ∈ F [X] , f 6= 0,astfel ı̂ncât, f (a) =
0.

Definiţie 3.2 Spunem că a transc/F dacă a nu e alg/F .

Definiţie 3.3 Extinderea F ≤ E este algebrică dacă ∀ a ∈ E, a alg/F.

1) ∀ a ∈ F , a alg/F , fiind rădăcină pentru X − a.

√
2) Q ≤ R, 2 alg/Q , f = X 2 − 2, e, Π transc/Q .
3) K ≤ K (X) , X transc/K .
4) R ≤ C alg : ∀ a = x + i y e rădăcină pentru X 2 − 2xX + x2 + y 2 .

4 Polinom minimal
Fie F ≤ E, a alg/F , a ∈ E. Vom face următoarea notaţie:
not
ma = Irr (a, F ) ,

unde prin Irr (a, F ) ı̂nţelegem: ireductibil ı̂n F [X], coeficient dominant 1 şi
are pe a rădăcină. (ma ireductibil sau de grad minim).

Teorema 4.1 Fie f ∈ F [X] cu f (a) = 0 şi g = ma . Atunci g | f.

Demonstraţie.

Vom folosi metoda reducerii la absurd, aşa că vom presupune că g - f.
Din faptul că g este ireductibil rezultă că:

(g, f ) = 1 ⇒ ∃ h1 , h2 ∈ F [X] astfel ı̂ncât:

h1 g + h2 f = 1, pentru X = a.

Adică 0 = 1, fals!

6
Teorema 4.2

1) α alg/K ⇒ K (α) = K [α]
2) K (α) = K [α] ⇒ α alg/K

Demonstraţie.
1)  
f (α)
K (α) = | f, g ∈ K [X] , g (α) 6= 0 .
g (α)
Fie h = mα . Cum g (α) 6= 0 ⇒ h - g, h ired ⇒ (h, g) = 1.

⇒ ∃ u, v ∈ K [X] : uh + vg = 1 ⇒ v (α) g (α) = 1 ⇒

1 f (α)
⇒ = v (α) ⇒ = f (α) v (α) ∈ K [α] ⇒
g (α) g (α)
⇒ K (α) ⊆ K [α] ⊆ K (α) .
f (α)
2) Din K (α) = K [α] ⇒ ∀ g(α) ∈ K [α]. Iau g cu grad ≥ 1 ⇒

1
= v (α) ∈ K [X] .
g (α)

Fie f = v g − 1 cu rădăcina α. f ∈ K [X] , f 6= 0 altfel

vg = 1 ⇒ g ∈ v ∈ (K [X]) = K ∗

contradicţie cu grad g ≥ 1.
Aşadar α alg|K .

Teorema 4.3 Orice extindere finită e algebrică.

Demonstraţie. Fie K ≤ L cu [L : K] = n şi a ∈ L.

Avem {1, a, ..., an } lin. dep. ı̂n K L ⇒ ∃ k0 , k1 , ..., kn ∈ K nu toate nule,
astfel ı̂ncât:
n
X
ki ai = 0 ⇒ a rădăcina polinomului.
i=0
n
X
f= ki X i 6= 0 ⇒ a alg/K .
i=0

Teorema 4.4 α alg/F ⇒ dimF F (α) = grad mα .

7
Demonstraţie. Fie mα = X n + an−1 X n−1 + ... + a0 ∈ F [X] . Atunci rezultă
că:

αn = −an−1 αn−1 − ... − a0 .

X
αn+i = bK αK ⇒ B = 1, α, ..., αn−1

sistem de generatori ı̂n F F (α) .
0≤K≤n−1

B lin. indep., altfel grad mα < n. Deci B bază ı̂n F F (α) .

Teorema 4.5 Fie K ≤ L şi [L : K] = n. Atunci ∃ α1 , ..., αn alg/K , astfel

ı̂ncât L = K (α1 , ..., αn ) .

Demonstraţie. Fie B bază ı̂n K L = {α1 , ..., αn } . Atunci

( n )
X
L= ki αi | ki ∈ K, ∀i ⊆ K [α1 , ..., αn ] = K (α1 , ..., αn ) ⊆ L.
αi alg
1

pentru că [L : K] < ∞

5 Extinderi prin adjuncţionare

Fie F ≤ E, S ⊆ E.
\
F (S) = K corpul obţinut prin adjuncţionare.
K≤E
F ∪S ⊆K

S = {x1 , ..., xn } ⇒ F (S) = F (x1 , ..., xn ) şi F (S1 ∪ S2 ) = (F (S1 )) (S2 ) .

\
F [S] = R subinel obţinut prin adjuncţionare.
R subinel ı̂n E
F ∪S ⊆K

F (S) este corpul de fracţie al lui F [S] .

 
A
F (S) = | A ∈ F [S] , B ∈ F [S] , B 6= 0 .
B

Definiţie 5.1 K ≤ L este extindere simplă dacă ∃ α ∈ L : L = K (α) . α:

element primitiv al lui L peste K.

8
Teorema 5.1 (Teoremă de structură)

Fie L = K (α) . Arătaţi că:

1) α alg/K ⇒ K (α) ' K [X] /(mα) .
2) α transc/K ⇒ K (α) ' K (X) .

Demonstraţie.

f : K [X] → K (α)
k k
X α

Rezultă că Im f = K [α] .

1)

Kerf = {P ∈ K [X] | f (P ) = P (α) = 0} = (mα )

( P (α) = 0 ⇒ mα |P )

α alg
Obţinem K [X] /(mα ) ' K [α] = K (α) .
2)
Kerf = {P | P (α) = 0} = 0 ⇒ K [X] ' K[α].
dom. integritate

6 Seminar 2
Exerciţiu 6.1 Fie a o rădăcină pentru f = X 3 − X + 1 ∈ Q [X]

 a) Determinaţi b−1 ı̂n Q (a) şi a−1 ı̂n Q (a) , unde b = 1 − 2a + 3a2 ∈ Q (a) .


b) Determinaţi mc ∈ Q [X] , c = 1 + a − 2a2 .

c) Arătaţi că Q (a) = Q (c) .


Soluţie 6.1

a) f ired, altfel ar avea un factor de grad 1 cu coeficient ı̂n Q, fals!

Deci
ma = f ⇒Q Q (a) are baza{1, a, a2 }.

f (a) = 0 ⇒ a(a2 − 1) = −1 ⇒ a(1 − a2 ) = 1 ⇒ a−1 = 1 − a2 .

b−1 = x + ya + za2 , x, y, z ∈ Q.
bb−1 ⇒ 1 − 2a + 3a2 x + ya + za2 = 1

Din indentificarea coeficienţilor, obţinem:

9
 6 7 8
x= , y=− , z=−
11 11 11
b) Obţinem mc astfel:

1 + a − 2a2 = c | a ac = a + a2 − 2a3
 
⇒
a3 − a + 1 = 0 | 2 0 = 2a3 − 2a + 2
−−−−−(+)
2
2ac = 2a2 − 2a + 4
 
ac = a − a + 2 | 2
⇒
c = 1 + a − 2a2 c = 1 + a − 2a2
−−−−−(+)

2ac + c = 1 − a + 4 ⇒ a(2c + 1) = 5 − c
5−c 1
⇒a= (c 6= − )
2c + 1 2
1
c=− ⇒ c = 5, f als!
2

 3
5−c 5−c
f = ma ⇒ − + 1 = 0 ⇒ mc = X 3 + X 2 − 8X + 11.
2c + 1 2c + 1

c)
5−c
∈ Q (c) ⇒ Q (a) ⊆ Q (c)

a = 2c+1
⇒ Q (a) = Q (c) .
c = 1 + a − 2a2 ∈ Q (a) ⇒ Qc) ⊆ Q (a)
Sau: Q ⊆ Q (c) ⊆ Q (a)
[Q (a) : Q] = 3 = grad ma = grad mc = [Q (c) : Q] ⇒ Q (a) = Q (c) .

Exerciţiu 6.2

Fie X 3 − X + 1 ∈ Q [X] şi a o rădăcină a sa.

2
i) 3a +2

a2 +4 ı̂n Q (a)
Determinaţi. :
ii) Irr (β −1 , Q), unde β = 2 − a + a2 .

Soluţie 6.2

i)
3a2 + 2
= x + ya + za2 , cu x, y, z ∈ Q.
a2 + 4
Folosim a3 − a + 1 = 0.
53 10 50
Obţinem : x = 101 ,y= 101 , z= 101 .

10
 ii) Ca mai sus, obţinem:

7 a 2a2
β −1 = + − .
11 11 11
Şi scriu a ı̂n funcţie de β −1 .

11β −1 = 7 + a − 2a2 11β −1 a = 7a + a2 − 2a3

 
⇒
0 = a3 − a + 1 0 = 2a3 − 2a + 2
−−−−(+)

11β −1 a = 5a + a2 + 2 22β −1 a = 10a + 2a2 + 4

 
(+)
⇒ ⇒ 11a+11 = 11(β −1 +2aβ −1 )
11β −1 = 7 + a − 2a2 11β −1 = 7 + a − 2a2

Aşadar avem:

a + 1 = β −1 + 2aβ −1 ⇒ a(1 − 2β −1 ) = β −1 − 1
β −1 −1 3
⇒a= , β −1 6= 1
β −1 − 1 1 − β −1

1−2β −1 2
⇒ + +1 = 0 ⇒ ...grad Irr β −1 = 3.
a3 − a + 1 = 0 1 − 2β −1 1 − 2β −1

Exerciţiu 6.3

Fie a răd. ptr. X 3 − X + 1 ∈ Q [X] .

i) b = 1 − a + a2 , c = 2 + a − 2a2 din Q (a) . Determinaţi Irr
b−1 c, Q .

ii) b = 2 + a − a2 , c = 1 + 3a + 2a2 . Determinaţi Irr bc−1 , Q .

Soluţie 6.3

i)
d = b−1 c = −4a2 − a + 5.
Scriu a ı̂n funcţie de d, astfel:
d + 11
a= .
4d − 5
ii)
−10 2 5 2 2−d
d= a + a+ ⇒a=
11 11 11 2d + 1

Irr (d, Q) = 13X 3 + 14X 2 − 13X + 7.

11
Exerciţiu 6.4

a alg/Q
Fie z = a + bi ∈ C. Să se arate că z alg/Q ⇐⇒ .
b alg/Q

Soluţie 6.4

⇒” Fie A corpul numerelor algebrice peste Q.

z alg/Q ⇒
∃ f ∈ Q [X] , f 6= 0, f (z) = 0.

z ∈ A ⇐= f (z) = 0, f (z) ⇒ f (z) .

z+z z−z
a= , b= ⇒ a, b ∈ A.
2 2i
⇐” a, b, i ∈ A ⇒ z ∈ A.

Observaţie
A = {a ∈ C | a alg/Q } este corp.
Mai general, dacă K ≤ L, A = {α ∈ L | α alg/K },
Atunci A este corp.
α, β ∈ A

⇒ [K (α, β) : K] < ∞ ⇒ K ≤ K (α, β) alg ⇒ K (α, β) ⊆ A.

⇒ α ± β, αβ, β −1 ( β 6= 0) ∈ A ⇒ A corp.

Exerciţiu 6.5

Fie F ≤ L. A = {a ∈ L | a alg/K } şi fie u ∈ L. Fie f ∈ K [X] , grad f ≥ 1.

Atunci u ∈ A ⇐⇒ f (u) ∈ A.

Soluţie 6.5

⇒” 
u∈A
⇒ f (u) ∈ A.
A corp
⇐”

f (u) ∈ A ⇒ ∃ g ∈ K [X] , g 6= 0, astfel ı̂ncât g (f (u)) = 0.

Fie h = gf , deci avem că h(u) = 0. Folosim faptul că g 6= 0 ⇒ h 6= 0.(f are
grad f ≥ 1) rezultă că u ∈ A.

12
Exerciţiu 6.6

Fie f ∈ Q [X] , grad f ≥ 1. Atunci f (Π) transc/Q şi f (e) transc/Q.

Exerciţiu 6.7
√ √

Determinaţi R 2+i 3 .

Soluţie 6.6

Mai mult, dacă z ∈ C − R, R (z) = C.

R ≤ R (z) ≤ C ⇒ R (z) = R ⇒ z ∈ R fals! sau R (z) = C.

Exerciţiu 6.8
√

Determinaţi Irr 1 + 2, Q .

Soluţie 6.7
√
Notăm a = 1 + 2.

⇒ (a − 1) = 2 ⇒ a2 − 2a − 1 ⇒ a soluţie pentru X 2 − 2X − 1 ∈ Q [X] ired.

√
⇒ Irr(1 + 2) = X 2 − 2X − 1.

Exerciţiu 6.9
√  √

Arătaţi că Q √3 =Q 6 .
2

Soluţie 6.8
√ √ √ 
3 6
√ = ∈Q 6 .
2 2
√ √ !
√ 3 3
6=2· √ ∈Q √
2 2

√ √ 
u∈Q
În general, dacă √ ⇒ ∃ d liber pătrate. Q ( u) = Q d .
u∈/Q
√ √ √
q pq √
u = pq , q 6= 0, p, q ∈ Z ⇒ u = pq = q ⇒ q u = pq.
√ √ √
√ 
pq = a2 d ⇒ q u = a d ⇒ Q u = Q d

13
7 Curs 3 - Tranzitivitatea extinderii algebrice
Teorema 7.1
Fie K ≤ L ≤ F. Avem F alg/K ⇔ F alg/L şi L alg/K .

Demonstraţie. ⇒” Din K ≤ L ⇒ F alg/L .

α∈L⊆F
⇒ α alg/K .
F alg/K
⇐” Fie α ∈ F ⇒ α alg/L ⇒
∗
X
∃f= βi X i , f 6= 0, f (α) = 0, βi ∈ L, ∀i ⇒ α alg/K(β0 ,..., βn)
i

βi ∈ L, L alg/K ⇒ βi alg/K , ∀i ⇒ [K (β0 , ..., βn ) : K] < ∞. (1)

Cum α alg/K(β0 ,..., βn) ⇒ [K(α, β0 , ..., βn ) : K(β0 , ..., βn )] < ∞ şi ı̂mpreună
cu (1) rezultă că K(α, β0 , ..., βn ) : K] < ∞ ⇒ α alg/K ⇒ F alg/K .

K - izomorfisme

Fie K ≤ L, K ≤ L2 .
Definiţie 7.1 Funcţia f : L1 −→ L2 este K - izom dacă 1) f izomorfism de
corpuri; 2)∀ a ∈ K, f (a) = a.
K−izom
Observaţie 7.1 Pentru α transc./K ⇒ K (α) ' K(X).
Teorema 7.2 Fie K ≤ L ; α, β ∈ L.
I) α, β alg/K ⇒
1) Irr(α, K) = Irr (β, K) ⇔ 2) ∃ f : K (α) → K (β)
cu K−izom , f (α) = β

II) α, β transc/K ⇒ ∃ f : K (α) → K (β) , K- izom, unde f (α) = β.

Demonstraţie. I) Vom arăta că 1) ⇒ 2). Avem

K (α) ' K [X] /(Irr (α, K)) ' K (β) .
P (α) ( P + (Irr(α, K)) → P (β) .
2) ⇒ 1) Fie Irr (α, K) = f ; Irr (β, K) = g. Avem K- izom :
ϕ : K (α) −→ K (β) cu ϕ (α) = β.
ϕ(f (α)) = f (β) ⇒ f (β) = 0 ⇒ g/f ; g, f ired. ⇒ f = g.
II) Avem K (α) ' K (X) ' K (β) .

14
Exemplu 7.1
√   √  √ 
f: Q 2 →Q − 2 =Q 2 .
√ √
a+b 2 a − b 2.

Exemplu 7.2
f : C → C, z → z.

Exemplu 7.3

√   √ 
3 → Q  3 cu  rădăcină pentru X 2 + X + 1.
3 3
f: Q
√ √ √ √
a + b 3 + 2 c 9.
3 3 3 3
a+b 3+c 9
√ √ √
Observăm că 3
3,  3 3, 2 3 3 rădăcină pentru X 3 − 3 ∈ Q [X] .

Exemplu 7.4

Dacă f ∈ K [X] ireductibil şi {xi }i=1, n sunt rădăcinile sale, atunci:
fij : K (xi ) → K (xj ) este K- izom.

8 Închiderea algebrică a unui corp

K ≤ L şi A = {α ∈ L | α alg/K }. A corp (α, β ∈ A ⇒ K (α, β) ⊆ A, pentru
că:

[K (α, β) : K] < 0 ⇒ αβ, α ± β, β −1 ∈ A), β 6= 0, ∀ β ∈

/ A, β transc/A.

A: ı̂nchiderea algebrică a lui K ı̂n L.

Exemplu 8.1 Mulţimea A, a numerelor algebrice din C → are cardinal χ0 .

(α ∈ C, α alg/Q → P = Irr α ∈ Q [X]).

Mulţimea A1 = A ∩ R a numerelor algebrice din R.
teorema Bernstein
Q ≤ A1 ≤ A =⇒ card A1 = χ0 .

Definiţie 8.1 K este ı̂nchidere algebrică a lui K dacă: K ≤ K şi

alg

(∀α ∈
/ K, α transc/K ) ⇔ (∀ α alg/K , α ∈ K).

Definiţie 8.2 K algebric ı̂nchis dacă K = K.

15
Teorema 8.1 Fie K corp comutativ, f ∈ K [X] , grad f ≥ 2. Atunci ∃ L,
K ≤ L, astfel ı̂ncât f are o rădăcină ı̂n L.

Demonstraţie. Din lema lui Krull, ∃ M ideal maximal, astfel ı̂ncât

(f ) ⊆ M ⊆ K [X] .

M = (g)
K[X] inel principal ⇒ g ired.
M maximal
Fie L = K [X] /M .

σ : K → L, σ (a) = a + M, σ injectiv.,fiind morfism de corpuri.

f (x + M ) = f (X) + M = M = OL ⇒ x + M rădăcină pentru f ı̂n L.

Corolar 1

1) Dacă {f1 , ..., fn } ⊆ K [X] , atunci ∃ L, K ≤ L astfel ı̂ncât ∀ fi , f i are o

rădăcină ı̂n L.
2) Fie f ∈ K [X] . Atunci ∃ L, K ≤ L,astfel ı̂ncât f se descompune ı̂n L[X]
ı̂n factori de gradul I.

Lemma 1 Fie K ≤ L, L algebric ı̂nchis. Atunci K L = {α ∈ L | α alg/K } e

algebric ı̂nchis şi K L alg/K .

Demonstraţie.

Fie f ∈ K L [X] , grad f ≥ 1
⇒ ∃ α ∈ L, f (α) = 0
L algebric ı̂nchis
⇒ α alg/K L , K L alg/K ⇒ α alg/K
⇒ α ∈ K L , adică K L algebric ı̂nchis.

Teorema 8.2 (Teorema de existenţă a ı̂nchiderii algebrice) ∀ K corp

comutativ, ∃ K ≥ K ı̂nchidere algebrică a lui K.

Demonstraţie. Construim K 1 , astfel ı̂ncât K ≤ K 1 şi K 1 algebric ı̂nchis.

Fie
T = {f ∈ K [X] | grad f ≥ 1} ⊆ K [X] .
(T = K [X] − K). Căutăm un corp ı̂n care ∀ f ∈ T, f are o rădăcină ı̂n acel
corp.
Introduc variabilele (Xf )f ∈T . (Câte una pentru fiecare polinom f ).
Fie
G = {f (Xf ) | f ∈ T } ⊂ K [Xf | f ∈ T ] .

16
Dacă T este infinită, atunci
[
K[Xf | f ∈ T ] = K[Xj | j ∈ J]
J ⊆T
J finit

Deci, G ( K[Xf | f ∈ T ] şi fie M ⊇ (G) .

maximal
Observaţie: (G) 6= K[Xf | f ∈ T ], altfel 1 = f1 (Xf1 ) g, + ... +fn (Xfn ) gn .
Iau o extindere K
f a lui K, astfel ı̂ncât f1 , ..., fn , au rădăcinile α1 , ..., αn ı̂n
K.
e
Înlocuiesc Xfi cu αi şi obţin 1 = 0, fals!

Fie L1 = K[Xf | f ∈ T ] /M corp. ∀ f ∈ T, f are o rădăcină ı̂n L1 : Xf + M.

Continuând astfel,obţinem:

K ⊆ L1 ⊆ ... ⊆ Ln ⊆ Ln+1 ⊆ ...,

unde orice polinom din Ln are o rădăcină ı̂n Ln+1 .
Fie [
K1 = Li .
i∈N∗

Avem: 1) K ⊆ K 1 ;

2) K 1 corp (α ∈ Li , β ∈ Lj ( i ≤ j) ⇒ α, β ∈ Lj ⇒ α − β, α β,
α−1 (pentru α 6= 0) ∈ Lj < K 1 )

3) K 1 algebric ı̂nchis.

(Fie f ∈ K 1 [X] ,
f = a0 + a1 X + ... + an X n ; a0 ∈ Li0 , a1 ∈ Li1 , ..., an ∈ Lin
şi j0 = max (i0 , ..., in ) ⇒ f ∈ Lj0 [X] ⇒

⇒ ∃ α ∈ Lj0 +1 ⊆ K 1
⇒ f = (X − α) f1
f (α) = 0
Repet pentru f1 , ...⇒ f are toate rădăcinile ı̂n K 1 .).
Aplicând apoi Lema rezultă teorema.

Proposition 2 Orice corp finit nu este algebric ı̂nchis.

Demonstraţie. Fie K = {0, 1, a1 , ..., an } şi
n
Y
f = X (X − 1) (X − ai ) + 1 ∈ K [X] .
i=1

f nu are rădăcini ı̂n K, pentru că f (x) = 1, ∀ x ∈ K.

17
9 Seminar 3
√  √
Exerciţiu 9.1 [K : Q] = 2 ⇔ K = Q d (d liber de pătrate, d∈
/ Q.)

Soluţie 9.1
h √  i √ √
⇐” Q d : Q = grad Irr d = 2, pentru că Irr d = X 2 − d .

⇒” Fie u ∈ K − Q, [K : Q] = 2 , dimQ K = 2 ⇒ {1, u} bază ı̂n Q K

⇒ K = {a + bu| a, b ∈ Q} ⇒ K = Q (u) .

(sau direct: u ∈ K − Q, [K : Q] = 2 ⇒ K = Q (u)).

În particular,

u2 ∈ K = Q (u) ⇒ ∃ a, b ∈ Q : u2 = a + bu

2
b2 √

b
⇒ u− = a2 − . Deci v răd. pentru X 2 − c ∈ Q [X] şi c ∈
/ Q.
2 4
| {z }
| {z }
=v∈ /Q =c∈Q
√ √

Aşadar, K = Q (u) = Q (v) = Q ( c) = Q 2 cu d liber pătrate, unde
v = u − 2b .

Exerciţiu 9.2 Fie K corp finit, |K| = q:

a) Determinaţi numărul polinoamelor de grad 2, monice, ireductibile din

K [X] ;
b) Determinaţi numărul polinoamelor de grad 3, monice, ireductibile din
K [X] .

Soluţie 9.2

a) Fie P = X 2 + aX + b ∈ K [X] , monic.

P −→ (a, b) ∈ K 2 .
Notăm:
P2 = {P | P de grad 2, monic}, |P2 | = |K 2 | = q 2 .
Să calculăm numărul polinoamelor reductibile din P2 .
P reductibil dacă:
2
P = (X − α) ı̂n număr de q, α ∈ K.
sau

18
 P = (X − α) (X − β) ı̂n număr de Cq2 . α, β ∈ K ,α 6= β.
Numărul cerut este:

q (q − 1) q (q − 1) q2 − q
q 2 − q − Cq2 = q (q − 1) − = = .
2 2 2
b) Notă

P3 = {X 3 + aX 2 + bX + c| a, b, c ∈ K} ⇒ |P3 | = q 3 .

Calculăm numărul polinoamelor reductibile din P3 .

Polinoamele reductibile au forma:
• P = (X − α) X 2 + aX + b , α, a, b ∈ K


| {z }
ired2
P −→ ı̂n număr de q · q 2−q (pct. a)).
sau
2
•• P = (X − α) (X − β) , α, β ∈ K
P −→ sunt q 2 .
sau
• • • P = (X − α) (X − β) (X − γ) cu α, β, γ ∈ K distincte.
P −→ ı̂n număr de Cq3 = q(q−1)(q−2)
6 .
Deci numărul cerut este:
q2 − q q (q − 1) (q − 2) q3 q2 q 3 − 3q 2 + 2q
q3 − q · − q2 − = − −
2 6 2 2 6
2q 3 − 2q q3 − q
= = .
6 3

Exerciţiu 9.3 Să se construiască corpuri cu 4, 8, 9 elemente.

Soluţie 9.3

Un corp finit nu are caracteristica 0 ⇒ ∃ p prim, astfel ı̂ncât:

Zp ≤ K, dimZp K = n ⇒ |K| = pn .
n
P
∀ x ∈ K, x = ai ei , ai ∈ Zp .
i=1
Pentru | K | = 4 sau | K | = 8, caut polinoamele ireductibile de grad 2 sau
3 peste Z2 .
Z2 ≤ K = Z2 (α) .
dim Z2 K = [Z2 (α) : Z2 ] = grad Irr α = 2 sau Irr α = 3.
• X 2 + X + 1 nu are rădăcini ı̂n Z2 ⇒ este ireductibil.

⇒ K = Z2 (α) , cu α răd.a lui X 2 + X + 1, are 4 elemente.

19
 •• X 3 + X + 1 nu are rădăcini ı̂n Z3 ⇒ este ireductibil
.

⇒ K = Z2 (β) , cu β rădăcinăa lui X 3 + X + 1, are 8 elemente.

• • • | K | = 9 = 32 ⇒ caut un polinom ireductibil de grad 2 peste Z3 .

f = X 2 + 1 ired ı̂n Z3 [X] .

K = Z3 (γ) , γ rădăcină pentru f.

10 Curs 4 - Corp de descompunere

Fie K corp comutativ. Avem echivalenţa:



 - K corp algebric ı̂nchis;
- K nu are ext. alg. proprii;




- orice polinom din K[X] are o rădăcină ı̂n K;


 - orice polinom din K[X] are toate rădăcinile ı̂n K;
- orice polinom din K[X] se descompune ı̂n factori liniari ı̂n K[X];




- singurele polinoame ireductibile din K[X] au gradul 1.


Definiţie 10.1 Fie f ∈ K [X] , grad f ≥ 1. Corpul de descompunere al lui

f este o extindere algebrică a lui K, astfel ı̂ncât:

- conţine toate rădăcinile lui f ;
- f nu are toate rădăcinile ı̂n niciun subcorp propriu

Notaţie: Cf

Cf = K(α1 , ..., αn ) cu α1 , ..., αn rădăcinile lui f.

Exemple
1) √ 
f = X 2 − 2 ∈ Q [X] . Cf = Q 2 .

2)
√ √ √ 
f = X 4 − 2 ∈ Q [X] , f are rădăcini ±
4 4 4
2; ± i 2. Cf = Q 2, i .

3) √ 
f = X 4 − 2 ∈ R [X] ⇒ Cf = R
4
2, i = C.

20
 Rădăcini de ordin n ale unităţii:

Fie f = X n − 1 ∈ K [X] .

Un = {α ∈ L| αn = 1} (gradul rădăcinii).

(Un , ·) ≤ (L∗ , ·) .
finit

Un e generat de o rădăcină primitivă de grad n (ordin) a lui 1.

• Dacă car K = 0 sau car K = p - n, atunci f are rădăcini distincte.
pk
•• Dacă car K = p | n, atunci f = (X m − 1) . n = pk m, p - m.

Rădăcinile lui f sunt rădăcinile lui X m − 1, cu ordinul de multiplicitate pk .

Problema se reduce la cazul p - n.
(Un , ·) grup ciclic.
Numărul rădăcinilor primitive (generatori de ordin n) este:
k  
Y 1 αk
ϕ (n) = n 1− cun = pα
1 ...pk .
1

i=1
pi

xk are ordin n ⇔ (n, k) = 1. (de la grupuri ciclice).

Fie α o rădăcină primitivă a lui 1.

Irr (α, Q) = Fn | X n − 1.

Teorema 10.1
1) Fn ∈ Z [X] ;
2) grad Fn = ϕ (n) ;
3) orice rădăcină a lui Fn e rădăcină primitivă şi reciproc.

Y

Proposition 3 X n − 1 = Fd (X) , pentru că Fd | X d − 1 | (X n − 1) şi
d | n
P
n= ϕ (d) .
d | n grad Fd

Exerciţiu 10.1 Determinaţi diverse polinoame ciclotomice.

X 2 − 1 = (X − 1)(X + 1)
F1 F2
 
1
grad F2 = ϕ (2) = 2 · 1 − = 1.
2

21
 X 3 − 1 = (X − 1) X 2 + X + 1 = F1 F3 .


 
1
grad F3 = 3 1 − = 2.
3

X 4 − 1 = (X − 1) (X + 1) X 2 + 1 = F1 F2 F4


 
1
grad F4 = 4 · 1 − = 2 ⇒ F4 = X 2 + 1.
2

X 5 − 1 = (X − 1) X 4 + X 3 + X 2 + X + 1 = F1 F5 .


 
1
grad F5 = 5 1 − = 4 =⇒ F5 = X 4 + X 3 + X 2 + X + 1.
5

X 6 − 1 = (X − 1) (X + 1) X 2 + X + 1 X 2 − X + 1 = F1 F2 F3 F6



  
1 1
grad F6 = 6 1 − 1− = 2 ⇒ F6 = X 2 − X + 1.
2 3

X 7 − 1 = (X − 1)(X 6 + X 5 + ... + X + 1) = F1 F7 .
 
1
grad F7 = 7 1 − ⇒ F7 = X 6 + X 5 + ... + X + 1.
7

11 Seminar 4

Exerciţiu 11.1

i) Determinaţi polinoamele de grad 2 şi 3, ireductibile ı̂n Z2 [X] .

ii) Determinaţi polinoamele de grad 2, ireductibile ı̂n Z3 [X] .

Soluţie 11.1

i) f = X 2 + aX + b ∈ Z2 [X] , de grad 2.

f ireductibil ⇔ f nu are rădăcini ı̂n Z2 .


a=b=0 
2
a = 0, b = 1 → X 2 + 1 = (X + 1) reductibile.
a = 1, b = 0


a = 1 = b → X 2 + X + 1 ireductibil.

22
 f = X 3 + aX 2 + bX + c ∈ Z2 [X] , de grad 3.

f ireductibil ⇔ f nu are rădăcini ı̂n Z3 .

a = b = c = 0 → reductibil.
a = b = 0, c = 1 → X 3 + 1 reductibil.
a = 0, b = 1, c = 0 → reductibil.
a = 1, b = c = 0 → reductibil.
a = 1, b = 1, c ∈ {0, 1} → reductibil.

a = 0, b = 1, c = 1 ⇒ f = X 3 + X + 1 ireductibil.
a = 1, b = 0, c = 1 ⇒ f = X 3 + X 2 + 1 ireductibil.

ii) f = X 2 + aX + b ∈ Z3 [X]

a = b = 0 → reductibil.
a = 0, b = 1 → X 2 + 1 ireductibil.

f ireductibil ⇔ f nu are rădăcini ı̂n Z3 .

a = 1, b ∈ {0, 1} → (X = −2X ı̂n Z3 [X]) reductibil.
a = 0, b = 2, f = X 2 + 2 = X 2 − 1 reductibil.

a = 1, b = 2 ⇒ f = X 2 + X + 2 ireductibil.
a = 2, b ∈ {0, 1} → reductibil.

a = 2, b = 2 → f = X 2 + 2X + 2 ireductibil.
Mai sunt şi alte polinoame, cu coeficientul dominant 2, asociate ı̂n divizibilicu
cele de mai sus.


2X 2 + 2 
2X 2 + 2X + 1 ireductibile
2X 2 + X + 1


Exerciţiu 11.2 Rădăcinile lui X n − a ∈ K [X] .

Soluţie 11.2

Fie α o rădăcină a lui X n − a =⇒

αn = a.

Facem substituţia X = α y

⇒ X n − a = αn y n − a = a (y n − 1) .

23
 Fie ε o rădăcină primitivă a lui 1.
Atunci celelalte rădăcini ale lui 1 sunt {1, ε, ε2 , ...,εn−1 }.
Deci
CX n −a, K = K (α, ε) .
.
Rădăcinile lui X n − a sunt α, αε, ..., αεn−1 .

Exerciţiu 11.3 Fie K ⊆ L cu [L : K] = 2.

i) Dacă car K 6= 2, atunci ∃ α rădăcină pentru

X 2 − a ∈ K [X] : L = K (α) ;
ired

ii) Dacă car K = 2, atunci ∃ α rădăcină pentru

X 2 + a sau X 2 + X + a ∈ K [X]
ired ired

astfel ı̂ncât L = K (α) .

Soluţie 11.3

Fie K ≤ K (β) ≤ L, cu β ∈
/ K ⇒ 2 = [L : K (β)] · [K (β) : K] .
| {z }
6= 1

L = K (β) , [L : K] = 2 ⇒ grad Irr β = 2.

Irrβ = a0 + a1 X + X 2 .

i) car K 6= 2.

a21 a
1
2
a0 + a1 X + X 2 = a0 − + +X
4
|{z} | 2 {z }
−a Y
a1 2
α=β+ 2 rădăcina ecuaţiei Y − a = 0.

L = K (β) = K (α) .

a1 = 0 ⇒ Irr β = a0 + X 2


  



ii)  a0 X X2 

a1 6= 0 ⇒ a0 + a1 X + X 2 = a21  2 + + a21 
a1 a1

 

 |{z}
 |{z}
a Y
β 2
α= a1 rădăcină pentru a + Y + Y .

K (α) = K (β) .

24
Exerciţiu 11.4 Determinaţi corpurile de descompunere pentru:

i) f = X 2 + 1 ∈ Z3 [X] (Z5 [X] , Q [X]) ;

ii) f = X 2 − 2 ∈ Q [X] (R [X]);
iii) f = X 4 + 1 ∈ Z3 [X] .

Soluţie 11.4

i) f ireductibil ı̂n Z3 [X] (nu are rădăcini).

Z3 [X] /(f ) corp ı̂n care are o rădăcină, deci le are pe ambele.
 
∧ ∧ ∧
f 2 = 0 ⇒ 2 rădăcină
În Z5 [X] :  
∧ ∧ ∧
f 3 = 0 ⇒ 3 rădăcină
Deci
Cf, Z5 = Z5 .

În Q [X] : f ireductibil ⇒

Cf, Q = Q [X] /(f ) ' Q (i) .

ii) f = X 2 − 2.

În Q [X] : √ 
Cf,Q = Q 2 .

În R [X] : √ 
Cf, R = R 2 = R.

iii) f = X 4 + 1 ∈ Z3 [X] .

f = X2 + X + 1 X 2 + 2X + 2 ∈ Z3 [X] .

Fie α rădăcină pentru X 2 + X + 2 ⇒ α + 1 rădăcină pentru X 2 + 2X + 2

⇒ Cf = Z3 (α) = Z3 [X] / X 2 + X + 2 .

25
12 Curs 5 - Închiderea algebrică a unui corp.
Corpul de descompunere al unui polinom

Teorema 12.1 (Teorema de unicitate)

0 0
Fie σ : K −→ K , σ : K [X] −→ K [X] , unde σ izomorfism şi σ izomorfism
de inele. Fie Q 6= S ⊂ K [X] σ (S) , astfel ı̂ncât ∀ f ∈ S, cu grad f > 0. Fie
0 0
F = CS şi F = Cσ(S) . Atunci ∃ τ : F → F , astfel ı̂ncât τ |K = σ.

Demonstraţie. I) Pentru S = {f }, demonstrăm prin inducţie după gradul lui

f. 
F =K
• grad f = 1 ⇒ 0 0 şi τ = σ.
F =K
•• grad f = n > 1. Presupunem afirmaţia adevărată pentru polinoame de
grad ≤ n − 1.
0 0 0 0
Fie α rădăcină a lui f, α ∈ F − K. α rădăcină pentru σ (f ) , α ∈ F − K .
0 0
Aplicaţia τ1 : K (α) −→ K α
k σ (k)
0
α α h 0  0 i
0
τ1 izomorfism, deoarece [K (α) : K] = K α : K . τ1 extinde σ.
Atunci:
f = (X − α) h ∈ K (α) [X] .
 0

τ 1 (f ) = X − α τ 1 (h) .
grad h = grad f − 1.
Conform ipotezei inductive, 
0 τ /K(α) = τ1
∃ τ : F −→ F , ⇒ τ /K = σ.
Dar τ1 /K = σ
II) Fie
 0
 0 0 0 0
S = { E, E , τ |K ≤ E ≤ F, K ≤ E ≤ F , ∃τ : E → E , τ /K = σ}

Ordonăm S astfel: 
 0
  0
  E1 ≤ E2
0 0
E1 , E1 , ζ1 ≤ E2 , E2 , ζ2 ⇔ E ≤ E2
 1
τ2 /E1 = τ1
al lui (S, ≤) admite
Arătăm căorice lanţ   un majorant.
0 0
Fie lanţul E1 , E1 , ζ1 ≤ E2 , E2 , ζ2 ≤ ...

E ∗ = ∪ Ei
+
 0 0 0
 i≥1
corpuri K ≤ E ∗ ≤ F , K ≤ E ∗ ≤ F .

0 0
∗
şi E = ∪ Ei
 i≥1
 ∗
τ (x) = τi (x) pentru x ∈ Ei (i minim cu această proprietate), τ ∗ (x) izomorfism.


26
  0

E ∗ , E ∗ , ζ ∗ este majorant pentru lanţul dat.
Rezultă că:
 0

Conform lemei lui Zorn, F1 , F1 , ϕ este element maximal ı̂n S.
0 0
Arătăm că: F1 = F ; F1 = F .
Vom proceda prin reducere la absurd.
Presupunem F1 ( F = CS ⇒ ∃ f ∈ S astfel ı̂ncât f nu are toate rădăcinile
ı̂n F1 . Rezultă că:
0
F1 Cf ≤ F (f ∈ S ⊂ K [X] ⊂ F1 [X])
0 0 0
Analog, F1 Cϕf ≤ F unde ϕ : F1 −→ F1 .Conform primei părţi,

∃ τ : τf ' Cϕf , τ /F1 = ϕ.

Dar(Cf , Cϕf , τ ) depăşeşte strict elementul maximal, fals!
0
Deci, F1 = F, F1 = F !

Corolar 2 Fie f ∈ K [X] , grad f ≥ 2. Atunci oricare două corpuri de descom-

punere ale lui f sunt K- izomorfisme.
0 0
Demonstraţie. Iau K = K, S = {f }. σ = 1K ⇒ ∃ τ : F −→ F
0
F, F corpuri de descompunere pentru f.
τ /K = 1K ⇒ τ K−izom.

Corolar 3 Fie K corp comutativ. Atunci oricare două ı̂nchideri algebrice ale
lui K sunt K - izom.

Demonstraţie. Fie σ = 1K şi S = K [X] − K.

Tipuri de extinderi algebrice

Separabilă : Fie K ≤ L, a ∈ L. a sep/K dacă a alg/K şi ma nu are rădăcini

multiple. Spunem că K ≤ L separabil dacă ∀a ∈ L, a sep/K .

Normală: Fie K ≤ L. L normală peste K dacă:


∀ f ∈ K [X] , f ireductibil
L alg/K şi ⇒ Cf ⊆ L.
f (α) = 0, α ∈ L

Galois: Spunem că extinderea K ≤ L este Galois dacă este finită, separa-
bilă şi normală.

Radicală: Extinderea K ≤ L este radicală dacă este: simplă:

K ≤ CX n −a,K

şi
K ≤ L : ∃ K0 = K, K1 , ..., Kn = L; Ki ≤ Ki+1 radicală simplă.

27
 Corpuri finite

Fie K corp finit, car K = p. Zp ≤ K.

Dacă dim Zp K = n, atunci | K | = pn .
(elementele lui K sunt combinaţii liniare din elementele bazei; coeficienţi din
Zp ).
Teorema 12.2 Fie K corp finit, car K = p ⇔ K = CX pn −X , Zp .

Demonstraţie. ⇒”(K ∗ , ·) are pn − 1 elemente ⇒

n n
−1
αp = 1, ∀ α ∈ K ∗ ⇒ αp = α, ∀ α ∈ K ⇒ K ⊆ CX pn −X, Zp .
n
Polinomul X p − X are derivata −1, deci are pn rădăcini distincte. Mai mult,
n
CX pn −X, Zp = {rădăcinile lui X p − X}.
n
corp: α, β rădăcini pentru X p − X ⇒
n n pn n n
αp = α, β p = β ⇒ (α ÷ β) = αp ± β p
n n n
(α β)p = αp β p , α 6= 0 ⇒ α−1 rădăcină.

În puls,
|CX pn −X | = pn , |K| = pn , K ⊆ CX pn −X ⇒ K = CX pn −X .
⇐” Ca mai sus, CX pn −X are pn elemente.

Consecinţe:

1. ∀ p prim, ∀ n ∈ N există corpuri cu pn elemente;

2. Oricare două corpuri cu pn elemente sunt izomorfe (corpuri de descom-
punere pentru acelaşi polinom).

Subcorpurile unui corp finit

Teorema 12.3 Fie K corp finit, | K | = pn , K1 ≤ K. Atunci ∃ s | n : |
K1 | = ps şi reciproc.
Demonstraţie.
Zp ≤ K1 ≤ K ⇒ [K1 : Zp ]|[K : Zp ]
| {z } | {z }
s n
K1 = CX ps −X ,Zp .

.
Teorema 12.4 (Wedderburn) Orice corp finit este comutativ.

28
13 Seminarii 5, 6
Exerciţiu 13.1 Să se determine corpurile de descompunere peste Q şi peste R
pentru polinoamele:

X 3 + 1, X 4 − 2, X 4 + 2, X 4 + X 2 + 1.

Soluţie 13.1

a)
√
1±i 3
X 3 + 1 = (X + 1) X 2 − X + 1 cu rădăcinile − 1,


.
√  √  2
Cf, Q = Q i 3 , Cf, R = R i 3 = C.

b)
√ √
X 4 − 2 cu rădăcinile ± 2, ± i 4.
4 2

√  √ 
4 4
Cf,Q = Q 2, i , Cf, R = R 2, i = C

c) √
X 4 + 2 = 0 ⇒ X 4 = −2 = 2i2 ⇒ X 2 = ±i 2.
√
Caz I : Dacă X 2 = i 2.
2
√
a + bi ∈ C : (a + bi) = i 2.
 2
a = b2√ a=±b

⇒ ⇒ 1
2ab = 2 a = b√ 2
.
Pentru a = b ⇒
1 1
a2 = √ ⇒ a = b = ± √
4
.
2 2
Pentru a = −b ⇒
1
a2 = − √ ⇒ a ∈
/ R fals!
2
Obţinem soluţiile:
1
x1, 2 = ± √
4
(1 + i) .
2
√
Caz II : Dacă X 2 = −i 2.
2
√
a + bi ∈ C : (a + bi) = −i 2.

a2 = b2 √ a=±b

⇒ ⇒ 1 .
2ab = − 2 a = − b√ 2

29
 Pentru a = b ⇒
1
a2 = − √ ⇒ a ∈
/ R fals!
2
Pentru a = −b ⇒
1 1
a2 = √ ⇒ a = −b = ± √
4
.
2 2
Obţinem soluţiile:
1
x3, 4 = ± √
4
(1 − i) .
2
Observăm că:
2
x1 1+i (1 + i)
= = = i.
x3 1−i 2

 √ 
4
Cf, Q = Q (x1 , x2 , x3 , x4 ) = Q i, 2
 √ 
4
Cf, R = R i, 2 = C.

d) X 4 + X 2 + 1.
Facem substituţia
X2 = Y ⇒ Y 2 + Y + 1 = 0
cu rădăcinile: √
−1 ± i 3
y1, 2 = .
2
√
2 −1±i 3
Fie acum X = a + bi ∈ C ⇒ (a + bi) = 2 .

a2 − b2 =√ − 12

3 1
⇒ √ ⇒ a2 − =−
2ab = ± 23 ⇒ b = ± 4a3 16a2 2

2
⇒ 16a4 + 8a2 − 3 = 0 ⇒ 4a2 + 1 = 4 ⇒ 4a2 + 1 = ±2 ⇒

⇒ 4a2 = 1(pentru că a ∈ R).

√
1 3
⇒a=± ⇒b=± .
2 2
Obţinem soluţiile:
1 √  1 √ 
x1, 2 = ± 1 + 3i , x3, 4 = ± 1 − 3i .
2  √ 2
√ 
Cf, Q = Q i 3 , Cf, R = R i 3 = C.

30
 √
√

Exerciţiu 13.2 Să se arate că Q 2 Q 3 .
√
√

Soluţie 13.2 Presupunem că ∃ f : Q 2 → Q 3 , f izomorfism.
√  √
f 2 = a + b 3.

√ 2
 2
a + 3b2 = 2

2 = f (2) = a + b 3 ⇒ ⇒ a = 0 sau b = 0 fals!
ab = 0

Exerciţiu 13.3 Să se arate că: ∀ n ∈ N∗ , ∀ p ∈ N, prim.

i) ∃ polinom de grad n, ireductibil peste Zp ;

ii) ∃ extinderea Zp ≤ K, astfel ı̂ncât [K : Zp ] = n.

Soluţie 13.3
n

Consider K = CX pn −X, Zp , | K | = pn rădăcina lui X p − X .
K corp finit ⇒ (K ∗ , ·) grup ciclic.

K ∗ = [a] ⇒ K = Zp (a) .
Din [K : Zp ] = n ⇒

[Zp (a) : Zp ] = n ⇒ grad Irr (a, Zp ) = n.

Polinomul căutat este Irr a, unde [a] = K ∗ .

Exerciţiu 13.4 Fie P un corp prim şi fie n ∈ N∗ . Atunci:

i) ∃ polinom ireductibil de grad n din P [X] ;

ii) ∃ extindere P ≤ K de grad n.

Soluţie 13.4

Avem P ' Q sau P ' Zp (exerciţiul precedent).

Pentru Q. Fie

f = X n + pX n−1 + ... + pX + p , p prim.

Aplic Eisenstein ⇒ f ireductibil. grad f = n. (sau f = X n − 2).

Fie a rădăcină pentru f ⇒

f = Irr a şi K = Q (a) .

Exerciţiu 13.5 Determinaţi corpul de descompunere pentru:

31
 X 3 + X 2 + 1 X 3 + X + 1 ∈ Z2 [X] .



| {z }| {z }
g h

Soluţie 13.5

Polinoamele g, h sunt ireductibile ı̂n Z2 [X] . Fie α o rădăcină a lui g.

Verific dacă şi celelalte două rădăcini ale lui g sunt ı̂n Z2 (α) .

α3 + α2 + 1 = 0 ⇒ α3 = α2 + 1 (1)
Elementele lui Z2 (α) au forma:

a + bα + cα2 , a, b, c ∈ Z2 (grad Irr α = 3).

Avem:

2
α6 = α2 + 1 = α4 + 1 = α3 + α + 1.
(1)

α = α + α ⇒ g α = α6 + α4 + 1 = 0 ⇒ α2 rădăcină.
4 3 2

Aşadar rezultă că g are toate rădăcinile ı̂n Z3 (α) .

Ca mai sus, dacă β e rădăcină pentru h, atunci β 2 rădăcină pentru h ⇒

Ch, Z2 = Z2 (β) .
2
(β 3 = β + 1 ⇒ β 6 + β 2 + 1 = (β + 1) + β 2 + 1 = 0).
Legătura ı̂ntre β şi α. β poate fi α + 1.
Deci Cgh, Z2 = Z2 (α) .

Exerciţiu 13.6 Fie R ≤ K extindere finită. Atunci ∃ n : [K : R] = 2n.

Soluţie 13.6 Presupunem [K : R] = 2n + 1, n 6= 0 şi fie a ∈ K − R ⇒

R ≤ R (a) ≤ K ⇒ 2n + 1 = [K : R (a)] · [R (a) : R]

| {z }
grad Irr a

⇒ grad Irr a impar⇒ Irr a are rădăcină reală, contradicţie (Irr a ire-
ductibil).

Exerciţiu 13.7 Fie f = X 8 − X. Determinaţi Cf, Q şi Cf, Z2 .

32
Soluţie 13.7
a)
f = X (X − 1) X 6 + X 5 + X 4 + X 3 + X 2 + X + 1 .

Pentru f ∈ Q [X] ,
f = X (X − 1) F7 .

Cf, Q = Q (ε) ,
ε rădăcină pentru F7 şi Irr ε = F7 . (ε rădăcină primitivă pentru X 7 − 1).
b)
f = X (X − 1) X 6 + X 5 + X 4 + X 3 + X 2 + X + 1 ,


| {z }
gh
unde
g = X 3 + X 2 + 1 şi h = X 3 + X + 1.
Deci Cf, Z2 = Z2 (α) , cu α rădăcina lui X 3 + X + 1.
√
√

Exerciţiu 13.8 Arătaţi că Q 3, i = Q 3 + i .
Soluţie 13.8
√
√ √

dimQ Q 3, i = 4 şi 3 + i ∈ Q 3, i .
√
√

Arăt că dimQ Q 3 + i = 4 adică grad Irr 3 + i = 4.
√  √ 2 √
a = 3 + i ⇒ a − 3 = −1 ⇒ 2 3a = a2 + 4
⇒ a rădăcină pentru X 4 − 4X 2 + 16 ∈ Q [X] ireductibil (R.A)
Exerciţiu 13.9 Fie α alg/K cu grad Irr α = n şi β ∈ K (α) . Atunci grad
Irr β| n.
Soluţie 13.9
K ≤ K (β) ≤ K (α) .

[K (α) : K] = [K (α) : K (β)] · [K (β) : K]

| {z } | {z }
n=grad Irr α grad Irr β

Exerciţiu 13.10 Fie K ≤ L ≤ E, α ∈ E, α alg/K . Atunci

[L (α) : L] ≤ [K (α) : K] .
Soluţie 13.10
[L (α) : L] = grad Irr (α, L) , [K (α) : K] = grad Irr (α, K) .
K ≤ L ⇒ Irr (α, L) | Irr (α, K)
| {z }
∈ K[X]⊂L[X]

Rezultă că:
grad Irr (α, L) = [L (α) : L] ≤ [K (α) : K] = grad Irr (α, K) .

33
14 Cursuri 6, 7 - Extinderi separabile
K ≤ L, a ∈ L.

Definiţie 14.1 Spunem că a este separabil peste K şi notăm: a sep/K , dacă
a alg/K şi Irr a nu are rădăcini multiple.

Observaţie 14.1
t t+1
a rădăcină multiplă pentru f de multiplicitate t ⇒ (X − a) |f şi (X − a) -f

Teorema 14.1 Dacă avem car K = 0, atunci a sep/K ⇔ a alg/K .

 0

Lemma 4 f ∈ K [X] nu are rădăcini multiple ⇔ f, f 6= 1 (nu contează
car K).

Demonstraţie.
⇒”
t 0 t−1 t 0
f = (X − a) g ⇒ f = t (X − a) g + (X − a) g ⇒ f (a) = f (a) = 0.(t ≥ 2)
 0

Obţinem că (X − a) | f, f .
 0
 0
⇐” ∃ a astfel ı̂ncât (X − a) | f, f ⇒ f (a) = f (a) = 0.
⇓
2
(X − a) | g ⇒ (X − a) | f.

Demonstraţie. (teoremă) a alg/K ⇒ a sep/K .

Observaţie 14.2 f ired. din K [X] ⇒ f nu are rădăcini multiple.

Într-adevăr, dacă presupunem că f are rădăcini multiple ⇒

 0

f, f = 6 1.

0 0 0
Cum f ireductibil şi grad f < grad f rezultă că f | f . Aşadar f = 0.

Dar f = an X n + ... ⇒ n an = 0 şi car K = 0 fals. an 6= 0.

Deci, f nu are rădăcini multiple ⇒ a sep/K .

În particular, f = Irr a.

Teorema 14.2 car K = p, f ∈ K [X] , f ireductibil (nu neaparat Irr a). f

are rădăcini multiple ⇔ ∃ g ∈ K [X] , f = g (X p )

34
 0
Demonstraţie. ⇒” f are rădăcini multiple ⇒ f = 0 (ca mai sus).

f = an X n + ... + a2 X 2 + a1 X + a0
f 0 = n an X n−1 + ... + 2a2 X + a1 .

Cum f 0 = 0 ⇒ i ai = 0, ∀ i = 1, n şi folosind ipoteza,

carK = p ⇒ ai = 0, dacă p - i.

Rezultă că: t
f = apt X p + ... + ap X p + a0 .
Fie
g = apt X + ... + ap X + a0 ∈ K [X] ⇒ f = g (X p ) .
⇐” Din f = g (X p ) ⇒
t 0
 0

f = apt X p + ... + ap X p + a0 ⇒ f = 0 ⇒ f, f = f 6= 1
⇒ f are rădăcini multiple.

Definiţie 14.2 Un corp perfect este un corp comutativ, ı̂n care orice element
algebric este separabil.
RA
Teorema 14.3 Fie K corp comutativ, car K = p. K perfect ⇔ K p = K.
RA

Demonstraţie.
⇒” Fie

ν : K −→ K
x xp .

ν morf ⇒ K p ≤ K. Presupunem:

K p 6= K ⇒ ∃ a ∈ K, a 6= bp , ∀ b ∈ K.

Rezultă că X p − a nu are rădăcini ı̂n K.

Fie β ∈
/K⇒
p
a = β p ⇒ X p − a = (X − β) .
t
Atunci Irr β = (X − β) , cu 2 ≤ t ≤ p.
⇒ p alg, dar nu e sep (pentru că β ∈
/ K) ⇒ K nu e perfect, fals.
Deci, K p = K.
⇐” Presupunem ∃ a alg/K , a nu e sep/K ⇒ Irr a are rădăcini multiple.

35
 Din teorema anterioară, rezultă că

Irr a = X np + ... + a1 X p + a0 şi K p = K ⇒ ai = bpi

p
⇒ Irr a = (bn X n + ... + b1 X + b0 ) ,

unde bn = 1 şi X n + ... + b1 X + b0 ∈ K [X] .

Deci, K perfect.

Corolar 4 Orice corp finit este perfect.

Demonstraţie.

ν : K −→ K
x xp

ν este injectiv, fiind morfism şi cum | K | finit ⇒ ν surjectiv ⇒ K p = K.

Deci, K perfect.

Exemplu de corp care nu este perfect: Zp (X) .

Fie
f = Y p − X ∈ Zp (X) [Y ] , f ireductibil.
Aplicăm criteriul lui Eisenstein, X ∈ Zp [X] prim.
f are rădăcini multiple, f = Irr y, cu rădăcini pentru f ⇒

y nu e sep/Zp (X)

sau:
5
(Z5 (X)) = Z5 X 5 ⇒ Z5 (X) .

Avem Z55 = Z5 .

Lemma 5 K ≤ L1 ≤ L2 , α ∈ L2 , α sep/K . Atunci α sep/L1

alg alg

(⇒ L2 sep/K ⇒ L2 sep/L1 )

Demonstraţie.
Irr (α, L1 ) | Irr (α, K) ,
Irr (α, K) nu are rădăcini multiple.
Rezultă că Irr (α, L1 ) n-are rădăcini multiple.

Corolar 5 Orice extindere algebrică a unui corp perfect este un corp perfect.

36
Demonstraţie. Fie K corp perfect, K ≤ L1 . Să arătă că L1 perfect, adică:
alg

L2 alg/L1 ⇒ L2 sep/L1 .

Avem K ≤ L1 ≤ L2 .
alg alg
K perfect ⇒
Lemă
L2 sep/K =⇒ L2 sep/L1 .

Lemma 6 car K = p, a ∈ K, X p − a nu are rădăcini ı̂n K. Atunci X p − a ired

ı̂n K [X] .

Teorema 14.4 K ≤ L, car K = p.

alg

RA
a) L sep/K =⇒ L = K (Lp ) ;
RA
b) [L : K] = n şi L = K (Lp ) =⇒ L sep/K .

Lema 1
Demonstraţie. a) K ≤ K (Lp ) ≤ L sep/K =⇒ L sep/K(Lp ) .
Presupunem K (Lp ) 6= L ⇒

∃ a ∈ L − K (Lp ) , ap ∈ K (Lp ) .
Lema 2
Fie f = X p − ap ∈ K (Lp ) [X] nu are rădăcini ı̂n K (Lp ) =⇒ f ireductibil
ı̂n K (Lp ) [X] .
f = g(X p ) ∈ K(Lp )[X].
car p

Rezultă că f are rădăcini multiple, f = Irr a ⇒ a nu e sep|K , fals!

b) Presupunem

∃ b ∈ L, b nesep/K , b alg/K ⇒ mb = Irr b

Irr b = g (X p ) ⇒ grad Irr b = p · m ⇒ {1, b, b2 , ..., bm } liniar independente|K

[L : K] = n o completez la o bază ı̂n K L.

B = {1, b, ..., bm , y1 , ..., yk }.

bază

L = K (Lp ) ⇒ B p e sistem de generatori ı̂n L, pentru că K (Lp ) = L e format

din combinaţii liniare de elemente din Lp , cu coeficienţi din K.
Deoarece |B p | = n ⇒ B p bază ı̂n K L,
m
B p = {1, bp , ..., bp , y1p , ..., ykp }.
m
grad Irr b = pm ⇒ 1, bp , ..., bp liniar independente.

37
Corolar 6 K ≤ L, car K = p. α ∈ L, α alg/K . Atunci:

1) α sep/K ⇔ K (α) K (αp ) .

2) α sep/K ⇒ K (α) sep/K .
Demonstraţie. 1) ⇒”

K ≤ K (αp ) ≤ L, α sep/K ⇒ α sep/K(αp ) .

Presupunem că α ∈ / K (αp ) .

p
Fie f = X p − αp = (X − α) ⇒ Irr | f , ireductibil.(Lema 2). ( f nu are
rădăcini ı̂n K (αp ))
Rezultă că Irr α = f, f are rădăcină multiple pe α, fals!.
Aşadar
α ∈ K (αp ) ⇒ K (α) ≤ K (αp ) ≤ K (α) ⇒ = ”
⇐” Fie L = K (α) . Atunci
p
K (Lp ) = K (K (α)) ⊆ K (α) = L
L = K (α) = K (αp ) ⊂ K (Lp ) .

Din cele două relaţii obţinem L = K (Lp ) . Extinderea K ≤ L finită pentru

că α alg/K , rezultă din teorema precedentă b) că

L sep/K ⇒ α sep/K .

2)
1) th. ant.
α sep/K ⇔ K (α) = K (αp ) ⇒ K (α) sep/K .

Teorema 14.5 (fundamentală a elementului primitiv)

L = K (α1 , ..., αn ) , αi sep/K (alg/K ) . Atunci ∃ θ ∈ L (element primitiv ),

L = K (θ) , θ sep/K (alg/K ) .
.

15 Curs 8− Extinderi normale

Definiţie 15.1 Fie K ⊆ L. Spunem că L este extindere normală a lui K
dacă L alg|K şi ∀ f ∈ K[X], f ireductibil (nu minimal) cu f (α) = 0, α ∈ L,
atunci Cf ⊆ L.
√ √ √ √
Observaţie 15.1 Q ≤ Q( 3 2) nu este normală, pentru că  3 2, 2 3 2 ∈
/ Q( 3 2),
cu 2 +  + 1 = 0.

Teorema 15.1 (de caracterizare) Fie K ≤ L, K algebric peste L. Următoarele

afirmaţii sunt echivalente:

38
 1. L normală|K ;
2. L corp de descompunere pentru o familie de polinoame din K[X];
3. K ≤ L ≤ K (ı̄nchidere algebrică) σ : K → K, K − izomorfism =⇒ σ(L) ⊆ L.

Demonstraţie. 1) ⇒ 2)
Fie {βj }j∈J o bază pentru K L şi fj = Irr βj . Vrem să demonstrăm că
L = C{f j | j∈J}
Din faptul că L normală rezultă că

CT ⊆ L. (bf ∗)

Invers, fie a ∈ L, atunci

X
a= αj βj , αj ∈ K,
j∈J

dar
βj ∈ CT ⇒ a ∈ CT
Deci L ⊆ CT şi conform (∗), obţinem

L = CT .

2) ⇒ 3)
Avem L = CT , unde T reprezintă o familie de polinoame.
Fie σ : K → K, K−izomorfism şi vrem să arătăm că σ(L) ⊆ L.
Fie α o rădăcină a unui polinom f din T , unde f este un polinom ireducitibil.
X
f= ai xi
şi obţinem
X X
ai αi = 0 ⇒ ai σ(α)i = 0 ⇒ σ(α) rădăcină pentru f ⇒ σ(α) ∈ L.

Să observăm că este suficient să demonstrăm pentru α rădăcină a unui poli-
nom din T , pentru că CT = K (rădacina lui T ).
Deci
σ(L) ⊆ L, σ injectiv ⇒ σ(L) = L.
3) ⇒ 1)
Fie
f ∈ K[X], f ireductibil f (α) = 0, α ∈ L.
Arătăm că Cf ⊆ L.
Fie β o altă rădăcină a lui f rezultă că α, β au acelaşi polinom minimal.
Atunci conform teoremei anterioare avem:
σ1
K(α) ' K(β), σ1 (α) = β.

39
 σ1 K − izomorfism.
Prelungesc σ1 la σ1 : K → K şi folosim că σ1 este K-izomorfism, atunci:

σ1 (L) ⊆ L ⇒ σ1 (α) ∈ L ⇒ Cf ⊆ L.
| {z }
=β

Corolar 7 Toate corpurile de descompunere (pentru familii de polinoame din

K[X]) sunt extinderi normale ale lui K.

Corolar 8 K, ı̂nchiderea algebrică a lui K, este normală.

Teorema 15.2 (de construcţie a ı̂nchiderii normale)

Fie K ≤ L o extindere finită. Atunci există o extindere normală minimală

N a lui L. Dacă, ı̂n plus, L este separabilă peste K, atunci şi N este separabilă
peste K.

Demonstraţie. Fie dimK L < ∞ şi {α1 , ..., αn } bază ı̂n K L.

Obţinem
L = K(α1 , ..., αn ).
Fie
fi = Irr(αi , K), i = 1, n.
Definim
N = C{f = CQ
n
i |i=1,n} fi
i=1

N este normală şi minimală pentru că {αi }ni=1 este bază ı̂n K L.
N se obţine prin adjuncţia unui număr finit de elemente algebrice, deci N
este finită peste K.
Dacă L sep|K , atunci αi sep|K , ∀ i = 1, n, deci toate rădăcinile ale lui fi
sunt separabile ⇒ N sep|K .

16 Extinderi Galois. Grup Galois

Definiţie 16.1 K ≤ L se numeşte Galois dacă este finită, separabilă şi nor-
mală.

Grupul lui Galois: G(K; L) este grup K − autom. lui L.

G(K; L) = {σ : L → L| σ K − autom.}.

Observaţie 16.1 G(K; L) ≤ Aut L.

40
Teorema 16.1 Fie K ≤ L = K(θ) extindere Galois. Atunci |G(K; L)| = [L :
K] = grad Irr(θ, K).

Demonstraţie. Stabilim o bijecţie ı̂ntre mulţimea K-autom.şi mulţimea rădăcinilor

lui Irr(θ, K).
Fie u ∈ G(K; L) şi arătăm că u(θ) este rădăcină pentru Irr(θ, K).
Fie

Irr(θ, K) = a0 + a1 x + ... + an−1 xn−1 + xn .

⇒ a0 + a1 θ + ... + an−1 θn−1 + θn = 0
⇒ a0 + a1 u(θ) + ... + an−1 (u(θ))n−1 + (u(θ))n = 0
⇒ u(θ) rădăcină pentru Irr(θ, K).

Invers, dacă β rădăcină pentru Irr(θ, K), atunci u : K(θ) → K(β).

K izomorfism θ −→ βk −→ k şi vrem să arătăm că u ∈ G(K; L).
Din faptul că extinderea K ≤ K(θ) este normală, avem:

β ∈ K(θ) ⇒ K(β) ≤ K(θ). (1)

β şi θ au acelaşi polinom minimal de unde rezultă că:

[K(β) : K] = [K(θ) : K]. (2)

Din (1) şi (2) obţinem K(β) = K(θ).

Aşadar u ∈ G(K; L).

√ √
Exemplu 16.1 Q ≤ Q( 2) extindere Galois. Determinaţi G(Q, Q( 2)).
√ √ √
Soluţie 16.1 Irr( 2) = X 2 − 2 cu rădăcinile 2, − 2.
√ √ √ √
{.u1 : Q( 2) → Q( 2), u1 ( 2) = − 2 u2 = 1Q(√2)
√
⇒ G(Q, Q( 2)) ' Z2 (are 2 elemente).

Exemplu 16.2 Fie Q ≤ Q() cu  rădăcină pentru F8 = X 4 + 1.Determinaţi

G(Q, Q()).

Soluţie 16.2 Celelalte soluţii ale lui F8 sunt 3 , 5 , 7 . (F8 = Irr ).

Obţinem 4 automorfisme:

ui : Q() → Q()
u1 () = , u2 () = 3
u3 () = 5 , u4 () = 7 .

Deoarece
4 = −1 ⇒ 5 = − ⇒ (5 )5 =  şi (7 )7 = .
Obţinem u2i = 1Q() , deci G(Q, Q()) este grupul lui Klein.

41
 √
Exemplu 16.3 Determinaţi G(Q, Q( 3 2)).
√
Q( 3 2) nu este √
Extinderea Q ≤ √ normală. √ √
u ∈ G(Q,
Fie √ √ Q( 2)). Atunci u( 3 2) este rădăcină din Q( 3 2) a lui Irr( 3 2, Q),
3

3 3
deci u( 2) = 2. √


Rezultă G Q, Q 3 2 = {1Q( √ 3
2) }.

Teorema 16.2 Fie K ≤ L extindere Galois. Atunci G(K, L) ≤ Sn , unde

n = [L : K].

Demonstraţie. Avem L = K(α), f = Irr(α, K) are n rădăcini.

Dacă u, v ∈ G(K, L) şi u 6= v, atunci u(α) 6= v(α).
(pentru că răd. f ∈ K(α) şi dacă u(α) = v(α), atunci

u(∀ răd.f ) = v(∀ răd.f ) ⇒ u = v fals!)

Fie

g : G(K, L) −→ Sn
 
α = α1 . . . αn
g(u) = .
u(α) . . . u(αn )

Din faptul că u 6= v ⇒ u(α) 6= v(α) ⇒ g(u) 6= g(v) ⇒ g injectivă.

g morfism:
 
α1 . . . αn
g(u1 ◦ u2 ) =
u1 ◦ u2 (α1 ) . . . u1 ◦ u2 (αn )

   
u2 (α1 ) . . . u2 (αn ) α1 . . . αn
g(u1 )◦g(u2 ) = ◦ = g(u1 ◦u2 ).
u1 (u2 (α1 )) u1 (u2 (αn )) u2 (α1 ) . . . u2 (αn )

În concluzie G(K, L) ≤ Sn .

17 Seminar 8
Exerciţiu 17.1 Să se studieze grupul Galois al extinderii Q ≤ Q() = CX n −1,Q ,
unde  este rădăcină primitivă.

Rezolvare 17.1

Extinderea Q ≤ Q() este extindere Galois, pentru că:

• este finită : [Q() : Q] = grad Fn ;

• este separabilă, pentru că: car Q = 0;
• este normală, pentru că: Q() = CX n −1,Q .

42
 Deci
|G(Q, Q())| = [Q() : Q] = gradFn = ϕ(n).
Elementele lui G(Q, Q()) sunt u1 , u2 , ...uϕ(n) cu:

u1 () = , u2 () = k2 ...uϕ(n) = kϕ(n) ,

unde (k; n) = 1 şi ki este rădăcină primitivă.

Dar

(ui ◦ uj )() = ui (kj ) = ki kj = (uj ◦ ui )(),∀ i, j

⇒ G(Q, Q()) comutativă.

Exerciţiu 17.2 Determinaţi grupul Galois corespunzător polinomului

X 3 − 2 ∈ Q[X].

Rezolvare 17.2
√ √
CX 3 −2,Q = Q( 3 2, )√= Q( 3 2 + ).
Extinderea Q ≤ Q( 3 2 + ) este Galois, deoarece:

• este separabila, car Q = 0;

√
• este finită, pentru că 3 2 +  alg|Q ;
• este normală, pentru că e un corp de descompunere.
√
3
Să determinăm celelalte rădăcini ale lui Irr(θ, Q), θ = 2 + .

•  şi 2 sunt conjugate, fiind rădăcini pentru X 2 + X + 1;

√ √ √
• 3 2,  3 2, 2 3 2 sunt conjugate, fiind rădăcinile lui X 3 − 2.

Rădăcinile lui Irr(θ, Q) sunt:

√ √ √ √ √ √
2 + ,  2 + , 2 2 + , 2 + 2 ,  2 + 2 , 2 2 + 2 .
3 3 3 3 3 3

Elementele lui G(Q, Q(θ)) sunt:

√ √ √ √ √ √
u1 : { −→ ; 2 −→ 2; u2 : { −→ 2 ; 2 −→ 2;
3 3 3 3 3 3
u3 : { −→ ; 2 −→  2;

√ √ √ √ √ √
: {. −→ 2 ; 2 −→  2; u5 : { −→ ; 2 −→ 2 2; u6 : { −→ 2 ; 2 −→ 2 2.
3 3 3 3 3 3
u4

Notăm cu u2 = u şi u3 = v şi obţinem următoarele relaţii:

u2 = , v 2 = u5 , v 3 = , uv = u4 , uv 2 = u6 .

G(Q, Q(θ)) = {1, u, v, v 2 , uv, vu, uv 2 } ' S3 (nu e abelian).

43
 √ √ √ √
Exerciţiu 17.3 Fie extinderea Q ≤ Q( 2, 3). Să se determine G(Q, Q( 2, 3)).

Rezolvare 17.3
√ √ √ √ √ √ √ √
u1 : { 2 −→ 2; 3 −→ 3; u2 : { 2 −→ − 2; 3 −→ 3;
√ √ √ √ √ √ √ √
u3 : { 2 −→ 2; 3 −→ − 3; u4 : { 2 −→ − 2; 3 −→ − 3.

Notăm cu u2 = u, u3 = v şi obţinem:

√ √
u4 = uv, u2i = 1 ⇒ G(Q, Q( 2, 3)) ' Gr.Klein.

Observaţie 17.1 Fie Q ≤ Q(α, β) şi u∈ Aut Q(α, β), u|Q = 1Q .

u(α + β) = u(α) + u(β), u(α) este altă rădăcină pentru Irr α şi u(β) este
altă rădăcină pentru Irr β.
Aşadar avem

u(α + β) = αi + βj ; αi rădăcină pentru Irr α; βj, rădăcină pentru Irr β.

Deci, dacă α + β e rădăcină pentru Irr(α + β, Q), atunci celelalte rădăcini

sunt αi + βj .

Exerciţiu 17.4 Determinaţi grupul Galois al corpului de descompunere peste

Q, al polinomului f = X 4 − 3.

Rezolvare 17.4 Fie

√ √
X = 3Y ⇒ f = 3(Y 4 − 1) = 3(Y − 1)(Y + 1)(Y 2 + 1) ⇒ Cf,Q = Q( 3, i).
4 4

√
Extinderea Q ≤ Q( 4 3, i) este extindere Galois.
√
4
√
4
√
4
√
u1 : {i −→ i; 3 −→ 3; u2 : {i −→ i ; 3 −→ − 4 3;
√
4
√ √ √
u3 : {i −→ i; 3 −→ i 4 3; u4 : {i −→ i ; 4
3 −→ −i 3;

√
4
√
4
√
4
√
u5 : {i −→ −i; 3 −→ 3 ; u6 : {i −→ −i; 3 −→ − 4 3;

√
4
√
4
√
4
√
u7 : {i −→ −i; 3 −→ i; 3 ; u8 : {i −→ −i ; 3 −→ −i 3 .

Notăm u3 = a, u5 = b şi obţinem: ord a = 4, ord b = 2, ab = ba3 .

√
G = G(Q; Q( 3, i)) ' {1, a, a2 , a3 , b, ba, ba2 , ba3 }.
4

G: grupul izometriilor unui pătrat.

π
• a : rotaţie de unghi 2 ı̂n jurul centrului pătratului;

44
 • b : simetria faţă de mediatoarea unei laturi.

G: grupul diedral D4 nu e comutativ.

Grupurile cu 8 elemnte:

• abeliene: Z8 , Z2 × Z2 × Z2 , Z2 × Z4 .
   
i 0 0 1
• neabeliene: D4 , grupul cuaternionilor Q: j = ;k= ,
0 −i −1 0
ord j = ord k = 4 : j 2 = k 2 , jkj = k; kjk = j. Q =< j, k > ı̂n raport cu
” · ”.

Exerciţiu 17.5 Determinaţi grupul Galois al extinderilor:

i) Q ≤ R;
ii) R ≤ C;
iii) Q ≤ Q(i).

Rezolvare 17.5

i) G(Q, R) = Aut R. Fie u ∈ G(Q, R) şi x ∈ R − Q.

Fie an % x, bn & x, an , bn ∈ Q.
Avem
an ≤ x ≤ bn . (bf ∗)

Verific că u este monotonă, iar pentru acest lucru, consider z ≥ 0 şi obţinem:
√ √
z = ( z)2 ⇒ u(z) = (u( z))2 ≥ 0.

Deci, dacă:

x ≤ y ⇒ ∃ z ≥ 0 : y = x + z ⇒ u(y) = u(x) + u(z) ≥ u(x).

Aplic u pentru (∗) : {.u(an ) ≤ u(x) ≤ u(bn )u(an ) = an , u(bn ) = bn , an % x, bn & x ⇒

u(x) = x.
Deci, Aut R = {1R }.

ii) R ≤ C = R(i) = CX 2 +1,R .

Rădăcinile lui X 2 + 1 sunt ± i.

u1 (i) = i; u2 (i) = −i ⇒ G(R, C) = {u1 , u2 } ' Z2 .

Similar pentru Q ≤ Q(i).

Exerciţiu 17.6 Fie f = X 3 − 2 ∈ Q[X]. Determinaţi G(Q, Cf,Q ).

45
Rezolvare 17.6
√ √ 2√
Rădăcinile lui
√ 2,  3 2, unde  răd. pentru X 2 + X + 1.
f sunt: 3 2,  3√
3 3
Cf,Q = Q(, 2). Avem √ [Q(, 2) : Q] = 6 ⇒ |G(Q, Cf,Q√)| = 6.
Fie ui ∈ G(Q, Q(, 3 2)), iar ui este dat de ui () şi ui ( 3 2).

√ √ √ √ √ √
2; u2 : { −→ 2 ;
3 3 3 3 3 3
u1 : { −→ ; 2 −→ 2 −→ 2; u3 : {. −→ ; 2 −→  2

√ √ √ √ √ √
: { −→ 2 ; 2 −→  2; u5 : { −→ ; 2 −→ 2 2; u6 : { −→ 2 ; 2 −→ 2 2.
3 3 3 3 3 3
u4
Avem u2 u3 = 6 u3 u2 , pentru că:
√ √ √ √ √ √
u2 u3 ( 2) = u2 ( 2) = 2 2 u3 u2 ( 2) = u3 ( 2) =  2
3 3 3 3 3 3

√
Deci, Gf (Q) = G(Q, Q(, 3 2) ' S3 .

18 Cursuri 9, 10 - Grupul Galois al unei extinderi

Galois
Teorema 18.1 (curs trecut)
K ≤ L, extindere Galois ⇒ G(K, L) = Cf ≤ Sn , unde n = grad f. (f
ireductibil).
Teorema 18.2 Există extinderea Galois, pentru care G(K; L) ' Sn .
Demonstraţie. Notăm E = K(X1 , ..., Xn ).
X
σ1 = X1 + ... + Xn , σ2 = Xi Xj , ..., σn = X1 · ... · Xn .F = K(σ1 , ..., σn )
1≤i<j≤n

Atunci F ≤ E extindere Galois, pentru că xi răd. pentru

n
Y
f= (X − Xi ) = X n − σ1 X n−1 + ... + (−1)n σn .
i=1

f ∈ F [X], f ireductibil cu rădăcinile distincte.

[E : F ] < ∞, pentru că Xi , i = 1, n sunt alg. (răd. lui f ) ; E = Cf,F ;
rădăcini distincte ⇒ F ≤ E sep.
Rezultă F ≤ E extindere Galois.
Fie α ∈ Sn . Obţinem : uα : Xi , uα (σi ) = σi , ∀ i ⇒ uα |F = 1F .
↓
Xα(i)
Asocierea α −→ uα este injectivă ⇒ |Sn | ≤ |G(F ; E)| ≤ |Sn | (teorema
anterioară), unde n = grad f , f ireductibil şi E = Cf .
Rezultă că G(F ; E) ' Sn .

46
Observaţie 18.1 [K(X1 , X2 , ..., Xn ) : K(σ1 , ..., σn )] = n!, unde:

K(X1 , X2 , ..., Xn ) = Cf,,K(σ1 ,...,σn ) şi K(σ1 , ..., σn ) = F.

Problemă 1 Fie f ∈ F [X], grad f = n. Atunci [Cf,K : K] ≤ n!.

Teorema 18.3 (Teorema fundamentală a teoriei lui Galois)

Teorema 18.4 (Elementului primitiv)

K(α1 , ..., αn ) = K(θ), unde θ sep|K şi αi sep|K .

Fie K ≤ L şi consider G(K; L).
Fie K: mulţimea subcorpurilor lui L, ce includ K.
L: mulţimea subgrupurilor lui G(K; L).

Teorema 18.5 Dacă K ≤ L extindere Galois, atunci există o bijecţie ı̂ntre K

şi L.

Demonstraţie. Fie

Φ : L −→ K
H ≤ G(K, L) LH = {x ∈ L| u(x) = x, ∀ u ∈ H}.

Avem K ≤ LH ≤ L. LH corp :

x, y ∈ LH ⇒ u(x − y) = x − y; u(xy) = xy; u(x−1 ) = x−1 ; ∀ u ∈ H

x, y ∈ LH ⇒ x − y; xy; x−1 ∈ LH .

Fie

Ψ : L −→ K
K ≤ L1 ≤ L G(L1 , L) ≤ G(K; L).

Observăm că φ şi Ψ sunt antimonotone.

H1 ≤ H2 ⇒ LH1 ≥ LH2
L1 ≤ L2 ⇒ G(L2 ; L) ≤ G(L1 ; L).

Dacă H ∈ L, arătăm că H = ΨΦ(H) ⇔ H = G(LH ; L).

Avem H ≤ G(LH ; L) şi demonstrăm că LH ≤ L extindere Galois.

K ≤ L, finităK ≤ LH ≤ L ⇒ LH ≤ L finită.

În cele ce urmează, vom arăta că L normală|LH .

Fie x ∈ L. Avem x alg|K de unde ∃ Irr(x, K) = f
K ≤ L normală ⇒ Cf ⊆ L, x alg|LH deciIrr(x, LH ) ⇒ CIrr(x,LH ) ⊆ L.
L sep|K ⇒ L sep|LH .

47
 Deci, LH Q
≤ L extindere Galois⇒ ∃ θ ∈ L; L = LH (θ).
Fie h = (X − u(θ)), el are pe θ ca rădăcină. (pentru u = 1L ).
u∈H
Observăm că:

∀ v ∈ H, v(h) = h ⇒ h ∈ LH [X] ⇒ Irr(θ, LH )|h.

Avem

|G(LH ; L)| = [L : LH ] = gradIrr(θ, LH ) ≤ gradh = |H|.

Obţinem:
|G(LH , L)| ≤ |H| şi H ≤ G(LH , L).
Rezultă H = G(LH , L).
Pe de altă parte, L1 ≤ LG(L1 ;L) .
Arătăm că [L : L1 ] = [L : LG(L1 ;L) ].
Din prima parte a demonstraţiei, G(LG(L1 ;L) ; L) = G(L1 ; L).
Din K ≤ L ext. Galois⇒ LG(L1 ,L) ≤ L ext. Galois.
L1 ≤ L ext. Galois.
Aşadar obţinem [L : LG(L1 ;L) ] = [L : L1 ] ⇒ L1 = LG(L1 ,L) .
Deci Φ şi Ψ sunt una inversa celeilalte.

Observaţie 18.2 K, L corpuri finite⇒ K ≤ L extindere Galois:

• este finită

• este normală pentru că L = CX P n −X, K .

• este separabilă, pentru că K finit⇒ K perfect.

Teorema 18.6 (Galois) Fie K ≤ L extindere Galois şi K ≤ L1 normală.

bij
Atunci {L1 |K ≤ L1 ≤ L} ←→ {H| H B G(K, L)}. (H = G(L, L)).

Corolar 9 Fie H ≤ Sn , ∃ T ≤ E extindere Galois: G(T, E) ' H.

Demonstraţie. ∃ o ext. Galois F ≤ E, astfel ı̂ncât

G(F ; E) ' Sn ≥ H ⇒ ∃H1 ' H şi H1 ≤ G(F, E).

Fie T = E H1 , atunci rezultă că G(E H1 , E) = H1 .

√ √
Exerciţiu 18.1 Să se găsească G(Q, Q( 2, 3)) şi corpurile intermediare core-
spunzătoare.
√ √
Rezolvare 18.1 G(Q, Q( 2, 3)) ' K, K grupul lui Klein.
√ √ √ √ √ √ √ √
u1 : {√2 −→ √2; √3 −→ √3; u2 : {√ 2 −→ −√ 2;√ 3 −→ √3;
u3 : { 2 −→ 2; 3 −→ − 3; u4 : { 2 −→ − 2; 3 −→ − 3.

48
 Notăm u2 = u şi u3 = v.
Subgrupurile lui G sunt: {1}, H1 = {1, u} C G, H2 = {1, v} C G,
H3 = {1, uv} C G, G C G.

Subgrupurile lui G: Subcorpurile intermediare:

G Q
. ↓ & √ ↓
√. & √
H1 H2 H3 Q( 3) Q( 2) Q( 6)
& ↓ . & √↓ √ .
1L Q( 2, 3)
√
LH1 = {x ∈ L| ϕ(x) = x, ∀ϕ ∈ H1 } = {x ∈ L| u(x) = x} = Q( 3).
√
LH2 = {x ∈ L| v(x) = x} = Q( 2).
√
LH3 = {x ∈ L| uv(x) = x} = Q( 6).
√ v √ u √ √ v √ √
uv : {. 2 −→ 2 −→ − 2 3 −→ − 3 −→ − 3

Dacă nu observ cine e LH , atunci:

√ √ √
L = {x| x = a + b 2 + c 3 + d 6; a, b, c, d ∈ Q}.
√ √ √ √ √ √
u(x) = a + bu( 2) + cu( 3) + du( 6) = a + b 2 + c 3 + d 6.

Temă 1 Fie Q ≤ CX 3 −2,Q . Determinaţi G(Q, CX 3 −2,Q ) şi subcorpurile coresp.

18.1 Seminar nr. 9

Exerciţiu 18.2 Fie f = X 3 − 2 ∈ Q()[X] cu  rădăcină pentru X 2 + X + 1.
Să se determine Gf (Q()).

Rezolvare 18.2
√
Cf,Q() = Q(, 3 2). Notăm K = Q().
√ √ √
Avem
√ K ≤ K( 3 2) cu baza {1, 3 2, 3 4}. u ∈ G(K, Cf,K ) e unic determinat
3
de u( √ 2).
u( 3 2) e răd. pentru X 3 − 2, rezultă:
√ √ √ √
u( 2) ∈ { 2,  2, 2 2} ⇒ |G(K, Cf,K )| = 3 ⇒ Gf (K) ' Z3 .
3 3 3 3

Exerciţiu 18.3 Fie p prim,  6= 1,  rădăcină pentru X p −1. f = X p −2 ∈ K[X]

cu K = Q(). Determinaţi Gf (K).

49
Rezolvare 18.3

Rădăcinile lui f sunt:

√ √ √ √ √
2,  2, ..., p−1 2 ⇒ Cf,K = K(, 2) = K( 2).
p p p P P

√
Irr(, Q) = X p−1 + ... + X + 1, Irr( 2, Q) = X p − 2.
p

√
Fie u ∈ Gf (K). Atunci u e unic determinat de u( p 2). Rezultă:

√ √ √ √
u( 2) ∈ { 2,  2, ..., p−1 2} ⇒ |Gf (K)| = p, p prim ⇒ Gf (K) ' Zp .
p p p p

Exerciţiu 18.4 Fie f = X 4 −2 ∈ K[X], cu K = Q(i). Să se determine Gf (K).

Rezolvare 18.4
√ √ √
Rădăcinile lui f sunt: ± 4 2, ± i 4 2. f ireductibil ı̂n K[X] şi Cf,K = K( 4 2).
√ √ √
Dacă u ∈ Gf (K), atunci u( 4 2) ∈ {± 4 2, ± i 4 2}. Obţinem 4 automorfisme:
√
4
√
4
√
4
√4
√4
√4
√4
√4
u1 ( 2) = 2; u2 ( 2) = − 2; u3 ( 2) = i 2; u4 ( 2) = −i 2.

Observăm că u24 = u2 ; u34 = u3 ⇒ Gf (K) ' Z4 .

Exerciţiu 18.5 Fie f = X 3 − 2 ∈ Q[X]. Avem Gf (Q) = S3 .

i) Determinaţi diagrama laticii subgrupurilor lui Gf (Q).

√
ii) Determinaţi diagrama laticii subcorpurilor Cf,Q = Q( 3 2, ) (= L)

Rezolvare 18.5

i) Subgrupurile lui S3 sunt:

√ √
H1 = {1L }; H2 = hu1 i; u1 : { −→ 2 2 −→ 2 , u1 transpoziţie,
3 3

√ √
H3 = hu2 i; u2 : { −→  2 −→  2, H3 C S3 , H3 = {1, u2 , u22 }, u2 ciclu de lungime 3.
3 3

H4 = hu2 u1 i; H5 = hu22 u1 i transpoziţie, H6 = S3

H3 C S3 ⇒ Q ≤ LH3 normală.
not
ii) LHI = Li = {x ∈ L| u(x) = x, ∀ u ∈ Hi }. Hi ←→ Li antiizomorfism ı̂ntre
cele doua latici.
√
3
L1 = {x|u(x) = x, ∀u ∈ H1 = {1}} = L = Cf,Q = Q( 2, ).
√3
L2 = {x|u1 (x) = x, u1 ∈ H2 } = Q( 2).
L3 = {x|u2 (x) = x, u2 ∈ H3 } = Q().
L4 = {x|u2 u1 (x) = x, u2 u1 ∈ H4 }.

50
 √ √ √ √ √ √
u2 u1 : { 2 −→ ; 2 −→ 2 ; u2 u1 ( 2) = u2 (2 2) = 2  2 = 2.
3 3 3 3 3 3

√ √ √ √
u2 u1 (2 2) = u2 (4 ; 2) =  2 = 2 2.
3 3 3 3

Deci √
L4 = Q(2 2).
3

L5 = {x| u22 u1 (x) = x, u2 u1 ∈ H5 }.

√ √ √ √ √ √
u22 u1 : { 2 −→ 2 ; 2 −→  , u22 u1 ( 2) = 2 2 2 =  2. L5 = Q( 2).
3 3 3 3 3 3

L6 = {x|u(x) = x, ∀u ∈ S3 } = Q.

Exerciţiu 18.6 Aceeaşi problemă pentru f = X 3 − 2 ∈ Q()[X], Gf (K) ' Z3

√ √ √ √
(u( 3 2) ∈ { 3 2,  3 2, 2 3 2}). K = Q().

Subgrupuri: H1 = {1}, H2 = Z3 . √
Subgrupurile corespunzătoare: LH1 = Cf,K = Q(, 3 2), LH2 = Q() = K.

Temă 2 Fie f = X 4 − 2 ∈ Q[X]. Avem Gf (Q) = D4 .

i) Determinaţi laticea subgrupurilor lui D4 .

ii) Determinaţi laticea subcorprurilor corespunzătoare.

19 Curs 11 - Extinderi radicale

Fie K cu car K = 0. Fie K ı̂nchiderea algebrică a lui K.

Definiţie 19.1 α ∈ K este radical peste K, dacă α e rădăcina unui polinom

de forma X n − a, a ∈ K.(polinom care nu are rădăcini multiple pentru că car
K = 0).

Rădăcinile lui X n − a sunt θi , i = 0, n − 1, i rădăcină pentru X n − 1.

Definiţie 19.2 Extindere radicală simplă : K ≤ K(θ, ) = CX n −a,K .

Definiţie 19.3 Extindere radicală: K ≤ L dacă ∃ Ki :

K = K0 ≤ K1 ≤ ... ≤ Kn−1 ≤ Kn = L.
rad.simplă rad.simplă

51
 1. Are loc tranzitivitatea extinderii radicale.
2. Orice extindere radicală e finită.
3. Extinderi radicale simple sunt normale, dar cele care nu sunt simple, nu
sunt neaparat normale.
√ √4
√ √4
Q ≤ Q( 3) ≤ Q( 3), Q( 3) = CX 2 −3 , Q( 3) = CX 2 −√3 .
√ √ √
( 4 3 e rădăcină pentru X 4 − 3, celelalte rădăcini sunt: − 4 3, ± i 4 3 ∈
/ R.)

Teorema 19.1 Orice extindere radicală este inclusă ı̂ntr-o extindere radicală
normală.

Exemplu 19.1
√
4
√
4
√
4
Q ≤ Q( 3) ≤ Q( 3, i), Q( 3, i) = CX 4 −1,Q( √
4
3) .
rad.normală
.

Definiţie 19.4 Fie f ∈ K[X], car K = 0. Ecuaţia f = 0 este rezolubilă sau

(rezolvabilă) prin radicali dacă ∃ K ≤ L, astfel ı̂ncât: L radicală (deci şi o
extindere radicală normală) şi Cf ⊆ L.

Teorema 19.2 Fie K ≤ L extindere Galois, car K = 0.∃ L0 : L ≤ L0 radicală

⇔ G(K, L) grup rezolubil.

Deci, ecuaţia f = 0 e rezolvabilă prin radicali ⇔ Gf (K) = Gal(K, Cf ) este

rezolubil. (K ≤ Cf e extindere Galois).

19.1 Grupuri Galois

Definiţie 19.5 Grupul (G, ·) este rezolubil dacă ∃ lanţul normal:

{e} = Hn C Hn−1 C ... C H1 C H0 = G a.ı̂ ∀ i, Hi−1 |Hi abelian.

Teorema 19.3 (C.N.S) Fie H C G. G rezolubil⇔ H şi G|H rezolubile.

Studiul grupului (Sn , ◦)

Teorema 19.4 Pentru n ≤ 4, Sn este rezolubil.

Demonstraţie. S2 ' Z2 , abelian, deci rezolubil.

S3 : A3 C S3 , |A3 | = 3, |S3 | = 6, A3 ' Z3 abelian.

Avem 1 C A3 C S3 cu A3 abelian şi S3 |A3 ' Z2 abelian ⇒ S3 rezolubil.
S4 : Avem 1 C K C A4 C S4 .

52
 K grup Klein,

K = {1, (12)(34), (13)(24), (14)(23)}, [(ij)|(kl)]2 = (ij)2 (kl)2 = 1

distincte

4! A4 A4
|K| = 4; |A4 | = = 12 ⇒ | |=3 ⇒ abelian şi K abelian.
2 K K
Demonstrăm K C A4 .
Fie σ ∈ A4 , (ij)(kl) ∈ K. Arătăm că σ(ij)(kl)σ −1 ∈ K.
s∈/ {i, j, k, l},
σ −1 (ij)(kl) σ
σ(s) −→ s −→ s −→ σ(s)
σ −1 (ij)(kl) σ
σ(i) −→ i −→ j −→ σ(j)
σ −1 (ij)(kl) σ
σ(j) −→ j −→ i −→ σ(i)
σ −1 (ij)(kl) σ
σ(k) −→ k −→ l −→ σ(l)
σ −1 (ij)(kl) σ
σ(l) −→ l −→ k −→ σ(k)
Deci, σ(ij)(kl)σ −1 = (σ(i)σ(j))(σ(k)σ(l)) ∈ K ⇒ K C A4 .
Aşadar S4 este rezolubil.

Teorema 19.5 Pentru n ≥ 5, Sn nu este rezolubil.

Demonstraţie. Presupunem Sn rezolubil rezultă că

∃1 = Hn C Hn−1 C ... C H0 = Sn .

Arătăm că dacă:

Hs ⊃ {(ijk)| ∀ i, , j, k distincte},

atunci
Hs+1 ⊃ {(ijk)| ∀ i, j, k distincte}, ∀s,
ceea ce se reduce la

Hn = 1 ⊃ {(ijk)| ∀ i, j, k distincte} fals!

Observăm că: (jit)−1 (kip)−1 (jit)(kip) = (ijk), deoarece (∃ i, j, k, t, p dis-
tincte).
(kip) (kip)−1
p −→ k −→ p
(jit) (jit)−1
t −→ j −→ t
(kip) (jit) (kip)−1 (jit)−1
i −→ p −→ p −→ i −→ j
(jit) (kip)−1
j −→ i −→ k

53
 (kip) (jit) (jit)−1
k −→ j −→ t −→ i.
Deci,

(jit)−1 Hs+1 (kip)−1 Hs+1 (jit)Hs+1 (kip)Hs+1 = (ijk)Hs+1 .

Dar Hs+1 C Hs , iar Hs |Hs+1 abelian, iar (jit), (kip) ∈ Hs ⇒ membrul stang
este Hs+1 ⇒ Hs+1 = (ijk)Hs+1 ⇒ (ijk) ∈ Hs+1 .
Presupunerea făcută este falsă⇒ Sn nu este rezolubil.

Concluzie

f ∈ K[X], car K = 0. f = 0 rezolvabilă prin radicali⇔ ∃ L0 ≥ K, L0 ≥ Cf =

L ≥ K (normală, finită, separabilă) ⇔ G( K, Cf ) ≤ Sn , n = grad f.
rezolubil
Deci, f = 0 rezolvabil prin radicali, dacă grad f ≤ 4.

Teorema 19.6 Dacă f ∈ Q[X], f ireductibil, grad f = p, p prim, f are exact

2 rădăcini (conjugate) ı̂n C − R, atunci Gf (Q) ' Sp .

Demonstraţie. Avem

Gf (Q) ≤ Sp , Cf,Q = Q( α1 , ...αp ) ≥ Q(α1 ) ≥ Q.

răd. lui f

[Q(α1 ) : Q] = gradf = p ⇒ [Cf,Q : Q]

se divide cu
[Q(α1 ) : Q] = p ⇒ p||Gf (Q)| = [Cf,Q : Q].
Conform teoremei lui Cauchy rezultă ∃ σ ∈ Gf (Q), ord σ = p. Pot pre-
supune σ = (i1 , ..., ip ) ciclu, {i1 , ...ip } = {1, ..., p}.
Fie
u : C → C, u(a + bi) = a − bi, u|R = 1R .
u(αi ) = αj , u(αj ) = αi , αi , αj sunt unicele răd. din C − R conjugate.
u lasă pe loc rădăcinile reale.
De unde rezultă că Gf (Q) conţine o transpoziţie pe care o notăm (ab).
Dar
σ = (i1 ...ip ) = (i2 i3 , ...ip i1 ) = ...
⇒ σ poate fi scris σ = (a j2 ...jp ) ⇒ ∃ k ≥ 1 astfel ı̂ncât

σ k = (abl3 ...lp ) ∈ Gf (Q).

Putem presupune τ = (12), σ = (1 2 3...p) ∈ Gf (Q)

⇒ < τ, σ > ≤ Gf (Q) ⇒ Sp ≤ Gf (Q) ≤ Sp ⇒ G f (Q) = Sp .

| {z }
Sp

54
Problemă 2 Fie f = X 5 − 4X + 2 ∈ Q[X], f ireductibil. (criteriul lui Eisen-
stein). Să se arate că f = 0 nu e rezolvabilă prin radicali.
Făcând graficul, se observă că f are 3 rădăcini reale. Gf (Q) ' S5 nu e
rezolubil.
Rezultă că f = 0 nu este rezolvabilă prin radicali.
Problemă 3 Fie f = X 5 − 6X + 3 ∈ Q[X]. Să se arate că f = 0 nu este
rezolvabilă prin radicali (similar).
Problemă 4 Fie f = 15X 7 − 84X 5 − 35X 3 + 420X + 7 ∈ Q[X]. Să se arate că
f=0 nu este rezolvabilă prin radicali. (p = 7, crit. Eisenstein)

Alte exemple de grupuri rezolubile

Dn (grup diedral): grupul izometriilor poligonului regulat cu n laturi.

2π
Dn = hρ, si, ρ : rotaţie de unghi ı̂n jurul centrului.
n

s : simetrie relativ la o axă de simetrie.

|Dn | = 2n. Avem
{1} ≤ hρi C Dn , |Dn /ρ| = 2.
abelian

Obţinem că Dn este rezolubil.

Alte rezultate importante cu privire la grupurile rezolubile

Teorema 19.7 G grup, |G| = pn , p prim. Atunci G rezolubil.

Demonstraţie. Inducţie după n. Pentru n ∈ {0, 1}, G abelian. Dacă Z(G) 6=
G, atunci Z(G), G/Z(G) au ordin pm , m < n ⇒ sunt rezolubile⇒ G rezolubil.

k
Q
Teorema 19.8 Dacă G grup, |G| = pi , pi prime distincte, atunci G rezolu-
i=1
bil.
Teorema 19.9 (Burnside, 1904) Fie p,q numere prime şi G grup cu |G| =
pk q k , atunci G rezolubil.
Teorema 19.10 (Feit-Thompson) G grup, |G| impar rezultă G rezolubil.
Teorema 19.11 Fie G grup finit. G rezolubil ⇔ ∃ serie normală ciclică, ∀i,
|Hi−1 |Hi | =prim.
Observaţie 19.1 Cel mai mic grup nerezolubil este A5 , |A5 | = 60.

55
19.2 Seminar nr. 10

Exerciţiu 19.1 Fie f = X 4 − 2 ∈ Q[X]. Avem Gf (Q) = D4 .

i) Determinaţi laticea subgrupurilor lui D4 ;

ii) Determinaţi laticea subcorpurilor corespunzătoare.

Rezolvare 19.1

i) a4 = 1 (a rotaţie de 90◦ ı̂n jurul centrului pătratatului)

b2 = 1 (b simetrie relativ la o axă de simetrie).
D4 = ha, bi, aba = b.
√
4
√
4
√4
√
4
a = σ7 : {i −→ i; 2 −→ −i 2, b = σ2 : {i −→ −i; 2 −→ 2 , |D4 | = 8.

Subgrupurile proprii au ordinele 2 şi 4.

Subgrupurile de ordin 2 sunt generate de elementele de ordin 2:

H1 = 1, b → H2 = {b}, a2 → H3 = ha2 i.

ab → H4 = habi, a2 b → H5 = ha2 bi, a3 b → H6 = ha3 bi .

Subgrupuri cu 4 elemente: H7 = hai şi subgrupuri de tip Klein

H8 = ha2 , bi = ha2 , a2 bi, H9 = ha2 , abi = ha2 , a3 bi, H10 = D4 .

ii) Subcorpurile corespunzătoare:

Li = LHi = {x| σ(x) = x, ∀σ ∈ Hi };

√
4
L1 = Cf,Q = Q( 2, i), L10 = Q;

√
4
L2 = {x| (b = σ2 )(x) = x} = Q( 2);

√
{x| a2 (x) = x} = Q(i,
4
L3 = 2);

√ √ √ √
2 −→ −i 2 ⇒ a2 : {i −→ i ; 2 −→ − 2;
4 4 4 4
a : {i −→ i;

b a √
4 b √
4 a √
4
L4 = {x| (ab)(x) = x}, ab : {i −→ −i −→ −i ; 2 −→ 2 −→ −i 2;

√ √ √ √ √ √ √
Q( 2, i) ⇒ x = a1 + b1 i + c 2 + d 4 + ei 4 + f i 2 + g 8 + hi 8.
4 4 4 4 4 4 4
x ∈

56
 √ √ √ √
O bază ı̂n Q Q( 4 2, i) : {1, i} {1, 4 2, 4 4, 4 8}.
Aşadar
√ √ √ √ √ √
(ab)(x) = a1 − b1 i − ci 2 − d 4 + ei 4 − f 2 + gi 8 + h 8 .
4 4 4 4 4 4

(ab)(x) = x ⇒ b1 = 0, f = −c, d = 0, g = h.

De unde rezultă că:

√ √ √ √ √
= {a1 + c 2 + ei 4 − ci 2 + g 8 + gi 8/ a1 , c, e, g ∈ Q}
4 4 4 4 4
L4
√ √ √
= {a1 + c(1 − i) 2 + ei 4 + g(1 + i) 8/ a, c, e, g ∈ Q}.
4 4 4

Avem
 √ 2 √ √
(1 − i)2 4 = −2i 4 .
4 4 4
(1 − i) 2 =
 √ 3 √ √
(1 − i)3 8 = −2(1 + i) 8.
4 4 4
(1 − i) 2 =

Rezultă
√
4
L4 = Q((1−i) 2).

Similar,
√
{x| (a3 b)(x) = x} ⇒ L6 = Q((1 + i) 2);
4
L6 =

√ √ √
= {x| (a2 b)(x) = x} = Q(i 2), a2 b : {i −→ −i; 2 −→ − 2;
4 4 4
L5

√
4
√
4
L7 = {x| a(x) = x} = Q(i), a : {i −→ i ; 2 −→ −i 2;

√ √ √
= {x| a2 (x) = x şi b(x) = x} = L3 ∩ L2 = Q( 2) ∩ Q(i, 4) ⇒ L8 = Q( 4).
4 4 4
L8

√ √ √
{x|a2 (x) = x şi (ab)(x) = x} = L3 ∩ L4 = Q( 2) ∩ Q((1 + i) 2) = Q(i 2).
4 4 4
L9 =

Exerciţiu 19.2 Fie f = X 4 − 5X 2 + 6 ∈ Q[X].

i) Să se determine Gf (Q);

ii) Determinaţi laticea subgrupurilor lui Gf (Q);
iii) Determinaţi laticea subcorpurilor corespunzătoare.

Rezolvare 19.2
√ √
i) f = (X 2 − 2)(X 2 − 3), Cf (Q) = Q( 2, 3).

57
 √ √
Extinderea Q ≤ Q( 2, √ 3)√
este Galois.
Elementele lui G(Q, Q( 2, 3) sunt:

√ √ √ √ √ √ √ √
u1 : { 2 −→ 2; 3 −→; 3; u2 : { 2 −→ 2 ; 3 −→ − 3;

√ √ √ √ √ √ √ √
u3 : { 2 −→ − 2; 3 −→; 3 ; u4 : { 2 −→ − 2; 3 −→ − 3.

Pentru ∀ i, u2i = 1 ⇒ Gf (Q) ' K, K grupul lui Klein.

ii), iii)
√ √
H1 = {1} −→ L1 = Cf,Q = Q( 2, 3).

√
H2 = {1, u2 } −→ L2 = {x| u2 (x) = x} = Q( 2).

√
H3 = {1, u3 } −→ L3 = {x| u3 (x) = x} = Q( 3).

√
H4 = {1, u4 } −→ L4 = {x| u4 (x) = x} = Q( 6).

H5 = Gf (Q) −→ L5 = Q.

Exerciţiu 19.3 Aceeaşi problemă pentru f = (X 2 + 3)(X 3 − 3).

Rezolvare 19.3
√ √ √
i) Cf (Q) = Q(i 3, 3 3) = Q(, 3 3).
√
Rădăcinile lui X 2 + 3 : ± i 3;
√ √ √ √
−1 ± i 3
Rădăcinile lui X 3 − 3 : 3,  3 3, 2 3 3. Unde  = 2 ,  răd. pentru
X 2 + X + 1.
Elementele lui Gf (Q) sunt:
√ √ √ √ √ √
u1 : { −→  ; 3
3 −→ 3
3 ; u2 : { −→  ; 3
3 −→  3 3; u3 : { −→  ; 3
3 −→ 2 3
√ √ √ √ √ √
u4 : { −→ 2 ; 3
3 −→ 3
3 ; u5 : { −→ 2 ; 3
3 −→  3 3 ; u6 : { −→ 2 ; 3
3 −→ 2 3 .

u2 u4 6= u4 u2 ⇒ Gf (Q) ' S3 .

u24 = 1 ⇒ u4 transpoziţie.
u32 = 1 ⇒ u2 ciclu.

58
ii) Subgrupurile sunt:
√
3
H1 = {1} −→ L1 = Cf (Q), L1 = Q(, 3);

H2 = {1, u2 , u22 = u3 } C Gf (Q), L2 = {x| u2 (x) = x} = Q();

√
3
H3 = {1, u4 } −→ L3 = {x| u4 (x) = x} = Q( 3);

√
3
H4 = {1, u6 } −→ L4 = {x| u6 (x) = x} = Q( 3);

√
= {1, u5 } −→ L5 = {x| u5 (x) = x} = Q(2 3);
3
H5

H6 = Gf (Q) −→ L6 = Q.
√
3
√
3
Observaţie
√ 19.2
√ Elementele lui Q(, 3) : Q ≤ Q() ≤ Q(, 3). B1 = {1, },
B2 = {1, 3 3, 3 9}, B = B1 B2 .

20 Curs 13 - Nr. Liouville

Euler a definit numărele transcendente. Liouville a demonstrat existenţa nu-

merelor transcendente.

Definiţie 20.1 x ∈ R se numeşte număr Liouville dacă ∀ n ∈ N∗ , ∃ p, q ∈ Z,

q > 1, astfel ı̂ncât:
p 1
0< x− < n.
q q

Un număr Liouville poate fi aproximat destul de bine de un şir de numere

raţionale.
1844 : Liouville a demonstrat că toate numerele Liouville sunt transcendente,
deci iraţionale.

Teorema 20.1 Fie f ∈ Z[X], f ireductibil peste Q, grad f ≥ 2. Fie α ∈ R,

f (α) = 0. Fie p, q ∈ Z, q > 0 fixate. Atunci ∃ c > 0 (c ∈ R), astfel ı̂ncât:

p c
α− > grad f , c independent de p şi q.
q q

59
Demonstraţie.
Fie f = a0 + a1 X + ... + ar X r şi α = α1 , α2 , ..., αr rădăcinile lui f , ı̂ntr-o
extindere a lui Q. Cazuri:
1. α − pq ≥ 1, atunci iau c = 1 (sau puţin mai mic decât q = 1).
p
2. α − q < 1, atunci:

p p
αi − = αi − α + α − < |αi | + |α| + 1, ∀i.
q q

Fie f = ar (X − α1 )(X − α2 )...(X − αr ) ⇒

  r r
p p Y p p Y
f = |ar | · −α · − αi < |ar | · α − · (|αi | + |α| + 1).
q q i=2
q q i=2

r
(|αi | + |α| + 1) = c−1 ⇒ c > 0 şi c independent de p şi q.
Q
|ar | ·
i=2

Obţinem:  
p p
f < c−1 α − . (1)
q q
Pe de altă parte,
 
p 1 r r
f = (a p + ar−1 pr−1 q + ... + ao q r ) ⇒
q qr | {z }
∈Z
 
p 1 r r
f = |a p + ... + a0 q r |,
q qr | {z }
≥1
   
dacă pq 6= αi altfel f pq = 0 , iar f ired|Q .
Rezultă  
p 1
f ≥ r (2)
q q
Din (1) şi (2) rezultă:

1 p c p
< c−1 α − ⇒ r < α− .
qr q q q

60
20.1 Criteriul Liouville

Numerele Liouville sunt transcendente

Demonstraţie.
Fie α nr. Liouville ⇒ ∀ n (> grad f ), ∃ p, q ∈ Z, q > 1 astfel ı̂ncât:
p 1
α− q < qn .
Teor. p c
Presupun α algebric ⇒ ∃ f = Irr(α, Q) =⇒ ∃ c > 0 : α − q > q grad f .
ant.
Aşadar obţinem
<0
z }| {
c 1
< n ⇒ c < q grad f − n ,
q grad f q
pentru că n este foarte mare. Contradicţie!
Deci α trans|Q .

∞
1
P
Exerciţiu 20.1 Să se arate că c = 10n!
(constanta Liouville) este transcen-
n=1
dent peste Q.

Rezolvare 20.1

Arăt că c este număr Liouville.

Fie n ∈ N∗ . Definim:
n
X
pn = 10n!j! , qn = 10n! > 0.
j=1

Atunci:
n ∞ ∞
pn X
−j
X 1 X 1
c− = c− 10 = j!
≤
qn j=1 j=n+1
10 10j
j=(n+1)!
X
= 10−(n+1)! 10−j .
j ≥0

Dar
X 1 b X 10
k
= ⇒ 10−j = .
b b−1 9
k ≥0 j ≥0

Deci,
pn 10 −(n+1)!
c− ≤ 10 .
qn 9

61
 Verific că:
pn 1
c− < n.
qn (10n! )
n!n = n!n + n! − n! = n!(n + 1) − n! = (n + 1)! − n!.
Trebuie ca:
10 −(n+1)! 10
10 < 10−(n+1)!+n! ⇔ < 10n! (adevărat)
9 9
Observaţie 20.1 c = 0.1 1 0001 0...01 0
poziţia 1!2! 3! 4!

Alte numere Liouville:

• 3.140001 0...05 0...09 ...2 ... (unde π = 3.141592...)

3! 4! 5! 6!

• Similar putem proceda cu orice alt număr infinit, punând zecimale nenule
pe poziţia n! (∀n ≥ 1) şi 0 ı̂n rest. De exemplu, pornind de la 12.299...9...,
aşez zecimalele pe poziţa n!.

• Cardinalul mulţimii nr. Liouville este c (ca mulţimea tututror şirurilor

infinite de zecimale nenule). Totuşi această mulţime are măsura Lebesgue
nulă (1980, J. Oxtoby)

Numere transcendente celebre

1) π = 3.141592...(1882, Lindemann)
2) e (1873, Hermite)

3) 0.123456789101112... (Nr. Chapernowne)

4) lg 2 (ı̂n baza 10)
5) eπ
√
2
6) 2 (Nr. Hilbert)

Teorema 20.2 (Gelfond-Schneider)

Dacă a, b algebrice, a 6= 0, 1, b ∈ Q, atunci ab transcendent. (ii exemplu)

P (−1)k
7) (2k+1)2 (Constanta lui Catalan)
k ≥0

1 1


8) γ = lim 1 + 2 + ... + n − ln n = 0.577215... (Constanta lui Euler)
n→∞

62
 Revenim la exemplul de la 6), ii = ei ln i , ln este .....(se ia o determinare
principală)
π π
Sau: eix = cos x + i sin x, x = π2 ⇒ ei 2 = i ⇒ e− 2 = ii .
Din teorema Gelfond-Schneider rezultă ca dacă a, c algebrice, a 6= 0, 1,
atunci loga c transcendent. ( Exemplu: log10 2).
Fie c = ab cu a, c algebrice, a 6= 0, 1 ⇒ b transcendent ( altfel, b algebric
=⇒ c transcendent)⇒ loga c transcendent.
T.G.S

Despre π
Să ne imaginăm o rasă de furnici vorbitoare. Acestea se aşează una ı̂n spatele
celeilalte, formând un şir infinit.
Prima furnică strigă ”3” ı̂n 21 min.
A doua ”1” ı̂n 14 min.
A treia ”4” ı̂n 18 min. P 1
Fiecare furnică are pe spate numărul strigat de următoarea, dar 2i = 1,
i ≥1
deci ı̄ntr-un minut, toate furnicile vor vorbi, ceea ce ar ı̄nsemna că la sfârşitul
minutului aflăm ultima cifră a lui π! Dar π nu are o ultimă cifră!

Istoric: Hermite, Lindemann, Liouville, Wantzel, Wedderburn,

Abel, Galois.

20.2 Seminar nr. 12

Probleme Grupuri rezolubile

Exerciţiu 20.2 Fie K ≤ L ext. Galois, [L : K] = pm , p prim. Atunci ∃

Fi : K = F0 ≤ F1 ≤ ... ≤ Fm = L astfel ı̂ncât ∀ i [Fi : Fi−1 ] = p şi K ≤ Fi ext.
Galois.

Rezolvare 20.2

Avem |G(K, L)| = [L : K] = pm ⇒ G p-grup finit⇒ G rezolubil (finit)

⇒ ∃{e} ≤ H1 ≤ ... ≤ Hk = G,

cu ∀ i, Hi C G şi [Hi : Hi−1 ] = p.

Datorită coresp. Galois, obţinem:

L{e} = L ≥ LH1 ≥ ... ≥ LHk = K.

Verificăm că ∀ i, [LHi : LHi+1 ] = p.
Avem

G(LH , L) = H ⇒ [L : LH1 ] = [G(LH1 , L)] = |H1 | = p.

63
 Apoi,

|H2 | = |H1 | · |H2 : H1 | = p2 ⇒ [L : LH2 ] = p2 .

[L : LH2 ] = [L : LH1 ] · [LH1 : LH2 ] = p2 ⇒ [LH1 : LH2 ] = p.

Exerciţiu 20.3 Fie n ≥ 1, α rădăcină primitivă de grad n a lui 1. Determinaţi

G(Q, Q(α)), subgrupurile sale, subcorpurile corespunzătoare.
Caz particular n = p.

Rezolvare 20.3

Q ≤ Q(α).
Fie u ∈ G(Q, Q(α)) ⇒ u(α) răd. primitivă a lui 1 ⇒ |G(Q, Q(α))| = ϕ(n).

Grupul G(Q, Q(α)) e abelian, pentru că u1 (α) = αk1 , (k1 , n) = 1;

u2 (α) = αk2 , (k2 , n) = 1.
Rezultă că:
G(Q, Q(α)) ' (U (Zn ), ·)

u k, (k, n) = 1, u(α) = αk .
f izomorfism.
Subgrupurile lui G(Q, Q(α)) corespund subgrupurilor lui (U (Zn ), ·).
Subcorpurile se determină din teorema fundamentală Galois.

Exerciţiu 20.4 Fie n ≥ 1, n par, α răd. primitivă de grad n a lui 1. Demonstraţi

echivalenţele:
n
i) |G(Q, Q(α))| = 2;

ii) n = 2k , adică orice extindere normală Q ≤ Q(θ) de grad n conţine doar

elemente construibile cu rigla şi compasul.

Rezolvare 20.4

Din |G(Q, Q(α))| = ϕ(n), rezultă că avem de arătat echivalenţa:

n
ϕ(n) = ⇔ n = 2k , k ∈ N∗ .
2
” =⇒ ”
    s  
1 1 n Y 1
n= pα αs
1 ...ps
1
⇒ ϕ(n) = n 1 − ... 1 − ϕ(n) = ⇒2 1− = 1.
p1 ps 2 i=1
pi

Presupun s ≥ 2 şi obţinem:

64
 s  
Y 1
1=2 1− ⇒ 2(p1 − 1)...(ps − 1) = p1 ...ps cu p1 < p2 < ... < ps .
i=1
pi

Aşadar ps |2(p1 − 1)...(ps − 1), dar ps este mai mare faţă de toţi termenii.
Ceea ce rezultă că:
 
1
s = 1 ⇒ n = pα 1
1
⇒ 2 1 − = 1 ⇒ p1 = 2 ⇒ n = 2α1 .
p1
Sau: 2(p1 − 1)...(ps − 1) = p1 ...ps ⇒ ∃ i : pi = 2.
Fie p1 = 2 ⇒ (p2 − 1)...(ps − 1) = p2 ...ps (fals!).

” ⇐= ”  
k k 1
n = 2 ⇒ ϕ(n) = 2 1 − = 2k−1 .
2

Exerciţiu 20.5 Fie P = X 4 + X 3 + X 2 + X + 1 şi f = X 2 P + P 2 ∈ Q[X]. Ce

puteţi spune despre rădăcinile lui f ?

Rezolvare 20.5

f = P (X 2 + P ) = P (X 4 + X 3 + 2X 2 + X + 1)
= P (X 2 + 1)(X 2 + X + 1) = F5 · F4 · F3

unde F5 are gradul 4, F4 şi F3 au gradul 2.

Rădăcinile sunt numere construibile cu rigla şi compasul, pentru că

Q ≤ Q() = CF2k .

Exerciţiu 20.6 Fie f = 15X 7 − 84X 5 − 35X 3 + 420X + 7 ∈ Q[X]. Stabiliţi

dacă f = 0 e rezolvabilă prin radicali

Rezolvare 20.6

f ireductibil (crit. Eisenstein, p = 7). Să vedem dacă f are 2 răd. ı̂n C − R
conjugate.
Calculăm derivata:

f 0 (X) = 105X 6 − 420X 4 − 105X 2 + 420

= 105(X 6 − 4X 4 − X 2 + 4)
= 105(X 2 + 1)(X − 1)(X + 1)(X − 2)(X + 2).

f 0 are 4 răd. reale: ±1, ±2 şi 2 răd. complexe.

65
 Calculând f (±1), f (±2) aflăm punctele de maxim şi de minim.

f (−2) = 215, f (1) = 323, f (−1) = −309, f (2) = −201.

f are 2 minime relative

 negative şi 2 maxime relative pozitive
 şi deci f
schimbă semnul de 5 ori lim f (x) = −∞, lim f (x) = +∞ .
x→−∞ x→∞
Aşadar f are 5 răd. reale şi 2 complexe conjugate⇒ Gf (Q) ' S5 nu e
rezolubil ⇒ f nu e rezolvabilă prin radicali.

21 Curs 14

Extinderi transcendente. Gradul de transcendenţă

Definiţie 21.1 Fie K ≤ L. L este extindere transcendentă a lui K, dacă

L nu este alg|K .

Exemplu 21.1 Q ≤ R (∃ e, π ∈ R, e,π transc|Q )

K ≤ K(X), K ≤ K(X1 , ..., Xn ).

Independenţa algebrică

Fie S ⊆ L şi K ≤ L.
mulţime

Definiţie 21.2 S se numeşte alg. independentă peste K dacă elem. lui S

nu sunt răd. ale unui polinom nenl, ı̂n mai multe nedeterminate, cu coeficienţii
din K.

Rezultă că S este format doar din elemente transcendente.

Aşadar ∀{a1 , ..., an } ⊂ S, dacă f (a1 , ..., an ) = 0, f cu coeficienţi ı̂n K

obţinem f = 0.
1. {a} indep|K ⇔ a transc|K .
2. Nu orice mulţime
√ de elemente transcendente este independentă.
De exemplu, { π, 2π + 1} ⊆ R nu e alg indep|Q ,deoarece

f (X1 , X2 ) = 2X12 − X2 + 1 6= 0
√
f ( π, 2π + 1) = 2π − 2π − 1 + 1 = 0.

Definiţie 21.3 Fie K ≤ L ext. transcendentă. Extinderea se numeşte pură

dacă L = K(S), unde S alg indep|K .

66
 Fie K ≤ L şi S ⊆ L.
mulţime

Definiţie 21.4 S se numeşte bază de transcendenţă a lui L peste K dacă:

1. S alg indep|K şi
2. K(S) ≤ L (mai spunem că S generează alg pe L)
alg

• Pentru K ≤ K(X), o bază tr. este {X}.

Observăm că {X, X 2 } nu sunt alg indep, pentru că ∃ f (U, U ) = U 2 − V cu
răd. X, X 2 .
• Pentru K ≤ K(X1 , ..., Xn ), o bază trans. este {X1 , ..., Xn }.
Teorema 21.1 Fie K ≤ L extindere transcendentă. Atunci, oricare două baze
de transcendenţă ale lui L peste K sunt cardinal echivalente.
Definiţie 21.5 Cardinalul unei baze de transcendenţă a lui L peste K se numeşte
gradul de transcendenţă şi este notat: grad trK L.
• Dacă L nu are o bază de transcendenţă finită, atunci grad trK L = ∞.
• Dacă grad trK L = 0 ⇒ K ≤ L şi baza tr. este ∅.
alg

Exemple
1. Fie Q ≤ Q(e, π). Atunci grad trQ Q(e, π) ∈ {1, 2}. (nu se ştie dacă π şi e
sunt alg. independente).
√ √ √
2. Fie Q ≤ Q( 2, π). Atunci grad trQ Q( 2, π) = 1, pentru că 2 alg|Q .

3. {a ∈ C sau a ∈ R| a alg|Q } numărabilă⇒ Q ≤ C (sau Q ≤ R) au grad tr.

Gradul de transcendenţă oferă o idee intuitivă despre mărimea corpului L.

Teorema 21.2 Fie K ≤ L şi M, N ⊂ L, M alg indep|K . Echivalenţa:

submulţimi

· ·
i) M ∪ N alg. indep|K ; (unde ∪ reuniune disjunctă)

ii) N alg. indep|K(M ) .

Demonstraţie. i) ⇒ ii) Fie f cu coeficienţi ı̂n K(M ), f (n1 , ..., ns ) = 0, ni ∈ N.
∃ g cu coeficienţi ı̂n K, astfel ı̂ncât
i)
f = g(m1 , ..., mr ) ⇒ g(m1 , ..., mr )(n1 , ..., ns ) = 0 ⇒ g = 0 ⇒ f = 0.
ii) ⇒ i) Fie h cu coeficienţi ı̂n K şi h(m1 , ..., mr , n1 , ..., ns ) = 0.
Notăm h(m1 , ..., mr ) = f.
ii)
⇒ .}f are coef ı̂n K(M )f (n1 , ..., ns ) = 0 ⇒ f = 0 ⇒ h = 0.
Folosim acest rezultat ı̂n demonstrarea următoarei teoreme.

67
Teorema 21.3 Fie K ≤ F ≤ L extindere transcendentă. Atunci :

gradtrK L = gradtrK F + gradtrF L.

Demonstraţie. Fie M bază trK F, N bază trK L, M ∩ N = ∅ ⇒

N alg. indep|F ⇒ N alg. indep|K(M )⊆F .
Arătăm că M ∪ N bază trK L.
Conform teoremei anterioare, M ∪ N alg indep|K .
Să mai arătăm că K(M ∪ N ) ≤ L.
alg
Avem

F (N ) ≤ L şi K(M ) ≤ F
alg alg

⇒ K(M )(N ) = K(M ∪ N ) ≤ F (N ) ≤ L ⇒ K(M ∪ N ) ≤ L.

alg alg alg

Deci, M ∪ N bază trK L.

Observaţie 21.1 Fie K ≤ L şi y1 , ..., yn ∈ L astfel ı̂ncât y1 , ..., yn alg. indep|K .
Atunci ∃ izom ϕ
K(X1 , ..., Xn ) ' K(y1 , ..., yn )
Xi −→ yi

Kerϕ = 0 din definiţia alg. indep.

Teorema 21.4 Fie S bază tr. a lui L peste K (unde K ≤ L). Atunci S este o
mulţime maximală alg. indep|K şi reciproc.

Demonstraţie.
” =⇒ ” S este alg. indep|K .
Să mai arătăm că S este maximală alg.indep.
Fie y ∈ L − S. Cum y alg|K(S) ⇒ .}∃ f 6= 0, f (y) = 0f cu coef ı̂n K(S) ⇒
S ∪ {y} alg. dep.
Deci S e maximală alg. indep.
” ⇐= ” Arătăm că K(S) ≤ L.
alg
ip
Fie y ∈ L − S ⇒ S ∪ {y} alg. dep ⇒

∃ f 6= 0, f (s1 , ..., sn , y) = 0 ⇒ y alg|K(S) .

Teorema 21.5 Fie K ≤ L, S ⊆ L . Echivalenţa:

submulţime

68
 1. S bază tr. a lui L peste K;
2. S minimală, astfel ı̂ncât K(S) ≤ L.
alg
(S mulţime minimală de gen. alg ai lui L peste K)

Demonstraţie.
1) ⇒ 2) Arăt că ∀ a ∈ S, S − {a} nu generează alg peste L, adică
K(S − {a}) ≤ L .
transc

S alg indep⇒ a transc|K(S−{a}) ⇒ K(S − {a}) ⊆ L.

transc
Presupunem a alg|K(S−{a}) ⇒ ∃ f 6= 0, f (a) = 0, f cu coeficienţi ı̂n
K(S − {a}) ⇒ S alg dep, fals!
2) ⇒ 1) Vrem să arătăm că S alg. indep|K .
Preusupunem S alg. dep|K ⇒ ∃ s1 , ..., sn ∈ S,
f ∈ K[X1 , ..., Xn ], f 6= 0, f (s1 , ..., sn ) = 0
⇒ f (s2 , ..., sn )(s1 ) = 0 ⇒ s1 alg|K(s2 ,...,sn ) ,
unde
f (s2 , ..., sn ) ∈ K[s2 , ..., sn ] − {0}.
Aşadar obţinem că
s1 alg|K(S−{s1 }) ⇒ K(S − {s1 }) ⊆ K(S) ⊆ L ⇒
alg alg
⇒ K(S − {s1 }) ⊆ L (contrazice 2)).
alg

Problemă 5 Fie K = C şi F = C[X][Y ]/ (f (X, Y )) , unde f (X, Y ) = Y 2 −

∧ ∧
(X − a)(X − b)(X − c), f ireductibil,
 f 6= 0 ı̂n C[X,
 Y ] ⇒ F corp. {X}, {Y }
∧ ∧
baze tr. pentru F ⇒ grad trC F = 1. f (X, Y ) = 0 .

21.1 Seminarii nr. 13, 14

Istoric:

Tartaglia (Nicola Fontana)

Cardano
Ferrari
Euler, Gauss.

69
Exerciţiu 21.1 Arătaţi că următoarele sisteme sunt sisteme de generatori pen-
tru Sn :

i) A = {(1 2), (1 3), ..., (1 n)};

ii) B = {(1 2), (2 3), ..., (n − 1 n), (n 1)};
iii) C = {(1 2), (1 2... n)};
iv) D = {(1 2), (2 3... n)}.

Rezolvare 21.1

i) ∀ σ ∈ Sn , σ = (i1 , j1 )(i2 , j2 )...(ik , jk ).

Dar, (ir , jr ) = (1 ir )(1 jr )(1 ir ) (introduc 1 peste tot).

ii) Arătăm că A ⊂ [B].

Fie (1 k) ∈ A.

(1 k) = (1 2)(2 k)(1 2) (introduc 2 peste tot)

(2 k) = (2 3)(3 k)(2 3) (introduc 3 peste tot)
...
(k − 2 k) = (k − 2 k − 1)(k − 1 k)(k − 2 k − 1) (introduc k − 1 peste tot)

Conform celor de mai sus, rezultă că (1 k) ∈ [B].

iii) Arătăm că B ⊂ [C].

Notăm α = (1 2... n), σ1 = (1 2).

Avem

σ2 = ασ1 α−1 = (α(1) α(2)) = (2 3) ∈ [C]bf∗

(2)
σ3 = ασ2 α−1 = (α(2) α(3)) = (3 4)
...
σs = ασs α−1 = (α(s − 1) α(s)) = (s s + 1).

Deci B ⊂ [C].

iv) C ∩ D = {(1 2)}.

(1 2 3... n) = (1 2)(2 3... n) ⇒ C ⊂ [D].

70
Observaţie 21.2 (∗) Pentru σ = (i1 ...ir ) şi α ∈ Sn .

ασα−1 = (α(i1 )...α(ir ))

Verific astfel:
ασα−1 (α(is )) = ασ(is ) = α(is+1 ).

71