Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE
PROIECT DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE
COORDONATOR: DIRECTOR:
………………………………….. PROF. STOICA ANA
ABSOLVENT:
PÎRVU DIANA CORINA
2
Cuprins
Cuprins pag 3
Argument pag 4
Capitolul I Noţiuni de anatomie şi fiziologie a organelor genital feminine pag 5
1.1 Noţiune de anatomie pag 5
1.1.1 Vascularizaţia organelor genitale pag 10
1.1.2 Inervaţia organelor genital pag 13
1.2 Noţiuni de fiziologie pag 14
Capitolul II Fibromul uterin pag 17
2.1 Etiopatogenie pag 19
2.2 Simptomatologia fibromului uterin pag 20
2.3 Diagnosticul diferenţial pag 21
2.4 Evoluţia fibromului uterin pag 22
2.5 Prognostic pag 23
2.6 Complicaţii pag 23
2.7 Tratament pag 24
2.7.1 Tratament medical (conservator) pag 25
2.7.2 Tratament medicamentos pag 26
2.7.3 Hormonoterapie pag 26
2.7.4 Tratament chirurgical pag 26
2.8 Posibităţi şi limite în profilaxia fibromului uterin pag 27
Capitolul III Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientei cu fibrom uterin pag 29
3.1 Impactul psihologic al histerectomiei pag 29
3.2 Pregătirea preoperatorie pag 30
3.3 Îngrijire preoperatorii . Rolul asistentei medicale pag 31
3.4 Îngrijire postoperatorii . Rolul asistentei medicale pag 31
3.5 Supravegherea bolnavelor cu fibrom uterin pag 34
3.5.1 Dispensarizarea femeilor cu fibrom uterin asimptomatic pag 34
Capitolul IV Prezentarea cazurilor pag 36
Fişă de lucru 1 pag 37
Fişă de lucru 2 pag 45
Fişă de lucru 3 pag 53
Concluzii pag 60
Anexe pag 61
Injecţia intravenoasă pag 61
Spălătura vaginală pag 66
Măsurarea tensiunii arteriale pag 70
Bibliografie pag 72
3
Argument
Trecând şi eu prin experienţa unei intervenţii chirurgicale de acest gen, înţeleg ce
înseamnă suferinţa şi mai ales ce înseamnă viaţa, de aceea consider problemele de îngrijire
trebuie bine cunoscute şi stăpânite deoarece de aplicarea lor corectă şi promptă depinde
vindecarea bolnavilor şi evitarea sau prevenirea complicaţiilor.
Am ales să vin în sprijinul femeilor cu probleme genitale, atât ca femei cât şi din
prisma problemelor pe care le ridică educaţia sanitară cât şi profilaxia.
Lucrarea de faţă se ocupa cu studiul uneia dintre cele mai întâlnite afecţiuni genitale
feminine: fibromul uterin, tumora benignă cu incidenţă crescută care afectează o categorie
largă de femei.
Am ales să aprofundez acest subiect cu scopul de a-mi însuşi cunoştinţe noi despre
afecţiunile aparatului genital feminin, despre fibromul uterin în principal, cât şi pentru
aprofundarea cunoştinţlor dobândite anterior.
Scopul acestei lucrări este acela de a scoate în evidenţă multitudinea îngrijirilor
acordate bolnavelor operate de fibrom uterin. Medicul specialist nu poate să acţioneze singur
în vederea obţinerii succesului scontat. Pentru a efectua operaţia şi a acorda bolnavei îngrjirile
corespunzătoare este nevoie de o echipă completă în care cadrele medii au un rol important.
Actul operator necesită o pregătire minuţioasă, preoperator şi apoi urmărirea atentă a stării de
sănătate.
4
Capitolul I
Noţiuni de anatomie şi fiziologie a organelor genitale feminine
fig 1
5
profunzimea lor se afla situate corpul vulvar format din ţesut erectil.
Labiile mici sau nimfele sunt nişte cute în care tegumentul suferă o
tranziţie către mucoase.
Glandele Bariholin sunt situate în 1/3 posterioara a labiilor mari interpuse
între bulbul vaginal şi mucoasa vulvara. Orificiul canalului lor de excreţie este
situate în unghiul dintre baza labiei mici şi inelul himenal.
Clitorisul este organul erectile situate înaintea şi deasupra meatului urinar.
El este format din cei doi corpi cavemosi înşiraţi pe ramurile ischipoubiene.
Clitorisul, numfele şi meatul urinar (orificiul extern al uretei) delimitează un
spaţiu triunghiular numit vestibule. În această regiune pe lângă uretra se deschid
şi canalele glandelor Skence. Bulbii vaginali sunt constituenţi ai aparatului
erectile alături de clitoris.
Himenul este o membrane muco-fibro-elastica reprezentând graniţe dintre
organele genitale externe şi cele interne. Membrana himenală prezintă orificiul
care permite drenarea fluxului menstrual. Acest orificiu prezintă configuraţii
variate.
Organele genitale interne sunt constituite din: vagin, uter, trompe, ovare.
Vaginul este un organ cavitar, care se întinde de la colul uterin la vulvă.
Lungimea sa este variabilă între 7 şi 9 cm. Canalul vaginal este turtit
anteroposterior, încât I se poate distinge un perete posterior în raport cu vezica
urinară şi cu uretra, şi un perete posterior în raport cu rectul şi fundul de sac
peritoneal Douglas; pereţii laterali ai vaginului vin în contact cu muşchiul
ridicător anal, diferite planuri ale perineului şi bulbii vaginului. Limita
extremităţii inferioare a vaginului este formată din membrane himenala, care se
rupe la primul contact sexual.
Prin extremitatea superioară, vaginul se inserează pe colul uterin,
înconjurând porţiunea vaginală a colului. Se realizează astfel un şanţ circular
6
numit don sau fundul de sac vaginal. Vaginul este un canal musculomembranos
elastic care face legătura între organele genitale interne şi externe.
Trompele. Trompa uterine tuba sau salpinga se prezintă ca un conduct
neregulat, cilindric, care la un capăt se deschide liber în cavitatea peritoneală, iar
la celălalt se continua cu cornul uterin. La nivelul tubelor se întâlneşte ovulul cu
spermatozoidul şi se produce fecundaţia. Prin ele, oul ajunge în uter. Trompa are
o lungime de 10-12 cm şi se împarte în patru porţiuni:
portinuea interstiţială (intramurala) se afla în grosimea musculaturii uterului;
porţiunea istmică este porţiunea de lângă uter, strâmbată având o lungine de
3-4 cm.; ‘
porţiunea ampulara este cea mai largă, flexoasa;
porţiunea pavilionara cu care se termină; trompa are formă de pâlnie ai cărei
pereţi sunt crestaţi puternic şi tranformati în franjuri fimbrii tubare. Pavilionul
se afla în imediata vecinătate a ovarului. Trompa prezintă un mic mezon
(mezosalpinx), care este format de peritoneu şi prin care ea primeşte vasele şi
nervii. Rolul trompei este de a capta ovulul şi a-1 aduce după fecundaţie spre
uter. Timpul necesar ca să ajungă în uter este de 7-8 zile.
Ovarele reprezintă glandele sexuale feminine şi sunt situate în pelvis, de o
parte şi de alta a uterului, într-o fosetă pe peretele lateral al pelvisului numită
foseta ovariană, înapoia ligamentului larg şi a trompei. Sunt de mărimea unei
nuci uscate, au o culoare albicioasă şi prezintă suprafaţa neregulată cu
numeroase cicatrice şi şanţuri. Este singurul organ din cavitatea abdominală
neacoperit de peritoneu, acesta oprindu-se la nivelul hilului ovarian (locul pe
unde intră şi ies vasele şi nervii). Ovarul este un organ relative mobil,
ligamentele sale fiind foarte laxe.
Trompele şi ovarele alcătuiesc anexele uterului. Ovarul este format din 2
straturi: unul periferic, numit corticală, şi altul central numit medulara. Zona
7
corticală conţine foliculii ovarieni în diferite stadii de dezvoltare, corpul galben
şi ţesutul conjunctiv. Foliculii ovarieni conţin celule de reproducere feminine
numit ovul. Când ovulul a fost fecundat şi începe sarcina, corpul galben creşte şi
rămâne funcţional câteva luni de zile. În caz contrat, el evoluează cam în două
săptămâni şi este înlocuit de o cicatrice: corpul albicios, care persistă multă
vreme în ovar. Zona medulară a ovarului este foarte vascularizata, conţine ţesut
conjunctiv, fibre elastice şi numeroase fibre musculare netede. Ovarul are rolul
de a produce ovulul, care, după fecundare, da nasetere ovulului începând deci
sarcina, secretă hormonii sexuali care pregătesc organele genitale în vederea
sarcinii, protejează sarcină în dezvoltarea sa şi menţine şi dezvolta caracterele
feminine.
Uterul este un organ muscular, cavitar, în care se dezvolta oul; la sfârşitul
sarcinii el expulzează fătul şi anexele lui. Este un organ median, fără pereche.
Uterul are forma unui trunchi de con, turtit în sens anteroposterior, având baza
orientate în sus şi vârful trunchiului în jos. Aproximativ în partea sa mijlocie
uterul prezintă o îngustare aproape circulară numită istm, care îl împarte în două
porţiuni diferite ca formă şi dimensiune: una superioară, mai voluminoasă numit
corp, şi alta inferioară numit col.
Colul uterin, de aspect conic, este separate pe linia inserţiei vaginului într-
o porţiune intravaginala şi una supravaginala. Porţiunea intervaginala prezintă în
centrul ei deschiderea canalului cervical prin orificiul extern. Canalul cervical se
continua în sus în porţiunea supravaginala, deschizându-se în cavitatea uterine
printr-un orificiu, numit orificiu intern.
Corpul uterului are un aspect conoid, turtit anteroposterior, căruia I se
descriu: două fete (vezicala şi intestinala); două margini (dreapta şi stânga);
fundul şi două unghiuri tubare. Corpul uterin este supus influientei hormonilor
ovarieni şi pnesperadivitatii mai mult decât celelalte segmente ale aparatului
8
genital. Corpul este implantat oblic faţă de vagin, axul uterului făcând cu axul
vaginului un unghi deschis înainte, denumit unghiul de versiune. înclinaţia
uterului pe vagin poate varia în mod fiziologic sau patologic. Axul colului uterin
face cu axul uterului un ungi deschis înainte numit ungi de flexiune. În
mod normal uterul este situate în planul sagital uşor anteversat şi anteflectat.
Uterul are o mare mobilitate şi îşi menţine poziţia datorită ligamentelor sale:
largi, rotunde, uterosacrate. În afară de acestea, uterul mai este menţinut şi de
ţesutul conjunctiv pelvian, şi de sistemul de susţinere constituit din planşeul
pelviperineal.
Mijloacele de fixare ale uterului sunt:
a) mijloacele de suspensie
b) mijloacele de susţinere.
Mijloacele de suspensie
Ligamentele uterine sunt:
- ligamentele largi sau late iau naştere printr-o dedublare a peritoneului
care înveleşte uterul şi trompele; ajunse la marginile uterului, foitele pritoneale
se alipesc şi trec mai departe lateral spre peretele pelvian. Marginile superioare
ale ligamentului larg constituie mezosalpinsul, iar pe fata posterioara întâlnim
mezoovarium; lateral la peretele excavaţiei ligamentului larg şi continuă cu
ligamentul infundibilapelvian (lomboovarian)
- ligamentele rotunde sunt cordoane fibromusculare, care se intend de la
coamele uterine până la regiunea pubiană, ridica un plin peritoneal pe fata
anterioară a ligamentului larg, parcurg canalele inghinale şi se termină în
regiunea muntelui venerian şi în labile mari sub formă de "laba găştii". Rolul lor
este de orientare a uterului şi mai puţin de suspensie.
- ligamentele uterosacrate se însera pe istmul uterin înconjura rectul şi se
însera pe sacrum. Conţin pe lângă ţesut conjunctiv şi fibre musculare netede.
9
Aceste ligamente contribuie în mare măsura la susţinerea uterului în poziţia sa
normală de anteversie - flexie. Este singurul ligament adevărat.
Ţesutul conjunctiv pelvian. Este situat sub peritoneu şi este alcătuit din
tracturi fibroase care se fixează de colul uterin, domul vaginal şi pe pereţii
escavatiei pelviene. Mijloace de susţinere sunt reprezentate de aderentele la
organele învecinate (aderente la vezică şi rect), prin lamele sacro-recto-
ganitopelvine şi conexiunile cu perineul.
Perineul constituie cel mai important sic el mai valoros mijloc de susţinere
al uterului, transmiterea foitelor de presiune de la uter asupra perineului se face
prin intermediul vaginului.
Structura uterului
Peretele corpului uterin aceste alcătuit dintr-un strat muscular dens -
miometrul- căptuşit la interior de o mucoasă - endometrul - şi tapetat înspre
cavitatea peritoneală de peritoneu- perimetrium.
Tunica seroasă sau perimetrul, este formată din foiţa peritoneală care
îmbracă uterul. Învelitoarea peritonala este dedublată pe faţa ei profundă de ţesut
conjunctiv - stratul subseros.
Tunica musculară sau miometrul, este stratul cel mai bine reprezentat
(grosimea medie de 15 mm). Este format din mănunchiuri de fibre musculare
netede separate, dar în acelaşi timp solidarizate între ele prin ţesut conjunctiv;
conţine şi numeroase vase sanguine. Fibrele musculare au un important rol în
închiderea vaselor sanguine (hemostaza fiziologică).
Tunica mucoasă sau endometrul adera strâns la miometrul fără
interpunerea unei submucoase.. Mucoasa cavităţii uterine este netedă, are o
culoare roza-rosiatica; foarte aderenţa la miometru şi friabilă. Grosimea ei
variază în funcţie de etapele ciclului menstrual.
10
Mucoasa uterină este puternic hormonodependenta şi prin aceasta supusă
unor intense modificări cilice.
Mucoasa istmului are aceleaşi caractere histologice cu cea a corpului.
Mucoasa canalului cercival este încreţită, destul de groasă şi rezistenţa. Ea este
de tip glandular.
Glandele corpului secretă un mucus gros, uşor alcalin care protejează
cavitatea uterine împotriva infecţiilor ascendente din vagina şi facilitează
ascensiunea spermatozoizilor spre această cavitate.
Mucoasa porţiunii vaginale - a exocolului - este de tip pavimentos,
stratifica, necheratinizata. Celulele straturilor superficiale sunt bogate în
glycogen (absent în celulele cancerigene).
Mucoasa exocolului suferă, împreună cu mucoasa vaginală, o descuamaţie
permanentă. La nivelul ostiumului uterin, mucoasa glandulară cervicala este net
- brusc - separate de mucoasa pavimentoasa necheratinizata a exocolului. Zona
de demarcaţie dintre cele două se numeşte joncţiunea cervico-vaginala. Ce apare
ca un lizereu roşu deschis.
În decursul ciclurilor menstruale uterul se congestionează, volumul lui
creşte puţin, dar nu devine mai dur, ci dimpotrivă consistenta lui scade. Cele mai
evidente fenomene se petrec la nivelul mucoase cavităţii uterine.
12
de demarcaţie dintre cele două se numeşte joncţiunea cervico-vaginala. Ce apare
ca un lizereu roşu deschis.
În decursul ciclurilor menstruale uterul se congestionează, volumul lu
creşte puţin, dar nu devine mai dur, ci dimpotrivă consistenta lui scade. Cele mai
evidente fenomene se petrec la nivelul mucoase cavităţii uterine.
Sistemul arterial. Organele genitale externe sunt irrigate de artera
ruşinoasa internă, ramură a arterei hipogastrice şi artera ruşinoasa externă, care
vine din artera femurală.
Organele genitale interne sunt irigate de artera uterine, artera ovariană,
artera ligamentului rotund, artera funiculară şi artera ligamentului sacrouterin.
Vaginul este irigat de artera vaginală şi hemoroidala medie şi artera
cervico-vaginala. Trompa este irigata de artera uterine şi ovariana.
Ovarul este vascularizat de artera ovariană.
Sistemul nervos formează pluxuri bogate care explica posibilitatea
apariţiilor hemoragiilor masive, a dificultăţilor hemostazei şi a trombozelor.
Venele pleacă din toate tunicile uterului formând sinusurile uterine, apoi
plexurile venoase uterine. Din acestea sângele este conduc pe două ai: în jos pre
venele uterine care se varsă în iliaca internă, în sus spre venele tubei şi ale
ovarului în vena ovariană. Din plexurile uterine pleacă şi venele ligamentului
rotund.
Limfaticile sunt importante pentru urmărirea metastazelor şi a difuzării
imflamatiilor. Limfaticile provin din trei reţele: mucoasa, musculară şi seroasa şi
formează reţeaua subseroasa, care deşi formează un plex continuu, drenajul
limfatic al uterului se descrie separate pentru corp şi col din anumite
considerente practice, clinice. Limfaticile corpului se adună aproape toate înspre
unghiurile uterului plexul hipogastric inferior.
13
1.1.2 Inervaţia organelor genitale
Inervaţia vaginului este dată de plexul pelvic şi plexul sacral.
Organele genitale externe şi treimea interioară a vaginului sunt inervate de
nervul rusionus intern care provine din plexul sacrat.
fig 2
Fibromul uterin este o tumoră benignă dezvoltată din ţesutul miomatos şi
fibromatos al uterului.
Tumorile benigne ale uterului, din punct de vedere anatomopatologic, sunt
bine delimitate (încapsulate), nu dau metastaze şi după extirpare nu recidivează.
Din punct de vedere citologic, celulele care le compun sunt adulate şi nu
prezintă mitoze caracteristice tumorilor maligne.
Frecvenţa. Se întâlneşte la femeile între 30-45 ani. Reprezintă aproximativ
17
18-25% din afecţiunile ginecologice şi apare mai frecvent la femeile sterile. În
ultimii ani se întâlnesc fibroame şi la femei sub 30 ani.
Numărul, fibroamelor uterine este variabil. Uneori se întâlneşte un singur
nodul fibromatos mic în uter, alterori, şi de cele mai multe ori se întâlnesc o
mulţime de noduli fibromatoşi.
Volumul fibromului uterin este variabil, mai frecvent mic, dar poate
ajunge până la mărimea unui cap de adult şi chiar mai mare. Se întâlnesc rar
fibroame care cântăresc 15-30 kg.
Localizarea În raport cu peretele uterin şi regiunea afectată se întâlnesc
mai multe forme:
a) în raport cu peretele uterin întâlnim fobromul uterin localizat:
interstiţial sau intramural; subsrios care poate să fie sesil sau pediculat, ultimul
putând dulce la torsinonarea fibromului cu sfacelare; submucos, realizând
polipul submucos, sesil sau pediculat.
b) În raport cu regiunea uterumul fibromul poate fi localizat la nivelul
corpului uterin, colului uterin, în care caz poate evolua spre vagin. Vascularizaţia
fibromului euterin este bogată la periferie şi săraca în centru, din care motiv sunt
frecvente tulburatile ischemice.
Structura fibromului uterin:
a) fibre musculare duspuse în spirală.
b) fibre conjunctive intercalate între fibrele musculare;
c) capsula fibromului formată din ţesut conjunctiv lax şi fibre musculare
turtite;
d) vasul central, care asigura nutriţia fibromului, este un vas de tip
terminal. Vorbim de miom uterin atunci când exista o prevalenţă a fibrelor
musculare (tumora este moale, elastică) şi de fibron uterin, când predomina
fibrele conjunctive (tumora este dură, rezistenta).
18
De fapt întotdeauna există şi fibre musculare şi fibre conjunctive de aceea
denumirea corectă este de fibromiom uterin.
În eventualitatea în care tumora are şi incluziuni glandular (epiteliu)
vorbim de adenomion sau adenofirbrom.
2.1 ETIOPATOGENIA
Etiopatogenia fibromului uterin este necesară. Există mai multe terorii
care încearcă să explice apariţia
a) teoria vasculară Pilliet - Klebs explica apariţia fibromului uterin ca o
proliferare a ţesutului miomatos şi conjunctiv prerivascular;
b) teroria resturilor embrionare. Conheim considera fibromul uterin ca
fiind consecinţa unor resturi embrionare, localizate perivascular, care se
multiplică, formând resturi concentrice de fibre netede, la periferia cărora, în
mod secundar, proliferează ţesutul conjunctiv;
c) teoria inflomatorie ,enunţata ca o curiozitate (captele cumulate o
infirmă);
d) teroria neurofibromatozei Recklinghausen explica apariţia fibromului
uterin în cadrul unui process de neurofibromatoza generalizată.
e) teoria hormonală hiperestrogenica considera dezvoltarea fibromului
uterin drept o consecinţa a unei stări de hiperfoliculinemie existenta în
organismul femeii. În sprijiniul acestei terorii exista date experimentale ca acelea
ale lui Klenitchi, care, injectând zilnic la 50 cobăite tinere câte 10000 u.i de
foliculina, timp de 42 săptămâni a obţinut la 27 dintre ele fibronaioame uterine.
O serie de date clinice pledează în favoarea acestei teorii.
Fibromul uterin apare în perioada de activitate genitală. Starea de
hiperfoliculineamie din organismul femeii şi în general foliculina administrate în
exces, favorizează în mod inconstand dezvoltarea fibroamelor.
19
Ovarita sclerochistica şi hiperplazia glandulochistica a mucoasei uterine,
cunoscute ca expresit a unei stări de hiperfoliculinemie, sunt extreme de întâlnite
la femeile cu fibrom uterin.
În graviditate fibromul uterin creşte în dimensiuni din cauza "bicuilui
hormonal" existent în sarcina. La menopauza fibromul uterin diminuează. Se
pare că teoria hiperfoliculinica rămâne cea mai plauzibilă în explicarea etiologiei
fibromului uterin.
21
- fibromul asociat cu sarcina care este destul de frecvent în sarcina se
acomodează destul de bine.
Când sarcina este dusă la termen se pun în discuţie două probleme:
a) acţiunea sarcinii asupra fibromului (sarcină în general hipertrofiază
fibromul uterin). Hipertrofia se produce la fibroamele subseroase, cele
interstiţiale se ramolesc, suferind modificările uterului gravid, dar este posibil să
şi coboare în masă musculară care este "ramolita", astfel că un modul al corpului
poate deveni al regiunii istmice având o localizare praevia. Nu se intervine în
fibromul asociat cu sarcina.
b) acţiunea fibromului asupra sarcinii. Există complicaţii ca: avortul,
naşterea prematură, inseratia praevia a placentei, prezentaţii vicioase.
2.5 PROGNOSTIC
Fibromul uterin evoluează uneori capricios, cu perioade de stagnare şi
creştere,iar după menopauza cu regresiune.
În general prognosticul este bun,fiind vorba de o tumoră
care,histologic,are un character benigu.Prognosticul poate deveni grav prin
complicaţii.
2.6 COMPLICAŢIILE
Complicaţiile pot fi:
hemoragice, întâlnite mai ales în fibroamele submucoase,urmate de
anemie.compresiuni grave pe organele vecine(vezica, uretere, rinichi, rect, vase
şi în fibroamele mari, asupra diafragmului).
necrobioza fibromului favorizează alterarea stării generale cu fenomene
toxice şi modificări grave în evoluţia procesului.
torsionarea fibromului apăruta în formele pediculate(poate determina
abdomenul acut).
23
supuraţia fibromului care se manifestă sub aspectul unei septicemii cu
evoluţie gravă.
cardiopatii,flebite şi tromboflebite,urmate de embolii consecutive,mai
frecvente după intervenţii.
2.7 TRATAMENTUL
Fig 3
Tratamentul fibromului uterin a evoluat şi a prezentat modificări de
concepţie în decursul timpului. De unde până la sfârşitul secolului al XIX-
lea,tratamentul era aproape exclusive medical,după această dată a devenit
aproape exclusive chirurgical.
În ultimul timp hormonoterapia a dat rezultate satisfăcătoare şi este
considerate,cel puţin în formele iniţiale,ca o armă terapeutica eficace.
În schema terapeutică a fibromului uterin trebuie să avem în vedere:
24
diagnosticul minuţios al formei în faza de evoluţie a fibromului care trebuie
să constituie baza tratamentului;
regresiunea spontană posibilă a tumorii în menopauza,fiind vorba de o
regresiune a fibromului uterin din punct de vedere chimic,nu a dispariţiei
histologice;
evoluţia mai lentă a nodulilor mai mici; d)rezultatele insuficiente ale
tratamentului medical;
există un risc de deces postoperator în 2-3% din cazuri prin complicaţii
inerente.
25
2.7.2 TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Se va administra: ergotamine (ergomet, venostat, adrenostazin, extracte de
Hidratis Canadensis, Hamamelis Virginiana).
Ergotamina se poate administra şi sub formă de extract fluid de Secale
comutum(de 3 ori câte 10-15 picături/zi).
Se administrează tratament medicamentos cu hemostatice şi coagulante.
Dintre hemostatice amintim: calciu, vitamina K, vitamina C; iar dintre
coagulante: coagulenul, sangostopul, claudenul, hemofobinul.
2.7.3 HORMONOTERAPIA
Tratamentul hormonal consta în administrarea preparatelor antgoniste din
care amintim:testosteronul,lutestantul(în doze de 100-250 mg repartizate
fracţionat la 2-3 zile o fiolă),Medroxiprogesteronul(per oral) şi
acetoxiprogesteron(per os).
26
histerectomiasubtotala aplicată la femei mai tinere şi când colul uterin este
îndemn.Se excuta cu păstrarea anexelor, fiind o histerectomie
interanexialasau cu extirparea anexelor,atunci când acestea sunt alterate.
histerectomia totală practicată în cazul femeilor tecute de 45 ani şi în toate
cazurile în care colul uterin prezintă leziuni cu un potenţial de malignizare în
perspective.
Având în vedere posibilitatea apariţiei unui neoplasm de bont restant,
numeroşi autori opiniaza pentru histerectomia totală în cazul fibromului uterin.
Ea se poate practica cu păstrarea anexelor sau extirparea acestora.
27
Se ajunge astfel ca profilaxia fibromiomului uterin să fie justificată şi
posibilă.
Deci, profilaxia fibromului uterin este posibilă şi au ca scop întreţinerea
unui echilibru hormonal cu evitarea încărcărilor hormonale şi combaterea
sindromului de congestie pelviană. Reglementarea măsurilor profilactice se
realizează eşalonat de-a lungul perioadei de activitate genitală a femeii.
În principal, profilaxia fibromiomului uterin consta în:
supravegherea întregi dezvoltări şi funcţiei genitale a femeii începând de la
pubertate cu combaterea disfuncţiilor neuroendocrine şi a cauzelor de
congestie pelviană;
precauţii în utilizarea tratamentelor cu estrogeni şi a contraceptivelor;
evitarea inteventiilor chirurgicale timpurii şi repetată pe sfera genitala ce pot
afecta circulaţia venoasă pelviană; precauţii în utilizarea tratamentelor cu
hormoni;
stimularea natalităţii la vârsta tânără,când practice debutează fibromul;
depistarea tumorilor în fazele incipiente, latente; prevenirea dezvoltării lor şi
a complicaţiilor prin prescriptiide igiena şi medicaţie decongestina;
Cadrul organizatoric propice pentru profilaxie îl constituie consultul
periodic şi dispensarizarea cazurilor cu risc de îmbolnăvire( pubertate patologia,
sterilitate primară,ţesut genital încărcat cu intervenţii chirurgicale,femei ce au
făcut tratamente hormonale) şi supravegherea tumorilor depistate şi tratate.
28
Capitolul III
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientei cu fibrom uterin
fig 4
29
ovarectomizate; orgasmul este redus la grupul cu histerectomie totală şi a rămas
neinfluenţat la cele cu histerectomie subtotală.
30
O intervenţie conservatoare se face după menstruaţie în schimb pentru
histerectomie nu contează perioada ciclului menstrual. Asocierea unei posibile
endometrioze recomandă operaţia la mijlocul ciclului când leziunile sunt minime
sau la începutul ciclului când este necesară confirmarea diagnosticului.
31
Perioada postoperatorie este intervalul dintre sfârşitul operaţiei şi
vindecarea completă a bolnavei. În timpul operaţiei, asistenta pregăteşte salonul
şi patul pentru primirea bolnavei, într-un salon cu pături puţine, cât mai izolat de
zgomote; temperatura camerei să nu depăşească 20-22 ºC, lumina să fie cât mai
redusă; patul să fie cu lenjerie curată, prevăzut cu muşama şi aleză şi accesibil
din trei părţi
Transportul bolnavei de la sala de operaţii se face cu căruciorul.
Asistenta medicală pregăteşte la patul bolnavei sursa de oxigen, seringi şi
ace sterile de unică folosinţă, garou, alcool, tăviţă renală, sonde vezicale, ploscă
urinară, medicamente ( cardiotonice, analeptice, calmante) necesare în urgenţă.
În perioada postnarcotică, până la revenirea totală, bolnava se va
supraveghea foarte atent, până la apariţia reflexelor de deglutiţie, tuse. Bolnavă
este transportată din sala de operaţie cu o perfuzie fixată de asistenta anestezistă.
Asistenta de salon va verifică poziţia acului şi ritmul perfuziei, supraveghind-o
cu atenţie. După sosirea bolnavei în salon, asistenta va monitoriza permanent :
TA, pulsul, respiraţia şi faciesul pacientei, va nota în F.O. calitatea lor şi va
raporta medicului orice schimbare survenită. Monitorizarea funcţiilor vitale se
va face până la revenirea completă a conştienţei, deoarece pot apărea complicaţii
ca : tulburări respiratorii, circulatorii, asfixie.
Poziţia pacientei în pat va fi în decubit dorsal, fără pernă, cu capul într-o
parte, pentru a se evita înecarea cu vărsături şi a greţurilor. De asemenea,
asistenta va administra medicaţia prescrisă postoperator şi, de câte ori este
necesar, medicaţie calmantă prescrisă de medic.
Asistenta medicală va supraveghea bolnavă, pe zile, până la externare.
Imediat postoperator, asistenta va urmări : aspectul general (facies, tegumente),
temperatura, semnele vitale (respiraţie, puls, TA), reluarea tranzitului intestinal,
32
diureza, aspectul pansamentelor pe plagă, combaterea durerilor, rehidratarea şi
reechilibrarea hidroelectrolitică, alimentaţia.
În prima zi postoperator se urmăreşte pulsul, TA, debitul prin tubul de
dren, plaga şi se raportează medicului orice modificare în starea pacientei. Ca
tratament, dacă este necesar, se administrează cardio-tonice, transfuzii de sânge
izo-grup, izo-Rh, săruri clorate şi glucozate. Se continuă oxigenoterapia cu
intermitenţă şi se combate durerea administrând analgezice. Alimentarea se face
prin regim hidric cu ceai amar în cantităţi moderate şi fracţionate, dacă s-a reluat
tranzitul intestinal.
În a doua zi, asistenta hidratează pacienta per os şi va începe mobilizarea
ei, pentru a produce o stimulare a circulaţiei de întoarcere la nivelul membrelor
inferioare. Se vor face mişcări pasive la început şi apoi active ale membrelor
inferioare.
În a treia zi alimentaţia se îmbogăţeşte treptat, trecându-se la supă
strecurată, după primul scaun se introduce pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt.
Dacă mai este nevoie, se vor combate durerile. Se scoate tubul de dren, dacă nu
este productiv.
În a patra zi, dacă tranzitul intestinal s-a reluat spontan, la indicaţia
medicului, se administrează o fiolă de Miostin, urmată la 30 minute de clismă
evacuatorie. Se completează alimentaţia cu carne slabă şi piureuri de zarzavat.
Se urmăreşte plaga operatorie şi se face mobilizarea mai intensă, se permite
deplasarea prin salon.
În a cincea zi, asistenta ajută pacienta să se plimbe dar să nu obosească, va
ajuta medicul să scoată o parte din fire.
În a şasea zi se trece la o alimentaţie completă, variată, vitaminizantă.
În a şaptea zi asistenta va ajuta medicul la scoaterea restului firelor.
33
Externarea după operaţie se face după scoaterea firelor, dacă nu intervin
complicaţii.
34
supravegherea tratamentului se face prin controale repetate la 3 luni, când se
evaluează eficienţa tratamentului, greutatea bolnavei, TA, glicemia;
tratamentul se întrerupe când persistă sau se accentuează durerile, tumora
creşte şi se ramoleşte;
după întreruperea tratamentului, tumora revine la dimensiunile iniţiale în
câteva luni.
35
Capitolul IV
Studii de caz
fig 5
36
FIŞĂ DE LUCRU 1 – proba practică
DATE PE NEVOI:
1.NEVOIA DE A RESPIRA ŞI AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE
SEMNE DE SEMNE DE SURSA DE
INDEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
Pacienta prezintă normal
conformat, care participă
simetric la mişcările
respiraţiei. - -
Funcţii vitale:
R=23 respiraţii/min
P=78 pulsaţii/min
T.A.=120/70 mm/Hg
37
3. NEVOIA DE A ELIMINA
SEMNE DE SEMNE DE SURSA DE
INDEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
Eliminare urinei se face Pacienta prezintă Pacienta pierde sânge pe
prin micţiuni frecvente, 7 metroragie în cantitate de cale vaginală
pe zi, de culoare galbenă, 120 ml fapt pentru care
tansparentă. are tegumentele palide,
uscate
38
7. NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE
NORMALE
SEMNE DE SEMNE DE SURSA DE
INDEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
Pacienta prezintă o Hipertermie
- uşoară ridicare a
temperaturii peste
limitele normale 37.7° C
39
11. NEVOIA DE A ACŢIONA DUPĂ CREDINŢA ŞI VALORILE SALE
SEMNE DE SEMNE DE SURSA DE
INDEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
Pacienta este de religie
ortodoxă, îi place să - -
citească seara din cartea
cu rugăciuni
40
Prima zi
NEVOIA DG. DE OBIECTIVUL INTERVENŢII
NURSING AUTONOME DELEGATE
De a Scurgere Pacientei să i se facă Am efectuat toaleta Am administrat la indicaţia
elimina vaginală toaleta locală locală de cate ori este medicului Clotrimazol
neadecvată corespunzătoare şi să i se nevoie, pansament 2cp/zi- d+s
cantitativ şi asigure hidratarea local steril, repaus la
calitativ corespunzătoare pat, lichide
41
ZIUA 2
NEVOIA DG. DE OBIECTIVUL INTERVENŢII
NURSING AUTONOME DELEGATE
A Metroragie Pacientei să i se facă Am efectuat toaleta Am administrat Clotrimazol
elimina toaleta locala locală ori de cate ori 2cp/zi vaginale (1 seara + 1
corespunzătoare şi să i se este nevoie, lichide in dimineaţa)
asigure hidratarea cantitate de 2000 ml/zi
corespunzătoare (compot, supe, sucuri
de fructe, apa, ceaiuri)
42
ori/zi in lichide
EVALUARE
În urma tratamentului pacienta tot mai pierde sânge vaginal, dar în cantităţi mult mai mici, nu mai este afebrilă, a
reuşit să aibe un somn odihnitor.Ea se simte mult mai bine decât în ziua internării iar durerile lombaro-pelviene
sunt diminuate.Sub tratamentul administrat, starea bolnavei se ameliorează considerabil iar ea capătă noi
cunoştinţe
43
ZIUA 3
NEVOIA DG. DE NURSING OBIECTIVUL INTERVENŢII
AUTONOME DELEGATE
A Metroragie Pacienta să fie Repasus a pat, Am administrat Clotrimazol 2cp/zi
elimina supravegheată, toaleta locală si de intravaginal (1 seara, 1 dimineaţa)
să nu prezinte cate ori este nevoie indometacin supozitoare 2/zi (1
complicaţii pansament steril dimineaţa +1 seara) intrarectal
EVALUARE
Pacienta nu mai pierde sânge vaginal şi nu mai prezintă complicaţii.Nu mai prezintă dureri lombo-pelviane
44
FIŞĂ DE LUCRU 2– proba practică
DATE PE NEVOI:
1.NEVOIA DE A RESPIRA ŞI AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE
SEMNE DE SEMNE DE SURSA DE
INDEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
Pacienta prezintă torace
normal conformat, care
participă simetric la
mişcările respiratorii - -
T.A=120/80 mm/Hg
P=80 pulsaţii/min
R=23 respiraţii/min
45
3. NEVOIA DE A ELIMINA
SEMNE DE SEMNE DE SURSA DE
INDEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
Metroragie infecţie Pacienta pierde sânge
- urinara vaginal si elimina o urina
necorespunzatoare din
punct de vedere calitativ.
46
7. NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE
NORMALE
SEMNE DE SEMNE DE SURSA DE
INDEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
Pacienta este afebrilă; După intervenţia Interventie chirurgicală
chirurgicală prezintă
subfebrilitate, dar după
două zile temperatura
revine la limitele
fiziologice
47
ortodoxă;
Acordă o importanţă - -
deosebită respectării
intimităţii şi politeţii
48
ZIUA 1
NEVOIA DG. DE NURSING OBIECTIVUL INTERVENŢII
AUTONOME DELEGATE
A Scurgere vaginală Pacienta sa aibe Am asigurat repaus la Am administrat Gluconolactat
elimina neadecvată o toaletă pat, toaleta locală, de Ca si Mg f I/zi (dimineaţa),
cantitativ şi corespunzatoare, Am recoltat urina pt. Etamsilatf 1/6 ore
calitativ, eliminare să aibe o diureză urocultura. Fitromenadion f 1/6 ore
urinară corespunzătoare Am ajutat-o petntru Adrenostazin f 1/6 ore
necorespunzătoare calitativ. hidratare corespunzătoare Nitrofurantoin lcp/6 ore
Biseptol 2cp la 12 ore Nistatin
ovul 1 intravaginal, seara la
culare
A evita Risc de atingere a Pacienta să fie Pansament local steril, Am administrat Piafen sup. 2
pericolele integrităţii fizice, supravegheată, supravegherea funcţiilor pe zi (s+d)
durerea să i se calmeze vitale, punga cu gheata Ultrogestan cpl/zi
durerile, sa nu pe abdomen etiltestosteron cp 2/zi
existe riscul
complicaţiilor
EVALUARE: După 24 ore bolnava pierde sânge vaginal, este hidratată corespunzător, pacienta are o stare
generală bună,
Funcţiile vitale:TA-120/60mm Hg, T°-36,8°C Puls-68/min Respiraţie 16/min
49
ZIUA 2(postoperator)
NEVOIA DG. DE OBIECTIVUL INTERVENŢII
NURSING AUTONOME DELEGATE
A Dispnee Pacienta să Am aerisit salonul ,am pus
respira respire normal pacienta în decubit dorsal cu
capul într-o parte in uşoară -
hipcrextensie
A bea si a Dificultatea de a Pacienta sa fie Am asigurat pacientei dieta Am administrat la indicaţia
mânca se hidrata si reechilibrată hidrică, administrare de medicului perfuzie cu
alimenta hidroelectrolitic lichide, ceai 200-300 ml glucoza 10%, 500 ml soluţie
fiziologica 500 ml
A se Dificultatea pentru Pacienta să se Am ajutat bolnava la
imbrăca, îmbrăcat- poată îmbrăca- îmbrăcat-dezbrăcat fără
dezbrăca dezbrăcat dezbrăca modificarea poziţiei sondei
singură vezicale, Am asigurat o -
lenjerie curată
A se mişca, Imobilitate Pacienta să aibe Supravegherea permanentă a
păstra o o poziţie corectă poziţiei în decubit dorsal,
bună şi comodă fără pernă timp de 3 ore, cu
postură schimbarea poziţiei la -
intervale de o oră
50
A evita Durere. Prevenirea Pansament, supravegherea Am administrat: Piafen fi.
pericolele probabilitatea de complicaţiilor, bolnavei, poziţie care sa i.m. Ampicilina 500 mg f 1
incalcare Ia calmarea pună plaga în repaus(perna la 6 ore
integritatea fizica durerii, sub bazin) linişte, Polivitamine o tb de 3
supravegherea semiobscuritate,
bolnavei supravegherea funcţiilor
vitale
EVALUARE: După 2 ore de la intervenţie pacienta respiră uşor fără greutate.Are haine curate, se mobilizează
uşor, toaletă a fost efectuată de 2 ori pe zi. După 12 ore pacienta se alimentează si hidrateaza singura, respectând
regimul hidric. Tratamentul s-a efectuat la timp TA=130/60mm Hg, T°=37°C 17 resp/min, durerea s-a diminuat
51
ZIUA 3
NEVOIA DG. DE OBIECTIVUL INTERVENŢII
NURSING AUTONOME DELEGATE
A Dificultatea de a Pacienta sa aibe Ajut bolnava în timpul Am adminisrat soluţii
mânca şi a se hidrata un regim hidric hidratării, educaţie sanitară perfuzabile glucoză 5%, 500
se hidrata echilibrat privind importanţa dietei ml ser fiziologic 500 ml
hidrice
A se mişca, Imobilitate Ajut bolnava sa Schimb pansamentul ,
a păstra o se plimbe, însoţesc bolnava la toaleta,
buna mobilizarea o ajut sa plimbări prin
postura activa salon dar fara a obosi
A fi curat, Dificultatea de a Pacienta sa fie Am efectuat toaleta parţială Am schimbat pansamentul,am
si a-si efectua îngrijiri curată, sa aibe la pat fractionat, facut toaleta
proteja igienice pasament curat schimbarea lenjeriei plăgii
tegumentele durere, anxietate şi steril pacienta
să nu aibă
complicaţii
EVALUARE: Pacienta nu mai prezintă semne de dezhidratare, execută mişcări active şi îşi poate schimba
poziţia singură, plaga este în curs de epitelizare.
52
FIŞĂ DE LUCRU 3– proba practică
DATE PE NEVOI:
1.NEVOIA DE A RESPIRA ŞI AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE
SEMNE DE SEMNE DE SURSA DE
INDEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
Pacienta prezintă normal
conformat, care participă
simetric la mişcările
respiraţiei. - -
Funcţii vitale:
R=21 respiraţii/min
P=73 pulsaţii/min
T.A.=130/80 mm/Hg
53
3. NEVOIA DE A ELIMINA
SEMNE DE SEMNE DE SURSA DE
INDEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
Eliminare urinei se face Pacienta prezintă Pacienta pierde sânge pe
prin micţiuni frecvente, 3 metroragie în cantitate de cale vaginală
pe zi, de culoare galbenă, 130 ml
tansparentă.
54
7. NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE
NORMALE
SEMNE DE SEMNE DE SURSA DE
INDEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
Pacienta prezintă - -
temperature corpului în
limite normale
55
12. NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII
SEMNE DE SEMNE DE SURSA DE
INDEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
Pacienta este mulţumită
de realizările pe care le - -
are până în momentul
actual
56
ZIUA 1
NEVOIA DG. DE NURSING OBIECTIVUL INTERVENŢII
AUTONOME DELEGATE
A elimina Scurgere vaginală Pacienta sa aibe Am efectuat Am administrat Gluconolactat de Ca
neadecvată cantitativ o toaletă paciente repaus si Mg f I/zi (dimineaţa), Etamsilatf
si calitativ, eliminare corespunzatoare, la pat , toaleta 1/6 ore Fitromenadion f 1/6 ore
urinară să aibe o diureza locala, Adrenostazin f 1/6 ore Nitrofurantoin
necorespunzătoare corespunzătoare recoltarea de lcp/6 ore
calitativ. urină pt. Biseptol 2cp la 12 ore Nistatin ovul 1
Urocultura, intravaginal, seara la culare
hidratare
corespunzătoare
A evita Risc de atingere a Pacienta sa fie Am efectuat AM administrat Piafen sup. 2 pe zi
pericolele integrităţii fizice, supravegheată, pansament local (s+d)
durerea să i se calmeze steril, Ultrogestan cpl/zi etiltestosteron cp
durerile, sa nu supravegherea 2/zi
existe riscul funcţiilor vitale,
complicaţiilor pungă cu
gheata pe
abdomen
EVALUARE: După 24 ore bolnava pierde sânge vaginal, este hidratată corespunzător.Pacienta are o stare
generală bună,
Funcţiile vitale:TA-120/60, mm Hg T°-36,8°C, Puls-68/min Respiraţie 16/min
57
ZIUA 2
NEVOIA DG. DE NURSING OBIECTIVUL INTERVENŢII
AUTONOME DELEGATE
A Scurgere vaginală Pacienta sa nu Repaus la pat, Am administrat Gluconolactat de Ca siMg
elimina neadecvată prezinte infecţii pansament f ]/zi
cantitativ şi vaginale, sa local (dimineaţa),
calitativ, eliminare aibe o steril,recoltarea Etamsilaî f 1/6 ore
urinară diureză de Fitromenadion f 1/6 ore
necorespunzătoare normală urocultură si Adrenostazin f 1/6 ore
calitativ din punct de examen Nitrofurantoin lcp/6
vedere calitativ sumar Ore Biseptol 2cp la 12 ore
A evita Risc de atingere a Pacienta sa fie Pansament Am administrat piafen sup.2/zi
pericolele integrităţii fizice, supravegheată, local steril, ultrogestan cp.2/zi
durerea să microclimatul metiltestosteron cp. 2tbt/zi
i se urmărească salonului
zilnic evoluţia corespunzător,
să i evitarea
se combată stresului
durerea
EVALUARE: Pacienta pierde sânge vaginal cu chiaguri in cantitate mică. Urocultura evidenţiază sub 100000
germeni/ml. Ex sediment urinar evidenţiază rare epitelii si leucocite, flora microbiană. Pacienta este liniştita,
cefaleea si ameţelile s-au diminuat.
ZIUA 3
58
NEVOIA DG. DE OBIECTIVUL INTERVENŢII
NURSING AUTONOME DELEGATE
A elimina Scurgere vaginală Toaleta locală Repaus la pat, Am administrat Gluconolactat de Ca si Mg
neadecvată corespunzătoare, toaletă şi f I/zi (dimineaţa), Eitamsilat f 1/6 ore
cantitativ si hidratare pansament Fitromenadion f 1/6 ore Adrenostazin f 1/6
calitativ corespunzătoare steril ore Nitrativ 1 ovul intravaginal seara la
culcare
A evita Risc de atingere a Supravegherea Supravegherea Am administrat Piafen sup 2/zi
pericolele integrităţii fizice pacientei pentru pacientei Ultrogestan 2 tb/zi Metiltestosteron 2 tb/zi
prevenirea
complicaţiilor
A invăţa Insuficienta de Pacienta să fie Explicarea
cunoaştere informată mijloacelor de
tratament si
importanta lor.
explicarea
tehnicilor ce
trebuie
efectuate,
59
Concluzii
Boala fibromul uterin se manifestă foarte variat în funcţie de numărul,
mărimea şi localizarea tumorilor.
De multe ori evidenţierea tumorii este o surpriză operatorie sau a
examenului clinic, iar în alte cazuri deşi dimensiunile tumorii sunt relativ reduse,
tabloul clinic este zgomotos, fiind dominat de hemoragii genitale, dureri sau alte
complicaţii care pot periclita chiar viaţa femeii.
Pe de altă parte sunt o serie de fibroame care sunt bine tolerate, rămân
stabile în toată perioada de activitate denitala, iar la menopauza devin silenţioase
şi regresează.
În fibroamele hemoragice menoragia reprezintă cea mai obişnuita şi
caracteristica formă de sângerare.
Menoragiile nu se instalează niciodată brusc, menstruaţiile devin
progresiv mai abundente, frecvent cu chiaguri, durează mai mult de o săptămâna,
până la 10-12 zile, când se sfârşesc cu o serozitate rozacee.
Metroragiile sunt mult mai rare. Ele survin intre cicluri, discontinuu.
Apariţia durerilor avertizează că "există ceva mai mult decât un fibrom
banal".
Procesul de nursing a presupune îngrijiri specifice tipului de îmbolnăvire a
disfuncţiei nevoilor afectate precum şi îngrijiri individualizate, remarcate în
studiul clinic al celor 3 cazuri cu următoarele diferenţieri: vârsta, activitatea
socială, implicare psihică, gradul de înţelegere şi comunicare, mediul de
provenienţa şi stadiul involutiv al afecţiunii.
Particularităţile de îngrijire individualizate pe fiecare caz în parte şi
prezentate pe larg în plan, dau dimensiunea umană a îngrijirilor tip nursing.
60
Anexe
INJECŢIA INTRAVENOASĂ
Injecţiile intravenoase se utilizează pentru introducerea unor substanţe
direct în circulaţia sangvină. Avantajele acestei căi constau în aceea că nu se mai
folosesc staţii intermediare (grăsimea, spaţiul intercelular, muşchii), soluţiile
injectate ajungând rapid, pe calea sângelui, din vene în inimă şi apoi în artere,
deci la locul de acţiune. Dintre toate căile de introducere parenterală a
medicamentelor, calea intravenoasă este mai puţin dureroasă pentru pacient, cea
mai puţin traumatizantă.
Pe această cale, se pot introduce cantităţi mari de medicamente – 5 sau 6
litri de soluţie sau chiar mai mult, în 24 de ore, în ritm lent - perfuzie – fără ca,
practic, regiunea anatomică (vena) să se resimtă. Pot fi introduse, de asemenea, o
serie de substanţe care nu sunt tolerate de celelalte ţesuturi, mai ales dacă
soluţiile nu sunt iritante şi pentru vene.
Este, deci, după calea digestivă, modalitatea cea mai bună de introducere a
medicamentelor. La ea trebuie apelat ori de câte ori felul medicamentelor care
urmează a fi introduse o cere şi starea clinică a pacientului o permite. Însă, nu
toate medicamentele pot fi introduse pe cale intravenoasă.
Unele dintre ele: cele care trebuie suspendate într-o soluţie uleioasă,
anumite produse biologice sau cele care trebuie absorbite încetul cu încetul
trebuie să treacă neapărat printr-un filtru ţesutul pericelular, şi în consecinţă nu
pot fi administrate intravenos.
Scopul injecţiei intravenoase poate fi:
explorator: recoltarea sângelui pentru examene de laborator;
terapeutic:
- administrarea medicamentelor sub forma injecţiei şi perfuziei
intravenoase;
61
- recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale;
- executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui;
- sângerare 300 – 500 ml în edemul pulmonar acut, H.T.A.
Locul puncţiei:
venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică);
venele antebraţului;
venele de pe faţa dorsală a mâinii;
venele subclaviculare;
venele femurale;
venele maleolare interne;
venele jugulare şi epicraniene (mai ales la sugar şi copilul mic).
Materialele necesare:
de protecţie: pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză;
pentru dezinfecţia tegumentului: tampon de vată îmbibat în alcool
sanitar;
sterile: ace de 25 – 30 mm, diametru 6/10, 7/10, 10/10 mm (în funcţie de
scop: cantităţi mici de soluţie, recoltare, perfuzii, transfuzii), seringi, mănuşi
sterile, tampoane;
alte materiale: garou, eprubete sterile, fiole cu soluţii medicamentoase,
soluţii perfuzabile, tăviţă renală.
Acele pentru puncţia venoasă trebuie să aibă un bizou alungit (nu tăiat
scurt), pentru că numai astfel de bizouri pot să fie bine ascuţite şi să ofere o
înţepare fină, făcând puncţia mai sigură şi totodată fără traumatizarea importantă
a venei. Pentru puncţia venei nu trebuie utilizate ace mai lungi de 5 – 6 cm,
deoarece manevrarea acelor lungi este nesigură.
Tehnica de lucru:
explicarea pacientului asupra necesităţii tehnicii,
62
aşezarea pacientului în poziţie confortabilă (decubit dorsal),
evaluarea calităţii şi stării venelor,
aşezarea braţului pe perniţă şi muşama,
încărcarea seringii,
dezinfectarea pielii se aplică garoul la 8 – 10 cm deasupra locului unde
se face injecţia. Garoul trebuie strâns astfel încât să facă o bună stază venoasă, să
scoată în relief vena, dar să nu oprească şi circulaţia arterială. Cu ajutorul
garoului moderat strâns se opreşte întoarcerea sângelui venos către cord şi se
lasă şi vină prin arteră sânge în segmentul respectiv de corp.
în cazul în care se puncţionează o venă de pe faţa posterioară a mâinii
sau de pe cea anterioară a antebraţului sau a cotului, pentru a crea o turgescenţă
mai mare a ei, cerem pacientului să facă mişcări de închidere şi deschidere a
pumnului, mişcări prin care musculatura pompează sângele către vene.
cu degetul mare de la mâna stângă se imobilizează pielea la 2 – 4 cm sub
locul unde se va face puncţia şi se ţine imobilizat membrul respectiv;
seringa la care este adaptat acul sau acul adaptat la perfuzor, se ţine în
mâna dreaptă şi se înţeapă pielea şi vena astfel: în primul rând se înţeapă pielea
deasupra locului care este fixat de policele stâng, se introduce acul uşor de-a
lungul peretelui anterior al venei – câţiva milimetri, oblic, către venă, până când
se simte că a fost înţepată vena; se pătrunde în lumenul venei, se "încarcă" vena
pe ac şi se continuă înaintarea în lumenul ei încă 2 – 3 cm, având grijă ca acul să
nu iasă prin peretele opus.
controlul prezenţei acului în lumenul vasului se face trăgând uşor
pistonul seringii. Dacă acul este în lumen, în seringă vine sânge. În cazul în care
pacientul are o presiune venoasă mare, sângele poate intra singur în seringă sau
în perfuzor.
63
după ce este sigur faptul că acul este introdus perfect în venă, se desface
garoul, se apasă pe piston şi se introduce încet soluţia. Asistenta medicală
urmăreşte ca în tot timpul injecţiei sau perfuziei acul să stea corect în venă.
După ce se termină de introdus soluţia, se retrage acul cu un gest scurt şi
rapid şi se aplică pe locul puncţiei un tampon de vată îmbibat cu alcool, care se
ţine presat pe locul puncţiei un timp cu o bandă de leucoplast.
Pentru cazurile în care se introduc soluţii iritante pentru ţesuturi (seruri
clorurate hipertonice, clorură de calciu), introducerea lor trebuie să se facă lent,
iar la sfârşitul injecţiei trebuie să se aspire în seringă puţin sânge, pentru a spăla
acul de soluţia respectivă şi în felul acesta să nu existe riscul de a rămâne sub
piele în timpul extragerii acului, vreo picătură din substanţa iritantă.
Dacă pacientul se perfuzează, se desface clema care compresează tubul de
perfuzie şi se lasă să curgă lichidul în ritmul necesar (de regulă, 60 de picături pe
minut).
Incidente şi accidente:
Defecţiuni tehnice, determinate de un ac neascuţit care sparge vena, sau
pentru că acul a fost greşit manevrat şi a perforat vena, nepătrunzând în lumenul
acesteia.
Introducerea de lichid iritant paravenos, care poate determina necroze
locale, cu complicaţii mai mult sau mai puţin grave.
Introducerea de aer intravenos, care poate avea ca urmare o embolie
gazoasă. Acest incident apare brutal în timpul transfuziei de sânge sau perfuziei
de seruri, dacă aerul nu a fost scos din tubul de perfuzie sau transfuzie, înainte de
a se introduce sângele sau serurile.
Neridicarea garoului. Introducerea lichidului face să se mărească
orificiul prin care a intrat acul, iar lichidul se împrăştie paravenos.
64
Unele substanţe dau senzaţia de căldură sau dau o înroşire a
tegumentelor. De aceea, este bine ca toate soluţiile intravenoase să fie introduse
lent şi, în felul acesta, se evită senzaţii neplăcute.
Lipotimiile care pot apărea în timpul injecţiilor intravenoase se previn
prin efectuarea injecţiilor numai după ce pacientul a fost aşezat în decubit dorsal.
După injectarea unor substanţe iritante, poate apărea o flebită, al cărei
tratament este dificil şi de lungă durată.
Un alt incident, de obicei rar, este înţeparea arterei omonime în locul
venei. În seringă pătrunde sânge roşu – deschis, sub presiune mare. În acest caz,
se scoate acul definitiv, se presează bine locul timp de 1 – 2 minute cu un
tampon de vată cu alcool şi se puncţionează în alt loc.
Un incident neplăcut, datorită durerilor pe care le provoacă, este
înţeparea unui nerv. În acest caz, acul trebuie retras sub piele şi căutată cu
blândeţe şi atenţie vena.
Dacă nu a fost ţinut presat un timp suficient, prin orificiul de puncţionare
al venei se poate scurge sânge, ceea ce creează un hematom local care multă
vreme dă un aspect neplăcut tegumentului.
65
SPĂLĂTURA VAGINALĂ (IRIGAŢIA VAGINALĂ)
Obiectivele procedurii
- Curăţirea regiunii de secreţii
- Îndepărtarea mirosului
- Prevenirea iritaţiei şi escoriaţiei
- Prevenirea infecţiei
- Promovarea confortului
Pregătirea materialelor
- canula vaginală cu duza perforată (pentru reducerea presiunii
lichidului)
- Soluţie la temperatura corpului (cantitatea şi tipul recomandate de
medici)
- Irigator curat
- Pensă
- Gel pentru lubrifiere
- Tub de cauciuc cu pensă sau tub din material plastic cu clemă
- Tampoane de vată
- Stativ pentru suspendarea irigatorului
- Aleza, muşama
- Pled
- Mănuşi sterile
66
Pregătirea pacientului
Psihică:
- Instruiţi pacienta şi explicaţi procedura şi motivele pentru care s-a
recomandat
- Instruiţi pacienta să stea liniştită şi relaxată pentru a evita
eventualele senzaţii neplăcute
- Obţineţi consimţământul pacientului
Fizică:
- Asiguraţi intimitatea
- Instruiţi pacienta să-şi golească vezica
- Asiguraţi poziţia corectă (ginecologică)
Efectuarea procedurii
- Asamblaţi echipamentul şi verificaţi temperatura lichidului
- Verificaţi recomandarea medicală
- Explicaţi desfăşurarea procedurii
- Verificaţi dacă pacienta şi-a golit vezica
- Aşezaţi pacienta pe masă (de preferat ginecologică)
- Înveliţi pacientă cu un pled şi aşezaţi muşamaua şi aleza sub
pacientă
- Spălaţi mâinile
- Clampaţi tubul şi puneţi în irigator soluţia la temperatura corpului
- Declampaţi tubul, evacuaţi aerul şi reclampati
- Îmbrăcaţi mănuşi sterile
- Spălaţi perineul cu tampoane de vată umezite cu apă caldă
67
- Începeţi curăţirea dinspre partea anterioară spre spate, folosind
tamponul o singură dată
- Lubrifiaţi canula cu gel sau vaselină
- Agăţaţi punga/irigatorul în stativ la o înălţime de 50-70 cm de la
simfiza pubiană
- Îndepărtaţi cu o mână labiile iar cu cealaltă introduceţi canula în
vagin, înclinând-o spre fata apoi spre spatele pacientei; introduceţi
aproximativ 8-10 cm (la 10-11 cm se atinge fundul de sac vaginal)
- Îndepărtaţi pensă şi permiteţi soluţiei să curgă sub forţa gravitaţiei;
rotiţi cu blândeţe canula în timpul irigaţiei;
- Clampaţi tubul înainte de terminarea lichidului şi îndepărtaţi canula
cu blândeţe
Îngrijirea pacientei
- Conduceţi pacientă la pat şi asezzati-o într-o poziţie confortabilă
- Verificaţi dacă pacienta are dureri
- Instruiţi pacienta cum să-şi facă singura spălătura dacă este nevoie
Notarea procedurii
Notaţi:
- Dată, oră, soluţia folosită, numele persoanei care a efectuat irigaţia
- Orice observaţie legată de starea pacientei sau aspectul local:
durere, iritaţie, scurgeri
68
- Dacă pacienta a înţeles informaţiile
Fig 7
69
Măsurarea TENSIUNII ARTERIALE:
Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare (forţa de contracţie a inimii, rezistenta
determinate de elasticitatea şi calibrul vaselor)
Se evaluează: TA sistolica (maximă) şi TA diastolică (minimă)
Materiale necesare: aparat pentru măsurarea TA: stetoscop, tampon de vată,
alcool, creion roşu
Intervenţiile asistenţei medicale:
- pregătirea psihică a pacientului
- asigurarea repausului fizic şi psihic 15 minute
- spălarea pe mâini
- se aplică manşeta aparatului pe braţul pacientului sprijinit în extensie
- se fixează mambrana stetoscopului pe artera humerală sub marginea
inferioară a masetei
- se introduc olivele stetoscopului în urechi
- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul perei de cauciuc până
la dispariţia zgomotelor pulsatile. Se decomprima progresiv aerul din
manşeta prin deschiderea supapei până când se percepe primul zgomot
arterial care reprezintă valoarea TA maxime
- se reţine valoarea indicată de coloană de mercur sau acul manometrului
pentru a fi consemnată
- se continua decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai
puternice
- se reţine valoarea indicată de coloană de mercur sau acul manometrului în
momentul în care zgomotele dispar aceasta reprezintă TA minimă
- se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală
de culoare roşie socotindu-se pentru fiecare linie o unitate de mercur
70
- se unesc liniile orizontale cu cele verticale şi se haşurează spaţiul rezultat
se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool
Fig 8
71
Bibliografie
72