Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
METODICA
PREDĂRII
BASCHETULUI ÎN
ŞCOALĂ
2
Atacul de tranziţie……………………………………………………………………..…………99
Atacul poziţional …………………………………………………………………………....102
2.3.2. TACTICA COLECTIVĂ DE ECHIPĂ ÎN APĂRARE……………………..………………..109
Apărarea împotriva contraatacului…………………………………….………………………109
Apărarea om Ia om………………………………………………………………………..……112
Apărarea zonă………………………………………………………….……………………….126
Cap.3. JOCURI PREGĂTITOARE ŞI ŞTAFETE PENTRU JOCUL DE BASCHET…...131
Metodica utilizării jocurilor pregătitoare…………………………………………..…………..134
Jocuri pentru capacităţi motrice…………………………………………………..…………..135
Jocuri pentru pregătirea tehnică………………………………………………………...…….136
Jocuri pentru pregătirea tactică……………………………………………………….……….137
Cap. 4. MIJLOACE SPECIFICE JOCULUI DE BASCHET PENTRU
DEZVOLTAREA CALITĂŢILOR MOTRICE…………………………………………139
Viteza…………………………………………………………………………………………….139
Forţa……………………………………………………………………………………………...148
Rezistenţa………………………………………………………………………………………..153
Capacităţile coordinative (îndemânarea)……………………………………………..………154
Mobilitatea (supleţea)…………………………………………………………………………..160
BIBLIOGRAFIE
3
4
1. TEHNICA JOCULUI DE BASCHET
5
SISTEMATIZAREA TEHNICII
Sistematizarea elementelor tehnice ca şi a acţiunilor tactice individuale din
jocul de baschet se realizează în funcţie de fazele de joc respectiv atac şi apărare
astfel:
în atac -tehnica jocului cu minge
- tehnica jocului fără minge
în apărare - tehnica jocului fără minge
Ţinând cont de obiectul de joc, sistematizarea tehnicii evidenţiază elemente
tehnice fără minge şi elemente tehnice cu minge, care în funcţie de faza de joc, atac
sau apărare, unele sunt comune celor două faze, dar cu procedee şi caracteristici de
execuţie diferite.
In continuare este prezentată reprezentarea schematică a sistematizării
elementelor tehnice ale jocului de baschet în funcţie de fazele de joc:
6
în continuare sunt prezentate repere metodice în învăţarea tehnicii jocului de
baschet, în care se deosebesc două etape, şi anume pregătirea teoretică şi
pregătirea practică (Predescu, T., Moanţă, A., 2001):
1. Pregătirea teoretică
Explicaţie - definiţie;
- componente;
- poziţia iniţială;
- lucrul propriu-zis al segmentelor;
- poziţia finală;
- caracteristici de execuţie;
- greşeli frecvente;
- utilizare tactică.
Demonstraţie - kinograme;
- film video;
- ilustraţii
- foto.
2. Pregătirea practică
- execuţii individuale sau de pe loc (condiţii optime)
- execuţii cu partener şi în grup (condiţii variate de execuţie, diferite formaţii,
distanţe, unghiuri);
- structuri tehnice;
- execuţii în relaţie de adversitate:
• în superioritate numerică;
• în egalitate numerică;
• în inferioritate numerică.
7
Exerciţii de pe loc
Găsirea poziţiei optime (stabilirea bazei de susţinere):
Balans vertical, lateral şi antero-posterior;
Dezechilibrări: pe perechi, un jucător în poziţie fundamentală, celălalt încearcă
să-l dezechilibreze;
Sărituri cu aterizare în poziţie fundamentală cu accent pe balansul vertical:
- fără schimbarea planului de aterizare;
- cu schimbarea planului de aterizare.
8
Execuţia în relaţii de adversitate a poziţiei fundamentale se regăseşte în exerciţiile
pentru învăţarea şi perfecţionarea tuturor celorlalte elemente şi procedee tehnice dar
mai ales în învăţarea şi perfecţionarea acţiunii tactice individuale de apărare
„marcajului".
DEPLASAREA
Execuţii individuale
Lucru individual: din poziţie fundamentală se execută paşi adăugaţi înainte, înapoi,
oblic înainte, oblic înapoi şi lateral.
Individual, jucătorul execută deplasare în poziţie fundamentală cu paşi adăugaţi
între două linii paralele trasate pe sol la o distanţă de 3-4m. Execuţia se poate
desfăşura şi sub formă de concurs, elevii fiind împărţiţi în 2-3 sau mai multe grupe.
La fiecare deplasare, elevul trebuie să atingă linia cu piciorul:
- "Cine execută mai repede 15 lungimi"
- "Cine execută mai multe lungimi în 20 de secunde"
în stabilirea câştigătorului se ia în consideraţie execuţia ultimului elev din grupă.
9
Individual, elevul execută deplasare în poziţie fundamentală pe traseul indicat în
figură.
10
Elevii împărţiţi în două grupe, pe jumătate de teren, execută:
1 - sprint paralel cu linia laterală a terenului,
2 - retragere cu spatele până sub panou;
3 - sprint până la centrul terenului;
4 - deplasare cu pas adăugat oblic înapoi, conform figurii:
11
Execuţia în relaţii de adversitate a deplasărilor se va realiza în cadrul
exerciţiilor complexe cu desfăşurare pe ½ de teren şi pe tot terenul, ce au ca scop
perfecţionarea procedeelor tehnice, a acţiunilor tactice individuale şi colective.
SCHIMBAREA DE DIRECŢIE
Exerciţii individuale
Deplasare pe toată suprafaţa terenului cu efectuarea individuală a
schimbărilor de direcţie.
Deplasare pe un traseu prestabilit, cu efectuarea de schimbări de
direcţie la diferite semne şi semnale.
Schimbări de direcţie efectuate printre elevii care se deplasează în şir,
în mers, la o distanţă de l,5-2m unul de altul. Ultimul elev porneşte în
alergare executând schimbări de direcţie până ajunge în faţa şirului.
Acelaşi lucru, elevii deplasându-se în alergare uşoară.
Deplasare pe traseul micului maraton.
12
"Leapşa pe perechi". Elevii se ţin câte doi de mână, joacă leapşa cu
celelalte perechi similar alcătuite, pe tot terenul sau pe suprafaţă
limitată de teren.
Ştafetă constând din alergare cu schimbări de direcţie în dreptul unor
jaloane aşezate pe teren
PIRUETA
o pirueta se foloseşte de câte ori este nevoie, de pe loc sau din deplasare, ca
13
element de schimbare de direcţie.
o în timpul piruetei, stai în poziţie fundamentală cât mai joasă.
o echilibrul corpului trebuie menţinut.
Exerciţii individuale
SĂRITURA
14
Exerciţii individuale
De pe loc, săritură cu desprindere de pe ambele picoare, cu atingerea
panoului sau a plasei inelului de baschet;
Idem, cu desprindere pe un picior;
Sărituri cu săritură cu desprindere de pe ambele picoare, la semnal sărituri cu
genunchii la piept;
Exerciţii pe perechi sau pe grupuri
Pe perechi, sărituri cu desprindere de pe ambele picioare, cu braţele ridicate şi
atingerea palmelor partenerului;
Pe perechi, deplasare cu paşi adăugaţi lateral, la semnal sărituri cu braţele
ridicate şi atingerea palmelor între parteneri.
în şir, distanţă 2-3 m între elevi, deplasare în alergare pe liniile terenului de
baschet, la fiecare colţ al terenului executarea de 1,2,3 sărituri
Alergare pe tot terenul sau pe jumătate de teren, la semnal, 3-5 sărituri cu
genunchii la piept.
Pe perechi, pase executate din săritură: de pe loc; din deplasare pe lungimea
terenului.
15
Pase în doi din voleibolare din deplasare pe lungimea terenului şi finalizare în
apropierea coşului prin aruncare la coş din săritură sau din voleibolare.
Exerciţii individuale
Deplasare laterală în poziţie fundamentală cu paşi adăugaţi, cu schimbarea
sensului de deplasare.
Deplasare laterală în poziţie fundamentală cu paşi adăugaţi, între două linii
trasate pe sol la o distanţă de 4m. "Cine realizează mai multe trasee în 20
sec?", "Cine termină mai repede 15 lungimi?".
16
Pe perechi atacant - apărător, atacantul execută demarcaj folosind procedeele
tehnice ale jocului fără minge (schimbări de direcţie, schimbări de ritm, opriri-
porniri bruşte), căutând să ajungă demarcat într-o anumită zonă din teren
stabilită în prealabil (colţul terenului, suprafaţa de restricţie). Apărătorul,
folosind jocul de braţe şi lucrul de picioare, încearcă să-l împiedice.
In grup, elevii execută joc de picioare şi lucru de braţe, la indicaţiile verbale
sau vizuale ale profesorului situat în faţa grupului.
Pe perechi, atacant-apărător, atacantul caută să-şi depăşească în dribling
apărătorul propriu. Apărătorul va respecta regulile marcajului normal (în primul
rând păstrarea plasamentului între atacant şi coş).
Joc 1x1 pe jumătate sau pe tot terenul.
NOTA: Jocul apărătorului se va perfecţionarea în continuare prin repetarea
elementelor marcajului, demarcajului şi a acţiunilor colective de apărare (închiderea
culoarului de pătrundere, flotarea etc.)
"ŞCOALA MINGII"
Exerciţii de jonglerie cu mingea:
Trecerea mingii în jurul capului, şoldurilor, genunchilor, gleznelor.
Trecerea mingii printre picioare în formă de "8".
Elevii în poziţie fundamentală joasă, mingea ţinută cu două mâini antero-
posterior, între picioare: schimbarea prizei prin răsucirea dreapta-stânga a
trunchiului
Aruncarea mingii în sus şi prinderea ei în ghemuit cu mâinile pe sub picioare
dinapoi spre înainte.
De pe loc, trecerea mingii dinainte spre înapoi şi invers, mingea ricoşând din
sol printre picioare.
17
Aceeaşi execuţie, din deplasare.
Din deplasare, trecerea mingii rostogolite printre picioare la fiecare pas.
Din deplasare, aruncarea mingii dinainte spre înapoi şi invers şi prinderea
acesteia cu două mâini.
Din aşezat, picioarele susţinute la 45°, trecerea mingii în jurul genunchilor.
Din aceeaşi poziţie, trecerea alternativă a mingii în jurul genunchilor şi a
şoldului. Picioarele rămân permanent susţinute la 45°.
18
Execuţia acestui element implică ca jucătorul aflat în posesia mingii:
o Să adopte o priză cât mai activă asupra mingii;
o Să cuprindă cu privirea o suprafaţă cât mai mare a terenul;
o Să fie pregătit de acţiune în fiecare moment.
o Să asigure ăn permanenţă protejecţia mingii
Prinderea mingii este un element deosebit de important de a cărei execuţie
depinde recepţionarea mingii şi execuţia celorlalte elemente tehnice. Ca şi la ţinerea
mingii, prinderea acesteia cu două mâini este procedeul de bază şi primul care se
învaţă. Procedeele tehnice de prindere a mingii sunt:
Exerciţii individuale
Alunecarea palmelor şi degetelor pe mingea aflată pe sol.
Ridicarea mingii de pe sol, controlul prizei corecte şi mişcări ale articulaţiilor
pumnilor
Preluarea mingii din mâinile partenerului şi controlul ţinerii ei.
Aruncarea mingii în sus - prindere (pe loc, apoi din săritură) şi controlul prizei
corecte.
19
Prinderea mingii după ricoşarea acesteia din sol;
Mingea ţinută cu două mâini deasupra capului, elevul îi dă drumul să cadă şi o
prinde cât mai aproape de sol. Controlul prizei corecte.
Executarea diferitelor fente: de pasare, de aruncare la coş, de plecare în
dribling.
PASAREA MINGII
Pasarea mingii este element fundamental al jocului de baschet, care asigură
caracterul colectiv al acestuia. Procedeele de pasare sunt numeroase şi datorită
frecvenţei mari cu care ele sunt folosite, a caracteristicilor de execuţie, unele dintre
ele sunt fundamentale iar altele cu o frecvenţă mai mică de utilizare şi cu mecanisme
de execuţie mai complicate sunt considerate speciale.
În învăţarea execuţiei tehnicii de pasare a mingii trebuie să ţinem cont de
următoarele aspecte:
o Prinderea şi pasarea mingii se face de câte ori este posibil, cu două mâini.
o În timpul jocul, jucătorii trebuie să utilizeze mai mult pasele şi mai puţin
driblingul.
o Mingea se pasează coechipierului cel mai bine demarcat.
o Pasele se trimit, de câte ori este posibil, în adâncime.
o Procedeul şi forţa de pasare trebuie adaptat la situaţia de joc.
Pentru a deveni un bun pasator, jucătorului îi sunt necesare două lucruri:
îndemânarea de a executa pase variate şi alegerea momentului şi a procedeului
adecvat de pasare.
Pentru a pasa este foarte important a elibera mingea cu degetele folosind lucrul din
articulaţia pumnului. Braţele urmăresc mişcarea şi trebuie să dea direcţie pasei şi nu
forţă.
Procedeele tehnice de pasare sunt:
20
Pasarea mingii de pe loc
Pe perechi, elevii situaţi la 3-4m distanţă unul faţă de celălalt, pase în doi cu
două mâini de la piept.
Pasarea mingii în formaţii cu căpitan: în linie, în semicerc, în cerc, în şir (cu
ghemuire după pasare)
pase în triunghi;
21
pase în pătrat, stea şi romb;
Suveică dublă:
22
Pasa în pătrat (cu variante ca la pasa în triunghi), cu una sau cu două mingii.
23
Formaţii cu căpitan pentru execuţia pasei urmate de deplasare:
- un şir cu un căpitan;
- două şiruri cu un căpitan;
- două şiruri cu doi căpitani.
24
Prindere - oprire - dribling - oprire - aruncare la coş.
Dribling - oprire - pasă - deplasare - prindere - oprire - aruncare la coş.
Dribling - oprire - pivotare - pasă.
25
Pase în cerc;
Pase în trei;
Pase în trei cu
încrucişare(criss – cross):
26
Pase din deplasare;
27
Etapa condiţiilor de joc
Joc tară finalizare, în care 3 atacanţi joacă împotriva a doi apărători, sau 4x3,
în care primeşte mingea numai jucătorul care reuşeşte să se demarce folosind
mijloace specifice; posesorul mingii este lăsat fără apărător;
Joc 5x5 pe suprafaţă limitată, fără finalizare: "Care echipă reuşeşte mai multe
pase consecutive?";
Joc 2x2, 3x3 pe jumătate de teren, cu marcaj agresiv;
Joc 5x5 fără dribling şi fără finalizare pe jumătate de teren;
Joc 5x5 pe jumătate şi pe tot terenul.
DRIBLINGUL
Execuţia driblingului depinde de poziţia statică sau dinamică a jucătorului. Cu
cât viteza de deplasare a jucătorului creşte, cu atât unghiul de ricoşare a mingii va fi
mai mare. Întotdeauna mingea este driblată lateral faţă de corpul jucătorului pentru a
asigura protecţia mingii.
Deosebim mai multe procedee ale driblingului şi anume:
28
Exerciţii individuale
Dribling pe loc:
- cu mâna dreaptă, cu mâna stângă
- înalt, mediu, jos
Dribling din mers şi din uşoară alergare:
- cu mâna dreaptă, cu mâna stângă
- înainte, cu spatele, lateral
- înalt, mediu, jos
Dribling cu deplasare în ghemuit
Dribling cu variaţii de ritm la diferite semne şi semnale
Dribling cu ocolire de jaloane.
Dribling cu încercuire de jaloane
Dribling cu schimbare de direcţie la diferite semne şi semnale
"Micul maraton" în dribling
Dribling cu schimbări de direcţie cu trecerea mingii prin faţă, cu
piruetă, pe la spate, printre
picioare
Structuri de procedee tehnice
Dribling - oprire - pasă
Dribling - oprire - pivotare - pasă
Dribling - aruncare la coş din
dribling.
Dribling - pasă din deplasare -
dribling - aruncare la coş din dribling.
29
Etapa condiţiilor de joc
Joc 1x2, 2x2, 3x3 cu marcaj agresiv pe jumătate de teren;
Joc 5x5 pe tot terenul cu marcaj agresiv pe ½ şi pe tot terenul.
OPRIREA
Exerciţii individuale
Fără minge, uşoare sărituri, la semnal aterizare în poziţie
fundamentală, cu sau fără schimbare de plan
Aruncarea mingii în sus - săritură - prindere - oprire.
Prinderea - oprire, după ricoşarea acesteia din sol.
30
Ieşire la minge - prindere - pivotare 180° - pasă - deplasare.
31
Etapa condiţiilor de joc
Joc 5x5 cu temă: intrarea în posesia mingii se face prin oprire într-un timp;
Joc 5x5 fără finalizare, cu aplicarea structurii: prindere de minge -oprire -
pivotare - pasă sau prindere - oprire - pivotare - dribling -pasă;
Joc 2x2, 3x3, 4x4, 5x5 pe ½ şi pe tot terenul. Coşurile înscrise în urma unei
depăşiri, cu plecare din poziţia triplei ameninţări, valorează 5 puncte, celelalte
au valorile normale.
PIVOTAREA
32
Exerciţii în grup
- în semicerc;
- în cerc.
33
Dribling — oprire - pivotare - aruncare la coş.
34
ARUNCAREA LA COŞ
Aruncarea la coş este elementul tehnic care concretizează acţiunile colective
şi individuale ale jucătorilor atacanţi. Reclamă o mare precizie în execuţia mişcărilor
specifice de aruncare a mingii la coş. în execuţia aruncării la coş jucătorul trebuie să
ţină cont de următoarele:
o Mâinile şi picioarele să fie pregătite în orice moment de aruncare.
o Începe aruncarea de la picioare.
o Echilibru, ritm, rapiditate fără precipitare în execuţia aruncărilor la coş.
o Păstrează aliniamentul vertical al corpului în timpul aruncării,
o Execută aruncarea numai atunci când este justificată din punct de vedere
tactic.
o Antrenează-te psihic şi mental pentru efectuarea aruncărilor.
35
ARUNCAREA LA COŞ DE PE LOC
Aruncare la coş de pe loc din apropierea panoului (Im), din unghi de 45 , din
cele trei unghiuri de bază.
NOTĂ: Accentul va fi pus pe însuşirea corectă a mecanismului de execuţie a
aruncării la coş.
Aruncare la coş de pe loc, din cele trei unghiuri de mai sus cu mărirea
distanţei de aruncare la coş.
Aruncare la coş de pe loc, cu modificarea distanţei şi a unghiurilor de
aruncare. După aruncare, fiecare jucător recuperează mingea, o pasează la
şirul de unde a aruncare şi se deplasează la coada şirului următor.
36
Exerciţiu cu trei şiruri: aruncători pasatori — recuperatori.
37
drept şi prinderea mingii, păşire pe piciorul stâng, desprindere în săritură şi
aruncare la coş; aterizarea se face simultan pe ambele picioare
De la o distanţă de circa 7 m faţă de coş, se execută dribling, păşire mai lungă
cu piciorul drept şi prinderea mingii, păşire pe piciorul stâng, desprindere în
săritură şi aruncare la coş; aterizarea se face simultan pe ambele picioare.
38
Pase în doi din deplasare, finalizare aruncare la coş din dribling.
39
Exerciţiu complex pe tot terenul cuprinzând pase din deplasare cu două mâini
de la piept, pasă cu o mână de la umăr, aruncare la coş din alergare.
Execuţia aruncării la coş din săritură precedată de prinderea mingii din pasă
venită de la un jucător - recuperator. După aruncare, jucătorul trece la coada
40
şirului următor.
Exerciţiul cu două şiruri: aruncător-pasator şi cu trei şiruri (ca la aruncarea la
coş de pe loc).
41
Cap.2. TACTICA JOCULUI DE BASCHET
În jocurile sportive, tactica reprezintă contribuţia activă a factorului conştiinţă, atât
în cadrul meciului, cât şi în timpul pregătirii sportive. În meci, tactica este mijlocul prin
care o echipă încearcă să-şi valorifice particularităţile jucătorilor proprii, precum şi
alte calităţi acumulate în timpul pregătirii. Valorificarea este condiţionată de crearea,
prin acţiuni colective şi individuale, a condiţiilor şi situaţiilor de joc favorabile.
Formele şi mijloacele tacticii sunt: tactica individuală, combinaţia tactică, schema
tactică, circulaţia tactică, sistemul de joc, concepţia de joc, stilul de joc.
Tactica individuală reprezintă "ansamblul de acţiuni individuale folosite conştient de
un jucător în lupta cu unul sau mai mulţi adversari şi în colaborare cu coechipierii, în
scopul realizării sarcinilor jocului atât în atac, cât şi în apărare".
Acţiunea tactică individuală reprezintă "selecţionarea şi aplicarea conştientă de
către un jucător, într-o fază, a celui mai indicat complex de procedee tehnico-tactice,
în scopul realizării unei sarcini parţiale a jocului". De regulă, acţiunea individuală se
desfăşoară în luptă cu unul sau mai mulţi adversari.
Combinaţia tactică reprezintă "coordonarea acţiunilor individuale a doi sau mai mulţi
coechipieri, într-o fază a jocului, cu scopul realizării unei sarcini parţiale a jocului de
atac sau apărare". Combinaţiile tactice sunt proprii oricărui sistem de joc.
Schema tactică reprezintă o formă a combinaţiei tactice, mai evoluată, aplicată cu
precădere în atac. Ea este mai complexă, dar totodată mai rigidă şi stereotipă. La
efectuarea ei participă, de obicei, un număr mai mare de jucători. Se aplică mai ales
în momentele fixe (fazele) ale jocului (aruncarea de la tuşă, lovitura de începere etc).
Circulaţia tactică se foloseşte cu precădere în atac. Ea reprezintă o formă
superioară a schemei tactice. Cu ajutorul circulaţiei tactice se realizează faza de
pregătire a atacului, în cadrul sistemului de joc adoptat.
Sistemul de joc reprezintă "forma generală de organizare, structura acţiunilor
jucătorilor în atac şi în apărare stabilind sarcini precise şi principii de circulaţie de
colaborare în cadrul unui dispozitiv prestabilit".
Concepţia de joc înţelegem prin concepţie de joc "particularităţile sau
caracteristicile aplicării tacticii de către o echipă". Pentru fiecare joc sportiv, capitolul
tactică este foarte vast. Există multe sisteme de atac şi de apărare, dar şi mai
numeroase sunt combinaţiile, schemele şi circulaţiile tactice.
Stilul de joc. Această noţiune are o sferă mai largă decât concepţia de joc. Ea se
referă tot la echipă, dar nu trebuie confundată cu "stilul tehnic" (personal) despre
care s-a vorbit la prezentarea terminologiei tehnicii. Stilul de joc reprezintă
"caracteristicile în aplicarea tehnicii, tacticii, ritmului şi tempoului de joc, comune
tuturor jucătorilor unei echipe".
"Şcoala" (pe ramură de joc sportiv). Această noţiune are o sferă şi mai
cuprinzătoare, deşi în accepţiunea curentă este confundată cu stilul de joc. Şcoala
reprezintă "caracteristicile în interpretarea şi aplicarea unitară a aceluiaşi stil de joc şi
a aceleiaşi concepţii de pregătire sportivă - proprii unui număr mare de echipe de pe
un teritoriu - ca rezultat al experienţei şi tradiţiei sportive".
SISTEMATIZAREA TACTICII
42
mulţi jucători şi tactica de echipă care le îmbină armonios pe cele amintite
anterior, dar are şi o amprentă de sine stătătoare (personalitate colectivă), oferită
de principiile de acţionare pe care le respectă toţi jucătorii.
43
ASPECTE GENERALE ALE METODICII TACTICII ÎN JOCUL DE BASCHET
44
TACTICA DE ECHIPĂ
Tactica de echipă va continua să fie elaborată în funcţie de componenţa echipei
(alcătuire) şi mai ales de structura de bază a echipei (jucătorii) în funcţie de care
stabilim: plasamentul jucătorilor în teren, sistemele de joc, combinaţiile sistemelor,
combinaţiile la momente fixe, sarcinile pe posturi pentru toate compartimentele şi
fazele de joc la care iau parte toţi jucătorii. (Colibaba-Evuleţ, D., Bota, 1998)
Jocul constă dintr-o succesiune de acţiuni. Aceste acţiuni sunt individuale, atunci
când sunt desfăşurate în cadrul relaţiei lxl (atacant-apărător sau apărător-atacant),
sau colective, atunci când sunt două sau mai multe acţiuni individuale integrate în
cadrul unor combinaţii tactice, în vederea rezolvării sarcinilor tactice ale jocului.
Însuşirea acţiunilor tactice individuale este strâns legată de nivelul de însuşire a
elementelor tehnice ce compun fiecare acţiune în parte. Această însuşire a tehnicii
este materializată şi valorificată în joc sub forma acţiunilor tactice individuale şi
colective de atac şi apărare.
Profesorul-antrenor are obligaţia de a determina formaţiile de lucru pe posturile
din dispozitivul sistemului de atac pe care-l preconizează a-l adopta.
45
Acţiunile individuale de atac nu pot fi învăţate şi consolidate decât paralel cu
corespondentele lor de apărare, în cadrul interrelaţiei atacant-apărător. în cadrul
exersării acestor acţiuni, în raport de tema sau sarcina fixată apărătorului, se creează
condiţiile tactice ale eşalonării metodice a învăţării acţiunii respective.
Aşa cum am specificat anterior, paralel cu instruirea acţiunilor tactice individuale
de atac se învaţă şi acţiuni individuale de apărare. învăţarea acţiunilor tactice
individuale de apărare necesită mai multă răbdare şi perseverenţă atât din partea
antrenorilor cât şi a jucătorilor, deoarece ele la prima vedere dau mai puţină
satisfacţie personală şi se însuşesc cu ajutorul unor exerciţii mai puţin plăcute,
jucătorul neavând posesia mingii.
În practică, tactica individuală se concretizează prin complexe procedee tehnico-
tactice (prindere - dribling - pasă; dribling - oprire -aruncare la coş etc.) folosite
conştient de către jucător.
Învăţării şi perfecţionarea acţiunilor tactice individuale trebuie să îi fie acordată o
atenţie deosebită deoarece ele constituie fundamentul acţiunilor colective din cadrul
sistemelor de atac şi apărare (Predescu, T.,'Moanţă, A., 2001).
În metodica învăţării acţiunilor tactice de atac şi apărare deosebim două
etape şi anume pregătirea teoretică şi pregătirea practică. Conţinutul acestora
este prezentat în continuare:
1. Pregătire teoretică
- descrierea acţiunii tactice individuale;
- demonstrarea acţiunii tactice individuale;
- precizarea situaţiilor de utilizare;
- dezvoltarea gândirii tactice;
- utilizare tactică.
2. Pregătire practică
- pregătirea fizică specifică;
- pregătirea tehnică;
- învăţarea acţiunii tactice în formaţii caracteristice, fără adversar;
- învăţarea acţiunii tactice în prezenţa adversarului şi în jocuri cu temă;
- încadrarea acţiunii în dispozitiv;
- relaţia 5x5 pe ½ de teren;
- relaţia 5x5 pe tot terenul;
- joc cu temă tactică pentru atac şi apărare.
Pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea acestor calităţi motrice se vor folosi următoarele
mijloace:
a) viteza:
- sprinturi pe distanţe scurte 3-6m;
- alergări cu variaţii de ritm;
- alergări cu schimbări de direcţie fără minge şi cu minge;
b) forţă:
- exerciţii cu saci de nisip - cu partener - cu haltere
- sărituri la coardă;
- exerciţii cu mingea medicinală;
- exerciţii cu autorezistenţă;
- transport cu greutăţi.
c) rezistenţă:
sprinturi repetate pe distanţe de 3-6m;
- alergări intercalate cu opriri, sărituri şi sprinturi;
- reprize de joc de braţe şi picioare;
- "leapşa în doi" şi "jocul cu umbra";
- deplasări în poziţie fundamentală cu pas adăugat şi retragere laterală.
46
d) îndemânare:
- diferite mânuiri de minge;
- prinderea mingii în condiţii variate;
- executarea diferitelor procedee tehnice cu mâna mai puţin îndemânatică.
DEMARCAJUL
DEMARCAJUL este acţiunea tactică individuală prin care atacantul caută să
scape de marcajul apărătorului direct, prin ocuparea succesivă a celor mai
convenabile locuri de pe teren, unde să poată primi mingea şi apoi să acţioneze către
coş.
În funcţie de situaţia tactică din teren şi de tipul de marcaj realizat de apărător,
jucătorul atacant poate folosi următoarele tipuri de demarcaj:
47
Demarcajul jucătorilor centrii sau pivoţi
48
- variaţii de ritm în deplasare;
- schimbări de direcţie la plecare şi în timpul deplasărilor;
- fente şi opriri în timpul deplasării;
- deplasări intercalate cu piruete şi pivotări ofensive şi defensive.
Aceste exerciţii se pot face individual sau în grup elevii lucrând independent; sau se
poate executa sub comandă, la diferite semnale auditive sau vizuale.
Procedeele perfecţionate izolat, în faza următoare, sunt asamblate - legate între ele.
Astfel se vor folosi următoarele complexe:
deplasări succedate de opriri şi prinderea mingii; de primirea mingii şi
efectuarea de dribling; sau aruncări la coş etc;
schimbare de direcţie - deplasare - oprire - piruetă şi continuarea deplasării;
alergare - piruetă — prindere - pasă sau aruncare la coş;
alergare cu plecări false şi schimbare de direcţie.
2. Etapa condiţiilor apropiate de joc.
lxl alergare cu desprindere de lângă adversar prin surprinderea apărătorului;
lxl alergare cu schimbare de direcţie şi surprinderea apărătorului pe picior
greşit;
lxl joc permanent de picioare, pivotare şi deplasare;
lxl "leapşa" pe suprafaţă limitată (1/2 teren şi tot terenul);
lxl demarcaj în funcţie de zona în care acţionează jucătorul în atac (postul
ocupat);
demaraj în funcţie de jucătorul cu minge,
pe grupe de trei jucători unul în posesia mingii, ceilalţi în relaţia atacant -
apărător. Jucătorul în atac la fiecare demarcare va primi mingea;
idem trei atacanţi contra doi apărători şi patru contra trei;
joc 2x1 şi 3x2, atac în superioritate numerică;
joc 2x2; 3x3 de "câştigă mingea'';
joc 5x5 pe Vz teren "mingea salvează";
"pasă în ordine numerică"; "pasă la numărul strigat".
Toate aceste jocuri de şcoală urmăresc perfecţionarea demarcajului, jucătorul în
atac fiind solicitat la demarcaje succesive şi permanente, deoarece jucătorul aflat în
posesia mingii nu are voie să dribleze ci numai să paseze; pentru a pasa rapid
trebuie în permanenţă coechipierii să fie demarcări.
49
dispozitivului de atac în semicerc sau cu jucător pivot (4+1)
Joc 5x5 pe tot terenul fără dribling;
Joc 5x5 în care aruncarea la coş se execută numai precedată de
demarcaj.
În încheierea metodicii învăţării demarcajului subliniem ca foarte importantă
indicaţia, că această acţiune trebuie să se înveţe în paralel cu cea de marcaj
deoarece ambele definesc circulaţia de jucători în atac şi apărare.
În această ambianţă însă, acţiunile atacantului preced acţiunile apărătorului -
când sarcina de lecţie este perfecţionarea demarcajului sau invers.
IEŞIREA LA MINGE
După momentul de intrare în posesia mingii, jucătorul are potenţial ofensiv maxim
- „poziţia triplei ameninţări" - el putând să arunce la coş, să dribleze sau să paseze
Exerciţiile pentru învăţarea ieşirii la minge trebuie să fie o sarcină pentru antrenori
încă din momentul învăţării prinderii şi pasării mingii. După învăţarea acestora trebuie
consolidate în structuri cu desfăşurare pe jumătate şi pe tot terenul corespunzătoare
modelului de joc în care prinderea mingii să fie urmată de pivotare şi ameninţarea
coşului.
.Pentru perfecţionarea ieşirii la minge sunt deosebit de utile, exerciţiile
desfăşurate pe jumătate de teren în relaţie de adversitate.
50
depăşire în dribling cu aceeaşi eficienţă şi pe partea dreaptă şi pe partea
stângă a apărătorului.
o După intrare în posesia mingii adoptă o poziţie echilibrată, cu faţa spre coș.
o Ţine minge în dreptul pieptului pentru a putea executa rapid
aruncarea,pasarea sau driblingul.
o Priveşte terenul în ansamblu pentru a putea alege soluţia cea mai bună de
acţiune.
o Execută fente pentru derutarea adversarului
Exerciţiile care au în vedere poziţia triplei ameninţări sunt legate de demarcajul în
lateral al jucătorului, dublate de ameninţarea coşului şi fente executate în vederea
derutării adversarului.
Fentele de privire se folosesc îndeosebi pentru a masca intenţia de pasare. Ele
pot fi însoţite de întoarcerea capului către direcţia opusă pasării.
Fentele de corp includ capul, umerii şi soldurile. Sunt utilizate de către atacanţi în
timpul driblingului la schimbările de direcţie, la începutul driblingului sau după o pasă.
Fentele cu picioarele. Cea mai comună fentă cu picioarele este cea executată
înainte de plecarea în dribling prin realizarea unui pas lateral sau oblic înainte
deplasând mingea în aceeaşi direcţie în vederea scoaterii apărătorului de pe linia
coşului şi favorizarea depăşirii. Fenta este urmată de placarea în dribling în direcţia
opusă.
Picioarele se folosesc deseori şi pentru simularea săriturii ce precede aruncarea
la coş din săritură. Dacă adversarul răspunde la fentă, sărind pentru a pune „capac",
atacantul are posibilitatea de a efectua depăşire, având prioritate de acţiune faţă de
apărător care se află în săritură. Dacă apărătorul este departe de atacant, se poate
executa aruncarea la coş din săritură.
Fentele executate cu picioarele sunt utile şi în timpul modificării ritmului de
deplasare în atac cu minge sau fără minge.
Fentele de braţe sunt folosite de obicei pentru simularea unei aruncări la coş sau
a unei pase.
o Fii actor - cu cât poţi simula mai bine, cu atât fenta este mai
reuşită
o Asigură-te că fentele tale sunt clare. Nu te mişca prea repede i după o fentă.
Asigură-te că adversarul a fost indus în eroare.
o Înainte de a execută o fentă trebuie să ai o idee bine definită asupra mişcării
pe care vrei să i-o impui adversarului.
o Nu uita să protejezi mingea în timpul fentelor
o Evitaţi să faceţi prea multe fente. Acest lucru poate duce la propria voastră
inducere în eroare.
PĂTRUNDEREA
51
Jucătorul care pătrunde:
o Pătrunde direct către coş (prin surprindere) sau execută o de schimbare de
direcţie;
o Pătrunderea se face în arc de cerc pentru a favoriza luarea primului plan faţă
de un apărător
o Priveşte spre coechipierul aflat în posesia mingii.
Jucătorul care angajează:
o Anticipează acţiunea de pătrundere şi oportunitatea angajării;
o Angajează printr-o pasă pe poziţii viitoare (atacantul se deplasează);
o Distrage atenţia apărătorului - fentă de aruncare sau pasă şi apoi angajare
o Dublează acţiunea de pătrundere.
In cadrul exerciţiilor complexe, efectuate în prezenţa apărătorilor, se vor stabili
sarcini orientative atât pentru:
Etapa I. Etapa învăţării Pregătirea tehnică se realizează prin perfecţionarea
elementelor componente ale pătrunderii şi anume:
- schimbare de direcţie, piruetă, pivot ofensiv, oprire;
- prindere de minge în condiţii variate;
- pasarea mingii cu două mâini de la piept şi cu pământul, de pe loc şi din deplasare;
- aruncarea la coş de pe loc, din dribling, din alergare şi din săritură.
Exersarea acestor elemente şi procedee - legate între ele se face din formaţii
caracteristice: schimbare de direcţie - pătrundere - prindere - pasă. Exerciţiul se
execută pe patru şiruri; este utilizabil pentru colectivele mari şi panouri puţine.
Transmiterea mingii se face alternativ prin pasa cu pământul sau pasa de la piept cu
două mâini.
52
Schimbare de direcţie - pătrundere spre coş - prindere - aruncare la început din
dribling apoi din alergare, din săritură sau de pe loc precedată de oprire.
53
In etapa aII-a a condiţiilor apropiate de joc se execută exerciţiile complexe
menţionate mai sus în prezenţa apărătorului precum şi mult joc cu temă:
joc lxl şi 2x2;
2 xl; 3x2; atacant - apărător şi un jucător care pasează numai atacantului care
pătrunde.
2x2; 3x3; 4x4 pe ½ teren şi pe tot terenul în care sunt valabile numai coşurile
marcate din acţiunea de pătrundere.
La început se plasează apărător numai la jucătorul care efectuează pătrunderea apoi
şi la jucătorul care angajează pe pătrunzător; în etapa superioară se introduc
apărători la ambii atacanţi.
In etapa IlI-a, a condiţiilor de joc se introduce acţiunea de pătrundere în
sistemul de atac preconizat la echipa şcolară, se asamblează pătrunderea în
cadrul tacticii colective de echipă.
Pătrundere în cadrul sistemului de atac în semicerc (pătrunde jucătorul
intermediar şi jucătorul colţ).
54
Joc 5x5 pe 1/2 teren şi pe tot terenul cu temă:
- pătrunderi fără acţiune finală;
- pătrunderi cu acţiune finală;
- pătrunderi din partea opusă mingii şi de pe aceeaşiparte;
- coş valabil numai din acţiunea de pătrundere;
- coşul marcat din pătrundere valorează 3-4 puncte.
Indicaţii metodice:
învăţarea pătrunderii se începe pe partea mâinii îndemânatice apoi
pe partea mâinii mai puţin îndemânatice;
se învaţă la început pătrunderea de pe partea opusă mingii apoi din aceeaşi
parte cu mingea;
finalizarea în acţiunea de pătrundere se face în primele exerciţii prin aruncare
din deplasare (dribling şi alergare) apoi de pe loc precedate de oprire, din
săritură, iar la echipele avansate poate fi efectuată şi prin aruncare în cârlig şi
semicîrlig;
orice pătrundere trebuie în permanenţă dublată de către atacantul care
angajează jucătorul pătrunzător.
Menţionăm că acţiunea de pătrundere se poate efectua în două scopuri:
- de finalizare a atacului;
- de diversiune, de dezorganizare a dispozitivului de apărare -prin pătrunderi
false.
Pătrunderile false sunt acelea care în ultimă instanţă asigură circulaţia ofensivă a
atacului. Prin intermediul lor se asigură fie:
- pregătirea acţiunii finale;
- dezaglomerarea unei anumite zone de atac;
- crearea de culoare libere;
- destrămarea dispozitivului de apărare.
În învăţarea şi aplicarea acţiunii de pătrundere trebuie să se creeze la jucători
obişnuinţa de circulaţie în compensaţie, pentru asigurarea echilibrului defensiv şi
menţinerea dispozitivului de atac.
Pătrunderile vor fi reglementate pentru a nu se crea la un moment dat o
aglomerare de 2 sau 3 jucători în spaţiul de 3 secunde şi implicit acţiunea să nu
poată fi fructificată.
În momentul în care un jucător pătrunde, ceilalţi jucători nu mai pot efectua şi
ei pătrundere, decât în momentul în care jucătorul respectiv părăseşte spaţiul de sub
coş. Retragerea jucătorului care pătrunde, dar nu este angajat şi nu finalizează,
trebuie să se facă spre colţurile terenului şi nu prin retragere pe acelaşi drum pe care
s-a angajat în pătrundere. Acest principiu va rămâne valabil şi în cadrul acţiunii de
depăşire.
55
DEPĂŞIREA
56
Fentă combinată, de pasă şi de aruncare la coş - depăşire - dribling şi
aruncare la coş;
Aruncarea mingii în sus şi înainte — prindere — oprire — pasă sau plecare în
dribling.
Ieşire la minge - prindere - oprire - fentă de pasă stânga şi aruncare la coş sau
pasă spre dreapta.
57
II. Etapa condiţiilor apropiate dejoc
Pentru ca aceste exerciţii complexe să fie cât mai apropiate de condiţiile
concrete de joc se recomandă ca în faţa elevilor care execută depăşirea, la început
să se plaseze diferite jaloane, gen obstacole, în dreptul cărora primesc mingea şi
efectuează depăşirea propriu zisă.
În învăţarea şi perfecţionarea acţiunii de depăşire se folosesc şi următoarele
exerciţii cu desfăşurare pe jumătate de teren sau tot terenul, executate în prezenţa
apărătorului:
58
Dribling cu schimbare de direcţie - oprire - pasă - deplasare -prindere - oprire -
depăşire cu aruncare la coş din săritură.
59
RECUPERAREA OFENSIVĂ
RECUPERAREA este o acţiune tactică prin care jucătorii aflaţi în atac încearcă
să reintre în posesia mingii în urma unei aruncări la coş ratate.
Aceasta se învaţă şi se perfecţionează odată cu aruncarea la coş. De aceea, în
sistematizarea recuperărilor se ţine cont de cine a efectuat aruncarea.
MARCAJUL
61
corespunzătoare. Principalele calităţi motrice cerute de această acţiune de apărare
sunt:
- forţa trenului inferior;
- viteza de execuţie, de deplasare, de reacţie;
- rezistenţa în regim de viteză şi forţă;
- îndemânarea.
Exerciţiile folosite în prima etapă, a pregătirii tehnice, a învăţării marcajului
corespund ca şi la acţiunea de demarcaj cu perfecţionarea elementelor de mişcare în
teren. Astfel, învăţarea marcajului va începe prin repetarea următoarelor elemente:
- poziţia fundamentală joasă şi medie;
- deplasări cu pas adăugat şi alergare laterală;
- schimbări de direcţie şi opriri bruşte;
- fentele şi jocul de picioare şi lucrul de braţe.
După exersarea lor izolată se trece la legarea în complexe:
Colectivul aşezat în semicerc, linie sau şiruri execută deplasări înainte, înapoi,
şi lateral din poziţie fundamentală, la indicaţia profesorului sau la diferite
semne vizuale sau auditive;
Acelaşi exerciţiu sub formă de reprize 20-40 sec;
Sprint înainte 3-4m — oprire - retragere cu spatele şi joc de picioare şi lucru de
braţe;
Deplasare laterală dreapta-stânga - pivotare defensivă - săritură la panou - pas
adăugat înainte - oprire -joc de braţe şi picioare;
Alergare dreapta şi stânga cu schimbare de direcţie - retragere cu spatele -
alergare laterală dreapta-stânga - săritură la panou - oprire - pivotare -
deplasare înainte;
Ştafete sau exerciţii sub formă de concurs cu elemente de mişcare în teren;
Marcaj la jucător imaginar.
În etapa a II-a, a condiţiilor apropiate de joc se trece la exerciţii în prezenta
atacantului — la început atacantul este fără minge apoi cu minge.
lxl "jocul în oglindă;
lxl "leapşa";
lxl pe ½ de teren sau pe tot terenul, atacantul execută demarcaj, apărătorul
marcaj;
idem 2x2 (apărătorii vor împiedica atacanţii de a ajunge ia anumite puncte
fixe);
lxl şi 2x2 cu minge (stabilindu-se sarcini precise pentru atacant şi apărător);
joc 2x1, 3x2 pe suprafaţă de teren limitată.
În cadrul acestor exerciţii se vor obişnui elevii să respecte unele reguli de bază
ale marcajului:
- interpunerea între coş şi adversar;
- deplasarea permanentă în poziţie fundamentală cu joc activ de braţe (unul sus
celălalt oblic în jos);
- privirea orientată spre atacant, de la centură în jos;
-deplasarea prin paşi adăugaţi şi alergarea laterală (evitareaîncrucişării
picioarelor) şi pe drumul cel mai scurt - în linie dreaptă, nu pe arcul descris de
atacant.
Avându-se în vedere că marcajul se face în funcţie de situaţiile de joc, învăţarea
lui va începe cu:
- marcajul normal, forma activă;
- marcajul diferenţiat;
62
- marcajul specializat.
În cadrul MARCAJULUI DIFERENŢIAT avem situaţia când jucătorul aflat în
posesia mingii nu a driblat, driblează sau a terminat driblingul.
lxl pe ½ de teren sau pe tot terenul marcarea jucătorului care driblează;
2x2 cu marcaj la jucătorul care nu a driblat sau care a terminat driblingul;
5x5 pe ½ de teren cu temă:
"Cine ţine mingea mau mult";
"Pase în ordine numerică fără aruncare la coş"
"Joc fără dribling";
Joc cu un singur dribling şi pasa precedată de pivotare;
Pasele şi aruncările la coş precedate de fente şi pivotări; înainte şi pe
parcursul acestor exerciţii se dau indicaţii în legătură cu specificul fiecărei forme de
marcaj diferenţiat:
a - Atacantul în posesia mingii nu a efectuat driblingul
- distanţa de marcaj aproximativ 1 - 1,5m;
-lucru activ de braţe pentru stânjenirea mingii sau aruncării la coş;
-în caz de dribling, braţul dinspre partea unde se driblează se duce oblic
în jos;
-joc de picioare cu tendinţa de apropiere de adversar şi încercări de a
smulge mingea.
Doi atacanţi şi un apărător; atacantul primeşte mingea şi simulează fie
aruncare, fie pasă către coechipier sau plecare în dribling; apărătorul
acţionează pe rând la cei doi atacanţi, în funcţie de locul mingii.
b - Atacantul driblează:
-retragere cu pas adăugat înapoi şi câştigarea priorităţii de plan şi culoar;
-dirijarea atacantului spre colţurile terenului sau spre tuşele laterale
(zonele laterale);
-încercări de scoatere a mingii din dribling;
- oprirea atacantului de a mai dribla.
lxl, 2x2 cu temă;
- oprirea jucătorului din dribling;
- scoaterea mingii din dribling.
c - Atacantul a efectuat driblingul
-apropierea de atacant până la limitele regulamentare (şi chiar sub ele) şi
marcaj agresiv;
-lucru activ de braţe pentru stânjenirea aruncării sau pasării mingii;
- marcaj strict pentru determinarea atacantului de a arunca la coş;
- încercare de smulgerea mingii.
lxl cu temă: atacantul execută dribling — oprire - fentă - pivot iar
apărătorul apropiere de atacant şi încercare de deposedare de minge.
Dacă colectivul de elevi cu care se lucrează este avansat şi elevii fac parte din
echipa reprezentativă a şcolii se va trece la învăţarea marcajelor speciale.
Exerciţiile pentru învăţarea MARCAJELOR SPECIALE sunt aceleaşi, diferă doar
63
plasamentul apărătorului în funcţie de situaţia de joc:
a - marcaj din lateral
- aşezare în lateral faţă de atacant pe partea unde se găseşte mingea;
- interpunerea unui picior şi a unui braţ, care se mişcă pe verticală, între
atacant şi minge;
- orientarea privirii apărătorului spre minge.
b - marcaj din faţă
- aşezare între minge şi atacant (atacantul în spate);
- lucru activ de braţe pe plan lateral.
c - marcaj din spate
-aşezare cu faţa spre centru la nivelul umărului stâng al atacantului (de
regulă pivot); când mingea se află pe partea stângă a terenului iar
jucătorul este pe partea dreaptă;
- poziţia de marcaj este înaltă, braţele sus sau unul sus şi celălalt
oblic în jos.
Pentru învăţarea acestor marcaje speciale se va acorda un număr mare de
repetări a exerciţiilor de lxl fără minge şi cu minge apoi 2 atacanţi şi un apărător iar în
formă superioară exerciţiilor de 2x2, 3x3 etc.
în etapa a II-a, a condiţiilor apropiate de joc se trece la jocul 5x5 pe ½ de teren
şi pe tot terenul, în care jucătorii în apărare aplică pe lângă regulile marcajului
menţionate mai sus şi regula referitoare la distanţă; distanţa dintre apărător şi coş să
fie direct proporţională cu distanţa dintre atacant şi coş, cât şi în funcţie de acţiunea
pe care o întreprinde atacantul (driblează sau a terminat, este un bun aruncător de la
semidistanţă sau nu).
în cadrul acestor jocuri se învaţă şi se perfecţionează diferitele forme ale
marcajului în funcţie de tema preconizată: marcaj normal, marcaj diferenţiat sau
marcaj special.
Pentru învăţarea şi perfecţionarea marcajului se va folosi în special foarte mult
joc pe ½ de teren fără aruncare la coş şi cu aruncare la coş. Aceste genuri de jocuri
contribuie foarte mult la dezvoltarea gândirii tactice în paralel cu aceea a
perfecţionării mijloacelor tehnice.
64
executând marcaj agresiv la jucătorul care pasează;
3 jucători atacanţi în triunghi, distanţa între jucători 3-4 m, doi apărători se
apără, unul dintre ei (A), realizând marcaj agresiv la posesorul de minge,
celălalt (B) plasându-se între ceilalţi doi atacanţi, cu joc de braţe şi picioare
încearcă să realizeze intercepţia. Dacă atacantul cu minge a reuşit să paseze,
apărătorul B se apără agresiv iar A realizează intercepţia.
joc 2x2, 3x3, fără dribling pe tot terenul, cu marcaj agresiv.
joc 5x5, pe jumătate de teren, fără dribling şi aruncare la coş, cu marcaj
agresiv: „Cine ţine mingea mai mult".
Joc 5x5 pe tot terenul, fără dribling cu marcaj agresiv.
Scoaterea mingii din dribling: se efectuează când atacantul nu are o tehnică de
execuţie a driblingului bine pusă la punct sau când acţiune de depăşire execută mult
dribling. Mâna interceptează traiectoria mingii în momentul când aceasta ricoşează
din sol (ascendentă).
În învăţarea acestei acţiuni se folosesc următoarele exerciţii:
dribling pe spaţiu limitat cu scoaterea mingii din dribling (se poate
desfăşura şi sub formă de concurs, jucătorii cărora li s-a scos mingea
din dribling sunt eliminaţi);
leapşa în dribling; devine prinzător cel căruia i s-a scos mingea din dribling -
se desfăşoară pe spaţiu limitat;
lxl ambii jucători driblează şi încearcă să-şi scoată mingea din dribling;
joc 2x2, 3x3 pe ½ de teren cu utilizarea depăşirii şi a scoaterii mingii din
dribling.
Smulgerea mingii se efectuează prin: apucare sau lovire.
Apărătorul se apropie cu joc activ de braţe şi picioare către atacantul cu mingea şi
acţionează rapid prin apucarea mingii şi smulgerea ei.
Indicăm următoarele exerciţii pentru învăţarea acţiunii de smulgere:
lxl atacant-apărător. Atacantul execută protecţie de minge iar apărătorul
încearcă smulgerea prin lovire sau apucare. Smulgerea prin lovire este
precedată de o fentă de smulgere prin apucare şi se execută printr-o bătaie
puternică de jos în sus pe partea unde degetele nu au contact cu mingea;
2x1, doi apărători încercă să smulgă atacantului mingea;
lxl jucătorii ţin mingea şi la semnal încercă smulgerea ei. Pentru a mări
şansele de smulgere mingea se lipeşte de coapsă sau de piept ceea ce
permite puncte suplimentare de sprijin.
Ţinerea mingii reprezintă acţiune de continuare a unei smulgeri nereuşite.
Acţiune de smulgere nu trebuie să fie abandonată până în momentul fluierului
arbitrului. Exerciţiile indicate la smulgere sunt valabile şi pentru ţinere.
RECUPERAREA DEFENSIVĂ
65
ducerea braţelor şi a picioarelor lateral, barând drumul spre coş al adversarului;
e) sesizarea momentului şi locului unde ricoşează mingea şi executarea săriturii.
lxl, 2x2, 3x3 cu joc de braţe şi picioare în faţa unui atacant care aruncă la
coş; urmărire la panou, ocuparea unghiului favorabil.
Un jucător atacant cu mingea driblează, doi apărători execută joc de
picioare şi lucru de braţe, păstrându-şi plasamentul între atacant şi coş.
După aruncare la coş, recuperare.
Un jucător apărător, execută joc de braţe şi picioare, împiedicând acţiunea
de demarcare a atacantului. Un atacant cu minge, aruncă la coş. După
aruncare, luptă pentru intrarea în posesia mingii.
Joc 3x3 urmărire-recuperare;
Joc cu temă pe tot terenul urmărire-recuperare.
Exerciţiile sunt identice cu cele de la recuperarea ofensivă, deoarece ele se învaţă în
paralel.
În învăţarea acţiunii de recuperare defensivă se folosesc şi aparate ajutătoare:
- capacul inelului (confecţionat din lemn) cu care se acoperă inelul pentru ca
mingea să nu treacă prin el,
- panoul de reflexe.
- mingea suspendată.
Combinaţia tactică reprezintă o acţiune de colaborare între doi sau trei jucători,
respectiv coordonarea a două sau trei acţiuni individuale.
Având la bază acţiunea individuală în metodica învăţării combinaţiilor de 2-3 jucători,
va trebui să ţinem seama de pregătirea individuală.
Calitatea şi eficienţa acţiunilor tactice colective vor creşte pe seama valorii individuale
a jucătorilor care intră în combinaţie şi mai ales pe baza abilităţii acestora de a
armoniza permanent deciziile personale cu cele ale partenerului, în vederea
rezolvării cu succes a unor sarcini de atac sau de apărare bine precizate, scopul
acestei colaborări este simplificarea situaţiilor de joc sau a jocului în ansamblu şi
66
nicidecum complicarea lui.
Metodica învăţării şi perfecţionării tacticii în general trebuie văzută ca o problemă
strâns legată de aspectele care sunt prezentate de cursul de metodica educaţiei
fizice în învăţământ şi pe bazele antrenamentului sportiv.
Pregătirea tactică nu poate fi desprinsă de ceilalţi factori ai antrenamentului: fizic,
tehnic, teoretic şi psihologic. între ei există o strânsă corelaţie: tactica însumând
pregătire tehnică, fizică, teoretică şi psihologică.
Orice combinaţie tactică constă dintr-o coordonare a acţiunilor individuale a doi sau
trei coechipieri cu scop bine definit şi raportat fie la atac (favorizarea demarcajului,
pătrunderii, depăşirii şi a finalizării atacului prin aruncare la coş), fie la apărare
(realizarea unui marcaj cât mai eficient şi a acţiunilor pentru recâştigarea mingii).
Având la bază acţiunea individuală în metodica învăţării combinaţiilor de 2-3
jucători, va trebui să ţinem seama de pregătirea individuală.
Pregătirea tactică nu poate fi desprinsă de ceilalţi factori ai antrenamentului: fizic,
tehnic, teoretic şi psihologic. între ei există o strânsă corelaţie: tactica însumând
pregătire tehnică, fizică, teoretică şi psihologică.
Metodica învăţării combinaţiilor de 2-3 jucători prezintă în general două aspecte:
1. Pregătire teoretică
definiţia combinaţiei componente tactice individuale structuri de procedee tehnice;
succesiunea fazelor; utilizare tactică.
2. Pregătire practică
componenta fizică; componenta tehnică; componenta tactică individuală; dispozitiv;
circulaţia de minge şi de jucători; relaţia pe compartimente şi subsisteme; relaţia 5x5
pe ½ de teren; relaţia 5x5 pe tot terenul; joc cu temă tactică pentru atac şi apărare.
înainte de a prezenta tehnica de execuţie şi metodica învăţării principalelor
combinaţii de 2-3 jucători, vom face câteva precizări de ordin metodic:
- învăţarea combinaţiilor de atac se face în strânsă legătură cu combinaţiile de
apărare şi invers (în paralel).
Exemplu: "dă şi du-te" cu închiderea pătrunderilor şi aglomerarea, blocajul şi
încrucişarea cu alunecarea, schimbul de adversari şi flotarea.
- învăţarea combinaţiilor de atac precede totdeauna învăţarea celor din apărare, în
ceea ce priveşte prima etapă, a condiţiilor izolate.
- învăţarea combinaţiilor se face numai după ce elevii şi-au însuşit un bagaj tehnic
minimal (pasa, aruncarea, driblingul, schimbarea de direcţie, oprirea, fenta, pivotarea
şi jocul de picioare şi lucrul de braţe).
- învăţarea combinaţiilor de atac şi apărare presupune neapărat însuşirea acţiunilor
individuale (la un nivel satisfăcător) pătrunderea, depăşirea, urmărirea şi recuperarea
mingii la panou.
- în învăţarea combinaţiilor de 2-3 jucători, se cere o deosebită atenţie şi disciplină
din partea jucătorilor în a respecta regulile indicate, în vederea sincronizării şi
coordonării acţiunilor dintre atacanţi şi apărători, deci este necesară o contribuţie
foarte activă a gândirii tactice.
- învăţarea tacticii colective elementare necesită o perioadă lungă dar în acelaşi timp
prezintă avantajul folosirii de exerciţii şi formaţii complexe, apropiate situaţiilor tactice
întâlnite în timpul jocului; varietatea acestor mijloace şi caracterul lor de întrecere,
creează la elevi satisfacţie, devenind astfel mai atrăgătoare.
Jocurile 2x2 şi 3x3 reprezintă mijloace foarte eficace de învăţare şi perfecţionare a
combinaţiilor de atac şi apărare.
67
2.2.1. TACTICA COLECTIVĂ ÎN ATAC
„DĂ ŞI DU-TE”
69
B. Etapa condiţiilor apropiate de joc
Acestei etape îi corespunde exersarea combinaţiei în condiţii de adversitate.
În toate cele trei exerciţii prezentate mai sus, finalizarea se poate face prin
aruncare la coş din alergare, din dribling sau săritură. La început apărătorii vor fi
pasivi apoi semiactivi şi activi. în această etapă se fac multe jocuri 2x2, 3x3, 4x4 pe
½ de teren cu aplicarea combinaţiei de "dă şi du-te".
70
Aplicarea combinaţiei de "dă şi du-te" în sistemul 4+1 (cu jucător pivot)
Jocuri 5x5 cu temă pe ½ de teren şi pe tot terenul (coşul înscris din combinaţie
valorează 4 puncte; sau este permisă finalizarea numai din combinaţie).
Joc cu aplicarea combinaţiei în funcţie de situaţie.
ÎNCRUCIŞARE
încrucişarea efectuată între doi atacanţi fără minge, urmând ca cel care se
demarcă pe partea mingii să primească pasa de la un al treilea coechipier.
71
încrucişire în dribling
Din cercetările practice efectuate pe mai multe echipe de începători, s-a constatat
că încrucişarea se pretează a fi învăţată mult mai uşor şi mai repede decât blocajul.
Propunem deci planificarea ei (învăţarea) în cadrul planului calendaristic înaintea
combinaţiei de blocaj, care pentru începători este mai grea şi necesită respectarea
mai multor reguli.
72
Finalizarea poate avea trei posibilităţi: prin jucătorul care a pasat, prin al doilea
jucător care a angajat sau prin aruncarea precedată de întoarcere a jucătorului pivot
sau centru, aflat în posesia mingii
A. Etapa învăţării
1. Pregătirea fizică specifică: accentul care pe dezvoltarea vitezei de execuţie şi
deplasare şi pe dezvoltarea forţei.
Mijloacele prin care se dezvoltă aceste calităţi sunt:
a. pentru viteză:
porniri şi opriri la semnal;
pase şi aruncări la coş în formaţii cu mai multe mingii şi în unitate de timp;
ştafete cu alergare pe distanţe scurte 6-8m;
b. pentru forţă:
pase din săritură cu mingea medicinală;
pase din deplasare în ghemuit;
sărituri cu mingea între glezne sau genunchi;
sărituri cu mai multe mingi în braţe;
sărituri pe unul sau pe ambele picioare;
mişcări cu rezistenţă şi cu autorezistenţă (exerciţii în perechi);
joc de picioare şi lucru de braţe combinat cu sărituri la panou.
2. Pregătirea tehnică. Combinaţia de încrucişare se compune din
următoarele elemente tehnice:
pasă (cu două mâini de la piept, cu pământul);
aruncare la coş (din dribling, din alergare, din săritură);
schimbare de direcţie, oprire, fentă.
După un timp scurt, în care se repetă elementele tehnice izolat, se trece la
exerciţii complexe - la legarea (înlănţuirea) elementelor între ele conform structurii de
bază a încrucişării, ca de exemplu:
pasă - schimbare de direcţie - alergare - prindere - oprire -pasă;
ieşire la minge - prindere - oprire - pasă - alergare spre coş precedată de
schimbare de direcţie;
fentă de aruncare - pasă - schimbare de direcţie - alergare;
fentă de aruncare - pasă - schimbare de direcţie - alergare -
aruncare la coş;
3. Pregătirea tactică individuală. Se perfecţionează următoarele
acţiuni:
demarcajul;
pătrunderea;
depăşirea;
recuperarea la panou.
4. Învăţarea combinaţiei propriu-zise
Succesiunea în învăţarea încrucişării va fi:
încrucişare între doi jucători fără minge;
încrucişare între doi jucători cu minge;
încrucişare simplă pe jucător fix (pe centru şi pe lateral);
încrucişare dublă (pe jucător fix).
Se vor face în această etapă exerciţii de încrucişare cu desfăşurare pe 14 şi pe
tot terenul.
Prezentăm câteva exerciţii cu desfăşurare pe 14 de teren şi pe tot terenul pentru
învăţarea încrucişărilor .
73
B. Etapa condiţiilor apropiate de joc.
Acelaşi exerciţii, efectuate în prezenţa adversarului (semiactiv, activ) în
inferioritate numerică. La început se vor plasa apărătorii la jucătorii care încrucişează
ier apoi şi la jucătorul pe care se încrucişează (jucător fix). Se vor folosi mult jocurile
de 2x2, 3x3, 4x4 pe 14 de teren pentru aplicarea în joc a încrucişării.
74
Jocuri 5x5 pe ½ de teren şi pe tot terenul, cu aplicarea încrucişării.
Joc liber cu aplicarea încrucişării în funcţie de tema tactică.
76
4. Etapa condiţiilor apropiate de joc
Prezentăm câteva exerciţii folosite în învăţarea blocajului care se referă atât la
colective mici cât şi mai mari de elevi, cu desfăşurare pe ½ de teren şi pe tot terenul.
77
După ce blocajul a fost însuşit în condiţii apropiate de joc se va trece la efectuarea
jocului cu temă în care se perfecţionează blocajul şi se va ajunge treptat la condiţiile
de execuţie reale ale blocajului.
78
Atacul "2 contra 1"
Componentele combinaţiei
Situaţia tactică de atac în superioritate numerică îşi găseşte rezolvarea prin
folosirea eficientă a principalelor elemente tehnice ale jocului: driblingul, pasa şi
aruncarea la coş din alergare sau săritură, integrate în acţiunile individuale solicitate:
demarcaj, depăşire, dublaj şi finalizare în condiţiile jocului de relaţie ce precede
finalizarea atacului.
79
Exerciţii:
2-3 jucători apărători marchează atacanţi imaginari. Antrenorul aruncă la
coş, iar cei 3 jucători acţionează instantaneu: jucătorul care intră în posesia
mingii îi lansează pe ceilalţi care pleacă pe contraatac;
Atacul 2x1
o ameninţă şi atacă oportun coşul prin orice acţiune ofensivă;
o plasează-te în aşa fel încât să nu aglomerezi coechipierul şi nici să nu
acorzi un plan favorabil jucătorului apărător.
Atacul 3x2 - idem atacul 2x1, în plus apare regula:
o atacării coşului pe centru.
După realizarea acestei etape putem folosi unele exerciţii care perfecţionează
lansarea contraatacului în prezenţa adversarului:
joc 3x2, 4x3, 5x4;
joc 3x3 fără dribling;
joc 3x3 cu aplicarea unui sistem de contraatac;
joc şcoală 5x5:
contraatac reuşit = 4 puncte;
sunt valabile numai punctele înscrise pe contraatac;
după contraatac finalizat se mai acordă un atac poziţional.
DUBLAJUL
82
- evitarea blocajului.
Momentul învăţării acţiunilor tactice colective în apărare se suprapune cu începutul
perfecţionării acţiunilor de tactică colectivă elementară în atac.
Din punct de vedere metodic, crearea condiţiilor favorabile însuşirii acestor combinaţii
de apărare urmează cele trei etape, cunoscute de la combinaţiile de atac (prezentate
anterior):
- condiţii izolate de joc;
- condiţii apropiate de joc;
- condiţii de joc.
Prima etapă de pregătire neavând deosebiri esenţiale de la o combinaţie la alta, o
vom trata în general (valabilă pentru toate combinaţiile).
1.Pregătirea fizică
Din punct de vedere fizic, acţiunile tactice de apărare solicită următoarele calităţi:
- viteza de reacţie şi deplasare;
- rezistenţa în regim de viteză, în regim de lucru specific (poziţie fundamentală,
joc de picioare şi lucru de braţe);
- îndemânarea (latura preciziei mişcărilor în spaţiu şi timp) în colaborare cu
partenerul;
- forţa în picioare (detenta) pentru triunghiul de săritură.
Aceste calităţi vor fi dezvoltate prin următoarele mijloace:
jocuri de mişcare;
exerciţii nespecifice, inclusiv metodele moderne (contemporane) care
dezvoltă rezistenţa şi viteza) circuit, intervale, cu repetări);
exerciţii specifice de deplasare, schimbări de direcţie, opriri bruşte, sărituri etc.
2.În etapa pregătirii tehnice se vor perfecţiona elementele de
mişcare în teren şi anume:
- poziţia fundamentală şi deplasările prin pas adăugat şi alergare laterală;
- opririle şi schimbările de direcţie;
- săriturile şi piruetele.
La început se vor perfecţiona izolat şi apoi în structuri de procedee.
3.Din punct de vedere al pregătirii tactice individuale se vor
perfecţiona:
- marcajul jucătorului cu minge, fără minge, marcaje speciale;
- deposedarea adversarului de minge (smulgerea-apucarea);
- intercepţie, capacul şi urmărirea la panou.
ALUNECAREA
ALUNECAREA este combinaţia care favorizează deplasările în acţiunea de
marcaj atacantului direct. Este o combinaţie specifică apărării om la om, se foloseşte
frecvent în jocul de baschet datorită suprafeţei mici de joc, care provoacă adesea
blocaje pasive, stânjenind circulaţia apărătorului atacantului.
Jucătorii aşezaţi pe două şiruri; jucătorul A trece odată prin spatele jucătorului
B, odată prin faţă, marcând un adversar imaginar.
Idem pe perechi.
Doi atacanţi - doi apărători fără minge; atacanţii execută schimb de locuri
(încrucişare), apărătorii alunecare.
84
Doi atacanţi execută blocaj, doi apărători alunecare pentru evitarea blocajelor.
Joc 2x2, 3x3 fără minge; în atac demarcaj, schimbări de locuri, încrucişări,
blocaje.
Idem cu minge.
Joc 5x5 pe ½ de teren, cu temă. Alunecarea aplicată corectă şi oportun,
aduce un punct echipei.
Doi atacanţi care execută "dă şi du-te" şi doi apărători care execută închiderea
culoarului de pătrundere; apărătorul jucătorului care pasează angajează se va
85
plasa în lateral şi puţin în spatele apărătorului pătrunzătorului şi va încerca să-
1 deposedeze de minge
încadrarea combinaţiei în sistemul de apărare om la om; atacul execută
pătrunderi, depăşiri, "dă şi du-te" şi aruncări de la semidistanţă; apărarea
execută închiderea pătrunderilor şi urmărire la panou.
În situaţia doi apărători şi trei atacanţi, apărătorii se vor aşeza în scară, cel
avansat va fi de partea atacantului aflat în posesia mingii, iar al doilea se va aşeza în
aşa fel încât să poată supraveghea pe ceilalţi doi atacanţi fără minge şi să dubleze în
permanenţă pe coechipier.
În situaţia trei apărători şi patru atacanţi, apărătorii se vor aşeza în triunghi (cu
baza spre coş) în apropierea spaţiului de 3". Apărătorul cel mai apropiat de atacantul
cu minge va căuta să stânjenească pe acesta, iar ceilalţi doi apărători se vor plasa
căutând să menţină triunghiul de apărare.
La apărarea în inferioritate numerică, un rol important îl are jocul de braţe şi picioare,
deplasările cu pas adăugat şi alergare laterală şi ritmul de deplasare al apărătorilor.
Jucătorii apărători nu trebuie să acţioneze decisiv, ci vor schiţa fente de ieşire la un
atacant şi deplasare la celălalt (se foloseşte tactica de hărţuire).
în metodica învăţării apărării în inferioritate numerică se va acorda atenţie etapei
pregătirii fizice - viteza de reacţie, de deplasare şi de execuţie, rezistenţa în regim de
viteză - şi a pregătirii tehnice.
Exerciţii pentru învăţarea apărării în inferioritate numerică:
De la linia de centru, doi atacanţi execută pase în doi din deplasare. Apărătorul
se retrage în zona de sub coş (pe linia mediană a coşului cu joc activ de
picioare şi lucru de braţe, căutând să întârzie acţiunea atacanţilor. Apărătorul
nu va ieşi decisiv şi nici nu se va apropia prea mult de jucătorul posesor de
minge.
Jucătorii atacanţi execută schimb de locuri -încrucişare- sau "dă şi du-te" iar
apărătorul se comportă conform regulilor învăţate.
87
Trei atacanţi şi doi apărători aşezaţi în scară; apărătorii prin joc activ de picioare
şi lucru de braţe vor căuta să apere spaţiul de sub coş, vor fi atenţi la dublaj, nu
vor acţiona decisiv, ci vor efectua un marcaj de hărţuire cu numeroase fente de
ieşire spre atacant.
Joc 2x1 şi 3x3 cu temă pentru jucătorii din atac care vor executa acţiuni individuale
(pătrunderi, depăşiri, aruncări la coş). Apărătorii vor încerca să rezolve situaţiile de
depăşire numerică.
TRIUNGHIUL DE SĂRITURĂ
88
SCHIMBAREA DE ADVERSAR
89
acestuia.
Apărătorii ai căror atacanţi sunt mai depărtaţi de minge (B şi D), se vor retrage
de la adversarii lor direcţi, "flotând" în acoperirea zonei din apropierea coşului pentru
a-i stânjeni jocul jucătorului pivot 5 cât şi eventualele acţiuni individuale pe care le
poate întreprinde atacantul 1, cu minge. Apărătorii atacanţilor 1 şi 5 execută un
marcaj activ, fiind asiguraţi împotriva unor eventuale depăşiri.
AGLOMERAREA
90
2.3. METODICA ÎNVĂŢĂRII TACTICII COLECTIVE DE ECHIPĂ
CONTRAATACUL
Exerciţii pregătitoare
Exerciţiile pregătitoare sunt utilizate în cadrul lecţiilor de clasă, dar ele pot fi
adaptate şi pentru orele de activităţi sportive. Aceste exerciţii include execuţia
procedeelor tehnice şi acţiunile tactice în regimul desfăşurării contraatacului.
Pase din deplasare cu finalizare aruncare la coş din dribling sau din alergare.
92
Pase în doi din deplasare cu finalizare aruncare la coş din alergare. Se va
utiliza un număr minim de pase: 3-4
Pase în doi din deplasare cu schimb de locuri şi finalizare aruncare la coş din
dribling.
În exerciţiile prezentate se vor utiliza un număr cât mai mic de pase, aruncări
la coş cu diferite procedee, din diferite unghiuri, precedate de fente, de dribling,
executate în viteză cu mâna dreaptă, cu mâna stângă etc.
Condiţiile apropiate de joc şi de joc sunt în parte realizate prin tempoul în care se
93
desfăşoară acţiunile prin ritmurile de execuţie a procedeelor, prin circulaţia în
adâncime a jucătorilor şi a mingii. Prin introducerea jucătorilor apărători pe parcursul
exerciţiilor pregătitoare, condiţiile de lucru se apropie şi mau mult de condiţiile de joc;
prezenţa unor apărători pasivi pe parcursul exerciţiilor, creează probleme serioase
începătorilor. Mai târziu, când contraatacul se perfecţionează, se vor utiliza apărători
semiactivi şi activi conform regulilor de apărare împotriva contraatacului în afara
desfăşurării şi finalizării lui.
94
Pasă - alergare - prinderea mingii - aruncare la coş din alergare.
95
Exerciţii pentru învăţarea propriu-zisă a contraatacului
2-3 jucători apărători marchează atacanţi imaginari. Antrenorul aruncă la coş, iar
cei 3 jucători acţionează instantaneu: jucătorul care intră în posesia mingii îi
lansează pe ceilalţi care pleacă pe contraatac.
96
În învăţarea şi repetarea exerciţiilor pentru contraatac trebuiesc realizate condiţiile
de desfăşurare şi finalizare similare jocului -finalizare în situaţie de superioritate
numerică 2x1, 3x2.
După realizarea acestei etape putem folosi unele exerciţii care perfecţionează
lansarea contraatacului în prezenţa adversarului, recuperarea cu aterizare cu faţa
spre terenul de atac, asigurarea echilibrului defensiv în desfăşurarea contraatacului
ş.a.m.d.
joc 3x2, 4x3, 5x4;
joc 3x3 fără dribling;
joc 3x3 cu aplicarea unui sistem de contraatac;
joc şcoală 5x5:
contraatac reuşit = 4 puncte;
sunt valabile numai punctele înscrise pe contraatac;
după contraatac finalizat se mai acordă un atac poziţional.
ATACUL DE TRANZIŢIE
Fig. 1
Fig. 1- Jucătorul 5 trebuie să fie capabil de a face o repunere bună (nu trebuie
neapărat să fie pivotul). De asemenea trebuie să fie capabil de a schimba direcţia
jocului cu o pasă la sfârşitul atacului şi eventual să poată arunca la coş aproximativ
de la 5 m) dacă rămâne liber. în exemplul nostru, pivotul este juc. 4.
După un coş marcat împotriva noastră, juc. 5 ia mingea din coş şi face o repunere la
juc. 1 care este aşezat în afara liniei de 3 puncte cu spatele la linia laterală. Dacă
echipa adversă nu face pressing, juc.2 aleargă repede spre panoul advers dar dacă
se apără pressing, rămâne la loc pentru a putea primi mingea de la juc. 5
Dacă adversarii se apără pressing, juc. 2 se poziţionează pentru o aruncare de 3
puncte. Juc. 3 care este cel mai bun jucător, sprintează la low-box. Juc.4 încarcă
cutia pe partea opusă. Juc.l driblează cât mai repede până la un unghi de 45 în afara
suprafeţei de 6,75 m. Logic, juc. 5 nu este marcat, adversarul lui îl aşteaptă în
97
interiorul suprafeţei de 6,75 juc. 1 schimbă partea la juc. 5 şi apoi la juc. 2.
Fig. 2
Fig. 2 – când mingea schimbă partea, juc. 4 care evident este marcat, rămâne pe
loc, juc. 5 după ce a pasat lui 2 se deplasează spre direcţia pasei, schimbă direcţia şi
coboară să-i facă blocaj lui 3 care pătrunde în suprafaţa de 6,75 şi iese din blocaj
mergând sus (dar dacă preferă poate merge şi la colţ). Este foarte important ca juc. 3
să nu se grăbească să plece.
Fig. 3
Fig 3 – dacă nr 3 nu poate arunca, juc. 4 şi juc. 5 se întorc spre coş pentru o
eventuală pasă de la nr 3. dacă nu poate pasa, atunci driblează sau pasează juc.
1 sau juc. 2.
Fig. 4
Fig 4 – dacă juc. 3 pasează lui 5, atunci 4 urcă şi face blocaj la 3 care merge sub coş
şi dacă 5 aruncă, avem posibilitatea de recuperare (triunghiul de săritură).
Fig. 5
Fig 5 - variantă - atunci când 2 primeşte mingea la începutul atacului (schimbare de
direcţie , 1-5-2), nr 5 face blocaj lui 3 aşa cum s-a descris şi pe urmă iese afară în
timp ce 3 urcă la linia de aruncări libere.
98
Fig. 6
Fig 6 - Dacă juc. 2 ţine mingea mai mult de 2 sec şi nu îi pasează lui 4 jos, juc. 4 face
blocaj în partea opusă lui 5 care după ce a făcut blocaj lui 3 a ieşit pe colţ. în
acest timp, juc. 2 are spaţiu pentru a juca relaţia lxl cu apărătorul propriu. Dacă juc. 5
care are mingea nu poate pasa lui 3 care pătrunde primul, nici lui 4 pasează afară
pentru o aruncare de 3 puncte.
Fig. 7
şi pasează lui 2 şi continuarea este aceeaşi. juc. 3 şi 4 aleargă jos ca să preseze
apărarea.
Fig. 8
Fig 8 - dacă 2 este un bun dribleur atunci îşi asumă responsabilitatea de a conduce
mingea. Juc. 1 rămâne în partea dreaptă a terenului şi facem aceeaşi
schimbare de direcţie cu mingea venind din partea
stângă nr 2 - 5 - 1. acum 5 face blocaj lui 4 care urcă
până la colţul suprafeţei de aruncări libere.
Fig 9 - în varianta cealaltă, juc. 2 rămâne pe loc pentru o
aruncare de 3
puncte dar acum pătrunde sub panou din spatele lui 3 şi
4 este cel care ne va da o a doua soluţie pentru intrarea
mingii.
Fig. 9
99
Fig 10 - la sfârşitul acestui atac, juc. 1 şi 2 se află pe aceeaşi parte şi avantajul este
Fig. 10
că nu există ajutor pe partea stângă a defensivei. Nr 1 pasează lui 5 care îi poate
pasa bine lui 4 în interior.
ATACUL POZIŢIONAL
100
1. Aşezarea în dispozitiv şi precizarea sarcinilor pe posturi
Aşezarea în dispozitiv se face în funcţie de prezenţa jucătorilor de talie şi de
disponibilităţile tehnico-tactice ale jucătorilor.
Aşezare cu un jucător pivot 4+1.
Trei jucători cu două mingi. Jucătorul pivot este angajat alternativ cu două
mingi (prin pasă cu pământul sau cu priză înaltă.
102
Exerciţiu în care se introduce şi circulaţia de jucători
Joc pe ½ de teren, 3x3 sau 4x4 cu un jucător care nu are adversar "Ţinerea
mingii cu angajarea jucătorului pivot." Câştigă echipa care a angajat de mai
multe ori jucătorul pivot
104
Combinaţie de blocaj la jucătorul fără minge, pivotul urmăreşte.
105
Pivotul face blocaj la jucătorul fundaş, care execută depăşire şi aruncă la coş.
După aruncare, pivotul devine apărător.
Variantă: pivotul execută ieşire din blocaj, primeşte mingea şi aruncă la coş.
106
2.3.2. TACTICA COLECTIVĂ DE ECHIPĂ ÎN APĂRARE
107
FAZA I
atac: Intrarea în posesia mingii.
apărare: împiedicarea lansării contraatacului cel mai apropiat apărător se apropie
agresiv, hotărât să marcheze strict atacantul cu mingea, încearcă smulgerea şi
intercepţia, obligându-l să execute protecţie de minge, dribling sau să paseze
intermediarilor, ceilalţi se repliază pe drumul cel mai scurt pe culoarele de contraatac;
FAZA II
atac: Desfăşurarea contraatacului.
apărare: împiedicare şi întârzierea acţiunilor, în timpul replierii se execută un
marcaj strict la intercepţie la jucătorii intermediari şi la vârfuri, se retrage şi
primul jucător care a împiedicat lansarea contraatacului.
FAZA III atac: Finalizarea
apărare: întârzierea acţiunilor de finalizare, alcătuirea unor zone temporare ad-hoc:
1; 1+1; 1+2; 2+2.
In cazul replierii unui singur apărător
Jucătorul apărător se retrage în suprafaţa de restricţie şi respectă regulile apărării în
inferioritate numerică:
apără coşul ocupând succesiv prin joc de braţe şi picioare căile de acces
favorabile (45° şi 90°);
nu întreprinde acţiuni decisive în afara suprafeţei de restricţie;
întreprinde în limita
regulamentului orice acţiune care întârzie atacul şi favorizează
replierea celorlalţi jucători;
respectă principiile de apărare pe zonă în faţa coşului.
108
In cazul replierii a trei apărători
regulile anterioare sunt în parte valabile şi în acest caz;
în cazul replierii a patru apărători
în cazul replierii a patru jucători apărători, aceştia formează o zonă 2-2 care
apără coşul;
odată cu replierea celui de-al cincilea apărător se trece în sistemul de apărare
obişnuit al echipei.
Exerciţii:
3x2.Unul dintre jucătorii apărători greşeşte pasa, trimiţând-
o în afara terenului. Apărătorul cel mai apropiat de minge
împiedică lansarea contraatacului, celălalt se retrage sub coş şi respectă
regulile de apărare în inferioritate numerică.
109
permanenţă în câmpul vizual.
Jucătorul B marchează strâns un jucător atacant; Jucătorul C urmăreşte fără
şansă de reuşită - se retrage şi marchează agresiv
jucătorul 3(intermediar). Jucătorul a se retrage sub panou.
APĂRAREA OM LA OM
Descrierea modelului
Sistemul de apărare om la om este sistemul de joc în care fiecare apărător îşi
marchează atacantul direct
Indicaţii metodice
Este primul sistem care se învaţă la începători (copii şi juniori), având la bază
marcajul individual.
Dispozitivul de apărare este determinat de plasamentul atacanţilor
Marcarea atacanţilor se va face în funcţie de faza de joc; astfel, după
pierderea posesiei mingii, un apărător va opri lansarea contraatacului, ceilalţi
se vor retrage treptat pentru organizarea sistemului de apărare, jucătorii de la
echilibru defensiv se vor retrage pe centru pentru a apăra zona din apropierea
coşului.
110
Aplicarea sistemului de apărare om la om necesită dezvoltarea calităţilor
motrice specifice jocului de baschet, o bună pregătire tehnică în ceea ce priveşte
componentele marcajului şi pregătire tactică atât individuală cât şi colectivă.
Pentru însuşirea cât mai corectă a acestui sistem este necesară o pregătire fizică
corespunzătoare calităţilor motrice solicitate. Astfel, este nevoie de dezvoltarea forţei
membrelor inferioare, pentru menţinerea unei poziţii fundamentale -cât mai joase cât
şi pentru deplasările specifice jocului în apărare.
Structuri şi exerciţii pentru pregătirea fizică specifică jocului în apărare
alergare cu variaţii de ritm, alergare înainte, cu spatele, alergare laterală;
sprinturi în 3-5-10-15-20-25-30m
ştafete cu alergare
pas sărit şi pas săltat, mersul piticului, pasul uriaşului, fandări înainte şi lateral;
deplasare cu sărituri cu desprindere de pe 2 picioare;
săritura în lungime de pe loc, triplusalt, pentasalt;
leapşa pe perechi;
sărituri cu coarda
alergare cu trecerea peste diferite obstacole;
sărituri la panou combinate cu joc de picioare şi lucru de braţe
circuite fizice cu exerciţii combinate de viteză, forţă, rezistenţă în regim de
viteză.
O altă calitate motrică solicitată în mod deosebit în apărare este viteza de deplasare
şi viteza de reacţie în acţiunile de retragere în apărare, în oprirea contraatacului şi în
urmărirea adversarului direct.
Pentru dezvoltarea acestei calităţi motrice vom folosi următoarele mijloace:
ştafete cu alergare de viteză înainte, cu spatele, alergare laterală;
ştafete combinate folosind alergarea înainte, înapoi, lateral;
ştafete combinate cu pas adăugat cu alergare înainte, înapoi, laterală;
leapşa în doi pe jumătate de teren sau pe tot terenul
leapşa în doi cu joc de picioare şi lucru de braţe;
leapşa în doi cu atingerea gambei;
joc lxl pe tot terenul aplicând marcajul şi demarcajul individual.
Calitatea motrică cea mai necesară jocului apărătorului este rezistenţa în regim de
viteză - în regim de deplasare în poziţie fundamentală - în regim de săritură - în
regim de ioc de picioare si lucru de braţe.
Printre mijloacele cele mai specifice dezvoltării acestei calităţi, enumerăm:
sărituri cu coarda;
joc de picioare şi lucru de braţe (individual, pe perechi, în echipă) în reprize de
24 sec;
joc 1x2, 2x2 pe tot terenul folosind apărarea agresivă, jocuri în tempouri foarte
ridicate
joc fără dribling;
joc cu durată mai mare 4-5 reprize.
111
Pentru realizarea pregătirii fizice specifice sistemului de apărare om la om se pot
utiliza şi complexe de exerciţii de pregătire fizică cu desfăşurare pe jumătate de
teren sau pe tot terenul, după cum urmează:
112
în perechi faţă în faţă deplasările apărătorului în
oglindă (un apărător se deplasează în diferite
direcţii, celălalt îl imită în deplasări);
acelaşi exerciţiu în perechi, unul în spatele
celuilalt. La semnal, se chimbă locurile;
exerciţii cu un jucător în faţă care execută
dribling în diferite sensuri, grupul de apărători se
va deplasa în funcţie de deplasările jucătorului în
dribling;
ştafete combinate pe jumătate de teren sau pe tot terenul folosind jocul de
braţe şi picioare şi deplasările apărătorului din poziţie fundamentală;
joc "câştigă mingea" 2x2, 3x3, 4x4, 5x5, pe jumătate de teren şi pe tot terenul
în care echipa aflată în apărare urmăreşte intrarea în posesia mingii printr-un
joc corect de braţe şi picioare.
Aceste elemente tehnice sunt folosite în primele lecţii ale învăţării jocului de
baschet pentru a forma o deprindere corectă de apărare a jucătorilor
începători, deprindere care va fi menţinută şi perfecţionată în decursul
pregătirii.
joc de braţe şi picioare în triunghi, în pătrat, în romb, în plic, în exerciţii pe Vz
de teren;
113
Indicaţii:
să nu se încrucişeze picioarele în timpul deplasării;
să păstreze permanent poziţia de apărare;
să mişte braţele rapid şi să aibă o distanţă optimă între tălpile picioarelor.
Structuri de procedee tehnice cu desfăşurare pe tot terenul:
114
1. Structuri şi exerciţii în condiţii de adversitate: în egalitate numerică, în
superioritate numerică, în inferioritate numerică
Pregătirea tactică individuală constă din:
a. învăţarea regulilor marcajului individual.
b. învăţarea acţiunilor tactice individuale de apărare: intercepţia,
smulgerea, scoaterea mingii din dribling, capacul, recuperarea
defensivă.
În vederea realizării pregătirii tactice individuale ale apărătorului
vom folosi următoarele exerciţii:
pe jumătate de teren, pe perechi (atacant-apărător), atacantul se
deplasează în mers şi alergare în ritm lent, apărătorul execută marcaj
115
doi atacanţi contra un apărător care caută să intercepteze pasa). Distanţa
dintre apărători este de 3 -4 m. Exerciţiul se desfăşoară până ce unul dintre
atacanţi poate finaliza.
Acelaşi exerciţiu 3x2 pe spaţiu limitat.
116
distingem două etape:
a. Etapa în care apărătorii folosesc retragerea în apărare
(replierea) acţiunile tactice individuale, alunecarea, urmărirea la panou.
b. Etapa în care apărătorii colaborează utilizând toate acţiunile
colective de apărare şi anume: apărarea în inferioritate numerică,
închiderea pătrunderilor, schimbarea de adversar, aglomerarea,
flotarea, triunghiul de săritură.
Învăţarea acţiunilor tactice colective de apărare este determinată de aplicarea
în atac a acţiunilor tactice colective (combinaţiile) de dă şi du-te, blocajul şi
încrucişarea.
în cadrul învăţării acţiunilor tactice colective de apărare, trebuie să folosim foarte mult
relaţia atac-apărare prin joc 2x2, 3x3, 4x4, 5x5 pe jumătate şi pe tot terenul. Atacul
va avea ca sarcini pe rând, executarea unor combinaţii iar apărarea va aplica
acţiunea tactică colectivă corespunzătoare. Antrenorul va opri jocul şi va face
corectări.
Sunt prezentate în continuare câteva exerciţii cu acest scop:
joc 2x2, 3x3 pe ½ de teren, atacanţii execută circulaţie continuă de jucători şi
de minge, apărătorii îşi urmăresc adversarul direct, evitând blocarea prin
alunecare;
joc 3x3, 4x4, 5x5 pe ½ şi pe tot terenul, atacanţii executând circulaţia
organizată de opt în trei, patru, cinci jucători iar apărătorii execută alunecarea,
joc 2x2,3x3 pe ½ de teren, atacanţii execută depăşiri, apărătorii execută
închiderea culoarului de pătrundere;
joc 2x2, 3x3, 4x4 pe ½ de teren, atacanţii execută combinaţii de blocaj sau
încrucişare iar apărătorii execută schimbarea de adversar;
joc 3x3, 4x4, 5x5 pe ½ de teren; unul dintre atacanţi ocupă postul de jucător
pivot, atacul execută acţiuni individuale şi angajarea jucătorului pivot iar
apărarea execută marcaj special la jucătorul pivot, aglomerare sau flotare la
jucătorul pivot;
joc 5x5 pe jumătate de teren, atacul aşezat în dispozitiv de potcoavă execută
circulaţie de minge şi de jucători cu pătrunderi şi depăşiri iar apărarea execută
acţiuni corespunzătoare: marcaj diferenţiat, alunecarea, închiderea
pătrunderilor şi formarea triunghiului de săritură;
joc 5x5 pe jumătate de teren, atacul cu jucător pivot, aplică acţiuni de
colaborare cu jucătorii pătrunzători, apărarea execută schimbare de adversar,
aglomerare sau flotare;
joc pe tot terenul în care în paralel cu acţiunile amintite se va pune accent pe
retragerea în apărare, oprirea contraatacului, apărarea în inferioritate
numerică. Şi odată cu ocuparea dispozitivului în sistemul de apărare om la om
se vor aplica în funcţie de situaţie acţiunile individuale şi colective.
În cadrul lecţiei trebuiesc aplicate forme de evidenţiere a acţiunilor de apărare,
pentru a se stimula la jucători ambiţia şi voinţa "de a se apăra bine".
Având în vedere rămânerea în urmă a acţiunilor de apărare atât individuale câr şi
colective în comparaţie cu acţiunile de atac în jocul actual la noi în ţară, recomandăm
ca tot procesul de învăţare a sistemului de apărare om la om să fie foarte bine
organizat, să trezească colectivului plăcerea şi satisfacţia reuşite acţiunilor de
apărare. In acest scop să nu existe lecţie în care să nu se exerseze şi să nu se pună
accent pe acţiunile de apărare.
117
de apărare);
acţiunile colective de apărare - apărarea coşului, colaborarea prin alunecări,
închiderea culoarului de pătrundere, dublaj, formarea triunghiului de
săritură, urmărirea la panou.
învăţarea retragerii în apărare
jucătorii din ultimul plan de atac (echilibrul defensiv) anticipează retragerea din
momentul când mingea se află în traiectorie către coş;
până la organizarea apărării, jucătorii au sarcină tactică principală apărarea
coşului;
apărarea se limitează în apropierea coşului pe măsură ce se retrag toţi
apărătorii ajungându-se treptat în apărare om la om.
Exerciţii:
5 jucători în zona de atac. La semnalul profesorului, se retrage primul apărător
aflat în ultimul plan de apărare, apoi se retrage al doilea apărător. Cei doi se vor
plasa pa planuri şi culoare diferite. In funcţie de direcţia atacului, în primul plan se
va deplasa apărătorul cel mai apropiat de jucătorul cu minge. Celălalt jucător
execută dublaj. Treptat se retrag şi ceilalţi apărători, moment în care se trece la
organizarea apărării om la om prin marcaj individual
118
Acţiunile colective de apărare
Intr-o fază superioară a învăţării apărării se vor introduce colaborările între
apărători şi anume: schimbările de adversar, alunecarea, flotarea etc
Joc 5x5 pe tot terenul în care se fac permanente corectări şi autocorectări în
legătură cu succesiunea sarcinilor prioritare ale sistemului de apărare om la
om.
APĂRAREA OM LA OM PRESSING
Apărarea pressing este o apărare care pune permanent presiune asupra
omului cu minge prin provocare de surpriză, provocând derutarea adversarului şi
determinarea acestuia dea comite greşeli pe care le poate valorifica echipa.
Urmăreşte dezorganizarea atacului advers, a trecerii în terenul de atac, precum şi a
ocupării dispozitivului de către adversari, pregătind intrarea în posesia mingii înainte
ca aceştia să poată finaliza.
Se poate desfăşura pe tot terenul, atunci când nu permite intrarea în posesia mingii,
pe 2/3 din teren, sau pe ½ de teren.
Apărarea pressing "aleargă şi sari", se poate desfăşura atât pe tot terenul cât şi pe o
suprafaţă mai redusă, şi implică acţiunea corelată a tuturor jucătorilor.
Pregătirea acestei apărări începe prin exerciţii de tehnică, adaptate conform
cerinţelor desfăşurării apărării pressing.
119
minge şi e jucătorul eposesor de minge precum şi colaborarea dintre cei doi
apărători printr-un singur cuvânt "Sta" sau "Schimbă".
Apărătorul lucrează cu mâinile la spate, concentrându-şi atenţia în apărarea mingii şi
a jucătorului fără minge. De câte ori cei doi atacanţi se apropie pentru un fel de
blocaj, apărătorii trebuie să comunice ("Stai", "Schimbă"). Mulţi antrenori preferă ca
cel care este blocat să strige, dar un joc inteligent ar fi să împingă cel care este
blocat pe coechipierul lui în caz de schimbare de oameni, astfel încât presiunea pe
minge să fie continuă şi să nu existe nici un dubiu pentru tactica ce va urma.
120
deplasându-se spre minge. După mai multe repetări, când s-a dezvoltat abilitatea de
a se adapta în funcţie de jucători şi minge, cunoaşterea apărării zonei fără minge şi
comunicarea între apărători, se va permite atacanţilor să execute atacuri normale, în
viteză, pentru a marca coş.
4x4 pe tot terenul - deşi apărare presing om la om începe cu apărarea la
dribleur, apărarea departe de minge trebuie să fie foarte activă.
121
în timp ce A1 driblează cu mâna stângă fiind condus de către X1, X2 îl urmăreşte pe
A2 şi printr-o mişcare bruscă se întoarce spre Al, încercând să determine surpriza
asupra acestuia şi să-i poată fura mingea, realizând pentru un moment marcaj dublu.
în acest moment, A2 este nemarcat, şi trebuie să fie marcat cât mai repede de către
cel mai apropiat apărător. Acesta, este în această situaţie X5. dacă X5 va realiza
marcaj la A2, atunci X1 se va deplasa către atacantul A5 (fig 1).
De cele mai multe ori, se întâmplă ca trei jucători să-şi schimbe atacanţii pe care-i
marchează, dar se poate întâmpla şi cu 2 sau 4 jucători.
Succesul poate veni prin pierderea mingii din dribling de către Al, comiterea de paşi,
fault în atac la X2, să greşească pasa către A2 şi să fie interceptată de către X5.
Dacă atacantul A1 opreşte driblingul, se aplică apărarea om la om agresivă pe tot
terenul.
Dacă până în acest moment apărarea nu a reuşit intrarea în posesia mingii, şi
mingea se află la A2, apărarea „aleargă şi sari" continuă în funcţie de direcţia pe care
va dribla A2.
Dacă A2 driblează pe tuşă, va apare pentru a realiza surpriza X1. Atunci, X4 va ieşi la
A5, X3 la A4 şi X5 la A3 {fig. 2).
Dacă după primirea mingii A1 driblează cu mâna dreaptă spre tuşă, sub presiunea
lui X1, atunci X3 va determina surpriza, X4 va apăra la A3 iar X1 la A4 (fig. 3).
Dacă A1 după ce a primit mingea, înainte de a dribla pasează lui A2, presiunea şi
surpriza s-ar desfăşura în funcţie de direcţia pe care va dribla A2.
122
O variantă a apărării pressing „aleargă şi sari" este atunci când atacul foloseşte un
jucător în centru. Este foarte important ca jucătorul din centru să nu primească
mingea. Apărătorul atacantului din centru nu participă la nici o surpriză (fig.. 5).
Încrederea în această apărare se capătă aplicându-se mai întâi la echipe mai slabe.
sunt apărători (X) în teren. Mingea este repusă din afara terenului de la un jucător de
la grupa care aşteaptă în afara terenului. După primirea mingii, A1 este obligat să
dribleze către A2.Pentruauşura învăţarea apărării, jucătorul A2 nu are voie să fie în
faţa lui A1. Jucătorul X2 încearcă să determine surpriza pe mâna stângă de dribling a
lui A1, determinând oprirea driblingului, faultul în atac sau abaterea de paşi. X1
devine apărător la A2.exerciţiul se desfăşoară astfel pe tot terenul. Dacă apărarea
intră în posesia mingii, se
declanşează contraatacul.
3x3 - grupe de câte 3 jucători, joacă 3x3 pe tot terenul, apărându-se astfel:
123
dacă mingea este la jucătorul din centru este aceeaşi situaţie ca la exerciţiul
precedent. Dacă mingea este la unul din jucătorii de pe culoarele laterale,
avem o situaţie de „aleargă şi sari" în 3. Al driblează cu mâna stângă, X2 se
îndreaptă către mâna stângă a dribleurului şi face marcaj dublu până ce va
opri driblingul. Este momentul în care X3 îl preia pe A2 şi X1 se duce la A3.
Dacă apărătorii interceptează mingea, declanşează contraatacul.
Exerciţii cu superioritate numerică în apărare
2x1 - 1 atacant contra 2 apărători, pe suprafaţă limitată, pe I/2 de teren sau pe
tot terenul. Atacantul fără minge va executa circulaţie, ocupând diferite locuri
în teren, fiind marcat în permanenţă de 2 apărători;
Idem exerciţiul anterior, cu atacant cu minge
Exerciţiile pregătesc "marcajul dublu" (capcana) pentru presing.
Exerciţii cu inferioritate numerică în apărare
1x2, 2 atacanţi - 1 apărător, pe suprafaţă limitată, pe Vz sau pe tot terenul.
APĂRAREA ZONĂ
Descrierea modelului
Indicaţii metodice
Utilizarea sistemului oferă avantajul dispunerii jucătorilor în dispozitiv după
calităţi şi anume: cei cu statură înaltă în apropierea coşului, jucătorii cu viteză şi mare
mobilitate în prima linie (vârfurile de contraatac), jucătorul centru (jucător
coordonator).
EXERCIŢII
1. Structuri şi exerciţii pentru realizarea pregătirii tehnico-tactice individuale
deplasări în poziţie fundamentală joasă
alergare cu spatele şi oblic cu spatele
alergare laterală
alergat cu ritm variat
alergare cu schimbări de direcţie
pas adăugat în triunghi, pătrat, romb, plic, pe ½ de teren. Execuţii individuale,
în grup, în linie, cerc, oglindă
124
2. Structuri şi exerciţii pentru învăţarea sistemului (exemplu apărarea 2-1-2)
Pe ½ de teren, cei 5 apărători sunt plasaţi în apărare pe cele 5 zone ale zonei 2-1-2.
Profesorul în posesia mingii, driblează pe ½ de teren în lateral până la colţurile
terenului şi în adâncime, în zonele vulnerabile )între extreme şi centru, între
extreme şi fundaşi în lateral) corectând în permanenţă deplasările apărătorilor şi
dublajele pentru a acoperi suprafeţele vulnerabile.Se introduc treptat 1, 2, 3
atacanţi care execută dirijat circulaţie de minge în afara zonei şi circulaţie de
minge şi jucători în interiorul zonei.
5x5 pe ½ de teren cu temă pentru atac:
aruncări de la semidistanţă
alternarea atacului cu pătrunderi în zonele vulnerabile
realizarea depăşirii numerice. Apărarea va acţiona cu:
deplasări în funcţie de circulaţia mingii
apărare la atacanţii care pregătesc aruncarea de la semidistanţă,
concomitent cu modificările teritoriale ale jocului
realizarea dublajelor laterale şi în adâncime
125
joc integral alternat cu faze: împiedicarea repunerii mingii, jocul la intercepţie,
formarea capcanelor, închiderea culoarelor laterale, interceptarea paselor lungi.
Orice exerciţiu din antrenament trebuie desfăşurat în ritmul pressingului. în
apărare nu este permisă pasivitatea, incompatibilă pentru oricare apărător. Este
necesară cunoaşterea a cel puţin 2 variante de apărare presing care să poată fi
alternate într-un joc. Antrenarea zonei presing trebuie legată de finalizarea atacului,
imediat în momentul obţinerii mingii în condiţii de contraatac, atac supranumeric, atac
rapid. Fiecare componentă a zonei presing trebuie antrenată perfect pe faze de
posesia mingii.
La zona presing prin tuşa laterală adversarul nu trebuie să treacă, trebuie
blocată vizibilitatea atacantului pentru a nu-i permite să vadă un partener căruia să-i
paseze.
La zona presing trebuie lucrat pe sectoare de teren, linii de apărare:
linia I - vânătorii
linia II - extremele
linia III - fundaşii de atac sau de repliere cât şi pe culoarele centrale şi
laterale
Recomandăm ca succesiunea metodică în învăţarea variantelor zonei presing
să fie următoarea: 1-2-2, 3-1-1, 1-3-1, 1-2-1-1, 2-1-2
Exerciţii
lxl - apărător atacant, apărătorul să nu fie depăşit. Apărătorul să nu permită
pătrunderea atacantului pe culoarul apărat.
2x1 - "capcana" pe sectoare de teren:
închiderea tuşei, închiderea culoarului de
pătrundere, oprirea din dribling, să nu paseze
4x1
3x2 4x2
126
4x3 4x4
127
motrice, motivate de o temă, respectând anumite reguli şi urmărind atingerea unui
scop propus. Acţiunile motrice au componentele : alergarea, exerciţiile de viteză,
îndemânarea, exerciţiile cu mingea ş.a.m.d., toate executate sub diferite formaţii,
forme şi combinaţii de structuri.
Jocul este principalul mijloc prin care copilul descoperă viaţa din jurul său şi
astfel el nu constituie o simplă distracţie. Prin joc, copilul învaţă culorile, forma şi
însuşirile materiei, raporturile spaţiale, cunoaşte plantele, animalele, viaţa celor adulţi
dar această cunoaştere se desfăşoară într-o formă accesibilă şi interesantă pentru
copii.
Cerghit I. (1997) încadrează jocul didactic în categoria metodelor de învăţare
bazate pe acţiune, în care spiritul ludic cuprinde o activitate complexă, care ţinteşte
obiective specifice unui anumit context, în condiţii de competiţie, de cooperare, de
interdependenţă cu alţii.
Practica a dovedit aplicabilitatea spiritului jocului în activităţile motrice ale
copiilor, bazate pe exerciţiul fizic, respectiv în jocurile de mişcare, dinamice. Ca
variante ale jocurilor didactice, prin structura motrică, obiectivele operaţionale şi
plăcerea pe care o creează participanţilor, jocurile dinamice devin metode
educaţionale eficiente, în domeniul educaţiei fizice şi sportului.
Referindu-se la clasificarea jocurilor de mişcare din domeniul educaţiei fizice şi
sportului, Cârstea Ghe. (2000), prezintă ca principală clasificare următoarele:
jocuri de mişcare (sau dinamice);
jocuri pregătitoare pentru jocurile sportive;
jocuri sportive.
Luând în consideraţie sarcinile jocurilor de mişcare şi anume:
formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice de bază, aplicative şi
specifice ramurilor sportive;
dezvoltarea calităţilor motrice de bază;
formarea şi dezvoltarea calităţilor psihice (colectivismul, iniţiativa,
răspundere personală, perseverenţa),
Practica şi literatura de specialitate stabileşte mai multe criterii de clasificare,
unele legate de forma jocului, altele de conţinutul jocului, al efectivului sau anotimpul
în care se practică.
Autorii Branga D. şi Mujicikov N (1968) realizează următoarea sistematizare a
acestora după:
relaţiile reciproce:
fără împărţire pe echipe;
cu împărţire pe echipe.
128
materialul folosit:
fără obiecte;
cu obiecte.
pregătirea pentru jocurile sportive:
pentru handbal;
pentru baschet;
pentru volei;
pentru fotbal.
Predescu T. (1999) sistematizează jocurile după criteriul sarcinilor pe care le
rezolvă, astfel:
jocuri pentru dezvoltarea calităţilor motrice;
jocuri pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice specifice.
Ţinând cont de opiniile mai multor autori şi de diferitele criterii de sistematizare,
putem sistematiza jocurile astfel:
1. După efectiv:
individuale;
colective;
de masă.
2.După modul de organizare a participanţilor:
jocuri cu împărţire pe echipe sau pe grupe;
jocuri fără împărţire pe echipe sau grupe (jocuri "frontale").
3. După materialele folosite:
fără obiecte;
cu obiecte.
4. După cadrul "organizatoric" în care se efectuează:
jocuri în lecţie;
jocuri în "recreaţia organizată"
jocuri în tabere;
jocuri în staţiuni balneo-climaterice şi de odihnă;
jocuri în activitatea independentă.
5. După locul în care se desfăşoară:
jocuri în aer liber;
jocuri în interior (sală sau alte spaţii).
6. După sarcinile pe care le rezolvă:
jocuri pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice de bază şi utilitar
aplicative:
pentru alergare;
129
pentru săritură;
pentru aruncare;
pentru căţărare;
pentru târâre;
pentru escaladare.
jocuri pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice
specifice ramurilor sportive:
1.Jocuri pregătitoare pentru jocurile sportive:
jocuri pregătitoare pentru baschet;
jocuri pregătitoare pentru fotbal;
jocuri pregătitoare pentru handbal;
jocuri pregătitoare pentru volei;
2.Jocuri pregătitoare pentru gimnastica la apart şi sărituri:
pentru dezvoltarea simţului orientării în spaţiu;
pentru dezvoltarea simţului ritmului;
pentru dezvoltarea simţului echilibrului.
3.Atletism - pentru deprinderi motrice de bază, sensibilităţi
şi calităţi motrice.
jocuri pentru educarea sensibilităţilor motrice şi educarea
calităţilor motrice de bază:
pentru dezvoltarea vitezei;
pentru dezvoltarea îndemânării;
pentru dezvoltarea forţei.
jocuri pentru educarea atenţiei.
130
şi în acelaşi timp trebuie să trezească interesul elevilor. Pentru o bună desfăşurare a
jocului, trebuie să se ţină cont de următoarele:
1. Asigurarea condiţiilor materiale necesare desfăşurării jocului, în mărimi,
bastoane, corzi, măciuci, steguleţe, jaloane, pieptare etc.) şi la acest sens
referindu-ne la inventarul de materiale (mingi de diferite pregătirea prealabilă
a locului pentru joc.
2. Organizarea colectivului pentru joc. în cazul în care jocul ales impune
împărţirea colectivului pe echipe, o bună organizare a echipelor presupune:
3. echipele să fie egale ca număr;
4. să fie egale ca valoare biomotrică;
5. să fie egale sub aspectul bagajului de deprinderi motrice.
6. Ca modalităţi de formare a echipelor se pot folosi următoarele:
prin numărătoare;
prin alegerea echipelor de către căpitani;
prin numire de către profesor;
prin probe de verificare.
7. Explicarea şi demonstrarea jocului. Explicaţiile vor fi date după ce colectivul
a fost aşezat în formaţia jocului ce urmează să se desfăşoare. Demonstrarea
jocului trebuie să se facă în mod corespunzător, pentru a completa
înţelegerea explicaţiilor. Demonstrarea jocului o va face obligatoriu
profesorul la clasele I-IV, iar la clasele mai mari pot fi folosiţi şi unii elevi mai
bine pregătiţi care să asigure o demonstraţie corectă.
8. Urmărirea atentă de către profesor a desfăşurării jocului pentru a putea
observa corectitudinea execuţiei elevilor şi respectarea regulilor.
9. Dozarea efortului în joc, în funcţie de particularităţile de vârstă şi sex ale
copiilor, nivelul de dezvoltare fizică a acestora,cantitatea de efort fizic şi
intelectual depusă anterior, locul jocului în lecţia de educaţie fizică.
131
ştafetă cu sărituri din ghemuit în ghemuit.
132
Jocuri pregătitoare pentru dribling:
Ştafete cu dribling pe ½ şi pe tot terenul:
cu mâna dreaptă dus-întors;
cu mâna stângă dus-întors;
cu mâna dreaptă dus, cu mâna stângă întors;
dribling înainte - dribling cu spatele;
dribling cu modificări de poziţii ale corpului: semigenuflexiune,
ghemuit;
dribling cu piruetă la diferite semne;
dribling cu trecerea mingii pe la spate;
dribling cu trecerea mingii printre picioare;
dribling cu variaţii de ritm;
dribling cu opriri-porniri bruşte Ia diferite semne şi semnale;
dribling cu schimbări de direcţie;
Ştafete cu dribling cu două mingi;
în linie dreaptă;
cu ocolirea unor jaloane;
cu variaţii de ritm;
cu ocolirea cercurilor centrale;
cu modificări de poziţii ale corpului;
Joc cu dribling numai cu mana dreaptă;
Joc cu dribling numai cu mana stângă.
Jocuri pregătitoare pentru aruncările la coş:
Cine înscrie mai repede 1, 3, 5, 10 coşuri;
Cel mai bun din 5, 10 aruncări libere;
Obligă-l să înscrie;
Cel mai bun din 3 procedee;
Cel mai bun din 5 poziţii;
Cel mai bun din 5 poziţii la 3 distanţe;
Cel mai bun din 5 aruncări din dribling;
Cine înscrie mai repede 2, 3, 5 aruncări consecutive.
133
cu contraatac cu dribling;
cu pasă directă la vârf;
cu pasă la intermediar;
atac rapid;
Joc 5x5:
cu contraatac;
cu atac rapid care se termină cu finalizare după 5 pase;
cu atac care se termină în 5-10-15 secunde;
fără dribling;
cu ţinerea mingii pe ½ de teren;
cu marcaj agresiv pe Vi de teren şi pe tot terenul;
Joc 1x2, 2x2, 3x3, 4x4, 5x5 pe ½ de teren şi pe tot terenul, cu teme tactice pentru
atac şi apărare.
VITEZA
Viteza este definită ca fiind capacitatea de a realiza acţiuni motrice într-un timp
minim.
În baschet, o importanţă specială o au următoarele calităţi care au legătură cu viteza:
viteza de reacţie;
viteza de execuţie;
viteza de accelerare.
Calitatea de accelerare este un factor de bază al vitezei. Este capacitatea
individului de a atinge punctul maxim de viteză la cel mai mic interval de timp de la
momentul startului. Este în strictă legătură ci forţa explozivă şi cu perfecţionarea
tehnică. Evident, în jocul de baschet foarte rar se face o pornire dintr-o poziţie
statică, fiindcă de obicei jucătorul este în mişcare, şi brusc schimbă ritmul şi
accelerează.
Este adevărat că la fel de rar se ajunge la maximum de viteză, deoarece
dimensiunile terenului şi natura sportului, nu-i permit aşa ceva.
Viteza de execuţie este capacitatea individului de a efectua o mişcare cât mai repede
134
posibil. Este bazată în principal pe calităţile fiziologice ale jucătorului, cum ar fi gradul
de îndemânare în sportul respectiv.
Viteza de reacţie, este capacitatea individului de a reacţiona corect şi rapid în situaţii
variabile. Are o relaţie strictă cu capacitatea sistemului nervos central de a primi,
transporta şi prelucra stimuli.
Viteza în baschet este prezentă sub următoarele forme:
viteza fără minge (alergare);
viteza cu minge (dribling)
viteza fără minge în prezenţa adversarului (schimbare de direcţie)
viteza cu minge în colaborare cu coechipierii (pasele din deplasare)
viteza cu minge în prezenţa adversarului (dribling cu schimbări de direcţie , cu
piruetă, cu trecerea mingii pe la spate, cu trecerea mingii printre picioare, cu
variaţii de ritm);
viteza cu minge în colaborare cu coechipierii şi în prezenţa adversarilor
(combinaţii ofensive de 2-3 jucători)
viteza fără minge în colaborare cu coechipierii şi în prezenţa
adversarilor(combinaţii defensive de 2-3 jucători);
viteza în diferite forme de atac colectiv;
viteza în diferite forme de apărare colectivă.
Aşa cum este evident, viteza cu formele ei de manifestare diferite are probabil cel
mai important rol în baschetul contemporan. Exersarea tuturor formelor descrise mai
sus este absolut necesară, folosindu-se exerciţii specifice jocului de baschet. De
asemenea, un rol important în dezvoltarea vitezei şi mai ales în condiţii
competiţionale îl au voinţa, perseverenţa, mândria, dârzenia care dau "ceva în plus"
exersării.
În antrenarea vitezei generale şi specifice trebuie ţinut cont de următoarele:
1. Antrenarea vitezei, mai ales a celei generale trebuie să se facă la începutul
antrenamentului atunci când sportivul este odihnit;
2. Intensitatea trebuie să fie mare, până la maximă, cu încercarea de multe ori de a
trece de limita maximă;
3. Durata trebuie să fie mică, repetiţii puţine şi intervale mari;
4. Repetiţia ajută şi la îmbunătăţirea rezistenţei în regim de viteză.
135
maraton.
Durata: 26 - 28 sec.
Caracterul efortului: anaerob lactacid
Varianta 1
pe diagonale - sprint;
pe linii paralele cu linia de fund - deplasare cu pas adăugat lateral.
Varianta 2
pe diagonale - deplasare cu pas adăugat oblic înainte;
pe linii paralele cu linia de fund - deplasare cu pas adăugat lateral.
Varianta 3
pe diagonale - deplasare cu pas adăugat oblic înainte;
136
pe linii paralele Cu linia de fund - sprint.
Scop:
dezvoltarea vitezei în regim de rezistenţă;
exersarea elementelor tehnice de deplasare în teren.
Caracterul efortului: anaerob lactacid.
Varianta 2 :
1-3-5 sprint
2-4-6 deplasare cu pas adăugat cu spatele.
Scop:
- dezvoltarea vitezei specifice în regim de rezistenţă;
- exersarea elementelor specifice de deplasare.
Joc, care echipă se aliniază mai repede. Jucătorii împărţiţi în mai multe echipe,
fiecare cu un loc bine stabilit. Jucătorii aleargă prin sală şi până se numără la 3,
fiecare echipă se retrage la locul ei prin alergare cu spatele.
jucători se află în jurul cercului central. Prin deplasare în poziţie fundamentală cei
doi jucători încearcă să se prindă unul pe celălalt. la semnal, se schimbă sensul
de deplasare
Scop: - dezvoltarea vitezei de deplasare specifice apărătorului;
- dezvoltarea vitezei de reacţie,
- repetarea pasului adăugat lateral.
137
Durata: 20-30 sec
Caracterul efortului: anaerob alactacid.
138
Pase în doi din alergare, la fluier se schimbă sensul alergării
Jucătorii în cerc, în pătrat sau pe 2 linii faţă în faţă, pasează cu 2 mâini de la piept
la 1 fluier schimbă şi pasează cu o mână de la umăr, la 2 fluiere execută pasa cu
pământul, la bătaie din palmă execută pasa cu 2 mâini de deasupra capului.
Jucătorii sunt culcaţi cu faţa la podea. Mâinile sunt lipite de corp. La semnal se
ridică şi aleargă, la al doilea semnal se culcă din nou şi execuţia continuă în
acelaşi mod.
Acelaşi exerciţiu dar de data aceasta, jucătorii se află cu picioarele pe linia de
start şi execută sprint până la o linie situată la 15-20m şi se aşează în poziţia de
start.
Jucătorii sunt în poziţia de culcat dorsal, mâinile încrucişate pe piept şi capul pe
linia de start. La semnal, se ridică, se întorc şi aleargă. La al doilea semnal se
culcă din nou şi execuţia continuă în acelaşi mod.
Acelaşi exerciţiu dar de data aceasta se desfăşoară sub formă de concurs pe o
distanţă de 15-20m.
Jucătorii pleacă de la linia de fund la semnalul antrenorului, la al doilea semnal,
se opresc şi execută de 5 ori: genuflexiune, săritură, ghemuire, săritură cu braţele
sus, apoi exerciţiul continuă.
Jucătorii pe perechi cu o minge. Jucătorul fără minge stă cu spatele la jucătorul
cu minge. Odată cu pasa jucătorul fără minge trebuie să se întoarcă pentru a primi
mingea iar cel care pasează trebuie să se întoarcă cu spatele spre coechipierul
lui. Exerciţiul continuă cu creşterea treptată a ritmului.
Jucătorii stau la linia de fund cu spatele spre teren. Antrenorul se află la linia de
aruncări libere cu 2,3 mingi. Antrenorul rostogoleşte mingea pe sol şi strigă
numele unui jucător. Cel care şi-a auzit numele, se întoarce, vede unde este
mingea, aleargă, o prinde, şi o aşează lângă antrenor şi se întoarce la locul lui.
Ritmul creşte treptat.
Antrenorul stă în mijlocul terenului cu o coardă în mână. Jucătorii stau în cerc în
jurul antrenorului, la capătul corzii. Antrenorul se învârte în jurul lui, ţinând coarda
la o înălţime de aproximativ 50 cm de sol. Jucătorii trebuie de fiecare dată când
trece coarda pe la picioarele lor să sară ca să nu se lovească. Ritmul creşte
treptat.
Pase la panourile reflexe.
Pase la panoul de baschet cu mingea de rugby.
Exerciţii pentru dezvoltarea vitezei de execuţie a paselor, driblingului şi
aruncărilor la coş
Execuţii rapide de pase, aruncări, dribling, opriri, pivotări etc. în unitate de timp.
Execuţii rapide de pase etc. - cine termină mai repede 10, 15, 20 de execuţii - pe
perechi sau în şiruri.
Cine termină mai repede 5,10 sărituri la panou - lucru individual, pe perechi sau
echipe.
139
Cine efectuează mai multe sărituri cu atingerea unui punct fix în 1' -2'.
Pasă la perete urmată de întoarcere, sărituri sau genuflexiuni în unitate de timp.
Pase şi aruncări la coş utilizând mai multe mingi (4 jucători şi 2 mingi); jucătorii
aşezaţi în cerc, pătrat sau triunghi pasează cu 2 sau 3 mingi. Aruncări repetate
primind mingea de la 2 jucători.
"Pasa la căpitan" - 2 sau mai multe şiruri, fiecare cu mingea pasează şi se
deplasează la coada şirului.
Deplasare în dribling între 2 jaloane situate la distanţă de 8 - 10 m în unitate de
timp. "Cine parcurge o distanţă mai mare."
Concurs sau ştafetă: cine execută mai repede complexul:
dribling - oprire şi 2 pase la perete
alergare cu pas adăugat înainte şi înapoi;
sprint - 2 sărituri la panou - retragere cu spatele.
Suveică simplă.
Suveică dublă
140
Aruncări la coş din driblând, plecând de la 6-8m (sunt permise numai 3
driblinguri).
Joc pe suprafaţă limitată 5x5 - "cine execută mai multe pase consecutive"
Joc 5x5 fără dribling - obligă jucătorul să execute pase rapide şi aruncări la coş.
Joc 5x5 pe !/2 de teren fără dribling (jucătorii sunt obligaţi să se deplaseze, să
paseze şi să arunce la coş).
Diferite parcursuri aplicative în care se include executarea unui număr de pase,
dribling, alergare cu spatele şi laterală, săritură etc.
De-a lungul terenului se aşează: o ladă, o ştachetă aflată la 40 cm înălţime, 4
jaloane aflate la 1,5 m unul de altul. Jucătorul stă pe linia de fund cu o minge. La
semnal porneşte în dribling, sare peste ladă ţinând mingea în mâini, driblează din
nou, trece pe sub ştachetă, driblează in nou, trece încrucişat printre jaloane,
driblează până la panou şi aruncă de 3 ori de pe partea dreaptă şi de 3 ori de pe
partea stângă.
Jucătorii sunt aşezaţi în formaţie ca în desen. La centrul terenului, la Im distanţă
de linia laterală sunt aşezate 2 jaloane. Mingiile sunt la jucătorii din căciulă.
Jucătorii de pe colţ execută sprint, primesc mingea de la cei din căciulă şi aruncă
la coş din alergare sau din săritură, execută sprint sau deplasare cu pas adăugat
şi reiau execuţia. Mingea
este recuperată de către
pasator care schimbă
locul cu pasatorul de la
coşul opus. Jucătorii
execută 10 aruncări la
coş după care schimbă
locurile cu pasatorul.
Scop:
- dezvoltarea vitezei de execuţie şi de deplasare în regim de rezistenţă;
- repetarea aruncărilor la coş şi a paselor în regim de efort specific.
- Durata: 60 - 70 sec.
Caracterul efortului: anaerob lactacid.
2 jucători sunt situaţi pe partea dreaptă în
dreptul liniei de centru şi un jucător este situat
simetric în partea stângă. Alţi 2 jucători se află
sub coş, fiecare cu câte o minge cu rol de
pasatori şi recuperatori. Jucătorii de la
centrusprintează, primesc mingea, aruncă la
141
coş şi sprintează în partea opusă.
Scop:
- dezvoltarea vitezei în regim de rezistentă.
- repetarea aruncărilor la coş şi a paselor în regim de efort specific.
Durata: 60 - 90 sec.
Caracterul efortului: mixt.
142
până la punctul 2, execută aruncare la coş din săritură -sprint până la linia laterală în
partea opusă - sprint până la punctul 3, aruncare la coş din săritură.
FORŢA
Forţa este capacitatea motrică ce permite omului să învingă o rezistenţă sau să
se opună acesteia printr-un efort muscular intens.
Deoarece în jocul de baschet, aşa cum de altfel şi la celelalte jocuri colective,
predomină acţiunea dinamică a muşchilor, sunt preferate exerciţiile dinamice, nu cele
statice.
Dezvoltarea forţei prin mijloace specifice din baschet se poate realiza prin 2 categorii
de exerciţii:
143
Exerciţii în care îngreuierea o reprezintă greutatea propriului corp
(sărituri, joc de braţe şi picioare, schimbări de direcţie, opriri, deplasări
în poziţie fundamentală)
Exerciţii cu îngreuiere sau cu rezistenţă externă folosind:
mingea de baschet;
mingea medicinală;
rezistenţa mediului extern (alergarea şi săritura prin zăpadă, apă, nisip,
la vale, la deal)
Privind dezvoltarea forţei, la nivelul diferitelor grupe musculare, prin mijloacele
jocului de baschet, se contribuie în special la dezvoltarea forţei în braţe, a articulaţiei
pumnului, forţa în picioare (detentă), forţa abdominală.
144
sfârşitul mişcării braţele vor fi întinse la maximum, lucrând astfel şi muşchii
încheieturii. Exerciţiul ajută de asemenea la creşterea flexibilităţii umerilor, deoarece ,
la începutul aruncării, braţele sunt aduse mult deasupra capului.
Tehnica de execuţie
Executantul se află în stând cu picioarele depărtate la nivelul umerilor, cu
mingea ţinută cu ambele mâini în priză simetrică deasupra capului, coatele îndoite
depărtate la distanţa dintre umeri, cât de mult permite flexibilitatea umerilor. Se
execută un pas înainte cu piciorul dominant iar mingea este împinsă înainte. La
sfârşitul mişcării braţele se extind pe toată lungimea şi se dă drumul mingii
imprimându-i-se acesteia un impuls prin mişcarea de "biciuire". Corpul trebuie să fie
ţinut drept pe toată durata exerciţiului.
ARUNCAREA LATERALĂ
În acest exerciţiu se lucrează cu muşchii umerilor, spate inferior şi superior,
abdomen şi braţe. La sfârşitul mişcării, braţele vor fi extinse la maxim, lucrând astfel
şi muşchii încheieturii şi palmei. Pentru rezultate mai bune, mingea trebuie dusă în
lateral atât cât permite flexibilitatea umerilor, fără a roti prea mult din trunchi.
Tehnica de execuţie
Executantul se află în stând cu picioarele depărtate la nivelul umerilor, mingea ţinută
cu ambele mâini, aproape de umăr, într-o parte, cât mai în spate (atât cât permite
flexibilitatea umerilor), fără ca trunchiul să se rotească. Mâinile ar trebui să fie în
spatele mingii. Se execută un pas înainte cu piciorul opus mingii (dacă mingea se
află pe dreapta, atunci se păşeşte cu piciorul stâng), timp în care braţele se extind
înainte, la sfârşitul mişcării eliberându-se mingea. După revenirea în poziţie iniţială se
repetă aruncarea din cealaltă parte. Aruncarea de pe ambele părţi este considerată o
repetare.
a.) Forţa în articulaţia pumnului
Pase cu mingea medicinală.
Voleibolarea mingii la panou sau la perete.
Strângerea unei mingi de tenis în palmă.
Exerciţii cu haltere mici.
închideri şi deschideri de pumni.
Rotari în articulaţia pumnului.
Presiuni pe palme şi degete.
Flotări la perete sau la sol, cu accent pe împingerea pe palme şi degete.
b.)Forţa în braţe
transport de 1-2-3 mingi de baschet sau o minge medicinală (în braţe sau
145
sub axilă);
transport de mingi cu braţele întinse lateral sau ridicate oblic în sus;
diferite pase cu mingea de baschet sau mingi medicinale (din formaţie de
cerc, pătrat, şiruri, linii);
idem cu mărirea distanţei;
pase din poziţia aşezat pe genunchi;
aruncare la coş de pe loc cu mingea grea;
idem cu mărirea distanţei;
imitarea paselor cu 2 gantere. pasa cu 2 mâini de la piept; pasa cu 2
mâini de deasupra capului,
imitarea pasei cu o mână de la umăr la scripetele cu îngreuiere;
dribling pe loc sau din deplasare cu mingea grea,
concurs - cine pasează mai departe cu două mâini de la piept, cu două
mâini de deasupra capului, cu o mână de la umăr;
concurs - cine efectuează cel mai mare număr de pase sau aruncări la
coş;
suveica cu mingea medicinală;
din poziţie fundamentală cu ganterele în mâini, braţele depărtate lateral,
deplasări laterale,
du haltera deasupra capului, deplasări laterale
joc 5x5 - folosind mingea medicinală;
executând numai pasa cu o mână;
c.)Forţa în picioare
sărituri cu mingea medicinală între glezne;
transport de mingi (ţinute între glezne sau între genunchi) prin săritură;
transport de 2 mingi medicinale (ţinute între braţe) folosind pasul adăugat
lateral, pasul sărit, pasul săltat, mersul ghemuit etc;
semigenuflexiune cu mingea grea ţinută la ceafă;
sărituri cu 2 mingi în braţe (pe ambele şi pe un picior);
deplasare cu pas adăugat sau alergare normală pe o distanţă mai mare
sau de mai multe ori în cazul exerciţiului organizat sub formă de concurs)
pe teren, pe nisip sau în apă;
reprize lxl de joc de braţe şi de picioare a 10, 15, 20 de secunde;
dribling din poziţie joasă;
exerciţii cu haltera pe umeri, schimbări de direcţie stânga-dreapta;
reprize de 5, 10, 15 sărituri la panou;
reprize de sărituri în apă sau pe nisip;
146
reprize de 5, 10, 15 opriri sau schimbări de direcţie;
reprize de 5, 10, 5 voleibalări la panou;
pe şiruri, voleibalarea mingii la panou;
pase şi aruncări la coş din săritură cu mingea grea
joc lxl "leapşa" sau "în oglindă";
joc lxl fiecare cu minge - se caută scoaterea mingii de la partener;
C)- Mijloace complexe
parcursuri aplicative care să cuprindă deplasare în poziţie joasă, joc de
braţe şi picioare;
pase la distanţă mare, alergare transport de mingi, sărituri la panou;
circuite scurte:
30 sec. deplasare în poziţie joasă;
sărituri la panou;
pase cu mingea medicinală;
30 sec. dribling cu schimbări de direcţie;
aruncări la coş.
joc 5x5 pe ½ de teren cu deplasare numai prin săritură (unul sau ambele
picioare);
joc 5x5 pe ½ de teren din ghemuit;
joc 5x5 cu partener în spate;
joc 5x5 fiecare cu mingea medicinală;
joc 5x5 folosind numai pasa şi aruncarea din săritură;
joc 5x5 cu mingea de baschet sau medicinală care se rostogoleşte pe
sol;
joc 5x5 cu mingea îngreuiată.
D) — Mijloace pentru dezvoltarea detentei
Atingerea panoului sau a coşului cu una sau două mâini, cu şi fără elan,
cu bătaie pe un picior sau pe ambele picioare.
Sărituri pe vârfuri cu haltera ţinută cu braţele întinse.
Sărituri pe vârfuri la groapa cu nisip.
Aruncări la coş din săritură.
Urmăriri şi recuperări la panou
Aruncări la coş din voleibolare
Pase din săritură.
REZISTENŢA
147
Rezistenţa se defineşte ca fiind capacitatea motrică ce permite omului să facă
faţă oboselii în eforturile de lungă durată. Este determinată de factori fiziologice,
volitivi şi coordinativi. Prestaţia de rezistenţă se caracterizează prin economie
maximă a funcţiilor.
Formele rezistenţei întâlnite în baschet sunt:
rezistenţa musculară (rezistenţa în regim de forţă) -
capacitatea organismului de a executa în orice moment al jocului
procedeele tehnice şi acţiunile tactice cu indici constanţi de forţă;
rezistenţa la viteză (rezistenţa în regim de viteză) - capacitatea organismului
de a acţiona cu o viteză constantă pe tot parcursul activităţii fizice a jocului;
rezistenţa Ia forţa explozivă (rezistenţa în regim de detentă) - capacitatea
organismului de a mobiliza forţa explozivă a braţelor şi a picioarelor pe tot
parcursul jocului.
Regimul înseamnă manifestarea diferită a rezistenţei determinată de influenta altei
calităţi motrice manifestată simultan. Deci în jocul de baschet întâlnim:
rezistenţa în regim de poziţie fundamentală;
rezistenţa în regim de săritură;
rezistenţa în regim de joc de braţe şi picioare
rezistenţa în regim de aruncări la coş etc.
Rezistenţa poate fi dezvoltată în cadrul antrenamentelor de baschet prin:
executarea exerciţiilor într-un ritm moderat mărind treptat durata;
executarea exerciţiilor mărind treptat distanţa;
executarea exerciţiului de un număr x de ori într-un ritm susţinut sau moderat,
cu acordarea de pauze între reprize;
practicarea globală a jocului de baschet sub diferite variante (jocuri şcoală).
Mijloace specifice jocului de baschet pentru dezvoltarea rezistenţei
148
serii de sărituri la panou: 5-8-10 sărituri sau durata de lucru pe serie de 10-20-
30 sec. (în pauză deplasare prin mers);
serii de pase în doi din deplasare: seria 1 - o lungime de teren; seria 2 - 2
lungimi de teren; seria 3 - 3 lungimi de teren etc;
idem cu pase în trei din deplasare cu sau fără schimb de locuri;
pase în formaţie de triunghi, pătrat sau cerc cu mai multe mingi, timp de 1-2
min.
serii de sprinturi în dribling cu sau fără schimbări de direcţie. La fiecare serie
se măreşte distanţa sau se îngreuiază execuţia;
reprize de pase (aruncări la coş sau dribling), intercalate cu sărituri peste
coardă sau peste banca de gimnastică;
suveică simplă şi dublă efectuată timp mai îndelungat;
concurs de pase, dribling aruncări la coş, schimbări de direcţie, sărituri la
panou "cine poate executa mai multe", "cine rezistă mai mult", "cine rezistă
mai bine";
diferite parcursuri aplicative în care se introduce dribling cu schimbări de
direcţie, sărituri la panou, alergare laterală, joc de braţe şi de picioare, pase
etc;
joc 1x1.2x2,3x3, pe tot terenul cu şi fără dribling;
joc bilateral cu durata mai mare decât a celor 2 reprize;
joc bilateral pe tot cu şi fără dribling;
joc bilateral cu aplicarea apărării agresive pe ½ şi pe tot terenul.
150
Dribling jos, pe loc cu mâna dreaptă (stângă), înainte-înapoi.
Dribling jos, pe loc cu trecerea mingii din mâna dreaptă în mâna stângă.
Aceiaşi execuţie, driblingul făcându-se la spate.
Depărtat antero-posterior, în poziţie fundamentală, schimbarea picioarelor
faţă-spate prin săritură şi schimbarea mâinii de dribling prin trecerea mingii
printre picioare.
Trecerea mingii printre picioare din deplasare.
Din deplasare, trecerea mingii pe la spate - dribling cu mâna dreaptă -
trecerea mingii pe la spate — dribling cu mâna stângă - trecerea mingii pe la
spate.
Din deplasare, trecerea mingii pe la spate fără dribling executat de braţul care
trimite mingea pe la spate.
Combinaţii de schimbări de direcţie prin diferite procedee, executate în viteză
maximă:
a) Mâna dreaptă (stânga) prin faţă - Mâna stângă (dreaptă) cu piruetă;
b) Mâna dreaptă (stânga) cu piruetă - Mâna stângă (dreapta) pe la spate;
c) Mâna dreaptă (Stânga) pe la spate - mâna stângă (dreapta) prin faţă;
d) Mâna dreaptă (stânga) pe la spate - mâna stângă (dreapta)printre
picioare;
e) Mâna dreapta (stânga) cu piruetă — mâna stângă (dreapta)printre
picioare;
f) Mâna dreaptă (sjtânga) printre picioare - mâna stângă (dreapta) prin faţă;
g) Mâna dreaptă pjrin faţă - mâna stângă piruetă - mâna dreaptă pe la
spate;
h) Mâna dreaptă piruetă - mâna stângă pe la spate - mâna dreaptă printre
picioare;
i) Mâna dreaptă pe la spate - mâna stângă printre picioare -mâna dreaptă
pijin faţă;
j) Mâna dreaptă printre picioare - mâna stângă piruetă – mâna dreaptă pe la
spate.
NOTA: In executarea combinaţiilor de trei procedee după un ciclu început cu
mâna dreaptă se reia execuţia începând cu mâna stângă.
Pase executate din poeiţii diferite: culcat dorsal, culcat facial, aşezat, sprijin pe
o mână.
Dribling executat dinipoziţii diferite: aşezat, culcat dorsal, sprijin pe o mână.
Dribling pe suprafeţe limitate de teren cu sau fără adversar (leapşa în doi cu
scoaterea mingfi din dribling).
151
Exerciţii cu mai multe mingi
Deplasare în alergare uşoară cu 2 mingi în mâini, aruncarea alternativă a
mingiilor în sus şi prinderea cu aceeaşi mână.
Acelaşi exerciţiu, cu aruncarea simultană a mingiilor în sus.
Deplasare în alergare uşoară, du 3 mingi în mâini, o minge ţinută în echilibru
pe palmă în lateral, cealaltă mâna întinsă înainte, aruncă mingea în sus şi o
prinde.
Deplasare în alergare uşoară cu 2 mingi în mâini, aruncarea simultană a
mingiilor în sus şi prindere cu cealaltă mână (mingea aruncată cu mâna
dreaptă este prinsă de mâna stângă şi invers).
Deplasare în alergare uşoară cu 2 mingi schimbarea mingiilor din mâna
dreaptă în mâna stângă prin aruncarea lor simultană, una pe la spate iar
cealaltă prin faţă.
Deplasare în alergare, dribling simultan cu 2 mingii.
Deplasare în alergare, dribling alternativ cu 2 mingii.
Dribling pe loc, în lateral, cu 2 mingi, cu trecerea simultană a mingiilor din faţă
în spate şi din spate în faţă.
Aceeaşi execuţie, alternativă.
Deplasare în alergare, dribling cu 2 mingi, cu schimbarea mingiilor dintr-o
mână în cealaltă, cu trecerea unei mingi prin faţă, cealaltă prin spate
Acelaşi exerciţiu, cu trecerea unei mingi prin faţă, cealaltă printre picioare.
Exerciţii complexe
"Pase în pătrat"
Jucătorii sunt aşezaţi pe 4 şiruri, şirul 1 cu faţa la şirul jucătorului 2, 2 la 3, 3 la 4 şi 4
la 1. Se pot folosi 1, 2, 3 sau 4 mingii pentru
sporirea gradului de dificultate. Atunci când se
folosesc două mingi, ele pleacă de la şiruri aflate pe
diagonală (1 şi 3, 2 şi 4). La semnal, jucătorii
pasează mingea simultan la al doilea jucător al
rândului din faţă (juc. 1 la 5, 2 la 6 etc.) şi aleargă la
coada şirului la care a pasat.
Variante:
Jucătorii execută pase cu pământul;
La semnal se schimbă direcţia de pasare;
La semnal se schimbă sensul deplasării.
"Exerciţiul cu 3 mingii"
Acest exerciţiu se execută cu 3 mingi. Jucătorii 1,4,5, au câte o minge, restul fiind
aliniaţi în spatele jucătorilor 1 şi 2 care stau faţă în faţă.
La semnal, jucătorul 1 îi pasează lui 2 şi aleargă spre 4,
de la care primeşte pasă, o dă înapoi şi se deplasează
la coada şirului jucătorului 2. între timp, jucătorul 2
152
folosind acelaşi procedeu îi pasează jucătorului 3, aleargă spre jucătorul 5, primeşte
şi retransmite o pasă şi merge la coada şirului celălalt.
"Pasă şi aruncare"
Jucătorii sunt împăraţi câte 2 sau câte 3 pe posturi de extremă şi fundaş. Jucătorul 1
îi paseaz i lui 2 care o trimite înapoi, o reprimeşte şi îi
pasează jucătorului 3. Când mingea ajunge la jucătorul
5, acesta driblează spre coş, aruncă la coş,
recuperează şi îi pasează jucătorului 6 care coitinuă
exerciţiul. Jucătorii îşi schimbă locurile trecând la coada
şirului unde au pasat.
"Pase în stea"
Jucătorii sunt dispuşi ca în desen. Jucătorul 1 îi pasează j ucătorului 2, 2 la 3, 3 la 4,
4 la 5 care driblează şi aruncă la coş. Jucătorul
care este primul la şirul jucătorului 1, recuperează
şi continuă exerciţiul în acelaşi mod. Jucătorii îşi
schimbă locurile deplasându-se la coada şirului
unde au pasat.
Variante: '
Jucătorii pot folosii diferite variante de pasare: cu
două mâini de la piept, cu două mâini cu
pământul, cu o mână din lateral);
Pasarea mingii va fi precedată de fentă de
aruncare sau de pasare.
Finalizarea poate fi realizată de pe toate cele 4 poziţii.
Întoarcerea mingii"
Este un exerciţiu foarte bun de pasare a mingii, deoarece jucătorii se află în poziţiile
din timpul jocului: fundaşi, extreme, pivoţi.
Mingea este pasată din jucător în jucător de o parte
până pe cealaltă a panoului, până revine la jucătorul
de la care a plecat.
Variante:
Jucătorii folosesc modalităţi diferite de pasate (pasă
cu două mâini de la piept, pasă cu o mână din lateral,
pasă cu pământul;
Pasarea mingii este precedată de fentă de aruncare
153
sau de pasare;
Se poate desfăşura sub formă de concurs între jucătorii aflaşi la 2 panouri. Câştigă
echipa care întoarce mingea mai repede la jucătorul nr 1.
"Jocul paselor"
Acest exerciţiu are o mare aplicabilitate în joc şi are ca scop păstrarea mingii prin
pase şi pătrunderi ale jucătorilor.
Jucătorii se află în afara suprafeţei de restricţie.
Jucătorul care pasează şi pătrunde spre coş în partea
opusă jucătorului căruia i-a pasat. Astfel, jucătorul 1
îi pasează jucătorului 2 şi pătrunde prin centru-
stânga, jucătorul 4 urcă spre lima de aruncări libere
iar jucătorul 3 îi ia locul jucătorului 1. Jucătorul 2 îi
pasează jucătorului 3, şi pătrunde prin centru spre
dreapta, în timp ce jucătorul 4 ia locul jucătorului 2
afară.
Exerciţiul se termină când unul dintre jucători atacă
coşul.
Pase la perete şi sărituri laterale pe 2 picioare peste banca de gimnastică.
Săriturile se execută succesiv, astfel încât prinderea mingii să se facă după fiecare
săritură.
154
2 jucători execută pase în doi în timp ce sar peste o coardă întinsă la o
distanţă de aproximativ 30cm de sol. La semnal, mingea este pasată antrenorului
care o aruncă spre centrul terenului. Cei doi executanţi îşi dispută mingea, cel care
intră în posesia mingii devine atacant, celălalt devine apărător.
155
Joc bilateral cu efectiv normal (sau redus) în spaţii de joc mai mici.
Joc bilateral cu reguli modificate: numai cu o mână, finalizare după 5 pase,
fără dribling, cu un singur dribling, aruncare la coş numai din voleibolare.
Joc împotriva unor apărări aglomerate: 3x5.
Joc în cu atac în superioritate numerică: 2x3, 3x4, 4x5, pe teren normal sau pe
suprafaţă limitată.
Execuţii cu echipament mai greu (centuri, saci de nisip, veste), ale
principalelor procedee tehnice
MOBILITATEA (SUPLEŢEA)
Supleţea (mobilitatea) este definită ca, fiind capacitatea de a realiza mişcări cu cea
mai mare amplitudine posibilă în mod activ sau pasiv.
Exerciţii pentru dezvoltarea mobilităţii:
Stând cu braţele sus. Mâinile unite, cu palmele în sus. Extensia corpului şi a
mâinilor în sus.
Stând cu braţele sus. Mâinile îndoite din coate şi încrucişate deasupra capului,
astfel încât fiecare să tragă antebraţul celuilalt cu o uşoară înclinare a capului,
simultan în dreapta sau în stânga pentru o mai mare extensie.
Stând cu genunchii uşor depărtaţi, gleznele uşor flexate. Braţul drept este
transversal în faţa corpului. Cu mâna stângă poziţionată în apropierea cotului
stâng, se împinge uşor braţul drept până când întinderea se simte în umărul
drept. Capul se întoarce spre dreapta iar trunchiul nu se roteşte. Acelaşi lucru
cu braţul stâng.
Mâinile prinse la spate. Tragerea mâinilor în spate. Corpul nemişcat, cu
pieptul în afară.
Stând cu genunchii uşor depărtaţi, gleznele uşor flexate, braţul drept întins
peste cap. Flexaţi cotul drept şi puneţi palma mâinii drepte în centrul spatelui
(pai tea superioară a braţului drept trebuie să atingă capul). Realizaţi o
presiune uşoară pe cotul drept cu mâna stângă. împingeţi cotul drept în spate
şi în jos. Acelaşi lucru cu braţul stâng.
Intindeţi braţul drept înainte, paralel cu podeaua. Palma dreaptă îndreptată cu
degetele spre tavan.
Puneţi palma mânii stângi la baza degetelor mâinii stângi pe faţa palmară şi
trageţi uşor înapoi.
Îndreptaţi degetele mâinii drepte spre podea, puneţi mâna stângă pe faţa
156
dorsală şi trageţi uşor înapoi.
Acelaşi lucru cu braţul stâng.
Extensia piciorului drept prin îndoirea celui stâng în lateral (fandare laterală).
Acelaşi lucru cu schimbarea piciorului.
Din fandare laterală, întoarcere spre dreapta cu îndoirea piciorului drept
pentru ca pici arul stâng să se extindă total. Acelaşi lucru spre stânga.
Aşezat, cu picioarele întinse. îndoirea trunchiului spre înainte.
Aşezat cu picioarele depărtate. îndoirea trunchiului înainte, cu prinderea
vârfurilor picioarelor.
Culcat dorsal. îndoirea piciorului 90° în lateral.
Aşezat, cu genunchii îndoiţi, tălpile complet unite. împingerea cu braţele a
genunchilor spre în jos.
Culcat dorsal. Piciorul drept ridicat spre înainte. Ajutarea mişcării de către
executant cu braţele sa de către un partener. Acelaşi lucru cu piciorul stâng.
Culcat facial. Piciorul drept îndoit, iar mâna stângă ajută realizarea flexiei.
Acelaşi lucru cu piciorul stâng.
Culcat facial. Ambele mâini prind picioarele care sunt flexate la spate şi ajută
la flexie.
Lateral faţă de scara fixă. Piciorul drept sprijinit lateral de scară (90°),
aplecarea trunchiului înainte şi atingerea gleznei stângi. Acelaşi lucru cu
piciorul stâng.
Aşezat pe podea cu piciorul drept întins înainte, piciorul stâng îndoit din
genunchi cu talpa piciorului stâng atingând în interior piciorul drept. Laba
piciorului drept îndreptată spre tavan. Cu mâna dreaptă întinsă în diagonală
apucaţi genunchiul stâng. Intindeţi mâna dreaptă peste cap în direcţia piciorului
drept. întinderea se va simţi în lateral şi în partea inferioară a spatelui. Acelaşi
lucru şi în partea opusă.
Aşezat pe podea cu piciorul drept întins înainte piciorul stâng îndoit din
genunchi cu talpa piciorului stâng atingând în interior piciorul drept. Laba
piciorului drept îndreptată spre avan. Duceţi ambele braţe în lungul piciorului
drept întins. Ţineţi spatele drept, capul sus, aplecând uşor din şolduri fără a
coborî umerii. Acelaşi lucru şi în partea opusă.
Aşezat pe podea cu piciorul drept întins înainte. Ridicaţi piciorul stâng şi
încrucişaţi-l deasupra piciorului drept înclinat astfel încât piciorul stâng să fie cu
talpa pe podea de-a lungul exteriorului genunchiului piciorului drept. Priviţi
peste umărul stâng şi răsuciţi uşor partea superioară a corpului spre stânga în
timp ce simultan apăsaţi cu putere genunchiul stâng cu cotul drept. Acelaşi
157
lucru şi în partea opusă.
Culcat dorsal cu piciorul stâng întins pe podea. Piciorul stâng este îndoit şi
apucat de sub genunchi cu ambele mâini. Trageţi uşor genunchiul drept către
piept. Coloana vertebra ă şi spatele trebuie să păstreze permanent contactul
cu podeaua. în caz de flexibilitate mai mici se poate flexa uşor genunchiul
stâng pentru a asigura contactul cu podeaua pentru coloana vertebrală.
Acelaşi lucru şi în partea opusă.
Din poziţia anterioară se trece genunchiul îndoit pe deasupra piciorului întins
(stâng), în exteriorul acestuia, umerii rămân pe podea iar privirea este
îndreptată spre tavan, acelaşi lucru în partea opusă.
Culcat dorsal, încrucişaţi piciorul stâng deasupra celui drept. Puneţi glezna
stângă pe coapsă imediat sub genunchiul drept. întindeţi mâna stângă pe largă
piciorul stâng, mâna dreaptă după piciorul drept. Trageţi uşor piciorul drept
spre piept. Acelaşi lucru cu piciorul drept.
Aşezat, cu genunchii îndoiţi, tălpile lipite, călcâiele apropiate de şezut,
genunchii în exterior. Corpul este drept, capul sus. Apucaţi gleznele şi aplecaţi-
vă înainte din şold aducând pieptul aproape de picioare. Evitaţi forţarea
extensiei. Pentru creşterea intensităţii extensiei apăsaţi cu coatele pe
genunchi.
Stând depărtat (maxim posibil). Aplecarea trunchiului înainte şi menţinerea
poziţiei.
Culcat dorsal. Răsturnare spre înapoi cu menţinerea poziţiei.
Stând apropiat cu faţa la o bară, sprijinul braţelor. îndoirea mâinilor, picioarele
fiind menţinute întinse, cu tălpile pe sol.
Doi jucători faţă în faţă. Unul aşezat cu picioarele întinse, celălalt cu picioarele
îndoite (sau aşezat depărtat), îl prinde de mâini pe coechipier şi-l trage,
accentuând flexia trunchiului acestuia.
Doi jucători în aşezat, faţă în faţă, cu picioarele întinse, încearcă saşi prindă
mâinile şi să menţină poziţia.
158
BIBLIOGRAFIE
1. ANASTASIADIS Mihailidis - Antrenamentul în baschet, Atena, 1989.
2. ANASTASIADIS Mihailidis - Exerciţii aplicate pentru jocul de baschet, Atena,
1990.
3. ANASTASIADIS Mihailidis - Program analitic al pregătirii precompetiţionale a
unei echipe de baschet, Atena, 1992.
4. ANASTASIADIS Mihailidis - Baschet. Teorie şi practică, Atena, 1995.
5. ANTONNELLI F., SALVIVI, A. - Asicologia dello sport, Editura Lombardo,
Roma, 1978.
6. ARDELEAN, T - Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice în atletism,
I.E.F.S., Bucureşti, 1990.
7. BAROGA, Lazăr - Forţa în sportul de performanţă, Editura Sport -Turism,
Bucureşti, 1980.
8. BAROGA, Lazăr - Educarea calităţilor motrice combinate, Editura Sport -
Turism, Bucureşti, 1984.
9. BETRAN, J.C.; (SONI J.T.- Capacitatea motrică în baschet. Motricitate,
tehnică şi dezvoltarea capacităţii motrice la jucătorii de baschet. în Revista di
Cultura Sportiva nr. 24, 1992.
10. 10.BOMPA, O.T. - Periodization of strenght - The new way in training,
Editura Orietta Calcina, Toronto, 1996.
11. BOSC, Gerard; GROS, George Bernard - L'entraîneur de basketball.
Connaissances techniques, tactiques et pedagogiques, 2-edition,
Editura Vigjot, Paris, 1985.
12. BRACK, Rolk - Teoria practică de acţionare a coach-ului de jocuri sportive.
In "Leistungs Sport", nr. 23, 1993, 2, pg.12.
13. BRIL, M.S. - Selecţia în jocurile sportive. Editura Fizcultura si
Sport,Bucureşti, 1980 (traducere 1983).
14. BROWN, Lyle - Offensive and defensive drills for winning basketball,
Prentice hali Inc., 1971
15. BRUNO, Pauletto - Strength training for basketball. Ed. Human Kinetics
Publishers, S.U.A., 1994.
16. CERGHIT, I. - Metode de învăţământ, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1997.
17. CIOKANOS, T. - Pregătirea fizică prin antrenamentul în circuit pentru diferite
discipline sportive, Editura Salto, Salonic, 1993.
18. COLIBABA-EVULEŢ, Dumitru - Modelarea antrenamentului sportiv
potrivit exigenţelor competiţionale. în "Educaţie fizică şi sport" nr. 7, 1982
159
19. COLIBABA-EVULEŢ, Dumitru; BOTA, Ioan - Contribuţii la
restructurarea conceptului de pregătire fizica în jocurile sportive.Conferinţa
ştiinţifică internaţională. Bucureşti 17-20 sept, 1997, pg.50.
20. COLIBABA-EVULEŢ, Dumitru; BOTA, Ioan - Modelul de joc şi modelarea. în
"Discobolul", editată de A.N.EJF.S., Bucureşti, nr. 4- 5, 1996 şi nr 6, 1997.
21. COLIBABA-EVULEŢ, Dumitru; BOTA, Ioan - Jocuri sportive.Teorie şi
metodică. Editura Aldin, Bucureşti, 1998.
22. COUSY, B; POWER F. - Basketball concepts and techniques.Bacon,
23. CREVECOEUR, Guy; LECHIEN, Marcel; REDOUTE, Pierre -Basketball,
Editions Amphora, Paris, 1988.
24. DRAGOMIR., V.; KIRKOV, N. - Manual de bolocesto, Editorial Puebloy
Education, Havana, 1975.
25. DRAGNEA Adrian; TEODORESCU-MATE Silvia - Teoria sportului,
Ed. FEST, Bucureşti, 2002.
26. ERRAIS, B; WEISS, A. - Tehnique et pedagogie du tir en basketball,
Editura Amphora, Paris, 1980.
27. FLORESCU, C; DUMITRESCU, V.; PREDESCU, A – Metodica dezvoltării
calităţilor fizice. CNEFS, Bucureşti, 1969.
28. FOX & MATTHEWS - Interval training. Editiira Vigot, Paris, 1983
29. GHITESCU, Iulian Gabriel - Baschet. Exerciţii pentru învăţarea tehnicii şi
tacticii individuale, Editura Semne, Bucureşti, 2002
30. GHITESCU, Iulian Gabriel - Baschetul mijloc asociat al
kinetoterapiei, Editura Semne, Bucureşti 2002
31. GHIŢESCU, Iulian Gabriel; MOANŢĂ Alina Daniela - Baschet. Fundamente
teoretice şi metodice. ANEFS, Bucureşti, 2005
32. GRIGOROVICI S.;, SURUGIU V.; TROFIN K; - Antrenament, exerciţii,
jocuri. Exerciţii si jocuri pregătitoare pentru jocurile sportive. Bucureşti 1966
33. GROS-GEORGE B.; BUTEAN, P. - L'endurance specifique du joeur de
basketball. Note technique. în "Science et matricite" nr. 1,Bruxelles, 1987.
34. HAKKJNEN, K - Changes in physical fitness profile in female basketball
players during competitive season including explosive type strength training.
The Journal of Sports Medicine and Physical Fitness, 1993.
35. HRIŞCĂA.; PREDESCU T.; POPESCU A. - Baschetul la copii şi juniori,
Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1985
36. KIOMORZDOGLU, Eftimios - Atacul echipei şi bazele antrenării ei. Salonic,
1995.
37. KRAUSE, V.; JERRY R. T. - Basketball. Skills & Drills. Leisure Press
160
Champaign, Illinois, 1991.
38. MANNO, Renato - Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv. Ed. Revue
EPS, Roma, 1992. Trad. rom. CCPS în "Sportul de performanţă" nr.
371 - 374, 1996.
39. MILUTIN, Luta, PAVLOVICI Koşarca - Tehnica I verjbe taktica,Novisad,
1983.
40. MOANTA, Alina Daniela. - Pregătirea fizică în jocul de baschet. PRO-
Editura, 2000.
41. MOANTA, Alina Daniela. – Baschet metodică, Editura Alpha, 2005.
42. MOANŢA, Alina Daniela - Specificaţii privind folosirea metodelor de
antrenament pentru pregătirea fizică a jucătoarelor de baschet. Sesiunea de
Comunicări Ştiinţifice, ANEFS, iunie, 2001.
43. MUJICICOVK, BRANGA L, MUJICICOV C. - Jocuri pentru copii şi tineret.
Editura Uniunii de Cultură Fizică şi Sport, ediţia a Ii-a,1966.
44. NATIONAL BASKETBALL CONDITIONING COACHES
ASSOCIATION- N.B.A. - Power conditioning - exercises and drills from the
experts, Editura Human Kinetics, 1997.
45. NEGULESCU, Corneliu - Caracteristici şi tendinţe în conţinutul şi structura
jocului de baschet competiţional de mare performanţă.A.N.E.F.S., Bucureşti,
1994.
46. NEGULESCU C, POPESCU F., MOANTĂ A., PREDA C. – Metodica
învăţării şi perfecţionării tehnicii şi tacticii jocului de baschet. Ml, ANEFS,
Bucureşti, 1997.
47. NICU, Alexe - Antrenamentul sportiv modern. Editis, Bucureşti,1993.
48. PETERSON, D. - Baschet. Esenţiale. Editura Giganţi de Basketball, Roma,
1979.
49. PRADET, Michel - Pregătirea fizică. MTS, CCPS, Bucureşti, 2000
50. PREDESCU Teodora - Dezvoltarea forţei la jucătoarele de baschet.
Comunicare sesiunea ştiinţifică I.E.F.Ş, Bucureşti, 1972
51. PREDESCU, Teodora - Despre aşa-zisa tacticizare a jocului de baschet.
Revista E.F.S. nr. 8, Bucureşti, 1986.
52. PREDESCU, Teodora - îndrumar pentru pregătirea echipelor de senioare la
baschet. I.E.F.S., Bucureşti, 1988.
53. PREDESCU, Teodora - Metodologia elaborării modelului de joc şi de
pregătire în baschet. Comunicare sesiunea ştiinţifică I.E.F.S., Bucureşti,
1991.
54. PREDESCU, Teodora; NEGULESCU Corneliu - Curs de
161
baschet.Specializare anul III, ANEFS, Bucureşti, 1994.
55. PREDESCU, Teodora - Contribuţii la îmbunătăţirea metodologiei modelului
de joc şi de pregătire stadială la juniori (grupele începători, avansaţi şi
performanţă, jocuri sportive, baschet). Teză de doctorat, Universitatea
Bucureşti, 1995.
56. PREDESCU, Teodora ; NEGULESCU Corneliu - Curs de baschet.
Specializare anul IV, ANEFS, Bucureşti, 1998.
57. PREDESCU, Teodora - Baschet. Curs de bază. MEC, A.N.E.F.S.,Bucureşti,
1999.
58. PREDESCU, Teodora; GHIŢESCU Gabriel - Baschet. Pregătirea echipelor
de performanţă. Editura Semne, Bucureşti, 2001.
59. PREDESCU, Teodora; MOANŢĂ Alina ,Baschetul în şcoală. Instruire -
învăţare. Editura Semne, Bucureşti, 2001.
60. PRIMO, Giancarlo - Basket. La difensa. Editura Mediterrane,Roma, 1975.
61. SMITH, DEAN- Basketball. N.J., Prentice Hali Inc., 1981.
62. SMITH, H.K., THOMAS, S.G - Physiological characteristics of elite female
basketball players. Journal of Sport Sciences, nr. 289 - 295,1991.
63. SABĂU, ELENA - Jocuri de mişcare - fundamente teoretice şi practice.
Editura ARVIN PRESS, Bucureşti 2003.
64. STOICA, M., SABĂU, E., IVAN, C, PETRESCU, T, GHEORGHE, D., -
Atletism, Curs de bază. C.U.E.F.S., I.D.JD., A.N.E.F.S., 1999.
65. TEODORESCU Leon - Probleme de teorie şi metodică în jocurile sportive.
Editura. Sport - Turism, Bucureşti, 1975.
66. TEODORESCU' Leoh; PREDESCU Teodora; VASILESCU Lucian -Baschet.
Editura. Sport - Turism, Bucureşti, 1973.
67. Teoria competiţiei - M.T.S., C.C.P.S., S.D.P., 1995
68. Terminologia educaţiei fizice şi sportului, Editura. Stadion, Bucureşti,
1973.
69. VASILESCU, Lucian - Baschet. Curs de specializare. Editura Fundaţiei
"România de mâine", Bucureşti, 1998.
70. VASILESCU, Lucian, - Baschet. Bazele tacticii. Ediţia a Ii-a. Editura
Fundaţiei "România de mâine", Bucureşti, 1998.
71. 70.ZAŢIORSKI, KM. - Calităţile fizice ale sportivului. Editura. CNEFS,
Bucureşti, 1968.
72. WEINECK, Jurgen - Biologie du sport. Editura. Vigot, Paris, 1992
73. WEINECK, Jurgen - Biologie du sport. SDP 365-366, 367-369, Bucureşti,
1995
162
74. WEINECK, Jurgen - Manual d'entrainement sportif. Editura. Vigot, Paris,
1980.
75. 74.WOTTEN, Morgan - Coaching basketball succesfully. Leisure Press,
Champaign, Illinois, SUA, 1992
163