1 ANALIZĂ COMPLEXĂ

Capitolul I

Analiză Fourier
1 Analiză complexă

Quoniam mihi quidem alia adhuc via ? non patet istud praestandi, nisi per
imaginaria procedendo, formulam ´1 littera i in posterum designabo,
ita ut sit i i “ ´1, ideoque 1i “ ´ i.

L. Euler. De formulis di↵erentialibus angularibus maxime irrationalibus

quas tamen per logarithmos et arcus circulares integrare licet. (1777)

1.1 Preliminarii
Numere complexe. În esenţă, un număr complex este o pereche ordonată de numere reale
z “ px, yq. Mulţimea numerelor complexe devine un corp comutativ ı̂n raport cu operaţiile

px1 , y1 q ` px2 , y2 q “ px1 ` x2 , y1 ` y2 q px1 , y1 q ¨ px2 , y2 q “ px1 x2 ´ y1 y2 , x1 y2 ` x2 y1 q

Dacă notăm 0 “ p0, 0q, 1 “ p1, 0q, i “ p0, 1q şi identificăm numărul real x cu numărul complex
px, 0q, atunci Ñ , i2 “ p0, 1q ¨ p0, 1q “ p´1, 0q “ ´1 şi pentru orice număr complex z “ px, yq
obţinem reprezentarea algebrică uzuală

z “ px, 0q ` p0, yq “ px, 0q ` p0, 1q ¨ py, 0q “ x ` i y

De reţinut că spre deosebire de numerele reale, nu există o relaţie de ordine pe mulţimea
numerelor complexe compatibilă cu operaţiile de adunare şi ı̂nmulţire (se poate arăta că pentru o
asemenea relaţie de ordine, z 2 • 0 pentru orice z, dar i2 “ ´1 § 0, contradicţie).
Să fixăm ı̂n plan un reper ortonormat xOy. Atunci numărul complex z “ x ` i y se identifică cu
punctul P având coordonatele carteziene x şi y; axa Ox (respectiv axa Oy) se numeşte axa reală
(respectiv axa imaginară), iar z se mai spune că este afixul punctului P .

y P px, yq z “ x ` iy
OP

O x

Se obţine ˙ o corespondenţă bijectivă ı̂ntre punctele planului P px, yq, vectorii de poziţie asociaţi
ˆ astfel
x
OP “ P 2 şi numerele complexe z “ x ` i y P . În particular, adunarea numerelor
y

1
1.1 Preliminarii 1 ANALIZĂ COMPLEXĂ

complexe corespunde regulii paralelogramului de adunare a vectorilor de poziţie:

y1 ` y2 px1 ` x2 q ` py1 ` y2 q i
x2 ` i y2
y2

y1 x1 ` i y1

O x2 x1 x1 ` x2

Pentru un număr complex z “ x ` i y, partea sa reală este Repzq “ x, iar partea sa imaginară
Impzq “ y. Deci z “ Repzq ` Impzq i. Conjugatul aunui număr complex z “ x ` i y este z “ x ´ i y,
iar modulul său este numărul real pozitiv |z| “ x2 ` y 2 . De reţinut că
z`z z´z
Repzq “ , Impzq “
2 2i
De asemenea, au loc relaţiile
z“z , zz “ |z|2 şi |z| “ |z|
pentru orice z P .
Din punct de vedere geometric, operaţia de conjugare z fiÑ z corespunde reflexiei/simetriei faţă de
axa reală:

y z “ x ` iy
|z|
x

z “ x ´ iy

iar modulul reprezintă distanţa (euclidiană) până la origine.

Orice număr complex nenul z “ x ` i y se poate reprezenta sub formă trigonometrică
z “ rpcos t ` i sin tq
a
unde r “ |z| “ x2 ` y 2 este modulul numărului complex, iar t este argumentul său. În
particular,
x y
cos t “ a , sin t “ a (1)
x2 ` y 2 x2 ` y 2

Să observăm că argumentul unui număr complex (nenul) este definit doar mod 2⇡. Mai precis,
unicul număr real t din p´⇡, ⇡s care verifică ecuaţiile (1) se numeşte argument principal (sau
determinarea principală a argumentului) şi se notează Argpzq,1 iar mulţimea tuturor
1
Determinarea principală a argumentului, din intervalul p´⇡, ⇡s, ı̂n loc de familiarul r0, 2⇡q, este cea utilizată
ı̂n implementarea numerelor complexe ı̂n diverse limbaje de programare, gen Matlab sau Python. Din punct de
vedere practic, are avantajul că numerele complexe cu partea imaginară strict pozitivă/negativă au argumentul
strict pozitiv/negativ. Matematic, această alegere este motivată de discontinuitatea funcţiei argument: fără a intra
momentan ı̂n detalii riguroase, o rotaţie completă ı̂n jurul originii modifică argumentul cu 2⇡.

2
1.1 Preliminarii 1 ANALIZĂ COMPLEXĂ

soluţiilor ecuaţiilor (1) se notează cu argpzq şi se numeşte mulţimea argumentelor lui z. Explicit,
argpzq “ tArgpzq ` 2k⇡ | k P Zu
O regulă mnemotehnică de determinare a argumentului principal Argpzq este dată ı̂n imaginea de
mai jos, ı̂n funcţie de cadranul (sau axa) ı̂n care (pe care) se găseşte punctul de afix z “ x ` i y:

⇡
Argpzq “ 2

`y˘ `y˘
Argpzq “ ⇡ ` arctg x
Argpzq “ arctg x

Argpzq “ ⇡ Argpzq “ 0

`y˘ `y˘
Argpzq “ ´⇡ ` arctg x
Argpzq “ arctg x

Argpzq “ ´ ⇡2

Exemplu 1.1. Un argument al numărului complex z “ ´1 ´ i este 5⇡

4
(reprezentarea geometrică
este localizată ı̂n cadranul III)
y

´1
x

´1 ´ i ´i

dar argumentul principal este 5⇡

4
´ 2⇡ “ ´ 3⇡
4
P p´⇡, ⇡s.
Exerciţiu 1.2. Fie z1 , z2 P ´ t0u. Deduceţi că
argpz1 z2 q “ argpz1 q ` argpz2 q
unde s-a notat argpz1 q ` argpz2 q “ tt1 ` t2 | t1 P argpz1 q, t2 P argpz2 qu (o egalitate de mulţimi!).
De remarcat că relaţia analoagă pentru determinarea principală a argumentului
Argpz1 z2 q “ Argpz1 q ` Argpz2 q
(egalitate de numere de data aceasta!) nu este neapărat adevărată. De exemplu, pentru z1 “ ´1 şi
z2 “ i, z1 z2 “ ´ i, şi
⇡ ⇡ 3⇡
Argpz1 z2 q “ ´ ‰ Argpz1 q ` Argpz2 q “ ⇡ ` “
2 2 2
(dar totuşi Argpz1 z2 q ` 2⇡ “ ´ 2 ` 2⇡ “ 2 ). Pe de altă parte, pentru z1 “ 1 ` i şi z2 “ i,
⇡ 3⇡

z1 z2 “ ´1 ` i şi
3⇡ ⇡ ⇡
Argpz1 z2 q “ “ Argpz1 q ` Argpz2 q “ `
4 4 2

3
1.1 Preliminarii 1 ANALIZĂ COMPLEXĂ

Elemente de topologie a lui . Pentru z0 P şi r ° 0, discul deschis de centru z0 şi rază r
este
Dpz0 , rq “ tz P | |z ´ z0 | † ru
iar discul ı̂nchis de centru z0 şi rază r este

Dpz0 , rq “ tz P | |z ´ z0 | § ru

În sfârşit, cercul cu centrul ı̂n z0 şi de rază r este

Cpz0 , rq “ tz P | |z ´ z0 | “ ru

Pentru 0 § r † R § 8 şi z0 P , vom numi coroană circulară centrată ı̂n z0 mulţimea

tz P | r † |z ´ z0 | † Ru

Pentru r “ 0, se obţine discul ”punctat” (fără centru) tz P | 0 † |z ´ z0 | † ru, iar pentru R “ 8

exteriorul unui disc tz P | r † |z ´ z0 |u.

y y
y
|z ´ z0 | ° r

z0 z0 z0

|z ´ z0 | † r
r † |z ´ z0 | † R

x x x

Disc Coroană circulară Exteriorul discului

Fiecare dintre condiţiile Repzq ° a, Impzq ° b, etc. determină un semiplan deschis:

y
y

Impzq ° b
Repzq ° a
bi
x x
a

Un punct z este interior unei mulţimi D Ñ dacă există un disc deschis, cu centrul ı̂n z, conţinut
ì ı̂n
D. Se spune că z este exterior mulţimii D dacă există un disc deschis Dpz, rq cu Dpz, rq D “ H.
Bordul (sau frontiera) mulţimii D, notat BD, conţine acele puncte z care nu sunt nici interioare
nici exterioare mulţimii D. De exemplu, bordul discului deschis/ı̂nchis este cercul cu acelaşi centru
şi rază ca şi discul respectiv.

4
1.1 Preliminarii 1 ANALIZĂ COMPLEXĂ

Exerciţiu 1.3. Identificaţi bordul unei coroane circulare.

O mulţime D Ñ este deschisă dacă toate punctele sale sunt interioare: pentru orice z P D există
un disc deschis Dpz, rq inclus ı̂n D. Mulţimea vidă H şi sunt deschise. Orice disc deschis este o
mulţime deschisă.
Exerciţiu 1.4. Arătaţi că semiplanul superior tz P | Impzq ° 0u este o mulţime deschisă şi
determinaţi bordul său.

O mulţime D Ñ este ı̂nchisă dacă mulţimea ´ D (complementara sa) este deschisă. Mulţimea
vidă H şi sunt ı̂nchise. Orice disc ı̂nchis este o mulţime ı̂nchisă.
O mulţime D Ñ este mărginită dacă este inclusă ı̂ntr-un disc deschis. O mulţime compactă
este o mulţime ı̂nchisă şi mărginită. Planul complex nu este compact, dar orice disc ı̂nchis da.
O mulţime compactă K Ñ se numeşte compact cu bordul orientat dacă bordul său BK este
o curbă orientată pozitiv de clasă C 1 pe porţiuni.2
y

BK

O mulţime D Ñ este conexă dacă oricare două puncte ale sale pot fi unite printr-o curbă netedă
pe porţiuni (imaginea unui drum de clasă C 1 pe porţiuni) inclus ı̂n D. Dacă ı̂n plus D este deschis,
drumul poate fi luat poligonal:
y

D
z2
z1

Un domeniu este o mulţime nevidă deschisă şi conexă. Un domeniu D este simplu conex dacă
orice drum ı̂nchis din D poate fi deformat continuu la un punct (intuitiv, un domeniu simplu conex
nu are găuri). Discurile şi semiplanele sunt simplu conexe, dar o coroană circulară nu este simplu
conexă. Un domeniu mărginit este simplu conex dacă bordul său este conex.
2
Aşa cum a fost descrisă la cursul de Analiză Matematică (lecţia despre formula Green-Riemann).

5
1.1 Preliminarii 1 ANALIZĂ COMPLEXĂ

Punctul de la infinit şi sfera lui Riemann. Să considerăm planul complex ca scufundat ı̂n
3
(identificând punctul de afix complex z “ x ` y i cu px, y, 0q). Fie sfera
ˆ ˙2
3 2 1 2 1
⌃ “ tpx, y, uq P |x `y ` u´ “ u
2 4

(cunoscută drept sfera lui Riemann), tangentă planului complex ı̂n punctul S “ p0, 0, 0q (“polul
Sud”).

z1
S y
t
r
z
x

Prin proiecţie stereografică se obţine o corespondenţă bijectivă ı̂ntre punctele lui şi punctele de
pe sfera ⌃, mai puţin punctul N (“polul Nord” al sferei). Geometric, aceasta ı̂nseamnă că dreapta
care uneşte punctul N cu un punct z al planului complex intersectează ⌃ ´ tN u ı̂ntr-un singur
punct z , şi reciproc, dreapta care uneşte polul Nord N cu orice alt punct z 1 al sferei intersectează
1

planul complex ı̂ntr-un unic punct z. Matematic, corespondenţa de mai sus se obţine astfel:
ˆ ˙
i✓ 1 x y r2
Q z “ x ` y i “ re fiÑ z “ , , P ⌃ ´ tN u (2)
1 ` r2 1 ` r2 1 ` r2

Pentru a completa acestă corespondenţă la ı̂ntreaga sferă ⌃, se adaugă un punct 8 (numit punctul
de la infinit) planului complex; fie r “ Y t8u planul complex extins; atunci bijecţia de mai
sus se extinde la o bijecţie r Ñ ⌃ prin z fiÑ z 1 (conform (2)), respectiv 8 fiÑ N .

Observaţie 1.5. În cazul numerelor reale, suntem familiari cu ´8 şi 8, natural introduse cu
ajutorul structurii de ordine a lui . În cazul , la o primă vedere, s-ar putea părea curios
introducerea unui singur 8. Însă dacă ı̂n corespondenţa (2) de mai sus luăm z “ rei t , cu t fixat
şi r din ce ı̂n ce mai mare, atunci z 1 tinde către N indiferent de t: informal, “toate drumurile duc
către polul Nord”!

Şiruri şi convergenţă. Un şir pzn qn•0 de numere complexe este convergent dacă există z P
astfel |zn ´ z| Ñ 0 pentru n Ñ 8. Dacă zn “ an ` bn i şi z “ a ` b i, atunci zn Ñ z ı̂n dacă şi
numai dacă an Ñ a şi bn Ñ b ı̂n . Mulţimea numerelor complexe devine astfel un spaţiu metric
complet (mai precis, un spaţiu Banach) ı̂n raport cu cu metrica dpz1 , z2 q “ |z1 ´ z2 |.

6
1.2 Funcţii complexe 1 ANALIZĂ COMPLEXĂ

1.2 Funcţii complexe

Fie D Ñ o mulţime deschisă şi f : D Ñ o funcţie complexă. Vom nota cu z argumentul funcţiei
şi cu w valoarea funcţiei ı̂n z:
w “ f pzq
Notăm de asemenea z “ x ` i y şi w “ u ` i v. Deoarece u şi v depind de z, deci de x, y, putem scrie

f pzq “ upx, yq ` i vpx, yq

considerând astfel u şi v ca funcţii reale de două variabile. Graficul unei funcţii complexe f : D Ñ
este Gf “ tpz, f pzqq | z P Du Ñ ˆ – 4 nu poate fi vizualizat direct, şi atunci se preferă
interpretarea unei funcţii complexe ca transformare a planului.
y v

z “ x ` iy D w “ f pzq
f

x u

Limite, continuitate. Prin identificarea planului complex cu 2 , noţiunile uzuale de limite

şi continuitate pentru funcţii de mai multe variabile studiate la cursul de Analiză Matematică se
aplică şi funcţiilor complexe. De exemplu, o funcţie complexă f definită pe o mulţime deschisă
D Ñ este continuă ı̂n z0 P D dacă şi numai dacă

lim f pzq “ f pz0 q

zÑz0

unde limita de mai sus ı̂nseamnă

@" ° 0D " ° 0 . @ |z ´ z0 | † " ùñ |f pzq ´ f pz0 q| † "

Un criteriu echivalent, mai simplu uneori de aplicat ı̂n practică, este următorul: f este continuă ı̂n
z0 “ x0 ` i y0 dacă şi numai dacă părţile sale reală u şi imaginară v sunt continue ı̂n px0 , y0 q.

Observaţie 1.6. Atenţie! Nu trebuie dedus de aici că ı̂ntreaga Analiză Complexă se obţine din
Analiza Reală; de fapt, chiar următoarea noţiune pe care o vom studia, cea de derivabilitate a
funcţiilor complexe, va demonstra diferenţele semnificative dintre cele două ramuri ale Analizei
Matematice, cea reală şi cea complexă!

Vom trece ı̂n revistă ı̂n continuare funcţiile complexe elementare.

7
1.2 Funcţii complexe 1 ANALIZĂ COMPLEXĂ

Funcţii polinomiale. O funcţie polinomială este de forma

f: Ñ , f pzq “ a0 ` a1 z ` . . . ` an z n , unde a0 , . . . , an P

Dintre acestea, vom menţiona doar două tipuri:

A. Funcţia de gradul I: f pzq “ a0 ` a1 z, a0 , a1 P , a1 ‰ 0. Orice astfel de funcţie se poate

scrie ca o compunere de translaţii (f pzq “ z ` z0 , z0 P ), rotaţii (f pzq “ zei ✓ , ✓ P ) şi scalări
(f pzq “ ⇢z, ⇢ ° 0):
y y

f pzq “ z ` i

x x Translaţie

y y

f pzq “ i z

x x Rotaţie

y y

f pzq “ z{2

x x Scalare

B. Funcţia de gradul II: f pzq “ a0 ` a1 z ` a2 z 2 , a0 , a1 , a2 P , a2 ‰ 0. Chiar dacă interpretarea

geometrică a funcţiilor de gradul II nu este atât de imediată, acestea posedă totuşi proprietăţi
remarcabile.

Exemplu 1.7. Pentru funcţia fc pzq “ z 2 ` c, unde c P , mulţimea

M “ tc P | şirul z0 “ 0, zn`1 “ fc pzn q este mărginit u

se numeşte mulţimea Mandelbrot şi este un exemplu de mulţime fractală [3].

8
1.2 Funcţii complexe 1 ANALIZĂ COMPLEXĂ

an z n ` . . . a1 z ` a0
Funcţii raţionale. O funcţie raţională este de forma f : D Ñ Ñ , f pzq “ ,
bm z m ` . . . ` b1 z ` b0
unde a0 , . . ., bm P şi D “ tz P | bm z m ` . . . ` b1 z ` b0 ‰ 0u.

Exemplu 1.8. Transformarea omografică (Möbius)

az ` b
f pzq “ , a, b, c, d P , ad ´ bc ‰ 0
cz ` d

• Orice transformare omografică este o compunere de translaţii (f pzq “ z ` a), rotaţii (f pzq “
zei ✓ ), scalări (f pzq “ ⇢z) şi inversiuni (f pzq “ z1 ).

• Transformările omografice se ı̂ntâlnesc ı̂n geometria proiectivă şi ı̂n teoria relativităţii.

• Geometric, o transformare omografică păstrează unghiurile şi simetriile, şi transformă cercurile
şi dreptele ı̂n cercuri şi drepte

y y
1
f pzq “
|z| “ 2 z
1
|z| “ 2

x x
2 1
2

1
f pzq “
z

y y
1
f pzq “
|z ´ i | “ 1 z
i
x x

Impzq “ ´ 12
1
f pzq “
z

Transformările omografice se utilizează ı̂n Computer Vision (pentru deformarea sau rectificarea
imaginilor).

9
1.2 Funcţii complexe 1 ANALIZĂ COMPLEXĂ

z´1
Imagine deformată cu ajutorul transformării omografice f pzq “
z`1
C. Frederick & E.L. Schwartz, Conformal Image Warping. IEEE Computer Graphics and Applications (1990)

Funcţia exponenţială.

f: Ñ , f pzq “ ez “ ex pcos y ` i sin yq , unde z “ x ` i y

f pzq “ ez
Impzq “ y0
y0
ex 0
Repzq “ x0

Proprietăţi

• Periodică, cu perioada 2⇡ i:
ez`2⇡ i “ ez @z P

• Formula lui Euler: ei t “ cos t ` i sin t, @ t P

• Valori remarcabile: e0 “ 1 , e⇡ i “ ´1 , e⇡ i {2 “ i

• Principalele proprietăţi algebrice ale funcţiei exponenţiale reale rămâm valabile şi ı̂n cazul
complex: ez`w “ ez ¨ ew , e´z “ e1z (temă!)

• Repez q “ ex cos y, Impez q “ ex sin y, |ez | “ ex , argpez q “ ty ` 2k⇡ | k P Zu, pentru z “ x ` i y.

Funcţiile trigonometrice şi hiperbolice. cos, sin, ch, sh : Ñ

ei z ` e´ i z ei z ´ e ´ i z ez ` e´z ez ´ e´z
cos z “ , sin z “ , ch z “ , sh z “ (3)
2 2i 2 2

Proprietăţi

10
1.2 Funcţii complexe 1 ANALIZĂ COMPLEXĂ

• ei z “ cos z ` i sin z, @ z P

• cos2 z ` sin2 z “ 1, ch2 z ´ sh2 z “ 1, , @ z P

• Sunt funcţii periodice cu perioada 2⇡ (cos z, sin z), respectiv 2⇡ i (ch z, sh z)

• Funcţiile complexe cos z, sin z sunt nemărginite (spre deosebire de cazul` real!).˘ De exemplu,
?
ecuaţia sin z “ 2 nu are soluţii ı̂n , dar admite soluţiile complexe z “ ⇡2 ` 2k⇡ ˘i lnp2` 3q,
unde k P Z.

Exerciţiu 1.9. Pornind de la formulele (3), determinaţi partea reală, partea imaginară şi valoarea
absolută a fiecăreia dintre funcţiile cos, sin, ch, sh.

Funcţia argument. Fie D Ñ ˚ o mulţime deschisă. Se numeşte determinare continuă a

argumentului pe D orice funcţie continuă ✓ : D Ñ cu proprietatea că z “ |z|ei ✓pzq , pentru orice
z P D.

Proprietăţi.
˚
• Nu există o determinare continuă a argumentului pe (intuitiv, o rotaţie completă ı̂n jurul
originii creşte argumentul cu 2⇡)
˚
• Orice două determinări continue ale argumentului pe un domeniu simplu conex D Ñ diferă
prin 2k⇡, k P Z.

• Fie T “ tz P | Repzq § 0, Impzq “ 0u (ı̂n Analiza Complexă, acest tip de semidreaptă se

numeşte tăietură). Atunci pe D “ ´ T orice determinare continuă a argumentului este de
forma ✓pzq “ Argpzq ` 2k⇡, k P Z.

Funcţia logaritmică. Fie z “ |z|ei Argpzq P ˚ . Căutăm w “ u ` i v astfel ı̂ncât ew “ z. Rezultă

eu pcos v ` i sin vq “ |z|pcos Argpzq ` i sin Argpzqq, de unde obţinem

u “ ln |z| , v “ Argpzq ` 2k⇡ pk P Zq

Logaritmul lui z este mulţimea

ln z “ ln |z| ` i argpzq “ tln |z| ` ipArgpzq ` 2k⇡q | k P Zu

iar determinarea principală a logaritmului lui z este numărul complex

Lnppqzq “ ln |z| ` i Argpzq

Se obţine astfel un exemplu de funcţie multiformă (o funcţie care ia mai multe valori): pentru
fiecare k P Z fixat, determinarea de ordin k a logaritmului este funcţia ˚ Ñ , z fiÑ ln |z| `
ipArgpzq ` 2k⇡q

Exemplu 1.10. Lnpiq “ i ⇡2 , ln i “ tip ⇡2 ` 2k⇡q | k P Zu

11
1.2 Funcţii complexe 1 ANALIZĂ COMPLEXĂ

˚
Puteri complexe. Fie z P . Pentru ↵ P definim

z ↵ “ e↵ ln z “ e↵pln |z|`ipArgpzq`2k⇡qq , k P Z
˚
Observaţie 1.11. Ca şi funcţia logaritmică, funcţia putere Ñ , z fiÑ z ↵ este o funcţie
multiformă ; pentru k “ 0 se obţine determinarea principală.
2 p ⇡ `2k⇡q ⇡
Exemplu 1.12. ii “ ei Lnpiq “ ei 2 “ e´p 2 `2k⇡q , k P Z

Caz particular. Fie n P , n • 2 şi ↵ “ 1

n
ùñ funcţia radical de ordin n
? 1
n
z “ e n ln z

Exerciţiu 1.13. Ţinând cont de periodicitatea funcţiilor trigonometrice, arătaţi că expresia de mai
sus se reduce la formula cunoscută a radicalului complex de ordinul n
? a Argpzq`2k⇡
n
z “ n |z|ei n , k P t0, 1, . . . , n ´ 1u

12