11

Derivarea funcţiilor compuse.

Formula lui Taylor

11.1. Derivate parţiale pentru funcţii compuse

Următorul rezultat privind derivarea funcţiilor compuse de mai multe variabile
este asemănător celui de la funcţii reale de o variabilă.

Teorema 11.1.1. Fie funcţiile f : E ⊂ Rk → F ⊂ Rp , g : F ⊂ Rp → Rm , E,

F deschise. Se presupune că f este diferenţiabilă ı̂n x0 ∈ E, iar g este diferenţiabilă
ı̂n y0 = g (x0 ). Atunci h = g ◦ f este diferenţiabilă ı̂n x0 şi

dh(x0 ) = dg(f (x0 )) ◦ df (x0 ), Jh (x0 ) = Jg (f (x0 )) · Jf (x0 ).

Observaţia 11.1.2. a) Formula obţinută seamănă cu formula de derivare a

funcţiilor compuse de o variabilă, ı̂n loc de numere fiind matrici. Jg (f (x0 )) este o
∂gj
matrice de tip m×p (m linii şi p coloane), având elementele (f (x0 )), 1 ≤ j ≤ m,
∂yl
1 ≤ l ≤ p, iar Jf (x0 ) este o matrice de tip p × k (p linii şi k coloane), având
∂fl
elementele (x0 ), 1 ≤ l ≤ p, 1 ≤ i ≤ k. Matricea Jh (x0 ) este o matrice de tip
∂xi
m × k.
b) Formula de calcul a derivatelor parţiale ale funcţiei h = g ◦ f ı̂n raport cu
x1 , . . . , xk se obţine scriind explicit relaţia Jh (x0 ) = Jg (f (x0 ))Jf (x0 ):

 ∂h1 ∂h1 ∂h1


∂x1 (x0 ) ··· ∂xi (x0 ) ··· ∂xk (x0 )
 .. .. .. .. .. 
 . . . . . 
 
 ∂hj ∂hj ∂hj 
 ∂x1 (x0 ) ··· ∂xi (x0 ) ··· ∂xk (x0 ) =
 
 .. .. .. .. .. 
 . . . . . 
∂hm ∂hm ∂hm
∂x1 (x0 ) ··· ∂xi (x0 ) ··· ∂xk (x0 )

 ∂g1 ∂g1 ∂g1 

∂y1 (f (x0 )) ··· ∂yl (f (x0 )) ··· ∂yp (f (x0 ))
 .. .. .. .. .. 
 . . . . . 
 
 ∂gj ∂gj ∂gj 
= ∂y1 (f (x0 )) ··· ∂yl (f (x0 )) ··· ∂yp (f (x0 )) ×
 
 .. .. .. .. .. 
 . . . . . 
∂gm ∂gm ∂gm
∂y1 (f (x0 )) ··· ∂yl (f (x0 )) ··· ∂yp (f (x0 ))

109
110 11. DERIVAREA FUNCŢIILOR COMPUSE. FORMULA LUI TAYLOR

 ∂f1 ∂f1 ∂f1


∂x1 (x0 ) ··· ∂xi (x0 ) ··· ∂xk (x0 )
 .. .. .. .. .. 
 . . . . . 
 
 ∂fl ∂fl ∂fl 
× ∂x1 (x0 ) ··· ∂xi (x 0) ··· ∂xk (x0 ) .
 .. .. .. 
 .. .. 
 . . . . . 
∂fp ∂fp ∂fp
∂x1 (x0 ) ··· ∂xi (x0 ) ··· ∂xk (x0 )
Din egalitatea de mai sus găsim pentru elementul de pe linia i coloana j egali-
tatea
∂hj ∂gj ∂f1
(11.1.1) (x0 ) = (f (x0 )) (x0 ) + . . . +
∂xi ∂y1 ∂xi
∂gj ∂fl ∂gj ∂fp
+ (f (x0 )) (x0 ) + . . . + (f (x0 )) (x0 ).
∂yl ∂xi ∂yp ∂xi

11.2. Cazuri particulare importante

Se vor prezenta două cazuri particulare importante ale formulei (11.1.1).
Observaţia 11.2.1. Să considerăm ı̂ntâi cazul ı̂n care f : E ⊂ Rk → F ⊂ Rp ,
g : F ⊂ Rp → R. Deci funcţia g are valori reale. Se notează variabila funcţiei f
cu x = (x1 , . . . , xk ) iar variabila funcţiei g cu y = (y1 , . . . , yp ). Funcţia compusă
h = g ◦ f are forma
h(x) = g(f (x)) = g(f1 (x), . . . , fp (x)) =
= g(f1 (x1 , . . . , xk ), . . . , fp (x1 , . . . , xk )).
În formula generală de mai sus matricea Jg (f (x0 )) este o matrice linie cu p
elemente, iar matricea Jf (x0 ) este de tipul p × k deci matricea produs va fi de
forma 1 × k.
Conform relaţiei generale de mai sus, ı̂n punctul curent x, are loc
∂h ∂g ∂f1 ∂g ∂fl ∂g ∂fp
(x) = (f (x)) (x) + . . . (f (x)) (x) + . . . (f (x)) (x).
∂xi ∂y1 ∂xi ∂yl ∂xi ∂yp ∂xi
De exemplu, fie funcţiile
f : E ⊂ R2 → F ⊂ R2 , f (x, y) = (u(x, y), v(x, y)), g : F ⊂ R2 → R.
Pentru h := g ◦ f , are loc
h(x, y) = g(f (x, y)) = g(u(x, y), v(x, y)).
Derivatele parţiale sunt (notând cu u şi v variabilele funcţiei g)
∂h ∂g ∂u ∂g ∂v
(x, y) = (u(x, y), v(x, y)) (x, y) + (u(x, y), v(x, y)) (x, y),
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x
∂h ∂g ∂u ∂g ∂v
(x, y) = (u(x, y), v(x, y)) (x, y) + (u(x, y), v(x, y)) (x, y).
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y
Exemplul 11.2.2. Pentru aplicaţia
f : R × R∗ −→ R, f (x, y) = H(xy, x/y),
se vor calcula derivatele parţiale de ordinul I (H : R2 −→ R, H ∈ C 1 (R2 )). Schema
de derivare este:
 11.3. DERIVATE PARŢIALE DE ORDIN SUPERIOR 111

u
H
@ HH
qqqqqqqqqqq

¡
qqq

¡ @ HH
¡ @ HH qqq
qqqqqqqqqqq
qqq

x y
qq

f H
qqqqqqqqq
qqqqq

©
qqqq
qqq
qqqqq

©
qqqqqqqqq
qqqqqqqqqqq qqq

@ ¡ ©
qqq qq

@ ¡ ©©
@ ¡ ©
©
q
qqq
qqqqqqqq qq

unde u = u(x, y) = xy, v = v(x, y) = x/y.

Derivatele parţiale ale lui f pe R2 sunt:
∂f ∂H ∂u ∂H ∂v ∂H ∂H 1
= · + · = ·y+ · ,
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u ∂v y
µ ¶
∂f ∂H ∂u ∂H ∂v ∂H ∂H x
= · + · = ·x+ · − 2 .
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂u ∂v y
Observaţia 11.2.3. Fie p : D × R → R, unde D ⊂ R3 , p = p(x, y, z, t).
Dacă p reprezintă o mărime ataşată unei particule materiale aflate ı̂n mişcare,
atunci, notând cu (x(t), y(t), z(t)) legea de mişcare a particulei, p (x(t), y(t), z(t), t)
dă variaţia lui p cu timpul. Pentru viteza de variaţie, notând
v
p (t) = p(x(t), y(t), z(t), t),
are loc
v0 ∂p ∂p
p (t) = (x(t), y(t), z(t), t) · x0 (t) + (x(t), y(t), z(t), t) · y 0 (t)+
∂x ∂y
∂p ∂p
+ (x(t), y(t), z(t), t) · z 0 (t) + (x(t), y(t), z(t), t).
∂z ∂t
11.3. Derivate parţiale de ordin superior
În continuare se vor defini derivatele parţiale de ordin superior ale unei funcţii
de mai multe variabile.
Definiţia 11.3.1. Fie o funcţie f : D ⊂ Rk → Rp , f = (f1 , . . . , fp ), cu D
deschisă. Fie a = (a1 , . . . , ak ) ∈ D. Se presupune că pe o vecinătate V a lui a
∂f
există derivata parţială ı̂n raport cu una din variabile, xi , anume .
∂xi
∂f
a) Dacă funcţia admite derivata parţială ı̂n raport cu variabila xj ı̂n punctul
∂xi
a, atunci se notează
µ ¶
∂ ∂f ∂2f
(a) =: (a) ∈ Rp ,
∂xj ∂xi ∂xj ∂xi
sau chiar fx00i xj (a) şi se numeşte derivata parţială de ordin doi ı̂n raport cu xi şi xj
a funcţiei f ı̂n punctul a. Se spune că f admite derivată parţială de ordin doi ı̂n
∂2f
raport cu xi şi xj ı̂n a. Dacă i = j, atunci derivata de mai sus se notează (a)
∂x2i
sau fx002 şi se numeşte derivata de ordin doi ı̂n raport cu xi a funcţiei f ı̂n a.
i
b) Dacă derivatele parţiale de ordin doi există ı̂n fiecare punct din D se spune
că f admite derivate parţiale de ordin doi pe D.
112 11. DERIVAREA FUNCŢIILOR COMPUSE. FORMULA LUI TAYLOR

c) Se pot defini apoi, dacă acestea există, derivatele parţiale de ordin trei :
µ 2 ¶ µ 2 ¶
∂3f ∂ ∂ f ∂3f ∂ ∂ f
3 (a) = 2 (a) , 2 (a) = (a) ,
∂xi ∂xi ∂xi ∂xi ∂xj ∂xi ∂xi ∂xj
µ 2 ¶
∂3f ∂ ∂ f
(a) = (a) , etc.
∂xp ∂xj ∂xi ∂xp ∂xj ∂xi
şi de ordin mai mare ca trei.
Observaţia 11.3.2. Utilizând din nou faptul că limitele de funcţii vectoriale
se fac pe componente, derivatele fiind nişte limite, se deduce că f admite derivată
parţială de ordin doi ı̂n raport cu xi şi xj ı̂n a ⇐⇒ f1 , . . ., fp admit derivată parţială
de ordin doi ı̂n raport cu xi şi xj ı̂n a şi ı̂n plus
µ 2 ¶
∂2f ∂ f1 ∂ 2 fp
(a) = (a), . . . , (a) .
∂xj ∂xi ∂xj ∂xi ∂xj ∂xi
Exemplul
© ¯ 11.3.3. Fie
ª funcţia f (x, y) = ln(x+y 2 ), funcţie definită pe mulţimea
D = (x, y) ¯ x + y > 0 ⊂ R .
2 2

Derivatele de ordin unu şi doi sunt

∂f 1 ∂f 2y
(x, y) = , (x, y) = ,
∂x x + y 2 ∂y x + y2
µ ¶ µ ¶
∂2f ∂ ∂f ∂ 1 2y
(x, y) = (x, y) = 2
=− 2,
∂y∂x ∂y ∂x ∂y x + y (x + y 2 )
µ ¶ µ ¶
∂2f ∂ ∂f ∂ 2y 2y
(x, y) = (x, y) = =− 2,
∂x∂y ∂x ∂y ∂x x + y 2 (x + y 2 )
µ ¶
∂2f ∂ 1 1
2
(x, y) = 2
=− 2.
∂x ∂x x + y (x + y 2 )
∂2f ∂2f
Observaţia 11.3.4. În exemplul de mai sus se vede că = . Se
∂x∂y ∂y∂x
pune ı̂ntrebarea dacă această proprietate adevărată pentru orice funcţie şi ı̂n orice
punct? Răspunsul este negativ: există funcţii pentru care, notând cu x şi y două
∂2f ∂2f
variabile oarecare distincte, 6= .
∂x∂y ∂y∂x
11.4. Egalitatea derivatelor parţiale de ordin doi mixte
∂2f ∂2f
Pentru a avea = este necesară impunerea unor condiţii supli-
∂x∂y ∂y∂x
mentare asupra funcţiei f . Acesta este obiectul teoremei următoare.
Cu o demonstraţie deosebit de tehnică (uzând de mai multe ori de Teorema lui
Lagrange), are loc
Teorema 11.4.1 (Teorema lui Schwarz). a) Fie funcţia f : D ⊂ Rk → R, D
deschisă, care admite pe D derivatele parţiale de ordin doi
∂2f ∂2f
, , unde i 6= j, fixaţi.
∂xi ∂xj ∂xj ∂xi
Dacă ı̂n punctul a = (a1 , . . . , ak ) ∈ D aceste derivate sunt continue, ele sunt egale.
b) Acelaşi rezultat ca la a) este valabil pentru funcţii f : D ⊂ Rk → Rp .
 11.5. FORMULA LUI TAYLOR CU REST LAGRANGE 113

Observaţia 11.4.2. Prin inducţie se arată că, dacă o funcţie are derivate
parţiale de ordin m oarecare, continue, atunci, pentru derivate parţiale de ordin
mai mic sau egal cu m, nu are importanţă ordinea de derivare ci numai de câte ori
se derivează ı̂n raport cu fiecare variabilă.
Definiţia 11.4.3. a) Se spune că funcţia f : D ⊂ Rk → R, D deschisă, este
de n ori diferenţiabilă ı̂n a ∈ D dacă f admite derivate parţiale de ordin mai mic
sau egal cu n − 1 pe o vecinătate a lui a şi derivatele parţiale de ordin n − 1 sunt
diferenţiabile ı̂n a.
b) Dacă f este de n ori diferenţiabilă ı̂n orice punct x din D, se spune că f este
de n ori diferenţiabilă pe D.
Observaţia 11.4.4. Se consideră o funcţie f : D ⊂ Rk → R având derivate
parţiale de ordin n ≥ 3 şi continue ı̂ntr-un punct x ∈ D.
a) Matricea
 
∂2f ∂2f ∂2f
 ∂x2 (x) (x) · · · (x) 
 1 ∂x2 ∂x1 ∂xk ∂x1 
 ∂ f 2 2
∂ f ∂ f2 
 ··· (x) 
 ∂x ∂x (x) ∂ 2x
(x)
∂x ∂x 
Hf (x) :=  1 2 2 k 2 .
 .. .. . . .
. 
 . . . . 
 
 ∂2f ∂2f ∂2f 
(x) (x) · · · 2 (x)
∂x1 ∂xk ∂x2 ∂xk ∂xk
se mai numeşte Hessiana funcţiei f ı̂n punctul x.
Diferenţiala de ordinul ı̂ntâi a funcţiei este aplicaţia liniară
Xk
∂f
h → Jf (x) · h = (x)hi ,
i=1
∂xi
unde h = (h1 , . . . , hk ).
b) Diferenţiala de ordin doi se defineşte ca aplicaţia biliniară definită de ma-
tricea Hessiană, adică
k X
X k
def ∂2f
(h, l) → d2 f (x)(h, l) = (x)hi lj ,
i=1 j=1
∂xi ∂xj

unde l = (l1 , . . . , lk ), h = (h1 , . . . , hk ).

Dacă se ia l = h, se obţine forma pătratică
k X
X k
not ∂2f
h → d2 f (x)(h, h) = d2 f (x)(h) = (x)hi hj .
i=1 j=1
∂xi ∂xj
Se pot defini ı̂n felul acesta succesiv, derivatele şi diferenţialele de orice ordin
ale funcţiilor de mai multe variabile reale.

11.5. Formula lui Taylor cu rest Lagrange pentru funţii de mai multe
variabile reale
Definiţia
© 11.5.1. a) Se numeşte segment de extremităţi
ª x1 şi x2 , ı̂n Rk mulţimea
k
de puncte x ∈ R | x = (1 − t)x1 + tx2 , t ∈ [0, 1] .
b) O mulţime Ω ⊂ Rk se numeşte convexă dacă oricare ar fi două puncte x1 ,
x2 din Ω, segmentul de extremităţi x1 şi x2 este inclus ı̂n Ω.
114 11. DERIVAREA FUNCŢIILOR COMPUSE. FORMULA LUI TAYLOR

Teorema 11.5.2 (Formula lui Taylor). Fie f : D ⊂ Rk → R, o funcţie de n + 1

ori derivabilă, unde D este o mulţime convexă, deschisă. Atunci oricare ar fi x şi
a ı̂n D există un punct c pe segmentul de extremităţi a şi x astfel ı̂ncât
k
1 X ∂f
f (x) =f (a) + (a)(xi − ai )+
1! i=1 ∂xi
k
1 X ∂2f
+ (a)(xi1 − ai1 )(xi2 − ai2 )+
2! i ,i =1 ∂xi1 ∂xi2
1 2

X k
1 ∂nf
+ ... + (a)(xi1 − ai1 ) . . . (xin − ain )+
n! i ,...,i =1 ∂xi1 . . . ∂xin
1 n

k
X
1 ∂ n+1 f
+ (c)(xi1 − ai1 ) . . . (xin+1 − ain+1 ).
(n + 1)! i ∂xi1 . . . ∂xin+1
1 ,...,in+1 =1

11.6. Aplicaţii
Exerciţiul 11.6.1. Pentru funcţia
2
f (x, y) = x3 y + exy , (x, y) ∈ R2 ,
să se calculeze derivatele parţiale de ordinul I şi II.
Soluţie. Avem
∂f ∂ ³ 3 2
´ 2 2
= x y + exy = 3x2 y + exy · y 2 = 3x2 y + y 2 exy ,
∂x ∂x
∂f ∂ ³ 3 2
´ 2 2
= x y + exy = x3 + exy · 2xy = 3x3 + 2xyexy ,
∂y ∂y
µ ¶
∂2f ∂ ∂f ∂ ³ 2 2 xy 2
´
= = 3x y + y e =
∂x2 ∂x ∂x ∂x
2 2
= 6xy + y 2 (exy · y 2 ) = 6xy + y 4 exy ,
∂2f ∂ ³ 3 xy 2
´ ∂ ³ xy2 ´ 2 ∂

2
= x + 2xye = 0 + 2xy · e + exy (2xy) =
∂y ∂y ∂y ∂y
2 2 2 2
= 2xy · exy · 2xy + exy · 2x = x2 y 2 exy + 2xexy .
µ ¶
∂2f ∂ ∂f ∂ ³ 2 2
´ 2
= = 3x y + y 2 exy = 3x2 + y 2 · e2xy · 2xy + exy · 2y =
∂y∂x ∂y ∂x ∂y
2 2
= 3x2 + 2xy 3 exy + 2yexy .
µ ¶
∂2f ∂ ∂f ∂ ³ 3 2
´ 2
= = x + 2xyexy = 3x2 + y 2 · e2xy · 2xy + exy · 2y =
∂x∂y ∂x ∂y ∂x
2 2
= 3x2 + 2xy 3 exy + 2yexy .
∂2f ∂2f
A se nota faptul că = , fapt datorat continuităţii derivatelor de
∂x∂y ∂y∂x
ordin doi mixte pe deschisul R2 şi Teoremei lui Schwarz. ¤
 11.6. APLICAŢII 115

Exerciţiul 11.6.2. Să se arate că funcţia

1
U (x, y, z) = (x2 + y 2 + z 2 )− 2 , (x, y, z) 6= (0, 0, 0),
este armonică pe R3 \ {(0, 0, 0)}:
∂2U ∂2U ∂2U
2
+ 2
+ = 0.
∂x ∂y ∂z 2
Soluţie.
∂U 1¡ ¢− 3 ¡ ¢− 3
= − x2 + y 2 + z 2 2 · 2x = −x x2 + y 2 + z 2 2 ,
∂x 2
∂2U ∂ 3
= [−x(x2 + y 2 + z 2 )− 2 ] =
∂x2 ∂x
µ ¶
3 ¡ 2 ¢ −5 ¡ ¢ −3
= (−x) − x + y 2 + z 2 2 · 2x + x2 + y 2 + z 2 2 · (−1) =
2
¡ 2 ¢
3x2 x + y2 + z2 2x2 − y 2 − z 2
= 5 − 5 = 5 .
(x2 + y 2 + z 2 ) 2 (x2 + y 2 + z 2 ) 2 (x2 + y 2 + z 2 ) 2
Analog
∂2U 2y 2 − x2 − z 2 ∂ 2 U 2z 2 − x2 − y 2
2
= 5 , 2
= 5 .
∂y (x2 + y 2 + z 2 ) 2 ∂z (x2 + y 2 + z 2 ) 2
În final
∂2U ∂2U ∂2U
+ + = 0,
∂x2 ∂y 2 ∂z 2
deci U este armonică pe R3 \ {(0, 0, 0)}. ¤

Exerciţiul 11.6.3. Să se arate că

F : R3 −→ R, F (x, y, z) = ϕ(x − yz, y 2 + z 2 ),
este soluţie a ecuaţiei
∂F ∂F ∂F
(z 2 − y 2 ) +z −y = 0,
∂x ∂y ∂z
unde ϕ : R2 −→ R, ϕ ∈ C 1 (R2 ).
Soluţie. Schema de derivare este:

u P
H PP
@ HH
qqqqqqqqqqq

¡ PP
qqq

¡ @ HH PPP
¡ @ HH PPP q
qqq
qqqqqqqqqq
qqq

ϕ y
qqq

x
qq

z
© ³³³
qq

F
qqqqq
qqqqq qqqqqqqqq qqqqqqqq
qq qqqqqqqqq
qqqqq

©
qqqqqqqqq q
qq
qqq

¡ © ³³
qqqqqqqqqqq qqq

@
qqq qq

¡ ©© ³
@
© ³ ³³
@ ¡©³
v ³
q
qqq
qqqqqqqqqq
116 11. DERIVAREA FUNCŢIILOR COMPUSE. FORMULA LUI TAYLOR

unde u = u(x, y, z) = x − yz, v = v(x, y, z) = y 2 + z 2 .

Aşadar, derivatele parţiale ale lui F pe R3 sunt:
∂F ∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v ∂ϕ
= · + · = ,
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u
∂F ∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v ∂ϕ ∂ϕ
= · + · = · (−z) + · (2y),
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂u ∂v
∂F ∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v ∂ϕ ∂ϕ
= · + · = · (−y) + · (2z).
∂z ∂u ∂z ∂v ∂z ∂u ∂v
Se verifică imediat egalitatea (pe R3 ):
∂F ∂F ∂F
(z 2 − y 2 ) +z −y = 0.
∂x ∂y ∂z
¤
Exerciţiul 11.6.4. Dacă V = V (x, y), x = x(ρ, φ) = ρ cos φ, y = y(ρ, φ) =
ρ sin φ, să se arate că
µ ¶2 µ ¶2 µ ¶2 µ ¶2
∂V ∂V ∂V 1 ∂V
+ = + 2 .
∂x ∂y ∂ρ ρ ∂φ
Soluţie. Se notează, prin abuz V (ρ, φ) := V (x(ρ, φ), y(ρ, φ)). Atunci
∂V ∂V ∂x ∂V ∂y ∂V ∂V
= + = cos φ + sin φ,
∂ρ ∂x ∂ρ ∂y ∂ρ ∂x ∂y
∂V ∂V ∂x ∂V ∂y ∂V ∂V
= + = (−ρ sin φ) + (ρ cos φ).
∂φ ∂x ∂φ ∂y ∂φ ∂x ∂y
Împărţind a doua ecuaţie prin ρ, se obţine
1 ∂V ∂V ∂V
=− sin φ + cos φ.
ρ ∂φ ∂x ∂y
În final,
µ µ ¶2 ¶2
1 ∂V
∂V
+ 2 =
∂ρ
ρ ∂φ
µ ¶2 µ ¶2
∂V ∂V ∂V ∂V
= cos φ + sin φ + − sin φ + cos φ =
∂x ∂y ∂x ∂y
µ ¶2 µ ¶2
∂V ∂V
= + .
∂x ∂y
¤
Exerciţiul 11.6.5. Pentru z = f (x2 y), unde f este diferenţiabilă, are loc
relaţia
x(∂z/∂x) = 2y(∂z/∂y).
Soluţie. Fie x2 y = u. Atunci z = f (u) şi
∂z ∂z ∂u 0 ∂z ∂z ∂u 0
= = f (u) · 2xy, = = f (u) · x2 .
∂x ∂u ∂x ∂y ∂u ∂y
Atunci
∂z 0 ∂z 0
x = f (u) · 2x2 y , 2y = f (u) · 2x2 y,
∂x ∂y
 11.6. APLICAŢII 117

deci
∂z ∂z
x = 2y .
∂x ∂y
Se poate proceda şi astfel:
0 0
dz = f (x2 y)d(x2 y) = f (x2 y)(2xydx + x2 dy),
∂z ∂z
dz = dx + dy.
∂x ∂y
Atunci
∂z 0 ∂z 0
= 2xf (x2 y), = x3 f (x2 y).
∂x ∂x
0
2 ∂z ∂z
Prin eliminarea lui f (x y) se obţine: x = 2y . ¤
∂x ∂y
© ª √ 2
Exerciţiul 11.6.6. Fie f : (x, y) ⊂ R2 ; x + y 2 ≥ 0 → R, f (x, y) = e x+y −1 .
Să se scrie polinomul Taylor de ordinul doi pentru funcţia f , ı̂n jurul punctului
(x0 , y0 ) = (1, 0).
Soluţie. Derivatele parţiale de ordin 1 şi 2 sunt
∂f 1 √ 2 ∂f y √ 2
(x, y) = p e x+y −1 , (x, y) = p e x+y −1 ,
∂x 2 x+y 2 ∂y x+y 2

2
∂ f 1 √ 1 √
x+y 2 −1 x+y 2 −1
(x, y) = − q e + e ,
∂x2 3 4 (x + y 2)
4 (x + y 2 )
∂2f y √ 2 y √
x+y 2 −1
(x, y) = − q e x+y −1 + 2)
e ,
∂y∂x 3 2 (x + y
2 (x + y 2 )
 
∂2f 1 y y 2 √
(x, y) = p − y q +  e x+y2 −1 .
∂y 2 x + y2 3 x + y2
(x + y 2 )
Derivatele ı̂n punctul (1, 0) sunt:
∂f 1 ∂f ∂2f ∂2f
(1, 0) = , (1, 0) = 0, (1, 0) = 0, (1, 0) = 0,
∂x 2 ∂y ∂x2 ∂y∂x
∂2f
(1, 0) = 1.
∂y 2
Polinomul Taylor de ordinul doi pentru funcţia f ı̂n jurul punctului (1,0) este
∂f ∂f 1 ∂2f 2
T2 (x, y) = f (1, 0) + (1, 0) (x − 1) + (1, 0)y + (1, 0) (x − 1) +
∂x ∂y 2 ∂x2
1 ∂2f 1 ∂2f 1 1
+ (1, 0) (x − 1) y + 2
(1, 0)y 2 = 1 + (x − 1) + y 2 .
2 ∂y∂x 2 ∂y 2 2
Pe o vecinătate mică a lui (1, 0) are loc aproximarea
1 1
f (x, y)=1
e + (x − 1) + y 2 .
2 2
¤
118 11. DERIVAREA FUNCŢIILOR COMPUSE. FORMULA LUI TAYLOR

11.7. Temă
Exerciţiul 11.7.1. Să se arate că următoarele funcţii sunt armonice pe mulţimile
specificate:
a) f (x, y) = x2 − y 2 , (x, y) ∈ R2 .
b) f (x, y) = ex¡(x cos y − 2
¢ y sin y), (x, y) ∈ R .
c) f (x, y) = ln x2 + y 2 , (x, y) 6= (0, 0).
2 2
d) z(x, y) = ln{(x − a) + (y − b) }, (x, y) 6= (a, b).
Exerciţiul 11.7.2. Să se calculeze hessiana Hf ı̂ntr-un punct curent pentru
funcţiile:
i) f : R2 −→ R, f (x, y) = x3 y + y 4 .
ii) f : R2 −→ R, f (x, y) = xyex + x2 .
iii) f : (0, ∞) × R2 −→ R, f (x, y, z) = xy + yez + z ln x.
1
iv) f : R3 \ {(0, 0, 0)} −→ R, f (x, y, z) = p .
x + y2 + z2
2

Să se scrie expresia diferenţialei a II-a d2 f ı̂ntr-un punct curent.

Exerciţiul 11.7.3. Să se arate că funcţiile următoare sunt soluţii ale ecuaţiilor
diferenţiale precizate
a) f : R2 −→ R, f (x, y) = xg(x2 − y 2 ) pentru
∂f ∂f
xy + x2 = yf,
∂x ∂y
unde g : R −→ R, g ∈ C 1 (R).
b) f : R3 −→ R, f (x, y, z) = g(xyz, yz + zx − xy) pentru
∂f ∂f ∂f
x2 (y + z) − y 2 (z + x) + z 2 (y − x) = 0,
∂x ∂y ∂z
unde g : R2 −→ R, g ∈ C 1 (R2 ).
Exerciţiul 11.7.4. Pentru U (x, y) = x2 F (y/x), să se deducă relaţia
∂U ∂U
x +y = 2U,
∂x ∂y
F fiind de clasă C 1 .
∂u ∂v ∂u
Exerciţiul 11.7.5. Pentru x = ρ cos φ, y = ρ sin φ, ecuaţiile = , =
∂x ∂y ∂y
∂v
− devin
∂x
∂u 1 ∂v ∂v 1 ∂u
= , =− .
∂ρ ρ ∂φ ∂ρ ρ ∂φ
Exerciţiul 11.7.6. Să se scrie formula lui Taylor de ordinul n cu rest ı̂n forma
lui Lagrange pentru următoarele funcţii ı̂n punctele indicate:
i) f (x, y) = 3x2 − xy − 2y 2 + 3x − y + 2, (x0 , y0 ) = (1, −2), n = 4.
ii) f (x, y) = ln(1 + x + y), (x0 , y0 ) = (0, 0), n = 4.
iii) f (x, y) = ln [(1 + x)(1 + y)], (x0 , y0 ) = (0, 0), n = 5.
iv) f (x, y) = e2x ln(1 + y), (x0 , y0 ) = (0, 0), n = 3.
x
v) f (x, y) = arctg , (x0 , y0 ) = (0, 1), n = 2.
y
vi) f (x, y, z) = 2x3 + xy 2 + 4yz + 9z 2 − 1, (x0 , y0 , z0 ) = (1, 0, 1), n = 3.
vii) f (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 − 3xyz, (x0 , y0 , z0 ) = (1, 1, 1), n = 2.