ŢARA LUI GUFI

de Matei Vişniec
(adaptare)

PERSONAJELE:

GUFI – r e g e î n ţ a r a „ or b i l o r ”
IOLA – f iica lui G uf i
MARŢAFIŢA – doica I olei
ZENO, BUBI – sf et nicii lui G uf i
LULU – buf on la curt e, chior
TONTONEL, GÂRNEAŢĂ, FIRFIRICĂ – pret ende nţ i la mâna I olei
ROB-DE-ROUĂ – un drumeţ văzăt or
MACABRIL – înţ el ept u l înţ el epţ il or, clarvăzăt or (orb de-a
binel ea)
străjeri, curteni, muzicanţi

AC T U L I
1
Sala tronului în împărăţia orbilor; zgomot care creşte, hărmălaie, beţe care se lovesc, orbii urcă în sala tronului...

IOLA (urmărită): Ioc! M AR Ţ A F I Ţ A ( a n t r e n a t ă ) : O r s ă n e c a d ă p â i n i l e î n c a p !

T O A T E P E R S O N AJ E L E : A a a a a . . . GUFI, ZENO, BUBI: Tacă-ţi fleanca, Marţafiţo!
I O L A: M a i b i n e m o a r t ă ! T O AT E P E R S O N AJ E L E : H u u u o o o o !
T O A T E P E R S O N AJ E L E : O o o o o . . . GUFI (făcând linişte cu bastonul lui Bubi ): Soţul e ceva sfânt!
I O L A: N i c i – o – d a – t ă ! ( c u r t e a î n a g i t a ţ i e ) I O L A: N u v r e a u s o ţ !
GUFI: Iola! Trebuie să-ţi alegi un soţ... GUFI: Iola… o să te pieptene…
IOLA (isterică): Nu mă măăăriiit! (scâncete, durere generală ) Ce-i cu ZENO: O să te spele în urechi...
d a m b l a u a a s t a p e v o i ? N u m ă m ă r i t ş i g a t a ! ( s e zg u d u i e p a l a t u l ) BUBI: O să-ţi spună la minciuni...
GUFI (îşi şterge nasul; toate personajele îl imită ): Îl urăşti pe tăticul tău? GUFI: Îl alegi cu mâna ta.
I O L A: D a ! I O L A: D a a a ?
GUFI: Vrei să mă-mpingi în groapă? GUFI, ZENO, BUBI: Daaa...
T O A T E P E R S O N AJ E L E : E e e e i i i ! ? IOLA: O aleg pe Marţafiţa!
GUFI: Să mă faci de ruşine? Să-mi îngheţe picioarele? Să-mi curgă T O AT E P E R S O N AJ E L E ( d e zo l a t e ) : N a !
nasul? Să mi se-nmoaie unghiile? Să-mi crească bubiţe? Să nu mai am, GUFI (dinte veninos pentru doică): Marţafiţo, ce-ai făcut?
să nu mai fac, să nu mai cred? Să mă doară, să mă taie, să mă rodă, să M AR Ţ A F I Ţ A ( p r o s t i t ă , c o n ş t i e n t i zâ n d ) : C e - a m f ă c u t ! ?
mă zboare, să mă-noate? Da? Asta vrei? GUFI (aparte): De ce nu i-ai spus?
T O A T E P E R S O N AJ E L E : H e e e i i i ! ? M AR Ţ A F I Ţ A : C e . . . ?
M AR Ţ AF I Ţ A ( c o m p l e t â n d u - l p e G u f i ) : S ă - l d o a r ă c r a m p e l e ? ZENO: Ai distrus-o!
GUFI (scârbit, către doică): Lasă gura, Marţafiţo! BUBI: Ai ţinut-o în întuneric.
T O A T E P E R S O N AJ E L E : H u u u o o o o ! GUFI: Ai învăţat-o să cânte?
GUFI (către Iola): Ţi-a venit sorocul. Peţitorii sunt la uşi. ( bataie cu BUBI: Ai învăţat-o să numere?
bastoanele în podele, mai întâi încet, apoi din ce în ce mai repede ) Vrei ZENO: Ai învăţat-o să râdă?
să se lase cu bubuială? M AR Ţ A F I Ţ A ( p l â n g e , s m i o r c ă i a l ă c r u n t ă ) : N u .
ZENO: Or să ne rupă draperiile... GUFI: Da’ ce-ai învăţat-o ne’ncălţato?
BUBI: Or să ne scoată păr alb... M AR Ţ A F I Ţ A : N i m i c a .
ZENO: Or să vină câtă frunză... G U F I : M o r . ( s e zb a t e , zv â c n e ş t e ) M o r ! A u ! U n d e - s p a r f u m u r i l e ? ( Z e n o ş i
BUBI: O să trebuiască să ne încăierăm... Bubi puf-puf cu parfum pe la nas ) Mi-ai prostit fata, Marţafiţo!

2
M AR Ţ AF I Ţ A ( v i n o v a t ă ) : D a . GUFI: Atunci râzi!
ZENO: Ia, râzi! Ştii să râzi? IOLA: Nu pot. Îmi stă în gât.
BUBI: Ia, cântă! Fă aşa... Aaa... GUFI: Fii atentă! ( bate cu bastonul în podea; linişte; râde uşor; hohotele
IOLA: Aaa... se înteţesc; toată curtea râde infernal ) Ei?
GUFI (terminat): M-aţi omorât! (umblă năuc) Daţi-mi ştreangurile! IOLA: N-am suflu.
ZENO (cu Bubi): E căznită rău... GUFI: Iola, concentrază- te! ... Trebuie să te hlizeşti din suflet… Încă o
BUBI (cu Zeno): E-ncâlcită... d a t ă ! ( t o a t ă l u m e a r â d e î n l a c r i m i ; u n i i s e t ă v ă l e s c p e j o s ; a l ţ i i s e i zb e s c
GUFI: Ai omorât prinţesa, Marţafiţo! O să-ţi opărim maţele… cu palmele pe burtă; celor mai mulţi li se bâţâie fundul ) Ei? Te-ai prins?
ZENO : Asta-i prinţesă? (pârţ) IOLA: Aşa şi-aşa.
GUFI (se trage de cap ): Ce-am făcut şi ce-a ieşit… Marţafiţo… învaţ-o GUFI: Atunci fă!
repede ce are de-nvăţat şi s-o mărităm. I O L A : ( s e i zb e ş t e c u p a l m e l e d e b u r t ă ş i s e b â ţ â i e )
BUBI: S-o-nvăţăm să fluiere. ( îi fluieră în faţă Iolei ) Fă aşa! ( îi potriveşte GUFI (învins): Iola … vino să te pup… Eu mor … Tăticul tău se curăţă…
obrajii cu palmele) Taie aerul cu limba. (gest a lehamite, inutil; întreaga (Zeno, înduioşat, se aruncă să-l pupe pe Gufi; Bubi, înduioşat şi el, se
curte fluieră a pagubă) pupă cu Zeno; Bubi o pupă pe Iola; Zeno sare şi el la Iola; Marţafiţa, cu
GUFI: Silence! S-o-nvăţăm ceva mai uşor. ( toate personajele se miră ) S- inima ruptă, îi ia la rând; toată lumea se îmbrăţişează cu toată lumea )
o-nvăţăm să se hlizească! Marţafiţo, ia-mi gâfâitul! ( prăbuşit de oboseală; Marţafiţa îi ia pulsul, îl
BUBI (topit, către Gufi): Eşti mare! şterge de sudoare, îl giugiuleşte ) Caramba! Aşa nu mai merge!
ZENO: Eşti ‘ăl mai bun! T O AT E P E R S O N AJ E L E ( a p r o b a t o r ) : A a a a …
GUFI (îi temperează cu un semn pe obraz ): Mai bine arătaţi-i cum să GUFI (îl împunge cu bastonul pe Zeno ): Zi ceva de râs!
facă… T O AT E P E R S O N AJ E L E : O o o o …
ZENO: Iola...Iolico...uite...cască gura... ( Iola cască gura) şi fă aşa...ha- Z E N O ( p i e r d u t ) : E u ? ( G u f i zâ m b e ş t e a f i r m a t i v ) P ă i . . .
ha-ha! GUFI: Gura! Zi ceva de râs!
IOLA (la mişto): Ha! B U B I ( c ă t r e Z e n o ; c u zg â l ţ â i t u r i ) : M ă ! T u n - a u z i ? Z i c e v a d e r â s !
ZENO: Nu ha! Ha-ha-ha! ZENO: Eu... (Îşi drege vocea) Patru capre pasc un plop...
IOLA (la mişto): Nu ha! Ha-ha-ha! BUBI (cu dispreţ): He!
M AR Ţ AF I Ţ A : F ă p r i n t r e d i n ţ i . . . H i - h i - h i ! GUFI (către Bubi): Zi, Bubi, ceva de râs!
GUFI, ZENO, BUBI (pentru Marţafiţa ): Şşşşşş! BUBI: Ăăăă... Păiii... iii... i!
GUFI: Iola, ascultă aici! ...( antrenându-i pe ceilalţi doi ) Unu…doi…trei… GUFI (ciulind urechea): Cum?
şi! (Toţi trei încep să râdă în hohote ) Înţelegi? ZENO (insinuant): Zi tare! Ce-o scalzi?
IOLA: Da.

3
BUBI (din ce în ce mai repede ): Patru capre nasc un cal, două babe fac o M AR Ţ A F I Ţ A : N u v ă t a i e c a p u l . A r d e ţ i g a z u ’ d e p o m a n ă !
iapă, care dinte n-are gură, orice parte are carte, nu-i căpuşă fără GUFI: Mucles!
moarte, orice casă are uşă, nu e moarte fără coasă, orice luntre are T O AT E P E R S O N AJ E L E : A f a r ă , î n s t r a d ă , ţ a ţ ă o r d i n a r ă ! A s t a - i g h i c i t o a r e ?
plasă, nu e apă fără punte, orice coadă are sapă, unde-i capra să o Lungă şi murdară…!
roadă, orice coasă se înnoadă şi din orice cărăbuş iese zborul ca un GUFI: Silence! Numai eu am voie să vorbesc în versuri!
duş... ZENO (autoritar, către curte): Numai regele are voie să vorbească în
(Pauză; stupoare generală ) versuri!
GUFI (îl testează medical pe Bubi ): Mă, Bubi, mă! Ce-i cu tine? BUBI: Cine-a-ndrăznit să vorbească în versuri?
BUBI (mic): Nimic. GUFI (cu bastonul, linişte; suspans ): Ziceţi, mă, ceva de râs!
GUFI: Te doare ceva? (personajele se chircesc sub apăsarea celor spuse de Gufi ) De ce nu
BUBI: Un pic... z i c e ţ i , m ă , c e v a d e r â s ? ( t ă c e r e d e m o a r t e ; G u f i î n c e p e s ă - i t r e ze a s c ă
GUFI: Ai înghiţit strâmb? împungându-i cu bastonul ) Ziceţi, mă, ceva de râs! Zi, mă, ceva de râs! Zi
BUBI (tuşeşte de probă ): Oarecum... tu! … Zi, mă! … Cască, mă, gura! ( toate personajele cască repede gura )
GUFI: Cască gura! ( îi cercetează gura) Îţi iese măseaua de minte. Mai dă- Ziceţi, mă, ceva de râs! ( Lovituri tot mai dure ) Ziceţi, mă, ce staţi? Ziceţi
te cu parfum! (îl stropeşte din flaconul personal; se reped şi ceilalţi să-l ceva! … (Lovituri cumplite) Vrea prinţesa să râdă ( Gufi începe să plângă )
parfumeze pe Bubi; mare înghesuială la gura personajului; Bubi râgâie, Nu mă lăsaţi aşa, mă! Ziceţi ceva de râs! … ( Plâns jalnic ) Hai, mă! Moare
t u ş e ş t e , s e î n e a c ă , t r e m u r ă , d a r r e zi s t ă ; G u f i r e s t a b i l e ş t e o r d i n e a c u prinţesa … (O îmbrăţişează pe Iola ) Fata mea! Ce-am făcut? Am uitat de
bastonul) Marţafiţo! Zi ceva de râs! tine… Ce mă fac? Ce mă fac?
M AR Ţ AF I Ţ A : Z i c o g h i c i t o a r e . IOLA: Lasă, tată, altă dată...
GUFI: Hai, cobeşte! GUFI: Când altă dată, când?
M AR Ţ AF I Ţ A : C i n e a r e d o u ă g u ş e , z ă r z ă r e l e î n c ă p u ş e , t r e i d u h o r i l a IOLA: Lasă ... Eu mă duc să mă dau în scfrânciob. Şi ce dacă sunt tare
subsuori, cinci buboaie pe ţurloaie crăcănate ca un plug şi un dinte de cap? Lumea e mare... Încap.
clăpăug? GUFI (pumni în cap ): M-am lăsat dus de treburile statului … am fost
GUFI (stupefiat; către Bubi şi Zeno ): Cum? (tălâmb) Ce să fie? puturos şi beţiv … am fost uituc … nici nu mai ştiu unde te-am pus …
T O A T E P E R S O N AJ E L E : U u u u … IOLA: Încapi şi tu ...
GUFI (tălâmb): Ce să fie? GUFI (remuşcările continuă): Te-am lăsat pe mâna ei … care fură
ZENO (timid): O fi scaraboanţa... mâncare … Toată ziua molfăie …
BUBI: O fi bumburoiul... IOLA: Încape, încape ...
IOLA: O fi săbăuţa... GUFI: Cum o dregem, Iola – tată? Nu ştii de nici unele? Pe unde scoatem
GUFI: O fi zgăbăgiul… cămaşa?

4
IOLA: Ştii ce? ... Lasă!
GUFI: N-ai cultură! … Nu cunoşti muzica, nu cunoşti poezia, nu cunoşti
cibernetica, nu cunoşti antropologia, geologia, epistemologia, geografia,
paleontologia, fiziopatologia, radiolocaţia,
anatomia, fiziologia, igiena, geometria, algebra, speologia, istoriologia şi
nici desenul tehnic. Ce ne facem? Cum să te fac să râzi? ( dezolare
printre personaje ) Am dat cu bâta-n baltă! … ( Se scarpină încet; toată
lumea se molipseşte ) Dacă nu te mărit azi … cine ştie când mai am timp
… BUBI: Trebuia tăiat de mult...
ZENO: Ce poţi face azi, nu lăsa pe mâine ...
BUBI: ... lasă pe poimâine, că poate nu mai e nevoie. (Zeno ghiont lui
Bubi)
GUFI: Ia, vedeţi, ce treabă avem mâine! ?
ZENO: Mâine ... mâine ... mâine mergem
caproraţecurcostruţi. (semnal ca la radio)
GUFI: Dar poimâine, ce fac?
Z E N O : P o i m â i n e . . . p o i m â i n e . . . e z i u a l u i B u b i ! ( s e m n a l c a l a r a d i o „M u l ţ i
ani trăiască”)
GUFI (şuşoteală; îşi freacă palmele ): Dar răspoimâine?
ZENO: Răspoimâine ... răspoimâine ... răspoimâine se împart gogoşile şi
langoşii ... (satisfacţie printre curteni)
GUFI: Uuuu! Dar pespoirăspoimâine?
ZENO: Pespoirăspoimâine … pespoirăspoimâine … pespoirăspoimâine
avem tăierea porcului şi crăpelniţă cu bal de şorici cu zeamă de varză
acră … (revine) Fără zeamă de varză acră …
GUFI (indignat): Fără zeamă de varză acră?
ZENO: Fără. Aşa zice doctorul.
GUFI (verde): Aşa zice?
ZENO: Aşa.
GUFI (o clipă de meditaţie): Îi tai capul.
ZENO: Cum vrei!
GUFI: Să i-l tai … să nu i-l tai?
ZENO: Hai o dată, nu ne ţine!
arheologia, plastografia, GUFI: I-l tai!
ZENO: E ultimul tău cuvânt?
GUFI: Am zis! (către străjeri) Tăiaţi-i capul!
BUBI (languros): L-am şi tăiat, împintenatule ...
GUFI: ‘ai nu mai spune! ... (meditativ) A fost ... un medic bun.
GUFI (insinuant): Şi tu eşti un sfetnic bun, Bubi … ( Bubi realizează
pericolul) Dar pesdupoirăspoimâine, ce fac?
ZENO: Pesdupoirăspoimâine … pesdupoirăspoimâine … A! Se întoarce
corabia cu pufuleţi! (jubilaţie în sală)
la vânătoare de GUFI: Dar pesdupoimâinerăsdupos?
ZENO: Pesdupoimâinerăsdupos? … Avem bilet la matineu.
GUFI: Dar răspesdupoimâinerăsdupoimăi?
ZENO (înăbuşit): Vin gealaţii cu chiria.
GUFI: Cum? N-am plătit chiria? Parc-am plătit …
M AR Ţ A F I Ţ A ( d e m o n i c ă ) : N - a i p l ă t i t c h i r i a ? U n d e - s b a n i i d e c h i r i e ? ( s e
repede la Gufi)
G U F I ( f u g e ) : N u d a ! N u d a ! ( a s c u n zâ n d u - s e d u p ă Z e n o ş i B u b i ) T ă i a ţ i - i
capul! Bubi … tu-mi eşti ca uns pe inimă … Fă ceva cu ea …
M AR Ţ A F I Ţ A ( s e r e t r a g e ) : M a i v e n i ţ i v o i l a m i n e d u p ă m i e r e … !
GUFI (dă din mâini; îşi drege vocea, îşi recaută demnitatea ): Iola, fetiţo
… vezi bine în ce rahat mă aflu … leagă-te la cap şi du-te învârtindu- te!
… Vezi bine că ne stai în gât … Ia-ţi soţ şi şterge-o!
IOLA: Aş!
M AR Ţ A F I Ţ A : H a i , c ă v ă d n e g r u d i n c a u z a t a . V a l e a !
ZENO: Zău, ne stai ca un cui în talpă.
BUBI: Parc-ai fi o muscă-n ...
5
GUFI: Hai, nu te ţine scai … U N S T R ĂJ E R : C e e e l f ă r ă d e n o i ?
ZENO: Crede-ne şi pe noi … Trebuie să-ţi dăm papucii … T O AT E P E R S O N AL J E L E : C e , s u n t e m c u t o ţ i i b o i ?
IOLA (plânge): Nu vreau papuciiiii ...! GUFI (tace lung): Să vină! (jubilaţie în sală; semnal ca la radio;
GUFI: Îţi dăm ce vrei, numai zbugheşte-o! Cizmuliţe vrei? personajele îl caută pe Lulu prin sală, prin culise… )
BUBI: Îţi dăm o tavă cu gogoşi. ZENO (către Iola): O să te facă paf!
IOLA (plânge): Nu vreau nimic ... Vreau să râd! GUFI (părinteşte): Bucură-te, fata mea! … C-ai s-auzi minciuni cum numai
GUFI (condescendent ): Vezi că nu te ţine capu’ … pe vremuri se mai spuneau. Că adevărata minciună nu mai are nevoie de
IOLA: Eu n-am râs niciodată. Vreau să râd. Dacă mă faceţi să râd, îmi iau gură şi numai aşa se vede minciuna, când se dă de trei ori peste cap şi
catrafusele şi m-am topit. iese tot minciună … Că o minciună aşa de gogonată doar la o mie de ani
T O A T E P E R S O N AJ E L E ( î n c â n t a r e g e n e r a l ă ) : U a a a a ! … se naşte şi-ţi umflă capul şi-ţi bagă tremur în ficăţei şi nici pielea n-o să-
M AR Ţ AF I Ţ A ( d e s c o p e r ă s o l u ţ i a ) : S ă v i n ă L u l u … ! ţi rămână întinsă ca o tobă şi nici genunchii, genunchii necutremuraţi,
BUBI (luminat): Sigur, să vină Lulu ...! căci marea minciună uriaşă e aici şi e timpul să te înfrupţi din ea …
M AI M U L Ţ I C U R T E N I : S ă v i n ă ! L u l u , L u l u , L u l u ! U N S T R ĂJ E R : N u - i !
BUBI (discret, lui Gufi): Vocea meselor! GUFI: Cum nu-i? Cotobăiţi bine! ( către Bubi) Nu cumva l-ai căsăpit?
GUFI: O nenorociţi … Cine ştie ce-o să iasă? O să-i intre p-o ureche ş-o BUBI (jignit): Se poate?
să-i rămână acolo … A L D O I L E A S T R ĂJ E R : S - a r o i t .
ZENO: N-are-a face. O să fie ţuţ… GUFI: Cum? Cine?
BUBI: Hai, c-acu-i totuna. S-o facem de pomină! A L D O I L E A S T R ĂJ E R : A ş a s e p a r e … S - a c ă r ă b ă n i t . S ă n - a m p a r t e …
GUFI (nu foarte hotărât ): Dacă ziceţi voi … GUFI: Da’ nu se poate! După el! Găbjiţi-l! Puneţi laba pe el!
BUBI: Tu hotărăşti ce zicem noi ... U N S T R ĂJ E R : S - a d o s i t b i n e .
ZENO: Vax! Noi hotărâm ce zici tu … A L D O I L E A S T R ĂJ E R : T a c e c h i t i c .
M AR Ţ AF I Ţ A : C e z i c i t u z i c e m ş i n o i GUFI: Puneţi şoricarii după el. Îl vreau viu! Îl omor!
PRIMUL CURTEAN : Ce ştim noi ce zice el? ( L u l u i n t r ă r e l a x a t ş i s e a ş e a ză p e t r o n u l l u i G u f i ; î n t r - u n t â r zi u e s t e
AL D O I L E A C U R T E A N : C e ş t i m n o i , n u z i c e e l … observat) Bună treabă! Ce-i cu tine, mă, Lulu, mă?
AL T R E I L E A C U R T E A N : C e v r e a e l n u z i c e m n o i … LULU (plictisit): Nu mai vreau să fiu bufon!
UN STRĂJER : Ce vrea el, nu ştim nici noi … GUFI (prefăcut îngrijorat): De ce, Lulu, de ce?
AL D O I L E A S T R Ă J E R : C e v r e m n o i n u ş t i e e l … LULU (lehamite): Sunt bolnav.
PRIMUL CURTEAN : Ce vrea el, ce vrem şi noi …? GUFI: Te trage aţa? Spune! Ce-ţi lipseşte ţie aici? Haleală ai … stropeală
AL D O I L E A C U R T E A N : C e ş t i m n o i c e v r e a ş i e l … ? ai … zaharicale ai … dulceţuri, siropuri, cofeturi, halva, pufuleţi,
AL T R E I L E A C U R T E A N : C e e v r e m e a f ă r ă e l ? baclavale. Ce nu ţi-am dat eu ţie, stropşitule?

6
LULU (scârbit): Nu mai vreau. GUFI (privire ucigătoare către Zeno; lui Lulu ): Tocmai acum, la nunta
GUFI: Să-mi faci tu mie una ca asta … fetei?
LULU: Nu mai pooot! LULU (geme): Jur pe limba mea … Am dureri îngrozitoare … Başca
BUBI (ironic): Ţi s-au sleit puterile? zvâcnet în fundul capului …
LULU: Nu. BUBI: Boală de lux!
ZENO (aşijderea): Ai făcut varice? M AR Ţ A F I Ţ A : E b i n e s ă b e i c e a i d e m ă s e l a r i ţ ă .
LULU: Nu. GUFI: Aş! Trebuie umblat la scăfârlie …
BUBI (se îndreaptă către Lulu): Gâlmiţe pe limbuţă? BUBI: Îl dregem noi!
LULU: Nu. ZENO: Îl facem ca nou. Îi retezăm din mofturi … ( Bubi şi Zeno îi dau
ZENO (aşijderea): Oreion în pantalon? bobârnace lui Lulu; îl ciocănesc cu bastoanele )
LULU: Nu. LULU (prefăcut disperat): Zău, credeţi-mă! Am îmbătrânit şi eu … Măcar
BUBI (pune mâna pe Lulu): Măzăriche în ureche? zece zile să stau liniştit … Să nu mai aud … Să nu mai văd …
ZENO (aşijderea): Gâtul? Ochiul? Nasul? Pleoapa? Ce să-ţi scurtăm ca G U F I ( s a r e c a a r s ) : S ă n u m a i v e zi , a i ? L u l u , î n d a t ă e n u n t a . T r e b u i e s ă
să te-ndreptăm? (Bubi şi Zeno îl înşfacă pe Lulu şi îl târăsc în răspunzi la întrebări … (Bubi şi Zeno se pregătesc din nou de
avanscenă) bumbăceală)
GUFI: Rogojină ai … Pernuţă este … Oliţă, jucărioare ţi-am dat … LULU (acceptă): Bine! Daţi-mi întrebări! Vreau întrebări!
Peticuţe de coate ţi-am cusut … La tuns te-am ţinut … De puricat, te-am BUBI (îl mângâie pe scăfărlie şi îi mai dă un bobârnac ): Eşti băiat bun!
puricat … În urechi te-am spălat cu mâinile mele … De fandosit te-am ZENO (aşijderea): Eşti de treabă!
lăsat să te fandoseşti … Unghiile ţi le-am tăiat … Picioare în fund, nu … GUFI: Te iert. Fă-te-ncoace. Hai, copăcel.
Palme peste dinţi, nu … De urzicat nu te-am urzicat … Bobârnace … aşa ZENO (îl ajută să se ridice): Trage aer în piept!
şi aşa … Ce mai vrei tu de la sufletul meu? BUBI (aşijderea): Limba-napoi! (îi îndeasă limba în gură)
LULU (pretext): Mă supără timpanul … GUFI: Capul sus! Pieptu ‘nainte!
GUFI: He, he, he … De ce n-ai spus aşa? Să ţi-l scoatem … ( scoate o ZENO: Parcă-i mai neted! (îl pipăie) O fi tot?
şurubeniţă şi i-o plimbă pe sub ochi) BUBI (aşijderea): Şi duhneşte mai bine ...
LULU (speriat): Mă doare la râs … GUFI (clic, clic, două bobârnace): Oricum, sună mai cristalin.
BUBI: Boală grea! M AR Ţ A F I Ţ A : C e m a i ! E a - n t â i a !
ZENO (îngrijorat): Se ia? GUFI: Să facem o probă! ( către Iola) Ciuleşte-te bine, fata mea! S-ar
LULU (plângăcios): Cum aud că se râde … o dată simt că ceva moale mi putea să auzi ce nu s-a auzit, să afli ce nu se poate şi să te miri de ce nu
se coace în urechi … este. (către Lulu, apăsându-i ochiul sănătos) Ia spune, Lulu, ce ai tu aici?
ZENO (speriat de-a binelea): Nasol … LULU (geme): Un ochi (agitaţie în sală; Gufi face linişte cu bastonul )

7
GUFI: Bine, bine, da’ ce fel de ochi? LULU: Nu, iarba e verde …
LULU (plictisit): Care vede. GUFI (potolind râsul monstruos din sală ): Lulu, zăpăcitule! Iarba nu e
IOLA (către Gufi): Cum adică, vede? verde, e tăioasă.
GUFI (către Iola): Răbdare! (către Lulu) Cum adică, vede? LULU: E şi verde şi tăioasă.
LULU: Vede lucruri … GUFI: Auzi, ce gugumănie! Râzi, Iola, râzi!
GUFI: Care lucruri? IOLA: Râd, tată, da’ nu mă prind ...
LULU: Masa, scaunul, draperia, linguriţele, farfurioarele … GUFI: Stai s-auzi una mai gogonată … ( către Lulu) Da’ cerul cum e?
GUFI: Şi mai ce? LULU: Cerul e albastru … (haz general, pufnituri copioase)
LULU (deştept): Toate lucrurile care sunt. GUFI: Eşti prost ca oaia, Lulu! Cerul nu e albastru, cerul e uşor. Tu nu
GUFI: Vede şi-n burtă? vezi că stă pe capul nostru şi nici nu-l simţim?
LULU (învins): Nu, în burtă, nu … (râs grotesc la personaje) LULU: Nu stă pe capul nostru.
IOLA (nu râde): Ce zice ăsta, tată? GUFI: Da’ unde?
GUFI (către Iola): Mai aşteaptă! (către Lulu) Da’ cum e posibil, Lulu, dacă LULU: E departe, sus …
zici că vede, de ce nu vede şi-n burtă? GUFI (ridică mâna): Aici?
LULU: Nu vede decât pe-afară. ( orbii se tăvălesc de râs; Iola tot mai LULU: Mai sus.
uluită) GUFI (se întinde cât poate): Aici?
GUFI: Râzi, Iola, râzi! Tu n-auzi prăpăstiile? LULU: Nu. E sus de tot. Nu-l poţi atinge cu mâna.
IOLA: Ce prăpăstii, tată? GUFI (în picioare pe tron): O fi mai sus de acoperiş?
GUFI (uscându-şi lacrimile ): Şi cum sunt lucrurile, Lulu? LULU: Mai sus. E atât de sus, că nici o pasăre nu-l poate atinge.
LULU: Sunt colorate … GUFI: Te-am prins! Dacă-i aşa de sus, cum poţi să zici că-i albastru? L-ai
GUFI (potolind vacarmul ): Cum adică, colorate? atins cu mâna?
LULU: Au ceva pe deasupra … o culoare … LULU: Nu! L-am văzut cu ochiul.
GUFI (prefăcut): Aha! Un fel de piele … GUFI: Da’ ce, ochiul e pentru atins?
LULU: Nu e piele, e altceva … LULU: Păi nu l-am atins cu ochiul … L-am văzut cu ochiul.
GUFI: Moale sau tare? GUFI: Da’ de ce n-ai văzut cu urechea sau cu nasul?
LULU: După cum se nimereşte. LULU (pentru el): Mor! Nu mai pot! Mă arunc!
GUFI (înnebunit de râs; la fel şi curtea ): Râzi, Iola, râzi! N-auzi cum le GUFI: Stai, nu te ambala! … Trage-ţi aer în suflet … Îţi pun o întrebare
scoate şi le-ncâlceşte? ( către Lulu) Arată-ne şi nouă o culoare, Lulu! mai uşoară … Zăpada, zăpada cum e?
LULU: Iarba … LULU: E albă …
GUFI: Iarba? Iarba e culoare? GUFI (haz): Bravo, Lulu! Şi eu care credeam că e rece!

8
ZENO (îi întinde un măr): Da’ mărul ăsta cum e? IOLA (profitând de haos): Eu te cred!
LULU: E roşu … LULU (către Iola): Cum?
ZENO: Muşcă din el! (Lulu muşcă flămând ) Ei?! Cum ţi se pare? Nu e GUFI: Bine-ai făcut că ai venit, Lulu … Altfel muream de plictiseală. ( şut
dulce? în fund lui Lulu)
L U L U : Î n g u r ă e d u l c e . D a ’ a f a r ă e r o ş u . ( s a l a s e zg u d u i e d e r â s ) LULU: Uite că plec, na! ( pleacă în sală)
GUFI (face linişte cu bastonul): Lulu, recunoşti că gura face scuipat? ZENO: Baftă!
LULU: Da. IOLA: Vin şi eu cu tine!
GUFI: E drept că urechea face ceară? BUBI: Cale bătută!
LULU: Da! Da! M AR Ţ A F I Ţ A : V e z i s ă n u t e m ă n â n c e c â i n i i !
GUFI: Şi pielea, nu-i aşa că face sudoare? LULU: Nu mă credeţi … Niciodată nu m-aţi crezut … ( dispare)
LULU: Aşa-i! G U F I ( a ş e zâ n d u - s e o b o s i t ) : N e b u n m a i e !
GUFI: Iar ochii fac lacrimi! ( triumf) Poţi să zici că nu-i aşa? IOLA: Poate că nu era nebun …
LULU: Ba da! GUFI: Vino la pieptul meu, fata mea! … Era să te omoare … Rău am făcut
G U F I : D e c i o c h i i s u n t p e n t r u l a c r i m i , n u p e n t r u v ă z u t ! ( a p l a u ze ; G u f i s e că l-am adus …
înclină; îşi dă brusc seama că degeaba se înclină şi începe să-i pupe pe ZENO: Toţi bufonii sunt nebuni …
cei care îl aplaudă; un fel de triumf în Parlament … ) BUBI: Şi reciproc ... (nimeni nu înţelege logica)
LULU (furios): Ba nu, ba nu! Sunteţi orbi, sunteţi nişte trăncălăi! Sunteţi GUFI: Pe mine, să vă spun drept, m-a cam plictisit …
orbi blestemaţi! BUBI: Şi pe mine ...
ZENO: Iar îi sare ţandăra … ZENO (cască): Pe mine chiar m-a luat căscatul …
LULU (furios): Nu pricepeţi nici cât negru sub unghie … Treceţi prin M AR Ţ A F I Ţ A ( c a s c ă ş i e a ) : E u c h i a r a m a ţ i p i t …
lumină ca gâsca prin apă … Orbi! Orbi! (toate personajele cască, se întind, stau să adoarmă )
GUFI: Toată lumea e oarbă, Lulu … GUFI: În ultimul timp se cam repetă …
LULU: Ba nu! BUBI: O ţine una şi bună ...
GUFI: Ia te uită! Altă trăsnaie! ZENO: Altă dată mai scornea câte ceva …
LULU: Unii oameni văd! Văd … ( îşi dă seama că e inutil şi renunţă ) GUFI: Eu m-am cam săturat de el.
GUFI: Care-s ăia? BUBI: Ar cam fi timpul să-i tăiem capul ...
LULU: Îi ştiu eu … Sunt. M AR Ţ A F I Ţ A : C h i a r ! N u m a i f a c e n i c i c â t o c e a p ă d e g e r a t ă .
ZENO: Arată-mi-i şi mie! … Să pun mâna măcar pe unu’. Să-l aduc aici, ZENO: Sperie copiii …
să mai avem un bufon … M AR Ţ A F I Ţ A : A u z i ! I a r b ă v e r d e !
LULU (înghiţit de râsetele sălii ): Sunt mulţi, mulţi! Eu vin de acolo. ZENO: M-am scârbit de el ca de mere acre …

9
GUFI: Aşa, aşa … GUFI: Ce-i? Spune! Nu muri!
BUBI: Peste trei zile e tăierea porcului ... Eu zic să-l tăiem o dată cu UN STRĂJER (prăbuşit în braţele lui Gufi ): S-au adus gogoşi la chioşc!
porcul ... (moare)
IOLA: Ba eu aş vrea să-l mai aud … (toată lumea se repede spre uşi; îmbulzeală mare; se calcă unii pe alţii în
M AR Ţ AF I Ţ A ( s p e r i a t ă ) : A s u c i t c a p u l f e t e i ! picioare)
GUFI: A cam sărit peste cal, e drept. Trebuie băgat la zdup cu căluş şi cu G U F I ( s e î n g h i e s u i e ş i e l ; v ă zâ n d c ă n u p o a t e i e ş i , s e î n t o a r c e p e t r o n ) :
ţepuşă … Staţi! (încremenire) Ruşine! (tăcere lungă) Când patria pierde un soldat,
IOLA (persuasivă, ciudat de vicleană ): Tăticule … Lasă-mi-l mie! Eu tot se cade să fim de faţă … Măcar un minut … Cum vreţi să supravieţuim?
nu pricep nimic … Am să mă joc cu el … Trecând peste cadavre? Ruşine! Mortul nici nu s-a răcit şi voi vă repeziţi
GUFI: Ţi-l dau de zestre, dacă te măriţi! la gogoşi … Mai staţi o clipă … Gândiţi-vă la el! …
IOLA: Mă mărit! ( s e a d u c e o t a r g ă ; “ m o r t u l ” e s t e a ş e za t c u e v l a v i e ; p e r s o n a j e l e s e
GUFI: Primeşti peţitorii? apropie; toată lumea rămâne în reculegere; Gufi o şterge pe uşă în vârful
IOLA: Primesc! p i c i o a r e l o r ; i s e a u d m a i a p o i p a ş i i r e p e zi ş i n e r ă b d ă t o r i p e s c ă r i l e
(aplauze; Gufi încântat; dintr-o dată ceva îi atrage atenţia ) palatului; brusc toată mulţimea se repede strivind uşile; Iola rămâne
GUFI (adulmecă prin aer): Ce-i asta? s i n g u r ă ; zg o m o t u l p a ş i l o r s e s t i n g )
BUBI: Ce să fie?
ZENO: Cum?
(toată lumea adulmecă prin aer; în sală pătrunde miros de gogoşi )
UN STRĂJER (pătrunde în sală rupt, însângerat, ultima suflare ): Măritule!
(dă chix în faţa tronului)
AC T U L a l I I - l e a

Sala tronului; Iola singură; apoi Lulu; apoi Gufi şi celelalte personaje; apoi Firfirică, Gârneaţă şi Tontonel; Macabril.

IOLA: Lulu! Unde eşti? IOLA: M-am săturat de minciunile tale!

L U L U ( v i n e î n b u za s c e n e i ; î n ş o a p t ă , r e p e d e ) : I o l a , m ă c a r t u s ă m a c r e z i LULU: Eu nu mint.
... sunt locuri în care oamenii văd ... sunt mii de oraşe ... acoperişurile IOLA: Toată lumea de aici minte.
sunt roşii, copacii sunt verzi ... Toamna frunzele se fac galbene, ca aurul. LULU: Eu nu.
Marea e albastră şi se înnoadă cu cerul ... caii sunt albi, păsările sunt IOLA: Lulu, tu vezi?
violete ... murele sunt negre, castanele sunt cafenii ... LULU: Eu sunt chior.

10
IOLA: Ce-nseamnă asta? şuşotească degeaba … Că nu sunt un pârlit … Întâi şi-ntâi … să ştii şi tu
LULU: Văd, da’ numai cu un ochi. … trebuie băgat la ghiozdan … trebuie pusă burta la cale … apoi …
I O L A : A r a t ă - m i - l ! ( I o l a î i c e r c e t e a ză o c h i u l ) D e c e - l ţ i i d e s c h i s ? A L T S T R ĂJ E R ( t ă r ă b o i m a r e ; d i n f u n d u l s ă l i i ) : P r e a l o g o p e d u l e ! N u m a i e
LULU: Toţi văzătorii îşi ţin ochii deschişi ... de glumă! Au prins a sparge ş-a dărâma ... Se apropie de pivniţă!
IOLA: Şi pe asta de ce nu-l ţii deschis? (pleacă)
LULU: Ăsta e bolnav. GUFI: Nu! La pivniţă nu!
IOLA: Aha! Iar minţi! U N S T R ĂJ E R ( d i s p e r a t ) : N u - i p u t e m o p r i ! S u n t m u l ţ i . . .
LULU: Nu mint. GUFI: Câţi?
(Iola fuge în spatele tronului şi arată două degete, apoi cinci, apoi un S T R ĂJ E R I I ( f u g , s e î n t o r c ) : T r e i !
măr) GUFI: Să intre! (străjerii dispar; către Iola ) Eşti gata, fata mea? ( către
LULU (înţelege jocul): Două, cinci, un măr ... Marţafiţa) Marţafiţo, mai dă-o cu parfum! ( doica dă drumul la robinet şi se
IOLA (revine): Nu se poate! De unde ştii? execută) Aşa … (către curte) Mai daţi-vă şi voi cu parfum … să nu se
LULU: Pentru că văd, Iola. Înţelegi? Ochiul meu ajunge până la tine. Te creadă că suntem nespălaţi. ( toată lumea se dă cu parfum; mare
vede. Mă crezi? bălăceală; se ung sârguincios pe la încheieturi, pe gingii şi printre
IOLA: Lulu, vreau să văd şi eu! degetele de la picioare; din fundul sălii apar şi cei trei peţitori, ciufuliţi şi
(tunete; zgomot infernal; Lulu dispare; se întorc Gufi şi celelalte speriaţi; par un animal cu multe braţe şi picioare care se rostogoleşte
personaje înfulecând gogoşi) prin sală; se tot împiedică unii de alţii )
UN STRĂJER (din fundul sălii): Preaînfulecatule ... peţitorii nu mai au (peţitorii ajung cu greu în faţa lui Gufi )
răbdare ... FIRFIRICĂ: Unde-i? …
G U F I ( l i n g â n d u - s e p e b u ze ) : S - a ş t e p t e ! TONTONEL : … hm? …
AL T S T R Ă J E R ( d i n f u n d u l s ă l i i ) : A u t o c i t p r e ş u l d e l a u ş i . . . ( p l e a c ă ) G ÂR N E A Ţ Ă : … f a - f a - f a t a ?
UN STRĂJER (din fundul sălii): I-a apucat damblaua ... Unu ’ G U F I : R ă b d a r e , c i u m e ţ i l o r , r ă b d a r e ! ( î i c e r c e t e a ză p e r â n d ) M ă , t u n u e ş t i
s-a ... Firfirică? Nu eşti ăla cu platfusul?
GUFI: Ce? FIRFIRICĂ (mândru): Io îs.
UN STRĂJER (din fundul sălii): ... s-a pierdut cu firea. GUFI (îl încearcă pe al doilea; îl caută pe sub bărbie; îi trece un deget
GUFI: Hai, roiu’! Îi chem îndată. ( către Iola) De ce nu haleşti? Haleşte, ca prin ureche după care şi-l şterge de gulerul peţitorului ): Tu trebuie să fii
să fii grasă … (îi şterpeleşte din gogoşi ) Să nu creadă că te ţin nehrănită Gârneaţă! N-ai făcut tu în pat până pe la 10 ani?
… la mine în casă. ( molfăie) Noi se cade să fim cu toţii graşi ... şi rotofei G ÂR N E A Ţ Ă ( t r i u m f ă t o r ) : D a , d a ’ d u p - a i a m - a m p o - p o - t o l i t .
… ca să se vadă … că avem crăpelniţă … ( către curteni) să nu se GUFI: Nu mai faci?
G ÂR N E A Ţ Ă : M a - m a i d e l o c .

11
GUFI (cercetându-l pe al treilea ): Auuu! Tontonel! Ce mai face tac’ tu, i-au FIRFIRICĂ: Are gât?
crescut dinţii? GUFI: Iola, ia tuşeşte tu puţin … ( Iola tuşeşte şi se îneacă; tuse
TONTONEL: I-au crescut trei … Da’ şi mie unu’ ... (cască gura şi îi arată convulsivă) Ei! ?
lui Gufi) G ÂR N E A Ţ Ă : A - a r e u - u - u m e r i ?
GUFI: Frumos dinte! GUFI: A-are …
TONTONEL: Tata o zâs c-o să mai iasă … TONTONEL (înghite în sec): Are şi … sau …?
GUFI: O să iasă, o să iasă … când o face plopu’ pere ... GUFI (către Marţafiţa): Are şi sau?
TONTONEL: Mă iei la vale? M AR Ţ A F I Ţ A : A r e , a r e …
GUFI: Ţ-ţ-ţ-ţ! Sunteţi băieţi buni. Păcat de voi! Mai bine rămâneaţi pe- FIRFIRICĂ: Da’ gogoşi ştie să facă?
acasă … Mă, voi ştiţi să paşteţi vaca? GUFI: Nu! (indignare pe cei trei peţitori ) Da’ nici să le mănânce nu ştie.
TOŢI: Ştim. G ÂR N E A Ţ Ă : T o t e b i - b i - b i n e .
GUFI: Da’ să vă-nsuraţi ştiţi? FIRFIRICĂ: Gură, nas?
TOŢI: Ştim! (speriaţi ei înşişi de răspuns, duc mâinile la gură ) GUFI: La egalitate.
GUFI: Bine, mă! Ia spuneţi, ce daţi voi pe fată? TONTONEL : De’şte? Tot cinci?
FIRFIRICĂ: Întâi s-o dibuim … GUFI: Câte de’şte ai, Iola-tată?
G ÂR N E A Ţ Ă : P o a - p o a t e n - a r e c e - i t r e - t r e b u i e … IOLA: Zece!
TONTONEL: Că tata o zâs … că dacă-i zăludă … s-o lăsăm baltă … FIRFIRICĂ: Nu e cheală?
FIRFIRICĂ: … şi s-o luăm la palme … GUFI: Nici măcar în glumă.
G ÂR N E A Ţ Ă : … l a p i - p i c i o r … TONTONEL : De vorbit, vorbeşte?
FIRFIRICĂ: Aşa, la picior … că pe noi nu ne duci cu preşu’ ... GUFI: Cum să nu?! Iola, spune a!
TONTONEL: Că tata o zâs că mata eşti cam parşiv şi-nşeli lumea la IOLA: A!
cântar … GUFI: Ei?!
GUFI: Hait!? G ÂR N E A Ţ Ă : L a c â t e s - s - s e s - s - s c o a l ă ?
G ÂR N E A Ţ Ă : … c ă n i c i n o i n u s u - s u n t e m d e … d e … d e i e r i d e - a l a l - l a l - GUFI (se scarpină-n cap): Cam la câte, Marţafiţo?
laltăieri. M AR Ţ A F I Ţ A ( r u ş i n a t ă ) : C a m l a u n ’ ş p e .
TONTONEL: Vrem să cântărim marfa! G ÂR N E A Ţ Ă : A u u u u ! ( p e ţ i t o r i i ş u ş o t e s c ş i s e d i s t r e a ză )
GUFI: Luaţi-o fârtaţilor! V-o dau pe cercetate. Marţafiţo, adă fata! FIRFIRICĂ: Da’ zestre?
M AR Ţ AF I Ţ A ( î m p i n g â n d - o p e I o l a ) : M e r g i d r e p t ! G u r a - n c h i s ă ! TONTONEL : N-o luăm fără zestre!
T O N T O N E L ( e zi t ă s ă o a t i n g ă ) : A r e c a p ? G ÂR N E A Ţ Ă : M a i b i - b i - b i n e l i p - l i p - l i p s ă .
GUFI (face un patrat mare în aer): O grămadă. GUFI (acru): Care zestre? Ce zestre?

12
FIRFIRICĂ: Zestre! Să ne dai zestre! FIRFIRICĂ: Şapte sute şi cu asta basta!
GUFI (caută susţinerea curtenilor ): Cine-a mai auzit de zestre? Pe la noi GUFI: Patru sute! (îi întinde mâna ). Batem palma!
nu e cu zestre … FIRFIRICĂ: Nooo! Nu mă ameţeşti tu pe mine. Tu să iei în tăbârcă pe
G ÂR N E A Ţ Ă : S u n - s u n t e ţ i î n a p o i a ţ i , d - a i a ! cine-ai mai luat …
GUFI: Îi dau o slugă. GUFI (plângăreţ): Firfirică, dragă … Eu te ameţesc pe tine? Tu nu vezi în
FIRFIRICĂ: Slugă avem. Tu să ne dai gogoşi. ce hal ne zbatem? Jur pe ochii mei! Dacă n-am, n-am!
GUFI (ars): Nu dau gogoşi! FIRFIRICĂ: Minţi! Eşti huligan şi zulitor. Ai stat la pârnaie înainte de a
TONTONEL: Fără o mie de gogoşi nu iau fata! lua tronu’.
GUFI: Sunteţi ticăiţi? GUFI: Ce te bagi?
G ÂR N E A Ţ Ă : N i c i e u . O l a - l a - l a s î n z e a m a e i … FIRFIRICĂ: Istoria va vorbi!
GUFI (siderat): O mie de gogoşi? GUFI: Vax! Nu va vorbi!
FIRFIRICĂ: O mie una! TONTONEL : Va vorbi, va vorbi! Pereţii au urechi …
GUFI (se îneacă): O sută … GUFI: Cinci sute! Ultimul cuvânt.
FIRFIRICĂ: O mie! FIRFIRICĂ: Ca să nu zici că sunt ţoapă … şase sute!
GUFI: În vremurile astea? O sută … GUFI: Niciodată!
FIRFIRICĂ: Taci, c-ai dosit la ciorap! FIRFIRICĂ: Atunci adio! Ai să-ţi muşti unghiile!
GUFI: Eu? GUFI: Cale bătută! Aşa fată nu mai găsiţi voi …
FIRFIRICĂ: Eşti mâncău! FIRFIRICĂ: O să-ţi facă ceai la bătrâneţe … o să-ţi pună ventuze …
GUFI: Eu mâncău? Tu eşti mâncău! Să ieşi afară! GUFI: O să fluieraţi a pagubă … Nici dracu’ n-o să vă ia ...
FIRFIRICĂ: Eu ies, da’ ea rămâne fată bătrână … FIRFIRICĂ (spre sală): Fete? Câtă frunză …
GUFI: Două sute … GUFI: Astea-s fete? Habar n-au să dea cu telu’ ...
FIRFIRICĂ: Nouă sute … FIRFIRICĂ (sfat tainic cu ceilalţi ): Cinci sute cincizeci!
GUFI: Mor! Mor! Nouă sute de gogoşi! Mai bine o omor cu mâna mea GUFI (sfat tainic cu ceilalţi ): Sec!
decât să-i dau nouă sute de gogoşi. FIRFIRICĂ (discret): L-am păcălit!
FIRFIRICĂ: Treacă … opt! GUFI (sclipitor): I-am dus!
GUFI: Trei! FIRFIRICĂ: Îmi place să lucrez cu dumneata. Eşti om de-nţeles.
FIRFIRICĂ: Sub opt sute nu scad nici mort. GUFI: Vino să te pup. Eşti firfiroi de treabă.
GUFI: Nu dau peste trei sute nici să mă ungi cu miere. F I R F I R I C Ă ( p r i n t r e e f u zi u n i ) : M a i a i ş i a l t e f e t e ? ( Ţ o c , ţ o c ) A d ă g o g o ş i l e !
FIRFIRICĂ: Nu fii hapsân! GUFI: Care gogoşi?
GUFI: Hoţule! FIRFIRICĂ: Cum care?

13
G ÂR N E A Ţ Ă : T e f a - f a - f a c i î n t r - o u - u - u r e c h e ? TONTONEL : Eşti sigur?
TONTONEL: Cinci sute cincizeci în cap. G ÂR N E A Ţ Ă : F ă r ă ş a - ş a - ş a g ă ?
GUFI: Păi … nu-s gata … TONTONEL : Auuu! Aşa o zâs şi tata …
G ÂR N E A Ţ Ă : N e - a f e - f e n - f e n t a t … M ă s c o a - s c o a t e d i n p a - p a - p a p u c i … GUFI: Păi? Cum o-ncepuserăţi era uşor …
GUFI: Nu-s gata, fraţilor! Eu am casă grea … Aluatul dospeşte încet … FIRFIRICĂ: Da’ de ce numa’ unu’? Că noi ne-avem ca fraţii ...
FIRFIRICĂ: No, atunci ai stricat tocmeala. Sal’ tare! TONTONEL : Cum o dregem?
TONTONEL: Sta … stai! Că tata o zâs să nu vin acas ă fără mireasă că-mi G ÂR N E A Ţ Ă : S - o f a c e m j u m a - j u m a …
dă cu şutu’ … FIRFIRICĂ: Ba pe din trei! ( fiecare se repede la fată pentru împărţeală;
G ÂR N E A Ţ Ă : Ş i d a - d a c ă n u n e - n s u … r ă m a z i … c â n d m a - m a - m a i a v e m Marţafiţa se aruncă între peţitori şi Iola )
timp? GUFI: Fata trebuie peţită! ( priviri şocate între peţitori; către Bubi şi Zeno )
TONTONEL: Mâine avem meci … Cum se peţeşte?
G ÂR N E A Ţ Ă : P o i - p o i - p o i m â i n e p o - p o - p o p i c e … BUBI (timid): Să-i zică vorbe dulci ...
TONTONEL: Răspoimâine se-mpart corcoduşele … ZENO: S-o giugiulească ...
G ÂR N E A Ţ Ă : D u - d u - d u p ă a i a î n d o p ă m g â - g â - g â ş t e l e … BUBI: Să-i înmâneze plecăciuni ...
TONTONEL: Sâmbătă furăm lemne … vin sărbătorile … prindem muşte GUFI: Giugiuliţi-o cu plecăciuni!
pentru undiţă … ZENO: Burduşiţi-o cu daruri!
G ÂR N E A Ţ Ă : D a - d a - d a c ă n - o f a c e m a z i … r ă - r ă m â n e m d e c ă - c ă - c ă r u ţ ă . BUBI: Fandosiţi-vă! Spuneţi vorbe goale!
TONTONEL: Mă jupoaie tata … ZENO: Mormăiţi poezioare, daţi din aripi, ridicaţi-vă coada, smotociţi-vă
FIRFIRICĂ: Fie! (către Gufi) O luăm ş-aşa. ( toţi trei o înşfacă pe Iola şi moţul! ...
dau să plece) GUFI: S-a-nţeles?
GUFI: Staţi! Staţi! Huuuooo! TONTONEL (către Iola): Ia-mă pe mine, că mă bate tata …
FIRFIRICĂ: Ce mai e? FIRFIRICĂ: Te ţin în puf! Îţi fac şerbet! Te gâdil la călcâie …
GUFI: Păi cum? G ÂR N E A Ţ Ă : E u p o t f a c e c a - c a - c a m â n z u ’ …
G ÂR N E A Ţ Ă : C e m a i v r e a ? GUFI: Bravo! Bravo! Aşa! Ei? Iola! Pe care îl alegi?
GUFI: Toţi trei? IOLA: Ştiu şi eu, tată?
TONTONEL: Păi ce-are? GUFI: Gândeşte-te, fata mea, gândeşte-te! …
GUFI: Băăă, ciufuceilor! Păi nu toţi. Unu’ ! IOLA (în avanscenă ): Nu mă pot hotărî, tată! … Toţi îmi par frumoşi …
TONTONEL: Cum unu’? PEŢITORII : Oooo!
FIRFIRICĂ: Numa’ unu’ poa’ s-o ia de nevastă! Nu toţi ... IOLA: Toţi îmi sunt dragi …
G ÂR N E A Ţ Ă ( s e s c a r p i n ă ) : Z ă u ? PEŢITORII : Eeee!

14
IOLA: Sunt sclipitori şi hrăniţi toţi trei … ( încet) Mai bine să se ia-ntre ei G ÂR N E A Ţ Ă : N u u u ! N u s u - s u - s u p o r t m â n ă d e f e - f e - f e m e i e … Î m i v i n e s ă
… mă legăn …
PEŢITORII: Aaaa?! (uşile se deschid furtunos şi intră străjerii )
GUFI: Cum aşa, fata mea? U N S T R ĂJ E R : M ă r i t u l e ! N e n o r o c i r e ! ( s t u p o a r e î n s a l ă : c u m ? c e ? )
IOLA: Ce să-ţi spun? Inima mea e a lor … A L D O I L E A S T R ĂJ E R : A d a t l a p t e l e - n f o c ! ( p a n i c ă : u n d e ? c a r e ? c â n d ? )
G U F I ( l â n g ă I o l a , î n g r o zi t ) : T e - a i d i l i t , f a t a m e a ? U N S T R ĂJ E R : B l e s t e m ! V i n e b l e s e m u l p e s t e n o i ! N e - a m a r s ! ( p l e a c ă ;
IOLA: Îmi place mai ales Firfirică … g ă l ă g i e a f a r ă ; a e r u l v i b r e a ză ; a u ! n u ! c u m ? d e c e ? ; b u b u i t u r i ; t u n e t e )
GUFI: Lănţoiul ăsta? ZENO: Parcă se-aude un vânt ...
IOLA: Da’ şi Tontonel mi s-a lipit de suflet ... BUBI: Fluieră careva pe casă ...
GUFI: Vlăguitul ăla? GUFI: O fi vinerea neagră … (pentru sine) Ori o fi venit ceasul?
IOLA: De Gârneaţă nici să nu mai vorbim … Îmi vine să mi-l ung pe pâine P R I M U L C U R T E AN : P a r c ă m â r â i e c e v a s u b t a l p a c a s e i … ( t o ţ i c u u r e c h e a
… la podea)
GUFI (îngrozit): Fonfăitul de Gârneaţă? Îţi place? A L D O I L E A C U R T E AN : P a r c ă s e p l i m b ă c i n e v a p e a c o p e r i ş … ( t o ţ i s e
IOLA: L-aş asculta zi şi noapte … p l i m b ă p e s u b p a ş i i p r e zu m t i v i )
GUFI (către Zeno şi Bubi): Ce-o fi cu ea? GUFI (înfricoşat): Zeno, fă-mi o frecţie!
BUBI: Vâsta ... BUBI: Parcă s-a lipit pardoseala sub tălpi ...
ZENO: Vine o vreme când ... mă-nţelegi ... ZENO: Ne-au ajuns din urmă gafele şi matrapazlâcurile ... ( panică printre
GUFI: Na! Ce ne facem? ( către Marţafiţa ) Ce taci, Marţafiţo? Alege tu curteni) S-or fi rupt temeliile ...
unul stăpânii tale! BUBI: A plesnit miezul lumii ...
M AR Ţ AF I Ţ A : N u m ă - n c u m e t , p r e a l ă f ă i t u l e … M AR Ţ A F I Ţ A : S ă n - o i a c u p o t o p …
GUFI: Alege-l, Marţafiţo! Caută-i bine şi alege-i după dinţi. IOLA: De-ar porni … Să ne dăm şi noi cu barca …
M AR Ţ AF I Ţ A ( î l a p u c ă p e F i r f i r i c ă ) : I a c a s c ă g u r a ! ( î i c e r c e t e a z ă d i n ţ i i ) T e GUFI: Help! Help!
gâdili? A L T R E I L E A C U R T E AN : S ă î n c h i d e m p o r ţ i l e !
FIRFIRICĂ: Nu, da’ mă furnic ... U N S T R ĂJ E R : S ă b a t e m u ş i l e î n c u i e !
M AR Ţ AF I Ţ A : N u e ş t i b u n … ( c ă t r e T o n t o n e l ) C a s c ă g u r a , T o n t o n e l ! ( î i A L D O I L E A S T R ĂJ E R : S ă n e p u n e m v a t ă î n u r e c h i !
scoate dintele) Ce-i cu dintele ăsta? GUFI: Asta-i! Asupaţi-vă urechile! ( toată lumea îşi astupă urechile; se
TONTONEL: Mi-ai scos clonţul! Te omor! face linişte totală) Ei?! Parcă-i mai bine! …
M AR Ţ AF I Ţ A : A v e a d i n t e f a l s ! ZENO: E mult mai bine ...
TONTONEL: Dă dintele-napoi! Secătură! BUBI: E chiar mai bine ca-nainte ...
M AR Ţ AF I Ţ A : C a s c ă g u r a s ă ţ i - l p u n ! … ( i - l p u n e ) H a i , G â r n e a ţ ă ! GUFI (triumfător): Ne-am ambalat degeaba. O fi căzut vreo prună.

15
BUBI: O fi sughiţat vreun câine ... GUFI: Mârâiţilor! Nimic nu vă place! Las’ că vă obişnuiţi voi şi cu asta.
GUFI: Staţi blânzi să facem o probă. Ce-i mare lucru să-ţi ţii palmele pe urechi? E chiar sănătos. Nu vă mai
(toată lumea îşi desprinde încet mâinile de pe urechi; linişte totală; intră praful ...
p e r s o n a j e l e î ş i î n d e p ă r t e a ză ş i m a i m u l t p a l m e l e ; b r u s c , c a t a c l i s m u l BUBI: O fi Macabril?!
reîncepe; personajele sunt aruncate în toate părţile ) GUFI: Canci! Eu mă tem de Macabril. E sfârâit rău … Taie coada la pisici
GUFI: Maaaaamăăă! (îşi acoperă din nou urechile; personajele îl imită ) … Bolboroseşte în somn … Adună zeamă neagră în borcane … ( tunete,
(linişte totală) bubuieli, râs infernal)
TONTONEL (în liniştea totală): Am sfeclit-o! GUFI (implorator): Macabril, ‘nţeleptule ... E nenorocire ...
FIRFIRICĂ: Ce ne facem? ZENO: A dat blestemul peste scăfârlia noastră ...
GUFI: Nu facem nimic. Stăm aşa. BUBI: Ni s-au scufundat corăbiile ...
G ÂR N E A Ţ Ă : C â t ? M AR Ţ A F I Ţ A : N e - a p i e r i t p i u i t u l …
GUFI: Cât o fi nevoie. (tunete, bubuieli, râs infernal)
FIRFIRICĂ: Să ne cărăbănim! Să fugim! P R I M U L C U R T E AN : S p u n e - n e , î n ţ e l e p t u l e , c i n e n e p o a t e a j u t a ?
TONTONEL: S-o fi deschis gura pământului … A L T R E I L E A C U R T E AN : M a c a b r i l , s c o a t e - n e b a s m a c u r a t ă ! . . .
G ÂR N E A Ţ Ă : O s ă n e - n g h i - g h i - g h i t ă … M AR Ţ A F I Ţ A : N u n e l ă s a … d e d r a g u l f e t e i …
TONTONEL: Eu vreau la mama … I O L A : M a c a b r i l , îţ i s t ă î n p u t e r e s ă n e a j u ţ i ?
G ÂR N E A Ţ Ă ( p l â n s ) : E u t o t … c ă n u - s d e p e - a i c i … A L D O I L E A C U R T E AN : S p u n e , M a c a b r i l , c e s ă f i e ?
FIRFIRICĂ (lui Gufi): Ai o fată … proastă ca o cizmă … U N S T R ĂJ E R : A j u t ă - n e , î n ţ e l e p t u l e ! . . .
TONTONEL: Ne lipsim de ea … A L D O I L E A S T R ĂJ E R : N u n e c h i n u i , M a c a b r i l ! . . .
G ÂR N E A Ţ Ă : H - h - h u u u o o o ! P R I M U L C U R T E AN : S p u n e , c u m o d r e g e m ? . . .
FIRFIRICĂ: Ne-ai păcălit la gogoşi … A L D O I L E A C U R T E AN : U n d e s ă n e d u c e m ? . . .
TONTONEL: Acu’ ne ţii cu palmele pe cap ... A L T R E I L E A C U R T E AN : S ă n e r u g ă m ?
GUFI (furios): Gura, plăpândiilor! Afară! Afară! ( peţitorii fug din palat, P R I M U L C U R T E AN : S ă b a t e m m ă t ă n i i ?
prin sală; vrea să pornească după ei şi-şi ia mâinile de la urechi; reîncep GUFI: Macabril, îmi crapă capu’ ! Scoate-ne din rahat! ...
tunetele; peţitorii dispar definitiv) M AC A B R I L ( t u n e t e , b u b u i e l i , r â s i n f e r n a l ) : E i , a ş ! V i s - a f ă c u t d e j o a c ă ş i
GUFI (astupându-şi repede urechile ): Las’ că v-arăt eu! ... numai să n-aveaţi lăutar … Aşa vă trebuie … Aţi semănat vânt şi aţi cules furtună
treacă valul ... … Povestea s-a spus până când s-a sfârşit, ce a fost de văzut s-a auzit şi
ZENO: Zău, măritule, ce facem? Asta nu e viaţă ... ce a fost de auzit s-a văzut; ce s-a spus n-a fost minciună, numai ce s-a
GUFI: Ce, ai obosit? auzit a fost neadevăr, nu v-aţi temut de întuneric, da’ de lumină o să vă
M AR Ţ AF I Ţ A : M ă d o r c o a t e l e … temeţi şi mare bâţâială o să fie; că omul negru a venit şi stă sub pat la

16
măritul împărat; şi el stă cu lumina ochilor la pândă şi din ochiul lui se va (toată lumea caută febril; încăperea este răscolită; orbii se ciocnesc unii
scurge pieirea voastră; (tunete, bubuieli, râs infernal ) că decât un rege de alţii, se caută unii pe alţii, se prind şi se bat între ei; harababură
mic mai bine zeamă de cucută unsă pe nimic; şi băgaţi la cap că numai ce generală; Gufi este prins la mijloc, pe tronul regal şi primeşte dupaci )
nu se poate nu există iar lumina le naşte pe toate; acu’ sacu ’ a ajuns la A L D O I L E A C U R T E AN : E l e ! A r e g â t u l g r o s !
fund şi s-a făcut anu’ o mie şi se vor auzi trâmbiţele ca să se mai GUFI: Nu daţi, mă!
schimbe perdelele pe la ferestre şi să se mai spele rufele în împărăţie ... A L T R E I L E A C U R T E AN : L - a m g ă s i t !
că nu e ruşine să fi orb, numai să nu-ntuneci şi pe alţii ... (tunete, GUFI: Eu sunt … eu!
bubuieli, râs infernal) BUBI: Minte!
GUFI: Macabril, ajută-ne! ZENO: Să i se taie limba!
ZENO: Pune umăru’ cu noi! BUBI: Să i se taie capul!
BUBI: Fii capu’ nostru! ZENO: Daaaa! Să i se taie capul!
M AR Ţ AF I Ţ A : L e c u i e ş t e - n e ! G U F I ( s e z b a t e , m u ş c ă ; t o t u ş i î n c a s e a ză b ă t a i e d e l a t o ţ i ) : C a p u l … p e
GUFI: Nu pleca! Îţi poruncesc să stai! dracu … Sunt eu, Gufi!
(tunete, bubuieli, râs infernal; personajele îşi astupă din nou urechile; U N S T R ĂJ E R : C e t u p e u !
liniştea revine) A L D O I L E A S T R ĂJ E R : D a ţ i - i l a m o a c ă ! N u - l l ă s a ţ i s ă d e s c h i d ă g u r a !
GUFI: Ce ne facem? Ce ne facem? GUFI: Hopa! Că vă trimit pe toţi la ocnă!
PRIMUL CURTEAN : Omul negru? A L D O I L E A S T R ĂJ E R : ‘ r - a i a l d r a c u l u i !
AL D O I L E A C U R T E A N : O m u l n e g r u ? BUBI: Să fie dat la câini!
GUFI: Toată lumea la scotoceală! La pândă şi la răzuire! La şmotru! Să GUFI (terminat): Taci, Bubi, că te fac arşice!
răzbiţi şi să-l găsiţi! BUBI: Tac măritule! (realizează situaţia; restabileşte ordinea )
ZENO: La atac! GUFI (scuturându-se de praf): Proştilor! Daţi în mai-marele vostru?!
BUBI: Înainteee! BUBI (umil): Le-a scăpat ... Iartă-i!
GUFI (bastoane pe spinare celor doi ): Căutaţi prin colţuri, prin unghere şi GUFI (turbat): Gura! Luaţi palatul palmă cu palmă … urcaţi pe
prin firide! acoperişuri, săpaţi în beciuri, răscoliţi mormintele, stropşiţilor! Zgâiţi-vă
BUBI: Pe sub paturi, pe sub scaune şi pe sub dulapuri! bine urechile!
ZENO: Prin sertare şi pe sub saltele! (ies cu toţii din sala tronului; se aude tot mai slab larma căutării; Gufi,
GUFI: Trebuie dibuit! Trebuie ras de pe faţa pământului! rămas singur, urcă pe tron, urmăreşte peretele de fundal şi îşi mişcă
BUBI: La luptă, fraţilor! Acum ori niciodată! d e g e t e l e p e u n c o n t u r , e x t r e m d e p r e c i s , t r ă d â n d u - ş i a p t i t u d i n i l e v i zu a l e ;
ZENO: Nici un pas înapoi! se uită în jur de câteva ori, speriat )
GUFI: Cine nu-l găseşte va fi aspru pedepsit! LULU (cocoţat pe balcon): Cu-cu!

17
GUFI (se întoarce speriat): Cine-i? GUFI: Am să-ţi scot fumurile! … Din pielea ta o să fac o tobă şi din
LULU: Cu-cu! scăfârlie am să fac două scrumiere …
GUFI (vine în avanscenă): Care eşti? Ce vrei? LULU: Tare supărat văd că eşti, măritule …
LULU: Cu-cu-ri-guuuuu! GUFI: Vezi bine.
GUFI (îl vede pe Lulu): Dă-te jos! LULU: Aha, aşadar recunoşti că există văzători?
LULU: Da’ de unde ştii că sunt sus?! GUFI: Nu ştiu. Poate că da, poate că nu …
GUFI: Te … aud! LULU: Măritule! Eu ştiu că tu ştii că eu văd.
LULU: Ei, da … GUFI: Poate că ştiu, poate că nu ştiu …
GUFI: Eşti de mult acolo? LULU: Da’ şi tu ştii că eu ştiu că tu vezi.
LULU: De când lumea. GUFI: Eu nu văd! Eu sunt orb! Uite! Mi s-au tocit degetele de atâta pipăit.
GUFI (furios): Spurcăciune! Dă-te jos! Uite … sunt orb. Na … m-am împiedecat …
LULU: Hi, hi! N-ai vrea să vii mai bine să mă iei? LULU: Ai vrut să te împiedeci, măritule … Tu vrei să fii orb. Tu nu eşti
GUFI: Am să pun străjile să te biciuiască … orb!
LULU: Aha, ai văzut că te-am văzut şi acu’ te-au luat năbădăile? GUFI: Ba sunt! Ai văzut tu că nu sunt? Sunt!
GUFI: N-am văzut nimic! Nu ştiu nimic! Eşti un pungaş! Trebuia să te LULU: Când vrei eşti orb. Da’ când nu vrei, vezi mai bine decât vede
scurtez de cap. Am fost un prost. vulturul din înaltul cerului.
LULU: Şi cum ziceaiii … Nu există văzători ? GUFI: Lulu, nu mă nenoroci!
GUFI: Nu! LULU: Te-am nenorocit eu, stăpâne?
LULU: Care va să zică toţi sunt orbi ? GUFI: Nu mai trăncăni, Lulu. Palatul are urechi. Să nu te audă cineva …
GUFI: Da! LULU: De ce te temi, măritule?
LULU: Iar de văzut, văd numai nebunii … GUFI: Oamenii sunt răi, sunt atât de răi …
GUFI: Da! LULU: Te temi de oameni?
LULU: Măi, să fie! Oare nu-i fi şi mătăluţă oleacă nebun? GUFI: Oamenii sunt schimbători, nu poţi să ştii niciodată …
GUFI: Eu? Nebun? Ce-ţi veni? LULU: Un lucru nu-nţeleg eu, stăpâne …
LULU: Că prea te-ai repezit dintr-o dată la culori … GUFI: Taci! Taci! Dacă nu-nţelegi, nu-ţi bate gura de pomană!
GUFI: Culori? Care culori? Ce-s alea culori? LULU: Cum aşa? Vreau şi eu să mă luminez … Vreau să-mi spui şi mie
LULU: Ei, na! … Oi fi eu chior, da’ prost nu-s ... cum ai făcut de i-ai prostit aşa?
GUFI: Ba eşti! Că te bagi unde nu-ţi fierbe oala! GUFI: Unde vezi că i-am prostit? Cine ţi-a zis că i-am prostit? Nu i-am
LULU (râde): Aşa! ? prostit!

18
LULU: De ce i-ai orbit, măritule? De ce le ţii ascunsă taina luminii? Ce
câştig ai de aici, măritule?
GUFI: Eu? Eu? Eu nu am nici un câştig. Mă vezi pe mine cu vreun câştig?
LULU: Atunci? Dacă nu ai nici un câştig, de ce-i ţii în orbire?
GUFI: De ce-i ţin? Păi … e câştigul lor … e spre binele lor.
LULU: Cum aşa? Cum adică spre binele lor? Se bucură ei că sunt orbi?
GUFI: Se bucură, se bucură …
LULU: Îi vezi tu că se bucură?
GUFI (ca ars): Nu mai vorbi aşa! (se uită în jur) Să ştii că se bucură. N-ai
să mă crezi, dar ei sunt fericiţi.!
LULU: Sunt fericiţi?
GUFI: Da, da … Orbii sunt cei mai fericiţi dintre oameni. Nu-şi bat capul
cu nimic, nu au de umblat, nu au de alergat, nu au de întrebat … Fiecare
îşi vede de somn, de sculat, de mâncat … Tu nu vezi că la mine, aici, au
de toate? Spune şi tu … Le lipseşte ceva? Îi doare ceva? Îi arde ceva pe
dinăuntru? La ce bun să vadă? Văzul aduce numai necazuri. Azi vezi una,
mâine alta … După ce vezi începi să fugi după ceea ce vezi … Şi fugi şi
fugi … Nu te mai saturi alergând … Toată viaţa fugi după lucrurile văzute
şi niciodată nu le atingi cu adevărat … Numai suferinţă se alege după
alergarea ta şi numai praful de pe tobă îţi mai rămâne după o viaţă de
alergare … Zău … Gândeşte-te şi tu! Nu e mai bine aşa? Te scoli, haleşti,
asculţi clopoţeii, te culci de prânz, te scoli la cafea, mai asculţi o dată
clopoţeii, te culci de seară. Nu tu fugă, nu tu caznă, nu tu dorinţă deşartă
… Spune şi tu dacă nu e mai bine aşa? Nu am inventat ţara asta … crede-
mă! Nu e om mai fericit decât cel care n-are nimic de dorit.
LULU: Hmm … Şi atunci ce te-ai gândit? Ia să-i orbesc eu pe toţi, că
numai aşa nimeni n-o să-şi dorească nimic …
GUFI: Vezi? Vezi? Ai priceput. Eşti isteţ. Vino să te pup!
LULU: Lasă, mai încolo …
GUFI: Nu, nu … Vino acu’! Să mor dacă-ţi fac ceva!
19
LULU: Lasă, pupă-te singur.
GUFI (scrâşnind din dinţi): Spurcăciune!
LULU: Cum ai zis?
GUFI: Nu vrei să vii aici, să vorbim omeneşte?
LULU: Da’ până acum am vorbit păsăreşte ?
GUFI: Hai lângă mine! … Am alune … Am migdale … Hai să ronţăim
migdale!
LULU: Tare ţi-e frică de adevăr, măritule.
GUFI: Care adevăr? Ce adevăr?
LULU: Te roade ceva pe dedesubt … Nu vrei să se ştie, că dacă s-ar şti
mai multe, s-ar dărâma …
GUFI: Lulu, nu vrei tu să pleci frumuşel prin poarta din dos şi să mă laşi
pe mine singur în palatul meu?
LULU: Nu. Vreau să văd ce-ţi mai coace mintea.
GUFI: Îţi dau ceva de cheltuială … Îţi dau şi zece linguri de argint …
LULU: N-am trebuinţă. Mănâncă tu cu ele!
GUFI: Zău, Lulu … te căpătuiesc …
LULU: Aş! Am să stau aici să văd cum te joci de-a v-aţi ascunselea …
GUFI: Rău faci că te pui în gură cu mine …
LULU: Auzi, măritule, de unde ştii că lor le place să fie orbi?
GUFI: Le place! Le place!
LULU: Ţi-au spus ei că le place? Sau îi vezi tu că le place?
GUFI (ţipă): Taci! Le place. Îţi jur că le place. Ştiu eu că le place.
LULU: Ştii tu?
GUFI: Da, ştiu eu.
LULU: Ştii tu mai bine decât ei ce le trebuie şi ce nu le trebuie?
GUFI: Da, ştiu … Dacă-i las de capul lor se dărâmă şandramaua. E mult
mai bine aşa. Crede-mă.
LULU: Ce te faci, măritule, dacă se află că tu eşti văzător?
GUFI: Nu sunt! Ţi-am spus eu că sunt? M-am jucat cu tine. Te-am păcălit. GUFI: Taci! Fugi! Să nu te mai aud! ( ca scos din minţi) Fugi! Taci! (îşi
Te-am tras de limbă. Nu sunt. astupă urechile) Să nu te mai văd! (realizează; îşi acoperă ochii )
LULU: Ce te faci, măritule, dacă lumea se dezmeticeşte şi-ţi află taina?
GUFI: Taci, mă, taci!
LULU: Tare o să-ţi mai dai în petec, măritule …
GUFI: Ai de gând să mă pârăşti?
LULU: Eu nu pârăsc, stăpâne. Eu numai stau să văd cum se coace
fructul.
GUFI: N-o să se coacă prea repede …
LULU: Nici nu ştii când se coace. Ş-odată vezi că s-a dus puful de pe
păpădie şi nu mai ai cu ce ascunde …
AC T U L a l I I I - l e a

Sala tronului; Iola singură; apoi Robderouă; apoi Gufi şi celelalte personaje.
IOLA: Nu ştiu. Eu sunt oarbă.
(Iola îl caută pe Lulu; se aude o trâmbiţă la intrarea în palat; intră ROBDEROUĂ: Îmi pare rău …
Robderouă) IOLA: De ce? Pe aici toţi sunt orbi.
IOLA: Lulu, mincinosule, unde eşti? ROBDEROUĂ: Toţi, toţi?
ROBDEROUĂ: Ia te uită! IOLA: Da. Şi tata şi doica mea şi Zeno şi soldaţii … toţi. Lulu, bufonul
IOLA (icnet de spaimă): Tu cine eşti? nostru, spune că e rău să fii orb. Da’ eu nu cred. De ce e rău să fii orb?
ROBDEROUĂ: Eu sunt Robderouă? Dar tu? ROBDEROUĂ: Nu ştiu. Poate că e rău. Dar poate că nu e rău.
IOLA (se retrage): Eu sunt … Iola. Fiica regelui. Ce cauţi aici? IOLA: Toţi suntem orbi aici şi ne simţim foarte bine …
ROBDEROUĂ: M-a prins noaptea pe drum şi caut adăpost. ROBDEROUĂ: Sunteţi orbi dintotdeauna?
IOLA: Ce-i aia noapte? IOLA: Da’ ce-ţi închipui? Dintotdeauna!
ROBDEROUĂ (surprins): Când se face întuneric. ROBDEROUĂ: Frumoasă ţară!
IOLA: Aha … Nu pricep. IOLA (face o reverenţă): Fii binevenit în ţara orbilor! Dar trebuie să ai
ROBDEROUĂ: Când apune soarele se face întuneric, pricepi? grijă. (tainic) Te caută.
IOLA: Ce e soarele? ROBDEROUĂ: Cine?
ROBDEROUĂ (îşi plimbă mâna prin faţa ochilor Iolei ): Nu ştii ce e IOLA: Toţi.
soarele? ROBDEROUĂ: De ce?

20
IOLA: Vor să te facă arşice. Nu le plac văzătorii! Se tem de văzători. Se IOLA: Şi în roşu?
tem tare. Ei zic că văzătorii nu există. ROBDEROUĂ: În toate culorile.
ROBDEROUĂ: Şi tu? Ce zici? IOLA (cu degetele începe să caute culorile; apoi, cu inelarul de la mâna
IOLA: Eu zic că există. stângă): Aici! ?
ROBDEROUĂ: Sigur că există. Sunt mulţi văzători … Sunt oraşe întregi ROBDEROUĂ: Cum ai ghicit?
cu văzători. IOLA: N-am ghicit, am văzut … Şi aici … ( descrie locurile unde găseşte
IOLA: E adevărat că acoperişurile caselor sunt roşii? culoarea roşie)
ROBDEROUĂ: Da, Iola. ROBDEROUĂ: Adevărat …
IOLA: Cum e culoarea roşie? IOLA: Acum arată-mi culoarea albastră!
ROBDEROUĂ: Ca mărul. ROBDEROUĂ (îşi scoate mantia policromă, o aşează pe jos şi îi conduce
IOLA: Hai, spune! Mai spune-mi despre culori … mâna Iolei): Uite, aici e culoarea albastră. Simţi?
ROBDEROUĂ: Castravetele e verde … Gogoşarul e roşu … Morcovul e IOLA: Da, simt.
portocaliu … lămâia e galbenă … prunele sunt albastre … din albastru şi ROBDEROUĂ: Ăsta e violet, ăsta e maro … asta e roz … roz înseamnă
galben iese verde … roşu cu puţin alb în el.
IOLA: Cum aşa? Din prune şi lămâi ies castraveţi? IOLA: Dar albul?
ROBDEROUĂ: Nu, Iola, nu! Din culori … dacă amesteci culori … ROBDEROUĂ: Mânecile mele sunt albe … cămaşa mea e albă … şi
IOLA: Aha … N-am înţeles! Auzi, Robderouă … vopseaua e culoare? batista.
ROBDEROUĂ: Aoleuuu! IOLA: Şi aici? Aici e o culoare pe care nu o cunosc.
IOLA: Te-am necăjit? N-am vrut să te necăjesc. Nu mai fac … Mai îmi ROBDEROUĂ: Ăsta e mov.
spui? IOLA: Mov … Şi ăsta?
ROBDEROUĂ: Sigur. ROBDEROUĂ: Ăsta e negru.
IOLA: Oare n-aş putea şi eu să învăţ să văd? IOLA: Aha, negru … Aşa e negru … ( Iola se ridică şi începe să-şi numere
ROBDEROUĂ: Cu ce? degetele) Acum ştiu! Ăsta e negru, ăsta e alb, ăsta e albastru, ăsta e
IOLA: Cu mâinile. roşu, ăsta e verde, ăsta e galben … ăsta e violet … ăsta e portocaliu,
ROBDEROUĂ: Nu ştiu … poate că se poate … ăsta e maro … ăsta e roz! Zece! Le ştiu! Vrei să le vezi?
IOLA: Se poate, se poate … Cu degetele ... Uite, cu degetul ăsta ştiu ROBDEROUĂ: Vreau!
culoarea roşie. Simt deja că s-a învăţat cu culoarea roşie … IOLA: Stai un pic … ( alunecă prin încăpere ) Aici nu … aici nu …
ROBDEROUĂ: Iola, nu te amăgi! Robderouă, pereţii ăştia sunt coloraţi?
IOLA: Ba se poate. Spune-mi, hainele tale sunt colorate? ROBDEROUĂ: Nu prea.
ROBDEROUĂ: Da. IOLA: Dar cum sunt?

21
ROBDEROUĂ: Spălăciţi … cenuşii … ceva între alb şi negru … R O B D E R O U Ă : C u p r a f , c u v a r , c u … ( î n c e p e s ă r ă zu i a s c ă p e r e t e l e ) I o l a ,
IOLA: Şi totuşi eu cred că sunt coloraţi … simt că sunt coloraţi … peretele ăsta e colorat!
ROBDEROUĂ: Te înşeli, Iola, n-au pic de culoare. IOLA: Nu ţi-am spus eu? Aici e o linie galbenă …
IOLA: Uite … îmi tremură degetele … Când mă apropii de peretele ăsta, ROBDEROUĂ (scrijeleşte; apare linia galbenă ): Aşa e …
îmi tremură degetul verde … aici cel roşu … când mă apropii de colţul IOLA: Şi aici în colţ … e ceva … verde … ( Iola îşi scoate eşarfa şi începe
ăsta îmi tremură degetele galben şi portocaliu … Când mă apropii de să dea praful jos) Nu? E ceva verde?
podea îmi tremură degetul violet. ROBDEROUĂ: Aşa e … E zugrăvit un copac …
ROBDEROUĂ: Te dor degetele. Eşti obosită. Ai ascultat prea multe IOLA: Şi aici … e ceva albastru … şi alb … şi roşu!
poveşti şi ai obosit …. ROBDEROUĂ: Şi mov … şi violet …
IOLA: Nu se poate, Robderouă! Încăperea asta e colorată! Uite, aici … ( îl (de sub stratul superficial apare un frumos păun desenat în toate culorile )
trage după ea şi îl sileşte să pună palmele pe o porţiune a peretelui ) Aici IOLA: Ce-i asta? Sunt atâtea culori că mă dor degetele … Simt că nu mai
nu e un cerc roşu? am destule degete pentru toate culorile …
ROBDEROUĂ: Nu e. ROBDEROUĂ: E un păun … Un păun cu penele vopsite în mii de culori …
IOLA: Precis? IOLA: A! Ce mă fac? Eu nu am o mie de degete …
ROBDEROUĂ: Precis. ROBDEROUĂ: Nu-i nimic. Ai să înveţi şi aşa … Ai să vezi numai prin
IOLA: Tu nu vezi bine, Robderouă! vârful degetelor … şi apoi ai să îndepărtezi uşor degetele şi ai să vezi de
ROBDEROUĂ: Ba văd, Iola … Dar nu e nici un cerc roşu … E numai o departe, prin aer …
pată murdară … IOLA: Crezi că am să pot?
IOLA: E un cerc roşu! ROBDEROUĂ: Ai să poţi.
ROBDEROUĂ: Nu e! IOLA: Sunt fericită. Niciodată n-am ştiut că palatul e colorat …
IOLA: E! (începe să scrijelească cu unghiile; pe urmele lăsate răzbate o ROBDEROUĂ: Ciudat … Cum poate să fie colorat palatul orbilor?
culoare roşie puternică) IOLA: Simt cum toate culorile se rotesc în jurul meu … Simt cum trăiesc
ROBDEROUĂ: Nu se poate! … parcă tremură, parcă se mişcă încet … Roşul respiră mai tare,
IOLA: Ce-i? albastrul e mai leneş … violetul e mai zglobiu, maroul e morocănos …
ROBDEROUĂ: Dedesubt e roşu! rozul e glumeţ, albul e sincer şi tăcut … Parcă sunt vii toate, parcă
IOLA: Unde? trăiesc în aer …
ROBDEROUĂ: Aici … (începe să dea praful jos de pe perete; pulberea ROBDEROUĂ: Cine le-o fi pus aici? Şi când?
superficială cade şi apare un cerc de toată frumuseţea ) E un cerc roşu … IOLA: Nu ştiu.
Dar a fost acoperit …
IOLA: Acoperit cu ce?

22
ROBDEROUĂ: Poate că voi n-aţi fost orbi dintotdeauna, Iola! Poate că s- GUFI: N-avem vicleşug.
a întâmplat mai târziu … Poate că cineva … a acoperit culorile ca să vă U N S T R ĂJ E R : O s ă n e d ă m d u h u l c ă u t â n d u - l .
orbească mai uşor … GUFI: Duh avem.
IOLA: Nu ştiu. Nu cred. Ce-ţi pasă? U N S T R ĂJ E R : N e t o c i m s a n d a l e l e . . .
ROBDEROUĂ: E o taină aici, Iola … şi n-o să am linişte până când n-am GUFI: Hai, fă paşi! Bagă tare! Şi mai scutură-te că eşti îmbâcsit. ( Gufi îi
să-i dau de cap … dă să miroasă pălăria. Străjerul se retrage cu aceleaşi ezitări în dreptul
(de afară se aud voci; hărmălaia creşte, se apropie ) p ă u n u l u i ; e s t e a m e ţ i t ş i g r e ş e ş t e d r u m u l ; s e i zb e ş t e d e zi d u l c o l o r a t ş i
IOLA: Hiii! Vine tata! Repede! Vino să te ascund! scoate un răcnet de durere; dispare )
ROBDEROUĂ: Unde? P R I M U L C U R T E AN (intră; reacţii de spaimă în dreptul păunului; se
(cei doi coboară în fosă) prăbuşeşte la picioarele tronului ): Ne-am găsit naşul. (îşi şterge nasul,
sudoarea şi lacrimile cu mantia lui Gufi ) Nu-i.
GUFI: Eşti băiat bun … Mai caută.
P R I M U L C U R T E AN : D a ’ n u m a i ţ i n e . Z ă u ! N e t r e b u i e p l a n d e b ă t a i e …
GUFI: N-avem plan. Ne batem fără plan. ( Gufi îi dă să miroasă pălăria )
Valea! (Curteanul se retrage; rictus lângă păun )
(Intră Gufi. E rupt şi sfâşiat. Când ajunge în dreptul păunului colorat, A L D O I L E A S T R ĂJ E R ( s u r m e n a t d e t o t ) : N - a m b a f t ă … ( H o p ! P ă u n u l ) A m
t r e s a r e . P a r e c ă î l a r d e c e v a ş i s a r e î n s u s . S e l i n i ş t e ş t e d i n c o l o d e zo n a făcut bătături la tălpi … ( Se prăbuşeşte ) Mi s-au înnodat varicele …
colorată. Ascultă cu atenţie. Întinde mâinile şi şi le retrage violent. GUFI: Unge-te cu apă rece! Îţi trece cât ai zice peşte.
Mormăie ceva. Se duce indecis spre tron şi se prăbuşeşte în el. Găseşte A L D O I L E A S T R ĂJ E R : N u m a i a m s u f l u … M i - a u r ă g u ş i t t o a t e c ă i l e … M ă
pălăria lui Robderouă şi îşi face vânt cu ea ) tem de-o dambla.
U N S T R ĂJ E R ( i n t r ă e p u i z a t d e c ă u t a r e ; l â n g ă p ă u n a r e a c e l e a ş i r e a c ţ i i GUFI: Vrei să-ţi fac o frecţie? ( Îi face o frecţie) Nu te lăsa tocma’ acu’ , în
ca şi Gufi; pipăie, ascultă, mormăie; către Gufi, oarecum liniştit ): Am dat ceasu’-al doişpelea … E ca şi prins …
chix! A L D O I L E A S T R ĂJ E R : C i u c i u !
GUFI: Mai caută! GUFI: Tocmai mă gândeam că fără un plan şi fără un vicleşug nu mai
UN STRĂJER : E pitit bine. Tace chitic. merge …
GUFI: Gura! După el! A L D O I L E A S T R ĂJ E R : L - a m s c o t o c i t ş i - n m i n e l e d e p i x .
UN STRĂJER : Zău. Frecăm manganu’ de pomană. GUFI: L-om prinde când l-o păli foamea şi oboseala. ( Gufi îi dă să
GUFI (îşi şterge nasul, sudoarea şi lacrimile cu mantia străjerului ): Ţine-o miroasă pălăria) Hai, zbugheşte- o! (Stăjerul se retrage; Gufi gândeşte
tot aşa! i n t e n s ; f a c e c â ţ i v a p a ş i t r e m u r ă t o r i ; e x p l o r e a ză p ă u n u l ; a u d e p a ş i ş i f u g e
UN STRĂJER : Nu e bine. Ne trbuie un vicleşug.

23
la loc; Zeno şi Bubi apar ţinându-se unul de altul; se prăbuşesc de BUBI: Trebuie umflată soba cu cărbune. Să iasă untu’ din oameni.
o b o s e a l ă , l â n g ă p ă u n ; c e d e z v â c n e t e ş i zv â r c o l i r i ! ) Trebuie făcut şi trebuie dres. Numai aşa batem palma.
ZENO: Au! Arde! GUFI: Puneţi, mă degetu’ pe rană!
GUFI: Ce arde? ZENO: Iată care-i buba! Trebuie să fim mai deştepţi decât ne-a făcut
BUBI: Auch! Foc! mama şi mai iuţi decât cel cu două picioare. Fără să zdrăngănim arme
GUFI: Care foc? trebuie să ieşim la trântă şi din tăcere să ne facem laţ. Ca-ntr-un cleşte
ZENO: Mi-a luat un rând de piele … trebuie strâns şi din adânc numai cu momeală-l vom scoate.
BUBI: E iute! Mi-am prăjit fundu’ … BUBI: O singură secundă să nu mai prăpădim şi s-o luăm la treipăzeşte.
GUFI: O fi dat Marţafiţa cu ardei iute. Cu o mie de urechi şi cu o mie de nasuri îl vom încolţi. Că numai o
ZENO: De unde ardei iute? singură unealtă îi mai poate da de hac şi-l poate hăcui pe dumnealui.
BUBI: De doi ani nu s-a mai făcut ardei iute. GUFI: Care?
GUFI: Atunci o fi vreo surpătură. BUBI şi ZENO: Pânda.
ZENO (şi Bubi aprobator): Surpături s-au făcut. ZENO: Suntem boccii de cap că alergăm cu clopoţei la picioare şi
BUBI (mirosind în jurul păunului ): Locul ăsta e spurcat. Nu-mi miroase a chiţcăind ca şobolanii …
bine ... BUBI: Lângă uşi şi pe după colţuri trebuie să stăm, cu urechile ciulite şi
ZENO: Nu e bine când începe să duhnească sala tronului … cu nările făcute pâlnie şi îndelung de vom avea răbdare bine vom fi
BUBI: Pe aici a trecut ceva necurat … răsplătiţi …
GUFI: Hmm … şi mie mi s-a năzărit … ZENO: Să fim una cu peretele. Să ne ţinem gura încleştată şi prin firide,
BUBI: E-ncurcată rău. Aşa cacialma de mult n-am mai înghiţit. S-a frânt cotloane şi zăvorniţe să colcăim încet, pe după lacăte şi prin dosul
oiştea-n drum. N-avem alta. Trebuie prins, măritule. uşiţelor, muţeşte şi în ciulire de urechi şi singură va veni prada de vom
GUFI (pentru sine): Cum? avea răbdare …
ZENO: I-a căzut cu tronc de noi şi nu se mai dă dezlipit. N-are înfăţişare, BUBI: Că numai dacă nu vom mai face vânzoleală şi babilonie va ieşi de
n-are glas, nu bea, nu mănâncă, nu păşeşte, nu lasă urme, nu face pipi, la locul ei …
nu tuşeşte. Parcă-i o arătare. ZENO: Şi noi, haţ! de după uşă, că doar n-o să se poată ţine nemâncat şi
BUBI: S-a lipt ca o boală. Nu se-nfurie, nu se grăbeşte, nu se lasă. E ca nebăut atâtea zile …
moartea. S-a întins şi roade din ce-a apucat. Dacă nu-l scoatem din gaură BUBI: Dă poruncă, aşadar, să nu mai mişune ăştia ca furnicile şi să nu se
şi nu-i punem căluş în gură, ne mănâncă de vii. mai ciondănească între dânşii ca nucile în sac …
GUFI: Ne trebuie un clenci. ZENO: Fiecare să stea la locul lui cu un băţ cu măciulie de piatră ca să-l
ZENO: Tebuie bibilit cu grijă. După metode aerisite. Trebuie procedat cu poată mirui pe nămiloi când s-o arăta …
coţcărie. Trebuie luat de la un capăt şi dus până unde s-a nimerit. GUFI: Brava! Aţi gândit adânc! Haideţi să vă pup! ( Ţoc, ţoc!)

24
BUBI: De gândit a fost uşor, de făcut e mai greu. Că ce-am spus din gură P R I M U L C U R T E AN : C ă i a t ă c e n e - a m g â n d i t ş i p e s p e s e l e n o a s t r e a m
nu se leagă lesne şi multe zile vom sta nemişcaţi şi vom pândi până când venit să-ţi spunem …
s-o lămuri beleaua. A L D O I L E A C U R T E AN : … l a p â n d ă s ă ş e d e m î n l o c s ă n e t o t î m p i e d i c ă m
ZENO: Ba şi noi între noi trebuie să ne pândim, că numai aşa se ţin printre smârcurile şi grădinile altora …
verigile împreună şi rămâne lanţul întreg. A L T R E I L E A C U R T E AN : … c ă m a i d e i s p r a v ă v o m f i s t â n d s m i r n ă ş i
BUBI: Pândă pândă şi iar pândă! Şi cine nu va pândi, arde-i-se-vor bice ascultând paşii lui, decât boncăluind şi lăsându-l pe el să asculte paşii
peste buci! noştri …
ZENO: Numai pânda ne mai scoate de unde ne-am băgat, măritule! Să A L D O I L E A C U R T E AN : … c ă p â n d a e d e a u r ş i î n a d â n c u l e i c h e i a m u l t o r
pândim cu toţii, cu silinţă şi cu răbdare şi vom fi mântuiţi. adevăruri se lăfăieşte …
GUFI: Brava, bre! Să se sune d-adunare! A L T R E I L E A C U R T E AN : … c ă p â n d a e m a m a î n ţ e l e p c i u n i i ş i o p â n d ă b i n e
U N S T R ĂJ E R ( d ă b u z n a ) : P r e a l i n g u ş i t u l e ! ( s a r e î n s u s ş i i e s e d i n zo n a făcută e mai ieftină decât un galop năduşit.
de culoare) Ni s-a dus vlaga tot orbecăind. Da’ ştii la ce ne-am gândit? GUFI: Brava, brava, brava! Treceţi pe rând să vă pup! ( Ţoc, ţoc, ţoc! )
AL D O I L E A S T R Ă J E R ( i n t r ă f u r t u n o s ) : N e - a m g â n d i t c ă a ş a n u m a i m e r g e M AR Ţ A F I Ţ A ( i n t r ă î n f u g ă ; r e a c ţ i e l a p ă u n ) : M ă r i t u u u l e e e ! …
… ( i e s e d i n zo n a c o l o r a t ă ) C ă n i c i o r t u ’ p o p i i n - a m v r e a s ă n i - l d ă m , d a ’ GUFI: Ce ai, Marţafiţo?
nici să-l lăsăm pe altu ’ să bea caimacu ’ ... M AR Ţ A F I Ţ A (se întoarce cu faţa la Gufi): Nenorocire, măritule,
UN STRĂJER : … d-aia zic că decât să zburătăcim ca un stol turbat, nu-i nenorocireeee! S-au cuibărit otrăvurile în inima meaaa … ( se smiorcăie)
mai bine să stăm drepţi ca pereţii? GUFI: Nu boci, că nu pricep. Zi cu silabe! ( Marţafiţa se ţine de cap şi se
AL D O I L E A S T R Ă J E R : … c ă d i n p e r e ţ i m a i m u l t e s e a u d ş i d i n s p a t e l e vaietă) Zi! Nu te mai bâţâi!
faldurilor multe se miros … M AR Ţ A F I Ţ A : M a i b i n e i a - m i c a p u l c ă , d u p ă c e m i - a f o s t d a t s ă a u d c u e l ,
UN STRĂJER : … că dacă vom sta şi vom pândi, mai multe vom dobândi. mi s-a făcut silă să-l mai ţin pe umeeeri.
AL D O I L E A S T R Ă J E R : … E i ? GUFI: Ei, aş! Te-ai speriat d-un piţigoi …
GUFI: Brava, mă! Haideţi să vă pup! ( Ţoc, ţoc!) M AR Ţ A F I Ţ A : I - a o t r ă v i t m i n t e a ş - a a p u c a t - o t r ă n c ă n e a l a n e c u g e t a t ă ă ă …
PRIMUL CURTEAN (dă buzna; reacţie la păun ): Măritulee! (se prăbuşeşte GUFI: Cum? Cine?
l a p i c i o a r e l e t r o n u l u i ) M i - a s c l i p t m i n t e a u n c h i c h i r e z! M AR Ţ A F I Ţ A ( î n h o h o t e ) : I o l a , f a t a n o a s t r ă ă ă …
AL D O I L E A C U R T E A N ( i n t r ă î n f u g ă ; r e a c ţ i e l a p ă u n ) : C ă d e c â n d n e t o t GUFI (tuşeşte încurcat): Care Iola?
sucim în jurul cozii, ne-a ajuns mintea la cap, başca ameţeală că ghiduşul M AR Ţ A F I Ţ A ( î ş i r e v i n e b r u s c ; a c u za t o r , e x p l i c a t i v ) : P r i n ţ e s a , f l o a r e a
îşi râde de noi … florilor cea neculeasă la care ţineam mai mult decât la urechile din cap …
AL T R E I L E A C U R T E A N ( i n t r ă î n f u g ă ; r e a c ţ i e l a p ă u n ) : M a i b i n e s ă f a c e m GUFI: Ce-i cu ea? Ciripeşte!
oarece post şi mai cu izbândă vom ieşi … M AR Ţ A F I Ţ A ( p l â n g e ) : N u p o o o t …

25
GUFI (către Bubi şi Zeno ): Ş-o fi sclintit f’o gleznă? ( o scutură pe BUBI (la fel): A cui?
Marţafiţa) Hai, varsă tot! M AR Ţ A F I Ţ A : A p r i n ţ e s e i ! … Ş i c e - a m f ă c u t a c u ş i l e a ?
M AR Ţ AF I Ţ A ( c a o ţ a ţ ă ) : A o l e u u u ! A o o o l e u ! P e c i n e - a m a l ă p t a t e u l a ZENO: Ai lipit timpanu’ ş-ai ascultat ...
inima mea ş-am ţinut-o ca un ou în palmă … M AR Ţ A F I Ţ A ( t r i u m f ă t o a r e ) : A s t a - i !
GUFI: Pe cine? Spune, blestemato! GUFI: Cum, clonţoaso, ai pândit-o pe fata mea?
M AR Ţ AF I Ţ A : A-nceput să vadă … (tunete, bubuieli; liniştea revine; P R I M U L C U R T E AN : P e p r i n ţ e s ă ?
stupoare printre personaje; încremenire totală ) A L D O I L E A C U R T E AN : P e s t ă p â n a n o a s t r ă ?
GUFI (tremurând): Ce vorbe-s astea, Marţafiţo? M AR Ţ A F I Ţ A : M u c l e s ! N i m e n i n u - i c u r a t c a l a c r i m a ş i n i c i I o l a n u - i u ş ă d e
ZENO: Te-ai zdrumicat de tot? biserică.
BUBI: Ţi s-a făcut de ghilotină? GUFI: Cum ai zis?
ZENO: N-o asculta, măritule! Are sare pe limbă … M AR Ţ A F I Ţ A ( s e d ă l a G u f i ) : D a c ă n u t e p o t o l e ş t i , îţ i t o r n c â t e v a v e r z i ş i
BUBI: E matoală rău … uscate de-o să-ţi piară auzul!
GUFI: Repetă, Marţafiţo, că te buşesc! Fata mea a-nceput să vadă? GUFI: Orb surd? (înghite în sec) Şi?
M AR Ţ AF I Ţ A ( p e n t r u s i n e ) : D a … ( l u i Z e n o c a r e o p r i v e ş t e î n t r e b ă t o r ; M AR Ţ A F I Ţ A : Ş i c e c r e d e ţ i c ă z i c e a î n c ă l ţ a t a ?
convingător) da … (lui Gufi) DA!!! … BUBI: Ce?
GUFI: Ia-o pe-ndelete! M AR Ţ A F I Ţ A : N u m ă r a .
M AR Ţ AF I Ţ A : T o t u m b l â n d e u d e n e b u n ă , î m p u n s ă ş i î m p i e d i c a t ă , c e m - ZENO: Şi ce-i rău în asta?
am gândit? Nu-i mai bine să umble iepurele după vânător decât vânătorul M AR Ţ A F I Ţ A : P ă i n u n u m ă r a n u m e r e … A i c i e b u b a … N u m ă r a …
după iepure? TOŢI : Ce?
GUFI: Păi? M AR Ţ A F I Ţ A : N i c i n u v ă t r e c e p r i n c a p … ( G u f i f a c e , a m e n i n ţ ă t o r , c â ţ i v a
T O A T E P E R S O N AJ E L E : P ă i ! paşi către Marţafiţa) Culori! (spaimă generală )
M AR Ţ AF I Ţ A : A ş a c ă m - a m p u s l a p â n d ă ! GUFI: Nu se poate! Ai făcut-o de oaie! Am mai auzit eu bârfe, da’ ca asta
GUFI: Vino să te pup! (ţoc!) nu ...
T O A T E P E R S O N AJ E L E ( a p r o b a t o r ) : B r a v a ! M AR Ţ A F I Ţ A : G u r a , f â s â i t u l e , c ă n u m i n t !
M AR Ţ AF I Ţ A : Şi-am pândit aici … ş-am pândit dincolo … ( observă ZENO: Şi ce dacă număra?
c u r i o zi t a t e a c e l o r l a l ţ i ) ş - a m m a i p â n d i t o d a t ă a i c i … ş - a m m a i p â n d i t o BUBI: Le zicea şi ea ca tolomaca …
dată acolo … Şi de la o vreme ce aud? Un glăscior … Şi de unde M AR Ţ A F I Ţ A : P ă i a s t a - i , c ă n u l e z i c e a d e u n a s i n g u r ă …
răzbătea? ZENO: Au!
ZENO (intră în joc): De sub uşă … M AR Ţ A F I Ţ A : L e z i c e a c u i v a …
M AR Ţ AF I Ţ A : Ş i - a c u i e r a u ş a ? BUBI: Avea pe cineva-n iatac?

26
M AR Ţ AF I Ţ A : D a !
(pe Bubi îl apucă tusea convulsivă; Zeno stă să vomite)
GUFI (aparte): În iatac la fată! … Uuuu! Şi ce zicea?
M AR Ţ AF I Ţ A : R ă d e a .
GUFI: Ce ruşine! Râdea de o fată oarbă, fără apărare …
M AR Ţ AF I Ţ A : A s t a - i !
GUFI: Cum mai scot capu-n lume?
ZENO: Păiii … e pierdut!
BUBI: S-a curăţat … Parc-aud deja cum îi plouă pe lespedea neagră.
GUFI: Daţi alarma! ( către străjeri ) Răspândiţi-vă! Intraţi tip-til! Vârâţi-vă
cu şiretlic! Legaţi-l fedeleş! Aduceţi-l încoa’! ( către Marţafiţa ) Şi pe ea!
Le arăt eu … Le bag eu minţile-n cap! ( străjerii dispar în fosă ) Că prea m-
au scos din balamale! S-a-ndesit gluma!
ZENO (se apropie şi atinge peretele): Or fi culori? Să nu fie păreri …
BUBI: Poate că-s adieri … Poate că se roteşte aerul pe deasupra …
GUFI (se apropie pe furiş şi îi ia de urechi; îi aduce în avanscenă ): S-au
burzuluit vremurile … Cine iartă e luat de prost. Capul băgăreţ trebuie să
cadă. (Bubi, Zeno gem, se caină ) Nu-l retezăm noi, ne retează el.
ZENO: Măritule, da’ de ce ne temem noi de o pustie de culoare?
GUFI: Taci, dospitule, nu huli! Ce ştii tu? Culoarea otrăveşte simţurile. Se
strecoară în adâncul tău şi te roade. ( Poc! o palmă peste cap lui Zeno) Te
sapă până dă de apă. Te îneacă în minciuna miresmei. Şi pe lângă tine,
se mai îmbolnăvesc şi alţii. ( Poc! o palmă peste cap lui Bubi)
(bufnituri, bubuituri, gemete, scâncete de sub scenă; străjerii se întorc
cărându-l pe Robderouă; acesta este legat fedeleş de la brâu în sus, cu
un sac tras peste faţă, basma la ochi şi căluş la gură; Iola boceşte )
UN STRĂJER : L-am înşfăcat!
AL D O I L E A S T R Ă J E R : I - a m p u s s a r e p e c o a d ă …
UN STRĂJER : A căzut în cursă ca un guzgan …
GUFI: (către Robderouă ) Ai venit la miere şi te-a împuns albina …
27
ZENO: De ce n-ai stat tu pe-acasă, bre?
BUBI: Ai venit la ionatane ş-ai dat de pădureţe …
M AR Ţ A F I Ţ A : F i i c ă - t a l - a a s c u n s î n l a d a d e z e s t r e …
GUFI: Uuu! … ( privindu-l pe Robderouă ) A şi răposat? ( către Iola) De ce
plângi, fata mea? Nu ţi-a ajuns zestrea pe care ţi-am dat-o şi-ai început
s-aduni şi singură? Ai spurcat lada de zestre? ( Iola plânge mai dihai) L-ai
băgat pe guşteru’ ăsta în sfânta ladă pe care o ai de la mă-ta?
M AR Ţ A F I Ţ A : P l o d u ’ a d a t î n n o i . . .
U N S T R ĂJ E R : N e - a z g â r i a t c a o l e o a i c ă …
A L D O I L E A S T R ĂJ E R : A s t r o p i t c a o p i s i c ă …
GUFI: Ia mai spune, Marţafiţo!
M AR Ţ A F I Ţ A : S e a p u c a s e r ă d e r ă z u i t p e r e ţ i i ş i s e m i n u n a u î n f a ţ a l o r .
GUFI: Au răzuit pereţii?
ZENO: Or fi nebuni amândoi …
M AR Ţ A F I Ţ A : B a i u l e a l t u ’ . P e e l î l m ă r u n ţ i m , d a ’ c u m î i s c o a t e m e i b o a l a
din cap?
PRIMUL CURTEAN : Au răzuit pereţii? ( toţi curtenii se risipesc şi caută
culorile prin încăpere; încet, încet, culorile reapar )
A L D O I L E A C U R T E AN : P a r c ă s e s i m t e c e v a …
A L T R E I L E A C U R T E AN : P a r c ă e m a i m o a l e …
A L P AT R U L E A C U R T E AN : Ş i m a i c a l d …
A L C I N C I L E A C U R T E AN : E , a ş a , c a o a d i e r e …
A L Ş AS E L E A C U R T E A N : C a o d u l c e a ţ ă …
P R I M U L C U R T E AN : O f i a d e v ă r a t …
A L D O I L E A C U R T E AN : N - o f i t o t u l m i n c i u n ă …
A L T R E I L E A C U R T E AN : P o a t e c ă t o t u ş i e x i s t ă …
A L P AT R U L E A C U R T E AN : O r f i f i i n d v ă z ă t o r i …
A L C I N C I L E A C U R T E AN : P o a t e c ă n e a r a t ă ş i n o u ă …
G U F I ( d u r , i n c h i zi t o r i a l ) : G u r a ! ( c u l o r i l e d i s p a r ) N u p u n e ţ i m â n a p e n i m i c !
S-a răscolit totul … S-a dat cu piatra în noi … Să nu luăm vreo boală! …
D a ţ i - v ă c u p a r f u m ! ( t o ţ i s e e x e c u t ă ; c o t c o d ă c e l i , m u g e t e , n e c h e za t u r i ; u n împieliţatule? (Robderouă e legat la gură şi scoate nişte sunete
guiţat de porc) Mâine tăiem porcul! înfundate; Gufi face semn iar lui Robderouă i se scoate căluşul )
ZENO (caută în calendar; fascinat): Mâine? Facem serbarea porcului? ROBDEROUĂ: Robderouă mă cheamă, rege al orbilor!
GUFI: Ce-i în mână nu-i minciună. G U F I ( î l c e r c e t e a ză c u a t e n ţ i e ; c â t e o c i u p i t u r ă , c â t e u n b o b â r n a c ) : O o o !
UN STRĂJER : Tăiem porcul? Frumos nume, n-am ce zice. Te temi de moarte, pehlivanule?
GUFI: Să fie bucuria orbilor mai lungă. ROBDEROUĂ: Nu mă tem de nimic, orbule!
BUBI (repezit): Împărţim şoriciul? GUFI (aproape că îi înţeapă ochii cu degetele ): De moarte sau de orbire
AL Ş AS E L E A C U R T E AN : C h i a r ? te temi mai mult?
GUFI: Să halim cârnaţii şi chişca. ROBDEROUĂ: De un singur lucru mă tem, jupâne … Să nu plouă mâine şi
AL D O I L E A S T R Ă J E R : A ş a r e p e d e ? să-mi ud cizmele pe drum. ( râsete înfundate, chicoteli; unii sâsâie, ţâţâie
GUFI: O facem … azi. d e za p r o b a t o r ; t o ţ i î l c e r c e t e a ză p e r â n d : î l a p a s ă , î l î m p u n g , î l zg â l ţ â i e )
ZENO: Nu-i bine să sărim peste calendar … Abia poimâine e serbarea GUFI: Aaa, să nu-ţi faci teamă de asta! Mâine fi-vei în pod atârnat, la
porcului, mărite! uscat, cu şuncile şi cu bucăţile de slănină … Nu vei avea necazul de care
GUFI: Nu-i bai. te temi … (schimbând tonul) Robderouă, recunoşti că eşti vinovat?
IOLA: Rău faci, tată, că tai porcu’ înaintea sorocului ... ROBDEROUĂ: Eu de recunoscut aş recunoaşte. Numai un gând şi o
GUFI: Taci, împieliţato, că fală mare ai avut şi cu nimica nu te-ai ales. ( în nelămurire nu-mi dau pace … Nu pricep un lucru, măritule. De ce te-ai
transă) Hoţul a fost prins! Îl vom jumuli bucată cu bucată … cu răbdare şi apucat mata ş-ai dat cu spoială peste frumoasele culori cu care era
cu grijă … să-i meargă fulgii … A venit ora ş-a bătut ceasu’. Trecem la împodobit palatul? E zugrăvit în mii de culori un frumos păun, chiar aici
osândirea şarpelui făptuitor ... …
ZENO: ‘ăritule, pân’ ce nu judeci n-ai cum osândi ... GUFI: Cum îndrăzneşti?
GUFI: Taci, râiosule, că ştiu eu ce fac … (le face semn străjerilor; ROBDEROUĂ: Pereţii sunt plini de culori. Ba un galben ca aurul, ba un
s t r ă j e r i i î i s c o t s a c u l d e p e c a p ş i î l p u n p e p o zi ţ i e ; t o ţ i î l c e r c e t e a ză p e verde ca iarba, ba un roşu ca focu’ şi albastru ca cerul ... La ce ţi-a
Robderouă; agresivi dar temători în cercetare ) trebuit să acoperi totul aşa cum numai mâţul îşi acoperă spurcăciunea?
UN STRĂJER (admirativ, după ce l-a atins ): Nu e rău făcut! P R I M U L C U R T E AN ( t r e zi t ) : C u l o r i z i c i ?
PRIMUL CURTEAN : Are nasul drept … A L D O I L E A C U R T E AN : U n p ă u n ?
AL D O I L E A C U R T E A N : Ş i b ă r b i a d e s p i c a t ă … GUFI: E nebun! E turbat! Luaţi-l de pe mine! Aruncaţi-l în puţ! Să
AL T R E I L E A C U R T E A N : S e m n c ă e a l e s … terminăm o dată … !
GUFI: Ales să crape! Tacă-vă fleanca! Mergeţi mai bine să asomaţi porcu’ IOLA: Nu! Să nu vă atingeţi de el că vă spun lui Macabril! ( îi scoate
(pregătiţi porcu’ pentru tăiere). (cei doi străjeri pleacă ) Cum te cheamă, legătura de la ochi; personajele se întorc brusc cu spatele ca pentru a se

28
feri de un pericol) O să v-alegeţi cu câte-o cocoaşă ori o să vă pună
pielea la fiert în cazanul cu licori …
ROBDEROUĂ: De ce te temi de culori, rege al orbilor? De ce nu laşi
palatul în toată frumuseţea lui? Ce te sperie aşa? Uite, chiar acolo se
răsuceşte o spirală de frunze, numai verde şi galben, numai roşu şi mov
… dincolo e o ciupercă maronie … dincoace e un câmp de maci …
( p e r s o n a j e l e s - a u r ă s p â n d i t , f a s c i n a t e , ş i p a l p e a ză p e r e ţ i i )
AL T R E I L E A C U R T E A N : U n c â m p d e m a c i ?
AL P A T R U L E A C U R T E A N : O c i u p e r c ă m a r o n i e ?
GUFI: Nu-l credeţi, fraţilor! E un şarpe veninos! Zeno! Bubi! Am dat o
poruncă! (Zeno şi Bubi nu se mişcă de la locurile lor )
AL C I N C I L E A C U R T E A N : A l b a s t r u , z i c i … ?
AL Ş AS E L E A C U R T E AN : V e r d e c a i a r b a … ?
PRIMUL CURTEAN : Roşu ca focu’ … ?
AL D O I L E A C U R T E A N : G a l b e n c a a u r u l … ?
GUFI: Înapoi! Nu vă atingeţi de nimic! Nu puneţi mâna pe nimic!
ROBDEROUĂ: De ce ţi-e frică, rege al orbilor? Ori te temi că cine va
ghici culorile va începe mai apoi să vadă?
AL T R E I L E A C U R T E A N : C u m ? S e p o a t e ?
AL P A T R U L E A C U R T E A N : S ă v e d e m ?
AL C I N C I L E A C U R T E A N : C u o c h i i n o ş t r i ?
GUFI (terminat): Minciuni! Ocări şi minciuni!
ROBDEROUĂ: Se poate, se poate … Iola vede deja zece culori …
GUFI: Zece culori! ? Auuu! Zece ani o să treacă până i le-oi scoate din
cap …
M AR Ţ AF I Ţ A ( j e l u i n d u - s e ) : R ă m â n e f a t ă b ă t r â n ă ă ă …
AL Ş AS E L E A C U R T E AN : Z e c e c u l o r i ?
PRIMUL CURTEAN : Ne poţi învăţa văzutul?
AL D O I L E A C U R T E A N : N e p o ţ i d ă r u i c u l o r i l e ?
AL T R E I L E A C U R T E A N : E a d e v ă r a t ? C u m ?
29
ROBDEROUĂ: N-aveţi decât să vă ridicaţi pleoapele şi veţi vedea.
GUFI: Minciună! Unde-s ăia cu porcu’ ? Să-nceapă serbarea! Să se-mpartă
rărunchii şi ficaţii! Gata cu flecăreala! Bubi! Taie-i capu ’! Muzica!
A L P AT R U L E A C U R T E AN : N u e d r e p t , m ă r i t u l e …
A L C I N C I L E A C U R T E AN : A s t a n u e j u d e c a t ă …
A L Ş AS E L E A C U R T E A N : Z ă u , s ă m a i j u d e c ă m o l e a c ă …
IOLA (apărându-l pe Robderouă): Eu vă spun lui Macabril … !
BUBI: Sigur. Să nu facem vreo trăsnaie. Mai bine să-l judece Macabril …
GUFI (cu teamă): Macabril? Sclifositul ală? Ce ştie ăla ce-i dreptatea?
P R I M U L C U R T E AN : S ă - l j u d e c e M a c a b r i l !
A L D O I L E A C U R T E AN : S ă n e s p u n ă M a c a b r i l d a c ă v ă z ă t o r u l a m i n ţ i t s a u
nu.
GUFI: Zău, fraţilor, pierdem vremea … Eu zic să-i tăiem capul şi să
trecem la şorici.
(personajele se apropie protector de Robederouă )
A L T R E I L E A C U R T E AN : N u m a i M a c a b r i l p o a t e s ă j u d e c e u n v ă z ă t o r !
A L P AT R U L E A C U R T E AN : T u s ă - i j u d e c i p e o r b i !
GUFI: Aha! Las’ că vă potolesc eu ...! Numai să treacă ziua asta
neagră ... Unde-s ăia cu porcu’? Tocmai acu‘ şi-au găsit …
A L C I N C I L E A C U R T E AN : L a s ă p o r c u ’ ! N u s c h i m b a v o r b a !
A L Ş AS E L E A C U R T E A N : S ă v i n ă M a c a b r i l !
TOŢI : Macabril! Macabril! Macabril!
(tunete, bubuieli, râs infernal)
GUFI: Macabril, înţeleptule, l-am prins pe văzător … pe trădător, pe
ucigaş, pe sperjur şi pe laş … Mi-a omorât fata. I-a întunecat mintea ş-a
făcut-o să vadă. Multă ruşine mi-a adus în casă. Mi-a dat îndemnuri
necuviincioase la supuşi. (curtenii îl desleagă pe Robderouă şi îl
înghesuie pe Gufi ) A răzuit pereţii după culori … Fă-l cu ou şi cu oţet şi
să dispară dintre noi! Dacă nu el, măcar capul lui …
(tunete, bubuieli, râs infernal)
M AC AB R I L ( l u g u b r u ) : V o r b a m u l t ă , s ă r ă c i a o m u l u i . Ă s t a - i v ă z ă t o r u l ? trapa fosei; intră încet Lulu ) O să vă întoarceţi la mine în genunchi ... O
După chipul lui o să se schimbe lumea. A omorât el pe cineva? Măsoară să vă târâţi ca viermii ... să vă primesc înapoi ...
de zece ori şi taie o dată! Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Treaba-i LULU: Braşoave …
ca şi făcută. Ce-o mai fi, se va alege ... ce s-o-ntâmpla, ‘ om auzi de la GUFI: Cine eşti? Ce vrei?
alţii ... cum s-o termina, s-o povesti mai încolo ... Am zis. LULU: Sunt bufonul tău chior şi preferat … Cel mai bun din câţi s-au
(tunete, bubuieli, râs infernal) văzut …
GUFI: M-a nenorocit! … M-a răpus! … Unde-s ăia cu porcul? GUFI: Eu n-am văzut nimic. Eu nu ştiu nimic. Nu cunosc.
PRIMUL CURTEAN : Aşa judecată mai zic şi eu! ( iese) LULU: Hmm … Nu vrei să te fac să râzi? Văd că eşti cam trist …
AL D O I L E A C U R T E A N : C a p b r e a z , M a c a b r i l ă s t a ! ( i e s e ) GUFI: Eu n-am râs niciodată. Mie nu-mi place să râd. Du-te!
M AR Ţ AF I Ţ A : S - a n ă r u i t î n c r o p e a l a , G u f i ş o r ! LULU: Cum aşa? Râsul îngraşă …
GUFI: Lasă-mă, Marţafiţo, că mi se zbate fierea … GUFI: Mie îmi cade greu la stomac …
AL T R E I L E A C U R T E A N : C e - i , î n c o r n o r a t u l e , ţ i s - a u p u s p i e t r e l a f i c a t ? LULU: Păcat! Te-aş fi distrat de milioane. Ţi-aş fi spus ce-am văzut prin
(iese) curte …
AL P A T R U L E A C U R T E A N : P o a t e n - a i d o r m i t l a p r â n z … ( i e s e ) GUFI: Nu vreau să ştiu. Vreau să mă laşi în pace. Vreau să dorm.
AL C I N C I L E A C U R T E A N : A d o r m i t , n u e d e l a a s t a . S e s c h i m b ă v r e m e a LULU: Să dormi? Când alţii petrec?
… (iese) GUFI: Cine petrece? Petrecere fără mine?
M AR Ţ AF I Ţ A : G u f i ţ ă … h a i î n p o a l a m e a s ă t e o g o i e s c ! LULU: E sărbătoarea porcului. S-a tăiat grăsunul …
GUFI: Nu m-atinge! … Mi s-a urzicat pielea … Mi s-au înfierbântat GUFI: S-a tăiat? Fără mine? Le-arăt eu tăiat! …
încheieturile … LULU: Bine, măi, vis urât! Eu atâta îţi spun! … Vezi că-ţi vine şi ţie
ZENO: N-ai vrea să pui un pic tâmpla pe pernă, să te-ntremezi? ( iese) rândul. (Gufi se maimuţăreşte imitându-l pe Lulu). Vrei, nu vrei, or să ţi
M AR Ţ AF I Ţ A : N - a i t e a m ă , G u f u l i c ă ! V e g h e m n o i l â n g ă t i n e . ( i e s e ) se deschidă şi ţie ochii într-o zi.
BUBI: Îţi suflăm noi în lumânare … ( iese) GUFI: Ochii mei?
GUFI: Nu, nu … trebuie să dăm drumu’ la serbări! Unde sunt muzicanţii? LULU: Ochii tăi, da.
Trebuie să dau tonul la tontoroi … Să tai şoricul în părţi egale … Cu GUFI: Niciodată!
mâna mea am să-mpart şoriciul … Am să dau câte două porţii la fiecare LULU: D-aia am venit. Ca să te sfătuiesc. Să nu te sperii prea tare când
… J u r ! ( r e a l i ze a ză c ă n u m a i a r e a u d i e n ţ ă ) B u b i ? ! Z e n o ? ! M a r ţ a f i ţ o ? ! brusc te va păli lumina … Ş-acu rămâi cu bine! Am treabă.
Unde-aţi întins-o, codoşilor? Ştiu de unde vi se trage ... V-au înnebunit GUFI: Mai zăboveşte puţin! Mai fă-mă să râd!
culorile ... V-au înşelat, proştilor! Nu există culori ... Cine v-a spus că LULU: Mai râzi şi de tine, că de mine ai tot râs … ( şut în fund lui Gufi )
există? Minciună! Lumina e minciună! ( lumina în scenă cade încet ) Ha!
Sunteţi slabi! A dat boala văzului în voi? ... Orbi! ( rămâne doar spot pe

30
(gălăgie mare de afară; strigătele de bucurie ale curtenilor; urale; Gufi
caută un loc unde să se ascundă; deschide trapa fosei şi coboară 2-3
trepte)
GUFI (o ultimă încercare ): Nu pleca! Te umplu de bani … Te fac străjerul
meu … Te fac sfetnicul meu … Împărţim pe din două tronul … o mie de
ani. (Lulu îl priveşte compătimitor iar Gufi dispare în fosă )
(lumina revine în scenă; toate personajele intră în scenă cu costume
multicolore; alai de sărbătoare; veselie; chiote; Iola îl conduce pe
Robderouă către tron şi dă la o parte cuvertura cenuşie; tronul se
d e zv ă l u i e c o l o r a t , î n t o a t ă s p l e n d o a r e a l u i ; u n u l t i m g e a m ă t a l l u i G u f i )
IOLA (merge deasupra trapei): Săracu tata!
LULU (lângă tron): Lasă-l! N-a fost niciodată orb.
( I o l a m e r g e l â n g ă t r o n ; R o b d e r o u ă s e a ş e a ză ; t o a t e p e r s o n a j e l e a p l a u d ă )
(tunete, bubuieli, râs infernal; personajele încremenesc )
M AC AB R I L : S ă n e v e d e m c u b i n e ş i p e t ă r â m u l s u r z i l o r , c ă p e t ă r â m u l
orbilor ne-am auzit destul …
( t u n e t e , b u b u i e l i , r â s i n f e r n a l ; p e r s o n a j e l e î ş i r e i a u b u n a d i s p o zi ţ i e )
LULU: Muzica! Daţi drumul la tontoroi!
TOŢI: Ura! Ura! Ura!
PRIMUL CURTEAN : Zgârcitul şi harababura!
TOŢI: Ura!
AL D O I L E A C U R T E A N : N a s u l , m â i n i l e ş i g u r a !
AL T R E I L E A C U R T E A N : U n d e s u n t p e ţ i t e l e ?
AL P A T R U L E A C U R T E A N : S - a s c u ţ i m c u ţ i t e l e !
AL C I N C I L E A C U R T E A N : R a p i ţ a ş i n u c u ’ …
AL Ş AS E L E A C U R T E AN : … g a t a c u b u c l u c u ’ !
STRĂJERII : Unu şi cu doi …
TOŢI: Hai la tontoroi!
( m u z i c ă , t o n t o r o i , n e b u n i e m a r e ; t o a t e p e r s o n a j e l e d a n s e a ză )

31