FUNDATIA CULTURAL UMANITARA ,,HENRI COANDAORADEA

SCOALA TEHNICA POSTLICEALA ,,HENRI COANDA ORADEA

DOMENIUL:SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA
CALIFICAREA:ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

LUCRARE
DE
DIPLOMA

COORDONATOR . ABSOLVENT
ASISTENT PRINCIPAL FARMACIE
DUMITRAS RAMONA IOANA PALCUTIU NICOLETA
 2012
FUNDATIA CULTURAL UMANITARA,,HENRI COANDA ORADEA
SCOALA TEHNICA POSTLICEALA ,,HENRI COANDA ORADEA
DOMENIUL:SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA
CALIFICAREA:ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

MEDICATIA
ANTITUSIVA

2
 CUPRINS

CAPITOLUL I
INTRODUCERE. 4

CAPITOLUL II
ANTITUSIVE.................. 7
2.1. Tusea.................................................................................................................. 7
2.1.1. Tusea de dimineata................................................................................... 10
10
2.1.2. Tusea prelungita........................................................................................
2.1.3. Contagiozitatea print use si stranut........................................................... 10
2.1.4. Tusea acuta 11
2.1.5. Tusea la nou nascuti.. 11
12
2.1.6. Prezenta tusei la gravide............................................................................
12
2.2. Antitusivele........................................................................................................
13
2.2.1. Antitusive cu mecanism central................................................................
13
2.2.2. Antitusive cu mecanism periferic..............................................................
13
2.3. Antitusive centrale opioide.................................................................................
19
2.4. Antitusive centrale neopioide.............................................................................

CAPITOLUL III
PREPARATE COMERCIALE............................................................................. 22
3.1. Rofedex.............................................................................................................. 22
3.2. Robitussin junior................................................................................................ 24
3.3. Calmotusin.......................................................................................................... 27
3.4. Prospan sirop...................................................................................................... 28
3.5. Stodal.................................................................................................................. 30

CONCLUZII............................................................................................................ 32
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................... 33
3
 CAPITOLUL I
INTRODUCERE

Viata si sanatatea noastra depind de aportul respirator, de calitatea aerului respirat

cat si de prevenirea actiunii factorilor de risc si a efectelor acestora.
Aparatul respirator are rolul de a introduce in organism oxigenul din aer si de a
elimina gazele rezultate din arderile interne ale organismului. El este format din nas,
faringe, laringe, trahee, bronhii si alveole pulmonare.
La nivelul organelor aparatului respirator se pot instala diferiti agenti patogeni,
producand o serie de imbolnaviri care tulbura functia respiratorie si pun in pericol
sanatatea intregului organism. Intre acestea, cele mai obisnuite sunt: guturaiul,
amigdalita, laringita, bronsita, pneumonia, tusea, convulsia, rujeola, tuberculoza
pulmonara etc.
De multe ori, contaminarea se face din aer prin inhalarea germenilor raspanditi
prin tuse, stranut, vorbire etc.
Aparatul respirator este alcatuit din totalitatea organelor care asigura mecanismul
respiratiei: al ventilatiei pulmonare, ca si al schimburilor de gaze de la nivelul
alveolelor pulmonare - hematoza. Acestea sunt: caile respiratorii superioare (cavitatile
nazale si faringele), cele inferioare (laringele, trahee si bronhii) si plamanii, ca organe
principale ale actului respirator.
In componenta acestui aparat se regasesc doua categorii de organe: canalul aerian
- sistemul de tuburi care leaga plamanii de exterior, asigurand circulatia aerului in
ambele sensuri;in ordine, acestea sunt nasul, faringele, laringele, traheea, bronhiile si
canalele alveolare; plamanii propriu zisi, care asigura transferul din aer a oxigenului si,
4
in sens invers, a bioxidului de carbon; plamanii au o structura de burete fin, cu cavitati
minuscule - alveolele pulmonare - in legatura directa cu canalele respiratorii terminale
(canalele alveolare); la nivelul alveolelor se petrec schimburile de gaze - oxigen si
bioxid de carbon - intre aerul inspirat si sangele care iriga peretii alveolelor.

Functionarea acestui aparat este conditionata si de componenta motorie, care face

oficiul de pompa, formata din: foitele de invelis ale plamanilor, denumite pleure care
faciliteaza alunecarea suprafetei plamanilor fata de fetele interne ale cutiei toracice si
cutia toracica - in care este cuprins aparatul respirator, care asigura, prin miscari de
pompa aspiro-respingatoare intrarea (inspiratia) si iesirea aerului (expiratia).
Aparatul respirator este format din:
1. Caile respiratorii superioare:
Nas - formatiune mediocefalica cu caracteristici specifice fiecarui individ, cu
dublu rol - respirator si olfactiv; Cavitatea nazala - este impartita in 2 cavitati numite
fose nazale de un perete median (septul nazal). Fosele nazale comunica cu exteriorul
prin 2 orificii (narine), iar cu faringele prin 2 orificii largi (meaturi narofaringiene).
Cavitatea nazala este captusita cu o mucoasa foarte vascularizata si impartita in 2
regiuni: mucoasa olfactiva ce se afla in partea superioara simucoasa respiratorie, aflata
in partea inferioara.;
Faringe - organ musculos captusit cu o mucoasa, care reprezinta locul de
incrucisare a caii respiratorii (laringele) cu cea digestiva (esofag). Faringele este
delimitat in partea superioara de cavitatea bucala prin baza limbii, amigdale, arcul
palatin. Iesirea postero-ventrala din faringe se realizeaza pe de o parte prin laringe
continuat cu trahea, iar pe de alta parte prin esofag.
2. Caile respiratorii inferioare:
Laringe - organ cartilaginos, captusit cu o mucoasa in interior, situat intre
laringe si trahee. Laringele, pe langa rolul de protejare a caii respiratorii, este si un
organ al fonatiei. In faringe sunt situate coardele vocale;

5
 Epiglota - cartilaj elastic care opreste patrunderea alimentelor in plamani, in
momentul inghitirii;
Trahee - conduct fibrocartilaginos care continua laringele, situat inainte de
esofag si terminat in torace la nivelul vertebrei a 5-a toracale prin doua ramuri de
bifurcatie numite bronhii.

3. Plamanii:
Plaman - organ pereche cu rol in respiratie, care furnizeaza oxigen intregului
corp si elimina dioxidul de carbon din sange;
Bronhii - 2 canale ce transporta aerul intre trahee si plamani; Bronhiole -
ramificatii ale bronhiilor in lobul pulmonar, care se termina cu alveolele;
Alveole pulmonare - saci care se umplu cu aer si la nivelul carora se face
schimbul de oxigen cu dioxid de carbon.

6
 CAPITOLUL II
ANTITUSIVELE

2.1. Tusea
Tusea este un act reflex sau voluntar, care are drept rezultat expulzarea violenta a
aerului si n unele cazuri a corpurilor straine din caile respiratorii. Ca mecanism general,
actul tusei cuprinde o faza inspiratorie, n care aerul patrunde n plamni, o faza de
compresiune, prin nchiderea glotei, si o faza de brusca expulzie a aerului prin
contractia muschilor abdominali, ridicarea violenta a diafragmului si deschiderea fortata
a glotei. In cursul celui de-al treilea timp, odata cu coloana de aer, sunt proiectate n
afara si expec-toratia, mucozitatile sau corpurile straine. Aceste trei faze reprezinta o
secusa de tuse. Tusea poate fi: uscata, fara expectoratie (pleurite, faza initiala a
bronsitelor acute sau a tuberculozei pulmonare) sau umeda, urmata de expectoratie.
Acesta este semnul unui proces bronsic sau parenchimatos pulmonar (bronsita acuta sau
cronica, supuratii bron-sice sau pulmoanre, pneumonie etc.).
Tusea seaca este vatamatoare, deoarece poate raspndi infectia, poate epuiza
cordul drept si tulbura somnul; de aceea trebuie combatuta.
Exista si alte tipuri de tuse: tusea cvintoasa, care se ntlneste n afectiunea
denumita tuse convulsiva si se caracterizeaza prin mai multe expiratii puternice si
zgomotoase, urmate de o inspiratie fortata, numita repriza; tusea bitonala - n doua
tonuri - tradeaza o paralizie a nervului recurent stng; tusea latratoare, zgomotoasa,
apare n adenopatii traheobronsice si tumori mediastinale; tusea surda, ragusita, voalata,
survine n afectiuni laringiene; tusea emetizanta, urmata de varsaturi alimentare, este

7
ntlnita n tusea convulsiva. Uneori, tusea apare n anumite pozitii care, favorizeaza
eliminarea continutului unor cavitati (ca n tuberculoza pulmonara, dilatatia bronsica)
sau n anumite momente ale zilei. Astfel, tusea poate surveni noaptea (de obicei n
afectiuni cardiace), poate fi matinala (supuratii bronhopulmonare cu secretie
abundenta), vesperala sau de seara (n special n tuberculoza).

Dupa etiologie, tusea poate fi: faringiana (faringite acute si cronice), laringiana
(larin-gite sau tumori laringiene), bronsica (bronsite, dilatatii bronsice, cancer bronsic),
pulmonara (pneumopatii acute sau cronice), pleurala (pleurite), mediastinala (tumori,
insuficienta cardiaca, pericardite). Medicul trebuie sa urmareasca si sa stie sa
interpreteze tusea. Trebuie sa linisteasca tusea de iritatie (laringita, bronsita), obisnuind
bolnavul sa-si stapneasca tusea si recomandndu-i sa evite fumatul, discutiile,
deschiderea gurii n inspiratie, aerul uscat sau temperatura prea ridicata, sa tuseasca cu
batista la gura etc. De asemenea, trebuie sa aseze bolnavul n pozitia care permite
expectoratia si, la nevoie, sa utilizeze tusea artificiala, aspiratia bronsica etc.
Expectoratia este procesul prin care se elimina produsele formate n caile
respiratorii, n mod curent, prin expectoratie se nteleg att actul de expulzie, ct si
produsele eliminate (sputa). Expctoratia reprezinta, fara ndoiala, materialul patologic
cel mai periculos, fapt pentru care trebuie luate masuri de asepsie riguroasa. Este
contraindicat sa se fumeze sau sa se ia masa, fara dezinfectarea minilor care au venit n
contact cu scuipatoarea. Expectoratia are o valoare fundamentala din punct de vedere
diagnostic, mai ales daca este recenta. Trebuie precizate totdeauna cantiatea, aspectul,
culoare si mirosul. Expectoratia apare cnd exsudatul alveolar sau secretia bronsica
creste, declansnd tusea.
Adeseori femeile si copiii nu stiu sa expectoreze, nghitind sputa eliminata prin
tuse. Dupa cum am mentionat, expectoratia are mai multe caractere, de care trebuie sa
se tina seama.
Cantitatea. n mod obisnuit nu se elimina dupa fiecare tuse mai mult de 50 ml. n
unele boli (dilatatie bronsica, abces si gangrena pulmonara, tuberculoza pulmonara

8
avansata), cantitatea creste, uneori chiar pna la 300 - 400 ml/24 de ore. O varietate
speciala de expectoratie este vomica. Prin acest termen se ntelege expulzarea brutala a
unei colectii purulente situate n parenchimul pulmonar sau n vecinatate, prin
deschiderea n caile respiratorii. Apare n abcese pulmonare, pleurezii purulente, abcese
subfrenice.

Culoarea poate furniza de asemenea unele indicatii. Astfel, sputa din cancerul
bron-hopulmonar este rosie-gelatinoasa; n infarctul pulmonar, negricioasa; n
pneumonie, ruginie; n tuberculoza pulmonala si unele dilatatii bronhice, hemoptoica.
Mirosul poate fi fetid n abcesul pulmonar si n dilatatia bronsica si putrid,
respingator, n gangrena pulmonara.
Aspectul expectoratiei este uneori foarte revelator. Sputa mucoasa este vscoasa,
aderenta si aerata. Se ntlneste n bronsita acuta si n astmul bronsic. In aceasta ultima
afectiune, sputa poate fi perlata, numita asa din cauza dopurilor mici si opalescente de
muci-na din care este constituita.
Sputa purulenta este cremoasa, alcatuita exclusiv din puroi. Sugereaza o supuratie
bronhopulmonara (dilatatie bronsica, abces pulmonar, tuberculoza pulmonara cavitara,
chist hidatic suprainfectat etc.), evacuata prin bronhie. Sputa mucopurulenta este
netransparenta, galbena-verzuie, si o ntlnim n infectii ale cailor aeriene (bronsite,
dilatatii bronsice). Sputa seromucopurulenta se deosebeste de precedenta prin adaosul
de sero-zitate. Recoltata ntr-un pahar de sticla, se dispune n patru straturi: un strat
purulent grunjos la baza, unul seros mai abundent deasupra, apoi un strat mucos si, la
suprafata, un altul spumos. Se constata n dilatatii bronsice si abcese pulmonar. Sputa
pseudomem-branoasa contine multa fibrina sub forma de membrane. Se ntlneste n
unele bronsite.
Tusea poate aparea in cazul acumularii de secretii traheobronsice dar si in cazul
unor afectiuni respiratorii neansotite de cresterea secretiilor traheobronsice sau poate
avea cauze nonrespiratorii. In afara antitusivelor propriu-zise, expectorantele pot
contribui la calmarea tusei prin atenuarea iritatiei zonelor reflexogene endobronsice,

9
Bronhodilatatoarele actioneaza de asemenea indirect, ca antitusive, impiedicand
bronhoconstrictia generatoare a reflexului de tuse.
Diferitele preparate comerciale sau retete magistrale asociaza expectorante,
antitusive, bronhodilatatoare, vasoconstrictoare - decongestative, antihistaminice,
analgezice antipiretice.

Asemenea medicamente, destinate tratamentului polisimptomatic al unor

afectiuni catarale ale cailor respiratorii superioare, nu au, de multe ori, o fundamentare
farmacodinamica, relatiile de antagonism sau incompatibilitatile intre diferitele
componente sunt frecvente, iar dozele continute sunt de regula, prea mici. Asocierea
expectorantelor cu antitusivele este irationala, ultimele impiedicand eliminarea
secretiilor, crescute sub influenta primelor.
Considerata indeobste banala, tusea reprezinta una din cauzele pentru care ar
trebui sa consultam fara intarziere medicul. Pentru orice tuse care nu se amelioreaza in
doua saptamani, solicitarea unui sfat medical care sa decida conduita de tratament si
eventualele investigatii si analize necesare este obligatorie.

2.1.1. Tusea de dimineata

Prezenta, pentru cateva secunde, a unor reprize de tuse, dimineata, la trezire, nu
este un motiv de ingrijorare. In cauza este un gest fiziologic natural, un mecanism cu
efect protector, de vidanjare (curatare) a cailor respiratorii si a celor rinosinuzale de
secretiile acumulate in cursul noptii. Fenomenul e provocat de un complex aparat
mucociliar, al unui organism suficient de bine hidratat, dar care poate deveni ineficient,
la persoanele ce fumeaza si nu se hidrateaza corespunzator.

2.1.2. Tusea prelungita

Trebuie luata in seama, pentru ca poate fi un semn de prezenta a unor boli
cunoscute ca avand evolutie grava (chiar sub tratament): pneumonia, tuberculoza,
cancerul bronhopulmonar si bronhopneumopatia cronica obstructiva, considerate printre

10
primele cauze ale mortalitatii. Ele necesita masuri prompte de depistare (in unele cazuri
de izolare) si tratament sustinut, mult timp.
2.1.3. Contagiozitatea prin tuse si stranut
Intr-un moment de tuse, la un organism corect hidratat, dupa o inspiratie reflexa
profunda, viteza aerului expirat fiind exceptional de mare, antreneaza si secretia mai

vascoasa, din micile bronhii, ducand-o spre trahee, apoi in faringe. (Copilul mic o
inghite sau o stranuta.) Prin tuse si stranut sunt expulzate cu viteza fragmente
microscopice de secretie la cativa metri distanta, raspandind virusi, microbi si alte
particule patogene.

2.1.4. Tusea acuta

Atat la copii, cat si la adulti, este cea mai frecventa manifestare in suferintele
bronhopulmonare, aparand chiar la debutul unei infectii acute a cailor respiratorii
superioare sau a unei bronsite acute, ambele cauzate de infectii virale tipice sezonului
friguros sau cu multa umiditate. (In urma unor observatii clinice, medicii americani au
stabilit ca majoritatea celor ce fac repetat viroze sunt persoane care fumeaza sau care
depasesc consumul acceptabil de bauturi alcoolice.)

2.1.5. Tusea la nou-nascuti

Bebelusii, copiii, necesita asistenta pediatrica! Sunt considerate urgente cazurile
care prezinta: febra mare, agitatie, inchiderea ochilor la lumina (fotofobie), incordarea
coloanei (curbatura), crize convulsive, varsaturi repetate, scaune diareice, dureri de cap,
urechi, abdominale, mai ales la copiii care au primit "nota scazuta" la nastere
(APGAR). Asa cum se stie, majoritatea acestor afectiuni cu tuse au cauze virale, pentru
care nu trebuie insa intervenit cu antibiotice, care nu pot neutraliza acesti agenti
patogeni, ba, si mai grav, selecteaza bacterii foarte rezistente la astfel de medicamente.
Terapia antibiotica aplicata fara discernamant poate deteriora echilibrul florei intestinale

11
normale, creand conditii favorabile pentru aparitia infectiilor fungice (cunoscutele
candidoze), mult mai greu de stapanit, chiar cu medicamentele cele mai recente.
In colectivitatile de copii, tusea, dublata de eruptiile pe tegumente, poate semnala
aparitia unor afectiuni contagioase. Hidratarea cu ceaiuri, supe sau apa este foarte
necesara, mai ales la cazurile cu temperatura crescuta. Privitor la siropurile de tuse
pentru copii, picaturi nazale, preparate secretolitice, expectorante sau multe altele,

asociatiile de medici pediatri sustin ca pana la varsta de 3 ani nici un astfel de

medicament sa nu se elibereze, decat pe baza de reteta parafata de un medic. Preventiv,
in perioadele cu "explozia" virozelor respiratorii, este bine sa se apeleze la masti de
protectie.

2.1.6. Prezenta tusei la gravide

Femeile gravide sau cele care alapteaza la san si contracteaza o viroza trebuie sa
apeleze numai la mijloace naturale de recuperare: repaus fizic moderat, regim alimentar
sever in caz de febra, aport de lichide, supe si ceaiuri, fara administrarea de
medicamente, pentru ca nu exista nici un produs cu risc zero pentru fat. Se impune
restrictie si pentru examenele radiologice, ce pot genera malformatii la copilul ce se va
naste. Aceleasi atentionari sunt valabile si pentru femeile ce alapteaza, cu
recomandarea, in plus, sa-si mulga sanul, in caz de febra, pentru a preveni o mastita,
daca copilul a fost oprit de la piept.
Atunci cand febra, care dubleaza tusea, este de peste 38 de grade, e necesar
repausul la domiciliu, dieta vegetariana si administrarea precauta de medicamente
antifebrile. Si medicamentele pentru tuse "uscata", pe baza de codeina, trebuie luate
numai cu reteta. Limba alba ridica problema unei infectii cu candida, care produce, si
ea, o tuse trenanta si rebela la tratamentele uzuale. Pentru tusea cu raguseala (viroza,
candidoza) se administreaza ceaiuri, mancare calda, iar painea, pesmetii, biscuitii
trebuie bine inmuiati pentru a nu produce iritatii in plus. Se recomanda gargara cu
infuzie de musetel si/sau bicarbonat, pentru candida albicans.

12
2.2. Antitusivele
Sunt medicamente capabile sa calmeze tusea. Actioneaza central
prin inhibarea centrului tusei si periferic prin scaderea sensibilitatii terminatiilor
nervoase la diferiti factori iritativi declansatori ai tusei.

Tratamentul antitusiv trebuie sa tina seama ca reflexul de tuse are si caracter de

aparare, reprezentand un mecanism important pentru curatirea si drenarea arborelui
traheobronsic. Staza secretiilor, provocata de folosirea nejudicioasa a a antitusivelor,
poate fi mai daunatoare decat tusea.
Sunt utile in toate situatiile in care tusea este daunatoare: tusea neproductiva
care oboseste bolnavul, impiedica somnul, accentueaza iritatia mucoasei laringiene si
traheobronsice, favorizeaza bronhospasmul, contribuie la dezvoltarea emfizemului,
poate declansa hemoptizia, favorizeaza diseminarea aerogena a unor infectii.
In cazul tusei intense sau la tusitorii cronici se recomanda antitusivele
centrale, de preferinta cele care nu creeaza dependenta. Tusea usoara nu necesita de
obicei antitusive. In tusea spastica si la asmatici sunt suficiente, de regula,
bronhodilatatoarele.

2.2.1. Inhibitoarele centrului tusei

[Link]. Opioide: naturale (morfina, codeina), sintetice (dextrometorfan,
levopropoxifen); noscapina
[Link]. Neopioide: oxeladina

[Link] cu actiune periferica

[Link]. Substante mucilaginoase;
[Link]. Antiseptice si decongestionante nazale- indirect;
[Link]. Bronhodilatatoare- indirect;
[Link]. Expectorante- inlatura fenomenele iritative ale sputei
13
2.3. Antitusive centrale opioide
Opiul si Morfina
Sunt antitusive active. Deprima centrul tusei.

Pot fi utile in situatii speciale, in care este de dorit asocierea actiunii antitusive cu cea
analgezica intensa si cu cea sedativa - la bolnavii cu cancer pulmonar, fracturi de coasta,
pneumotorace, infarct pulmonar, hemoptizii.
Pot produce toleranta si dependenta, pot deprima respiratia, favoriza
bronhospasmul, pot paraliza cilii vibratili.
TUSSIN
Un comprimat conine bromhidrat de dextrometorfan anhidru 10 mg sub form
de bromhidrat de dextrometorfan monohidrat 10,51 mg.
Aduli i copii cu vrsta peste 15 ani: doza uzual este de 60 120 mg
dextrometorfan pe zi, administrat pe cale oral, fracionat la intervale de cel puin 4
ore. Copii:
- cu vrsta ntre 5 i 6 ani doza uzual este de 15 20 mg bromhidrat de
dextrometorfan pe zi, administrat fracionat la intervale de cel puin 4 ore;
- cu vrsta ntre 7 i 12 ani doza uzual este de 20 35 mg bromhidrat de
dextrometorfan pe zi, administrat fracionat la intervale de cel puin 4 ore;
- cu vrsta ntre 12 i 15 ani - doza uzual este de 35 50 mg bromhidrat de
dextrometorfan pe zi, administrat fracionat la intervale de cel puin 4 ore.
Tratamentul trebuie s fie de scurt durat (cteva zile). Se recomand utilizarea
dozei eficace minime.
Contraindicaii:
Hipersensibilitate la dextrometorfan sau la oricare dintre excipienii produsului.
Insuficien respiratorie.
Tusea din astmul bronic.

14
 Copii sub 5 ani (datorit formei farmaceutice).
Alptare.
Tusea productiv este un element fundamental al aprrii bronhopulmonare i nu
constituie o indicaie terapeutic a antitusivelor centrale.
Nu se recomand asocierea unui expectorant sau mucolitic cu un antitusiv.

nainte de prescrierea unui antitusiv, trebuie identificate cazurile n care tusea

necesit tratament etiologic adecvat, n special astmul bronic, broniectazia, obstrucia
bronic, insuficiena ventricular stng de cauze cunoscute, embolia pulmonar, tusea
de origine cardiac, cancerul i afeciunile endobronice.
n cazul n care tusea nu se remite dup administrarea de doze uzuale de antitusiv,
nu se crete doza, ci se recomand reevaluarea situaiei clinice.
La pacienii cu insuficien hepatic, doza iniial trebuie micorat la jumtate,
putnd fi crescut, eventual, cu un sfert n funcie de tolerabilitate i de rspunsul la
tratament.
Asocieri contraindicate:
- IMAO neselective i IMAO A selective - risc de apariie a sindromului
serotoninergic, manifestat prin diaree, tahicardie, hipersudoraie, tremor, confuzie
mental, com.
Asocieri nerecomandate:
- alcool etilic potenarea de ctre alcoolul etilic a efectului sedativ al
antitusivelor centrale; n timpul tratamentului cu dextrometorfan se recomand evitarea
consumului de buturi alcoolice i de medicamente care conin alcool etilic.
Asocieri de avut n vedere:
- alte deprimante nervos centrale antidepresive sedative, antihistaminice
H1 sedative, clonidin i compui nrudii, neuroleptice, anxiolitice i hipnotice (altele
dect benzodiazepinele), talidomid potenarea efectului deprimant nervos central.
Sarcina i alptarea

15
 n apropierea termenului, administrarea de dextrometorfan n doze mari, chiar
pentruperioade scurte de timp, poate produce deprimare respiratorie la nou-nscut.
n timpul ultimelor trei luni de sarcin, administrarea cronic de dextrometorfan
la mam, indiferent de doz, poate determina un sindrom de sevraj la nou-nscut.
Ca urmare, n timpul sarcinii dextrometorfanul trebuie utilizat numai dac este absolut
necesar.

Dextrometorfanul se excret prin laptele matern. Au fost descrise cteva cazuri de

hipotonie muscular i de apnee la sugari, dup administrarea la mame a altor antitusive
centrale n doze mai mari dect cele terapeutice. Ca msur de precauie, utilizarea
acestui medicament este contraindicat n timpul alptrii.
Conductorii de vehicule i cei care folosesc utilaje trebuie avertizai asupra
riscului de somnolen i vertij legat de utilizarea medicamentului.
n timpul tratamentului cu Tussin pot s apar urmtoarele reacii adverse:
constipaie, somnolen, vertij, grea, vrsturi, agitaie, bronhospasm, reacii cutanate
alergice.
n caz de supradozaj, mai ales n cazul asocierii cu antihistaminice, apar
urmtoarele manifestri: grea, vrsturi, agitaie, confuzie mental, somnolen,
erupii cutanate de tip urticarian, tulburri de vedere, nistagmus. n cazuri severe se pot
produce com, deprimare respiratorie, convulsii.
n caz de supradozaj se efectueaz lavaj gastric. Pentru deprimarea respiratorie se
recomand administrare de naloxon i asistarea respiraiei. Pentru tratarea convulsiilor
se administreaz benzodiazepine (intravenos la aduli i copii mari, intrarectal la copii
mici).
Grupa farmacoterapeutic: antitusive, alcaloizi din opiu i derivai..
Dextrometorfanul este un derivat morfinic antitusiv cu aciune central. La doze
terapeutice nu produce nici deprimarea centrilor respiratori, nici dependen sau
toxicomanie; la doze mari poate provoca deprimare respiratorie.

16
 Dup administrare pe cale oral, dextrometorfanul se absoarbe bine din tractul
digestiv. Se metabolizeaz predominant la nivel hepatic i se excret sub form
neschimbat i sub form de metabolii demetilai.

CODEIN FOSFAT
Un comprimat conine fosfat de codein hemihidrat 15 mg i excipieni: lactoz
monohidrat, amidon de porumb, talc, stearat de magneziu, gelatin.

Grupa farmacoterapeutic: antitusive, alcaloizi de opiu i derivai.

Codeina se utilizeaz ca medicaie simptomatic n caz de:
-tuse iritativ neproductiv;
-dureri de intensitate moderat (obinuit n asociaie cu un analgezic
antipiretic, de exemplu paracetamol sau acid acetilsalicilic);
-cazuri selecionate de diaree.
Contraindicaii
- Hipersensibilitate la codein sau la oricare din excipienii produsului;
- Insuficien respiratorie sever; hipersecreie traheo-bronic; criz de astm
bronic;
- Diaree acut toxiinfecioas, subocluzie sau ocluzie intestinal, intervenii
chirurgicale recente la nivelul cilor biliare (crete presiunea biliar).
- Stri comatoase;
- Sarcin i alptare
- Copii sub 6 ani.
Codeina nu se administreaz timp ndelungat din cauza riscului de dezvoltare a
dependenei. Codeina figureaz pe lista substanelor dopante (este interzis la sportivi).
Datorit coninutului n lactoz, medicamentul este contraindicat la pacienii cu
afeciuni ereditare rare de intoleran la galactoz, sindrom de malabsorbie a glucozei
i galactozei sau deficit de lactaz (Lapp).

17
 Este contraindicat administrarea la pacienii aflai n tratament cu agoniti-
antagoniti morfinici (nalbufin, buprenorfin, pentazocin), datorit riscului
declanrii sindromului de abstinen.
Hipnoticele, sedativele, tranchilizantele, anestezicele generale, antihistaminicele
sedative, ali derivai morfinici acioneaz aditiv cu codeina privind efectul sedativ i
deprimant respirator.
Asocierea cu buturile alcoolice crete fenomenele de deprimare psihomotorie.
Codeina nu se asociaz cu inhibitori de monoaminooxidaz (IMAO) din cauza riscului

toxic mare. Asocierea codeinei cu medicamente antihipertensive crete riscul

accidentelor hipotensive. Asocierea codeinei cu medicaia expectorant favorizeaz
retenia secreiilor traheobronice n arborele traheo-bronic.
La pacienii cu tuse productiv, prin nlturarea reflexului de tuse, poate favoriza
retenia secreiilor traheobronice. Se impune pruden la bolnavii cu limitarea funciei
respiratorii, emfizem pulmonar, fibroz pulmonar, bronhopneumopatia cronic
obstructiv, bronhoree, tuberculoz grav, traumatisme toracice (codeina deprim
respiraia i interfer cu mecanismele compensatorii declanate de deficitul ventilaiei
pulmonare).
La astmatici poate agrava fenomenele obstructive (favorizeaz bronhospasmul).
Ca i alte antidiareice simptomatice, codeina administrat la pacienii cu diaree nu
scade, pierderea de lichide i electrolii i poate ntrzia eliminarea microorganismelor
n caz de diaree infecioas. Codeina nu se recomand ca antidiareic la copii, deoarece
poate fi cauza de dezechilibru hidroelectrolitic sever. Se recomand pruden la bolnavii
cu dureri abdominale acute nediagnosticate (poate nltura simptome eseniale pentru
diagnostic). Utilizarea codeinei nu este recomandabil la bolnavii cu colit ulceroas
(poate produce dilataia toxic a colonului).
De asemenea, trebuie evitat n caz de intervenii chirurgicale recente la nivelul
tractului gastro - intestinal. Codeina favorizeaz contracia musculaturii netede biliare i

18
 poate provoca spasm al- sfincterului Oddi, ceea ce oblig la pruden n caz de
diskinezie biliar sau litiaz biliar.

NOSCAPINA
Este un alcaloid izochinolinic din opiu, are actiune antitusiva, este slab
bronhodilatator, stimuleaza respiratia. Nu are proprietati analgezice, nu provoaca
dependenta.

2.4. Antitusive centrale neopioide

Oxeladine- Paxeladine
Nu are efect sedativ, nu deprima respiratia, nu produce dependenta.
Paxeladin, capsule cu eliberare prelungita
Substanta activa: Oxeladinum
Substanta activa este citrat de oxeladina. Celelalte componente sunt: talc,
povidona, shellac, sfere de zahar, gelatina, eritrosina (E 127). Actiune: Citratul de
oxeladina este un medicament de sinteza fara inrudire chimica cu opiaceele (de tipul
codeina) sau cu derivatii lor, nici cu antihistaminicele.
Paxeladine actioneaza selectiv la nivelul centrilor nervosi ai tusei, oprind astfel
tusea uscata (neproductiva).
Daca se respecta dozele trecute in acest prospect, se obtine efectul antitusiv si nu
exista riscul blocarii centrului respirator, ci, dimpotriva, Paxeladine exercita si un
efect de reglare si normalizare a respiratiei.
Neavand in compozitia sa codeina, Paxeladine nu determina somnolenta si nu
incetineste tranzitul intestinal.
Este indicat in tusea uscata (neproductiva) si iritativa la adult.
Nu se utilizeaza Paxeladine:
- daca sunteti hipersensibil (alergic) la oxeladina sau la oricare dintre celelalte
componente ale Paxeladine
19
 - cand tusea devine productiva si este insotita de congestie, expectoratie si febra
- in tuse productiva; in acest caz, tusea este un mijloc de aparare naturala, esential
pentru a elimina secretia bronsica.
- in cazul bronsitei cronice sau afectiunilor pulmonare insotite de tuse cu
expectoratie.
Ca toate medicamentele Paxeladine poate avea reactii adverse.
La dozele uzuale de utilizare nu s-a semnalat aparitia nici unui efect neplacut in
cursul tratamentului.

In cazul unei administrari accidentale masive se recomanda spitalizarea si

supravegherea atenta a functiilor respiratorie si cardiovasculara. Nu s-au intalnit astfel
de cazuri pana in prezent.
Medicamentul se poate administra exclusiv la adult. Doza este de o capsula; se
poate repeta in caz de nevoie, fara a depasi insa 3 capsule pe zi. In cazul in care tusea nu
se remite, doza mentionata nu trebuie crescuta si nici nu se asociaza un alt antitusiv, ci
trebuie sa consultati medicul dumneavoastra. Durata tratamentului trebuie sa fie scurta
(cateva zile) si limitata atata timp cat este tuse neproductiva.
Acest medicament nu trebuie luat in timpul sarcinii. Daca descoperiti ca sunteti
gravida in timpul tratamentului, adresati-va medicului fara intarziere.
Acest medicament trebuie evitat in timpul alaptarii.
Glaucina
Este un alcaloid non-opiod obtinut din glaucium flavum, [Link] si
din specii de corydalis.
Antitusiv prin actiune centrala, slab sedativ, analgezic, spasmolitic,
adrenolitic, hipotesiv. Nu produce constipatie, nici farmacodependenta.
Clobutinol- Tabcin, Tussamed
Antitusiv cu actiune centrala indicat in tusea neproductiva, jenanta.
Butamirat- Sinecod, Tusosedal
Indicat in tusea iritativa, bronhoscopie.

20
Sinecod
Picaturi orale, solutie, 5 mg/ml
Sinecod contine dihidrogenocitrat de butamiratiu ca substanta activa si urmatorii
excipieni: sorbitol solutie 70%, glicerol, zaharina sodica, acid benzoic (E 210),
vanilina, etanol 96%, hidroxid de sodiu 30%, apa purificata.
Sinecod se gaseste sub forma de picaturi orale, solutie si sirop.

Sinecod se foloseste pentru calmarea tusei acute de orice natura, pentru

suprimarea tusei inainte si dupa operatii chirurgicale si bronhoscopie.
Sorbitolul poate avea un efect laxativ usor; este necesara prudenta la pacientii cu
intoleranta la glucide.
Acidul benzoic poate fi iritant pentru piele, ochi si mucoase.
Glicerolul, in doze mari poate determina cefalee, discomfort abdominal si diaree.
Ca si in cazul oricarui alt medicament, daca sunteti insarcinata sau alaptati, cereti
intotdeauna sfatul medicului dumneavoastra inainte de a utiliza acest medicament
Produsul nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje,
dar este posibila aparitia somnolentei, ca reactie adversa.
Sinecod, sirop, 7,5 mg/5 ml
Copii de la 3 la 6 ani: 5 ml Sinecod, sirop de 3 ori pe zi
Copii de la 6 la 12 ani: 10 ml Sinecod, sirop de 3 ori pe zi
Adolescenti : 15 ml Sinecod, sirop de 3 ori pe zi
Adulti : 15 ml Sinecod, sirop de 4 ori pe zi
Se recomanda administrarea produsului inainte de mese.
Alaturi de efectele dorite, medicamentele pot determina si reactii adverse la unii
oameni. Tolerabilitatea produsului Sinecodeste buna. In cazuri rare, pot aparea
somnolenta, eruptii pe piele, greata si diaree. Aceste simptome dispar dupa diminuarea
dozei sau intreruperea tratamentului.

21
 CAPITOLUL III
PREPARATE COMERCIALE

3.1. ROFEDEX
Compozitie:
100 ml sirop contin bromhidrat de dextrometorfan 300 mg (15mg/5ml) si
excipienti: zahar, carboximetilceluloza sodica, glicerina, benzoat de sodiu, aroma de
caise, acid citric, apa purificata.
Grupa farmacoterapeutica:
Antitusive, alcaloizi de opiu si derivati.
Indicatii terapeutice:
Tratamentul tusei iritative uscate la copii si adulti.
Contraindicatii:
- hipersensibilitate la dextrometorfan sau la oricare dintre componentele
produsului;
- insuficienta respiratorie;
- astm bronsic;
- copii sub 2 ani;
- alaptare.
Interactiuni:
Este contraindicata asocierea cu inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO)
neselective si -selective (risc de sindrom serotoninergic). Nu se recomanda asocierea
cu alcool etilic, datorita potentarii efectului sedativ al dextrometorfanului. Se va evita

22
administrarea de bauturi alcoolice sau de medicamente ce contin alcool in timpul
tratamentului. Se impune prudenta in asocierea cu alte deprimante ale sistemului nervos
central (analgezice opioide, antidepresive, antihistaminice H1, sedative, barbiturice,
hipnotice, benzodiazepine, clonidina, neuroleptice, anxiolitice), deoarece creste riscul

deprimarii nervos centrale. Asocierea cu alti derivati opioizi (analgezice sau antitusive)
produce deprimare respiratorie.
Atentionari speciale:
Daca tusea persista 7-10 zile sau daca este insotita de febra, prurit, cefalee trebuie
reevaluat diagnosticul si tratamentul. Folosirea la pacientii cu tuse productiva poate
favoriza acumularea secretiilor traheobronsice, prin inlaturarea reflexului de tuse.
Produsul se va folosi cu precautie la pacientii cu insuficienta hepatica. La pacientii cu
diabet zaharat se va tine cont de cantitatea de zahar din produs.
Sarcina si alaptarea:
Studiile preclinice nu au evidentiat efecte teratogene. In clinica, rezultatele
studiilor epidemiologice par sa excluda un efect malformativ. Administrarea cronica de
dextrometorfan la mame in timpul trimestrului III de sarcina, indiferent de doza, a
produs sindrom de abstinenta la nou-nascut.
Chiar daca tratamentul este de scurta durata, la sfarsitul sarcinii, dozele mari
prezinta risc de deprimare respiratorie la nou-nascut. In concluzie, nu se recomanda
administrarea dextrometorfanului in cursul sarcinii, decat daca este absolut necesat si
dupa evaluarea raportului beneficiu matern / risc potential fetal. Dextrometorfanul se
excreta in laptele matern. Alaptarea este contraindicata in cursul tratamentului cu
dextrometorfan, deoarece exista riscul aparitiei hipotoniei si de pauze respiratorii la
sugar.
Dextrometorfanul poate influenta capacitatea de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje, datorita riscului de aparitie a reactiilor adverse nervos centrale.
Doze si mod de administrare:

23
 Copii 2-6 ani: Doza uzuala este de 7,5 mg bromhidrat de dextrometorfan (o
masura dozatoare mica) la 6 ore. Doza maxima zilnica nu trebuie sa depaseasca 30 mg
bromhidrat de dextrometorfan.

Copii 6-12 ani: Doza uzuala este de 15 mg bromhidrat de dextrometorfan (o

masura dozatoare mare) la 6 ore. Doza maxima zilnica nu trebuie sa depaseasca 60 mg
bromhidrat de dextrometorfan.
Adulti: Doza uzuala este de 30 mg bromhidrat de dextrometorfan (doua masuri
dozatoare mari) la 6 ore. Doza maxima zilnica nu trebuie sa depaseasca 120 mg
bromhidrat de dextrometorfan.
- o masura dozatoare mare a 5 ml sirop contine 2,6 g zahar
- o masura dozatoare mica a 2,5 ml sirop contine 1,3 g zahar
Reactii adverse:
Reactiile adverse la dextrometorfan sunt rare. Pot sa apara somnolenta, vertij,
tulburari gastrointestinale (greata, varsaturi, constipatie), reactii alergice: eruptii
pruriginoase, urticarie, edem Quincke, exceptional bronhospasm.
Supradozaj:
Simptome: greata, varsaturi, somnolenta, vertij, nervozitate, agitatie, confuzie. In
caz de supradozaj grav pot sa apara deprimare respiratorie, convulsii, coma.
Tratamentul este simptomatic. In caz de deprimare respiratorie se asista respiratia si se
administreaza naloxona. Daca apar convulsii, se administreaza benzodiazepine.

3.2. ROBITUSSIN JUNIOR

Pentru tuse uscata, persistenta la copii
Compozitie
5 ml solutie orala contin brornhidrat de dextrometorfan 3,75 mg si excipienti:
glicerina, CMC sare de sodiu, benzoat de sodiu, edetat de sodiu, acid citric anhidru,

24
levomentol, sorbitol solutie 70%, lycasin 80/55, caramel E150, ciclamat de sodiu,
acesulfam sare de potasiu, Amaranth E123, aroma naturala de visine si rodii, etanoi
(96% v/v), apa purificata.
Grupa farmacoterapeutica
Antitusive, alcaloizi de opiu si derivati.

Caracterizare
Robitussin Junior este un antitusiv care calmeaza si controleaza tusea uscata,
persistenta, la copii.
Nu are proprietati analgezice si are o usoara actiune sedativa. Nu deprima
respiratia. Nu produce dependenta.
Diabetici: indulcitorii folositi in acest produs nu influenteaza diabetul.
Indicatii terapeutice
Puteti lua Robiiussin Junior pentru calmarea si controlul tusei uscate, persistente.
Acest produs este recomandat numai pentru copii.
Contraindicatii
Robitussin Junior nu trebuie folosit la copii sub 1 an si in urmatoarele situatii:
- hipersensibilitate (alergie) la dextrometorfan sau la oricare dintre
componentele produsului;
- insuficienta respiratorie;
- astm bronsic.
Precautii
Nu se va folosi Robitussin Junior in tusea productiva (cu expectoratie).
Nu se va asoua un antitusiv cu un expectorant.
Daca simptomele persista, consultati medicul.
Interactiuni
Consultati medicul in cazul in care in ultimele 2 saptamani s-au administrat
inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO). Anuntati medicul daca s-au administrat orice
alte medicamente, cu sau fara prescriptie medicala.

25
Atentionari speciale
Se va folosi cu precautie la pacientii cu insuficienta hepatica.
Sportivii trebuie atentionati ca produsul poate da o reactie pozitiva la testele antidoping.

Sarcina si alaptarea
Robitussin Junior poate fi folosit in timpul sarcinii numai la recomandarea
medicului si nu trebuie folosit in perioada de alaptare.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Robitussin Junior poate influenta capacitatea de a conduce vehicule sau de a
realiza activitati care necesita concentrare motorie, datorita riscului de aparitie a
somnolentei si vertijului.
Doze si mod de administrare
Daca medicul nu recomanda altfel:
- Copii 6-12 ani: 20 ml de 3-4 ori pe zi (4 lingurite).
- Copii 2-6 ani: 10 ml de 3-4 ori pe zi (2 lingurite).
- Copii 1-2 ani: conform sfatului medicului.
A nu se depasi dozele recomandate.
Reactii adverse
Medicamentul este in general bine tolerat, dar pot aparea somnolenta, vertij,
tulburari gastrointestinale (greata, varsaturi, constipatie), reactii alergice (eruptii
pruriginoase, urticarie, edem Quincke, exceptional bronhospasm). In cazul aparitiei
oricaror reactii neobisnuite, consultati medicul.
Supradozaj
Consultati medicul in caz de supradozaj sau folosire accidentala de catre copii.
Pastrare
A nu se utiliza dupa data de expirare nscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi intre 15-25C, in ambalajul original.
A nu se lasa la ndemana copiilor.

26
 A nu se folosi daca sigiliul capacului este deteriorat.
Ambalaj
Cutie cu un flacon din sticla bruna a 50 ml solutie orala.
Cutie cu un flacon din sticla bruna a 100 ml solutie orala.

3.3. CALMOTUSIN
Mod de prezentare:
Calmotusin se prezinta in flacon-200 ml
Compozitie/Ingrediente:
Calmotusin contine: isop, patlagina, nalba-mare, ciubotica cucului, lemn
dulce,scai vanat, ghimbir, propolis, uleiuri volatile (menta creata, eucalipt, pin, cimbru
de cultura, roinita)
Actiune/beneficii:
- este compus din ingrediente naturale concentrate
- contine uleiuri esentiale care ii creste viteza de actiune, marindu-i eficienta
terapeutica
- poate fi administrat si la copii, deoarece nu contine alcool
Mod de administrare:
- Adulti si copii peste 14 ani: cate o lingura de calmotusin de 3-4 ori pe zi, pe
stomacul gol (se poate dizolva intr-o ceasca de ceai)
- Copii 8-14 ani: cate o linguri de calmotusin de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol
(se poate dizolva intr-o ceasca de ceai)
- Copii 2-7 ani: cate 1/2-1 linguri de calmotusin de 3 ori pe zi, pe stomacul gol,
in functie de varsta si greutate (se poate dizolva int-o ceasca de ceai)
Contraindicatii:
Calmotusin nu este indicat in: diabet zaharat, sarcina, alaptare, alergie la oricare
dintre componentele produsului.
Reguli:
Calmotusin nu trebuie lasat la indemana copiilor.

27
 A se pastra ferit de lumina si caldura.
Suplimentele alimentare nu inlocuiesc un regim alimentar variat si echilibrat.
A se consuma de preferinta inainte de data marcata pe ambalaj.

3.4. PROSPAN SIROP, 7 mg/ml

Extract uscat din Hederae folium (frunz de ieder)
Compoziie
Un ml sirop conine extract uscat din Hederae folium (frunz de ieder) n etanol
30% (w/w) 5-7,5:1 7 mg i excipieni: sorbat de potasiu, acid citric anhidru, sorbitol
soluie 70%, gum xanthan, arom de ciree, ap purificat.
Grup farmacoterapeutic: alte antitusive i expectorante
Indicaii terapeutice
Tratament simptomatic al afeciunilor inflamatorii bronice cronice; inflamaii
acute ale tractului respirator nsoite de tuse.
Contraindicaii
Hipersensibilitate la substana activ, la Hedera Helix sau la oricare dintre
excipienii medicamentului.
La copii cu vrsta sub 1 an nu li se administreaz Prospan sirop.
La copii cu vrsta sub 3 ani nu se administreaz Prospan sirop sub form de
aerosoli.
Precauii
Medicamentul conine sorbitol. Dac este administrat conform instruciunilor de
dozaj, aportul de sorbitol poate ajunge la 2,9 g pentru fiecare administrare.
2,5 ml de sirop conin 0,963 g substituent de zahr (sorbitol) = 0,08 uniti de
pine
Pacienii cu afeciuni ereditare rare de intolerana la fructoz, nu trebuie s
utilizeze acest medicament.

28
 n cazul persistenei simptomelor sau apariiei respiraiilor scurte, a febrei sau a
expectoraiei purulente sau sangvinolente, pacientul trebuie s se adreseze de urgen
medicului.
Interaciuni
Nu sunt cunoscute.

Atenionri speciale
Sarcina i alptarea:
Deoarece nu sunt disponibile informaii despre sigurana administrrii n timpul
sarcinii i alptrii, medicamentul se va administra numai dup evaluarea raportului
beneficiu matern/risc potenial fetal, la recomandarea medicului.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Medicamentul nu influeneaz capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje.
Doze i mod de administrare
Copii sub 1 an: doza recomandat este de 2,5 ml sirop de 2 ori pe zi
(corespunznd la 35 mg de extract
uscat din frunze de Hedera helix (ieder)).
Copii ntre 1 i 5 ani: doza recomandat este de 2,5 ml sirop de 3 ori pe zi
(corespunznd la 52,5 mg de
extract uscat din frunze de ieder).
Copii ntre 6 i 9 ani: doza recomandat este de 5 ml sirop de 3 ori pe zi
(corespunznd la 105 mg de
extract uscat din frunze de ieder).
Adulii i copiii peste 10 ani: doza recomandat este de 5 ml sirop de 3 ori pe zi
(corespunznd la 105 mg de extract uscat din frunze de ieder). Dac este necesar, doza
pentru aduli poate fi crescut la 7,5 ml sirop de 3 ori pe zi (corespunznd la 157,5 mg
de extract uscat din frunze de ieder).

29
 Siropul se administreaz cu msura dozatoare ataat flaconului. Se recomand a
se agita energic flaconul inainte de utilizare.
Siropul se administreaz dimineaa, la prnz i seara.
Durata tratamentului este funcie de natura i gravitatea afeciunii clinice;
tratamentul trebuie efectuat cel
puin o sptmn, chiar i n cazul inflamaiilor minore ale tractului respirator.

Se recomand ca tratamentul sa fie continuat 2-3 zile dup dispariia

simptomelor. Se recomand a nu se depi doza zilnic recomandat.
Reacii adverse
Foarte rar poate apare un uor efect laxativ datorit coninutului de sorbitol. La
persoane hipersensibile pot apare foarte rar tulburri gastrointestinale. Foarte rar pot
apare reacii alergice cutanate.
Supradozaj
Ingestia unor cantiti semnificativ mai mari (mai mult de 3 ori doza zilnic
recomandat) pot produce stri de grea, vom i diaree. n acest caz trebuie ca
pacientul sa se adreseze medicului. Se recomanda tratament simptomatic.
Pstrare
A nu se utiliza dup data de expirare nscris pe ambalaj. Nu sunt necesare
condiii speciale de pstrare. Cel mult 3 luni dupa prima deschidere a flaconului. A nu
se lsa la ndemna si vederea copiilor.
Ambalaj
Cutie cu un flacon din sticl de culoare brun, a 100 ml sirop i o msur
dozatoare

3.5. STODAL
Descriere:

30
 Siropul STODAL este destinat ntregii familii, avnd o formul conceput special
pentru a vindeca toate tipurile de tuse, ajutnd sistemul respirator s-i exercite funcia
sa esenial.
Stodal comport o asociere de compui homeopatici care sunt utilizai n
tratamentul simptomatic al tusei productive i / sau neproductive. Nu conine codein,
nu d stare de somnolen sau de oboseal, putnd fi utilizat i de persoanele care
conduc autovehicule sau opereaz maini-unelte.

Poate fi administrat tuturor: aduli, copii, sugari, femei nsrcinate, vrstnici.

Nu are efecte secundare sau contraindicaii.
Nu are interaciuni medicamentoase.
Indicaii terapeutice:
Este indicat n toate tipurile de tuse care apare n afeciunile acute i cronice ale
sistemului respirator: tuse seac sau productiv, nocturn sau diurn, iritant sau
dureroas, laringite, traheite, bronite.
Mod de administrare:
Aduli: 1 lingur de sirop de 3-5 ori pe zi.
Copii: 1 linguri de sirop de 3-5 ori pe zi.
Produsul nu are reacii secundare, contraindicaii, nu interacioneaz cu alte
medicamente, fiind bine tolerat i recomandat fr restricii femeilor nsrcinate, care
alpteaz, copiilor mici.
Compozitie:
Anemone pulsatilla 6 CH 0.95 g, Rumex crispus 6 CH 0.95 g, Bryonia dioica 3
CH 0.95 g, Ipecacuanha 3 CH 0.95 g, Spongia tosta 3 CH 0.95 g, Sticta pulmonaria 3
CH 0.95 g, Antimonium tartaricum 6 CH 0.95 g, Myocarde 6 CH 0.95 g, Coccus cacti 3
CH 0.95 g, Drosera TM 0.95 g, Sirop de Tolu 19 g, Sirop de Polygala 19 g, Excipieni
q.s. ad 100 g.
Forma de prezentare:

31
 Sirop. Flacon de 200 ml.
Exista, de asemenea, si sub forma de granule in cutii cu 2 flacoane.
Condiii de pstrare:
Se pstreaz la temperaturi ntre 15-25 de grade Celsius, n ambalaj original.

CONCLUZII

Aparatul respirator are rolul de a introduce in organism oxigenul din aer si de a

elimina gazele rezultate din arderile interne ale organismului. El este format din nas,
faringe, laringe, trahee, bronhii si alveole pulmonare.
Tusea este un act reflex sau voluntar, care are drept rezultat expulzarea violenta a
aerului si n unele cazuri a corpurilor straine din caile respiratorii. Ca mecanism general,
actul tusei cuprinde o faza inspiratorie, n care aerul patrunde n plamni, o faza de
compresiune, prin nchiderea glotei, si o faza de brusca expulzie a aerului prin
contractia muschilor abdominali, ridicarea violenta a diafragmului si deschiderea fortata
a glotei. In cursul celui de-al treilea timp, odata cu coloana de aer, sunt proiectate n
afara si expec-toratia, mucozitatile sau corpurile straine.
Antitusivele sunt medicamente capabile sa calmeze tusea. Actioneaza central
prin inhibarea centrului tusei si periferic prin scaderea sensibilitatii terminatiilor
nervoase la diferiti factori iritativi declansatori ai tusei.
Tratamentul antitusiv trebuie sa tina seama ca reflexul de tuse are si caracter de
aparare, reprezentand un mecanism important pentru curatirea si drenarea arborelui
traheobronsic. Staza secretiilor, provocata de folosirea nejudicioasa a a antitusivelor,
poate fi mai daunatoare decat tusea.

32
 Sunt utile in toate situatiile in care tusea este daunatoare: tusea neproductiva care
oboseste bolnavul, impiedica somnul, accentueaza iritatia mucoasei laringiene si
traheobronsice, favorizeaza bronhospasmul, contribuie la dezvoltarea emfizemului,
poate declansa hemoptizia, favorizeaza diseminarea aerogena a unor infectii.
In cazul tusei intense sau la tusitorii cronici se recomanda antitusivele centrale,
de preferinta cele care nu creeaza dependenta. Tusea usoara nu necesita de obicei
antitusive. In tusea spastica si la asmatici sunt suficiente, de regula, bronhodilatatoarele.
Expectorantele sunt substante medicamentoase care favorizeaza expectoratia,
crescand cantitatea secretiilor traheobronsice si/sau fluidificandu-le.

Actiunea expectoranta se datoreaza fie stimularii activitatii secretorii a glandelor

mucoasei traheobronsice, fie fluidificarii directe a secretiilor mucoase. Se folosesc in
afectiuni bronhopulmonare in care sputa este vascoasa, aderenta, nu poate fi eliminata si
constituie un factor iritativ pentru mucoasa bronsica si o sursa de procese inflamatorii si
infectiose (bronsite, traheite, astm bronsic, mucoviscidoza, bronsiectazii).

33
 BIBLIOGRAFIE

1. TARMURE C., - Biochimie structural i medical, vol. I, Editura Dacia 1996

2. DOBRESCU D., - Farmacoterapie practic, vol I, II, Editura Medical,

Bucuresti, 1989
3. STROESCU VALENTIN., - Bazele farmacologice ale practicii medicale, Ed
Medical, Bucuresti, 2001

4. VALENTIN STROESCU, - Farmacologie, Bucureti , 1999

5. AURELIA NICOLETA CRISTEA, - Tratat de farmacologie, Editia I,

Editura Medicala, 2005

6. [Link]. DUMITRU DOBRESCU , [Link]. EMANOIL MANOLESCU,

VICTORIA SUBIRIC , - Memomed, Bucureti , 2006

7. AGENDA MEDICAL , 2003 , Editura medical , Aventis Pharma

34
35