III. Trecerea Romaniei de partea Natiunilor Unite.

Operatiile militare desfasurate de armata romana

in perioada 23 august 1944 – 12 mai 1945

 s-a produs concomitent cu inlaturarea de la putere a maresalului Ion Antonescu si declansarea

luptei impotriva Wehrmachtului nazist, intr-un context extraordinar de complex in care nu se
precizase cu claritate infrangerea Germaniei naziste si in care nu se incheiase Conventia de
armistitiu cu Natiunile Unite

 Romania dispunea de un puternic potential militar, de o armata cu o conducere centralizata si

structuri bine definite, incadrata cu aproximativ 1.100.000 de militari

 Directiva strategica emisa de noul sef al Marelui Stat Major, generalul de divizie Gheorghe
Mihail, in seara zilei de 23 august 1944 si au constat in:

 lichidarea fortelor hitleriste aflate in zona de competenta a guvernului roman in acel moment,

 regruparea A. 3 si 4 romane de pe frontul sovieto-german din estul tarii,

 acoperirea frontierei nationale si a liniei vremelnice de demarcatie impusa prin Dictatul de la

Viena din 30 august 1940 si

 pregatirea ofensivei eliberatoare in partea de nord-vest a tarii

12/13 septembrie 1944, la Moscova este recunoscut armistitiul cu Natiunile Unite

Ardealul de nord( recapete prin Pace);

Însă la 23 august 1944, militarii români aflaţi pe front, mai ales în Moldova şi Dobrogea, s-au
trezit făcând gesturi de curtoazie foştilor inamici, care i-au arestat pe loc, le-au confiscat
armamentul şi i-au deportat în Siberia. Flota maritimă şi fluvială (aceasta din urmă a fost
arestată, prin vicleşug, de contraamiralul sovietic Gorşkov, la Ismail, cu întreg comandamentul
forţelor fluviale!) a fost capturată de sovietici:106 vase de război (dintre care 15 vase de luptă şi
91 de vase auxiliare), precum şi flota comercială. Prin capturarea navelor româneşti de la Marea
Neagră şi Dunăre, marina regală s-a aflat în imposibilitatea de a întreprinde acţiuni ofensive în
colaborare cu forţele navale sovietice.

Eliberarea Transilvaniei
După eliminarea prezenţei militare germane de pe teritoriul aflat sub controlul guvernului român,
Armatele 1 şi 4 române au fost angajate la nord de Carpaţii Meridionali şi la vest de Carpaţii Occidentali,
pe un front foarte larg, pătrunzând în dispozitivul de luptă germano-ungar aproape 350 de kilometri.
Fixarea şi urmărirea inamicului în interiorul arcului carpatic pe direcţia Braşov, Cluj, Carei a înlesnit
ofensiva armatelor sovietice în Carpaţii Orientali, spre Târgu Mureş, Dej şi Satu Mare.

Ofensiva propriu-zisă pentru eliberarea părţii de nord-vest a României a fost declanşată la 9 octombrie
1944, acţiunile militare încadrându-se în Operaţia ofensivă „Debreţin”, concepută şi executată de Înaltul
Comandament sovietic, care a vizat şi eliberarea părţii estice a Ungariei (până la Tisa).
Acţiunile ofensive s-au desfăşurat în trei faze:prima, între 9 şi 13 octombrie 1944, timp în care trupele
române au rupt apărarea inamicului pe linia de contact, au ieşit în Valea Someşului Mic şi, după ce l-au
forţat din mişcare, au cucerit înălţimile de la vest de acest râu. Continuând ofensiva, marile unităţi române
au participat efectiv, în cooperare cu Corpul 104 Armată sovietic, la eliberarea oraşului Cluj.

Acţiunile armatelor române şi ruse pentru eliberarea Nordului Transilvaniei

A doua fază, între 14-20 octombrie, s-a concretizat prin zdrobirea rezistenţelor inamicului din Munţii
Meseş şi Făget. A treia fază, între 21-25 octombrie, a urmărit zdrobirea forţelor inamice din zonele
oraşelor Carei şi Satu Mare şi s-a finalizat prin îndeplinirea obiectivului stabilit al efortului ofensiv –
depăşirea, la 25 octombrie 1944, a frontierei româno-ungare.

Pentru cea de a treia fază, comandantul Armatei 4, generalul Gheorghe Avramescu, a decis să-şi îndrepte
cu prioritate efortul pentru eliberarea oraşului Carei şi, cu o parte din forţe, eliberarea localităţii Satu
Mare. Misiunea forţelor române era destul de dificilă, ca urmare a faptului că inamicul dispunea de poziţii
amenajate din timp, osatura acestora fiind constituită din punctele de sprijin şi nodurile de apărare
organizate în special pe localităţi.

Pentru eliberarea oraşului Carei s-a decis executarea unei ample manevre dublu învăluitoare cu forţele a
patru divizii ale Corpului 6 Armată care aveau misiunea de a nimici trupele duşmane din zona oraşului. În
acest timp, Corpul 2 Armată, aflat în dreapta, cu forţele Diviziei 11 Infanterie, trebuia să acţioneze pe la
sud împotriva rezistenţei inamicului din Satu Mare. Atacul a început în seara zilei de 24 octombrie şi, în
aceeaşi seară, militarii Diviziei 9 Infanterie au pătruns în Carei unde au angajat lupte de stradă. În zorii
zilei de 25 octombrie 1944, după lupte grele, ultima localitate românească mai importantă de la frontiera
de vest a ţării a fost eliberată.

Campania din URSS

Pe 22 iunie, 1941, unitati ale armatelor germana si romana au inceput campania din
est impotriva Uniunii Sovietice, prima operatiune numindu-se „Operatiunea
München”, de recucerire a Basarabiei si Bucovinei. Armata romana a inceput lupta
impotriva fortelor sovietice in dimineata zilei de 22 iunie 1941 pe un front cuprins intre
muntii Bucovinei si Marea Neagra. La 5 iulie 1941 intra in Cernauti primele trupe
romane. La 10 iulie orasul Soroca este eliberat de catre Divizia blindata romana care
apoi se indreapta catre localitatea Balti pe care o elibereaza la 12 iulie. Localitatea Orhei
este eliberata in data de 15 iulie de catre unitati din Divizia 5 infanterie romana. Pe 16
iulie, ca urmare a actiunilor intreprinse de Corpul 3 roman si Corpul 54 german, este
eliberat orasul Chisinau. A doua zi, pe 17 iulie, Cartierul general al Comandamentului
frontului germano-roman transmite ca odata cu victoria pentru cucerirea masivului
Cornesti, “cheia strategica a Basarabiei e in mana noastra” si ca Hotinul, Soroca, Orheiul
si Chisinaul au fost eliberate. Pe 21 iulie, Divizia 10 infanterie trece Dunarea si elibereaza
localitatile Ismail, Chilia Noua, Valcov si continua sa mearga catre Cetatea Alba cu scopul
eliberarii totale a Basarabiei.

Vezi si Sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial: O lume in ruine

La 27 iulie 1941, Hitler ii trimite lui Antonescu un mesaj de felicitare pentru eliberarea
Basarabiei si Bucovinei si ii cere sa treaca Nistrul si sa ia sub supraveghere teritoriul
dintre Nistru si Bug. Daca pana la eliberarea teritoriilor romanesti, Antonescu a avut
sprijin total din partea societatii romanest in momentul in care s-a infaptuit acest lucru, a
aparut intrebarea daca sa se mearga doar “pana la Nistru sau pana la victoria finala”.
Unul dintre cei care sustineau ca armata romana ar trebui sa se opreasca la Nistru era
Iuliu Maniu, argumentand ca mai departe nu este razboiul romanilor si ca atentia ar
trebui indreptata catre Ardeal. Tot cu gandul la Ardeal a hotarat si Antonescu sa treaca
Nistrul cu speranta ca Hitler va face dreptate romanilor in problema Ardealului. Astfel ca
la scrisoarea trimisa de Hitler in 27 iulie, raspunde afirmativ la 31 iulie, aratandu-si
totodata si increderea in “justitia pe care Führerul cancelar Adolf Hitler o va face
poporului roman si drepturilor statornice seculare, misiunii sale din Carpati, de la Dunare
si de la Marea Neagra”.

Vezi si Povestea celei mai negre zile din istoria tatarilor

La 22 august 1941, Ion Antonescu este ridicat prin decret regal la gradul de maresal al
Romaniei (auto-promovare) si decorat (auto-decorat) cu Ordinul militar “Mihai Viteazul”
clasa II-a si I-a. Raspunzand la 12 septembrie la o scrisoare a unor refugiati romani din
Ardeal, Ion Antonescu spune: “Nicio brazda romaneasca nu se uita. Nicio umilire nu
ramane nerazbunata. Jertfele pentru Odessa nu sunt numai pentru granita rasariteana, ci
pentru implinirea tuturor drepturilor si nazuitelor neamului”.

Vezi si Mihai Antonescu si povestea sa

In continuare, trupele romane au primit ordin sa inainteze in interiorul U.R.S.S- ului pe
directii diferite. Astfel, Armata a 4-a a participat la Batalia de la Odessa, unde a dus lupte
sangeroase intre 6 august si 16 octombrie 1941, insemnand pentru unitatile acestei
armate 17.792 morti, 63.345 raniti, 11.471 disparuti, in total 92.608 oameni.
In anii 1941 si 1942, unitatile romane, operand sub comandament general german, au
luat parte la bataliile din Crimeea, Caucaz, la Cotul Donului si Stalingrad. La pierderile
generale de 130.000 militari morti, raniti si disparuti in anul 1941, s-au adaugat marile
pierderi ale Armatei a 3-a la cotul Donului si ale Armatei a 4-a in Stepa Calmuca, la
sfarsitul anului 1942 si inceputul anului 1943, ridicadu-se la 182.441 militari (16.566
morti, 67.182 raniti, 98.692 disparuti), fapt care a redus considerabil capacitatea
combativa a armatei romane.
Dupa aceste infrangeri, in februarie 1943, armatele 3 si 4 au fost trimise in tara pentru
refacere. In prima jumatate a anului 1943, pe frontul de Est mai ramasesera 7 divizii
romanesti, care au actionat in capul de pod din Kuban, de unde s-au retras in Crimeea,
infrante in toamna anului 1943. In timpul luptelor din Caucaz si a celor din capul de pod
din Kuban, unitatile romane au pierdut 39.074 de militari.
In anul 1944, principalele actiuni la care armata romana a participat au fost mai
restranse: 7 divizii de infanterie, cavalerie si vanatori de munte in Crimeea, in cadrul
Armatei a 17-a germana. In urma ofensivei armatei sovietice din primavara anului 1944,
din totalul de 65.000 de militari romani aflati in Crimeea, la 1 aprilie 1944 au fost
evacuati 35.857 (54,61%). Cu unitatile refacute, cele doua armate romane, a 3-a si a 4-a,
au luat parte in continuare la luptele care s-au dus, inclusiv pe teritoriul Romaniei, pana
la 23 august 1944, in cadrul Grupului de armate german sub denumirea „Ucraina de
Sud”.
In anii regimului lui Antonescu, Romania a alimentat economia de razboi a Germaniei cu
petrol, cereale, precum si produse industriale.
Romania a devenit o tinta a bombardamentului aliat, mai ales pe 1 august 1943, cand au
fost atacate campurile petroliere si rafinariile de la Ploiesti (Operatiunea Tidal Wave).
Desi si Romania si Ungaria erau aliate ale Germaniei, regimul Antonescu si-a continuat
ostilitatea diplomatica fata de Ungaria din cauza problemei Transilvaniei.