Sei sulla pagina 1di 152

Bonchiş Elena ( coordonator)

Bîrle Delia Boroş Denisa Miklo Iuliana

CUNOAŞTEREA PSIHOLOGICĂ A
COPILULUI
-PREMISĂ A ADAPTĂRII ŞCOLARE-
GHID PENTRU PROFESORII DE PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

Editura Universităţii din Oradea


Oradea, 2009

1
CUPRINS
Cuvânt introductiv …………………………………………………………………… 4
Capitolul I Cunoaşterea psihologică a copilului – o necesitate…………………….. . 5
Capitolul II Dimensiuni ale adaptării şcolare………………………………………… 7
Capitolul III Dezvoltarea fizică şi a motricităţii………………...…………………….. 9
3.1. Caracterizare generală………………………………………………………………... 9
3.2. Instrumente de evaluare………………………………………………………………10
3.2.1.Scala Oseretski………………………………………………………………….. 10
3.3. Intervenţia psihoeducaţională……………………………………………………... 25
Capitolul IV Dezvoltarea cognitivă…………………………………………………… 27
4.1. Caracterizare generală……………………………………………………………. 27
4.2. Instrumente de evaluare…………………………………………………………... 28
4.2.1. Evaluarea proceselor perceptive………………………………………………… 28
4.2.2. Evaluarea gândirii………………………………………………………………. 35
4.2.2.1. Operaţiile gândirii……………………………………………………………... 35
4.2.2.1.1. Analiza………………………………………………………………………. 35
4.2.2.1.2.Sinteza………………………………………………………………………... 36
4.2.2.1.3.Comparaţia…………………………………………………………………… 37
4.2.2.1.4.Abstractizarea………………………………………………………………... 39
4.2.2.1.5.Generalizarea………………………………………………………………. 39
4.2.2.2.Înţelegerea…………………………………………………………………….. 40
4.2.2.3.Noţiunile………………………………………………………………………. 41
4.2.2.4.Rezolvarea de probleme……………………………………………………….. 44
4.2.3.Evaluarea limbajului……………………………………………………………… 47
4.2.4.Evaluarea memoriei……………………………………………………………. .. 54
4.2.5. Evaluarea imaginaţiei……………………………………………………………. 57
4.2.6. Evaluarea atenţiei………………………………………………………….….. ... 59
4.3. Intervenţia psihoeducaţională……………………………………………………… 61
4.3.1. Procesele perceptive……………………………………………………………… 61
4.3.2. Gândirea………………………………………………………………………...... 62
4.3.3. Limbajul………………………………………………………………………….. 69
4.3.4. Memoria………………………………………………………………………….. 70

2
4.3.5. Imaginaţia………………………………………………………………………. 70
4.3.6. Atenţia………………………………………………………………………….. 70
Capitolul V Dezvoltarea socio-afectivă……………………………………………... 72
5.1.Dezvoltarea socială……………………………………………………………….. 72
5.1.1. Caracterizare generală…………………………………………………………… 72
5.1.2. Instrumente de evaluare…………………………………………………………. 74
5.1.2.1. Evaluarea caracterului………………………………………………………… 74
5.1.2.2. Evaluarea temperamentului…………………….. …………………………… 84
5.1.2.3. Evaluarea aptitudinilor………………………………………………………… 87
5.1.3. Intervenţia psihoeducaţională………………………………………………….. 101
5.2.Dezvoltarea afectivă……………………………………………………………… 102
5.2.1. Caracterizare generală………………………………………………………….. 102
5.2.2. Instrumente de evaluare………………………………………………………… 103
5.2.3. Intervenţie psihoeducaţională…………………………………………………... 106
Capitolul VI Fişa de caracterizare psihopedagogică a copilului………………….. 107
6.1. Prezentare generală………………………………………………………………... 107
6.2. Fişa psihopedagogică a preşcolarului…………………………………………….. 111
6.3. Grila de observaţie a preşcolarului………………………………………………. 120
6.4. Fişa psihopedagogică a şcolarului mic…………………………………………... 129
6.5. Grila de observaţie a şcolarului mic……………………………………………… 139
Bibliografie…………………………………………………………………………… 150

3
Cuvânt introductiv

Obiectivul fundamental al lucrării de faţă este acela de a oferi


profesorilor de pedagogia învăţământului primar şi preşcolar –
educatoare şi învăţători – precum şi părinţilor un sprijin în rezolvarea
uneia dintre cele mai importante probleme ale educaţiei şi anume
cunoaşterea copilului. Plecând de la ideea că adaptarea la cerinţele
vieţii şcolare este condiţionată de maturizarea copilului, ne-am focalizat
atenţia pe instrumente de evaluare a acesteia, instrumente ce pot fi
utilizate cu minimum de cunoştinţe de psihologia copilului, de
educatoare, învăţători, părinţi. Gândită cu aproximativ doi ani în urmă
în cadrul practicii de specialitate a studenţilor de la Masteratul de
Psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională, lucrarea a
cunoscut câteva variante, cea de faţă întrunind, credem, condiţiile
pentru a putea vedea lumina tiparului.
În speranţa că veţi acorda interesul cuvenit acestui ghid de
cunoaşterea a copilului, vă dorim să aveţi o plăcută şi utilă lectură.

Oradea,
1 martie, 2009
Autoarele

4
Capitolul I
CUNOAŞTEREA PSIHOLOGICĂ A COPILULUI – O
NECESITATE

Cuvântul cunoaştere are accepţiuni diferite. La modul general,


înseamnă ,,a lua cunoştinţă de obiectele şi fenomenele
înconjurătoare, a stabili natura şi proprietăţile unui lucru, relaţiile
sale cu alte lucruri într-u mod corespunzător cu adevărul” (MDE,
1972, p. 252). Cunoaşterea psihologică este o formă particulară a
cunoaşterii sau cu alte cuvinte este ,,acea versiune a procesului
gnoseologic are drept obiect fenomenele şi însuşirile psihice”
(Radu, 1991, p. 32). Asemenea oricărui proces de cunoaştere,
cunoaşterea psihologică urmează în general acelaşi drum, de la
fapte la ipoteze şi apoi din nou la fapte care să confirme sau nu
ipotezele de lucru. Dificultatea cunoaşterii psihologice este dată de
faptul că ,,obiectul” cunoaşterii se află în permanentă devenire,
transformare, cu atât mai mult cu cât este vorba despre copil.
Ce înseamnă cunoaşterea copilului? Simpla adunare de
informaţii nu înseamnă cunoaştere – aceasta devine cunoaştere
numai dacă:
- datele sunt ordonate şi grupate în funcţie de anumite criterii;
- se stabileşte ponderea fiecărei informaţii în funcţie de relevanţa ei;
- se surprinde elementul caracteristic căruia i se subordonează
celelalte;
- se stabilesc relaţiile dintre date;
- se organizează datele în sistem.

5
Cunoaşterea psihologică a copilului se impune ca o cerinţă
de primă însemnătate în pedagogia şi psihologia modernă, scopul
fiind în principal adecvarea metodelor şi mijloacelor de educaţie la:
- nivelul de dezvoltare a fiecărui copil din punct de vedere bio-
psiho-social;
- caracteristicile individuale concretizate într-o serie de trăsături de
temperament, aptitudini, caracter, deprinderi, priceperi şi
obişnuinţe, nivel de cunoştinţe etc. O bună cunoaştere a copilului dă
posibilitatea asigurării unor condiţii optime de dezvoltare a
acestuia.

6
Capitolul II

DIMENSIUNI ALE ADAPTĂRII ŞCOLARE

Asemeni termenului de cunoaştere, cel de adaptare are înţelesuri


diferite. Astfel pentru biolog înseamnă adaptare evolutivă, fiziologică,
senzorială etc.- pentru psihobiolog este ,,vorba de un proces dinamic de
schimbare, dezvoltat în mod voluntar şi involuntar, în scopul replasării
organismului într-o poziţie mai avantajoasă faţă de mediul său intern
sau de mediul înconjurător, presupunând şi capacitate de a învăţa”
(Doron şi Parot, 1999, p. 30). În teoria lui J. Piaget (1965), adaptarea
este, alături de asimilare şi acomodare, un concept cheie, autorul făcând
distincţia între adaptarea la nivel biologic şi adaptarea la nivel
psihologic, caz în care au loc schimburi funcţionale, mediate între
subiect şi obiect. Echilibrul mereu întrerupt se stabileşte printr-o suită
de schimburi neîncetate între organism şi mediul său în cadrul dublei
acţiuni, a subiectului asupra obiectului (asimilare) şi a obiectului asupra
subiectului (acomodare). Fiinţa vie dispune de această plasticitate,
graţie căreia poate rămâne în acord cu mediul său (Sillamy, 2000).
Dacă ne referim la adaptarea şcolară putem sublinia că aceasta
exprimă calitatea şi eficienţa realizării concordanţei dintre cerinţele
şcolare şi particularităţile bio-psiho-sociale ale copilului. Esenţa
adaptării şcolare constă, aşadar, în ajustarea procesului instructiv-
educativ, la caracteristicile şi trăsăturile de personalitate ale copilului.
Pregătirea copilului pentru adaptarea la cerinţele grădiniţei sau şcolii
trebuie să înceapă în familie, cadru în care se stabilesc anumite jaloane,
se conturează anumite aşteptări atât din partea copilului cât şi din partea
mediului educaţional instituţionalizat, grădiniţă şi apoi şcoală.

7
Dacă adaptarea la grădiniţă implică preponderent factori de
natură biologică şi dezvoltare socio-afectivă, adaptarea la cerinţele
şcolare presupune existenţa unei maturităţi care ,,exprimă gradul de
concordanţă dintre nivelul de dezvoltare al copilului şi cerinţele şcolare
specifice clasei I” (Kulcsar, 1978, p.88). După cei mai mulţi autori
maturitate şcolară este un concept multidimensional care cuprinde:
- maturitate fizică sau dezvoltare biologică, somatică corespunzătoare
(rezistenţa la efort; anumiţi parametri somatici – greutate, înălţime);
- maturitate mintală – intelectuală, cognitivă - un anume nivel al
dezvoltării proceselor cognitive, capacitate de analiză-sinteză-
comparare; înţelegerea cantităţilor, a regulilor şi normelor;
- maturitate socială exprimată în nevoia de apartenenţă la un grup,
conduite adecvate grupului;
- maturitate volitivă şi motivaţională concretizată în capacitate de
autoreglare, de inhibare a unor impulsuri, de exprimare a unor motive şi
înţelegere a situaţiilor;
- maturitate morală sau înţelegerea sentimentului datoriei, al
responsabilităţii şi conştiinţei sarcinii;
- maturitate pentru muncă sau nevoia de reuşită, de performanţă,
capacitate de concentrare a atenţiei, de exprimare a unor trăsături de
caracter.

8
Capitolul III

DEZVOLTAREA FIZICĂ ŞI A MOTRICITĂŢII

3.1. Caracterizare generală


Omul este considerat o fiinţă bio-psiho-socio-culturală, cunoscând
prin urmare niveluri diferite de dezvoltare, începând de la nivelul
biologic până la cel mai complex, cum este nivelul socio-cultural. Din
punct de vedere biologic, dezvoltarea implică schimburi morfo-
funcţionale cantitative şi calitative care se produc în organism pe
parcursul vieţii individuale. Modificările de la acest nivel se datorează
în mare parte eredităţii şi se exprimă în dezvoltarea creierului, creşterea
în înălţime şi greutate, schimbări la nivelul deprinderilor motrice,
modificări hormonale în pubertate etc. (Santrock, 2002).
Pentru un cadru didactic ce lucrează cu preşcolari şi şcolari mici
este important să se cunoască faptul că există câteva repere biogenetice,
creştere staturală şi ponderală în funcţie de care se poate stabili
normalitatea.
Tabel nr.3.1. Repere biogenetice în intervalul 4-10 ani
(Şchiopu şi Verza, 1981; Căpraru şi Căpraru, 2000)
VÂRSTA COPILULUI BĂIEŢI FETE
Greutate Talie Greutate Talie
3 ani 14 kg 92 cm 13,9 kg 92 cm
4 ani 16,1 kg 101,1 cm 15,7 kg 100 cm
5 ani 18,2 kg 108,2 cm 17,7 kg 107,6 cm
6 ani 20,3 kg 114,7 cm 20 kg 110,3 cm
7 ani 22 kg 118 cm 20,9 kg 116 cm
8 ani 26,7 kg 128 cm 25,6 kg 126 cm
9 ani 29 kg 132 cm 28,9 kg 131 cm
10 ani 30 kg 134 cm 29,5 kg 132 cm

9
Un indicator al unei bune dezvoltări biologice îl constituie
motricitatea care în perioada copilăriei este marcată de caracteristici
exprimate în: flexibilitate, echilibru, agilitate, forţă (Berk, 2000).
Scala pe care o vom prezenta în continuare surprinde asemenea
achiziţii.

3.2. Instrumente de evaluare

3.2.1. SCALA OSERETSKI


Prezentare şi obiective: evaluarea dezvoltării motrice în copilărie

1. Probele se aplică copiilor conform vârstei lor cronologice astfel:


copiilor de la 4 ani li se aplică probe pentru 4 ani, celor de 5 ani
probe pentru 5 ani ş.a.m.d. deci, avem în vedere în primul rând
vârsta cronologică.
În cazul în care copilul are 4 ani şi 4 luni, îi aplicăm probe pentru 4
ani, dacă are 4 ani şi 7 luni, îi aplicăm probe pentru 5 ani.
Deci, vârsta cronologică se fixează în funcţie de numărul de luni în
plus, astfel: dacă a depăşit cu până la 6 luni, anii cronologici rămân
neschimbaţi şi i se aplică probe pentru anii respectivi; dacă a trecut
de 6 luni se încadrează în anul cronologic următor (în cazul nostru 5
ani) şi se aplică proba pentru 5 ani.
2. Examinarea începe cu probele corespunzătoare vârstei cronologice,
la care se încadrează copilul:
- probele reuşite se notează cu plus;
- probele nereuşite se notează cu minus.

10
3. Când un copil nu trece toate probele fixate pentru vârsta sa
cronologică i se aplică o probă inferioară; de exemplu, dacă are 5
ani şi nu reuşeste toate probele de la 5 ani, i se vor aplica probele de
la 4 ani, sau dacă are 8 ani şi nu reuşeşte toate probele de la 8 ani, i
se aplică probele de la 7 ani; dacă nici pe acestea nu le reuşeşte pe
toate, se va trece la probele inferioare următoare – 6 ani ş.a.m.d.
până ajunge la acele probe pe care le va reuşi total.
4. Dacă toate probele unei vârste sunt notate cu plus şi doar una din
probe cu ½ plus, se va trece la aplicarea probelor vârstei imediat
superioare, de exemplu: dacă are 4 ani şi trece probele de la 4 ani, îi
vom aplica în continuare probele de la 5 ani.
În această situaţie vom avea în vedere la notare următoarele (pentru
probele de până la 10 ani inclusiv):
- fiecare plus obţinut de copil la probele superioare vârstei lui
cronologice echivalează cu 2 luni ,,vârsta motrică” şi fiecare ½ plus
obţínut echivalează cu o lună vârsta motrică. Întrerupem
examinarea la acea vârstă la care copilul nu reuşeşte nici una din
cele 6 probe.
5. ,,Vârsta motrică”se determină astfel:
- se ia ca bază anul în care au fost reuşite toate probele, la care se
adaugă toate plusurile obţinute la celelalte vârste.
De exemplu: să presupunem că subiectul X are 4 ani şi a reuşit toate
probele de la 4 ani. Încercăm probele de la 5 ani şi le reuşeşte pe
toate. Trecem la 6 ani şi aici reuşeşte 2 probe cu plus şi una cu ½
plus, deci avem:

2 probe plus = 4 luni


1 probă ½ plus = 1 lună

11
total: 5 luni
Deci 5 ani reprezintă anul la care a reuşit toate probele, la care
se adaugă 5 luni de la probele pentru 6 ani.
Concluzii: copilul X care are vârsta cronologică de 4 ani, are vârsta
motrică de 5 ani şi 5 luni.
6. Am precizat că procedăm ca la pct. 5 pentru vârsta de până la 10
ani. Pentru probele vârstelor superioare se aplică următoarele
reguli:
- pentru subiecţii de sub 12 ani, un test reuşit de la 11-12 ani, 13-14
ani va fi notat cu doi plus, dacă a fost reuşit cu ambele membre, şi
cu un singur plus dacă a fost reuşit doar cu un membru;
- pentru subiecţii de 12 şi 13 ani, un test reuşit de 13-14 ani va fi
notat cu doi plus, dacă a fost reuşit cu ambele membre, şi cu un
singur plus dacă a fost reuşit cu un membru.
7. Semnificaţia rezultatelor pentru cazuri de reuşită este următoarea:
a) Întârziere motrică uşoară- atunci când avem o întârziere de 1-1 ½
ani faţă de vârsta cronologică;
b) Deficienţă motrică- o întârziere de 1 ½ - 3 ani;
c) Ariere motrică gravă- o întârziere de 3- 5 ani;
d) Idioţie motrică- întârziere de peste 5 ani.
În continuare vom prezenta subscalelele acestui instrument de evaluare
a motricităţii, pe grupe de vârstă:
4 ani
1. A sta cu ochii închişi, în picioare, mâinile la cusăturile pantalonilor
– picioarele în linie dreaptă unul înaintea celuilalt, în aşa fel încât
călcâiul piciorului drept să atingă vârful piciorului stâng.
Durată: 15 secunde

12
Testul nu este reuşit dacă balansează sau deplasează corpul.
Este permisă o a doua încercare.
2. Ochii închişi, atinge vârful nasului cu indexul mâinii drepte şi apoi
cu cel mâinii stângi. Testul nu este reuşit dacă atinge alt loc sau dacă
înainte de a atinge nasul atinge alt loc. Pentru fiecare mână se permit
câte 3 încercări din care 2 trebuie să fie pozitive.
3. Săritul cu ambele gambe uşor îndoit la nivelul genunchiului- fără a
se lua în considerare înălţimea saltului.
Durata: 5 secunde pentru cel puţin 7-8 salturi.
Testul nu este reuşit dacă nu se ridică ambele picioare în acelaşi timp,
dacă nu cade pe vârfuri, ci pe “genunchi”.
4. Depunerea a 20 de piese, într-o cutie, cu maximum de viteză (cu
dreapta de dreptaci şi cu stânga de stângaci). Cutia de carton are 15/15
cm şi este aşezată în faţa copilului la o distanţă ca de la cot la vârful
degetului din mijloc. Piesele au 2 cm diametru şi se aşează în linie,
înaintea cutiei, la 5 cm una de alta.
La semnal, copilul poate depune piesele în cutie, una câte una, cât de
repede posibil, începând de la orice margine şi în orice ordine – dar
puse şi nu aruncate.
Durata: 15 secunde
Testul nu este reuşit dacă nu sunt toate piesele în cutie.
5. Descrierea, în spaţiu, a unor circumferinţe cu indexul celor
două mâini, braţele fiind întinse orizontal.
Mărimea circumferinţei poate fi aleasă, dar trebuie să fie egală pentru
ambele părţi. Braţul drept va descrie circumferinţa în sensul acelor
ceasornicului, cel stâng – invers.
Durata: 10 secunde

13
Testul nu este reuşit dacă circumferinţele sunt descrise în acelaşi sens;
dacă nu sunt foarte regulate, sau una mai mică şi alta mai mare, sunt
permise 3 încercări.
6. Experimentatorul întinde mâna spre subiect spunându-i să i-o
strângă cu putere – cu ambele mâini, pe rând. În acest timp, se observă
dacă mişcarea de strângere se generalizează la alte grupe şi zone de
muşchi (închiderea mâinii opuse, contractarea feţei, încreţirea frunţii,
deschiderea gurii, strângerea buzelor).
5 ani
1. A sta în picioare, pe vârfuri, cu ochii deschişi, mâinile la cusătura
pantalonilor, gambele strâns apropiate. Călcâiele şi vârfurile
picioarelor trebuie să se atingă.
Durata: 10 secunde
Testul nu este reuşit dacă subiectul părăseşte locul sau atinge solul cu
călcâiele. Flexiunea genunchilor, balansarea corpului, înălţarea şi
coborârea pe vârfurile picioarelor nu se socoteşte ca un eşec, dar se
notează în protocol. Se permit 3 încercări.
2. Se dă subiectului o hârtie de 5/5 cm şi i se cere să facă mototol cu
degetele mâinii drepte întoarsă cu podul palmei în jos. Se interzice
intervenţia mâinii opuse. După 15 minute se face acelaşi lucru cu mâna
stângă.
Durata: 15 secunde pentru dreapta şi 20 de secunde pentru stânga – la
dreptaci şi invers la stângaci. Testul nu este reuşit dacă se depăşeşte
timpul fixat sau dacă mototoalele nu sunt destul de compacte. Testul
este cotat pozitiv 1+ când este reuşit cu ambele mâini şi cu ½ +
când
este reuşit cu o singură mână (se notează care). Se permit câte două
încercări pentru fiecare mână.

14
3. Cu ochii deschişi se sare pe o distanţă de 5 m pe gamba stângă, apoi
pe cea dreaptă, copilul îndoaie gamba la genunchi în unghi drept cu
mâinile de-a lungul coapsei şi sare la semnal; la capătul celor 5 m pune
gamba pe sol. După 30 de secunde se reia cu stângul. Nu se ţine seama
de timp.
Testul nu este reuşit dacă copilul atinge solul cu celaltă gambă; dacă
balansează braţele. Testul este cotat pozitiv cu 1+ dacă a fost reuşit cu
ambele gambe, cu ½ + dacă a reuşit cu singură gambă (se notează care).
Se permit câte 2 încercări pentru fiecare gambă.
4. Înfilarea unui fir pe o bobină (subiectul ţine în mâna stângă un
capăt al bobinei de care atârnă un fir de 2 m; prinde firul între policele
şi indexul drept şi la semnal îl deapănă pe bobină cu maximum de
viteză. Procedează apoi invers. În timpul acţiunii, mâna care susţine
bobina trebuie să stea nemişcată; dacă descrie cu ea mişcări circulare se
întrerupe examenul pentru a-l reîncepe – pentru cei evident retardaţi
este permis să se susţină cu mâna în care au bobina.
Durata: 15 secunde pentru dreapta şi 20 de secunde pentru stânga (la
dreptaci şi invers la stângaci). Testul este nereuşit dacă se depăşeşte
timpul fixat. Se cotează 1+ dacă este executat cu ambele mâini, şi cu ½ +
dacă este executat doar cu o mână (se notează cu care).
5. Subiectul este aşezat înaintea unei mese şi în faţă i se pune o cutie
de chibrituri (la o distanţă de la care o poate atinge uşor cu braţul îndoit
la nivelul cotului). La stânga şi la dreapta cutiei se aşează vertical câte
10 chibrituri (la distanţă de 1 chibrit de cutie), unul în faţa celuilalt. La
semnal se cere să ia, simultan, între index şi police câte un chibrit şi să
le aşeze, simultan, în cutie.

15
Durata: 20 de secunde pentru fiecare mână. Testul nu este reuşit dacă
subiectul a luat mai puţin de 5 chibrituri în 20 de secunde în fiecare
mână (chiar dacă numărul este egal pentru mână); dacă mişcările
braţelor nu sunt simultane (chiar dacă de fiecare parte s-a luat un număr
egal de chibrituri). Se notează la numărător numărul chibriturilor
rămase la dreapta şi la numitor al celor rămase la stânga. Când testul
este reuşit, fracţiunea este egală cu 1. Este permisă a doua încercare.
6. Subiectul este solicitat să-şi arate dinţii. Testul nu este reuşit dacă
copilul face mişcări suplimentare (încreţeşte nările, fruntea sau ridică
sprâncenele).
6 ani
1. Ochii deschişi, stă pe gamba dreaptă, cu gamba stângă îndoită în
unghi drept, la nivelul genunchiului, cu coapsa stângă paralelă cu
dreapta, uşor în abducţie, mâinile la cusătura pantalonilor. Când gamba
stângă se lasă în jos, se ia poziţia indicată. După 30 de secunde acelaşi
lucru invers.
Durata: 10 secunde
Testul nu este reuşit dacă subiectul lasă în jos mai mult de 3 ori gamba
ridicată; dacă atinge o singură dată solul cu gamba ridicată; dacă
părăseşte locul; dacă a sărit sau s-a ridicat în vârful picioarelor; dacă s-a
balansat. Se cotează 1+ reuşita cu ambele picioare şi cu ½ +
dacă este
executat cu una (se notează cu care). Se permit 2 încercări pentru
fiecare gambă.
2. Cu o minge de cauciuc se atinge o ţintă fixă la 1,5 m distanţă, la
înălţimea capului copilului pe un platou de 25/25 cm. Copilul ia mingea
de 8 cm diametru cu mâna dreaptă şi o aruncă în linie dreaptă pe un
panou, fără avânt – având înainte gamba stângă, şi invers; nu se permit

16
călcâiele unite sau vârfurile picioarelor depărtate. Mingea poate atinge
centrul sau o latură a panoului.
Băieţii trebuie să lanseze mingea de 3 ori cu fiecare mână, fetele de 4
ori. Testul nu este reuşit pentru băieţi dacă au atins ţinta mai puţin de 2
ori din 3 cu mâna dreaptă şi niciodată cu stânga, din 3. Se cotează 1+
pentru reuşita cu ambele mâini şi ½ cu una (se notează care). Nu se reia
proba.
3. Se sare cu picioarele înainte, deasupra unei corzi întinsă la 20 cm
de pământ, fără avânt, cu gambele îndoite la nivelul genunchiului. Un
capăt al coardei este fixat, celălalt ţinut de o greutate pentru a cădea
uşor dacă este atinsă. Se observă dacă subiectul cade pe călcâie sau pe
vârful picioarelor. Sare de 3 ori.
Testul este reuşit dacă sare de 2 ori din 3. Nu este reuşit dacă, deşi a
sărit coarda, cade sau atinge pământul cu mâinile. Se permite o a doua
încercare.
4. Desenarea unei linii verticale. Copilul este aşezat în faţa mesei,
având în faţă o coală dictando. Cu creionul în mâna dreaptă şi braţul
sprijinit, trage, la semnal, linii verticale între liniile orizontale (pot fi şi
inegale) cât poate de repede.
Durata: 15 secunde
Testul nu este reuşit dacă a tras mai puţin de 20 de linii cu dreapta şi
mai puţin de 12 cu stânga (invers la stângaci). Liniile peste şi sub cele
orizontale nu se socotesc dacă depăşesc 3 cm. Se cotează 1+ pentru
reuşita cu ambele mâini şi ½ pentru una (se notează care). Se permite o
a doua încercare pentru fiecare mână.
5. Mergând, copilul ţine în mâna stângă o bobină din care desface un

17
fir pentru a-l depăna pe indexul mâinii drepte, după 5-10 secunde se
reia cu stânga.
Durata: 15 secunde
Testul nu este reuşit dacă în timp ce execută mişcările cu mâinile,
schimbă mai mult de 3 ori ritmul mersului; dacă se opreşte pentru a
desface firul; dacă merge şi uită să desfacă firul; dacă nu execută cu
ambele mâini. Pentru fiecare mână se permite o a doua încercare. Se
indică în protocol dacă testul este reuşit pentru o singură mână.
6. Se dă copilului un ciocan şi i se cere să lovească cu el de mai multe
ori în mână – întâi cu dreapta, apoi cu stânga. Testul nu este reuşit dacă
se fac mişcări suplimentare (arată dinţii, încreţeşte fruntea, strânge din
buze) sau dacă reuşeşte numai cu o mână. Se permite o a doua
încercare.
7 ani
1. Ochii deschişi, mâinile la spate, copilul se aşează pe vârful
picioarelor unite şi îndoaie trunchiul în unghi drept, fără să îndoaie
gambele la nivelul genunchiului.
Durata: 10 secunde
Testul nu este reuşit dacă îndoaie mai mult de 2 ori gambele; dacă
părăseşte locul sau atinge cu călcâiele. Nu se încearcă a doua oară.
2. Copilul, aşezat la masă, are în faţă un labirint desenat de
examinator având dimensiunile de 15 cm, fixat în pioneze. La semnal,
cu creionul ascuţit în mâna dreaptă, trece cu o linie neîntreruptă de la
intrarea până la ieşirea din labirint. După 30 de secunde reia cu mâna
stângă.
Durata: dreapta – 1 minut şi 30 de secunde; stânga – 2 minute şi 30 de
secunde (la stângaci invers). Testul nu este reuşit dacă pentru mâna

18
dreaptă linia desenată iese mai mult de 2 ori din limitele labirintului şi
pentru mâna stângă mai mult de 3 ori (la stângaci invers) sau nu este
terminat în timpul fixat. Se cotează 1+ execuţia bună cu ambele mâini şi
½ pentru una (se notează care). Se permite o a doua încercare pentru
fiecare mână.
3. Cu ochii deschişi, se parcurge, în linie dreaptă, o distanţă de 2 m.
La plecare, copilul trebuie să pună gamba stângă înaintea celei drepte,
călcâiul stâng în faţa piciorului drept, să înainteze în linie dreaptă până
la punctul arătat, punând alternativ călcâiul unui picior în faţa vârfului
celuilalt. Timpul nu este standardizat.
Testul nu este reuşit dacă se părăseşte linia dreaptă; dacă se balansează
sau nu atinge cu călcâiul unui picior vârful celuilalt picior. Sunt
permise 3 încercări.
4. A grupa cărţile de joc în pachete. Copilul în picioare în faţa mesei,
ţine în mână un pachet de cărţi (36). La semnal, le împarte cu viteză în
4 grupe, în locuri fixate (distanţa între grămezi: lungimea unei cărţi de
joc). Se permite ca degetul mare de la mâna stângă să pregătească
cartea de dat, împingând-o. Cărţile trebuie aşezate una peste alta şi,
dacă nu le pune bine de la început, trebuie să le corecteze. Nu se
permite umezirea degetelor. Dacă ia 2 cărţi odată întrerupem proba şi o
reluăm cu mâna stângă.
Durata: 35 secunde pentru dreapta şi 45 de secunde pentru stânga
(invers la stângaci)
Testul nu este reuşit dacă experienţa nu este terminată în 35 de secunde
cu dreapta şi 45 de secunde cu stânga ( la dreptaci, invers la stângaci).
Se notează cu 1+ reuşita cu ambele mâini şi cu ½ + cea cu o mână (se
notează care). Se permite o a doua încercare pentru fiecare mână.

19
5. Copilul este aşezat, loveşte alternativ cu piciorul drept şi cu piciorul
stâng, după ritmul ales de el. În acelaşi timp, el descrie în spaţiu, cu
indexul drept circumferinţe în sensul acelor ceasornicului, braţul fiind
întins orizontal.
Durata: 15 secunde
Testul nu este reuşit dacă copilul face mişcări suplimentare (lasă capul
pe spate, încreţeşte nările, încrucişează privirea, deschide gura etc.).
8 ani
1. Stă cu picioarele încrucişate turceşte, braţele întinse lateral şi ochii
închişi. Copilul astfel aşezat, cu vârful picioarelor îndepărtate la o
distanţă de un pas, călcâiele unite, braţele întinse lateral şi orizontal. La
semnal, deschide ochii şi rămâne astfel.
Dacă lasă braţele jos, cerem să le pună orizontal.
Durata: 10 secunde
Testul nu este reuşit dacă copilul cade; dacă se aşează pe călcâie; dacă
lasă braţele jos de 3 ori. Sunt permise 3 încercări.
2. Extremitatea (pulpa) policelui atinge cu maximum de viteză unul
după altul, degetele mâinii, începând cu articularul, inelarul, medianul,
indexul. Operaţia se face şi în sens invers.
Durata: 5 secunde
Testul se execută şi cu o mână şi cu cealaltă. Testul nu este reuşit dacă
copilul atinge de mai multe ori acelaşi deget; atinge 2 degete în acelaşi
timp; dacă uită să atingă un deget; dacă depăşeşte 5 secunde. Se
notează 1+ reuşita cu ambele mâini şi cu ½ +
cu una (se notează care).
Se permite o a doua încercare pentru fiecare mână.
3. Subiectul îndoaie gamba în unghi drept la nivelul genunchiului.

20
Braţele le ţine la cusătura pantalonilor; la 25 cm de piciorul ţinut pe sol
se pune o cutie de chibrituri goală. La semnal, sărind, copilul împinge
cutia pe o distanţă de 5 m. După 1 minut, se repetă cu cealaltă gambă.
Testul nu este reuşit dacă atinge solul odată cu gamba ridicată; dacă
gesticulează, dacă cutia depăşeşte cu 50 cm în afara punctului indicat;
dacă nu atinge cutia (deviază). Se cotează 1+ reuşita cu ambele gambe,
½+ cu una (se notează care). Se permit 3 încercări.
4. Copilul trebuie să parcurgă 5 m pentru a atinge o masă pe care sunt
depuse o foaie de hârtie şi o cutie cu chibrituri. Din cutie ia 4 chibrituri
cu care face un pătrat, apoi îndoaie hârtia şi se înapoiază. După
explicarea textului, copilul trebuie să enumere acţiunile de executat.
După enumerare, se dă semnalul de plecare.
Durata: 15 secunde
Testul nu este reuşit dacă ezită în executarea a 3 mişcări consecutive,
dacă depăşeşte 15 secunde. Sunt permise 3 încercări.
5. Subiectul aşezat loveşte podeaua alternativ cu piciorul drept şi stâng
după un ritm ales de el. Când loveşte cu dreptul trebuie să lovească cu
indexul drept masa.
Durata: 20 secunde
Testul nu este reuşit dacă pierde măsura; dacă loveşte în acelaşi timp şi
cu celălalt picior. Sunt permise 3 încercări.
6. Încreţirea frunţii
Testul nu este reuşit dacă face mişcări suplimentare (încreţeşte nările,
arată dinţii, ridică comisurile gurii, încrucişează privirea etc.).
9 ani
1. Cu ochii închişi stă pe gamba dreaptă având gamba stângă în unghi

21
drept la nivelul dreptunghiului, coapsele paralele, uşor în abducţie,
mâinile la cusătura pantalonilor. Când lasă gamba stângă în jos se reia
poziţia iniţială. După 3 secunde se reia cu cealaltă gambă.
Durata: 10 secunde
Testul nu este reuşit dacă lasă gamba jos mai mult de 3 ori; dacă atinge
odată solul cu gamba ridicată; dacă părăseşte locul; dacă sare. Ridicarea
pe vârfuri nu e eşec, dar se notează ca şi oscilările sau balansările. Se
cotează 1+ reuşita cu ambele gambe şi ½ +
cu una (se notează care).
Este permisă a doua încercare pentru fiecare gambă.
2 – a pentru băieţi
Aruncă o minge de cauciuc la o ţintă depărtată de 2,5 m (ca în testul 2
de la 6 ani).
Testul este reuşit dacă atinge 3 din 5 cu dreapta şi 2 din 5 cu stânga. Se
cotează 1+ pentru ambele mâini şi ½ +
pentru una (care). Se poate
încerca încă o dată.
2 – b pentru fete
Decuparea unui cerc. O foarfecă în dreapta, o hârtie în stânga, pe care
sunt desenate cercuri concentrice. La semnal, decupează cercul mai
bine marcat. După 30 de secunde execută acelaşi lucru cu mâna
cealaltă.
Durata: 1 minut pentru mâna dreaptă şi 1 minut şi 30 de secunde pentru
stânga (invers la stângaci)
Testul nu este reuşit dacă se depăşeşte timpul, dacă deviază linia
cercului cu mai mult de 1 mm cu dreapta şi cu 2 mm cu stânga (invers
la stângaci).

22
Dar se admit şi 2 devieri pentru dreapta şi 3 pentru stânga, dacă
devierea nu depăşeşte 8/9 din cerc la dreapta şi 5/6 la stânga. Nu se
permite reluarea.
3 – a pentru băieţi
Săritură fără avânt deasupra unei coarde orizontale la 40 cm de sol (ca
în testul 3 de la 6 ani).
3 – b pentru fete
Săritură fără avânt pe loc cât mai sus şi bătând de trei ori din palme.
Trebuie să cadă pe vârfuri. Testul nu este reuşit dacă bate mai puţin de
3 ori din palme; dacă cade pe călcâie. Se permit 3 încercări.
4. Întoarcerea filelor unei cărţi de 62/94 mm. Se aşează cartea puţin la
dreapta ca să poată manipula uşor cu braţul îndoit. Trebuie să întoarcă
filele repede, indiferent cu care deget. Dacă întoarce câte 2 pagini
odată, se întrerupe proba şi se reia. Se permite să ţină filele întoarse cu
mâna şi umezirea degetelor. Pentru execuţia cu stânga se aşează cartea
puţin spre stânga. La stângaci se începe cu ultima filă.
Durata: 15 secunde pentru fiecare mână. Testul nu este reuşit dacă cu
dreapta a întors mai puţin de 25 de file şi cu stânga mai puţin de 15
(invers la stângaci). Se cotează 1+ reuşita cu ambele mâini şi ½ + cu una
(care). Se permit 3 încercări pentru fiecare mână.
5.Copilul aşezat bate alternativ măsura cu piciorul drept şi stâng după
un ritm ales, bătând pe masă cu indexele celor 2 mâini.
Durata: 20 de secunde. Testul nu este reuşit dacă schimbă ritmul; când
indexele nu lovesc concomitent cu piciorul drept; când nu loveşte
simultan cu cele 2 indexuri. Sunt permise câte 3 încercări.
10 ani
1. Stă la tablă cu ochii închişi (ca la testul 1 de la 5 ani).

23
Durata: 5 secunde
Testul nu este reuşit dacă părăseşte locul, dacă atinge solul cu călcâiele,
dacă se balansează (o uşoară oscilaţie sau înălţare pe vârfuri nu este
eşec).
Se permit 3 încercări.
2 - a - băieţi - decuparea unui cerc (ca şi la testul 2 b - fete, 9 ani)
2 - b - fete - lovirea ţintei (ca şi la testul 2 a - băieţi, 9 ani)
3 - a - băieţi - săritură (ca şi la testul 3 b - fete, 9 ani)
3 - b - fete - săritură (ca şi la testul 3 de la 6 ani)
4. O cutie de 15 mm în faţa subiectului, cu 40 de chibrituri. La semnal,
formează 4 grămezi egale la colţurile cutiei, luând beţele unul câte
unul. Dacă copilul se ridică se scad 2 chibrituri, se întrerupe proba şi se
reia. După 30 de secunde, se reia cu stânga.
Durata: 35 de secunde pentru dreapta şi 45 de secunde pentru stânga
(invers la stângaci). Testul nu este reuşit dacă depăşeşte timpul fixat. Se
cotează 1+ pentru reuşita cu ambele mâini şi cu ½ +
cu una (care). Se
permite o a doua încercare la fiecare.
5. Se fixează pe masă 2 jumătăţi de coală de hârtie neliniată una lângă
alta. Copilul are în fiecare mână un creion cu vârf tocit. La semnal, bate
simultan cu creioanele pe hârtii făcând cât mai multe puncte, mişcând
numai din antebraţe şi încheietura mâinii. Punctele pot fi plasate
oricum; dar nu suprapuse.
Durata: 15 secunde. Testul nu este reuşit dacă diferenţa între numărul
punctelor fiecărei foi este mai mare decât 2; dacă a făcut mai puţin de
50 de puncte cu fiecare mână. Se permite o a doua încercare.
6. Închide ochiul drept fără a închide pe cel stâng.
7. După 5 secunde se face invers. Testul nu este reuşit dacă mişcarea

24
este superfluă (mişcă şi celălalt ochi sau îl închide, încrucişează
privirea, se crispează, coboară comisurile labiale).
Se cotează 1+ reuşita cu ambii ochi şi se notează care a fost închis
corect.

3.3. Intervenţia psihoeducaţională

Intervenţia psihoeducaţională se va realiza prin intermediul unor


jocuri care să vizeze:
- dezvoltarea coordonării mişcărilor (membre superioare-
membre inferioare, vârful degetelor-vârful nasului, degetul arătător-
componentele feţei) şi a preciziei în mişcări a mâinii şi membrelor
inferioare;
Jocuri: ,,Fă la fel ca mine!”, ,,Atenţie să nu greşeşti!”, ,,Arată ce
spun eu!”, ,,Desenează linii orizontale/verticale/oblice/curbe!”,
,,Loveşte podeaua cu piciorul stâng/drept/vârful piciorului stâng/
drept!”, ,,Înşiră mărgele!”, ,,Trasează o linie în labirint!”, ,,Aruncă la
ţintă!”, ,,Popice”;
- dezvoltarea capacităţii de echilibru (stând într-un picior,
ridicare pe vârful piciorului, stând turceşte);
Jocuri: ,,Cocostârcul”, ,,Balerini şi balerine”, ,,Acrobatul”, ,,Să
nu greşeşti!” (Copiii stau în cerc, aşezaţi turceşte, braţele ridicate la
înălţimea coatelor, una din palme cu faţa în sus deasupra palmei
vecinului, iar cealaltă palmă cu faţa în jos sub palma copilului de
alături. La începerea jocului, primul copil loveşte cu palma din stânga,
dispusă cu faţa în sus, palma vecinului său. Acesta, la rândul său,
trasmite mişcarea mai departe. Jocul se opreşte la comanda ,,Stop!”);

25
- dezvoltarea deprinderii de a sări (liber de pe loc, cu deplasare,
în adâncime, în înălţime, în lungime de pe loc, cu coarda);
Jocuri: ,,Broscuţele sar în lac”, ,,Sări în cerculeţe!”, ,,Şotronul”,
,, Atinge inelul!”, ,,Cine sare mai departe!”, ,,Sări coarda!”;
- dezvoltarea deprinderii de aruncare şi prindere (discul,
mingea);
Jocuri: ,,Farfuria zburătoare”, ,,Mingea călătoare”, ,,Cine
aruncă mai departe!”, ,,Aruncă mingea la coş!”.

26
Capitolul IV

DEZVOLTAREA COGNITIVĂ

4.1. Caracterizare generală


În procesul adaptării şcolare, componenta cognitivă ocupă un
loc central, fiind responsabilă în bună parte şi de succesul vs insuccesul
şcolar. Cogniţia - spune Schaffer, 2005 - se referă la cunoaştere, iar
dezvoltarea cognitivă la achiziţia acesteia în copilărie. Sunt incluse aici
procese mentale care sunt folosite în obţinerea cunoştinţelor, adică
percepţii, gândire, limbaj, memorie, imaginaţie (Berger, 1986).
Dezvoltarea cognitivă este considerată subiectul ,,rece”, comparativ cu
cea emoţională, despre care se spune că ar fi subiectul ,,fierbinte”.
Pentru unii psihologi, dezvoltarea cognitivă este un rezultat al
maturizării sistemului nervos, în timp ce pentru alţii aceasta ar prezenta
o succesiune de stadii, uneori fixe, sensibile la influenţele mediului,
orientate însă spre o stare finală, superioară atât cantitativ cât şi calitativ
(Doron şi Parot, 1999).
Cea mai influentă şi mai productivă teorie a dezvoltării
cognitive o reprezintă fără îndoială cea propusă de J. Piaget.

27
Tabel nr. 4.2. Stadiile dezvoltării gândirii (J. Piaget, 1965)

NR.CRT. STADII ALE CARACTERISTICI


DEZVOLTĂRII
GÂNDIRII
1 Stadiul senziorio-motor - manifestarea reflexelor noului-născut
0- 24 luni - ,,primele deprinderi”
- reacţie circulară primară
- reacţie circulară secundară
- reacţie circulară terţiară
- apariţia inteligenţei native propriu- zise

2 Gândirea simbolică şi - folosirea limbajului


preconceptuală - egocentrism
2- 4 ani - animism
- artificialism
3 Gândirea intuitivă - apariţia noţiunii de conservare
- serierea obiectelor
- clasificarea obiectelor
- apariţia noţiunii de număr
4 Gândirea concretă - apariţia operaţiilor concrete aplicabile
obiectelor reale, manipulabile
5 Gândirea formală - apariţia operaţiilor formale; combinaţii;
reciprocităţi; identificări; negări; corelaţii;
raţionament formal

4.2. Instrumente de evaluare


4.2.1. Evaluarea proceselor perceptive
4.2.1.1. PROBĂ DE PERCEPŢIE VIZUALĂ A FORMEI ŞI DE
CAPACITATE GRAFICĂ
Obiectiv: evaluarea capacităţii de percepere vizuală a unor forme
geometrice şi de redare grafică a acestora.
Materiale:
- 11 cartonaşe pe care sunt desenate figuri (2 cercuri de dimensiuni
diferite, un dreptunghi, un pătrat, un romb, un oval, un triunghi, 2 linii
drepte paralele (vertical), 2 linii drepte paralele (orizontal), linie curbă,
2 cercuri intersectate;

28
- o foaie de hârtie;
- un creion grafic.
Desfăşurarea probei: i se cere copilului să privească figurile desenate
şi apoi să le redea pe foaie în spaţiul corespunzător.
Cotare:
Se va evalua numărul de figuri geometrice desenate corect de copil,
timpul necesar rezolvării corecte a probei precum şi modul de utilizare
a instrumentelor de scris.
Oferim o medie a numărului de figuri redate corect:
- la 3 ani - 3 forme redate corect;
- la 4 ani - 4 forme redate corect;
- la 5 ani - 6 forme redate corect;
- la 6 ani - 8 forme redate corect;
- la 7 ani - 9 forme redate corect;
- la 8 ani - 10 figuri redate corect;
- la 9 ani - 10 figuri redate corect;
- la 10 ani - 11 figuri redate corect.

4.2.1.2. PERCEPŢIA AUDITIVĂ


Obiectiv: evaluarea percepţiei auditive a copiilor.
Materiale: diferite instrumente muzicale (tobă, xilofon, fluier, chitară,
vioară, orgă, pian).
Desfăşurarea probei: pentru recunoaşterea sunetelor provenite de la
diverse instrumente muzicale, copiii vor fi legaţi la ochi, în timp ce
cadrul didactic manipulează un anumit instrument:
- perceperea intensităţii sunetelor (sunete slabe, sunete puternice) -
,,Spune cum am recitat!”;

29
- perceperea duratei sunetelor (sunete lungi, sunete scurte) - se vor
utiliza anumite sibabe rostite scurt sau lung;
- perceperea ritmului - ,,Bate ca mine”;
- perceperea timbrului (jos, mediu, înalt) - se poate utiliza începând cu
etapa notaţiei muzicale (clasa a III-a şi a IV-a) notele ca suport pentru
identificarea timbrului (pentru timbru înalt - sol, la, si, do; pentru
timbru jos - do, re, mi, fa), se poate desfăşura sub forma unui joc
,,Spune cum am cântat!”;
- pentru perceperea intensităţii, duratei, ritmului şi a timbrului
sunetelor, copilul trebuie să recunoască şi să exprime caracteristica
sonoră redată iniţial de cadrul didactic;
Cotare: pentru identificarea corectă a unei caracteristici a sunetului,
copilul primeşte 1 punct.

4.2.1.3. PERCEPŢIA GUSTATIVĂ, OLFACTIVĂ ŞI TACTILĂ


Obiectiv: evaluarea percepţiei olfactive, gustative şi tactile a copiilor.
Materiale: eşarfă, diverse alimente (zahăr, lămâi, sărăţele, grapefruit,
oţet) şi alte substanţe (parfum, benzină, flori), materiale textile şi
obiecte (hârtie netedă şi zgrunţuroasă, lemn, metal, plastic, sticlă,
piele).
Desfăşurare:
- pentru evaluarea percepţiei gustative şi olfactive se pot folosi jocuri
senzoriale;
- ,,Spune ce ai gustat?” (recunoaşterea gustului dulce, sărat, acru, amar
prin utilizarea unor alimente: zahăr, lămâie, grapefruit, sărăţele);
- ,,Spune cum miroase?” (diferenţierea mirosurilor plăcute de cele
neplăcute);

30
- ,,Spune ce ai mirosit?” (oţet, floare, parfum şi benzină);
- la şcolarii mici - identificarea sursei mirosurilor ,,De unde vine miros
de ….?”;
- denumirea unor alimente din mediul înconjurător care au acelaşi gust
,,Spune-mi alte alimente care au acelaşi gust?”;
- evaluarea percepţiei tactile se poate realiza prin intermediul unor
jocuri: ,,Spune ce este şi cum este?”;
- pentru jocurile ,,Spune ce ai gustat?” şi ,,Spune cum miroase?”, copiii
vor fi legaţi la ochi şi li se cere să identifice gustul şi mirosul
substanţelor percepute pe cale gustativă şi olfactivă;
- pentru jocul ,,De unde vine miros de…?”, copilul trebuie să
recunoască sursa mirosurilor percepute (legat la ochi);
- pentru jocul ,,Spune alte alimente care au acelaşi gust!”, copilul va
enumera cât mai multe alimente similare ca şi gust, cu cel perceput
inţial;
- pentru jocul ,,Spune ce este şi cum este?”, copilul va avea de
identificat particularităţile unor obiecte pe care le va percepe tactil.
Cotare:
- la 3 ani - diferenţiază între plăcut/neplăcut, bun/rău;
- la 4 ani - identifică gustul dulce, sărat;
- la 5 ani - identifică gustul dulce, sărat, acru;
- la 7 ani - identifică gustul dulce, sărat, acru, amar;
- la 8 ani - identifică gustul dulce, sărat, acru, amar, iute;
- identificarea particularităţilor (moale, fin neted, dur/tare, pentru
preşcolari şi aspru, zgrunţuros pentru şcolarii mici) unor obiecte: lemn,
metal, plastic, textil, sticlă, hârtie, piele.

31
4.2.1.4. PERCEPŢIA SPAŢIULUI
Obiectiv: cunoaşterea noţiunilor de mărime şi poziţie, operarea cu
categorii spaţiale: mare/mic, sus/jos, stânga/dreapta).
Materiale: 3 mingi de culori diferite.
Desfăşurare: examinatorul va cere copilului să rezolve anumite
sarcini, prezentate în tabelul următor:
Tabel nr. 4.3.Probă de orientare spaţială

Vârsta Descriere Nr. de probe la


care trebuie să
răspundă corect
6 ani Se cere copilului să recunoască partea dreaptă şi stângă, la 3/3
propria persoană
1. Arată mâna stângă.
2. Arată mâna dreaptă.
3. Arată ochiul stâng
7 ani A. Executarea de mişcări la comandă
1. Du mâna dreaptă la urechea stângă
2. Du mâna stângă la ochiul drept
3. Du mâna dreaptă la ochiul stâng
4. Du mâna stângă la urechea dreaptă
B. Poziţia a două obiecte ( două mingi de culori diferite)
5. Mingea roşie e la dreapta sau la stânga? 5/6
6. Mingea albastră e la dreapta sau la stânga?
8 ani Recunoaşte dreapta/stânga la altă persoană care stă în faţă. 3/3
1. Atinge mâna mea stângă.
2. Atinge mâna mea dreaptă
3. În ce mână am mingea? ( cadrul didactic ţine mingea în
mâna dreaptă)
9 ani Imitarea mişcărilor făcute de profesor, aflat în faţa lui 6/8
1. Mâna stângă la ochiul drept
2. Mâna dreaptă la ochiul drept
3. Mâna dreaptă la ochiul stâng
4. Mâna dreaptă la urechea stângă
5. Mâna dreaptă la urechea dreaptă
6. Mâna stângă la urechea dreaptă
7. Mâna dreaptă la urechea stângă
8. Mâna stângă la ochiul stâng
10 ani Reproducerea mişcărilor după anumite figuri schematice ( 6/8
opt mişcări de executat după desen)
11 ani Recunoaşterea poziţiilor a trei obiecte 5/6
Material: 3 mingi depărtate una de alta, la 15cm, aşezate de

32
la stânga la drepta
Explicaţia: Trebuie să fii foarte atent. Vezi cele 3 mingi?
Spune cât mai repede posibil.
1. Mingea roşie e la dreapta sau la stânga celei albastre?
2. Mingea roşie e la dreapta sau la stânga celei galbene?
3. Mingea albastră e la dreapta sau la stânga celei roşii?
4. Mingea albastră e la dreapta sau la stânga celei
galbene?
5. Mingea galbenă e la dreapta sau la stânga celei roşii?

Cotare: - se notează cu + probele reuşite;


- se notează cu – + probele corectate spontan;
- se notează cu – probele nereuşite;
- două greşeli corectate spontan (-, +) se consideră reuşită.

4.2.1.5. PERCEPŢIA KINESTEZICĂ ŞI A ECHILIBRULUI


Obiectiv: evaluarea percepţiei kinestezice şi a echilibrului.
Materiale: bârnă, leagăn, coli de hârtie (albă şi color), tobogan, foaie
liniată, minge, creioane colorate, desene cu conturul obiectelor,
foarfecă, reviste, ascuţitoare, creion grafic, săculeţ cu nisip, coardă
pentru sărit, paletă de tenis, camion- jucărie.
Desfăşurare: subiectul rezolvă sarcinile enumerate mai jos:
- pentru situaţiile în care materialul nu este accesibil cadrului didactic,
se completează cu răspunsurile obţinute de la părinţi (itemul 19, 20, 21,
27):
1. Scrie cu litere de tipar mari, disparate, la întâmplare pe hârtie.
2. Merge în echilibru pe o bârnă înainte, înapoi, lateral.
3. Ţopăie.
4. Se dă în leagăn, iniţiind şi menţinând mişcarea.
5. Desface degetele şi cu cel mare le atinge pe celelalte pe fiecare în
parte.
6. Poate copia litere mici (se aplică de la 7-10 ani).

33
7. Urcă scările de lemn sau treptele toboganului de 3 m.
8. Driblează mingea cu direcţie.
9. Colorează în interiorul conturului 95%.
10. Poate decupa poze din reviste, fără a depăşi mai mult de 0,5 cm de
la contur.
11. Foloseşte ascuţitoarea.
12. Copiază desene complicate.
13. Rupe forme simple din hârtie.
14. Îndoaie un pătrat de hârtie de doua ori pe diagonală în imitaţie.
15. Prinde mingea moale sau un săculeţ cu nisip cu o mână.
16. Poate sări singur coarda.
17. Loveşte mingea cu paleta sau cu băţul.
18. Ridică de jos un obiect în timp ce aleargă.
19. Merge pe bicicletă.
20. Se dă cu sania.
21. Merge sau se joacă într-un bazin cu apă până la nivelul taliei.
22. Conduce un vehicul de jucărie (camion) împingându-se cu un
picior.
23. Sare şi se învârteşte într-un picior.
24. Îşi scrie numele cu litere de tipar pe o foaie liniată.
25. Sare de la înălţimea de 30 cm şi aterizează pe tălpi.
26. Stă într-un picior fără sprijin, cu ochii închişi, 10 secunde.
27. Stă atârnat de o bară orizontală 10 secunde, susţinându-şi greutatea
în braţe.
Cotare: pentru itemii 1,3, 4, 5, 6, 7, 9, 11, 13, 14, 15, 17, 18, 20, 21,
22, 25, se acordă 1 punct;
- pentru itemii 16, 19, 27, se acordă 2 puncte;

34
- pentru itemul 2, se acordă câte 1 punct pentru îndeplinirea fiecărei
sarcini;
- pentru itemii 8, 10, 23, 24, 26, se acordă 1 punct pentru şcolarii
mici şi 2 puncte pentru preşcolari.

4.2.1.6. PERCEPŢIA TIMPULUI


Obiectiv:
- identificarea categoriilor temporale: azi, ieri, mâine, ora, ziua,
săptămână, an, lună, anotimp.
Materiale: imagini conţinând elemente specifice celor 4 anotimpuri.
Desfăşurare: se poate realiza prin întrebări de tipul: Când ai venit la
grădiniţă? (dimineaţa, amiază, seara), Care sunt lunile anului?
Cotare: pentru fiecare răspuns corect, subiectului i se acordă 1 punct
- la 4/5 ani - operează corect cu următoarele categorii temporale: azi,
ieri,mâine, anotimp;
- la 6/7 ani - operează cu: ziua, ora, lunile anului pe anotimpuri;
- la 8/10 ani - operează cu: data, poimâine, alaltăieri;
4.2.2. Evaluarea gândirii
4.2.2.1. Operaţiile gândirii
Obiectiv: evaluarea nivelului de dezvoltare a operaţiilor gândirii.
4.2.2.1.1. PROBĂ DE CUNOAŞTERE A CAPACITĂŢII DE
ANALIZĂ
Materiale: desene cu imagini cunoscute de copii, cărora le lipsesc
unele părţi componente (una/mai multe).
Mod de desfăşurare :
- li se cere copiilor să precizeze ceea ce lipseşte din fiecare imagine
prezentată;

35
- proba se aplică începând cu vârsta de 4 ani, când li se prezintă copiilor
imagini din care lipseşte un singur element.
Cotarea răspunsurilor:
Pentru copiii de 6-7 ani desenele pot avea două, trei lacune, cu
condiţia ca ele să fie clare şi să redea obiecte cunoscute de copii. Se
apreciază că proba este relevantă pentru comportamentul verificat
atunci când copiii pot completa toate lacunele din imaginea prezentată.
Pentru fiecare element identificat corect se acordă un punct.
4.2.2.1.2. PROBĂ PENTRU EVIDENŢIEREA CAPACITĂŢII DE
SINTEZĂ
Materiale:
- imagini desenate pe un pătrat/dreptunghi din carton, tăiat în patru
părţi egale;
- coloritul imaginilor trebuie să fie veridic şi cu aspect cât mai
atrăgător.
Mod de desfăşurare:
- cartonaşele vor fi aşezate totdeauna cu faţa în sus, astfel încât să fie
vizibilă porţiunea de ilustraţie pe care o cuprinde;
- se amestecă în mod distinct şi separat cartonaşele tăiate în două, trei,
patru părţi;
- i se cere copilului să realizeze ,,o imagine pe care cineva a stricat-o”
(copilul va reface la început imaginile tăiate în două, apoi pe cele tăiate
în trei şi pe urmă, imaginile tăiate în patru).
Cotarea răspunsurilor:
- dacă copilul de 6-7 ani rezolvă cu uşurinţă aceste probe, se vor
amesteca toate cartonaşele şi i se va cere să reconstituie imaginile

36
iniţiale (specificându-se că imaginile pot fi reconstituite din 2, 3, 4
cartonaşe);
- atunci când copiii iau contact pentru prima dată cu proba, li se explică
şi demonstrează modul de reconstrucţie al figurilor, specificându-se din
câte părţi se compun imaginile respective.
Se consideră că proba este relevantă pentru comportamentul verificat,
dacă :
- la 4 ani copilul recompune imaginile din două bucăţi;
- la 5 ani copilul recompune imaginile din trei bucăţi;
- la 6 ani copilul recompune imaginile din patru bucăţi.
4.2.2.1.3. PROBĂ DE CUNOAŞTERE A CAPACITĂŢII DE A
EFECTUA COMPARAŢII
A. Probă de comparare a formelor
Materiale: o trusă de piese geometrice şi jucării/obiecte din clasă.
Mod de desfăşurare:
- li se cere copiilor să găsească, în clasă, jucării asemănătoare ca şi
formă cu piesa geometrică prezentată (exemplu: ,,Căutaţi în clasă
obiecte care seamănă cu un cerc!”, ,,Daţi exemple de obiecte care au
formă asemănătoare acestui pătrat/triunghi/dreptunghi/romb/hexagon!”
Cotarea răspunsurilor:
- proba se aplică începând cu vârsta de 4 ani şi se acordă copilului câte
un punct pentru fiecare reuşită.Rezultatul este considerat relevant
atunci când:
- la 4 ani obţine 5 puncte;
- la 5 ani obţine 8 puncte;
- la 6 ani obţine 10 puncte.
B. Probă de comparare a imaginilor

37
Materiale: li se prezintă copiilor o planşă pe care sunt desenate câte
două obiecte de mărimi diferite.
Mod de desfăşurare: i se cere copilului să precizeze imaginile care se
potrivesc (imaginile perechi).
Cotarea răspunsurilor:
- se acordă un punct pentru fiecare pereche de imagini corect
identificată.Rezultatele sunt relevante pentru comportamentul evaluat
dacă:
- la 3 ani identifică trei imagini;
- la 4 ani identifică patru imagini;
- la 5 ani identifică şapte imagini;
- la 6 ani identifică zece imagini.
C. Probă de comparare a mărimilor
Materiale:
- jucării de diferite mărimi (mari, mici şi mijlocii) aşezate în faţa
copiilor.
- 2-4 planşe A3 pe care sunt desenate figuri geometrice de aceeaşi formă
şi diferite ca mărime.
Mod de desfăşurare: li se prezintă copiilor o planşă şi li se cere să
caute, printre jucăriile din faţa lor, jucăria asemănătoare ca mărime cu
figura indicată de cadrul didactic.
Cotarea răspunsurilor:
- se aplică începând cu vârsta de 3/4 ani. Rezultatele sunt relevante
atunci când:
- la 3-4 ani este capabil să identifice jucării mari/mici;
- la 5-6 ani este capabil să identifice jucării mari/mici/mijlocii;

38
Fiecare răspuns corect este cotat cu un punct. Capacitatea de a
realiza comparaţii este direct proporţională cu numărul de jucării
identificate corect.
4.2.2.1.4. PROBĂ PENTRU EVIDENŢIEREA CAPACITĂŢII DE
ABSTRACTIZARE
Materiale: figuri geometrice, jucării (cuburi, mingi, farfurioare,
linguriţe) etc.
Mod de desfăşurare: Se va recurge la diferite tipuri de clasificări după
un criteriu (formă), după două criterii (formă şi culoare):
a. clasificarea simplă: cerem copilului să realizeaze grupări de
obiecte (figuri geometrice) care au aceeaşi formă cu modelul
prezentat de adult;
b. clasificare complexă: cerem copilului să clasifice un ansamblu
de figuri geometrice folosind drept criterii forma şi culoarea;
c. clasificare de complexitate crescută: se utilizează obiecte
diferite ca formă, culoare, utilitate; i se cere să realizeze o
grupare după trei forme şi culori.
Cotarea răspunsurilor:
Proba se aplică copiilor cuprinşi între 6-10 ani. Fiecare răspuns corect
va fi cotat cu un punct.

4.2.2.1.5. PROBĂ PENTRU EVIDENŢIEREA CAPACITĂŢII DE


GENERALIZARE
Materiale:
Mod de desfăşurare: Se formulează următoarele întrebări copilului:
1. Un câine, un peşte, o pasăre ce sunt? (R: animale)
2. O rochie, o bluză, o cămaşă ce sunt? (R: haine, îmbrăcăminte)

39
3. Ionel salută de fiecare dată când întâlneşte un cunoscut. Cum
este Ionel? (R: politicos)
4. Vasile mănâncă tot ce i se dă, mai cere şi nu se opreşte decât
atunci când simte că i se face rău. Cum este Vasile? (R: lacom,
mâncăcios)
5. Un copil a fost blocat într-o casă în flăcări. Petrică s-a aruncat în
flăcări şi l-a salvat. Cum este Petrică? (R: curajos)
6. Un copac, o floare, legume ce sunt? (R: plante)
7. Învăţătorul laudă pe elevii buni şi îi pedepseşte pe cei răi. Cum
este învăţătorul? (R: drept, obiectiv)
8. Costel a spart un geam din greşeală. A fost acuzat însă un alt
coleg. Costel a aflat şi a spus imediat că el l-a spart. Cum a fost
Costel? (R: cinstit, bun prieten)
9. Un muncitor a pus din fiecare salariu bani la C.E.C. Banii
adunaţi i-a folosit pentru a-şi cumpăra cele necesare. Cum este
el? (R: econom, chibzuit).
Cotarea răspunsurilor:
Proba se aplică la copiii de 7- 11 ani.
Pentru întrebările 1, 2, 4, 6 – se acordă câte un punct.
Pentru întrebările 3, 5, 7, 8, 9 - se acordă câte două puncte.
4.2.2.2. Înţelegerea
PROBĂ PENTRU EVIDENŢIEREA CAPACITĂŢII DE
ÎNŢELEGERE
Obiectiv : Evaluarea capacităţii de înţelegere a copiilor
Materiale:
Mod de desfăşurare: Se adresează copiilor rar şi cu accentul necesar
următoarele întrebări:

40
- Ce trebuie să faci când ţi-e somn?
- Ce trebuie să faci când ţi-e frig?
- Ce trebuie să faci când ţi-e foame?
- Ce trebuie să faci dacă te tai la un deget?
- Dacă plouă atunci când mergi la grădiniţă, ce trebuie să faci?
- Dacă arde casa în care locuieşti, ce trebuie să faci?
- Dacă strici o jucărie care nu este a ta, ce trebuie să faci?
- Dacă un copil te loveşte din greşeală, ce trebuie să faci?
- De ce sunt închişi criminalii?
Cotarea răspunsurilor:
Pentru fiecare răspuns corect (ce dovedeşte înţelegerea
mesajului întrebării) se va acorda un punct. Se consideră că proba
este relevantă atunci când copilul a obţinut:
- la 3 ani – trei puncte;
- la 4 ani – patru puncte;
- la 5 ani – şase puncte;
- la 6 ani – opt puncte;
- la 7 ani – zece puncte.
Obţinerea unui număr de puncte mai mare decât cel specific vârstei nu
indică o dezvoltare intelectuală peste medie, ci doar o înţelegere
adecvată a situaţiilor problemă.
4.2.2.3. Noţiunile
Obiectiv: Evaluarea capacităţii de a înţelege unele noţiuni, de a opera
cu ele.
a. Definirea unor noţiuni
Materiale: Se va utiliza următoarea listă de cuvinte:

41
lingură scaun
masă cal
minge sobă
pălărie mamă

Mod de desfăşurare:
Copilul va fi întrebat: ,,Tu ai văzut o lingură? Spune-mi ce este o
lingură?”
Răspunsul se consemnează, apoi se trece la următorul cuvânt.
Cotarea răspunsurilor:
Se acordă:
- două puncte pentru o definire exactă;
- un punct pentru surprinderea unei singure caracteristici;
- pentru definirea incorectă a noţiunii nu se acordă nici un punct.
b. Operarea cu noţiuni opuse
Material: se vor utiliza analogii prin opoziţie.
Mod de desfăşurare: Se spune copilului: Îţi voi citi ceva (o propoziţie,
un text) din care lipseşte ultimul cuvânt, tu trebuie să-mi spui cuvântul
care lipseşte!
Se vor utiliza următoarele fraze:
- Fratele este un băiat, sora este ....
- O masă este făcută din lemn, o fereastră din ....
- Lămâia este acră, mierea este ....
- O pasăre zboară, un peşte .....
- Câinele muşcă, pisica....
- Vara plouă, iarna.....
- Ziua este lumină, noaptea este ....

42
- Vara este cald, iarna este .....
- Se merge cu picioarele şi se aruncă cu ...
- Crescând, băieţii devin bărbaţi, fetele devin ....
Cotarea răspunsurilor:
Se va acorda câte un punct pentru fiecare răspuns corect.
c. Indicarea opusului unei noţiuni
Mod de desfăşurare: Se spune copilului: Îţi voi spune un cuvânt, iar tu
să-mi răspunzi printr-un alt cuvânt care este contrariul lui. De exemplu:
spun ,,bogat”, iar tu îmi vei răspunde ,,sărac”.
Se vor utiliza următoarele cuvinte:
repede frumos
gras rău
plin curat
frig uşor
uscat vesel

Cotarea răspunsurilor:
Copilul va primi câte un punct pentru fiecare răspuns corect.
d. Compararea unor noţiuni
Mod de desfăşurare:
- Stabilirea deosebirilor: se cere copilului să stabilească deosebirile
dintre două noţiuni, de exemplu: Prin ce se deosebesc câinele de pisică?
Se notează răspunsul şi se prezintă în continuare următoarea listă de
noţiuni:
mărul şi para fereastra şi uşa
câinele şi vrabia paharul şi ceaşca

43
- Stabilirea asemănărilor: se procedează la fel ca la proba anterioară, cu
menţiunea că de astă dată copilul va avea de stabilit asemănările dintre
noţiuni, de exemplu: Prin ce se aseamănă o prună şi o piersică? Se
folosesc următoarele noţiuni:
prună şi piersică vapor şi automobil
pisică şi şoarece fier şi argint
bere şi vin

- Stabilirea asemănărilor şi deosebirilor.


Se prezintă copilului următoarea listă de cuvinte perechi:
mingea şi portocala
avionul şi uliul
marea şi râul

Subiectul este întrebat: Prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebesc


mingea şi portocala? Se continuă cu celelalte perechi de noţiuni şi se
consemnează răspunsurile.
Cotarea răspunsurilor:
Se acordă:
- două puncte pentru mai multe deosebiri/asemănări;
- un punct pentru o singură asemănare/deosebire;
- nu se acordă nici un punct în cazul răspunsului greşit.

4.2.2.4. Rezolvarea de probleme


A. Probleme ilustrate:
- pentru preşcolari

44
Obiectiv: Evaluarea capacităţii de a rezolva probleme prin diferite
strategii.
Materiale: planşe ilustrate care prezintă conţinutul problemelor de mai
jos.
Mod de desfăşurare:
- Pe o crenguţă s-au aşezat 3 păsărele. A mai venit încă una. Câte
păsărele sunt acum pe crenguţă?
- Într-un acvariu sunt 5 peşti. Pisica fură un peşte. Câţi peştişori au mai
rămas?
- Oana are 8 mere într-un coş. George îi dă încă 2 mere. Câte mere are
Oana?
Pentru fiecare problemă rezolvată corect, copilul primeşte 1 punct.
- pentru şcolarii mici, clasa I-II, se pot utiliza diferite probleme ilustrate
adecvate vârstei;
- pentru copiii din clasele III- IV, se vor utiliza probleme cu câte două
operaţii, fără material intuitiv, transcrierea problemei sub formă de
exerciţiu. De exemplu:
- Maria are 4 cărţi. Mihai are de 2 ori mai multe decât Maria. Câte cărţi
au cei doi copii în total? 4+ ( 4 x 2 ) = ?
- Un grup de copii s-a întâlnit la sărbătorirea zilei de naştere a colegului
lor Mircea. Mircea a împărţit colegilor săi din 18 baloane astfel: lui
Gicu i-a dat 6 baloane, lui Carmen i-a dat de 2 ori mai puţine decât lui
Gicu, lui Costel de 3 ori mai puţine decât lui Gicu, iar Lorenei de 3 ori
mai multe decât i-a dat lui Costel. Câte baloane i-au rămas lui Mircea?
18 – [ 6+ ( 6 : 2 ) + ( 6 : 3 ) x 3 ] = ?
Cotarea răspunsurilor:
Pentru rezolvarea corectă se acordă 2 puncte, astfel:

45
- 1 punct pentru punerea corectă sub formă de exerciţiu;
- 1 punct pentru rezolvarea corectă a exerciţiului.
B. Strategii euristice
Material: probleme luate din situaţii cotidiene.
Mod de desfăşurare:
- Dacă cineva mai mic vrea să se bată cu tine, cum procedezi?
- Dacă cineva te loveşte din greşeală, cum reacţionezi?
- Ce faci atunci când îţi dai seama că ai uitat să îţi scrii tema şi doamna
învăţătoare îţi cere caietul la verificat?
- Care din următoarele obiecte le-ai lua cu tine la munte dacă ai avea
voie să duci doar două: rucsac, adidaşi, sticla de apă, pelerina de ploaie,
cort, ciocolată, fructe, minge?
- De ce ai ales aceste obiecte?
- Tu ce ai face în locul doamnei învăţătoare când doi copii nu-şi
pregătesc lecţiile?
Cotarea răspunsurilor:
Se acordă 3 puncte pentru rezolvarea corectă a problemei, astfel:
- 1 punct pentru găsirea unei soluţii cât mai adecvate;
- 2 puncte pentru găsirea mai multor soluţii la aceaşi problemă.
C. Chestionar - pentru identificarea stilului cognitiv al elevului
Mod de desfăşurare: Răspundeţi prin Da/Nu la afirmaţiile de mai jos:
1 Analizează cu atenţie datele problemei care i se prezintă.
2 Acordă importanţă semnificativă detaliilor.
3 Formulează rapid soluţii, dar nu din cele mai adecvate.
4 Cooperează eficient cu ceilalţi membri ai grupului.
5 Are nevoie de un timp mai îndelungat de lucru, dar găseşte
soluţii corecte.

46
6 Reuşeşte să perceapă clar problema, luând în considerare
elementele componente.
7 Reflectă asupra corectitudinii mai multor soluţii ipotetice
înainte de a alege soluţia potrivită.
8 Preferă rezolvarea unor probleme din domeniul literaturii şi
istoriei.
Cotarea răspunsurilor :
Pentru întrebarea 1 răspuns cu Da – stil reflexiv
Nu – stil impulsiv
Pentru întrebarea 2 ..................Da – independent de câmp
Nu – dependent de câmp
Pentru întrebarea 3 .................Da – impulsiv
Nu – reflexiv
Pentru întrebarea 4 .................Da – dependent de câmp
Nu – independent de câmp
Pentru întrebarea 5 .................Da – reflexiv
Nu – impulsiv
Pentru întrebarea 6 .................Da – independent de câmp
Nu – dependent de câmp
Pentru întrebarea 7 .................Da – reflexiv
Nu – impulsiv
Pentru întrebarea 8 .................Da – dependent de câmp
Nu – independent de câmp

47
4.2.3. Evaluarea limbajului
4.2.3.1. GRILĂ DE OBSERVAŢIE A LIMBAJULUI LA COPIII
PREŞCOLARI ŞI ŞCOLARII MICI

Obiectiv: evaluarea nivelului limbajului la copii.


Material: obiecte de diferite forme, mărimi, culori; imagini ale unor
obiecte, situaţii, scene din poveşti, alfabetar.
Desfăşurare: copilul execută sarcinile descrise în tabelul de mai jos în
funcţie de grupa de vârstă căreia îi aparţine.
Tabel nr. 4.5. Grilă de observaţie a limbajului la copiii preşcolari şi şcolarii
mici

VARSTA COMPORTAMENT FRECVENTA


Des Mediu Foarte
des
3 – 4 ani
Comunicare Foloseşte propoziţii din patru cuvinte.
Salută aduţii ce-i sunt familiari fără să i se
amintească.
Poartă o conversaţie simplă.
Spune ,,te rog“ şi ,,mulţumesc“ fără să i se
amintească 50 % din timp.
Răspunde la apeluri telefonice pentru adulţi
sau vorbeşte cu persoane familiare.
Îşi spune numele întreg când i se cere.
Vorbirea îi este înţelasă de persoane străine.
Articulează incorect anumite sunete, prin
alterare/substituire (specificaţi).
Pronunţă greşit/înlocuieşte sunete
(specificaţi).
Este atent 5 minute în timp ce i se citeşte o
poveste.
Spune ce urmează într-o poveste simplă
cunoscută.
Cere permisiunea de a folosi o jucărie cu
care se joacă alt copil.
Se joacă în apropierea altor copii/vorbeşte
cu ei în timp ce are propriile preocupări.
Vorbeşte despre/propune în timpul jocului
diferite secvenţe.
Răspunde la întrebări de tipul ,,de ce ?“

48
legate de evenimentele dintr-o povestire
simplă.
Concepte Numeşte obiecte mari şi mici.
cognitive
La cerere numeşte trei culori.
Numeşte trei forme rotunde.
Numeşte obiecte asemănătoare.
Foloseşte noţiunile de mare/mic.
Întrebări Pune întrebări care încep cu ,,care“, ,,cine“,
,,pentru ce“.
Construieşte propoziţii simple interogative.
Foloseşte întrebări cu ,,de ce“ şi ascultă
răspunsul adultului.
4 – 5 ani
Comunicare Foloseşte verbe la optativ ,,aş putea“, ,,aş vrea“.
Foloseşte propoziţii dezvoltate.
Poate indica la cerere partea de sus/jos a
diferitelor obiecte.
Poate descrie o imagine în câteva propoziţii
dezvoltate.
Poate specifica rolurile îndeplinite de
membrii familiei.
Întrebări Pune întrebări care încep cu ,,unde“, ,,cine“,
,,ce“, ,,pentru ce“.
Construieşte propoziţii interogative.
Foloseşte întrebarea ,,de ce ?“.
Ascultă răspunsul adultului.
Răspunde la unele întrebări simple de tipul
,,cum este?“.
Spune la ce folosesc anumite obiecte
uzuale.
Concepte Poate realiza analogii opuse.
cognitive
Poate folosi corect singularul /plurarul unor
substantive.
Indeplineşte o serie de 3 comenzi.
Poate alege o pereche de obiecte/imagini la
cerere.
Poate spune o poveste cunoscută fără
ajutorul imaginilor.
Poate spune daca un sunet este tare sau
încet.
5 - 6 ani
Comunicare Poate indica: câteva, multe sau mai multe
obiecte.
Îşi spune adresa.

49
Îşi spune numărul de telefon.
Indică: cel mai mult, cel mai puţin, tot
atâtea.
Relatează întâmplări din experienţa sa
zilnică.
Descrie locaţia sau mişcarea, folosind
prepoziţii: de la, către, peste, departe de.
Răspunde cu o explicaţie la întrebarea ,,de
ce? “.
Aşează 5 imagini în ordinea corectă
reprezentând o poveste şi spune povestea.
Concepte Defineşte cuvinte.
cognitive
Poate da opusul (antonimul) unui cuvânt.
Poate răspunde la întrebari de genul: ,,ce se
întâmplă dacă… ? “
Foloseşte corect noţiunile temporale ,,ieri“,
,,mâine“.
Întreabă ce înseamnă cuvintele noi sau
nefamiliare.
6 – 7 ani
Fonetică Pronunţă corect toate sunetele limbii
române - vorbire curentă.
Stabileşte numărul sunetelor în cuvinte.
Stabileşte numărul silabelor în cuvinte.
Stabileşte poziţia sunetelor în cuvinte.
Stabileşte poziţia silabelor în cuvinte.
Lexical Se îmbogăţeşte vocabularul activ (până la
3500 de cuvinte).
Gramatical Vorbeşte corect gramatical.
Formulează propoziţii simple după imagini.
Compune fraze mai scurte după imagini.
Limbaj scris- Iniţiere în citire/scriere (între 1- 10 litere).
citit
Scrie, citeşte silabe, cuvinte simple formate
din litere cunoscute.
7-8 ani
Fonetic Realizează analiza fonematică a cuvintelor
tri şi polisilabice, cunoscute.
Lexical Se îmbogăţeşte vocabularul activ cu
noţiunile însuşite în cadrul orelor de curs.
Gramatical Formulează propoziţii dezvoltate.
Limbaj scris- La sfârşitul clasei I, scrie, citeşte între 30-
citit 38 de litere.
Scrie şi citeşte silabe formate din sunetele
cunoscute.

50
Scrie şi citeşte cuvinte simple formate din
litere cunoscute.
Scrie şi citeşte cuvinte mai complexe
formate din literele cunoscute.
Scrie şi citeşte propoziţii simple.
Scrie şi citeşte cuvinte care cuprind
diftongi, triftongi, grupări consonantice.
8 - 9 ani
Fonetic Realizează analiza fonematică a cuvintelor
tri şi polisilabice, cunoscute.
Lexical Exprimarea este mai nuanţată şi mai
rafinată.
Limbaj scris Asimilează scrierea corectă.
- citit
Limbajul interior acompaniază în forme
sonore actul scrierii.
Redă în scris conţinutul unui text.
Îşi însuşeşte scrierea corectă a
onomatopeelor.
9 – 10 ani
Lexic Îmbogăţirea vocabularului activ şi pasiv.
Realizează o compunere mai lungă cu tema
dată.
Se definitivează scrierea corectă a
ortogramelor.

Cotare:
Pentru 3 – 6 ani
- se completează grila de observaţie, notând cu X frecvenţa
corespunzătoare comportamentului observat;
- se cumulează totalul frecvenţelor pe niveluri (rar, mediu, foarte des)
în domeniile: comunicare, concepte cognitive, întrebări, analizând
performanţa fiecărui domeniu;
- de exemplu: pentru subiectul care a obţinut 3 frecvenţe la nivelul
,,rar”, o frecvenţă la nivelul ,,mediu” şi o frecvenţă la nivelul
,,foarte des” (în domeniul comunicare), vom putea afirma că în

51
acest domeniu, abilităţile de comunicare ale subiectului sunt slab
dezvoltate.
Pentru 6/7 - 10 ani

- se completează la fel ca la 3- 6 ani;


- se cumulează totalul frecvenţelor pe niveluri (rar, mediu, foarte des)
în domeniile (fonetic, lexical, gramatical, scris-citit), analizând
performanţa fiecărui domeniu în parte.
4.2.3.1.2. PROBĂ DE CUNOAŞTERE A VOLUMULUI
VOCABULARULUI

Obiectiv: evidenţierea volumului vocabularului.


Desfăşurare:
Se va citi clar şi expresiv o listă de cuvinte. După fiecare
cuvânt, i se cere copilului să spună ce înseamnă şi ce înţelege el prin
acel cuvânt: ,,Îţi voi spune mai multe cuvinte. Fii atent şi spune-mi ce
înseamnă fiecare dintre ele“. Se va nota fiecare răspuns şi în final se vor
analiza răspunsurile.
Lista de cuvinte:
pantof a plesni
bicicletă politicos
pălărie erou
umbrelă a întâlni
scrisoare microscop
benzină cui
cal risc
leagăn pacoste
castel diamant

52
Cotare:
Se acordă calificativul suficient dacă:
- la 3 ani, copilul defineşte trei noţiuni;
- la 4 ani, copilul defineşte patru noţiuni;
- la 5 ani, copilul defineşte şase noţiuni;
- la 6 ani, copilul defineşte opt noţiuni.

4.2.3.1.3. PROBĂ PENTRU EVIDENŢIEREA DEFECTELOR DE


VORBIRE
Obiectiv: identificarea defectelor de pronunţie (r, l, s, ş, ce, ci, ghe,
ghi).
Material: poezii ce conţin cuvinte în care apare sunetul vizat.
Desfăşurare:
Examinatorul citeşte poezia, pronunţând clar fiecare vers şi
solicitând copilul să repete după el fiecare vers.
- Are puiul de canar Şi un termometru mare
Un sirop de tuse-amar Dar temperatură …n-are.

- Alabala portocala - De unde vii tu, Alabala?


S-antâlnit în coş cu para - Vin de la alimentara!

- Dacă fac un singur pas Dar de ce să-l prind? Îl las


Pot să prind un fluturaş Că e mic şi drăgălaş.

- Râş, fâş, fâş, Dar şi apa la izvor


Suflă vântul în tufiş Fâşâie săltând uşor.

- Ceasul bate tare Ceasul merge nencetat


Cela e fetiţă mare Cela de şcoală a uitat.

53
- Ciripel, cirip, cirip, Să citim, să ciripim
Haide să citim un pic Harnici cititori să fim.

- Gheaţă, ceaţă, Gheară, fiară,


Ghem, semn, Hai, ieşiţi afară!

- Ghioceii-s în ghiveci, Ghioceii nu au ghimpi


În ghiveci e moş Mârleci Şi nici gheare să te strâmbi.

Cotare:
Se vor nota omisiunile, substituţiile, deformările sunetelor, şi se va
stabili defectul de limbaj existent.

4.2.4. Evaluarea memoriei


Probele psihologice ce pot fi utilizate de către cadrele didactice
pentru determinarea nivelului de dezvoltare al memoriei:
4.2.4.1. PROBĂ PENTRU EVIDENŢIEREA MEMORIEI
AUDITIVE (cifre)
Obiectiv: evaluarea memoriei auditive (a cifrelor).
Material: următorul şir de numere
a) 2 – 7
b) 4 – 8 – 3
c) 5 – 9 – 7 – 2
d) 6 – 3 – 1 – 5 – 8
e) 7 – 1 – 3 – 9 – 6 – 2
f) 1 – 7 – 3 –5 – 9 – 6 –2
g) 5 – 2 – 4 – 6 – 3 – 1 – 9 – 7

54
Desfăşurare: Se cere subiectului să repete imediat după experimentator
(educatoare, învăţător, profesor) cifrele de mai sus. Ne oprim la şirul pe
care subiectul nu-l mai poate reproduce corect.
Cotare:
Nota acordată este egală cu numărul ultimului şir corect reprodus.
4.2.4.2. PROBĂ PENTRU EVIDENŢIEREA ÎNVĂŢĂRII UNOR
ASOCIAŢII VERBALE (raport - memorie - învăţare)
Obiectiv: evidenţierea capacităţii de recunoaştere şi reproducere a unor
asociaţii verbale.
Varianta pentru preşcolari
1. Asociere mecanică:
Material: pe un cartonaş desenăm sau lipim imagini ale următoarelor
cupluri de obiecte:
a) lista nr. 1
1. un tren - un copac
2. un baston - o pasăre
3. o cheie - ochelari
4. o mână - un cerc
5. o păpuşă - o floare
6. o maşină - un şoarece
7. o casă - un iepuraş
8. un copil - un ciocan
b) lista nr. 2 – cuprinde numai câte o imagine din cuplurile de pe lista
1
1. papuşă 5. copil
2. cheie 6. mână
3. baston 7. maşină

55
4. tren 8. casă
Desfăşurare:
Se dă subiectului lista nr.1 acoperită cu o coală prevăzută cu o
tăietură (fantă). Copilul trebuie să facă să alunece coala în jos pe lista
nr.1 în aşa fel încât fanta să vină în dreptul primului cuplu de imagini
care vor fi denumite de copil. Se procedează asemănător cu celelalte
cupluri de imagini. În faza a doua se oferă copilului lista nr. 2; se
acoperă cu coala fanta. Sarcina copilului este să denumească imaginea
pe care o vede şi să spună cu ce imagine a fost asociata din lista nr. 1.
Cotare:
Notă: Copilul trebuie să înveţe lista nr. 1 cronometrându-se timpul
necesar acestei acţiuni.
Se va consemna: - timpul necesar pentru parcurgerea listei 1;
- timpul necesar pentru parcurgerea listei 2;
- numărul de repetiţii necesar;
- timpul total.
Se vor stabili apoi diferenţele individuale existente între copii.
2. Asociere logică:
Material – pe un carton desenăm sau lipim imagini ale următoarelor
cupluri de obiecte:
a) lista nr. 1
1. o casă - o fereastră
2. un cap de om - o sapcă
3. un copil - o femeie
4. un picior - o gheată
5. o farfurie - o lingură
6. o umbrelă - ploaie

56
7. o floare - o frunză
8. o maşină - o roată
b) lista nr. 2 – cuprinde o imagine din lista nr. 1
1. un copil 5. o farfurie
2. o umbrelă 6. o floare
3. un cap de om 7. o maşină
4. o casă 8. un picior.
Desfăşurare: se procedează la fel ca la “Asociere mecanică”.
Cotare: se cotează identic ca şi la proba anterioară.
4.2.5. Evaluarea imaginaţiei
4.2.5.1. PROBĂ PENTRU CUNOAŞTEREA CAPACITĂŢII DE
IMAGINAŢIE CREATOARE

Pentru preşcolari
Obiectiv: evaluarea capacităţii de a crea o poveste, pe baza unor
imagini.
Material: imagini ale unor obiecte, animale, flori etc.
Desfăşurare:
I se spune copilului: ,,Ştiu că îţi plac pozele, am aici câteva, poţi să te
uiţi la ele; acum alege câteva care îţi plac cel mai mult şi încearcă să
alcătuieşti o poveste legat de ele!”
Se aşteaptă ca subiectul să aleagă imaginile şi apoi i se spune: ,,Acum
te rog spune-mi povestea pe care tu ai creat-o!”
După ce copilul a terminat de povestit, i se cere să formuleze un titlu.
Cotare:
Se notează imaginile alese de copil
- se notează timpul povestirii;

57
- se notează întrebările formulate de copil;
- se notează povestirea realizată.
La 3-4 ani, stimularea imaginaţiei se realizează prin desenele libere ale
copiilor, cerându-li-se să descrie ceea ce au reprezentat în desen; este
indicat să se pună la dispoziţia lor o varietate de culori.

Pentru şcolari
Aranjează literele!
Obiectiv: evaluarea capacităţii de a aranja 4 litere pentru ob inerea
unor combina ii diverse.
Material: jetoane pe care sunt înscrise literele a, b, c, d. Se dau
copilului cele patru jetoane şi i se cere să le aranjeze în diferite
combinaţii.Timpul de lucru este de 1 minut.
Desfăşurare:
I se spune: ,,Va trebui să le aranjezi în toate modurile posibile astfel
încât fiecare literă să fie prezentă în fiecare aranjament. Nu este voie să
faci acelaşi aranjament de două ori!”
Cotare: numărul total de permutări este 23, dar nu se indică elevului
acest număr.
Conform lui E. Claparẻde rezultatele (au valoare orientativă) pot fi
evaluate în procente, astfel:
Tabel nr. 4.5. Etalon pentru proba de evidenţiere a imaginaţiei creatoare
Procent 7ani 8 ani 9 ani 10 ani 11 ani 12 ani
100 8 8 11 9 11 15
75 5 5 5 5 6 7
50 4 4 4 4 5 6
25 3 3 3 3 3 4
0 0 0 0 0 0 0

58
Dacă un copil de 9 ani a realizat 5 combinaţii, el se încadrează în
procentajul de 75%, ceea ce înseamnă imaginaţie creatoare bună.
Procentele reprezintă următoarele valori:
- 100% - imaginaţie creatoare foarte bună;
- 75% - imaginaţie creatoare bună;
- 50% - imaginaţie creatoare medie;
- 25% - imaginaţie creatoare mediocră;
- 0 – imaginaţie creatoare foarte slabă.
4.2.6. Evaluarea atenţiei
4.2.6.1. PROBĂ DE OBSERVARE NATURALĂ A ATENŢIEI
Obiectiv: evidenţierea nivelului dezvoltării atenţiei.
Desfăşurare: Se organizează jocuri în care modificăm îmbrăcămintea
sau poziţia unei persoane dintr-un grup. Cel supus probei trebuie să
observe, în prealabil, grupul, apoi iese din cameră. În timp ce lipseşte
se efectuează modificarea dorită (durată –1 minut). Reîntors în cameră,
subiectului i se cere să indice care sunt modificările efectuate.
Atenţie! Nu se spune înainte ce sarcină va avea de îndeplinit. I se cere
numai să se uite bine la grupul respectiv.
Cotare:
- la preşcolari, se vor efectua 5 schimbări, pentru fiecare
schimbare remarcată, se acordă un punct;
- pentru 4 sau 5 modificări – atenţia este foarte bună;
- pentru 3 modificări reuşite, cotăm atenţia subiectului ca fiind
bună;
- pentru 2 sau 1 modificări reuşite, atenţia este slabă;
- pentru şcolari (7-10 ani), se vor efectua 10 modificări;

59
- pentru 7-10 observaţii reuşite- cotăm atenţia subiectului ca fiind
foarte bună;
- pentru 4-6 observaţii reuşite – nivelul atenţiei este mediu;
- pentru 1-3 observaţii reuşite - nivelul atenţie este foarte slab.

4.2.6.2. PROBĂ DE DETERMINARE A VOLUMULUI ATENŢIEI


Material: o cutie cu capac (sau o pânză pentru acoperirea cutiei) şi 15
piese cunoscute copilului puse într-un sac.
Proba se aplică individual.
Desfăşurare:
Scoatem din sac trei obiecte şi le introducem în cutie, acoperindu-le
imediat, subiectul nu trebuie să vadă obiectele.
Descoperim cutia şi cerem copilului să se uite în ea. Din clipa în care
numărăm în gând: 1, 2, acoperim cutia. Cerem copilului să spună ce
obiecte a văzut (să le denumească). Nu ne interesează dacă atunci când
denumeşte obiectele ţine seama de configuraţia lor spaţială.
Continuăm proba în acelaşi fel, introducând în cutie, treptat, 4, 5, 6 etc.
obiecte. Avem în vedere să schimbăm cel puţin 4 din obiectele
prezentate, precum şi configuraţia lor spaţială. Întrerupem proba atunci
când subiectul greşeşte ultima colecţie prezentată.
Cotare: nota obţinuă este egală cu numărul de obiecte corect denumite.
De exemplu, dacă seria denumită corect este de 5 obiecte, nota va fi 5.
Nota individuală se raportează la media pe grupa de vârstă.

60
4.2.6.3. PROBĂ DE DETERMINARE A SIMBOLURILOR DE
POZIŢIE ŞI ARANJAMENTE ÎN IMAGINI
Material: două imagini care diferă printr-un număr de elemente,
fiecare fiind desenată pe o hârtie cartonată separată.
Desfăşurare: se arată prima imagine. Se cere identificarea verbală a
ceea ce este în imagine. Se întoarce cu faţa în jos şi se arată cea de-a
doua imagine şi se întreabă ce s-a schimabat (se notează). A doua
imagine se lasă până când se epuizează observaţia schimbărilor şi
redarea verbală. Se cronomeatrează durata fiecărei relatări.
Interpretarea: Se referă la ordinea enumerării imaginilor din figură,
ordinea şi corectitudinea enumerării, schimbarea de poziţie a
imaginilor.
4.3. Intervenţia psihoeducaţională
4.3.1. Pentru procesele perceptive
Intervenţia psihoeducaţională va ţine seama de caracteristicile
reliefate în prezentarea de mai sus, cât şi de grupa de vârstă a copilului,
utilizând jocuri şi exerciţii specifice dezvoltării tipului de percepţie
vizat.
Jocuri exerciţiu pentru dezvoltarea percepţiei vizuale a formei:
Se dă copilului un carton A5 pe care sunt desenate imagini ale unor
obiecte familiare lui, dispuse pe 4 rânduri şi 6 coloane sub formă de
pătrăţele; alăturat i se dau jetoane cu aceleaşi imagini. I se cere să
selecteze din mulţimea de jetoane, jetonul similar cu cel indicat de
cadrul didactic şi să-l aşeze pe cartonul din faţa lui, la locul potrivit.
Gradul de dificultate al sarcinii va creşte progresiv în funcţie de vârsta
cronologică a copiilor, astfel:

61
- pe lângă jetoanele ce au corespondent în imaginea iniţială (carton A5),
i se oferă şi jetoane cu imagini ale altor obiecte; din mulţimea dată,
copilul trebuie să selecteze doar jetoanele ce au corespondent în figura
iniţială;
- se prezintă copilului un carton A5, similar celui anterior doar că în
locul imaginilor apare conturul acestora; copilul primeşte jetoane cu
imagini corespondente conturului obiectelor din imaginea de bază şi i
se cere să găsească şi să aşeze imaginile potrivite pe carton;
- i se prezintă jetoane ale obiectelor cunoscute şi i se cere să deseneze
imagini/contur ale obiectelor pe cartonul împărţit în pătrăţele.
Joc exerciţiu pentru dezvoltarea percepţiei kinestezice
I se prezintă copilului 1-2 labirinturi, cu grad de dificultate adaptat
vârstei şi i se cere să deseneze cu creionul o linie de la intrare până la
ieşirea din labirint, fără să ridice creionul de pe foaie. La copiii cu
vârste de peste 6 ani, li se poate cere să efectueze exerciţiul şi cu
cealaltă mână.
4.3.2. Pentru gândire
Pentru dezvoltarea operaţiilor gândirii:
A. Analiza
Pentru copiii preşcolari
O singură culoare
Jocul necesită o planşă de carton pătrată/dreptunghiulară de o
singură culoare; pe acest fond se găsesc 3-7 forme diferite de culoare
albă; mai sunt necesare şi forme de carton identice ca mărime şi formă
cu spaţiile albe de pe planşă – acestea fiind colorate în aceeaşi culoare
ca şi fondul planşei.

62
Sarcina jocului constă în acoperirea tuturor spaţiilor albe cu
formele colorate şi decupate în aşa fel încât să se obţină o planşă
uniform colorată.
Sarcina poate fi gradată în funcţie de vârsta copiilor, astfel:
- la 3 - 4 ani se va folosi o planşă cu 3 forme albe;
- la 4 - 5 ani – o planşă cu 4 forme albe;
- la 6 - 7 ani - o planşă cu 6/7 forme albe.
Gradarea sarcinii se poate face şi prin modul de desfăşurare a
jocului:
- se dă copilului planşa şi formele corespunzătoare şi el trebuie să
aplice corect pe spaţiile albe (copilul are de operat analiza planşei şi a
pieselor în momentul alegerii lor);
- dificultatea sarcinii creşte atunci când, pe lângă planşă se dau formele
necesare, în culoarea cerută, amestecate cu alte forme la fel, însă de mai
multe culori;
- un alt nivel de dificultate este atunci când se dau mai multe forme
decupate decât sunt necesare şi când toate au aceeaşi culoare. De
exemplu: planşa cuprinde formele: disc, patrat, dreptunghi, triunghi,
dar pe lângă jetoane de aceste forme se dau şi ovale şi romburi.
Ghici ce s-a schimbat?
Se expun în faţa copilului obiecte cunoscute de el, dintre care,
în timp ce el închide ochii, se ascunde unul/mai multe; copilul trebuie
să numească obiectul/obiectele ascunse care odată ,,ghicite” sunt puse
la locul ocupat mai înainte.
Gradarea sarcinii se realizează în primul rând prin numărul de
obiecte expuse - apoi – prin modificarea numărului de piese care se
ascund (obiectele pot fi la fel sau pot fi diferite).

63
Pentru şcolari
Recunoaşte semnul
Jocul-exerciţiu este util pentru dezvoltarea capacităţii de analiză vizuală
a formelor:
În partea de sus a unei foi de carton de mărimea unei pagini de
caiet, la mijloc/la colţ, se desenează un anumit semn; în cadrul unui
pătrat/dreptunghi care ocupă restul cartonului, se desenează mai multe
semne aşezate regulat unele lângă altele şi unele sub altele, printre ele
se află şi semnul din partea de sus a cartonului. Mărimea tuturor
semnelor trebuie să fie aproximativ egală cu a modelului.
Sarcina copilului este de a găsi semnul şi de a-l arăta; la început,
semnul ce trebuie căutat va avea aceeaşi orientare ca şi modelul. De la
6 ani în sus i se poate cere să caute un semn la fel ca modelul, din punct
de vedere al formei dar orientat altfel.
O altă formă de gradare a sarcinii se obţine prin
mărirea/micşorarea numărului de semne de pe carton – se pot folosi
până la 12-14 semne.
Imagini suprapuse
Jocul cuprinde planşe pe care sunt desenate contururi suprapuse
de obiecte/fiinţe.
O condiţie a jocului este ca imaginile să fie redate numai prin contur
alegându-se conturul care este mai sugestiv pentru recunoaşterea
obiectului sau fiinţei respective.
O altă condiţie este ca liniile tuturor imaginilor să aibă aceeaşi grosime.
Imaginile trebuie să reprezinte obiecte şi fiinţe bine cunoscute de copil
şi se va arăta doar un singur desen pe o planşă.

64
O ultimă condiţie este aceea a gradării sarcinilor, astfel: gradul de
complexitate al imaginilor, numărul de imagini suprapuse, modul de
suprapunere a contururilor.
Sarcina copilului este de a recunoaşte şi a spune câte imagini sunt şi ce
reprezintă ele.
B. Sinteza
Pentru preşcolari
Din bucăţele
Varianta I – se dă copilului, într-un plic, un carton pe care sunt
desenate: imaginea model colorată, iar alături numai conturul desenat
cu linie punctată neagră, necolorat, al aceleeaşi imagini. Acelaşi plic
cuprinde părţile componente – decupate şi colorate – ale unei imagini
identice cu imaginea model. Copilul va aşeza cartonul pe masă, iar apoi
va aranja în interiorul conturului părţile componente ale imaginii, astfel
încât în final să obţină o imagine identică cu modelul. După ce se
constată că elementele decupate au fost corect aşezate, i se permite
copilului să le lipească.
Varianta II – se dă copilului imaginea numai în contur fără
model, urmând s-o completeze cu părţile componente decupate.
Într-o fază mai avansată, se poate cere copilului să reconstituie
imaginea fără să i se mai dea conturul, ci numai modelul şi un punct de
reper ca sprijin colorat ca şi modelul (exemplu: capul personajului,
trunchiul bradului).
Pentru şcolari
Din bucăţele
Acelaşi material, dar se cere copilului să reconstituie imaginea din
părţile componente fără un punct de sprijin.

65
Un alt nivel de dificultate este de a i se cere să reconstituie imaginea
fără vreun model, contur sau punct de reper.
Să facem o jucărie
Se realizează reconstruirea unei jucării (imagine tridimensională) din
părţile componente după un model tridimensional sau desenat.
Să construim din beţişoare
Se cere construirea unei imagini plane din beţişoare de aceeaşi mărime
sau de mărimi diferite.
Dificultatea sarcinii constă în aceea că se dă copilului o temă, dar nu şi
un model.
C. Comparaţia
Pentru preşcolari
Loto (cu forme şi mărimi)
Jocul cuprinde tăbliţe de carton împărţite prin linii verticale şi
orizontale în câte 4 căsuţe, având desenate în fiecare căsuţă câte o
imagine cunoscută de copii şi jetoane pe care figurează imagini identice
cu cele din căsuţe.
Jocul cere efectuarea unei duble comparaţii implicite: între
reprezentare şi imagine pe de o parte şi pe de alta, între imaginile
desenate pe planşă pentru selectarea celei care corespunde reprezentării
reactualizate pe cale verbală.
Jetoanele sunt ţinute cu faţa în jos şi vor fi întoarse rând pe rând
denumindu-se de către conducător, forma reprezentată şi mărimea ei,
exemplu, triunghiul mic. Cel care are forma denumită (se poate juca în
grup) se anunţă şi primeşte jetonul acoperind imaginea corespunzătoare
ca formă şi mărime.
Loto cu forme şi culori – se derulează la fel ca cel de dinainte.

66
Panglicuţa/Să facem un model
Se prezintă copilului un model (cordon dintr-un şir de
floricele/figuri geometrice) format prin alternare, cerându-i-se să-l
execute şi el din materialul decupat pe care-l primeşte într-un coşuleţ;
se vor folosi: fie două forme (de aceeaşi culoare şi mărime), fie două
culori (păstrând forma şi mărimea constante), fie două mărimi
(păstrând aceeaşi formă şi culoare).
Desen decorativ – i se cere să coloreze/deseneze pe baza unui un
model, prin alternare forme şi mărimi dispuse în variate imagini
decorative.
Pentru şcolari
Desen decorativ – sarcina este aceeaşi, doar că are un grad de
dificultate sporit.
Găseşte perechea
Jocul se compune dintr-o serie de imagini, desenate pe un
carton în şir orizontal/vertical asemănătoare, dar numai două sunt
identice, copilul trebuind să le indice pe acestea.
Sarcina jocului este de a efectua o analiză implicită a
imaginilor, apoi o sinteză a datelor referitoare la fiecare din ele şi se
cere şi o comparaţie între imagini pentru a le găsi pe cele identice.
Se spune copiilor că este vorba doar de două imagini absolut la fel.

D. Abstractizare, generalizare
Pentru preşcolari şi şcolari
Scoate imaginea care nu se potriveşte
I se cere copilului să elimine dintr-un grup de imagini desenate
pe cartonaşe de aceeaşi formă şi mărime, pe cea care nu este inclusă în

67
sfera noţiunii (gen proxim) din care fac parte celelalte imagini din grup
şi să spună de ce o elimină; de exemplu, dintr-un grup de imagini
reprezentând frunze se elimină o imagine care reprezintă altceva: o
tulpină, floare, rădăcină.
Această operaţie cere efectuarea unor abstractizări şi
generalizări, adică trecerea de la noţiuni cu sfere mai mici (frunză de
salcâm, crizantemă, castan) la una cu sferă mai mare, genul proxim,
care să le includă pe toate acestea.
Se cere copilului: ,,Scoate poza care crezi că nu se potriveşte!” Dacă
răspunsul copilului întârzie, se precizează: ,,Priveşte cu atenţie şi vezi
că toate se aseamănă prin ceva în afară de una. Aceea nu se potriveşte
cu celelalte şi trebuie să o scoatem dintre ele. Care este ea?”
Dificultatea sarcinii se poate varia astfel:
- numărul de cartonaşe poate creşte raportat cu vârsta;
- aşezarea cartonaşelor în şir orizontal/vertical invită la analiză atentă şi
sistematică a fiecărei imagini în parte;
- prezentarea cartonaşelor la grămadă, fără nici o ordine;
- alegerea conţinutului imaginilor, de exemplu, în grupul de animale
domestice se introduce ca element diferenţiator iepurele (Va fi socotit
domestic/sălbatic?);
- nivelul de abstractizare, astfel: jocul care cere efectuarea unei
abstractizări situate pe o treaptă inferioară are o sarcină mai uşoară
decăt jocul care cere copilului o abstractizare mai înaltă.
De exemplu, o imagine care reprezintă un grup de câini şi între ei o
pisică – este mai uşor de analizat decât o imagine care cuprinde animale
domestice plus unul sălbatic.
Alege cuvinte care denumesc ...

68
Sarcina copilului constă în a alege dintre mai multe imagini
cuprinse într-o planşă pe acelea care se aseamănă între ele din punctul
de vedere indicat.
Planşa cuprinde 3/4 rânduri de câte 3/4 căsuţe obţinute prin
întretăierea de linii verticale cu altele orizontale, de aceeaşi formă şi
mărime. În fiecare din ele se scrie câte un cuvânt reprezentând un
obiect. De exemplu:
Tabel nr. 4.4. Exemple de cuvinte ce vor fi grupate pe categorii
Scaun Pardesiu Maşină Masă pliantă
Pantofi Avion Săniuţă Minge
Pat pliant Umbrelă Caiet Trotinetă
Păpuşă Carte Dulap Ziar

Se pot face următoarele grupări: mobilă, mijloace de locomoţie,


obiecte de hârtie, jucării, obiecte din pânză, obiecte care se găsesc în
grădiniţă, obiecte pe care le folosim toamna.
Sarcina va fi gradată în funcţie de vârsta copilului, astfel:
- într-o primă fază i se cere să denumească imagini reprezentând
obiecte/fiinţe, după o categorie;
- i se cere să grupeze obiectele reprezentate prin simbolul lor – cuvinte,
în categorii;
- apoi i se poate cere să decupeze obiectele – imagine/cuvinte după o
temă dată, pe categorii;
4.3.3. Pentru limbaj
Intervenţia psihoeducaţională se va realiza prin activităţi de
educarea limbajului adaptate grupelor de vârstă ale copiilor, respectiv:
povestiri şi repovestiri, povestiri create de copii, memorizări,

69
convorbiri, citire de imagini, lecturi după imagini, jocuri didactice,
frământări de limbaj, jocuri-exerciţiu de despărţire în silabe. În cazul în
care pronuţarea sunetelor de către copil este defectuoasă, se va
recomanda intervenţia logopedului.
4.3.4. Pentru memorie
Dezvoltarea memoriei se va realiza prin exerciţii de memorare a
unor imagini, cuvinte, serii crescătoare de cifre, asocierea unor cifre şi
imagini, ordonarea unor imagini din poveşti conform secvenţelor
poveştii.
4.3.5. Pentru imaginaţie
Cadrul didactic va putea utiliza o varietate de jocuri, exerciţii,
activităţi, utilizând resursele aflate la dispoziţia sa pentru a stimula
imaginaţia creatoare a copiilor.
4.3.6. Pentru atenţie
Intervenţia psihoeducaţională va consta în desfăşurarea unor
jocuri, prin care se vizează dezvoltarea capacităţii de concentrare.
Joc – exerciţiu ,,Telefonul muzical”
Copiii sunt împărţiţi în două echipe. Copiii din cele două echipe
stau în coloană. Educatoarea stabileşte că la un semnal al telefonului,
copiii trebuie să execute două genoflexiuni, la două semnale, toţi
trebuie să se menţină în poziţie de drepţi, iar la trei semnale, să execute
patru sărituri pe loc.
Joc – exerciţiu ,,Fă ce spun, nu ce arăt!”
Copiii stau în faţa conducătorului de joc. Se stabileşte clar că
atenţia lor trebuie să fie îndreptată spre ceea ce spune conducătorul
jocului, nu spre ceea ce arată (mimează) şi că vor exista tentative de a-i
păcăli. Cei care greşesc sunt eliminaţi din joc. Jocul trebuie să se

70
desfăşoare rapid. În prima parte a jocului se pot indica anumite acţiuni,
în a doua parte a jocului se pot mima diverse animale (de exemplu,
conducătorul mimează mersul pisicii, dar spune ,,cucurigu!”). Copiii
vor trebui să imite cocoşul. Echipa cu cel mai mare număr de finalişti
câştigă.

71
Capitolul V

DEZVOLTAREA SOCIO-AFECTIVĂ
5.1. Dezvoltarea socială
5.1.1. Caracterizare generală
Dezvoltarea socială a copilului se realizează asemeni dezvoltării
motorii sau cognitive, subliniindu-se că unele deprinderi de
comportament social apar atât de frecvent, încât s-ar părea că ele nu se
datorează doar influenţelor contextului social, ci sunt produsul normal
al dezvoltării sale. Foarte devreme copilul este angrenat într-un proces
de asimilare a unor comportamente, reguli, norme, principii specifice
unei comunităţi, proces cunoscut sub denumirea de socializare.
A. Birch (2000) subliniază că acest concept este folosit tocmai
pentru a descrie şi explica modul în care copiii dobândesc un
comportament necesar adecvărilor la cultura şi societatea din care fac
parte, comportament exprimat în reguli de conduită, sisteme de credinţe
şi ritualuri. Cu toate că după anii ‘70 ai secolului trecut preocupările
privind dezvoltarea socio-morală a copilului, s-au înmulţit, totuşi nu
putem spune că s-a ajuns la un consens, aşa cum se întâmplă în cazul
dezvoltării cognitive sau afective. În privinţa primului aspect, cel al
dezvoltării sociale, numele lui E. Erikson este mai bine cunoscut,
autorul propunând ,,teoria psihosocială”, care relevă relaţia dintre
dezvoltarea psihofizică a individului şi contextul său social (Hansenne,
2003).

72
Tabel nr. 5.1. Stadiile dezvoltării psihosociale (Erikson apud Hergenhahn şi
Olson, 1999)
VÂRSTA STADIUL CRIZA VIRTUTE
0 -1 an copilărie încredere vs. neîncredere speranţă
1 -3 ani copilăria timpurie autonomie vs. ruşine voinţă/hotărâre
4 -5 ani preşcolar iniţiativă vs. vină scopuri
6 - 11 ani şcolar mic hărnicie vs. inferioritate competenţă
11 - 20 ani adolescenţă identitate vs. confuzia rolurilor fidelitate
20 - 24 ani adult tânăr intimitate vs. izolare dragoste
25 – 64 ani adult generozitate vs. stagnare grijă
peste 65 ani bătrâneţe integritatea eului vs. disperare înţelepciune

Rezolvarea crizei specifice unei vârste în sensul predominanţei


aspectului pozitiv (încredere, autonomie, iniţiativă, hărnicie, identitate,
generozitate, integritatea eului) va influenţa dezvoltarea personalităţii
individului, menţinerea echilibrului acesteia (Malim, Birch, Wadeley,
1999).
În ceea ce priveşte dezvoltarea judecăţilor morale se
menţionează, în literatura de specialitate, că acestea ar urma specificul
dezvoltării cognitive. J. Piaget (1980) propune şi descrie următoarele
etape în urma observării categoriilor de reguli (regula motorie, regula
coercitivă, regula raţională):
Tabel nr. 5.2. Stadiile dezvoltării judecăţilor morale (Piaget, 1980)

VÂRSTA DENUMIREA CARACTERISTICI


STADIULUI
- 7ani morala heteronomă - forţa consemnelor este legată de
prezenţa materială a celui ce le-a dat
- respect unilateral
- absenţa cooperării
7- 11 ani realism moral - responsabilitate obiectivă
- actul este evaluat în funcţie de gradul
de conformitate materială cu legea
- respectul este relativ

73
- regula respectării adevărului este încă
exterioară copilului
- binele şi răul sunt văzuţi în termeni de
,,alb şi negru”
peste 11 morala autonomă - cooperare socială
ani - respect reciproc, mutual
- nu mai admite constrângerea
- sentimentul dreptăţii şi al echităţii
- respectul pentru autoritate

5.1.2. Instrumente de evaluare


5.1.2.1. Evaluarea caracterului
5.1.2.1.1. PROBĂ PENTRU EVIDENŢIEREA MINCIUNII
Material: patru povestiri (după J. Piaget, 1980)
Mod de desfăşurare:
Se prezintă copilului patru povestiri care cuprind o minciună sau
inexactitate simplă, fără nici o intenţie rea, dar marcând o abatere
serioasă de la realitate şi o minciună oarecare cu conţinut verosimil dar
datorată unei intenţii vizibile de a înşela.
1. a) Un băieţel/o fetiţă se plimbă pe stradă şi întâlneşte un dulău de
care îi este frică. El se întoarce acasă şi povesteşte mamei că a văzut un
dulău ,,cât o vacă”.
b) Un copil se întoarce de la şcoală şi povesteşte mamei că profesoara
i-a dat o notă bună. Dar nu este adevărat: profesoara nu i-a pus nici o
notă, nici bună, nici rea. Mama copilului s-a arătat foarte mulţumită,
auzind vestea şi l-a răsplătit.
2. a) Un băiat se juca în camera lui. A intrat mama, cerându-i să facă o
cumpărătură. Copilul nu voia să iasă, aşa că i-a spus mamei că nu poate
merge deoarece îl dor picioarele. Dar nu era adevărat acest lucru.
b) Un băiat dorea mult să facă o plimbare cu maşina, dar nimeni nu-l
invita. Într-o zi, mergând pe stradă, zăreşte o maşină frumoasă şi, din

74
nou, i se aprinde dorinţa de a se plimba cu maşina. Întors acasă,
povesteşte tatălui că domnul care conducea maşina frumoasă pe care a
zărit-o, s-a oprit înaintea lui, l-a invitat în maşină şi a făcut un tur cu el
prin oraş. Dar nu era adevărat nimic din ce a povestit, el doar inventase
povestea.
3. a) Un băiat nu ştia să deseneze bine, deşi ar fi vrut tare mult să ştie
desena. Într-o zi, pe când privea un desen frumos pe care-l realizase
altcineva, a spus celor din preajmă: ,,Desenul acesta l-am desnat eu! Ce
ziceţi despre asta?”
b) Un băiat s-a jucat cu foarfecele pe când mama sa lipsea şi le-a
pierdut. Când mama s-a întors el a spus că nu văzuse foarfecele şi nu
pusese de fel mâna pe foarfece.

4. a) Un copil nu cunoaşte bine numele străzilor şi nu ştie bine unde se


află strada Roşcovei. Într-o zi, un domn îl opreşte pe stradă şi-l
întreabă: ,,Unde este strada Roşcovei?”. Băiatul îi răspunde: ,,Cred că e
acolo”. Dar nu era acolo. Domnul s-a rătăcit complet şi nu a putut găsi
strada pe care o căuta.
b) Un băiat cunoştea bine numele străzilor din oraşul său. Într-o zi un
domn îl întreabă: ,,Unde este strada Iasomiei?”. Băiatul întrebat a vrut
să-i joace o festă trecătorului, aşa că a spus: ,,Încolo!”. Dar domnul nu
s-a rătăcit ci, peste puţin a găsit drumul.
Povestirile vor fi redate copilului, două câte două. Înainte de a întreba
subiectul, îi vom cere să redea întâmplările auzite pentru a ne asigura că
a înţeles.
Întrebări:
Pentru povestirea 1 a-b:

75
- Care dintre cei doi copii este cel mai rău? De ce?
- De ce a spus asta?
- Mama i-a crezut?
- Pe care dintre ei i-ai pedepsi mai mult dacă tu ai fi mama?
- Care din cele două minciuni este mai rea? De ce?
- De ce a spus copilul că a luat note bune?
- De ce a spus celălalt că a văzut un dulău mare?
- Ce părere ai despre cele două minciuni ?
- Mama a crezut minciuna cu dulăul? Dar cu profesoara? De ce?
- Când este cel mai rău: când mama crede minciuna sau când nu
poate s-o creadă?
2 a-b:
- Care este cel mai rău copil? De ce?
- Povestea cu durerea de picioare este o minciună – de ce?
- Dar povestea cu maşina?
- De ce a vrut să spună aşa?
- Care dintre cei doi este cel mai rău? De ce?
- Pe care l-ai pedepsi mai mult? De ce?
3 a-b 4 a-b:
- Care este cel mai rău? De ce?
- De ce a minţit cel cu foarfecele?
- Pe care l-ai pedepsi mai mult? De ce?
- Pentru ce a spus minciuna aceasta?
- De ce oamenii trebuie să spună minciuni?
- Ce se întâmplă când spunem minciuni?
- De ce este rău când minţi?
- Dacă nu am fi pedepsiţi, am mai spune minciuni?

76
- Este acelaşi lucru să spui minciuni oamenilor în vârstă sau copiilor?
- Ce este cel mai rău? De ce?
Cotarea răspunsurilor:
Se va evidenţia atitudinea copilului faţă de minciună din răspunsurile
formulate la întrebările de mai sus .
5.1.2.1.2. PROBĂ PENTRU EVIDENŢIEREA SINCERITĂŢII
Obiectiv: evidenţierea atitudinii faţă de alţii.
Material: un carton pe care se desenează un cerc cu diametrul de 7 cm.
La baza cercului se face un X; pe cerc se plasează 6 cercuri de mărimi
diferite şi o săgeată spre stânga în interiorul cercului.
Mod de desfăşurare
Se cere subiecţilor să plaseze vârful creionului în punctul X şi
apoi să facă câte un X la baza celorlalte cercuri, urmărind direcţia
săgeţii şi având ochii închişi. Se spune: atenţie!, vârful creionului pe X,
închide ochii, începeţi!
Cotarea răspunsurilor: copilul care reuşeşte să deseneze cu creionul
corect a trişat, deoarece este imposibil să se realizeze sarcina cu ochii
deschişi.
Notă: subiecţii nu vor fi anunţaţi că vom aplica o probă de sinceritate!

77
Figura nr. 5.1. Probă pentru evidenţierea sincerităţii

5.1.2.1.3. CHESTIONARPENTRU EVIDENŢIEREA UNOR


TRĂSĂTURI CARACTERIALE (9 - 10 ANI)
Obiectiv: Evidenţierea unor trăsături de caracter la şcolarii mici
Material: 30 de întrebări la care se răspunde prin Da/Nu
Mod de desfăşurare:
1. Te enervezi uşor când ceva nu merge aşa cum vrei tu?
2. Te impresionează o poveste tristă sau înfiorătoare?
3. Te înfurii uşor (chiar dacă nu laşi să se vadă)?
4. Uneori eşti bine dispus alteori nu? (adică uneori foarte bine,
alteori foarte rău dispus fără vreun motiv)
5. Te superi uşor când ţi se spune ceva neplăcut?
6. Te apuci încet sau greu de treburi?
7. Oboseşti uşor fizic?
8. Lucrezi neregulat?

78
9. Te descurajezi uşor când iei o notă proastă?
10. Renunţi să mai faci ceva, înainte de a termina treaba respectivă,
dacă devine prea grea?
11. Porţi pică?
12. Ţii la micile tale obişnuinţe?
13. Îţi place să asculţi de mai multe ori aceeaşi poveste, să reciteşti
cărţile citite?
14. Eşti colecţionar?
15. Îţi place să te duci în vacanţă mereu în acelaşi loc ? (sau să-ţi
petreci vacanţele la fel)
16. Eşti atent la amănunte când lucrezi?
17. Caietele tale sunt bine întreţinute, ordonate, dar lucrurile?
18. Îţi îngrijeşti hainele?
19. Eşti nemulţumit când eşti deranjat de la treburile tale?
20. Eşti adesea îngrijorat că vei întârzia la şcoală?
21. Te găseşti neascultător?
22. Ai des dorinţa de a-i contarzice pe ceilalţi?
23. Învinovăţeşti uşor pe ceilalţi de ceea ce se întâmplă?
24. Îţi place să comanzi?
25. Îţi place să te cerţi?
26. Preferi să stai singur sau să te joci singur?
27. Nu poţi să suferi să-ţi împrumuţi lucrurile?
28. Eviţi să spui altora gândurile?
29. Ştii să păstrezi un secret?
30. Poţi sat mult timp fără să-ţi vezi colegii?
Cotarea răspunsurilor:
Chestionarul vizează următorii factori:

79
- de la 1 - 5 factorul E
- de la 6 - 10 factorul nA
- de la 11 - 15 factorul S
- de la 16 - 20 factorul nL
- de la 21 - 25 factorul M
Factorul E – semnifică: emotiv, nervos, se supără repede, nerăbdător;
- inversul este nE, adică nu este emotiv, nu este nervos, nesupărăcios;
Factorul A – semnifică: neobosit fizic, are mereu trebuinţa de a face
ceva;
- inversul său este nA, adică: fără energie fizică, oboseşte uşor, nu are
vigoare;
Factorul S – semnifică: reacţionează cu întârziere la evenimente, dar
durabil, se adaptează greu la schimbări şi în general are o adaptare mai
înceată (are nevoie de timp);
- inversul său este nS, adică: reacţie imediată la evenimente, adaptare
uşoară la prezent şi la schimbări
Factorul L – semnifică: atenţia disperastă, împrăştiată, gust pentru vag;
- inversul său este nL, adică: atenţie foarte selectivă, gust pentru
detaliu, aprofundează ceea ce-l interesează;
Factorul M – semnifică: bruschează, este ostil deschis sau secret cu cei
din jur, agresiv, devine uşor opozant;
- inversul său este nM, adică: nu este agresiv, nici ostil, nici opozant;
Factorul SA – semnifică: nu participă la ambianţă colectivă, nu-şi
spune gândurile, se ţine la distanţă de cei din jur;
- inversul său este nSA, adică: participă la ambianţa colectivă, este
deschis cu cei din jur, este apropiat de ei.

80
5.1.2.1.4. CHESTIONAR PENTRU EVIDENŢIEREA ATITUDINII
FAŢĂ DE SINE (7-10 ANI)
Obiectiv: evidenţierea atitudinii faţă de sine.
Material: 10 întrebări la care se răspunde prin Da/Nu.
Mod de desfăşurare:
1) Te-ai gândit vreodată că eşti o persoană lipsită de
importanţă/valoare?
2) Ai încredere în ceea ce poţi face tu?
3) Ai frecvent senzaţia că nu poţi face nimic aşa cum ar trebui?
4) Accepţi cu uşurinţă observaţiile, nejustificate, ale învăţătoarei şi
adulţilor sau îţi place să argumentezi?
5) Eşti gata să accepţi părerile celorlalţi despre persoana ta, chiar şi
atunci când sunt diferite de ale tale ?
6) Te gândeşti adesea că înveţi mai greu decât colegii?
7) Eşti mulţumit de felul cum arăţi?
8) Când eşti într-un grup, îţi vine greu să ai o discuţie cu ceilalţi?
9) Te preocupă faptul că unii dintre colegii tăi ar putea gândi negativ
despre tine?
10) Ţi-e greu să vorbeşti în faţa clasei?
Cotarea răspunsurilor:
- când la itemii 2, 4, 5, 7 se răspunde cu Da, chestionarul evidenţiază o
atitudine pozitivă faţă de sine;
- când la itemii 1, 3, 6, 8, 9, 10 se răspunde cu Nu, chestionarul
evidenţiază o atitudine negativă faţă de sine.

81
5.1.2.1.5. SCALĂ DE AUTOAPRECIERE
Pentru preşcolari
Material: două poze având fiecare imaginea unui copil: două fetiţe
diferite şi doi băieţi diferiţi ca şi expresie.
Mod de desfăşurare: se prezintă imaginea unui copil (fetiţă/băiat) şi se
desfăşoară o conversaţie pe baza imaginii copilului prezentat, astfel:
- Fetiţa aceasta este foarte bună la :
- jocul cu puzzle - acasă când ceilalţi au nevoie de ajutorul ei
- la matematică - când se joacă cu ceilaţi copii
- la povestit - când i se cere să facă o treabă
- la pictură / desen
- la muzică
- la gimnastică
- TU CUM EŞTI ?
- Fetiţa aceasta nu este bună la … (se enumeră activităţile specifice)
- TU CUM EŞTI ?
- Băiatul acesta este foarte bun la … (se enumeră activităţi specifice)
- TU CUM EŞTI ?
- Băiatul acesta nu este bun la ….
- TU CUM EŞTI ?
Notă: Exerciţiul de comparare cu altul facilitează aprecierea de sine,
autoaprecierea în raport cu celălalt.
Cotarea răspunsurilor:
Se vor analiza răspunsurile copilului pe o scală Lickert având valori
cuprinse între 1- 4, astfel:
- 4, Sunt foarte bun
- 3, Destul de bun

82
- 2, Mă descurc
- 1, Nu sunt bun.
5.1.2.1.6. PROBĂ PENTRU EVIDENŢIEREA PERSEVERENŢEI
(5-10 ani)
Obiectiv: Evidenţierea atitudinii copilului în faţa unei sarcini.
Material: o cutie cu nisip având următoarele dimensiuni: lungime 20-
25 cm, lăţime 10-15 cm şi înălţime 5-10 cm. În ea se introduc 30
nasturi/bile împrăştiate peste tot.
Mod de desfăşurare:
Se cere copilului să caute şi să scoată din cutie câţi mai mulţi
nasturi cu ochii legaţi.
Când crede că a reuşit să scoată toţi nasturii, să se oprească (nu i
se precizează numărul de nasturi ascunşi în nisip).
După terminare se notează numărul de nasturi găsiţi şi se
stabilesc diferenţele individuale existente .
Cotarea răspunsurilor: cu cât numărul de nasturi scoşi este mai mare,
cu atât gradul de perseverenţă este mai ridicat. Astfel:
- 1 - 10 nasturi perseverenţă slabă;
- 11 -20 nasturi perseverenţă de nivel mediu;
- 21 - 25 nasturi perseverenţă bună;
- peste 25 nasturi perseverenţă foarte bună.
Se lucrează individual cu fiecare copil. Nu se precizează faptul că li se
aplică o probă de perseverenţă.

83
5.1.2.2. Evaluarea temperamentului

5.1.2.2. CHESTIONAR PENTRU 7-10 ANI


Obiectiv: identificarea tipului temperamental al copilului.
Material: chestionar cu 32 de întrebări la care se răspunde prin
DA/NU.
Majusculele aflate în faţa fiecărei întrebări reprezintă tipul de
temperament asociat răspunsului, respectiv: C - coleric, S - sangvinic, F
- flegmatic, M – melancolic.
Mod de desfăşurare: se aplică chestionarul de mai jos:
C 1. Când ma joc îmi place foarte mult să sar/să alerg.
S 2. Eu mă duc să împac toţi copiii care se ceartă în faţa mea.
C 3. Unii spun că o balena ar putea înghiţi chiar şi un elefant. Cred că
şi eu aş putea.
C 4. Sunt gata să mă bat cu oricine nu mă lasă în pace.
F 5. La şcoală în pauze, rămân mai mult în banca mea. Nu ies afară,
chiar dacă unii mă cred comod pentru că nu-mi place să ies.
M 6. Nu pot să mă joc prea mult pentru că obosesc destul de uşor.
M 7. Dacă cineva se atinge de jucăriile mele în lipsa mea sau fără să
mă întrebe, mă supăr foarte tare.
M 8. Când sunt trist vreau să rămân singur, să nu văd pe nimeni.
F 9. Îmi plac jucăriile mici.
F 10. Foarte rar mă enervez sau ajung să mă cert cu alţi copii.
S 11. Sunt mai vorbăreţ ca alţi copii.
S 12. De obicei, îmi fac lecţiile fără ajutor şi plec în oraş la cumpărături
fără părinţi.
S 13. E foarte neplăcut să mă culc, să dorm toată ziua, după-amiază.

84
M 14. Cred că sunt mai temător decât alţi copii.
C 15. Îmi place să dau din jucăriile cu care mă joc şi altor copii.
F 16. Sunt foarte ordonat cu lucrurile şi jucăriile.
M 17. Cănd alţi copii vorbesc între ei, eu tac şi ascult fără să mă
amestec în discuţie.
S 18. Cunosc foarte mulţi copii şi mă împrietenesc foarte repede cu
oricine.
M 19. Eu mă împrietenesc greu pentru că sunt sensibil când mă jigneşte
cineva.
F 20. Am obiceiul să citesc o carte până la sfârşit, chiar dacă acţiunea
nu-mi place.
C 21. Când mă enervează un copil, îmi vine să-l lovesc chiar dacă e
mai mic decât mine.
C 22. Cea mai frumoasă meserie este să fii şofer, mecanic sau marinar,
ca să călătoreşti mult.
S 23. Dau vina şi pe alţii ca să scap de pedeapsă.
M 24. Copiii care se distrează şi se joacă sunt nişte neserioşi cu care
nu merită să te împrieteneşti sau să ai încredere în ei.
M 25. Pe mine mă cam păcălesc alţi copii şi eu îi cred prea uşor.
F 26. Am răbdare să mă joc de mai multe ori un joc chiar dacă nu
câştig eu de mai multe ori.
S 27. Sunt zilnic ocupat cu jocul, cu treburi şi nu mă plictisesc
niciodată.
C 28. Când îmi vine să spun o minciună/înjurătură, nu mă mai pot opri
şi o spun.
C 29. Ar fi distractiv şi uşor să mă dau pe un tobogan de la 100 m
înalţime.

85
S 30. Mie îmi trece uşor orice supărare şi râd după ce am plâns.
F 31. Când se înghesuie copiii la uşă, mie nu-mi place şi mai bine
aştept să fiu ultimul.
M 32. Când sunt emoţionat şi mai neliniştit, îmi vine greu somnul şi
mă gândesc la multe lucruri.
Cotarea răspunsurilor: coloana care totalizează cele mai multe
răspunsuri DA indică tipul de temperament.

5.1.2.2.2. SCALĂ PENTRU EVALUAREA INTROVERSIUNII/


EXTRAVERSIUNII
Obiectiv: evaluarea introversiunii/extraversiunii ca trăsături de
temperament.
Material: 15 întrebări pentru evaluator, la care trebuie să răspundă prin
Da/Nu.
Mod de desfăşurare:
1. Exprimă copilul ceea ce simte deseori?
2. Este impresionat de ce se întâmplă în jurul său?
3. Are încredere în sine?
4. Colaborează cu plăcere cu ceilalţi colegi?
5. Este un copil timid/retras?
6. Se exprimă mai uşor în scris?
7. Se conformează cu uşurinţă regulilor?
8. Ia iniţiativa uşor în grupul de copii?
9. Comunică cu uşurinţă cu cei din jur?
10. Se adaptează uşor la situaţii noi?
11. Este agreat de colectivul de copii?
12. Îi place să-şi asume responsabilităţi în grupul de copi?

86
13. Dă dovadă de optimism între colegi?
14. Este un bun povestitor?
15. Îi place să fie în centrul atenţiei?
Cotarea răsunsurilor:
PENTRU EXTRAVERSIUNE - răspunsul este DA la toate întrebările,
excepţie fac întrebarile 2, 5, 6, 7;
PENTRU INTROVERSIUNE - răspunsul este NU la toate întrebările,
excepţie sunt întrebările 2, 5, 6, 7;
Pentru a realiza o evaluare cât mai obiectivă, cadrul didactic
poate utiliza observaţia, ca metodă complementară de cunoaştere a
elevilor.
5.1.2.3. Evaluarea aptitudinilor
5.1.2.3.1. GENERALE –INTELIGENŢA

A. PROBĂ PENTRU COMPORTAMENTUL INTELIGENT (3-7


ani)

Scopul: Demonstrarea modului în care se poate evidenţia


comportamentul inteligent al copiilor.
Material: 4 măsuţe de înălţimi diferite, 2 mese mai mari, 4-5 scaune de
dimensiuni şi forme diferite, o jucărie atârnată pe perete la 2 metri
înălţime, câteva beţe de 60 cm aşezate la întâmplare pe scaunele şi
mesele din cameră, câteva tije ce se pot asambla.
Desfăşurare:
Măsuţele, mesele şi scaunele le plasăm la diferite distanţe de
peretele pe care se află atârnată jucaria. Se cere copilului să ia jucăria
atârnată pe perete, astfel:

87
,,Vezi această jucărie de sus? Va fi a ta dacă poţi să o atingi.
Procedează cum vrei, poţi să foloseşti tot ceea ce ai în cameră.“
Subiectul va fi mereu încurajat până începe să acţioneze. Dacă
nu face nimic, nu acţionează, ci stă şi priveşte, experimentatorul îi va
sugera arătându-i un scaun, un băţ etc.
Experimentul se desfăşoară individual. Se notează
comportamentul copilului.
Interpretare:
A. Metodele pe care le pot utiliza copiii pentru atingerea scopului pot
fi:
1. Tentativă de a apuca direct (întinde mâna, se ridică pe vârfurile
picioarelor);
2. Tentativă de a apuca direct, urmată de apel la persoanele mature, de
genul: ,,poate o iei d-ta şi mi-o dai”, ,,jucăria trebuie pusă mai jos” etc.;
3. Tentativă de a apuca direct, urmată de utilizarea la întâmplare a
diverselor obiecte de acelaşi fel, dar de înălţimi diferite;
4. La fel ca şi la punctul 3, dar fără tentativa de a apuca direct. Copilul
utilizează la întâmplare mesele, scaunele, beţele din jur (nu ţine cont de
dimensiunile lor);
5. Utilizarea la întâmplare a meselor şi a scaunelor urmată apoi de o
ordonare a utilizării lor după criterii ,,mai mare” (alege o masă mai
mare şi un scaun mai mare decât precedentul, până reuşeşte să ajungă la
jucărie);
6. Utilizarea de la început a criteriului ,,mai mare“ - respectiv începe cu
un scaun şi o masă mai mică, apoi la următoarea încercare alege un
scaun şi o masă mai mare;
7. Tatonări diverse de construcţii care în final dau o construcţie corectă;

88
8. Construcţie imediată-fără tatonări. Copilul are ideea să plaseze un
scaun mic pe unul mare (sau pe o masă mare) în aşa fel încât ajunge la
jucărie imediat (sau utilizează băţ, tije).
B. Întocmiţi un tabel în care treceţi pe verticală cele 8 metode posibile,
iar pe orizontală vârstele grupate, astfel: 3,6 ani - 4,6 ani; 4,6 ani - 5,6
ani; 5,6 ani - 6,6 ani; 6,6 ani - 7,6 ani.
C. Încadraţi copiii din grupa examinată după criteriul vârstei, la
metodele utilizate.

B. PROBĂ PENTRU EVIDENŢIEREA COMPORTAMENTULUI


INTELIGENT
- capacitatea de analiză
Material şi desfăşurare:
- Desene cu imagini cunoscute de copii, cărora le lipsesc unele părţi
componente (una sau mai multe).
- Li se cere copiilor să precizeze ceea ce lipseşte din fiecare imagine
prezentată.
- Proba se aplică începând cu vârsta de 4ani, când li se prezintă copiilor
imagini din care lipseşte un singur element. Pentru copiii de 6 - 7 ani,
desenele pot să aibă 2, 3 lacune, cu condiţia ca ele să fie clare şi să
redea obiecte cunoscute de copii.
Evaluare: se apreciază că proba este relevantă pentru comportamentul
verificat atunci când copiii pot completa toate lacunele din imagine.
- capacitatea de sinteză
Material şi desfăşurare:
- Imagini desenate pe un pătrat din carton, tăiat în părţi egale (2, 3, 4
părţi).

89
- Coloritul imaginilor trebuie să fie veridic şi cu aspect cât mai
atrăgător.
- Cartonaşele vor fi aşezate întotdeauna cu faţa în sus, astfel încât să fie
vizibilă porţiunea de ilustraţie pe care o cuprinde.
- Se amestecă în mod distinct şi separat cartonaşele tăiate în 2, în 3, în 4
părţi.
- I se cere copilului să realizeze ,,o imagine pe care cineva a stricat-o”.
- Dacă copilul de 6-7 ani rezolvă cu uşurinţă aceste probe, se vor
amesteca toate cartonaşele şi i se va cere să reconstituie imaginile
iniţiale.
- Atunci când copiii iau contact pentru prima dată cu proba, li se
explică şi demostrează modul de reconstrucţie a figurilor, specificându-
se din câte părţi se compun imaginile respective.
Evaluare:
Se consideră că proba este relevantă pentru comportamentul verificat
dacă: - la 4 ani copilul recompune imaginile din 2 bucăţi;
- la 5 ani copilul recompune imaginile din 3 bucăţi;
- la 6 ani copilul recompune imaginile din 4 bucăţi.

5.1.2.3.2. SPECIFICE
A. ARTISTICE: - desen, pictură, muzicale
- analiza produselor activităţii
B. LINGVISTICE
4 – 8 ani
a) Povestiri după imagini
b) povestiri cu început dat
c) povestire după o jucărie

90
d) repovestiri
8 – 10 ani
a) compuneri
b) analize gramaticale conform vârstei
C. KINESTEZICE : jocuri de evidenţiere a unor calităţi motrice
viteza: ,,Cel mai rapid alergător”
îndemânarea ,,Mingea prin tunel”
rezistenţa ,,Cel mai bun alergător”
forţa ,,Mingile în coş“
D. SPAŢIALE
a). PROBĂ DE COORDONARE MANUALĂ (5 –7 ani)
- o coală de hârtie pe care sunt desenate 2 labirinturi;
- creion;
- cronometru/ceas.
Copilul are de desenat o linie de la intrarea până la ieşirea din
labirint, întâi cu dreapta, apoi cu stânga.
Timpul acordat: la 5 ani - 1 min 30 sec pentru dreapta;
- 2 minute pentru stânga;
la 6 ani - 1 min 20 sec pentru dreapta;
- 1 min 30 sec pentru stânga;
la 7 ani - 1 min pentru dreapta;
- 1 min 20 sec pentru stânga.
Evaluare: linia neadecvată care iese din labirint mai mult de 2 ori
pentru dreapta şi mai mult de 3 ori pentru stânga-indicatori ai unei
insuficiente coordonări dinamice a mâinilor.

91
b). PROBĂ DE DETERMINARE A GRADULUI DE ORIENTARE
SPAŢIALĂ (pentru preşcolari)
Se cere copilului să răspundă la următoarele comenzi:
,,Pune mâna dreaptă pe umărul drept şi mâna stânga pe umărul stâng!”
,,Arată mâna dreaptă!”
,,Arată nasul, gura, ochii, urechile tale cu mâna! “
Se prezintă o planşă ce cuprinde mai multe desene cu obiecte
cunoscute de copil. Se cere: ,,Arată desenul ce se află aproape de copil!
Apoi departe de copil!“
La fel pentru: sus-jos, pe-sub, în faţă-spate, deasupra-dedesubt, înainte-
după.
5.1.2.3.3. PROBĂ PENTRU EVALUAREA APTITUDINII DE
ŞCOLARITATE
1. Copiii sunt aşezaţi, fiecare la o măsuţă, astfel încât să nu poată
copia unul de la celălalt, în situaţia în care aplicarea probei se face în
grup, nu în mod individual.

2. Fiecare copil trebuie să aibă fişa lui de lucru şi creionul.

3. Pentru fiecare subtest timpul acordat rezolvării se reglează potrivit


ritmului normal de lucru al grupei, adică proba se opreşte la comanda
,,Stop!”.
4. Pentru a putea aprecia câţi copii au executat fiecare subtest, li se
cere imediat ce ei rezolvă proba să ridice mâna cu creionul, cotul
rămânând sprijinit pe masă.
5. Toţi copiii încep să lucreze deodată, în momentul în care li se dă
comanda ,,Începeţi!”.

92
6. Copii, o să executăm ceva care o să vă placă foarte mult. Trebuie
să ascultaţi cu atenţie şi să faceţi ce am să vă spun.
Aici sunt mai multe grupe de desene. Noi le vom lua pe rând:
1. Iată la primul desen: acesta reprezintă o căsuţă. Aici este şi o
umbrelă, o pălărie, un steag şi un balon. Tăiaţi cu o linie obiectul cel
mai uşor dintre ele.Se acordă 2 puncte pentru bararea balonului.
2. Priviţi imaginea aceasta pe care se află o inimă, un copil şi un spic de
grâu. Tăiaţi cu o linie ceea ce nu se potriveşte cu celelalte. Se acordă 3
puncte pentru bararea spicului de grâu.
3. În imaginea cu steluţa avem un cerb, un urs, un cal şi o vulpe. Tăiaţi
cu o linie toate desenele ce fac parte din aceeaşi grupă, iar peste desenul
ce nu se potriveşte cu celelalte faceţi o cruce ca aceasta (+). Se acordă
câte 2 puncte pentru fiecare imagine corect barată: cerb, urs, vulpe şi
câte 2 puncte pentru calul marcat cu o cruce. Se scade câte un punct
pentru fiecare greşeală. Daca se barează totul cu acelaşi semn, nu se
acordă nici un punct.
4. La imaginea cu fluturele vedem o furculiţă, un ciocan, o perie de
dinţi şi o lopată. Tăiaţi cu câte o linie cele 2 desene care sunt de acelaşi
fel, fac parte din aceeaşi categorie. Se acordă 2 puncte pentru ciocan şi
2 puncte pentru lopată. Se scade un punct pentru fiecare greşeală. Dacă
sunt barate toate, nu se acordă nici un punct.
5. În grupa cu desenele unde este o căniţa vedem: struguri, roşie,
căpşună, ardei, ciupercă, morcov şi măr. Ele pot fi grupate în 2
categorii. Pe o categorie o tăiaţi cu linie, iar pe cealaltă categorie cu o
cruce. Se acordă câte 2 puncte pentru fiecare rezolvare corectă. Pentru
fiecare greşeală se scade un punct.

93
6. La grupa de desene cu flori, noi vedem: o vacă, un cocoş, o găină, o
oaie, un cal şi un purcel. Voi tăiaţi cu câte o linie acelea care sunt mai
multe de acelaşi fel. Se acordă 2 puncte pentru fiecare răspuns corect.
Se scade câte un punct pentru fiecare greşeală.
7. În grupa unde avem avionul în mijloc, este o fetiţă. Voi tăiaţi cu o
linie obiectul care este în faţa ei, cu o cruce desenul din dreapta ei, iar
desenul din dreapta ta încercuieşte-l! Se acordă 3 puncte pentru
maşinuţa barată cu o linie, 3 puncte pentru casa marcată cu o cruce şi 3
puncte pentru floarea încercuită.
8. Unde este iepuraşul vedem o pasăre, capul unui copil, o carte, un
ceas. Desenaţi voi la fiecare ce-i lipseşte. Se acordă câte 3 puncte
pentru fiecare desen corect.
Acum, uitaţi-vă la copilul care aleargă cu cea mai mare viteză, maşina
care merge cu cea mai mare viteză şi biciclistul care merge cu cea mai
mare viteză. Voi alegeţi dintre aceste 3 desene pe acela care se
deplasează ( cu cea mai mare viteză) cel mai repede şi tăiaţi-l cu o linie.
Se acordă 3 puncte pentru răspunsul corect.
9. Acum uitaţi-vă la desenul cu balanţa. Tăiaţi cu o linie obiectul cel
mai greu. Se acordă 3 puncte pentru răspunsul corect.
10. Acum uitaţi-vă la următorul desen. Aici există o pisică, o pară, un
pui, o frunză, o veveriţă. Sub fiecare imagine este un semn grafic. Sub
pisică este un punct, sub floare, 2 linii orizontale, sub pară, un bastonaş,
sub pui, o linie oblică spre dreapta, sub frunză, o zală, sub veveriţă un
oval. Mai jos aveţi 2 rânduri cu desene, ca şi în model, dar ele nu sunt
aşezate în aceeaşi ordine. Ce trebuie să facem noi? Completaţi spaţiile
libere cu semnele grafice corespunzătoare! Şi acum să vedem cum veţi

94
lucra. Începeţi! Primele 5 desene se experimentează. Se acordă 2
minute.
Am ajuns la ultimul rând de desene. Imaginea se desenează pe tablă. La
începutul fiecărui rând este un anumit model; voi va trebui să-l
completaţi. În partea de sus, avem desenat un pătrat mic şi un cerc mic.
În partea de jos este un pătrat mare, iar, apoi un spaţiu liber pe care
trebuie să-l completaţi voi. Ce desenăm aici? Un pătrat mare, în
pătratele care urmează, orientându-vă după desenele de sus, aflaţi voi
ce trebuie să desenaţi în locul liber şi completaţi modelul început.
Se acordă câte 4 puncte pentru fiecare răspuns corect.

1. MEMORIA IMEDIATĂ A CUVINTELOR


Acum am să-ţi spun mai multe cuvinte; tu ascultă cu atenţie şi
încearcă să memorezi cât mai multe dintre ele. După ce voi termina
toate cuvintele de spus, tu mi le vei spune pe acelea pe care ţi le
aminteşti. Nu trebuie să mi le spui în ordinea în care le-ai auzit, ci aşa
cum ţi le aminteşti:
Tabel nr. 5.3. Liste de cuvinte utilizate pentru evaluarea memoriei
LISTA 1 LISTA 2 LISTA 3 LISTA 4 LISTA 5
scaun lucru carte tobă portocală
creion găină iepure perdea dop
curea sală tren piersică cafea
pantof vapor morcov autobuz şcolaă
fluture masă lalea ghiocel părinte
munte soare puşcă chipiu săpun
floare bicicletă masă ţăran ilustrată
maşină stilou palton mustaţă soldat
copac bătrân radio culoare ureche

95
cană pod foarfece peşte creion
cravată ciocolată varză bomboană vioară

2. MEMORIA IMEDIATĂ A CIFRELOR


Acum eu îţi spun nişte numere . Tu ascultă cu atenţie. După ce
eu le termin de spus, tu mi le repeţi exact aşa cum le-am spus eu. Se
acordă atâtea puncte câte numere a reprodus corect copilul.
Tabel nr. 5.4. Serii de cifre pentru evaluarea memoriei
Seria Prima încercare A doua încercare
3 3-8-6 6-1-2
4 3-4-1-7 6-1-5-8
5 8-4-2-3-9 5-2-1-8-6
6 3-8-9-1-7-4 7-9-6-4-8-3
7 5-1-7-4-2-3-8 9-8-5-2-1-6-3
8 1-6-4-5-9-7-6-3 2-9-7-6-3-1-5-4
9 5-3-8-7-1-2-4-6-9 4-2-6-9-1-7-8-3-5

Seria Prima încercare A doua încercare


2 2-5 6-3-
3 5-7-4 2-5-9
4 8-2-9-6 6-4-9-3
5 4-1-3-5-7 9-7-5-2
6 1-6-5-2-9-8 3-6-7-1-9-4
7 8-5-9-2-3-4-2 4-5-7-9-2-8-1
8 6-9-1-6-3-2-5-8- 3-1-7-9-5-4-8-2

96
Seria Prima îcercare A doua încercare
2 9-7 2-8
3 5-2-3 3-9-6
4 8-7-6-1 4--3-1-7
5 6-3-9-5-2 8-4-2-3-9
6 1-4-0-6-8-3 3-7-6-1-8-4
7 4-3-6-9-5-7-8- 5-1-7-4-2-5-8
8 2-1-6-4-0-3-6-9 1-6-3-7-9-4-2-5

Seria Prima încercare A doua încercare


2 5-3 2-8
3 6-1-2 3-9-6
4 7-2-5-8 4-3-1-7
5 5-1-4-8-6 8-4-2-3-9
6 7-8-6-4-9-3 3-7-6-1-8-4
7 9-3-5-2-1-6-4 5-1-7-4-2-5-8
8 2-9-7-6-3-1-5-4 1-6-3-7-9-4-2-5

3. COMPREHENSIUNE
1. De ce nu trebuie să ne jucăm cu chibriturile?
2. De ce trebuie să ne spălăm pe mâini şi pe faţă?
3. Ce trebuie să faci dacă te-ai tăiat la deget?
4. De ce avem nevoie de ceasuri?
5. Ce trebuie să faci dacă ai pierdut mingea (păpuşa) prietenului tău
(prietenei tale)?
6. De ce trebuie să mergem la toaletă înainte de culcare?
7. De ce au casele ferestre?
8. De ce purtăm haine?
9. De ce trebuie să muncească oamenii?

97
10. De ce e mai bine să iluminăm cu lumină electrică decât cu
lumânări?
11. De ce copiii bolnavi trebuie să stea în casă?
12. Ce trebuie să faci dacă eşti trimis să cumperi pâine şi vânzătorul
spune că nu mai are?
13. Ce trebuie să faci dacă un băiat (o fetiţă) mult mai mică decât tine
începe să te lovească?
14. Din ce e mai bine să facem casele: din cărămidă sau piatră sau din
lemn?
15. De ce sunt închişi răufăcătorii (criminalii)?
4. INFORMAŢII
1. Ce trebuie să facem ca să fiarbă apa?
2. Din ce sunt făcuţi:
Pantofii
Cheile Mesele
Geamurile Casele
Paltonul Pâinea
5. ORIENTARE SPAŢIALĂ
1. Prinde cu mâna dreaptă urechea stângă.
2. Prinde cu mâna stângă urechea dreaptă.
3. Pune piciorul stâng peste genunchiul drept.
4. Pune piciorul drept peste genunchiul stâng.
5. Pune mâna dreaptă pe cotul stâng.
6. Pune mâna stânga pe cotul drept.
6. ORIENTARE ÎN TIMP
1. Cum se numeşte partea din zi în care suntem acum?
2. Cum numim partea din zi când te scoli?

98
3. Cum numim partea din zi când te culci?
4. Ziua are mai multe părţi …… dimineaţa, seara; şi altă parte din zi
mai cunoaşteţi?
5. Cum numeşti ziua care a trecut?
6. Cum numeşti ziua care vine după azi?
7. Câţi ani ai acum? Câţi ani ai avut anul trecut?
8. Câţi ani ai acum? Câţi ani vei avea peste un an?
9. Care sunt zilele săptămânii?
10. Dacă azi este -de exemplu- joi, ce zi a fost ieri?
11. Dacă azi este – de exemplu– joi, ce zi a fost ieri?
12. Spune-mi anotimpurile?
7. PRONUNŢIE CORECTĂ (pentru defectele de vorbire)
Tabel nr.5.5. Liste de cuvinte pentru evidenţierea defectelor de vorbire
LISTA A LISTA B LISTA C LISTA D LISTA E
barcă floare vreau jale jgheab
zar zdreanţă coală şoaptă şosetă
cer ger chiul creangă controlor
trandafir unchi stradă chem ceaşca
stand cerşetor ginere cireaşă cercel
ghemotoc genunchi ghiozdan ghiocel ghem

8. ANALOGII PRIN OPOZIŢIE


Am să-ţi spun ceva din care lipseşte cuvântul de la urmă. Hai să
vedem, poţi ghici cuvântul care lipseşte?
Se folosesc două întrebări pentru un copil. Se acordă un punct
pentru fiecare răspuns corect.
- Fratele este un băiat, iar sora este ……….
- O pasăre zboară, un peşte ……………..

99
- Câinele muşcă, pisica ………
- Vara plouă, iarna ………..
- Crescând, băieţii devin bărbaţi, iar fetiţele devin ………..
- Mergem cu picioarele şi prindem cu ……………….
- Ziua este lumină, noaptea este …………………..
- Auzim cu urechile şi pipăim cu …………………..
- Fructele le culegem din pom, iar legumele din ………..
9. NOŢIUNI INTEGRATOARE
Eu am să-ţi spun nişte cuvinte. De exemplu: ,,Eu îţi cer un
trandafir, o garoafă: spune-mi ce sunt toate acestea? Cum le putem
denumi pe toate acestea la un loc?”
Se folosesc două întrebări pentru un copil, se acordă câte un punct
pentru un răspuns corect.
- Ardei, roşie, pătrunjel;
- Lapte, brânză, unt;
- Lupul, ursul, vulpea;
- Masa, scaunul, dulapul;
- Păpuşa, mingea, coarda;
- Căciula, pantalonul, bluza;
- Zidarul, tâmplarul, electricianul;
- Cercul, pătratul, triunghiul;
- Roşu, verde, portocaliu;
- Trenul, vaporul, tramvaiul;
- Furculiţa , lingura, cuţitul;
- Sora, tata, fratele.

100
10. VOCABULAR
Am să-ţi spun mai multe cuvinte şi tu să-mi spui ce înseamnă
fiecare dintre ele. De exemplu, câine.
- Ce este un câine ?
- Câinele este un animal.
Pantof, cuţit, bicicletă, pălărie, umbrelă, cui, scrisoare, benzină,
cal, leagăn, castel, a plesni, blană, politicos, molie, a întâlni, erou,
diamant, daltă, pacoste, microscop, risc.

5.1.3. Intervenţie psihoeducaţională – personalitate


Pentru dezvoltarea unor trăsături caracteriale pozitive, se pot
utiliza următoarele tipuri de activităţi:
- sinceritate - povestiri ,, Puf Alb şi Puf Gri”, ,,Ionică Mincinosul”
- poezii - ,,Mincinosul”
- jocuri de rol – pe marginea povestirilor/poeziilor
cunoscute care abordează această temă.
- perseverenţă - conversaţie sub formă de metaforă - ,,Eroi de
superacţiune” (plecând de la eroii preferaţi ai subiectului, se discută ce
crede copilul că au făcut aceştia pentru a deveni eroi şi se găsesc
activităţi motivaţionale pentru a determina subiectul să persevereze în
domeniul său);
- biblioterapia-se utilizează exemplele morale din
diferite povestiri cunoscute pentru a motiva copilul să depună efort în
vederea atingerii unor scopuri accesibile lui;
- jocuri sportive – de dificultate progresivă.

101
5.2. Dezvoltarea afectivă
5.2.1. Caracterizare generală
Dezvoltarea afectivă este un nivel al dezvoltării psihice umane,
care constă în apariţia şi manifestarea emoţiilor, considerate ca
fenomene tipice ale afectivităţii. Dezvoltarea emoţională a copiilor
focalizează interesul specialiştilor din ultima vreme, care subliniază
necesitatea achiziţionării chiar a unor competenţe emoţionale, înţeleasă
ca abilitate de adaptare la propriile emoţii cât şi la emoţiile altora
(Schaffer, 2005). În practica educaţională, fie ea în grădiniţă, fie în
şcoală, copiii trebuie mai întâi să înveţe ce înseamnă a trăi o emoţie,
cum poate fi ea exprimată, dar şi cum ceilalţi pot avea şi exprima
emoţii. Cu alte cuvinte în copilărie se poate dobândi abilitatea de a trăi,
a exprima, dar şi de a citi o emoţie. Este bine ca educaţia emoţiilor şi
implicit dobândirea treptată a competenţei emoţionale să înceapă cu
cele şase emoţii de bază şi expresiile acestora, copiii putând fi antrenaţi
în jocuri de mimare a acestora.
Tabel nr. 3. Emoţiile de bază şi expresiile acestora (adaptat după
Schaffer, 2005)
EMOŢIE EXPRESIE FACIALĂ
bucurie colţurile gurii aduse în sus şi spre urechi
obraji ridicaţi
ochi îngustaţi
tristeţe colţurile interne ale sprâncenelor ridicate
colţurile gurii în jos
mijlocul bărbiei ridicat
frică sprâncene ridicate
ochii larg deschişi şi tensionaţi fixaţi rigid pe stimul
furie sprâncene coborâte şi apropiate
gura deschisă de formă pătrată sau
buze apăsate una pe cealaltă
dezgust sprâncene coborâte
nasul încreţit
obrajii şi buza superioară ridicate

102
surpriză ochii larg deschişi
sprâncene ridicate
gura deschisă
orientare continuă spre stimul

Cum putem dezvolta emoţii pozitive?


Cum putem dezvolta emoţii superioare: intelectuale, estetice, morale?
5.2.2. Instrumente de evaluare
5.2.2.1. GRILĂ DE OBSERVAŢIE A TRĂIRILOR EMOŢIONALE
(7 - 10 ani)
Obiectiv: identificarea trăirilor emoţionale
Desfăşurare:
- se apreciază trăirile emoţionale, respectiv: sentimentele morale,
intelectuale, estetice ale copilului pe o scală în trei trepte, astfel:
[_________________________[_________________________[
1 niciodată 2 uneori 3 totdeauna
a. sentimente morale
1. Se întristează când este mustrat pentru încălcarea unor reguli.
2. Se bucură când adulţii îl implică în activitate.
3. Este satisfăcut când primeşte laude pentru îndeplinirea unor sarcini.
4. Acceptă cu bucurie oportunităţile de cooperare cu alţi copii.
5. Se ruşinează atunci când i se fac observaţii în faţa clasei/a celorlalţi.
b. sentimente intelectuale
6. Este vesel atunci când cadrul didactic îi răspunde la întrebări.
7. Este interesat şi satisfăcut ori de câte ori învaţă ceva nou.
8. Este încântat când are oportunitatea de a aduce completări în cadrul
discuţiilor pe diferite teme, din clasă.
c. sentimente estetice
9. Observă şi apreciază frumosul din clasă şi din natură.

103
10. Este pasionat de armonia, echilibrul întâlnit la diferite activităţi,
teme şi îl remarcă.
11. Încearcă să creeze frumosul prin ocaziile ce i se oferă la lecţii, de
exemplu, o compunere frumoasă ce are ca punct de pornire un peisaj.
Cotare:
Pe baza grilei, cadrul didactic poate aprecia măsura în care apar
sentimente morale, intelectuale şi estetice la copil, astfel:
Sentimentele morale - itemii 1-5;
Sentimente intelectuale - itemii 6-8;
Sentimente estetice - itemii 9- 11.

5.2.2.2. CHESTIONAR PENTRU IDENTIFICAREA


INTERESELOR (8 - 10 ani)
Obiectiv: identificarea tipului dominant de motivaţie (intrinsec-
extrinsec).
Material: chestionar ce cuprinde 10 întrebări.
1) Te gândeşti sau nu că vei primi o răsplată atunci când mama îţi
încredinţează o sarcină?
2) Îţi pregăteşti temele pentru acasă doar pentru a-ţi mulţumi părinţii?
Sau din alte motive?
3) Când o sarcină încredinţată de mama ţi se pare prea grea, o laşi
baltă sau faci altceva?
4) Enumeră trei motive pentru care îţi pregăteşti temele!
5) Ce te pasionează în timpul liber şi de ce?
6) Ce ţi-ai dori să ajungi când vei fi mare?
7) Îţi place să păstrezi ordinea rechizitelor şcolare? De ce?

104
8) Îţi place să realizezi ceva împreună cu alţi colegi (să mergeţi
împreună la ziua unui coleg, să plecaţi împreună într-o excursie, la
un spectacol, în parc)?
9) Când alţi colegi au lipsit de la şcoală pentru că au fost bolnavi, tu te
grăbeşti să le dai o mână de ajutor sau nu îţi pasă?
10) Când iei o notă bună, de ce te bucuri cel mai mult: de ceea ce vor
zice părinţii, colegii sau că este rodul muncii tale?
Cotare:
Răspunsurile copilului trebuie să fie cât mai detaliate pentru a
evidenţia tipul de motivaţie. Se sumarizează motivele extrinseci şi cele
intrinseci, tipul de motivaţie este dat de motivele dominante.

În perioada copilăriei există două forme de motivaţie şi anume:


motivaţia intrinsecă şi motivaţia extrinsecă. Forma superioară a
motivaţiei este cea intrinsecă. În cadrul acestei forme este vorba despre
motive care nu depind de vreo recompensă exterioară activităţii,
recompensa rezidă în terminarea cu succes a acţiunii sau chiar în
activitatea în sine. Când copilul este motivat intrinsec, nu este nevoie
de stimulente sau pedepse, pentru că activitatea în sine este o
recompensă. Motivaţia intrinsecă este ceea ce motivează copilul să facă
ceva când acesta nu este obligat să realizeze acel lucru. Un copil este
motivat atât intrinsec cât şi extrinsec. El desfăşoară iniţial activităţi sub
presiunea unor cerinţe externe, pentru ca ulterior să ajungă să le
realizeze din plăcere.
O caracteristică a motivaţiei intrinseci este motivaţia cognitivă
sau epistemică. Forma ei iniţială este curiozitatea, privită ca o trebuinţă
de a obţine fără a avea nevoie de o adaptare imediată. Se realizează
distincţia între curiozitatea perceptivă care este o simplă prelungire a

105
reflexului înnăscut de orientare şi curiozitatea epistemică, adică nevoia
autonomă de a şti, de a cunoaşte, care este specifică numai omului
(Radu, 1991, apud Bonchiş, 2006). Curiozitatea epistemică presupune
un conflict în plan intelectual. Nevoia de cunoaştere în această situaţie
devine independentă şi se satisface datorită activităţii însăşi.
Curiozitatea epistemică poate fi întâlnită în copilărie doar în perioada
şcolarităţii mici.
Motivaţia extrinsecă este cea datorită căreia ,,copilul se
încadrează în disciplina şcolară fără un interes direct pentru ceea ce se
predă, ci pentru a primi, direct sau indirect, anumite recompense,
îndeosebi morale” (Cosmovici, 1998, apud Bonchiş, 2006). Această
motivaţie extrinsecă rezultă din scopuri sau intenţii acceptate de la alţii
şi recunoscute ca urmare a influenţelor provenite din afară.
5.2.3. Intervenţie psihoeducaţională
Pentru a realiza intervenţia psihoeducaţională, vom
desfăşura următoarele activităţi:
- ,,Fie că ne place, fie că nu ne place!” – scopul acestei
activităţi este de a-i învăţa pe elevi să diferenţieze emoţiile plăcute de
cele neplăcute. Pe câteva cartonaşe colorate, vom scrie situaţii care pot
provoca emoţii plăcute sau emoţii neplăcute (exemplu: Am luat
calificativul FB la matematică; Mama m-a certat). Se va insista asupra
faptului că emoţiile care ne fac plăcere sunt de obicei pozitive, iar
emoţiile care nu ne plac sunt negative. Situaţiile scrise pe cartonaşe vor
fi aşezate fie dedesubtul emoţiilor pozitive, fie dedesubtul emoţiilor
negative.

106
Capitolul VI
FIŞĂ DE CARACTERIZARE PSIHOPEDAGOGICĂ
A PREŞCOLARULUI ŞI A ŞCOLARULUI MIC
6.1. Prezentare generală
Este un instrument utilizat atât de către cadrele didactice, cât şi
de către psihologii şcolari ce se completează sistematic pentru fiecare
copil în parte, în vederea obţinerii unor informaţii despre personalitatea
lui, dar şi despre familie, sănătate etc. pentru o cunoaştere globală a
problematicilor ridicate de fiecare în parte, dar şi de relaţiile ce se
stabilesc în colectivul grupei. Se completează pe baza interviurilor, a
observaţiilor, a documentelor existente, a vizitelor la domiciliu, a
discuţiilor cu părinţii, prin aplicarea unor teste etc.
Fişa psihopedagogică este indispensabilă cadrului didactic
deoarece din conţinutul ei se pot extrage informaţii despre factori de
importanţă majoră în formarea copilului. Trebuie urmărită dinamica sau
constanţa, persistenţa anumitor factori, comportamente cu rol major în
viaţa copilului.
De ce este necesară utilizarea în activitatea şcolară a unui astfel
de instrument? Prin specificul său şi a utilităţii sale, se impune ca
această fişă să fie completată sistematic, să fie operate unele modificări,
în funcţie de evoluţia copilului. Prin acest specific, cadrul didactic îşi
formează deprinderea de a observa copilul, de a extrage informaţia
esenţială din comportamentul acestuia, relevantă pentru cunoaşterea sa.
Dacă întrebăm un cadru didactic despre calităţile memoriei sau ale
caracterului oricărui copil din grupă, vom constata că, în majoritatea

107
cazurilor, sunt înşirate o serie de aspecte, de o semnificaţie majoră în
cunoaşterea evoluţiei copilului. Aceste informaţii, însă, capătă o altă
valoare dacă sunt consemnate, dacă sunt integrate într-un context ce
conturează personalitatea copilului, şi până la urmă, sintalitatea grupei,
deoarece “personalitatea” unui colectiv poartă amprenta
individualităţilor ce o alcătuiesc. Există şi situaţii în care, atunci când
un dascăl caracterizează un copil, sunt dominante observaţiile asupra
achiziţiilor la nivel cognitiv, fiind considerate mai importante decât
aspectele ce ţin de echilibrul emoţional sau de trăsăturile de
personalitate; completarea acestei fişe ne determină să ne aplecăm
asupra personalităţii copilului în întreaga sa complexitate: dezvoltare
cognitivă, afectiv-motivaţională, socială şi comportamentală.
Cunoaşterea personalităţii membrilor grupului de copii ajută la
adoptarea unor metode de predare adecvate, la înţelegerea unor
comportamente, a unor achiziţii în plan intelectual şi comportamental.
Cunoaşterea copilului este premisă, dar şi rezultat al eficienţei
activităţii instructiv-educative.
Informarea părinţilor şi a altor persoane implicate în educarea
copilului, a noilor cadre didactice în cazul schimbării unităţii de
învăţământ, iată câteva motive pentru conturarea unui profil al
personalităţii copilului, conform normelor psihologiei şi pedagogiei.
Să ne imaginăm o secvenţă în care un copil tocmai s-a transferat
la o altă grădiniţă, odată cu schimbarea domiciliului familiei. În fişa
psiho-pedagogică, printre celelalte informaţii, noua educatoare observă
că acest copil este pasionat de dansul sportiv, câştigând câteva
competiţii la care a participat. Dincolo de şocul schimbării domiciliului
şi implicit a prietenilor, colegilor de grădiniţă, educatoarea doreşte să

108
vină în sprijinul adaptării sale la noul mediu. Prin urmare, poate
organiza în primele zile o serie de activităţi, în care să antreneze noul
coleg, cum ar fi o activitate de comunicare despre sport, fair-play şi
sănătate, activitate de modelaj la care să se confecţioneze din plastilină
trofee, medalii etc., activitate de sport la care să se înveţe unii paşi de
dans, în permanenţă să se accentueze prezenţa noului membru al
grupei, să i se aprecieze calităţile, experienţa sportivă şi competiţională.
Acest copil trebuie să se simtă acceptat de noii colegi, să i se
recunoască acele calităţi prin care excelează, cu alte cuvinte să simtă că
este un membru important, special al noului colectiv.
Dispunând de un astfel de instrument, se poate realiza o bună
colaborare părinte-cadru didactic în ceea ce priveşte adecvarea
activităţilor din interiorul şi din afara grădiniţei/şcolii la personalitatea
fiecărui copil. Astfel, se pot alege diferite cercuri pe care copilul să le
frecventeze, sporturi pe care să le practice, în funcţie de interesele şi
aptitudinile copilului. Nu trebuie uitat că marile performanţe, în
activităţi precum sportul, şahul, activităţi artistico-plastice au fost
obţinute de către cei ce au început încă din grădiniţă practicarea lor
intensivă (marile campioane la gimnastică au început acest sport de la
3-4 ani, talentele în artele plastice s–au remarcat încă din grădiniţă). În
funcţie de aceste înclinaţii se poate alege şi şcoala pe care copilul o va
urma, o şcoală cu program sportiv intensiv, o şcoală cu predare într-o
limbă străină sau una de arte plastice, în funcţie de observaţiile
consemnate şi care pot indica o dezvoltare a unor aptitudini speciale.
Trebuie considerată şi utilitatea în depistarea sau în
diagnosticarea unor tulburări, de multe ori educatoarea/învăţătoarea
este cea care observă anumite manifestări comportamentale ce indică o

109
patologie (manifestări autistice, ADHD etc.), iar o depistare precoce
este esenţială în evoluţia şi tratarea tulburării.
Înainte de a trece la prezentarea propriu-zisă a instrumentelor,
menţionez că acestea au fost întocmite după o consultare amănunţită a
literaturii de specialitate, a programelor şi a altor documente ce
reglementează activitatea didactică în grădiniţe şi şcoli, în colaborare cu
specialişti în domeniul psihologiei şi al învăţământului
preşcolar/primar.
Este de la sine înţeles că acest instrument complex se
completează în timp, că anumite achiziţii sunt observabile şi pot fi
consemnate încă de la trei ani, altele de la patru sau chiar de la cinci
ani, că pentru unele informaţii facem apel la evaluarea medicală sau la
cea a psihologului. Rămâne la alegerea fiecărui cadru didactic în parte,
în funcţie de resursele de care dispune, proporţia în care va completa
instrumentul, însă ne permitem să indicăm vârsta de 5 ani pentru
caracterizarea spiritului de observaţie, a abstractizării şi generalizării,
respectiv vârsta de 4 ani pentru caracterizarea proceselor volitive.
Foarte important! O altă precizare se referă la cantitatea
achiziţiilor în funcţie de vârstă. Fiecare cadru didactic ştie că un
comportament atins la 3-4 ani cantitativ echivalează cu unul în
dezvoltare la vârsta de 5 ani. De exemplu, dacă un copil la 3 ani
identifică trei culori, marcăm în grilă comportament atins A, pe când la
5 ani, acelaşi număr de culori identificate semnifică un comportament
în dezvoltare, D. Deci trebuie să se ţină seama de particularităţile de
vârstă şi de reglementările programei pentru fiecare copil în parte. Vom
considera în fişa psihopedagogică, la percepţiile vizuale, spre exemplu,
că sunt slab dezvoltate dacă în grilă, la comportamentele aferente

110
acestui proces, marcăm 4 sau 5 ca fiind în dezvoltare, mediu dezvoltate
dacă 2 sau 3 sunt în dezvoltare, iar bine dezvoltate dacă 4 sau 5 sunt
considerate ca fiind atinse.
În cele ce urmează, este prezentat un model de fişă psiho-
pedagogică, iar pentru a veni în sprijinul cadrelor didactice, s-a realizat
şi o grilă de observaţie ce va ajuta în completarea rubricilor cu specific
psihologic, aceasta enumerând câteva comportamente observabile
pentru fiecare trăsătură, calitate, proces psihic. Este indicată
completarea grilei şi abia apoi a fişei psiho-pedagogice. Pentru cele mai
multe rubrici este necesară marcarea cu un x. În funcţie de numărul
comportamentelor atinse şi identificate în grilă, se decide asupra
nivelului de dezvoltare a funcţiei/procesului/comportamentului în fişă.
Este important, dacă în grădiniţă sau în şcoală există şi un
psiholog sau dacă îi este arondat unul, să se lucreze în echipă în
evaluarea psihologică a copiilor, pentru o mai mare acurateţe în
apreciere.
6.2.Fişa de caracterizare psihopedagogică a preşcolarului

I. Date personale şi familiale

Numele şi prenumele
Născut în anul luna ziua
Localitatea
Domiciliul Strada
Nr Judeţul

Numele tatălui Numele mamei

Vârsta tatălui Vârsta mamei


Profesia tatălui
Profesia mamei
Locul de muncă al tatălui
Locul e muncă al mamei

111
Fraţi
Surori
Alţi membri ai familiei care locuiesc cu copilul
Condiţii de locuit
Relaţiile dintre părinţi
Atitudinea părinţilor faţă de problemele de educaţie ale copilului
Condiţii materiale şi igienico-sanitare

II. Date medicale

Antecedente ereditare

Antecedente personale
• Anterioare intrării în grădiniţă:
• Pe parcursul grădiniţei
• Boli
• Predispozitii
• Accidente
Starea generală a sănătăţii copilului
• naşterea
• greutatea si înaltimea la naştere
• mersul
• lateralitatea
• examen endocrinologic
• examen psihiatric
• examen neuropsihiatric
Deficienţe, handicapuri
Dezvoltarea fizică
• înalţimea
• greutatea

III. Examen psihologic

A. Activităţi de tip perceptiv – acţional

Tipuri de percepţii Slab dezvoltate Mediu dezvoltate Bine


dezvoltate
Percepţii vizuale
Percepţii auditive
Percepţii tactil-motrice
Spirit de observaţie
Tip de activitate perceptivă dominantă

112
Observaţii. Măsuri educative

B. Activităţi de tip reprezentativ simbolic

Tipuri de reprezentări Slab dezvoltate Mediu dezvoltate Bine


dezvoltate
vizuale
auditive
alte tipuri
Observaţii. Măsuri educative

C. Atenţia

Calitatea atenţiei Slab dezvoltată Mediu dezvoltată Bine


dezvoltată
Distributivitatea
Concentrarea
Volumul
Mobilitatea
Durata

D. Gândirea

Proces-operaţie Comportament atins Comportament


în dezvoltare
Tipuri de înţelegere:
concret-intuitivă
verbal-generalizată
Analiza
Sinteza
Comparaţia, clasificarea
Abstractizarea, generalizarea
Generalizarea
Concretizarea
Rezolvarea de probleme:
Practice
Logice

E. Memoria

Procese,forme, calităţi Comportament atins Comportament în

113
dezvoltare
Procesele memoriei:
rapiditatea fixării
trăinicia păstrării
exactitatea reactualizării
Formele memoriei:
logică
mecanică
voluntară
involuntară
Calităţile memoriei:
promptitudinea
volumul

Tipul de memorie dominantă


vizuală
auditivă
afectivă
altele

F. Limbajul
Comportament atins Comportament în
dezvoltare

Vocabular bogat
Calitatea exprimării:
îngrijită
corectă
uşoară
cursivă

Semantica – înţelege limbajul vorbit


Structura gramaticală:
Alcătuire de propoziţii
simple
dezvoltate
Acorduri gramaticale
substantiv-verb
substantiv-adjectiv
substantiv-articol
pluralul substantivelor
Tulburări ale vorbirii:………………….

114
G..Imaginaţia

Comprtament atins Comportament în


dezvoltare
Formele imaginaţiei:
reproductivă
creatoare

Domeniu de manifestare:
Artistic
Logico-matematic
Literar
Sport-dans
Practic

H. Motivaţia

Structura motivaţională Comportament atins Comportament


în dezvoltare
Formele motivaţiei :
intrinsecă
extrinsecă
cognitivă
afectivă
pozitivă
negativă
Motive pe termen scurt:
Motive pe termen lung:
Interese:

I.Afectivitatea

Procese afective DA NU
Emotivitatea:
bogată
săracă
interiorizată
exteriorizată
Sentimente dominante:
intelectuale
estetice
morale

115
Dispoziţii afective:
veselă
tristă
oscilantă

J. Voinţa
DA NU
Calităţile voinţei:
perseverenţă
independenţă
promptitudine

K. Deprinderile

Comportament atins Comportament în


dezvoltare
Tipuri de deprinderi:
motrice
senzorial-perceptive
de gândire
verbale
practice
Obişnuinţe:
pozitive
negative

IV.Date privind trăsăturile de personalitate


Temperamentul

Dominant Secundar
Sangvinic
Flegmatic
Melancolic
Coleric

Măsuri educative:

Trăsături dominante de caracter

pozitive:

116
negative:

Măsuri educative:

Aptitudini:

Inteligenţa: (evaluarea psihologului)


IQ=
Domenii de manifestare a aptitudinilor
Aptitudini ştiinţifice:
Aptitudini matematice:
Aptitudini muzicale:
Aptitudini sportive:
Aptitudini artistice:
Aptitudini tehnice:
altele:
Creativitatea ca aptitudine generală, domenii:
Arte plastice
Ştiinţific
Tehnic (calculator, ex.)
Sportiv
Activităţi practice
altele
Măsuri educative:

V. Date privind rezultatele în activităţile din grădiniţă şi din afara


acesteia

1. Rezultate

grupa rezultate bune rezultate slabe

2. Cercuri frecventate
• grupa
• cercul

117
• rezultate

3. Participări la concursuri:
• grupa
• concursul
• rezultate

4. Munca independentă desfăşurată de copil: (în familie, scurtă


descriere)

VI. Date privind conduita în activităţi şi în grupul de copii


1.Conduita copilului la activitate:

Nivel Nivel mediu Nivel


scăzut crescut
Interesul, participarea la activităţi:
Disciplina la activităţi:
Măsuri educative:

2. Activitatea în grupul de copii:

absent activ
Cum participă în grup:

negativ pozitiv
Cum este privit de colegi:

Tipuri de relaţii în grup (descrie comportamentul din grilă)

Integrarea copilului în alte grupuri (descrie)


familie
grup de prieteni

Măsuri educative:

118
VII. Orientare şcolară

Dorinţe şi aspiraţii ale familiei:

Opinii ale educatoarelor:

Scurtă caracterizare a copilului:

Completată de:…………………………
Data completării:………………………..

119
6.3. Grila de observaţie a preşcolarului

DATE PRIVIND PROCESELE PSIHICE ŞI NIVELUL LOR DE


DEZVOLTARE
Percepţia
ƒ Percepţia vizuală
Identifică cu uşurinţă A D
Culori
Forme
Mărimi
Poziţii spaţiale
Distanţe

ƒ Percepţia auditivă
Identifică cu uşurinţă A D
Intensităţi diferite ale sunetelor
Durata sunetelor
Înălţimea sunetelor
Timbrul sunetelor

ƒ Percepţia tactil-motrică
A D
Mişcări ordonate
Mişcări direcţionate
Mişcări de fineţe

ƒ Spiritul de observaţie
Comportament A D
Desprinde cu uşurinţă detaliile
Desprinde cu uşurinţă aspecte mai puţin evidente, dar care sunt semnificative
Îşi fixează scopuri şi trasează un plan de observaţie

Categoria de activitate la care se manifestă predilect spiritul de observaţie:


Reprezentarea
ƒ Reprezentări vizuale
Comportament A D
Reţine imagini ale obiectelor, fenomenelor
Face apel la imagini mintale ale obiectelor şi fenomenelor pe parcursul
activităţilor
În povestiri include foarte multe imagini ale fenomenelor şi obiectelor

120
ƒ Reprezentări auditive
Comportament A D
În povestiri include cuvinte care exprimă sunete
Repetă succesiuni de sunete şi ritmuri
Intonează corect o melodie auzită anterior

Atenţia
Calitatea atenţiei Comportament A D
Distributivitate Se poate concentra în acelaşi timp la mai multe sarcini
Concentrare Atenţia e greu distrasă de factori perturbatori
Volumul Îşi concentrează atenţia asupra unui număr mare de
elemente (cuvinte, imagini, figuri)
Mobilitate E capabil să-şi transfere atenţia de la o sarcină la alta
când i se cere
Durata Îşi menţine atenţia atât timp cât e solicitat de sarcină

Gândirea
Tipuri de înţelegere – comportamente A D
Înţelegere concret-intuitivă
Utilizează imaginile şi obiectele pentru diferite operaţii logice
Stabileşte cu uşurinţă relaţii între obiecte şi imagini, cu suport concret
Înţelegere verbal-generalizată
Operează cu uşurinţă în plan verbal
Stabileşte relaţii între obiecte şi fenomene în plan mental

Analiza A D
analizează datele unei situaţii/probleme
corect
în totalitate
desprinde caracteristici ale unui obiect, fenomen, personaj
esenţiale
numeroase
Sinteza
poate alcătui un întreg din elementele componente (joc tip puzzle, lego)
corect
complex
reuneşte datele problemei într-un model, găsind soluţia corectă

121
rezumă povestirile
la subiect
exprimând majoritatea punctelor importante
Comparaţia
stabileşte, cu suport concret, asemănări/diferenţe între obiecte, fenomene,
personaje
poate face comparaţii/clasificări după mai multe criterii
dimensiune
formă
culoare
lungime
lăţime
grosime
Abstractizarea şi generalizarea
identifică aspectele importante/semnificative ale unei probleme, eveniment
aplică paşii sau strategia de realizare a unei sarcini la alte sarcini similare
face abstracţie de elemente mai puţin semnificative, de detaliu
Concretizarea
poate să exemplifice noţiunile generale nou învăţate
poate să exemplifice noţiunile abstracte nou învăţate
Rezolvarea de probleme
practice
logice

Memoria
Procesele memoriei A D
Reţine informaţii din domenii variate
Reţine informaţia foarte repede
Păstrează informaţiile reţinute timp îndelungat
Păstrează o cantitate mare din informaţiile memorate
Reactualizează fidel materialul memorat
Reactualizează prompt informaţiile cerute de practică

Memoria logică, mecanică A D


Redă logic conţinutul unei poveşti, poezii
Reţine ideile principale, semnificaţiile obiectelor, fenomenelor
Reţine cu uşurinţă informaţii fără a le pătrunde logica
Reţine în mai mare măsură forma decât conţinutul

122
Memoria voluntară, involuntară A D
Îşi fixează scopuri pentru a reţine mai bine
Reţine multe informaţii fără să-şi propună dinainte acest lucru

Calităţile memoriei A D
Promptitudinea
Reactualizează cunoştinţele exact în momentul necesar desfăşurării activităţii
Volumul
Reţine numeroase informaţii (domenii……….)

Tipuri de memorie
vizuală
auditivă
afectivă
altele: ..............................................................

Uitarea
uită informaţiile:
relevante
de detaliu
nesemnificative
cauze:
nerepetarea suficientă a materialului
memorarea mecanică
prezenţa situaţiilor nepotrivite învăţării (boală, factori perturbatori ş.a.)
lipsa scopurilor

Limbajul - se completează direct în fişă


Imaginaţia
Forme ale imaginaţiei - comportamente A D
Imaginaţia reproductivă
realizează o povestire pornind de la puncte de sprijin:
imaginează deznodământul unei povestiri:
Imaginaţia creatoare
realizează producţii noi, originale, detaşate de obişnuit (povestiri, modelaje)

Domeniu Imaginaţia reproductivă Imaginaţia creatoare


Artistic
Logico-matematic
Literar
Sport-dans

123
Practic

Motivaţia
Formele motivaţiei A D
Este motivat de recompense sau alte avantaje materiale
Este motivat de dorinţa de a cunoaşte
Este motivat de afecţiunea celor din jur
Este motivat când e lăudat, apreciat, recompensat
Este motivat de acţiunea în sine
Este motivat de pedeapsă, dojană
Este motivat atunci când cunoaşte rezultatul pe care trebuie să-l obţină pe
termen scurt
Este motivat atunci când cunoaşte rezultatul pe care trebuie să-l obţină pe
termen lung

Manifestă interes pentru domeniile:


Cunoaşterea mediului
Activităţi practice
Comunicare
Artă
Sport
Altele ..........................................

Afectivitatea
Comportament DA NU
Manifestă intens trăirile afective
Este reţinut în exprimarea trăirilor afective
Manifestă o gamă largă de trăiri afective
Este predominant cuprins de veselie
Este predominant cuprins de tristeţe
Îl caracterizează curiozitatea epistemică
Apreciază frumosul din conţinutul activităţilor
Oscilează între manifestări afective opuse (tristeţe - veselie)
Apreciază valorile morale (bine, cinstea, adevărul)
-manifestă pasiune pentru........................................................................
Voinţa
Comportament A D
Este ambiţios, duce la finalizare ceea ce şi-a propus, în ciuda obstacolelor
Poate să ia decizii optime cu promptitudine
Nu se lasă influenţat în luarea unei decizii

124
Deprinderile
Activităţi în care se manifestă cu predilecţie A D
Realizarea activităţilor motrice, coordonarea adecvată a membrelor
Utilizarea cu uşurinţă a uneltelor, instrumentelor de lucru
Realizarea rezumatelor, desprinderea ideilor principale
Realizarea operaţiilor de tip logico-matematic
Sesizarea elementelor definitorii ale obiectelor observate

Obişnuinţe A D
De igienă
De ordine
De comportare

TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE
Temperament
Aceste trăsături temperamentale au fost preluate din clasificarea
realizată de Eysenck. Pentru fiecare copil puteţi identifica tipul
temperamental dominant, respectiv secundar, în funcţie de câte trăsături
puteţi atribui copilului din fiecare portret descris mai jos. Menţionăm că
nu există temperament pur, ci tip dominant şi tip secundar. Pentru a fi
mai uşor, marcaţi cu un x pentru fiecare trăsătură ce poate fi atribuită
copilului. Cele mai multe trăsături indică tipul temperamental
dominant, următoarele ca şi frecvenţă indicând tipul secundar.
Tipul temperamental coleric (extravertit, instabil)
Reactiv
Neastâmpărat
Agresiv
Excitabil
Schimbător
Impostor
Optimist
Activ

Tipul temperamental flegamtic (introvertit, stabil)


Calm
Temperat
Demn de încredere
Controlat
Paşnic
Îngândurat

125
Grijuliu
Pasiv

Tipul temperamental melancolic (introvertit, instabil)


Liniştit
Nesociabil
Rezervat
Pesimist
Sobru
Rigid
Anxios
Întristat

Tipul temperamental sangvinic (extravertit, stabil)


Sociabil
Vorbăreţ
Săritor
Hazliu
Vivacitate
Spirit de grup
Aptitudini de conducere

Caracter
TRĂSĂTURI POZITIVE TRĂSĂTURI NEGATIVE
umanismul individualism
sinceritate indiferenţă
cinstea ipocrizie
tactul linguşală
ajutorarea dezinteresată lenea
spiritul de răspundere neglijenţa
sârguinţa dezorganizarea
conştiinciozitatea lipsa de receptivitate la nou
spiritul de disciplină îngâmfarea
hărincia aroganţa
dragostea faţă de muncă sentimentul inferiorităţii
modestie slaba toleranţă la frustrare
sentimentul demnităţii personale
spiritul autocritic
încrederea în sine
optimismul
stăpânirea de sine

126
Marcaţi trăsăturile pozitive, respectiv negative ce caracterizează
cu pregnanţă copilul în relaţiile pe care le stabileşte cu cei din jur, în
atitudinile sale faţă de sine, faţă de ceilalţi sau faţă de activitate.

Aptitudini – se completează direct în fişă


Creativitate – se completează direct în fişă

DATE PRIVIND CONDUITA LA ACTIVITĂŢI ŞI ÎN GRUPUL


DE COPII
1. Conduita copilului la activitate:

a. Interesul, participarea la activităţi: DA NU


Intervine cu completări, participă activ, îşi aduce contribuţia spontană la o activitate
nouă
Manifestă interes inegal, fluctuant
Se lasă greu antrenat, participă numai când este direct solicitat
Obişnuit inactiv, parcă absent, numai observaţiile repetate îl aduc la ordine
altele

b. Disciplina la activităţi: DA NU
Se încadrează în disciplina lecţiei, este receptiv la observaţii şi îndrumări
Disciplinat numai în condiţii de supraveghere directă sau de constrângere,
nereceptiv la cerinţele şcolare
Nedisciplinat, chiar turbulent, atrage şi pe alţii în abateri
altele

Măsuri educative:
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………

2. Activitatea în grupul de copii:

a. Cum participă în grup: DA NU


Mai mult retras, izolat, nu se interesează de problemele colectivului
Se sustrage de la munca în grup, lucrează numai din obligaţie
Face strictul necesar, dar fără vreo iniţiativă
Se interesează în grup, este bun executant, dar fără opinie proprie
Autoritar, bun organizator şi animator al grupului

127
b. Cum este privit de colegi: DA NU
Bun coleg, sensibil la greutăţile şi problemele celorlalţi
Preocupat mai mult de sine, individualist, egoist
Preţuit pentru rezultatele la învăţătură
Apreciat pentru poziţia în cadrul grupei
Preţuit pentru performanţele extraşcolare

c. Tipuri de relaţii în grup: DA NU


comunicare
cooperare
dominare
supunere

128
6.4. Fişa de caracterizare psihopedagogică a şcolarului mic
I. Date personale si familiale
Numele şi prenumele
Născut în anul luna ziua
Localitatea
Domiciliul Strada
Nr judeţul
Numele tatălui Numele mamei
Vârsta tatălui Vârsta mamei
Profesia tatălui
Profesia mamei
Locul de muncă al tatălui
Locul de muncă al mamei
Fraţi
Surori
Alţi membri ai familiei care locuiesc cu copilul
Condiţii de locuit
Relaţiile dintre părinţi
Atitudinea părinţilor faţă de problemele de educaţie ale copilului
Condiţii materiale şi igienico-sanitare

II. Date medicale


Antecedente ereditare
Antecedente personale :
• Anterioare intrării în şcoală:
• Pe parcursul şcolii
• Boli cronice
• predispoziţii
• accidente
Starea generală a sănătăţii copilului :
• naşterea
• greutatea şi înălţimea la naştere
• mersul
• lateralitatea
• examen endocrinologic
• examen psihiatric
• examen neuropsihiatric
Deficienţe, handicapuri
Dezvoltarea fizică :
• înălţimea
• greutatea

129
III.Examen psihologic
Activităţi de tip perceptiv – acţional
Comportament Comportament în
atins dezvoltare
Detectare de obiecte :
cunoscute
inedite
Perceperea relaţiilor dintre însuşiri
Relaţia dintre imaginea perceptivă şi denumirea ei
Relaţia dintre imaginea perceptivă şi actiune
Spirit de observaţie :
Tipuri de percepţie predominante : a) vizuală
b) auditivă
c) tactil-motrică
Observaţii:
Măsuri educative:

Activităţi de tip reprezentativ simbolic


Comportament atins Comportament în
dezvoltare
Claritate şi corectitudine
Raportul reprezentare – acţiune-cuvânt
Tipuri de reprezentări :
a) vizuale
b) auditive
c) alte tipuri
Observaţii
Măsuri educative

Atenţia
Comportament atins Comportament în
dezvoltare
Distributivitatea
Concentrarea
Volumul
Mobilitatea
Durata
Selectivitatea

130
Tipuri de atenţie : a) voluntară
b) involuntară
c) postvoluntară

Limbajul
Comportament atins Comportament în
dezvoltare
Volumul vocabularului :
bogat – sărac
cultivat – neîngrijit
cursiv – lipsit de cursivitate
Semantica-înţelegerea limbajului :
- scris
- vorbit
Structura gramaticală:
- alcătuirea propoziţiilor
- acorduri gramaticale

Gândirea
Comportament Comportament în
atins dezvoltare
Volumul cunoştinţelor
Tipuri de înţelegere: a) concret-intuitivă
b) verbal-generalizată
Operaţiile gândirii
Analiza
Sinteza
Comparaţia
Abstractizarea
Generalizarea
Concretizarea
Caracteristici:
Originalitatea
Fluiditatea
Flexibilitatea
Tipuri de gândire: a) critică
b) conformistă
Rezolvarea de probleme : a) tehnice
b) matematice
c) de chimie
d) de fizica
e) practice
f) logice

131
Memoria
DA NU
Formele memoriei :
- logică
- mecanică
- voluntară
- involuntară
Procesele memoriei:
rapiditatea fixării : a. foarte dezvoltată
b. dezvoltată
c. subdezvoltată
trăinicia păstrării : a. foarte bună
b. bună
c. slabă
exactitatea reproducerii : a. foarte fidelă
b. fidelă
c. puţin fidelă
Calităţile memoriei :
promptitudinea
volumul
mobilitatea
Tipul de memorie dominanta: a) vizuală
b) auditivă
c) afectivă
altele

Imaginaţia
DA NU
Formele imaginaţiei:
- reproductivă
- creatoare
Tipuri de imaginaţie: a) artistică
b) literară
c) ştiinţifică
d) tehnică
e) practică

Motivaţia
DA NU

132
Formele motivaţiei : a) intrinsecă
b) extrinsecă
c) cognitivă
d) afectivă
e) pozitivă
f) negativă
Interese :pentru
ştiinţă
matematică
fizică
chimie
limbi străine
literatură
artă
tehnică
sport
economie
activitatea practică
ştiinţe sociale
Capacitatea de a fixa scopuri:
a) pe termen lung
b) pe termen scurt

Afectivitatea
DA NU
Emotivitatea: a) bogată
b) săracă
c) interiorizată
d) exteriorizată
Dispoziţii afective: a) veselă
b) tristă
Sentimente dominante: a) intelectuale
b) estetice
c) morale
Pasiuni

Voinţa
DA NU
Calităţile voinţei: a) perseverenţa
b) independenţa
c) promptitudine în luarea deciziei

133
Deprinderile
Comportament Comportament în
atins dezvoltare
Tipuri de deprinderi: a) motrice
b) senzorial-perceptive
c) de gândire
d) verbale
e) practice
Obisnuinţe:
a) pozitive
b) negative

Date privind trăsăturile de peronalitate


Temperamentul
Dominant Secundar
Sangvinic
Flegmatic
Melancolic
Coleric
Apatic
Amorf
Pasionat
Nervos
Măsuri educative:
………………………………………………………………………
………………………………………………………………………
Trăsături dominante de caracter
Pozitive:

Negative:

(completaţi spaţiile libere cu cele mai pregnante trăsături)


Măsuri educative:
………………………………………………………………………

134
Aptitudini:
Inteligenţa: IQ=
Slab dezvoltate Mediu dezvoltate Bine dezvoltate
Spirit de observaţie
Creativitate:
Aptitudini ştiinţifice
Aptitudini matematice
Aptitudini muzicale
Aptitudini sportive
Aptitudini artistice
Aptitudini tehnice
Altele

Măsuri educative:………………………………………………

V. Date privind rezultatele în activităţile şcolare şi extraşcolare


1. Rezultate la învăţătură
clasa note bune note slabe locul ocupat în clasă din numărul corigenţe
total de ….elevi

I
II
III
IV
V
VI
VII
VIII
IX
X
XI
XII
XIII

135
2. Rezultate în activităţile tehnico-productive :
felul activităţii
nivelul de pregătire practică la absolvire

3. Cercuri pe materii frecventate de elev :


clasa
cercul
rezultate

4. Participări la concursuri şcolare şi extraşcolare :


clasa
concursul
rezultate

5. Munca independentă desfăşurată de elev :


lectura neselectivă
lectura selectivă ( domenii )…………………..
…………………...
…………………..
…………………..

-
rezolvă probleme de :
matematică
fizică
tehnică
alte domenii
- alte activităţi (arte plastice, muzică, sport, formaţii
artistice) ……………….

Date privind conduita la lecţie şi în grupul de apartenenţă

1. Conduita elevului la lecţie:

136
a. Interesul, participarea la lecţii:
‰ Intervine cu completări, participă activ, îşi aduce
contribuţia spontană la lecţia nouă
‰ Manifestă interes inegal, fluctuant
‰ Se lasă greu antrenat, participă numai când este direct
solicitat
‰ Obişnuit inactiv, parcă absent, numai observaţiile repetate
îl aduc la ordine
‰ ……………………………………………………………
……………………………………………………………

b. disciplina la lecţii:
‰ se încadrează în disciplina lecţiei, este receptiv la
observaţii şi îndrumări
‰ disciplinat numai în condiţii de supraveghere directă sau
de constrângere, nereceptiv la cerinţele şcolare
‰ nedisciplinat, chiar turbulent, atrage şi pe alţii în abateri
‰ fuge de la ore
‰ ……………………………………………………………
…………………………………………
Măsuri
educative:………………………………………………………
…………………………………………………………………
2. Activitatea elevului în grupul de apartenenţă:
a. Cum participă în grup:
‰ mai mult retras, izolat, nu se interesează de
problemele colectivului
‰ se sustrage de la munca în grup, lucrează
numai din obligaţie
‰ face strictul necesar, dar fără vreo iniţiativă
‰ se interesează în grup, este bun executant, dar
fără opinie proprie
‰ autoritar, bun organizator şi animator al
grupului

b. Cum este privit de colegi:


‰ bun coleg, sensibil la greutăţile şi problemele
celorlalţi

137
‰ preocupat mai mult de sine, individualist, egoist
‰ preţuit pentru rezultatele la învăţătură
‰ apreciat pentru poziţia în colectivul clasei
‰ preţuit pentru performanţele extraşcolare
‰ ………………………………………………………
……………………….
c. Tipuri de relaţii în grupul şcolar:
‰ comunicare
‰ cooperare
‰ dominare
‰ supunere
‰ ……………………….

d. Integrarea elevului în alte grupuri:


‰ familie
‰ grup de prieteni
‰ …………………….
Măsuri
educative:………………………………………………
………………

Orientare şcolară şi profesională

Elevul, dorinţe şi aspiraţii:


………………………………………………………………………
………………………………………………………………………
Familia, opinii:
………………………………………………………………………
……………………………………………………………………..
Profesorii, opinii:
………………………………………………………………………
……………………………………………………………………
Scurtă caracterizare a elevului……………………………
Completată de:…………………………
Dat completării:…………………

138
6.5. Grila de observaţie a şcolarului mic
1. DATE FAMILIALE
Atmosfera şi climatul educativ:
‰ Înţelegere deplină între părinţi şi între părinţi şi copii
‰ Conflicte mici şi trecătoare în familie
‰ Dezacord marcat între părinţi, eventual între părinţi şi copii
‰ Familie dezorganizată sau în curs de disociere.

Condiţii de viaţă şi de muncă:


‰ Foarte precare
‰ La limită
‰ Normale
‰ Foarte bune.

2. DATE PRIVIND PROCESELE PSIHICE ŞI NIVELUL LOR


DE DEZVOLTARE
Pecepţia
ƒ Percepţia vizuală
Identifică cu uşurinţă DA NU
Culori
Forme
Mărimi
Distanţe

ƒ Percepţia auditivă
Identifică cu uşurinţă DA NU
Intensităţi diferite ale sunetelor
Durata sunetelor
Înălţinea sunetelor
Timbrul sunetelor

ƒ Percepţia tactil-motrică
‰ Mişcări ordonate
‰ Mişcări dezordonate
‰ Mişcări direcţionate

139
‰ Mişcări mai puţin direcţionate
‰ Mişcări de fineţe
‰ Mişcări grosiere.

ƒ Spiritul de observaţie
Comportament DA NU
Desprinde cu uşurinţă detaliile
Desprinde cu uşurinţă aspecte mai puţin evidente, dar care sunt semnificative
Îşi fixează scopuri şi trasează un plan de observaţie

- Disciplina la care se manifestă predilect spiritul de observaţie


..............................................................................................................
Reprezentarea
ƒ Reprezentări vizuale
Comportament DA NU
Reţine imagini ale obiectelor, fenomenelor
Face apel la imagini mintale ale obiectelor şi fenomenelor pe parcursul lecţiilor
În povestiri include foarte multe imagini ale fenomenelor şi obiectelor

ƒ Reprezentări auditive
Comportament DA NU
În povestiri include cuvinte care exprimă sunete
Intonează corect o melodie auzită anterior

Atenţia
Calitea atenţiei Comportament DA NU
Distributivitate Se poate concentra în acelaşi timp la mai multe sarcini
Concentrare Atenţia e greu distrasă de factori perturbatori
Volumul Îşi concentrează atenţia asupra unui număr mare de
elemente (cuvinte, imagini, figuri)
Mobilitate E capabil să-şi transfere atenţia de la o sarcină la alta
când i se cere
Durata Îşi menţine atenţia atât timp cât e solicitat de sarcină.

140
Gândirea

ƒ Analiza
- analizează datele unei probleme:
‰ corect
‰ incorect
‰ în totalitate
‰ parţial
‰ deloc.
- desprinde caracteristici ale unui obiect, fenomen, personaj:
‰ esenţiale
‰ neesenţiale
‰ numeroase
‰ puţine
‰ câteva
- identifică ideile principale ale unui text:
‰ simplu
‰ de dificultate medie
‰ dificil
ƒ Sinteza
- poate alcătui un plan de idei:
‰ coerent
‰ incoerent
‰ simplu
‰ complex
- reuneşte datele problemei într-un model rezolutiv:
‰ da
‰ nu
- realizează rezumatele unor texte:
‰ la subiect
‰ omiţând unele puncte
‰ omiţând majoritatea punctelor importante
ƒ Comparaţia
- stabileşte asemănări/diferenţe între obiecte, fenomene,
personaje:
‰ uneori
‰ întotdeuna
‰ foarte rar
- poate face comparaţii/clasificări după mai multe criterii:

141
‰ întotdeuna
‰ uneori
‰ foarte rar
ƒ Abstractizarea şi generalizarea
- identifică aspectele importante/semnificative ale unei
probeleme, eveniment
‰ da
‰ nu
- aplică metodele de rezolvare ale unei probleme asupra altei
probleme de acelaşi tip
‰ da
‰ nu
- face abstracţie de elemente mai puţin semnificative, de
detaliu
‰ da
‰ nu
ƒ Concretizarea
- poate să exemplifice noţiunile nou învăţate generale:
‰ da
‰ nu
- poate să exemplifice noţiunile nou învăţate abstracte:
‰ da
‰ nu
ƒ Originalitate
- găseşte soluţii noi, inedite pentru rezolvarea problemelor:
‰ întotdeauna
‰ uneori
‰ foarte rar
- găseşte moduri inedite de analiză sau interpretare a unui text
literar:
‰ întotdeauna
‰ uneori
‰ foarte rar
ƒ Fluiditatea
- oferă mai multe soluţii pentru aceeaşi problemă:
‰ întotdeauna
‰ uneori
‰ foarte rar
- dă mai multe interpretări în discutarea unui text,
caracterizare:

142
‰ întodeauna
‰ uneori
‰ foarte rar
ƒFlexibilitatea
- poate să explice o operaţie prin inversa ei:
‰ întotdeuna
‰ uneori
‰ foarte rar
- utilizează cunoştinţele dintr-un domeniu în alt domeniu:
‰ întotdeuna
‰ uneori
‰ foarte rar
ƒ Rezolvarea de probleme
‰ Tehnice
‰ Practice
‰ Logice
‰ Matematică
‰ Chimie
‰ Altele.
Memoria
Procesele memoriei DA NU
Reţine informaţia foarte repede
Păstrează informaţiile reţinute timp îndelungat
Păstrează o cantitate mare din informaţiile memorate
Reactualizează fidel materialul memorat
Reactualizează prompt informaţiile cerute de practică

ƒ Memoria mecanică/logică
DA NU
Reţine ideile principale, semnificaţiile obiectelor, fenomenelor
Reţine cu uşurinţă informaţii fără sens
Reţine în mai mare măsură forma decât conţinutul

ƒ Memoria voluntară/involuntară
DA NU
Îşi fixează scopuri pentru a reţine mai bine
Reţine multe informaţii fără să-.şi propună dinainte acest lucru

ƒ Memorie vizuală, auditivă, tactilă, chinestezică


- reţine mai bine ceea ce e prezentat pe cale:

143
‰ vizuală
‰ auditivă
‰ tactilă
‰ chinestezică
‰ altele:
................................................................
ƒ Uitarea
- uită informaţiile:
‰ relevante
‰ de detaliu
‰ nesemnificative
- cauze:
‰ nerepetarea suficientă a materialului
‰ memorarea mecanică
‰ lipsa scopurilor
‰ prezenţa situaţiilor nepotrivite învăţării
(boală, factori perturbatori, ş.a.)
Limbajul
Formele Vocabular Exprimare
limbajului
Bogat Sărac Uşoară Greoaie Corectă Incorectă Frumoasă Neîngri
jită
Limbaj oral
Limbaj scris

ƒ Tulburări ale vorbirii: .........................................................


ƒ Tulburări de scris: ...............................................................

Imaginaţia
ƒ Imaginaţia reproductivă
- realizează o compunere pornind de la puncte de sprijin:
‰ foarte bine
‰ bine
‰ slab
- imaginează deznodământul unei povestiri:
‰ foarte bine
‰ bine
‰ slab
- alcătuieşte probleme pornind la puncte de sprijin:

144
‰ foarte bine
‰ bine
‰ slab
ƒ Imaginaţia creatoare
- realizează producţii noi, originale, detaşate de obişnuit
(compuneri, modelaje)
‰ foarte bine
‰ bine
‰ slab
ƒ Domenii de manifestare
Domeniu Imaginaţia reproductivă Imaginaţia creatoare
Artistic
Ştiinţific
Literar
Tehnic
Practic

Motivaţia
DA NU
Este motivat de notă şi alte avantaje materiale
Este motivat de dorinţa de a cunoaşte
Este motivat de afecţiunea celor din jur
Este motivat când e lăudat, apreciat, recompensat
Este motivat de pedeapsă, dojană
Este motivat atunci când cunoaşte rezultatul pe care trebuie să-l obţină pe
termen scurt
Este motivat atunci când cunoaşte rezultatul pe care trebuie să-l obţină pe
termen lung

ƒ Manifestă interes pentru domeniile:


‰ Ştiinţă
‰ Tehnică
‰ Activităţi practice
‰ Economie
‰ Literatură
‰ Artă
‰ Sport
‰ Socio-umane
‰ Altele
.................................................................................................

145
Afectivitatea
Comportament DA NU
Manifestă intens trăirile afective
Este reţinut în exprimarea trăirilor afective
Manifestă o gamă largă de trăiri afective
Este predominat cuprins de veselie
Este predominant cuprins de tristeţe
Îl caracterizează curiozitatea epistemică
Apreciază frumosul din conţinutul disciplinelor
Apreciază valorile morale(bine, cinstea, adevărul)
- manifestă pasiune pentru ...............................................................

Voinţa
Comportament Întotdeauna Uneori Foarte
rar
Este ambiţios, duce la finalizare ceea ce şi-a propus
Este perseverent în ciuda obstacolelor
Poate să ia decizii optime cu promptitudine
Nu se lasă influenţat în luarea unei decizii

Deprinderile
Activităţi Foarte Bine Slab
bine
Realizarea activităţilor motrice
Coordonarea membrelor superioare şi inferioare
Realizarea rezumatelor, desprinderea ideilor principale
Realizarea calculelor
Sesizarea elementelor definitorii ale obiectelor observate

Obişnuinţe DA NU
De igienă
De ordine
De comportare

146
2. TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE

Temperament

TRĂSĂTURI
reactiv temperat
neastâmpărat demn de încredere
agresiv controlat
excitabil paşnic
schimbător îngândurat
impostor grijuliu
optimist pasiv
activ liniştit
sociabil rezervat
vorbăreţ pesimist
săritor sobru
hazliu rigid
vivacitate anxios
spirit de grup întristat
aptitudini de conducere calm

147
Caracterul
TRĂSĂTURI POZITIVE TRĂSĂTURI NEGATIVE
umanismul individualism
sinceritate indiferenţă
cinstea ipocrizie
tactul linguşală
ajutorarea dezinteresată lenea
spiritul de răspundere neglijenţa
sârguinţa dezorganizarea
conştiinciozitatea lipsa de receptivitate la nou
spiritul de disciplină îngâmfarea
hărincia aroganţa
dragostea faţă de muncă sentimentul inferiorităţii
modestie slaba toleranţă la frustrare
sentimentul demnităţii personale
spiritul autocritic
încrederea în sine
optimismul
stăpânirea de sine

Aptitudini
- domenii:
‰ artă
‰ ştiinţă
‰ tehnică
‰ sportive
‰ activităţi practice
‰ economie
‰ sociale
‰ altele ................................................................................
- I.Q.= ..........................................................

Creativitate
- domenii:
‰ artă
‰ ştiinţă
‰ tehnică
‰ sportive
‰ activităţi practice
‰ economie
sociale ‰
altele ................................................................................
‰
5. MUNCA INDEPENDENTĂ A ELEVULUI
Întotdeuna Uneori Foarte rar
Este centrată pe domenii de interes
- rezolvă probleme în domeniile: .................................................
- alte activităţi: .............................................................................
6. CONDUITA
ƒ Interesul/participarea la lecţie:
‰ Intervine cu completări
‰ Participă activ
‰ Îşi aduce contribuţia la lecţia nouă
‰ Manifestă interes fluctuant
‰ Se lasă greu antrenat
‰ Participă când e solicitat
‰ Inactiv, aproape absent, trebuie să i se facă
observaţii repetate.
ƒ Disciplina la lecţii:
‰ Se încadrează în disciplina lecţiei, este receptiv la
observaţii şi îndrumări
‰ Este disciplinat doar în condiţii de supraveghere
directă, constrângere
‰ Este nedisciplinat, turbulent, atrage şi pe alţii în
abateri
‰ Fuge de la ore
ƒ Activitatea în grupul de apartenenţă:
‰ Retras, izolat, nu se interesează de problemele
colective
‰ Se sustrage de la munca în grup, lucrează numai
din obligaţie
‰ Nu are iniţiativă
‰ Se integrează în grup, este bun executant, dar fără
opinie proprie
‰ Este autoritar, bun organizator, animator al
grupului
‰ Este bun coleg, sensibil la greutăţile şi problemele
celorlalţi
‰ Este preocupat mai mult de sine, individualist,
egoist
‰ Apreciat pentru poziţia în colectivul clasei
‰ Preţuit pentru performanţe extraşcolare.

149
BIBLIOGRAFIE

Berger, S., Hasen, K., (1986). The Developing Person Through Childhood
and Adolescence, New-York: Worth Publishers, Inc.
Birch, A., (2000). Psihologia dezvoltării, Bucureşti: Editura Tehnică.
Bonchiş, E., (2006). Teorii ale dezvoltării copilului, Cluj-Napoca:
Editura Dacia.
Bonchiş, E., (coord.) (2002). Învăţarea şcolară. Teorii-modele-condiţii-
factori, Oradea: Editura Universităţii Emanuel.
Bonchiş, E., (2000). Psihologia copilului – curs revizuit şi adăugit. Oradea:
Editura Universităţii din Oradea.
Bonchiş, E., (coord.) (2000). Dezvoltarea umană, Oradea: Editura
Imprimeriei de Vest.
Bonchiş, E., (1997). Probe psihopedagogice de cunoaştere (pentru 4-11 ani)
în Dima, S., (coord.) (1997). Copilăria-fundament al personalităţii.
Cunoaştere-explorare-educare, (p. 281-297), Bucureşti: Editura Revistei
Învăţământului Preşcolar.
Bonchiş, E., (1996). Cunoaşterea de sine şi de altul. Culegere de probe
psihologice, Oradea: Editura Imprimeriei de Vest.
Căpraru, E., Căpraru., H., (2000). Mama şi copilul, Bucureşti: Editura
Medicală.
Coaşan, A., (1997). Aptitudinea de şcolaritate în Dima, S., (coord.) (1997).
Copilăria-fundament al personalităţii. Cunoaştere- explorare-educare, (p.
93-108), Bucureşti: Editura Revistei Învăţământului Preşcolar.
Cucoş, C., (1996). Pedagogie, Iaşi: Polirom.
Davitz R., J., Ball, S., (1978). Psihologia procesului educaţional,
Bucureşti:EDP.

150
Doron, R, Parot, Fr., (1999). Dicţionar de psihologie, Bucureşti: Editura
Humanitas.
Ezechil, L., Păişi-Lazărescu, M., (2001). Laborator preşcolar-ghid
metodologic, Bucureşti: Editura V&I Integral.
Hansenne, M., (2003). Psychologie de la personalite, Bruxelles: Editura De
Boeck.
Hăvârneanu, C., (2001). Cunoaşterea psihologică a persoanei, Iaşi: Polirom.
Hengenhahn, B. R., Olson, M., (1999). An Introduction to Theories of
Personality, New Jersey: Prentice Hall Inc.
Holban, I., (coord.). (1978). Cunoaşterea elevului, o sinteză a metodelor,
Bucureşti: EDP.
Kulcsar, T., (1978).Factorii psihologici ai reuşitei şcolare, Bucureşti:
EDP.
Malim, T., Birch, A., Wadeley, A., (1999). Perspective în psihologie,
Bucureşti: Editura Tehnică.
Munteanu, A., (1997). Stadiile dezvoltării, Timişoara: Editura Augusta.
Piaget, J., (1980). Judecata morală la copil, Bucureşti: EDP.
Piaget, J., (1965). Psihologia inteligenţei, Bucureşti: EDP.
Piscoi, V., (1997). Baterii de probe de investigaţie psihopedagogică în Dima,
S., (coord.) (1997). Copilăria-fundament al personalităţii. Cunoaştere-
explorare-educare,(p.243-259), Bucureşti: Editura Revistei Învăţământului
Preşcolar.
Pop, E., Cristescu, M., Alexandru, J., (1978). Probe de evaluare a nivelului de
dezvoltare psihomotrică şi intelectuală a copiilor preşcolari, în vederea
cunoaşterii şi tratării diferenţiate a acestora în Ionel, M., (coord.)
(1992).Cunoaşterea copilului preşcolar, (p.77-78), Bucureşti: Editura ,,
Lyceum”.

151
Radu, I., (1991). Introducere în psihologia contemporană, Cluj-Napoca:
Editura Sincron.
Santrock, J., (2002). Life Span development, New-York: Mc Grow Hill,
Companies.
Sillamy, N., (2000). Dicţionar de Psihologie, Bucureşti: Editura Univers
Enciclopedic.
Şchiopu, U., Verza, E., (1997). Psihologia vârstelor, Bucureşti: EDP.
Vrăşmaş, E., Oprea, V., (coord.) (2003). Set de instrumente , probe şi teste
pentru evaluarea educaţională a copiilor cu dizabilităţi, Bucureşti:
Editura Marline.
Vrăşmaş, E., (coord) (1997). Terapia tulburărilor de limbaj, Bucureşti: EDP.
Mic dicţionar enciclopedic (1972), Bucureşti: Editura Enciclopedică
Română.

152