1.

Functii de mai multe variabile

Variabila Z se numeste functie de mai multe variabile x si y daca fiecarei perechi xy de nr reale
luate dintrun domeniu I se pune in corespondenta conform unei anumite reguli o valoare bine
determinata a variabilei z si se noteaza z=f(x,y) sau z=F(x,y).In mod analog se defines si functiile
de3 sau mai multe variabile:u=(x,y,z);z=f(x1,x2,x3…xn).Multimea perechilor xy de nr reale pt
care este definite functia z=f(x,y) se numeste domeniul de definitie al acestei functii,se noteaza
D(z). Se numeste graficul functiei z=f(x,y)multimea tuturor punctelor spatiului
Oxyz,coodonatele carora verifica relatia z=f(x,y).Graficul acestei functii reprezinta o suprafata in
spatiu ,proiectia careia coincide cu domeniul de definitie al functiei.M(z,y)€D(z); z=f(x,y)
N(x,y,z)ΞN(x,y,f(x,y)). Pt a avea careva imagine despre forma graficului se folosesc liniile de
nivel .Linie de nivel a functiei f(x,y) multimea punctelor (x,y) a planului Oxy in care functia are
una si aceeasi valoare constanta.Ecuatia:f(x,y)=c;(c-constant).Liniile de nivel sint proiectiile
liniilor capatate la intersectia suprafetei date z=f(x,y)cu planele z=c(plane paralele cu Oxyz).
2.Derivate partiale de ordin superior, diferentiala totala,
Derivate dupa directive, gradientul.
Se numeste derivata partiala a functiei z=f(x,y) in raport cu variabila x

daca ea exista si se noteaza z’x;f’x; z’x= .In mod analog se defineste si derivate partial a

acestei functii in raport cu variabila y si se noteaza:z’y;f’y; ;z’y= .Similar se defines si

derivatele partiale ale functiilor de 3 si mai multe variabile:z=f(x1,x2,x3,…xn);z’xi=

.Derivata partial a functiei de mai multe variabile in raport cu una din variabile reprezinta
derivata obisnuita a functiei date in raport cu variabila respective cu conditia ca celelalte
variabile se considera constante,de aceea derivatele partiale se calculeaza conform regulilor si
formulelor pt calcularea derivatei functiei de o singura variabila.Ex:z=x3+3x2y-
y3;z’x=3x2+6xy;z’y=3x2-3y2.. Daca exista numere reale A,B care nu depind de ∆x si ∆y astfel incit
∆z=A∆x+B∆y+alfa∆x+beta∆y unde alfa si beta→0,atunci partea liniara principala A∆x+B∆y se
numeste diferentiala a functiei z in punctual dat si se noteaza prin dZ=A∆x+B∆y,unde A=z’x si
B=z’y. ∆z=z’xdx+z’ydy+alfa∆x+beta∆y. ∆z≈dz-formula ce se foloseste des in calculele
aproximative.

3.Admitem ca functia y=f(x)este definita

implicita de relatia F(x,y)=0.Daca F’y(x.y)≠0,atunci y’=f’(x)=- .Daca functia z=f(x,y) se
defineste implicit prin relatia F(x,y)=0,atunci din existent derivatelor partiale continue ale
functiei F(x,y,z) rezulta existenta derivatelor partiale ale functiei implicite z care,in cazul
F’z(x,y,z)≠0 se calculeaza dupa formulele: =- si =- . Derivatele functiei
compuse Z=f(x,y) Daca fiecare din variabile x si y sint la rindul lor functii de o variabila
independenta atunci: z: x=x(t);y=y(t) z=f(x(t),y(t)) reprezinta o functie compusa de variabila
t.Derivatele functiei compuse in raport cu variabila independent t se calculeaza dupa formula

=z’x +z’y .Daca z=f(x,y) si x=x(u,v),y=y(u,v) atunci functia z=f(x(u,v),y(u,v)) este o functie
compusa de doua variabile independente u si v ,iar x si y sint variabile intermediare.Astfel
derivatele partiale in raport cu u si v se calculeaza dupa formulele: = * * si = * +

4.z=f(x,y) D M(x,y)€D si vectorul unitary

arbitrar l-=(cos alfa,cos beta) ∆lmicz-cresterea functiei z in directia l; ∆lmicz=f(x+∆x,y+∆y)-
f(x,y),∆l-lungimea segmentului M; Li,ita acestui raport cind ∆l→0(daca exista si este
finite) se numeste derivata functiei z dupa directia l in punctual M si se noteaza: z’lmic= =

.Daca functia z este diferentiabila(are derivate partiale) atunci derivate ei dupa

directia vectorului l se calculeaza dupa formula: =z’xcosalfa+z’ycos beta.Gradientul

functiei z in punctual M(z,y) se numeste vectorul cu coordonatele si calculate in
punctual dat si se noteaza grad f(x,y)sau grad z.Grad z={z’x,z’}=z’x*i_+z’y*j_ Gradientul
functiei z=f(x,y) in punctual M(x,y) caracterizeazadirectia si marimea vitezei maximale de
crestere a functiei in punctul dat.

5.Fie data functia de 2 variabile z=f(x,y).

Derivatele ei partiale z’x si z’y in general sint deasemenea functii de variabile x si y.Derivatele
partiale in raport cu x si y ale acestei functii,daca ele exista se numesc derivate partiale de
ordinul doi ale functiei z=f(x,y) si se noteaza prin simbolurile:z’’XX= =(f’x(x,y))’x=f’’XX(x,y);

z’’XY= =(f’x(x,y))’y=f’’xy(x,y); z’’YX= =(f’Y(x,y))’X=f’’YX(x,y); z’’YY=

=(f’Y(x,y))’Y=f’’YY(x,y) Derivatele partiale de ordin superior in raport cu diferite variabile
independente (z’’XY,z’’YX,z’’’XYX,z’’’XXY…) se numesc derivate partiale mixte.Derivatele partiale
mixte ale functiior de mai multe variabile nu depend de ordinea derivarii,daca aceste derivate sint
continue.De aceea pt functia de doua variabile z=f(x,y) au loc egalitatile z’’xy=z’’yx,
z’’’x2y=z’’’yx2=z’’’xyx, z’’’xy2=z’’’y2x=z’’’yxy, … , cu conditia ca aceste derivate mixte sa
fie continue.

6.Conditiile necesare de extreme

Pt ca punctul M0(x0,y0) sa fie punct de extrem pt functia z=f(x,y)este necesar ca:
f’x(x0,y0)=f’y(x0,y0)=0 sau cel putin una din aceste derivate sa nu existe.Punctele ce
indestuleaza aceste conditii se numesc puncte dcritoce.Nu orice punct critic este punct de
extreme.Ex:z=xy;M(0,0) este punct critic dar functia nu are extrem f(x,y)>0 si
f(x,y)<0.Conditiile suficiente de extrem: Admitem ca in vecinatatea punctului critic Mo(x0,y0)
functia z=f(x,y) admite derivatele partiale continui pina la ordinul2 inclusiv.Daca expresia

∆=∆(x,y) este reprezentata prin determinantul ∆=∆(x,y)=

=f’’xx(x,y)*f’’yy(x,y)-f’’xy(x,y)*f’’xy(x,y) atunci:1.∆(x0,y0)>0 si f’’xx(x0,y0)<0-M0 max

2.∆(x0,y0)>0 si f’’xx(x0,y0)>0-M0 min 3.∆(x0,y0)<0-nu are critic 4.∆(xo,yo)=0-M0 poate fi

punct de extreme si nu poate fi.

7. Se numeste extrema conditionat al functiei

de 2 variabile z=f(x,y)(1) extremul ei calculate in conditiile cind necunoscutele x si y sint legate
prin 1 sau mai multe ecuztii de forma (x,y)=0(2).Aceasta ecuatie se numeste ecuatie de
legatura.Problema aflarii extremului conditionat al functiei z=f(x,y) cu ecuatia de legatura (2) se
reduce la urmatoarele:1.Se alcatuieste functia lui Lagrange:L(x,y,λ)=f(x,y)+λ (x,y)(3),unde
este un nr real numit multiplicatorului Lagrange.Se calculeaza derivatele partiale de ordinal 1 al

acestei functii:2.Rezolvind sistemul: (4)Aflam punctele critice Mi(xi,yi.λi) ale functiei

L(x,y.λ) 3.Se afla derivatele partiale apoi se calculeaza valorile acestor derivate

in punctele critice.4.Se calculeaza determinantul ∆i=∆(Mi)= Se

calculeaza acest determinant in fiecare punct critic Mi(xi,yi,λi).Daca punctul M0(x0,y0,λo) este
un punct critic al functiei L(x,y,λ) atunci:1.pt ∆M0>0→M*O(X0,Y0) este un maxim al functiei
z=f(x,y)-maxim conditionat 2.pt ∆Mo<0→M*0(x0,y0) este un minim conditionat al functiei
z=f(x,y).

8. Metoda celor mai mici patrate in cazul dependentei liniare .

Vom cauta coeficientii a si b in asa fel ca punctele considerate sa fie cit mai aproape de dreapta
y=ax+b.Pt aceasta e sufficient ca suma patratelor diferentelor Ei=yimic-(aximic+b) numite erori
2
sa fie minima,de aceea vom considera urmatoarea functie de 2 variabile: i =

2
.Punctele de minim ale functiei φ(a,b) ca functii de variabile a si b vor fi

unele din solutiile sistemului: . ϕ’amic(a,b)= [yi-(axi+b)]*[yi-(axi+b)]’amic=

 . Φ’bmic(a,b)=
. Inlocuim rezultatele capatate in sistemul:

⇔ .Ultimul sistem se numeste

sistem normal al metodei celor mai mici patrate .Acest system este intotdeauna compatibil
determinat (are o singura solutie)si pt valorile respective ale lui a si b functia ϕ(a,b) are valoarea
minima.Pt aplicatii practice a metodei celor mai mici patrate se foloseste urmatorul tabel:

9.Ecuatia de forma y’=f1(x)*f2(x),unde f1(x) si f2(x)

sint functii continue se numeste ecuatie diferentiala cu variabile separabile.Schema generala
de solutionare a acestor ecuatii este:1.In ecuatia data substituim derivate prin dy/dx(dupa
necesitate).2.Inmultim ambele parti ale ecuatiei la dx(dupa necesitate).3.Separam variabilele pri
impartirea ambelor parti ale ultimei ecuatii la produsul functiilor (presupunind ca ele sint nenule)
ce incurca la integrare.4.Integrind egalitatea obtinuta in p.3 aflam Solutia generala a ecuatiei
examinate.5.Aflam Solutia particulara a ei In cazul cind este data conditia initiala y(x0)=y0.
 10.Ecuatia de forma y’=p(x)*y=f(x)(7), unde p(x) si f(x)
sint functii contimue,se numeste Ecuatie diferentiala liniara de ordinal intii.Ecuatia respective
se rezolva cautind Solutia ei sub forma y=uv.unde u=u(x) si v=v(x) sint 2 functii continue
necunoscute.Dupa substituirea functiei y=uv si a derivatei ei y’=u’v+uv’ in(7).avem
u’v+uv’+p(x)uv=f(x)Alegem functia astfel incit u’+p(x)u=0 si obtinem sistemul de ecuatii

diferentiale cu variabile separabile .Gasim o solutie particulara Up, a primei

ecuatii,iar apoi Solutia generala Yg a ecuatiei (7)Asadar Yg=Up*Vg.

12.Ecuatiile diferentiale liniare omogene de ordul 2 cu coeficienti constant

sint ecuatiile care au forma y’’+py’+qy’=0(1),unde p,q-constante ,reale.Solutia generala a
ecuatiei (1) are forma Yg=C1Y1+C2Y2(2),unde Y1 si Y2 sint solutii particulare liniar
independente(Y1/Y2≠C;Y1≠CY2) a ecuatiei(1).Y1=EX; Y2=E2X ; Y1/Y2=EX/E2X=E-
X
≠C.Solutiile particulare au forma y=EKX;y’=KeKX;y’’=k2EKX .K2EKX+PKEKX+QEKX=0 ;
EKX(K2+PK+Q)=0 ; EKX≠0; K2+PK+Q=0; Y’’+PY’+QY=0 ;
Yg=C1Y1+C2Y2;K2+PX+Q=0;1)∆>0,K1=K2 Yg=C1EK1X+C2EK2X; 2)∆=0;K1=K2=K;
Yg=EKX(C1+C2X) 3)∆<0; ;Yg=E X(C1sin +C2cos

13.Ecuatia diferentiala de ordinul2 neomogene

cu coeficienti constati are forma:y’’+py’+qy=f(x)(1),p,q-constanti,f(x)≠0-nenula. In acest caz
YG=Yg+Yp, Yg-solutia generala a ecuatiei(1);Yp-solutia particulara a ec(1),astfel determinarea
solutiei generale YGse reduce la o determinare a solutiei particulareYp deoarece Yg se
calculeaza relative usor.Determinarea Yp este o problema dificila si e strins legata de forma
functiei f(x)-partea dreapta a ecuatiei(1). De ex: 1)f(x)=aeMX,daca m nu e radacina a ec
k2+pk+q=0,atunci Yp=AeMX; Daca m e radacina a ec atunci Yp=AxeMX;Daca m este radacina
dubla a ec atunci Yp=Ax2eMX 2)Daca f(x)polinom f(x)=Pn(x)=a0xN+a1xN-1+…an atunci daca o
nu este radacina Yp=Q(x)=A0xN+a1xN-1+…+An;daca oeste radacina simpla Yp=xQn(x) si daca o
este radacina dubla Yp=x2Qn(x) 3)Daca f(x)=aeMX*Pn(x) atunci daca m nu e radacina
Yp=eMX*Qn(x); daca m e o radacina simpla Yp=xeMXQn(x); daca m e radacina dubla
Yp=x2eMXQn(x) 4)Daca f (x)=UsinUX+NcosWX atunci daca p≠0,q≠W2 →Yp= sinWX+
cosWX si daca p=0,q=W2→Yp=x( ).

14.Sistemele de forma m*n formeaza un ansamblu de ecuatii

liniare. (1)Aij-coeficientii de pe linga necunoscute.i=1…

m;j=1…n sau .A= X= AX=B-forma

matriciala.Numim solutie a sistemului(1) un ansamblu de valori ale necunoscutelor :X1=

care verifica toate ecuatiile sistemului (1),fiecare ecuatie pt aceste valori se
transforma in identitate:ai1 +ai2 .Sistemul de ecuatii se numeste compatibil daca
are solutii ,in caz contrar se numeste incompatibil.Daca sistemul are o singura solutie se
numeste Compatibil determinat,iar daca are mai multe solutii –compatibil nedeterminat.De
ex: ,x1=2,x2=1(compatibil determinat); ,x1=2,x2=1;x1=1,x2=3(comp

neterminat); (sist incompatibil).Doua sisteme de ecuatii cu aceleasi necunoscute se

numesc ehivalente daca orice solutie a primilui system este solutie este solutie si pt al doilea
sistem si invers.

15.Se numeste transformare elementara

a uniu system de ecuatii liniare una din urmatoarele 3 operatii:1)inmultirea ambilor membri ale
unei ecuatii cu un nr nenul 2)permutarea a 2 ecuatii 3)adunarea la o ecuatie (membru cu
membru)a altei ecuatii inmult6ite cu un nr.Daca o ecuatie se exprima liniar prin alte ecuatii
atunci inlaturind aceasta ecuatie se obtine uhn system echivalent cu cel initial.Se poate arata ca
orice system se transforma intr-un sistem echivalent,daca efectuam un nr finit de transformari

elementare. ⇔ ⇔

16.Metoda Gauss consta in urmatoarele:

se efectueaza transformari elementare asupra sistemului de ec liniare care conduc la sisteme
echivalente,astfel incit in prima ec necunoscuta x1 sa aiba coeficientul 1,iar din urmatoarele ec
necunoscutqa x1 se exclude (va avea coeficientul nul) apoi se trece la ec a doua si se repeata
transformarile elementare astfel ca in aceasta ec coeficientul nec sa fie 1.Jordan a propus o
transformare a metodei lui Gauss care consta in urmatoarele:la fiecare pas de transformari
elementare necunoscute corespunzatoare se exclude nu doar din urmatoarele ecuatii ale
sistemului ci si din toate celelalte.Ca rezultat dupa un nr finit de pasi(trans elementare) sistemul
de ecuatii se aduce la forma: .Pt a rezolva sistemele

cuajutorul metodei Jordan-Gauss se folosesc tabelele Gauss.Trecerea da la un system de ec

liniare la altul echivalent cu el prin metoda Jordan-Gauss va insemna trecerea de la un table

Gauss la altul.De ex: .

17.Folosind tabelele Gauss dupa un numar finit de pasi sistemul poate fi adus la

forma: Daca b’K+1=0 atunci sistemul este compatibil si solutia

generala a acestui system va avea forma: Necunoscutele

Xk+1,Xk+2,…,Xn se numesc necunoscute libere ,iar X1.X2…,Xk se numesc necunoscute

baza.Daca dam valori necunoscutelor libere capatam solutii particulare.Solutia particulara pt
care Xk+1=Xk+2=…=Xk+n=0 se numeste solutie baza Xb =b’1,b’2…b’k,0,0.Daca toate
componentele ,coordonatele solutiei baza sint nenegative(>0)atunci solutiile baza se numesc
solutii de baza admisibile. {0,36,0,28}{28,36,0,0}{0,0,9,1}{1,0,9,0}

18.Forme de prezentare a modelului matematic a PPL.

1)forma standart daca toate restrictiile se prezinta prin egalitati (ecuatii) si tuturor variabilelor li

se impun conditii de nenegativitate (1); Z(x)=C1X1+C2X2+…

+CnXn→max;Bi>=0 ;i=i…m.In aceasta forma se mai cere ca partile sa fie nenegative.2)forma

canonica-daca toate restrictiile sint inecuatii de acelasi sens.,,<=’’-functia z(x) se max ,,>=’’
functia z(x) se min.Orice PPL data sub forma canonica poate fi adusa la forma standart si
invers.Necunoscutele care se adauga Xn+i ,i=1…m se numesc variabile de

compensare sau variabile ecart.

19.Numim solutie admisibila a PPL

vectorul X¯={x1,x2…xn} a caror coordonate satisfac toate conditiile modelului,iar
x*¯={x1*,x2*…xn*} pt care functia z(x) capata valoarea optimal (max sau min) se numeste
solutie optimal z(x*¯)=max(min)z(x).Proprietatile:teorema1:nultimea solutiilor admisibile ale
unei PPL este o multime convexa (daca nu este vida).teorema2(teorema de baza):daca multimea
solutiilor admisibile este nevida si marginita atunci functia obiectiv(z(x)) ia valoarea optima intr-
un virf al poliedrului convex al solutiilor admisibile.teorema3(teorema despre alternative):daca
functia obiectiv ia aceeasi valoare optima in 2 sau mai multe virfuri ale multimii solutiilor
admisibile atunci orice combinatie liniara convexa a acestor virfuri este solutie optima a
problemei.

20.Principiul de optimalitate a solutiei de baza admisibile.

Fie X=(X1,X1…Xn) O SOLUTIE ADMISIBILA DIFERITA DE SOLUTIA DE BAZA
ADMISIBILA X*. *i0.Principiul de optimalitate rezulta din relatiile:

Csi= *=Z(X*) .Daca

∆j=Zj-Cj ,atunci Solutia de baza admisibila X* determina valoarea maxima a functiei
obiectiv si este deci solutie optima a PPL.Pt ca Solutia de baza admisibila sa fie optima trebuie sa
verifice una din conditiile:1)∆j

al treilea caz.In aceasta situatie aplicind metoda Jordan-Gauss se poate exprima necunoscuta
Xs(∆s<0) pt care Br/Ars=min {Xi0/X1s},Xis>0 si ca rezultat se trece de la Solutia de baza
admisibila X la o noua Solutie X’ pt care Z(x’)>z(x). Pt solutia de baza admisibila X’ verificam
cazurile posibile de mai sus .Daca iarasi va avea loc cazul 3)Atunci vom trece la o alta solutie de
baza admisibila s.a.m.d.

1.Algoritmul metodei Simplex :1)

Completam tabelul Simplex care corespunde formei standart.Acest table se aseamana cu Tabelul
Gauss dar are si unele modificari si completari.Prima completare este legata cu aceea ca la
sistemul de ecuatie se mai adauga o ecuatie prezentata de functia z care poate fi scrisa sub
forma:-C1X1-C2X2-…-CnXn+z=0,de aceea in ultima linie a tabelului Simplex se scriu
coeficientii acestei ecuatii,iar linia se noteaza cu Jm care in caz general este egala cu ∆j=Zj-Cj=
.
2)Folosind principiul de optimalitate stabilim ca Solutia de baza admisibila (din table) este
optimal daca 3)Daca exista cel putin un
indice j astfel incit ∆j<0.Atunci Solutia nu este optimal si trecem la un nou table Simplex.Pt
aceasta stabilim ∆s=min∆j,∆j<0.Presupunem ca –Cs este cel mai mic si astfel am stabilit
coloana pivotului.4)Se stbileste linia pivotului(daca in coloana s toti Ais
pt
care are loc relatia r=Br/Ars=minBi/Ais,Ais .5)Folosind pivotul Ars trecem la un nou tabel
Simplex dupa metoda cunoscuta Jordan-Gauss.La tabelul nou aplicam din nou algoritmul
s.a.m.d pina stabilim solutia optimal.

22.Proprietatile cuplului primal-dual.

1)Pt orice solutie admisibila X=(X1,X2,…,Xn) a problemei initiale si orice solutie admisibila
Y=(Y1,Y2…Yn) a problemei duale are loc inegalitatea Z(X) W(Y) Z(X)=

.Am obtinut ca Z(X)

W(Y).2)Daca pt solutiile admisibile X*=(X1*,X2*…Xn*) si Y*=(Y1*,Y2*…Yn*) are loc
egalitatea z(X*)=W(Y*) sau maxZ=minW,atunci X* si Y* sint solutii optime ale problemei
initiale si celei duale respective.

23.Problema transporturilor
se enunta astfel:la m producatori(depozite) A1,A2,A3,…Am se afla un produs omogen in
cantitatile a1,a2,…,am care trebuie transportat la n consumatori(magazine) B1,B2…Bn
necesitind cantitatile b1,b2…bn.Se cunosc deasemenea costurile unitate de transport Cij-Ai Bj;
i=1…m;j=1…n.Se cere sa se stabileasca planul de transport al produsului de la producator la
consummator astfel ca cheltuielile totale de transport sa fie minimale.Toata aceasta informative
se prezinta prin tabelul:
C(i,j)M*N= Modelul matematic a PT in cazul cind

are forma Z(x)=C11X11+C12X12+…+C1nX1n+

C21X21+C22X22+…+C2nX2n+ …
Cm1Xm1+Cm2Xm2+…+CmnXmn→min .Proprietatile:teorema1:Pt ca PT sa aiba solutie
optima este necesar si sufficient ca ;teorema2:Rangul matricei a sistemului de
restrictii a PT este:Ra=m+n-1.Aceasta proprietate inseamna ca orice solutie de baza admisibila
a PT va avea nu mai mult decit (m+n-1)component positive.In cazul negenerat Solutia de baza
admisibila va avea exact (m+n-1) componente pozitive .teorema3(principiul de optimalitate a
solutiei de baza admisibile).Pt ca solutia de baza admisibila X*=(Xij*)M*N sa fie optimala este
necesar si sufficient ca sa existe sistemul din (m+n) nr reale :U1*;U2*…Um*,V1*,V2*…Vn*
care satisfac conditiile:a)Ui*+Vj*=Cij,Xij>0; b)Ui*+Vj* Cij,i=1…m;j=1…n.

24. Pentru a determina solutie de baza admisibila

se aplica diferite metode :Metoda coltului de Nord-Vest.Componentele solutiei de baza
admisibile se determina pe rind,incepind cu X11.Se ia X11=min{a1;b1} si se atribuie valoarea
zero tuturor variabilelor de pe aceeasi linie sau coloana cu X11 in functie de urmatoarele
situatii:daca a1>b1,vom considera X11=b1 si Xi1=0;i=2…m; daca a1<b1 vom considera
x11=a1 si xi1=0,i=2…n; daca a1=b1 vom pune x11=a1=b1,iar x12 sau x21=0 si restul
componentelor de pe linia si coloana lui x11 vor fi considerate egale cu zero.Se modifica apoi
valorile a1 si b1,inlocuindule cu a1-x11 si respective b1-x11.Procedeul expus mai sus se repeat
pt restul celulelor care formeaza déjà un tablou cu m linii si n-1 coloane sau m-1 linii si n
coloane ,dupa cum au loc relatiile de mai sus.Pt a nu confunda componentele nule ale solutiei
de baza admisibile cu componentele nebazice ,celulele corespunzatoare acestora din urma ramin
libere(nu scrim zero in ele).De ex:
Metoda costului minim:In aceasta metoda pt determinarea solutiei de baza admisibile se iau in
consideratie costurile Cij.Se va determina mai intii component Xkl pt care Ckl=minCij.Se
cosidera apoi Xkl=min{ak,bl},raminind valabile situatiile descries in metoda coltului de Nord-
Vest.
25.Pt ca Solutia de baza admisibila in PT
sa fie optima,este necesar sa sae indeplineasca urmatoarele conditii:1)pt orice celula completata
(Xij>0)suma potentialelor Ui si Vi trebuie sa fie egala cu Cij,adica Ui+Vi=Cij 2)pt orice celula
libera (Xij=0) suma potentialelor Ui si Vj trebuie sa nu depaseasca Cij,adica Ui+Vi Cij.Daca
cel putin pt o celula libera nu se respecta aceasta inegalitate ,atunci Solutia de baza admisibila
nu este optima si aceasta solutie poate fi schimbata spre bine introducind in baza necunoscutei
celulei respective.Se poate obtine o noua solutie de baza admisibila daca unei component e
Xij,care era egala cu zero,I se atribuie o valoare Xij>0,iar celelalte component sint modificate in
compensatie,astfel incit restrictiile modelului mathematic sa fie satisfacute.Determinarea
potentialelor .Fie ca avem o solutie de baza admisibila.Pt determinarea potentialelor Ui si Vj
se utilizeaza conditia ca Ui+Vj=Cij,unde Xij>0.Potentialele pot fi determinate numai in cazul
in care Solutia de baza admisibila este nedegenerata.Astfel de solutie contine m+n-1 celule
completate si de aceea obtinem un system de m+n-1 ecuatii liniar independente cu m+n
necunoscute.Sistemul de ecuatii este compatibil si nedeterminat si de aceea uneia din
necunoscute I se atribuie o valoare concreta arbitrara(U1=0).dupa aceasta se determina celelalte
potentiale si aflam o solutie particulara a sistemului de ecuatii.De ex:
26.Problemele de transport ca si
problemele de programare liniara pot fi degenerate.Aceasta inseamna ca printre solutiile de
baza admisibila exista cel putin una care contine mai putin de m+n-1 componente pozitive.Ex:
Determinam daca Solutia de baza admisibila initiala prin metoda coltului Nord-Vest .Verificam
daca Solutia obtinuta este optima.

Daca nu se poate de inlocuit atunci angajatul va fi obligat sa-si exercite functia pina in cazul
când se va gasi un înlocuitor compatibil cu abilitățile sale de top manager.