Studiul Noului Testament

Clasa a XI-a Curs 1, semestrul I

Profesor Monahia Dositeia

Faptele Apostolilor sau Faptele Sfinţilor Apostoli este o carte a Bibliei, plasată în
Noul Testament imediat după cele patru Evanghelii. Atunci când este citată este numită
simplu Fapte sau FA sau F.A.. Din ceea ce se ştie astăzi, titlul de Faptele Apostolilor (în
greacă Praxeis Apostolon) a fost pentru prima dată utilizat de sfântul Irineu de Lyon în
secolul al II-lea.
Unii au sugerat că titlul acestei cărţi ar trebui, de fapt, să fie "Faptele Duhului Sfânt"
sau chiar "Faptele lui Iisus", deoarece 1:1 dă impresia că Faptele sunt ca o "mărturie
despre ceea ce Iisus a continuat să facă şi să propovăduiască", Hristos Însuşi fiind
principalul personaj prin lucrarea Duhului Sfânt.
Faptele povestesc istoria Bisericii Creştine Primare, cu accent pe propovăduirea
celor Doisprezece Apostoli şi a Apostolului Pavel. Primele capitole se petrec în
Ierusalim şi cuprind evenimentele de după Învierea Domnului, Înălţarea Domnului,
Pogorârea Duhului Sfânt şi începutul propovăduirii celor Doisprezece Apostoli.
Capitolele de la sfârşit cuprind convertirea lui Pavel, misiunea lui şi, în final, arestarea
sa şi călătoria la Roma.
Este aproape unanim acceptat că autorul Faptelor este acelaşi cu cel al Evangheliei
după Luca. Opinia tradiţională spune că cele două cărţi au fost scrise în jurul anului 60
de către însoţitorul lui Pavel, Apostolul Luca.

Cartea Faptele Apostolilor

1. Generalitati
A cincea carte a Noului Testament poarta in cele mai vechi manuscrise grecesti titlul
Faptele Apostolilor. S-a zis ca acest titlu a fost dat cartii chiar de catre autorul ei. Titlul
nu corespunde intru totul cu cuprinsul cartii. In carte nu se vorbeşte despre faptele
tuturor Apostolilor, ci numai despre ale unora dintre ei; '
In prima parte, autorul manifesta preferinta deosebita fata de Petru şi loan, iar in
partea a doua fata de Apostolul Pavel. Apoi, in carte se vorbeşte şi despre alte persoane,
care nu faceau parte din grupul Apostolilor, dar care se aflau in stransa legatura cu
aceştia, cum sunt: Varnava, loan Marcu, Timotei, diaconii Stefan şi Filip.
Textul cartii Faptele Apostolilor ni s-a transmis in doua variante (redactari):una mai scurta, cunoscuta şi sub numele
de textul A, şi alta mai lunga, cunoscuta sub numele de textul B. Varianta A, varianta mai ingrijita şi.cunoscuta ca «textul
oriental», figureaza in cele mai vechi şi autoritative manuscrise greceşti ale Noului Testament (Sinaiticus,
Vaticanus,Alexandrinus, Efraemi rescriptus, traducerile siriene, Vulgata, precum şi la Parintii bisericeşti: Clement
Alexandrinul, Origen, Sfantul loan Gura de Aur, ş.a.) şi a fost tiparita ca «textus receptus». Varianta B, textul mai putin
ingrijit, cunoscut şi ca «textul occidental», este mai putin raspandita (apare in manuscrisul greco-Iatin zis Cantabrigensis
sau al lui Beza,in traducerea siriaca filoxeniana, in traducerea egipteana din dialectul sahidic, in codicele «gigas
librorum» carş dateaza tot din sec. XIII şi la Parintii bisericeşti: Irineu, Ciprian, Augustin ş.a.). Adausurile ei nu au fost
incluse In textul tiparit, fiind socotite completari arbitrare ale textului original.
Autorul ambelor texte trebuie sa fie una şi aceeaşi persoana şi anume Luca.

1
Studiul Noului Testament
Clasa a XI-a Curs 1, semestrul I
Profesor Monahia Dositeia
Varianta A, care a fost prezentata lui Teofil. Aceasta, fiind mai Ingrijita,a ramas ca editie oficiala.
lata cateva deosebiri dintre cele doua variante:
a) In Faptele Apostolilor 11,27, In varianta A, se spune: «in zilele acelea s-au pogorat din Ierusalim profeti la
Antiohia». In acelaşiloc, In varianta B, se adauga: «...şi ieşind el a coborat cele şapte trepte...». Acest amanunt a fost
confirmat de sapaturile arheologice care au scos la luminacele 7 trepte care duceau din templu In cetate.
b) In FapteleApostolilor13,8 -dupa ce mai Inainte se vorbise despre dorinta proconsulului Sergius Paulusde a asculta
pe Pavelşipe Barnaba-,se spune: «Dar Ie statea impotriva Elimas vrajitorul... Cautand sa-I intoarca pe proconsul de la
credinta». In acelaşi loc, In varianta B, se precizeaza şi motivul interventiei lui Elimas: «pentru ca cu mare placere ii
ascultape ei».
c) In Faptele Apostolilor 16,3o, In varianta A, dupa ce In prealabil se vorbise despre cutremurul din Filipi, se spune:
«Şi scotandu-i afara (pe Apostoli) le-a zis: Domnilor, ce trebuie sa fac sa ma mantuiesc?». Nu se spune ce s-a Intamplat
cu ceilalti Intemnitati. In acelaşi loc, In varianta B, se face precizarea: (pe Apostoli) i-a scos afara dupa ce pe ceilalti i-a
zavorat la loc.
2. Autorulşi autenticitatea cartii
Faptul ca Sfantul Luca este autorul cartii Faptele Apostolilor poate fi dovedit atat cu
argumente interne, cat şi cu argumente externe.
A. Araumente interne
a) Autorul spune In prologul cartii (1,1) ca a mai scris o carte In care a vorbit despre
viata şi activitatea Domnului, pana la Inaltarea Sa la cer şi i-a dedicat-o lui Teofil. Cum
despre Inaltarea Domnului se vorbeşte doar In Evanghelia lui Marcu (16,19) şi Luca
(24,44-53), iar despre Teofil doar In Evanghelia Sfantului Luca, rezulta ca autorul cartii
Faptele Apostolilor este Luca.
b) Limba greaca aleasa In care a fost scrisa cartea Faptele Apostolilor fiind egalata
doar de limba greaca a Evangheliei a treia, rezulta ca ambele au fost scrise de
acelaşiautor, ca Faptele Apostolilor au fost scrise de Sfantul Luca.
c) Sfantul Luca, autorul Evangheliei a treia, se dovedeşte a fi un om cult, care
Imbina istoria creştinismului cu istoria imperiului roman, amintind ocazional pe
Imparatii romani, regii, tetrarhii, proconsulii, procuratorii, centurionii, şcolile filozofice,
precum şi mentalitatea diferitelor personaje şi a grupurilor sociaIe. Procedandu-se la fel
şi In Faptele Apostolilor, se poate deduce ca şi autorul acestei carti este tot Sfantul
Luca.
d) Sfantul Luca a fost unul dintre colaboratorii apropiati ai Sfantului Apostol Pavel.
EI trebuie sa fie autorul cartii Faptelor Apostolilor, pentru ca, descriind activitatea
Sfantului Apostol Pavel, la care el a fost de fata, foloseşte persoana Intai plural. In plus,
Luca trebuie sa fie autorul, atat pentru faptul ca are o serie de expresii comune cu
Apostolul, cat şi pentru faptul ca Imbratişeaza idei fundamentale ale propovaduirii
pauline: Indreptarea prin credinta fara faptele Legii mozaice, universalitatea mantuirii,
ş.a. In plus, el rezerva Apostolului Pavel 3/5 din cartea sa (cap. 9; 11,25-3o; 13-28),
Ingloband In istorisirea activitatii sale misionare amanunte pe care nu le-ar fi putut
cunoaşte decat cineva dintre apropiatii sai.
B. Marturii externe
Aceste marturiisunt de doua feluri: indirecte, atunci cand scriitorii bisericeşti o
citeaza, fara a preciza de unde preiau textul; şi directe, atunci cand fac precizarile
cuvenite.
a) Intre marturiile indirecte amintim: . Marturiile Parintilor Apostolici: Clement
Romanul (I Cor. 2,1) lauda darnicia Corintenilor cu cuvinte care sunt specifice cartii

2
Studiul Noului Testament
Clasa a XI-a Curs 1, semestrul I
Profesor Monahia Dositeia
Faptele Apostolilor (2o,35: «Mai fericit este a da decat a lua»). Sfantul Ignatie al
Antiohiei (catre Smirneni 3), vorbind despre aratarile Domnului dupa Inviere, reda cu
mici intrelasari cele spuse la Faptele Apostolilor (1o,4o şi 41: «Dumnezeu... I-a dat sa
se arate... noua... celo care am mancat şi am haut impreuna cu EI»). Sfantul Policarp
(catre Filipeni), vorbind despre Invierea Domnului, se exprima cu aceleaşi cuvinte ca In
Faptele Apostolilor (2,24: «Pe care Dumnezeu L-a inviat dezlegand
dureri.lemorşii»). Multe aluzii la cartea Faptele Apostolilor mai fac: epistola lui
Barnaba (19, la Faptele Apostolilor 4,32); Invatatura celor 12Apostoli(4, la Faptele
Apostolilor4,32), Epistola catre Diognet (3, la Faptele Apostolilor 17,24), Justin
Martirul (Apologia 1, 51 la Faptele Apostolilor 1,8).
Cartea Faptele Apostolilor a fost cunoscuta şi folosita drept carte sfanta şi normativa
de catre unii eretiei: de Ebioniti şi de Teodot. Altii, Insa, o refuza: Marcion,Severienii
ş.a.
b) Intre marturiile directe amintim fragmentul Muratori In care se spune ea Luca
este cel care a adresat lui Teofil (cartea) Faptele Apostolilor. Sfantul lrineu (Adv. haer.
3,14,1) o atribuie in intregime lui Luca, «insoţitorul şi colaboratorul Sfantului Pavel».
Izvoarele, insa, folosite de autor la alcatuirea ei, au fost mai multe. In primul rand va
fi folosit informatiile pe care ellnsuşi Ie va fi adunat Intr-un jurnal de calatorie. Potrivit
textului de la Fapte 11,27 (varianta B), Sfantul Luca a fost martor la multe din
evenimentele vremii Inca de la anul 44. Printre cei care se aflau de fata la profetia
facuta de Agav, In Antiohia Siriei, se afla şi el. Aşa rezulta din cuvintele: «Şi
adunandu-ne noi» Despre evenimentele la care n-a fost prezent, s-a informat de la
martorii oculari asupra celor intamplate.
Astfel, evenimentele din primele. cinci capitole erau cunoscute de toti creştinii. Intre
ei vor fi fost destui care sa-i dea informatii demne de crezare. Pentru cele scrise In
capitolele 6-8 va fi folosit informatiile date de diaconul Filip,pentru cele scrise In
capitolele 9-12 se va fi informat de la Petru, Barnaba, loan Marcu şi Mnason (cf. 21,16),
iar pentru cea mai mare parte a cartii va fi folosit informatiile Sfantului Apostol Pavel şi
ale celorlalti Apostoli.
3. Adresarea cărţii
Cartea Faptele Apostolilor este adresata «Iui Teofil». Dat fiind ca aceasta estea doua
carte pe care i-o adreseaza, urmeaza ca este aceeaşi persoana careia i-a adresat şi
Evanghelia (cf.1,1). Faptul ca de data aceasta i se adreseaza pe nume, ingaduie
presupunerea ca, intre timp, raporturile dintre ei s-au strans mai mult. Daca Teofil nu
era convertit la creştinism cand a primit textul Evangheliei a facut acest pas, cu
certitudine, indata dupa aceea şi inainte de a primi cartea Faptele Apostolilor. Adresarea
frateasca din Fapte 1,1 este o. Indicatie pretioasa in acest sens.
4. Motivele si scopul scrierii cartii
In cuprinsul cartii nu ni se spune nimic precis referitor la motivul pentru care s-a
scris cartea. Totuşi, fiind adresata aceluiaşi Teofil, .motivul scrierii cartii Faptele
Apostolilor trebuie cautat in legatura cu acelea care au dusla alcatuirea Evangheliei a
treia. Or, daca scriind Evanghelia, scopul lui Luca era sa informeze pe Teofil cat mai
documentat asupra vietii şi activitatii Domnului nostru Iisus Hristos (Luca 1,1-4);

3
Studiul Noului Testament
Clasa a XI-a Curs 1, semestrul I
Profesor Monahia Dositeia
scriind Faptele Apostolilor, scopul sau va fi fost sa-I informeze cat mai pe larg asupra
istoriei bisericii creştine şi sa accentueze caracterul universalist al creştinismului,
puterea şi inraurirea sa asupra iudeilor şia neamurilor.
Unii cercetatori descifreaza din cuprinsul ei şi un scop secundar, anume ca Sfantul
Luca ar fi vrut sa arate ca cei doi corifei ai credintei, Apostolii Petru şi Pavel, a fost
intotdeauna un acord desavarşit. Faptul ca Sfantul Luca nu pomeneşte nimic despre
conflictul care a avut loc in Antiohia Siriei (cf. Galateni 2,11-12) ar fi o indicatie inacest
sens.
5. Locul şi data aldituirii cartii
Referitor la locul scrierii, nu s-a pus niciodata la indoiala faptul ca Luca a scris
Faptele Apostolilor din Roma, pe cand se afla in preajma Apostolului Pavel, unde işi
avea domiciliul Teofil.
Referitor la timpul scrierii se pot preciza urmatoarele: Sfantul Luca se opreşte cu
istorisirea evenimentelor la sfarşitul captivitatii romane a Sfantului Pavel (sfarşitul
anului 63), incheind astfel: «Şi a petrecut Pavel doi ani deplin pe cheltuiala sa şi
primea pe toşi care veneau la el, propov aduind imparaşia lui Dumnezeu şi invaţand
cele despre Domnul lisus Hristos, cu toat a indrazneala, fara, nici o piedica» (Fapte
28,3o-31).
Cartea, deci, nu putea fi scrisa mai tarziu de anul 63, pentru ca in acest caz ar fi
trebuit sa consemneze despre procesul şi eliberarea Apostolului, dar nici inainte de acest
an, cand a fost scrisa Evanghelia sau «cartea cea dintai». Prin urmare, cartea Faptele
Apostolilor trebuie sa fi fost scrisa tot In anul 63, la cateva luni dupa scrierea
Evangheliei a treia şi cu putin înainte de eliberarea apostolului.

6. Cuprinsul
Cartea consta din 28 de capitole, cu 1.oo6 versete şi 18.396 cuvinte. Ca volum, ea
detine locul al doilea In canonul Noului Testament, situandu-se Indata dupa Evanghelia
a treia.
Textul ei se Imparte In doua parti mari, inegale.
In partea Intai (capitolele 1-12) se expune faptul istoric al lntemeierii Bisericii
creştine şi raspandirea creştinismuluiIn mediul iudaic:
Cap. 1: Inaltarea Mantuitorului la cer şi Alegerea lui Matia In locul lui luda
Iscarioteanul;
Cap. 2: pogorarea Sfantului Duh, Cuvantarea lui Petru şi Intemeierea Bisericii;
Cap. 3: Petru vindeca un olog şi predica poporului uimit pe Mantuitorul Hristos;
Cap. 4: Petru şi loan Inchişişi aduşi Inaintea sinedriului sa dea seama pentru predica
lor, eliberarea lor;
Cap. 5: Anania şi Safira pedepsiti. Apostolii sunt din nou Inchişi, dar un Inger îi
elibereaza. Sfatul lui Gamaliel;
Cap. 6: Alegerea şi hirotonia celor şaptediaconi;
Cap. 7: Cuvantarea şi martiriul arhidiaconului Ştefan;
Cap. 8: Saul prigoneşte Biserica;
Cap. 9: Chemarea lui.Saul pe drumul Damascului;

4
Studiul Noului Testament
Clasa a XI-a Curs 1, semestrul I
Profesor Monahia Dositeia
Cap. 1o: Corneliu vine la credinta;
Cap. 11: Relatarea lui Petru, catre cei din Ierusalim, despre botezul lui Corneliu; .
Cap. 12: Uciderea lui lacob al lui Zevedei. Petru scos din Inchisoare de un Inger.
In partea a doua (capitolele 13-28) se istoriseşte raspandirea creştinismului In lumea
pagana (greco-romana):
Cap. 13-14: Pavel şi Barnaba pornesc In prima calatorie misionara;
Cap. 15: Sinodul apostolic din Ierusalim;
Cap. 18-21: A treia dilatorie misionara; intoarcerea la Ierusalim şi prinderea lui
Pavel in templu;
Cap. 22: Cuvantarea lui Pavel inaintea multimii;
Cap. 23: Pavel dus la sinedriu; uneltirile duşmanilor lui şi ducerea lui la Cezareea;
Cap. 24: Pavel se dezvinovateşte Inaintea procuratorului Felix;
Cap. 25-26: Pavel înaintea procuratorului Porcius Festus şi a regelui Agripa;
Cap. 27-28: Pavel trimis In lanturi la Roma.
Istorisirea îmbratişeaza un spatiu temporal de peste trei decenii: de la Inaltarea la cer
a Mantuitorului şi pana la sfarşitul primei captivitati romane a Sfantului Apostol Pavel
(anii 3o-63).
Viata si activitatea Sfantului Apostol Pavel
Sfantul Pavel, marele «Apostol al neamurilor», a fost iudeu, din semintia lui
Veniamin (Rom. 11,1; Filipeni 3,5; II Cor. 11,22). Parintii sai se stramutasera din
Giscala Galileei în Tarsul Ciliciei unde au obtinut calitatea de cetateni romani (F.Ap.
16,37 ş.a.; 22,25 ş.a.).
Aici li se naşte Saul (= cel dorit), care, potrivit obiceiului iudeilor de pe atunci, pe
langa numele evreiesc, purta şi numele de Paul (ca loan Marcu, lesus-Justus).
Anul naşterii lui nu pare sa fi fost departe de anul naşterii Mantuitorului.
Educatia primita a fost strict fariseica (F.Ap. 23,6; Rom. 9,3; II Cor. 11,12). Deşi
traia departe de tara sfanta, în «diaspora», în familie vorbea limba aramaica. In contact
cu grecii a învatat destul de bine limba greaca, pe atunci limba de uz international. Nu
ştim daca a cercetat vreo şcoala greceasca. Este însa sigur ca cunoştea literatura veche
elina. Citeaza pe poetul Aratus In Faptele Apostolilor17,28, pe Menandru In I Cor.
15,33; pe Epimenidas In epistola adresata lui Tit 1,12.
Dorinta parintilor sai era sa se faca rabin. In acest scop, Indata ce a ajuns la varsta de
12 ani, a fost trimis la Ierusalim ca sa Invete legea mozaica, la picioarele lui Gamaliel,
cel mai renumit rabin de atunci. Cum fiecare Invatator de lege era obligat sa cunoasca şi
o meserie, tanarul Saul a Invatat meseria de constructor de corturi (F.Ap. 18,3; 2o,34; I
Tes. 2,9; II Tes. 3,8; I Cor, 4,12; 9,6-18; II Cor. 11,7-12; 12,14-18). Nu ştim cat timp a
studiat la lerusalim, insa din scrierile sale rezulta ca şi-a Insuşit temeinic legea mozaica.
Pe cand Gamaliel era un Invatator de lege foarte tolerant cu cei de alte convingeri (In
F.Ap. 5,34 ş.a. se spune ca a recomandat sinedriului sa nu mai persecute pe Apostoli, ci
sa aştepte ca viitorul sa hotarasca daca Invatatura lor este sau nu de la Dumnezeu),
tanarul Saul excela prin zel pentru pastrarea legii mozaice şi a traditiunilor parinteşti
(F.Ap. 22,3; Gal. 1,14 ş.a.). De aceea, afland ca iudeii deveniti creştini privesc altfel
legea mozaica, voteaza pentru suprimarea lor. A fost prezent la uciderea diaconului

5
Studiul Noului Testament
Clasa a XI-a Curs 1, semestrul I
Profesor Monahia Dositeia
Stefan şi a aprobat in sufletul sau fapta ucigaşilor (F.Ap. 8,1; 22,2o). Apoi, el Insuşi
persecuta pe creştinii din Ierusalim (Gal. 1,13 şi 23; F.Ap. 8,3; 22,4; 26,1o). Cand unii
dintre aceştia se refugiaza, trecand frontiera, la Damasc, ia Imputernicire de la arhiereu
şi pleaca Intracolo, pentru a aduce pe refugiati legati la Ierusalim (F.Ap. 9, 2; 22,9;
26,12).
Dar inainte de a intra in Damasc, Mantuitorul i se arata in toata stralucirea sa
dumnezeiasca Şi-I cheama sa-i fie martor inaintea tuturor popoarelor. Din acel moment
Saul îşi schimba complet atitudinea. EI devine creştin Şi apostol al Domnului, plin de
zel in raspandirea Evangheliei, pentru a compensa raul pe care-I facuse bisericii (F.Ap.
9,1-22; 22,3-16; 26,9-18).
Convertirea Apostolului Pavel trebuie sa fi avut loc pe la anii 33-35.
Dupa ce a predicat pe Domnul «cateva zile» in Damasc, a plecat in Arabia, pentru a
se pregati in singuratate pentru misiunea sa de apostol. Aici s-a invrednicit sa
primeasca, in repetate randuri, descoperiri dumnezeieşti (F.Ap. 9,19; Ş.a.; Gal. 1,12 Şi
17).
Se reîntoarce din Arabia la Damasc şi continua sa predice pe Domnul timp de trei
ani (Gal. 1,17-18). Dar iudeii de aici hotarasc sa-I ucida. De aceea, cu ajutorul unor
«ucenici» paraseşte oraşul noaptea, fiind coborat peste zid intr-un COŞ Şi merge la
Ierusalim, pentru a face cunoştinta cu Apostolul Petru (F.Ap. 9,23 Ş.a.; Gal. 1,17).
La Ierusalim, Barnaba, cu care se cunoştea mai de mult, îl introduce in cercurile
creştine. Cunoaşte doar pe Petru Şi pe Iacob, fratele Domnului, pentru ca
ceilalti apostoli parasisera oraŞul. Dupa 15 zile, in urma unei descoperiri pe care o
are
in templu, paraseşte Ierusalimul şi pleaca la Cezareea Palestinei şi de aici in Tarsul
Ciliciei (F.Ap. 9,26; 22,12; Gal. 1,18). Peste 7 ani de la convertire (pe la anul 43 dupa
Hristos) apostolul Barnaba, care venise in Antiohia Siriei pentru a organiza biserica de
acolo, nemaiputand .birui singur lucrul,îl invita pe Paul, ca sa-i vina in ajutor. Paul vine
şi dezvolta alaturi de Barnaba o activitate intensa, timp de un an (Fapte 11,26), incat
numarul credincioŞilor de aici sporeşte şi aici credincioşii se numesc pentru prima data
«creştini» (F.Ap.11,25-26).
Din Ierusalim vin in Antiohia Siriei mai multi profeti creştini. Unul dintre ei, cu
numele Agab, profeteşte, in plina adunare bisericeasca, pentru timpul proxim, o mare
foamete peste intreg pamantul. Creştinii din Antiohia hotarasc sa faca o colecta pentru
creştinii saraci din Ierusalim, iar Pavel şi Varnava sunt insarcinati sa duca colecta la
destinatie. Cand sosesc la Ierusalim, nu afla pe nici unul dintre Apostoli, fiindca aceştia
parasisera oraşul din cauza persecutiei lui Irod Agripa I. Ei inmaneaza colecta
«presbiterilor de aici» şi se intorc in Antiohia Siriei, luand cu ei şi pe Ioan-Marcu, care
era nepotul lui Barnaba. Era in vara anului 44 dupa Hristos, anul mortii lui Irod Agripa I
(F.Ap. 11 Şi 12).
Prima calatorie misionara (45-47/48 dupa Hristos; F.Ap. 13,1-14, 28). Nu multa
vreme dupa reîntoarcerea lor din Ierusalim, la indemn de sus, Paul şi Barnaba intreprind
intaia calatorie misionara, luand cu ei şi pe Ioan-Marcu. Se indreapta spre Cipru.
Debarca în Salamina şi trecand din oraş in oraş şi din sinagoga in sinagoga, ajung in

6
Studiul Noului Testament
Clasa a XI-a Curs 1, semestrul I
Profesor Monahia Dositeia
Pafos, reşedinta proconsulului roman. Sunt ascultati de proconsulul Sergiu Paul şi
acesta se converteşte la creştinism. Magul Elima le face opozitie, dar este pedepsit.
De aici, probabil în primavara anului urmator (46 dupa Hristos), apostolii trec in
tarile Asiei Mici. Sosind in Perga Pamfiliei, Ioan-Marcu se desparte de ei şi se
reîntoarce la Ierusalim. Apostolii, fara a sta mult in Perga, traverseaza muntii Taurus şi
vin in Antiohia Pisidiei. Zabovesc un timp şi predica Evanghelia, dar iudeii ii silesc sa
paraseasca oraşul. Trec la Iconiu şi intemeiazao biserica creştina mixta din iudei şi
pagani. Fiindca din nou sunt siliti sa paraseasca oraşul, se indreapta spre Licaonia.
Predica mai intai in Lystra. Aici, Sfantul Pavel vindeca in chip miraculos un olog.
Poporul, uimit de aceasta minune, vrea sa aduca jertfa ca unor zei apostolilor. Intre cei
care se convertesc se numara şi Timotei, cel care îi va deveni mai tarziu tovaraş de
calatorie. Curand, iudeii pun la cale o rascoala impotriva apostolilor. Pavel este batut cu
pietre şi abia scapa cu viata. A doua zi pleaca la Derbe. Aici predica cu succes pe
Domnul. La inceputul anului urmator (47) ei se reîntorc prin Listra, Iconiu, Antiohia la
Perga, aşezand în fiecare oraş preoti. Vin apoi in Attalia, unde se imbarca intr-o corabie
şi îşi continua drumul la Antiohia Siriei.
Cearta cu iudaizantii din Antiohia Siriei si Sinodul aoostolic (anul 5o) (F.Ap. 15,1-
35).
Vestea despre increştinarea unui mare numar de pagani a nemultumit pe unii iudeo-
creştini din Ierusalim. De aceea, ei vin la Antiohia şi pretind ca creştinii proveniţi dintre
pagani trebuie circumcişi şi obligati sa respecte legea mozaica, daca voiesc sa fie
recunoscuti ca şi creştini deplini. Pavel şi Varnava, care nu doreau ca religia creştina sa
ie adusa in situatia unei simple secte iudaice, li se opun. Cearta ia dimensiuni tot mai
mari. Pentru a o curma, biserica din Antiohia hotaraşte sa trimita pe Pavel şi pe
Barnaba, impreunacu alti delegati, la Ierusalim. In sinod se hotaraşte ca creştinii
proveniti dintre pagani nu trebuie circumcişi, nici obligati sa respecte legea mozaica.
Iacob, fratele Domnului, propune ca acestor creştini sa li se recomande sa se abtina de
la consumarea carnurilor sacrificate idolilor, de la cele sugrumate, de sange şi de
desfranare. Aceasta propunere este primita. Hotararile. Sinodului apostolic se fixeaza in
scris, iar Pavel şi Barnaba, care erau insotiti de Barsabas, Sila şi loan Marcu sunt
insarcinati sa le aduca la cunoştinta Bisericii din Antiohia Siriei(F.Ap.15,1-35).
Calătoria a doua misionara (anii 5o-54; F.Ap. 15,36-18,22).
Din cauza lui loan Marcu, Barnaba se desparte de Pavel. Barnaba, impreuna cu loan
Marcu, pleaca din nou in Cipru, iar Pavel, luand cu el pe Sila, se indreapta catre Cilicia,
patria sa. De aici, trecand peste Muntii Taurus, vine mai intai la Derbe (ultimul oraş
vizitat in prima calatorie), trece prin Lystra, de unde ia cu sine pe Timotei, dupa ce mai
intai acesta se circumcide, vine la lconiu şi dupa aceea la Antiohia Pisidiei, intarind In
credinta pe creştini. Apostolul Pavel voia sa-şi continue drumul spre vest, pe calea
militara, care ducea la Efes, capitala provinciei romane Asia. Dar, Inainte de a intra pe
teritoriul provinciei Asia (pe cand era înca în provincia Pisidia), Duhul Sfant îi
porunceşte sa-şi îndrepte paşii spre nord, prin Frigia şi tara Galatica. In Galatia se
îmbolnaveşte şi trebuie sa ramana mai mult decat işi propusese. Aceasta zabava este

7
Studiul Noului Testament
Clasa a XI-a Curs 1, semestrul I
Profesor Monahia Dositeia
spre folosul bisericii. Apostolul caştiga mai multi ucenici şi iau fiinta bisericile din
Galatia.
Probabil in anul urmator (52 dupa Hristos), Apostolul pleaca din Galatia şi trecand
prin Mysia, ajunge la Troa, oraş aşezat pe tarmul marii Egee. Aici afla pe Luca şi,
însotit de acesta, pleaca, în urma unui vis, în Macedonia. Debarca în Neapolis şi dupa
cale de putine ore, ajung la Filipi. Aici, înfiinteaza o biserica creştina şi din cauza ca
vindeca o copila, care era stapanita de un spirit pitonicesc, Pavelşi Sila sunt prinşi şi
aruncati în temnita. In urma unui cutremur de pamant, autoritatile oraşului îl elibereaza.
In aceasta situatie, pleaca la Tesalonic, lasand la Filipi pe Luca, pentru a organiza şi
conduce biserica de aici. Dupa o activitate de cateva saptamani, apostolul reuşeşte sa
înfiinteze şi în Tesalonic o biserica creştina. ludeii pun la cale o revolta a populatiei
pagane împotriva sa. Apostolul paraseşte oraşul şi se îndreapta spre Berea. Predica şi
aici Evanghelia, multi se convertesc, dar iudeii din Tesalonic însceneaza şi aici o
rascoala împtriva sa.
Lasand pe Sila şi pe Timotei aici la Tesalonic, Apostolul Pavel se îndreapta spre
Atena. Ajuns la Atena, unde chiar şi «Dumnezeul cel necunoscut» îşi avea altarul sau,
predica în piata Areopagului. Converteşte, între altii, pe femeia Damaris şi pe Dionisie
Areopagitul. Intre timp soseşte la Atena Timotei, dar îngrijorat de soarta Bisericii din
Tesalonic, Apostolul îl trimite la Tesalonic.
Dupa scurt timp, Apostolul Pavel merge în Corint, capitala de atunci a provinciei
Ahaia. Locuieşte In casa familiei Aquila şi Priscilla, iudei care venisera de. curand din
Roma, In urma edictului de expulzare al Imparatului Claudiu. Işi caştiga painea facand
corturi, iar sambata obişnuia sa predice în sinagoga iudeilor.
Timotei se întoarce din Tesalonic (cu el vine şi Sila din Berea) cu veşti
îmbucuratoare şi Apostolul scrie prima epistola catre Tesaloniceni. La cateva luni mai
tarziu va scrie a doua epistola Tesalonicenilor. Liniştit, apostolul se dedica cu totul
predicii. Cand iudeii i se împotrivesc, el se îndreapta catre populatia pagana învatand In
casa proselitului Titus Justus. Numarul credincioşilor creşte şi între ei se numara chiar
şi fostul conducator al sinagogii pe nume Crispus. Predica cu succes un an şi şaseluni
(Fapte 18,11).
Iudeii hotarasc sa puna capat activitatii sale. Ei îl prind şi îl duc înaintea
proconsulului roman Gallion, învinuindu-I ca învata pe oameni sa se închine lui
Dumnezeu, împotriva legii. Proconsulul nu voieşte sa se amestece în certurile religioase
ale iudeilor şi de aceea, îi alunga. Apostolul scapa, dar este batut Sostene, mai marele
sinagogii, chiar înaintea proconsulului, pentru ca se pare ca şi el simpatiza pe creştini.
Drept recunoştinta fata de Dumnezeu, ia asupra sa votul Nazireatului şi pleaca spre
Ierusalim. Trece prin Efes unde predica scurt timp Evanghelia, dar promite locuitorilor
de acolo, dornici de a-I asculta, ca va reveni curand la ei. Din Efes ajunge la Cezareea
Palestinei şi de acolo merge la Ierusalim, unde îşi îndeplineşte votul Nazireatului. Dupa
ce petrece sarbatorile (Paştelui sau ale Rusaliilor) în mijlocul fratilor de aici, el se
reîntoarce la Antiohia Siriei, lasand, pare-se, pe Sila la Ierusalim.
Conflictul dintre Pavel şi Petru in Antiohia Siriei (Gal. 2,11-21)

8
Studiul Noului Testament
Clasa a XI-a Curs 1, semestrul I
Profesor Monahia Dositeia
Sosind în Antiohia, Sfantul Pavel afla situatia bisericii schimbata. Apostolul Petru
sosise aici cu putin timp înainte. La Inceput nu facea deosebire între creştinii proveniti
dintre iudei şi cei proveniti dintre pagani. Insa mai tarziu, sosind din Ierusalim, unii
iudeo-creştini din secta fariseilor, I-au determinat sa se separe de creştinii proveniti
dintre pagani şi sa ia masa doar cu cei proveniti dintre iudei.
Barnaba, care sosise aici, venind din Antiohia, fusese atras de grupul iudaizantilor.
Biserica era amenintata sa se dezbine în doua parti.
In aceasta situatie, Apostolul Pavel intervine şi lamureşte situatia în sensul
hotararilor luate în sinodul apostolic, facand în acelaşi timp grele reproşuri apostolului
Petru.
Calatoria a treia misionara (54/55-58; F.Ap. 18,23-21,3o)
Dupa ce ramane putin timp cu fratii, Apostolul Pavel pleaca din Antiohia Siriei catre
Efes, trecand prin Capadocia, Galatia şi Frigia. Ajungand în Efes, predica Evanghelia 3
luni în Sinagoga, dar negasind ascultare, se retrage din mijlocul iudeilor şi predica pe
Domnul timp de doi ani în casa retorului Tyrannus (Fapte 19,9-1o).
Intre timp, iudaizantii, venind pe urmele sale, reuşisera sa ademeneasca pe
credincioşi din Galatia sa se circumcida şi sa observe sarbatorile iudaice. Indata ce
primeşte veşti în acest sens scrie epistola catre Galateni.
Cam în acelaşi timp, primeşte ştiri alarmante şi din Corint. Creştinii de aici nu
încetasera a duce o viata destrabalata. Apostolul le scrie o epistola în care le da
instructiunile necesare, cum sa-şi întocmeasca viata creştina. Aceasta epistola s-a
pierdut de mult (I Cor. V,5). Apostolul nu se multumeşte cu atat. Pentru a-i Indruma pe
Corinteni pe calea cea buna, trimite într-acolo, la scurta vreme, pe Timotei (I Cor. 4,17).
împreuna cu Timotei pleaca şi Erast cu o misiune speciala In Macedonia (F.Ap. 19,22).
Ei aveau sa îndemne pe credincioşii din Macedonia şi Ahaia, ca sa contribuie la colecta
pe care Apostolul o facea pentru creştinii saraci din Ierusalim.
Pe cand mergea Timotei la Corint, Sfantul Pavel primea la Efes o delegatie şi o
scrisoare din partea Corintenilor. ştirile nu erau prea îmbucuratoare. Neputand parasi
Efesul, Apostolul scrie Corintenilor o alta epistola, pe care le-o trimite prin delegatii lor.
Este vorba de epistola care ni s-a pastrat, drept prima epistola adresata Corintenilor
(anul 57 dupa Hristos).
Ajungand în Corint şi afland ca o delegatie a acestei biserici fusese trimisa la Efes,
ucenicul Timotei nu ramane prea mult aici şi se întoarce la Efes.
Pentru a primi informatii cat mai precise despre felul cum au reactionat Corintenii la
primirea scrisorii sale, Apostolul trimite de aceasta data într-acolo pe Tit.
Acesta avea sa plece la Corint prin Macedonia şi apoi sa se reîntoarca tot prin
Macedonia la Troa. La Troa avea sa soseasca dupa Rusaliile aceluiaşi an, pentru ca
apostolul avea de gand sa ramana în Efes numai pana la Rusalii, apoi sa plece şi el la
Troa, unde aveau sa se întalneasca.
Dar apostolul Pavel este obligat sa paraseasca Efesul înaintea Rusaliilor anului 57,
din cauza rascoalei argintarului Demetrius şi vine la Troa mai înainte decat îşi
propusese. Aici aşteapta un timp pe Tit şi pentru ca acesta nu sosea, se hotaraşte sa
plece în întimpinarea lui, în Macedonia. Îl întalneşte, probabil, în Filipi. In baza ştirilor

9
Studiul Noului Testament
Clasa a XI-a Curs 1, semestrul I
Profesor Monahia Dositeia
aduse de acesta, scrie din Filipi o a doua epistola Corintenilor (vara anului 57) şi trimite
pe acelaşi apostol (pe Tit) s-o duca la destinatie.
Vara acestui an apostolul şi-o petrece vizitand bisericile şi predicand Evanghelia în
Macedonia şi Iliria (Rom. 15,19 ş.a.). In aceasta iarna gaseşte ragazul necesar şi scrie o
epistola romanilor, pe care o expediaza în primavara anului 58 prin diaconita
Fibi(Febe). Apoi se pregateşte sa mearga din nou în Orient, facand un ocol prin
Macedonia şi Asia Mica, pentru a vizita bisericile.
De la Corint vine la Filipi. Aici serbeaza Paştele împreuna cu Luca, cel care
ramasese în aceasta localitate la începutul celei de a doua calatorii misionare. Luandu-l
cu el pe acesta, pleaca cu corabia la Troa. Aici petrece vreo 7 zile şi învie pe tanarul
Eutihus (Fapte 2o,7). Işi continua apoi drumul la Milet, de unde îşi ia ramas bun de la
conducatorii bisericii din Efes (Fapte 2o,28). Plecand şi de aici, dupa o cale de doua
saptamani, ajunge la Tir. Corabia ramane şapte zile în port. De aici pleaca, trecand prin
oraşul Ptolemais la Cezareea Palestinei unde este gazduit de diaconul Filip.
Apostolului i se prevesteşte ca va fi prins şi legat. Vine la Ierusalim şi este bineprimit
de catre Iacob, episcopul Ierusalimului. Acesta tine sa-i atraga atentia asupra pericolelor
care îl aşteapta din partea iudeilor necredincioşi.
Captivitatea Apostolului Pavel din Cezareea Palestinei (Fapte 23,31-26,32) şi din
Roma (Fapte 27,1-28,31).
Apostolul Pavel intra în templu pentru a îndeplini unele formalitati ale legii mozaice,
potrivit sfatului pe care i l-a dat Iacob, fratele Domnului. Iudeii din Asia îl recunosc şi îl
prind. Pe când se pregateau sa-l omoare, tribunul cohortei romane Claudius Lysias
intervine şi-l scapa. De pe treptele cetatuiei Antonia, Apostolul încearca sa se apere,
vorbind catre popor în limba aramaica. însa, în zadar. A doua zi este dus înaintea
sinedriului, dar acesta nu poate lua nici o hotarare referitoare la persoana sa. Claudius
Lysias, afland ca un grup de vreo 40 de fanatici s-au jurat sa-l ucida pe Pavel, îl trimite
cu o puternica escorta, chiar în aceeaşi noapte, la Cezareea Palestinei, la procuratorul
Felix. Dupa 5 zile, arhiereul Ananias, însotit de avocatul Tertullus, se prezinta înaintea
lui Felix şi-l învinuiesc pe Pavel ca ar rascula poporul. Felix, însa, întelege ca Pavel este
nevinovat şi de aceea nu-l preda în mainile lor. Dar nici nu-l elibereaza, ci amâna o
astfel de hotarare de pe o zi pe alta, crezand ca i se vor oferi bani. Apostolul petrece în
captivitate doi ani pana cand Felix este înlocuit cu Porcius Festus. Iudeii cer din nou
extradarea lui Pavel. Procuratorul, pentru a le face pe plac, este gata sa le predea pe
Apostol, pentru a-l judeca la Ierusalim. Dar Apostolul, ştiind ce-l aşteapta în Ierusalim,
face uz de dreptul sau de cetatean roman şi cere sa fie judecat de tribunalul imperial din
Roma.
Regele lrod Agripa II, însotit de sora sa, îl viziteaza pe procuratorul Festus şi crede
ca Apostolul putea fi eliberat daca nu cerea sa fie judecat la Roma.
Dand curs apelului, procuratorul Festus îl trimite pe Apostolul Pavel, în toamna
aceluiaşi an (6o) împreuna cu un grup de delincventi la Roma. In timpul acestei grele
calatorii are loc un naufragiu langa insula Malta. Aici naufragiatii petree iarna anului
6o/61. In primavara, îmbarcandu-se pe o corabie alexandrina, îşi continua calatoria,
atingand oraşele Syracusa, Rhegium şi ajung la Roma. Ajungand la Roma, Apostolul

10
Studiul Noului Testament
Clasa a XI-a Curs 1, semestrul I
Profesor Monahia Dositeia
petrece ma intai într-o casa închiriata.fiind pazit de un soldat roman. Este însa liber, sa
predice. Dupa doi ani (F.Ap.21,27,28,31) trebuie sa se mute în pretoriu. Aici se dezbate
procesul sau care se termina cu eliberarea sa în anul 63 d.Hr.
Din Roma scrie epistole: Colosenilor, Filipenilor, lui Filimon, Efesenilor şi Evreilor.
Ultimele călatorii, a doua captivitate in Roma si moartea Apostolului
Eliberat, Apostolul pleaca mai întai în Spania. In primavara anului urmator (64), el
se reîntoarce în Orient. Viziteaza biserica din Efes şi aşeaza aici ca episcop pe Timotei.
De aici, pleaca în Macedonia şi scrie lui Timotei prima epistola, dandu-i îndrumari cum
sa se comporte ca pastor al Bisericii.
Vine în Creta şi dupa o scurta activitate, îl lasa pe Tit episcop al bisericilor din
aceasta insula. Mai pe urma îi scrie o epistola, în care îi comunica, între altele, ca iarna
care vine vrea s-o petreaca la Nicopole(în Epir). In drum spre Nicopole, lasa pe Trofim
bolnav la Milet şi pe Erast în Corint (Tit 1,5; 3,12; II Tim. 4,2o).
In vara sau în toamna anului 66, apostolul este din nou prins şi deportat la Roma.
Situatia este acum defavorabila creştinilor.Toti îl parasesc pe Apostol, în afara de Luca.
Nu mai poate comunica cu nimeni şi-şi aşteapta moartea. In aceasta situatie îi scrie lui
Timotei a doua scrisoare, invitandu-l sa vina chiar în toamna la Roma, daca voieşte sa-l
mai afle în viata.
In vara anului urmator, la 29 iunie 67 d. Hr., Apostolul este decapitat la Roma, pe
calea care duce la Ostia, deodata cu Apostolul Petru, care a fost rastignit pe cruce, cu
capul în jos, pe muntele Vaticanului.

Apostolul este trimisul lui Iisus Hristos pentru a propăvadui Evanghelia şi adevărul
despre Mesia, cel răstignit pentru mântuirea noastră.

Cuvântul apostol provine din cuvântul grec αποστολος, însemnând "acela care este
trimis". La origine este un termen militar, însemnând un atac produs de o forţă militară,
de obicei formată din câţiva soldaţi, împotriva unui inamic. În contextul creştin,
apostolul se referă la ucenicii care răspândesc Evanghelia lui Iisus Hristos.

11