PROIECTAREA UNEI EXPLOATAŢII AGRICOLE ÎN SISTEM

ECOLOGIC

Agricultura ecologică include toate sistemele de agricultură care

promovează producerea de hrană şi fibre aproape în excusivitate pe seama
resurselor sistemului. Aceasta urmăreşte creşterea şi menţinerea în timp
îndelungat a fertilităţii solului, eliminarea oricăror forme de poluare a
mediului înconjurător şi asigurarea de condiţii optime de viaţă pentru
toate vieţuitoarele sistemului agricol.
La amenajarea unei ferme se pleacă de la condiţiile staţionale şi se
iau în considerare cerinţele economice ecologice şi sociale. Scopul îl
reprezintă fertilitatea şi sănătatea obţinute prin forţele proprii ale fermei.
Pentru formarea unei ferme de tip ecologic punctul de plecare este
o analiză a fermei, luându-se în considerare următoarele aspecte: solul,
mărimea fermei, raportul ogor/pajişte, şeptelul de animale, spaţiul pentru
grajduri şi clădiri, gunoiul de grajd lichid şi solid, rotaţia culturilor, forţa
de muncă, etc.

1. Stabilirea speciilor de plante şi animale

Speciile şi soiurile cultivate trebuie să fie adaptate la condiţiile de
sol şi climă şi să fie rezistente la boli şi dăunători Se interzice creşterea
soiurilor şi hibrizilor obţinuţi din organisme modificate genetic. Culturile
trebuie să asigure baza furajeră proprie necesară efectivului de animale.
Pentru a putea stabili speciile de plante ce urmează a fi cultivate
trebuie să se cunoască şi speciile de animale ce vor fi crescute în fermă.
Cu excepţia culturii de grâu, a cărei valorificare se va face, parte, în afara
sistemului agricol prin producţia de boabe, parte, în interiorul sectorului
zootehnic sub forma paielor ce servesc ca aşternut pentru vite şi care se
regăsesc în compoziţia gunoiului de grajd, celelalte culturi trebuie să

asigure baza furajeră proprie, nesesară creşterii animalelor din fermă.

1
 Densitatea totală a animalelor va fi de aşa natură încât să nu
depăşească limita de 170 kg de azot pe an şi hectar de suprafaţă.
Pentru a stabili densitatea corespunzătoare a animalelor prevăzută
anterior, autoritatea competentă stabileşte numărul de unităţi de şeptel
echivalente cu limita menţionată anterior, luând drept bază cifrele stabilite
în tabelul 10.1 sau dispozițiile naţionale pertinente adoptate în temeiul
Directivei 91/676/CEE.
Tabelul 11.1
Numărul maxim de animale echivalente cu limita de 170 kg N/ha/an
Nr Clasa sau specia Nr maxim de anim/ha
crt echiv cu170 kg N/ha/an
1 Cabaline de peste 6 luni 2
2 Viţei pentru îngrăşat 5
3 Alte bovine de mai puţin de un an 5
4 Bovine între1 an şi mai puţin de 2 ani 3,3
5 Bovine masculi de doi ani sau mai mult 2
6 Juninci pentru reproducere 2,5
7 Taurine la îngrăşat 2,5
8 Vaci de lapte 2
9 Vacă de lapte reformată 2
10 Alte vaci 2,5
11 Iepuri femele pentru reproducere 100
12 Oi 13,3
13 Capre 13,3
14 Purcei 74
15 Scroafe pentru reproducere 6,5
16 Purcei pentru îngrăşat 14
17 Alţi porci 14
18 Pui de carne 580
19 Găini ouătoare

230

2
 Activitatea de creştere ecologică a animalelor trebuie să garanteze
satisfacerea nevoilor comportamentale specifice ale animalelor. În această
privință, adăposturile tuturor speciilor trebuie să satisfacă nevoile
animalelor în ceea ce priveşte aerisirea, lumina, spațiul şi confortul şi
trebuie să ofere spaţiu corespunzător suficient, pentru a permite libertatea
de mişcare necesară fiecărui animal, (tabelul 10.2) şi pentru a dezvolta
comportamentul social natural al animalului.
Tabelul 11.2
Suprafeţe minime interioare şi exterioare şi alte caracteristici privind
adăposturile în funcţie de diferite specii şi tipuri de producţie
1. Bovine, ovine, În interior (supraf netă la dispoziţia În exterior (supraf de desf.
ecvidee, caprine şi animalelor) exclusiv păşuni)
porcine Greutatea în viu m2/cap m2/cap
minimum (kg)
Bovine şi ecvidee până la 100 1,5 1,1
pentru reproducere şi până la 200 2,5 1,9
pentru îngrăşare până la 350 4,0 3
peste 350 5 cu un minim de 3,7 cu un minim de
1 m2/100 kg 0,75 m2/100 kg
Vaci de lapte 6 4,5
Tauri pentru 10 30
reproducere
Oi şi capre 1,5 per oaie/capră 2,5
0,35 per miel/ied 0,5
Scroafe cu purcei până 7,5 per scroafă 205
la 40 zile
Porci pentru îngrăşare până la 50 0,8 0,6
până la 85 1,1 0,8
până la 110 1,3 1
Purcei peste 40 zile și 0,6 0,4
pânăla 30 kg
Porci pentru 2,5 per femelă 1,9
reproducere 6 per mascul; 8,0
în cazul boxelor dest
montei naturale:
10 m2/vier

3
 Pentru a stabili efectivul de animale se parcurg următoarele etape:
Se porneşte de la calculul necesarului de nutreţ/cap/zi.
În raţia alimentară a animalelor se folosesc patru categorii de
furaje: fibroase (fân de lucernă, fân de pajişte, etc ), concentrate (porumb,
floarea soarelui, orz, ovăz, soia, etc.), suculente (lucernă masă verde,
porumb siloz, sfeclă furajeră, bostănoase,etc. ), grosiere (pae, şroturi, etc.)

a. Stabilirea necesarului de hrană pentru perioada de iarnă

Pe baza datelor din tabelele următoare se calculează necesarul de
hrană pentru perioada de iarnă (180 zile) pe categorii de furaje.
Exemplu : la specia bovină
- Fibrosase 0,5 x 5 x 180 zile =........kg
- Concentrate 1 x 5 x 180 zile =.......kg
- Suculente 6 x 5 x 180 zile =..........kg
- Grosiere 2 x 5 x 180 zile =.........kg
În urma calculelor făcute pentru a stabili necesarul de furaje
pentru perioada de iarnă se aleg culturile folosite pentru furajarea
animalelor pentru fiecare categorie de furaj în parte (fibroase,
concentrate, suculente grosiere).
Tabelul 11.3
Cantităţi medii de furaje indicate în hrana taurinelor (kg/100 kg )
Specificare Iarna
Fibroase Grosiere Suculente Concentrate
Tauri 1-1,5 - 1-2 0,5-0,7
Vaci gestatie avansata 1-1,5 0,5-0,3 4-3 0,3-0,5
Vaci in lactatie 0,8-1,5 0,3-0,5 4-5 0,3-0,5
Tineret prasila femel 1-2,5 - 1-2 1-0,5
Tineret prasila mascul 0,3-1,5 0,3-0,5 4-5 0,3-0,5
Tineret la ingrasat 1-0,5 0,5-1,5 5-6
0,5-1,0

4
 Taurine adulte la 0,3-0,5 1-,5 5-6 0,5-0,7
ingrasat

Tabelul 11.4
Cantităţi medii de furaje indicate în hrana cabalinelor (kg/100 kg corp)
Specficatie Iarna
Grosiere Fibroase Suculente Concentrate
Armasari în per de - 1-2 0,8-1,2
monta
Armasari in per de 0,5-0,5 0,5-2,5 1-2 0,6-0,8
repaus
Iepe gestatie 1-0,5 1-1,5 1-2 0,5-0,8
Iepe lactatie 0,5-2,5 1,5-2,5 2-3 0,6-1
Cai de tractiune 0,5-1 1-2 1-2 0,6-1,5

Tabelul 11.5
Cantităţi medii de furaje indicate în hrana suinelor (kg/100 kg corp)
Specificatie Iarna Vara
Concentrate Faina de Suculente Nutreţ Concentrate
leguminoase verde
Vieri 1.3-1.8 0.3-0.5 1-2 2-3 1,5-1,8
Scroafe gestante 1.2-1.5 0.3-0.5 2-3 2-3 1,5-1,8
Scroafe în 2.0-2.5 0.3-0.5 3-4 2-3 2,0-2,5
lactaţie
Tineret suin 2.0-3.5 0.3 2-4 2-3 2,0-3,5
prăsilă 30-100
kg
Tineret suin la 3.0-4.0 0.3 3-4 2-4 2,5-3,5
îngrăşat 30-100
kg
Suine adulte 2.0-2.5 0.3 3-4 3-4
supuse 2,5-3,0

5
îngrăşării

Tabelul 11.6
Cantităţi medii de furaje indicate în hrana ovinelor (kg/animal/zi)

Specificatie Iarna
Fibroase Grosiere Suculente Concentrate
Berbeci reproductie 1-2 0.5-1 1-2 0.3-0.5
Oi gestante 1-1.5 0.3-0.5 1-2 0.2-0.4
Oi în lactaţie 1-1.5 0.3-0.5 2-4 0.3-0.4
Tineret îngrăşare 20-40 0.3-0.5 - 0.5-1 0.2-0.4
kg
Ovine adulte la îngrăşat 0.5-1 0.5-1 3-5 0.3-0.6
Ovine sterpe şi batali

b. Stabilirea necesarului de hrană pentru perioada de vară.

În majoritatea cazurilor, efectivul de animale trebuie să aibă acces
permanent la suprafețe de păşunat în aer liber, în cazul în care condiţiile
climatice permit acest lucru, iar aceste suprafeţe în aer liber trebuie în
principiu să fie organizate în cadrul unui sistem de rotaţie corespunzător.
O parte din suprafaţa destinată sectorului vegetal va fi ocupată de
pajişte temporară semănată pentru perioada de vară. Fiind în imediata
vecinătate a adăposturilor, acestea pot fi păşunate sau pot fi cosite şi
administrate la iesle. Aceste pajişti sunt alcătuite din amestecuri simple de
gramionee şi leguminoase sau numai din graminee.
Pe perioada de vară animalele sunt ţinute pe tot parcursul zilei la
păşunat fără a le administra în plus o altă furajare de aceea calculăm doar
cantitatea de masă verde consumată pe timp de o zi.
Exemplu: 1 UVM (unitate vită mare) = 50 kg x 180 zile = ..... kg

6
Pentru animale mici (ex. ovine) consumul de masă verde /zi este de 10 %
din UVM.
Unitatea Vită Mare (UVM) aduce la un numitor comun numărul
de animale pe specii în funcţie de conţinutul de azot din dejectii. Dacă se
consideră ca etalon bovinele de 1-2 ani, atunci în funţtie de cantitatea de
azot excretată de fiecare tip de animal rezultă următorul tabel de
conversie a numărului de animale în unităţi UVM:
Tabelul 11.7
Calculul unităţii vită mare (UVM)
Tip animal Greutate Productie UVM pentru
    Azot Kg/an 1 animal
Viţei sugari 0-50 20 0.364
Viţei (0.3–1 an) 50-250 35 0.636
Bovine (1- 2 ani) 250-600 55 1.000
Vaci de lapte >400 81 1.473
Porci 98 13 0.236
Porci la îngrăşat 68 11 0.200
Porci la îngrăşat 90 15 0.273
Scroafe gestante 125 10 0.182
Scroafe cu purcei 170 38 0.691
Vieri 160 13 0.236
Oi/goats 45 7 0.127
Păsări reproducţie 1.8 0.36 0.007
Păsări îngrăşat 0.9 0.36 0.007
Cai 450 45 0.818

c. Stabilirea suprafeţei necesare creşterii unui animal

Se stabileşte suprafaţa necesară pentru perioada de iarnă (SI) în
funcţie de producţia furajelor şi de necsarul de hrană a animalului pentru
fiecare furaj în parte iar apoi se înmulţeşte cu numărul de zile.
Se adună suprafeţele necesare pentru fiecare cultură în parte şi se

află suprafaţa pentru perioada de iarnă.

7
 Pentru perioada de vară (SV) se calculază suprafaţa de pajişte
necesară pentru un animal în funcţie de producţia pajiştii şi de necesarul
de hrană
Exemplu: 1 ha...................25000kg
x ha...................... necesarul pt vară

În final se stabileşte suprafaţa totală necesară creşterii unui animal

(ST) iar apoi în funcţie de suprafaţa deţinută în sectorul vegetal putem
stabili efectivul de animale.
Nr animale = Suprafaţa fermei / ST

1. Determinarea cantităţii de NPK extrase odată cu recolta

Se realizează pe baza formulei CNPK = CS x RS
CS – consumul specific
RS –recolta scontată (cantitatea de furaj recoltată )
Se calculează consumul de NPK de pe fiecare cultură în parte iar
apoi de pe toată suprafaţa arabilă.
Tabelul 11.8
Consumurile specifice pe principalele culturi
Cultura Consumul specific (kg/ha)
N P K
Grau de toamna 0,035 0,015 0,020
Porumb boabe 0,030 0,010 0,020
Porumb masa verde 0,003 0,0015 0,0020
Orz de toamna 0,030 0,015 0,030
Floarea soarelui 0,055 0,026 0,052
Sfecla de zahar 0,005 0,0015 0,006
Sfecla nutreţ 0,005 0,0015 0,0045
Cartofi 0,008 0,003 0,0090
In 0,080 0,018 0,012
Soia 0,072 0,020
0,015

8
Lucernă 0,020 0,010 0,020
Trifoi 0,018 0,010 0,015

Ţinând seama că pe perioada de vară animalul este tinut la păşunat

toata ziua nu luam în considerare consumul de NPK de pe pajişte.

3. Calculul cantităţii de NPK din gunoiul de grajd obţinut de

la efectivul de animale pe perioada stabulaţiei.

Se calculează cantitatea de gunoi de grajd obţinută de la

efectivul de animale iar apoi conţinutul de NPK pe baza datelor
din tabelele următoare.
Tabelul 11.9
Cantităţi de gunoi de grajd brute (tone) obţinute de la un animal anual
Durata perioadei Bovine Cabaline Ovine Suine
de stabulatie adulte
220-240 9-10 6-7 0,8-0,9 1,5-2
200-220 8-9 5-6 0,7-0,8 1,2-1,5
180-200 6-8 4-5 0,6-0,7 1-1,2
Sub 150 4-5 2,3-3 0,4-0,5 0,8-1

Tabelul 11.10
Compoziţia gunoiului de grajd proaspăt în funcţie de specia de
animale (după Lixandru şi colab., 1990, din Schneidewind)
Specia Apa N P K
Bovine 75 0.45 0.109 0.457
Cabaline 71 0.58 0.122 0.440
Ovine 68 0.85 0.109 0.562
Suine 72 0.45 0.083 0.457

9
 4. Calculul deficitului de NPK de pe suprafaţa arabilă
Se calculează raportul dintre cantitatea totală de NPK extrasă o
dată cu recolta şi cantitatea totală de NPK conţinută în gunoiul de grajd
obţinut de la efectivul de animale.

5. Calculul rezervei de azot din sol

a. Azotul provenit din precipitaţiile atmosferice
Solul se aprovizionează cu 2 kg N /ha pentru fiecare 100 mm
precipitaţii. Pentru Timişoara media multianuală a precipitaţiilor este de
631,0, calculul azotului provenit din precipitaţiile atmosferice se face
după formula:
Np. Kg/ha = Pmm x 0,02 unde:
Np – azotul provenit în sol din precipitaţii
Pmm. – precipitaţiile în mm
Np = 631 x 0,02 = 12,62 kg/ha
b.Azotul provenit din activitatea bacteriilor fixatoare de azot
nesimbiotice
Acesta se apreciază în primul rând în funcţie de temperatură, sub
80C se consideră că fixarea azotului este foarte redusă iar în cursu zilei cu
temperatura medie de peste 80C se acumulează în sol 0,2-0,3 kg N/ha.
Luând în considerare o perioadă de 60 zile cu temperatură peste 80C se
aplică formula:
Nfn. = Z x 0,25 unde:
Nfn. (kg/ha) – azotul fixat nesimbiotic
Z – numărul de zile cu temperatura medie mai mare de 8 0C în cursul
perioadei de vegetaţie a culturii
Nfn. = 60 x 0,25 = 15 kg/N

10
 c. Azotul provenit din activitatea bacteriilor simbiotice
Acesta depinde de natura plantei. Se consideră că numai 35% din
cantitatea totală de azot rămasă în sol după leguminoase poate fi utilizată
în primul an de către plantele care urmează respectiv 30% din cel de-al
doilea an. Pentru lucernă valoarea este de 280 kg/ha/an.
Se foloseşte formula.
Nfs. = (280 x 35) / 100 = 98 kg/hs, în primul an
Nfs. = (280 x 30) / 100 = 84 kg/hs, în anul doi
Nfs. – azotul datorat bacteriilor fixatoare de azot, simbiotice

d. Azotul rezultat din mineralizarea humusului

Luând în considerare un sol cu conţinutul de humus de 2,5 % şi
3% N, cu o densitate apreciată în jurul valorii de 1,5 t/m 3 şi ţinând cont de
literatura de specialitate care foloseşte un coeficient de mineralizare a
humusului de 0,012 (kg N / kg humus), se poate calcula azotul rezultat
din mineralizarea humusului după cum urmează:
Masa solului pe un hectar (20 cm) cu o densitate de 1,5 t/m 3 este
următoarea:
s = 100 m x 100 m = 10 000 mp
v = 10 000 mp x 0,2 m (20 cm) = 2000 m3
m = 2000 m3 x 1,5 t/m3 = 3000 t
Masa humusului, Mh = (3000 x 2,5) / 100 = 75 t/ha
Coeficientul de mineralizare a humusului reprezintă raportul
dintre masa humusului mineralizat şi masa totală a humusului din sol:
Cm = mhm/mht, adică
mHm = Cm x mht = 0,012 x 75 = 0,9 t/ha humus mineralizat
Masa azotului rezultat din mineralizarea humusului este
următoarea :
mN = (0,9 x 3) / 100 = 2,7 t/100 = 0,027 t/ha = 0,027 x 1000 kg N/ha
Nmh = 27 kgN/ha

11
 e. Azotul levigat în afara zonei active a rădăcinilor
Acesta este dependent de precipitaţii şi tipul de sol. Are valori
medii de 30-45 kg/ha.
În conclizie, rezerva totală de azot a solului este egală cu suma
primelor patru tipuri de azot din care se scade azotul levigat . Astfel
rezerva de azot în primul an este de:
(12,62 kg + 15 kg + 98 kg + 27 kg) – 40 = 112,62 kg N/ha/an ,
pentru ca în cel de-al doilea an să se reducă la :
(12,62 kg + 15 kg + 84 kg + 27 kg) – 40 = 98,62 kg N/ha/an
Se poate constata din aceste calcule dacă rezerva de azot din sol
împreună cu azotul conţinut în îngrăşământul organic administrat sunt în
măsură să asigure necesarul nutritiv al plantelor.

6. Completarea deficitului de fosfor din sol

Se poate face cu ajutorul fosforitei activate, care este un
îngrăşământ mineral natural activat cu diverşi acizi în scopul solubilizării
pe solurile cu reacţie neutră sau slab alcalină. Conţinutul de fosfor din
aceste fosforite este de 35%.
În funcţie de deficitul de fosfor se calculează cantitatea de
fosforite necesară pentru a asigura cerinţele de fosfor.

Bibliografie
1. Davidescu D., Davidescu Velicica, 1994–Agricultura biologica,
o varianta pentru exploatatiile mici si mijlocii Ed. Ceres Bucuresti
2. Nistor Gh, Eleonora Nistor, 2000 – Zootehnie generala si
speciala, USAMVB Timisoara
3. Radulescu Hortensia, 2001 – Poluare si tehnici de depoluare a
mediului Ed Eurobit Timisoara
4. REGULAMENT 889/2008 al CE din 5 septembrie 2008 de
stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al

Consiliului privind producția ecologică

12
13