Accelerat ing t he world's research.

IOAN BÂCA HOREA ȘTEFĂNESCU

TURISM ȘI AGREMENT SPORTIV
NAPOCA STAR
Ioan BÎca

Related papers Download a PDF Pack of t he best relat ed papers 

IOAN BÂCA HOREA ȘTEFĂNESCU

TURISM
ȘI
AGREMENT SPORTIV

NAPOCA STAR
Coperta 1: Grup de trekkeri/hikeri în Carson River Watershed, Nevada
(sursa: http://greenplanetethics.com/wordpress/
hiking-trails-hiking-trails-rules-locations-maps-hiking-ethics/)
Coperta 2: Escaladă pe gheață în Stânco;ii Canadieni
(sursa: http://theplanetd.com/ice-climbing-the-canadian-rockies-a-world-class-adventure/)
IOAN BÂCA HOREA ȘTEFĂNESCU

TURISM
ȘI
AGREMENT SPORTIV

NAPOCA STAR
Editura NAPOCA STAR, 2014
Piața Mihai Viteazul, nr. 34/35, ap. 19, Cluj-Napoca
e-mail:contact@napocastar.ro
www.edituranapocastar.ro

ISBN 978-606-690-094-2
 CUPRINS

Start/Hai la drum………………………………………………………………………………………..…...7
Introducere…………………………………………………………………………………………………
Turismul ;i agrementul sportiv, un domeniu la hotarul dintre turism ;i sport……………………
Delimitări conceptuale……………………………………………………………………………………..
Scurtă explicitare terminologică…………………………………………………………………………
Segmentele turismului ;i agrementului sportiv……………………………………………………….17
Evoluția conceptului ;i a practicilor de turism ;i agrement sportiv…………………………….…
Perioada antică……………………………………………………………………………………..……..18
Perioada medievală……………………………………………………………………………………….
Perioada modern………………………………………………………………………………………….
Resursele turismului ;i agrementului sportiv………………………………………………………..
Resursele turismului ;i agrementului sportiv activ………………….………………………………
Resursele turismului de eveniment sportiv……………………………………………………………
Resursele turismului de vizitare…………………………………………………………………………
Turismul ;i agrementul sportiv activ…………………………………………………………….……
Considerații generale……………………………………………………………………………………..
“ctivități de turism ;i agrement sportiv activ…………………………………………………………
Deprinderile motrice-condiție a practicării turismului ;i agrementului sportiv activ…………….44
Activități turistice ;i agrementale terestre……………………………………………………………..
Drumeția……………………………………………………………………………………………………
Randonnee-ul ecvestru…………………………………………………………………………………..
“lpinismul………………………………………………………………………………………………….
Escalada de agrement…………………………………………………………………………………….
Via ferrata…………………………………………………………………………………………………..
Tiroliana………………………………………………………………………………………………….…79
Rapelul……………………………………………………………………………………………………...84
Escalada pe ghețari………………………………………………………………………………………..
Bungee jumping-ul………………………………………………………………………………………..
Escalada pe structuri artificiale…………………………………………………………………………..
“grementul în chei ;i canioane………………………………………………………………………….
Cicloturismul……………………………………………………………………………………………….
Cicloturismul montan…………………………………………………………………………………….
Orientarea turistică……………………………………………………………………………………….
Parkour…………………………………………………………………………………………………….
Agrementul cu placa……………………………………………………………………………………..
“grementul cu rolele sau patinele cu rotile……………………………………………………………
“grementul cu trotineta sau scuterul…………………………………………………………………..
Navigația terestră…………………………………………………………………………………………
Golful……………………………………………………………………………………………………….
Tirul cu arcul………………………………………………………………………………………………
Zorbing……………………………………………………………………………………………………..
“ctivități motorizate……………………………………………………………………………………..
“grementul subteran sau speoturismul……………………………………………………………….
Randonnee-ul sau drumeția cu rachete de zăpadă……………………………………………………
Schiul alpin………………………………………………………………………………………………..
Schiul fond………………………………………………………………………………………………..
Schiul de tură………………………………………………………………………………………………
Snowboarding-ul………………………………………………………………………………………...200
Indoor skiing/snowboarding…………………………………………………………………………….
“grementul cu sania……………………………………………………………………………………..
“grementul cu scuterul de zăpadă…………………………………………………………………….
Agrementul cu sania trasă de câini……………………………………………………………………..
Snowkiting…………………………………………………………………………………………………
Activități turistice ;i agrementale pe apă…………………………………………………….………
Navigația cu bărci…………………………………………………………………………………………
Navigația cu yachtul………………………………………………………………………………………
Canoeing…………………………………………………………………………………………………..
Kayaking…………………………………………………………………………………………………..
Surfing……………………………………………………………………………………………………..
Schi nautic…………………………………………………………………………………………………
Toobing…………………………………………………………………………………………………….
“grementul cu ambarcațiuni prevăzute cu pedale…………………………………………………..
“grementul cu ambarcațiuni prevăzute cu aripi portante…………………………………………..
Navigația cu ambarcațiuni motorizate…………………………………………………………………
Înotul………………………………………………………………………………………………………
Scufundarea liberă……………………………………………………………………………………….
Snorkeling…………………………………………………………………………………………………
Scuba diving………………………………………………………………………………………………
Orientarea subacvatică…………………………………………………………………………………..
Fotografierea ;i filmarea în mediul subacvatic……………………………………………………….
Sporturi subacvatice……………………………………………………………………………………..
“grementul pe suprafețe acvatice înghețate………………………………………………………….
River rafting………………………………………………………………………………………………
Riverboarding…………………………………………………………………………………………….
Riversurfing……………………………………………………………………………………………….
Logrolling…………………………………………………………………………………………………
Pescuitul sportiv………………………………………………………………………………………….
Activități turistice ;i agrementale aeriene……………………………………….………………….
Zborul cu planorul……………………………………………………………………………………….
Zborul cu deltaplanul…………………………………………………………………………………….
Zborul cu parapanta……………………………………………………………………………………..
Saltul cu para;uta………………………………………………………………………………………..
Parasailing ;i parakiting…………………………………………………………………………………
Zborul cu zmeul…………………………………………………………………………………………..
Zborul cu avioane ultrau;oare………………………………………………………………………….
Turismul sportiv de eveniment……………………………………………………………………….
Turismul pentru vizitarea obiectivelor sportive…………………………………………………….
Profilul psiho-comportamental al turistului sportiv……………………………………………….
Piața turismului sportiv………………………………………………………………………………..
Conceptul de educație în natură-outdoor education……………………………………………….376
Etica în turismul ;i agrementul sportiv ;i impactul acestora asupra mediului……………….. 9
Popas ;i concluzii……………………………………………………………………………………….400
Bibliografie………………………………………………………………………………………………401
 START/HAI LA DRUM!

Lucrarea de față este destinată, în special, studenților ;i masterazilor de la facultățile

de Geografie, specializarea Turism, ;i Educație Fizică ;i Sport, dar ;i celor care iubesc
sportul, agrementul în aer liber, natura, aventura ;i cultura sportivă celor care doresc să-;i
mențină ;i să-;i îmbunătățească sănătatea ;i condiția fizică animatorilor, ghizilor ;i
instructorilor de activități sportive agrementale activi;tilor în domeniul sportului ;i al
agrementului sportiv instituțiilor ;i persoanelor care organizează evenimente de turism
sportiv, speciali;tilor ;i organizațiilor care elaborează proiecte de amenajare ;i de
valorificare turistică prin sport a unor teritorii.
“sistăm în această perioadă la un adevărat boom în domeniul turismului ;i
agrementului bazat pe activități sportive, de aceea această lucrare reprezintă o umilă
contribuție la cunoa;terea segmentelor turismului sportiv ;i a activităților agrementale cu
caracter sportiv din punct de vedere tehnic ;i funcțional. Ea poate fi folosită atât ca
material didactic în pregătirea teoretică a studenților, ghizilor, animatorilor, etc., cât ;i ca
îndrumător în practicarea diferitelor activități fizice cu scop recreațional.
În elaborarea acestei lucrări s-au parcurs mai mulți pa;i metodologici, după cum
urmează
-consultarea unei vaste bibliografii ;i webografii referitoare la sport ca activitate
competițională ;i de relaxare, la turismul sportiv ;i la numeroasele activități fizice care au
conotații turistice ;i agrementale sporturi turistice
-vizionarea unui număr mare de clipuri ;i filme documentare pe Youtube pentru a observa
caracteristicile tehnice ale diferitelor activități de turism sportiv ;i condițiile în care acestea
se desfă;oară
-adaptarea informațiilor, inclusiv prin traducere din literatura străină, la specificul lucrării
;i la scopul acesteia
-selectarea materialului grafic în funcție de calitatea ;i relevanța sa fotografii, schițe, hărți
;i intervenția asupra sa, în anumite cazuri, pentru a-l face mai explicit;
-efectuarea unor cercetări pe teren, în România ;i în alte țări Franța, Italia, Germania,
Estonia, etc. , asupra unor activități sportive cu caracter agremental pentru a observa
comportamentul turi;tilor, tehnicile folosite, implicațiile fizice ;i emoționale, precum ;i
impactul asupra mediului drumeție, cicloturism, mountain biking, rafting, kayaking, schi
alpin, schi fond, escaladă, zbor cu parapanta, etc.
-participarea la anumite evenimente sportive meciuri, crosuri, concursuri, competiții
pentru a observa comportamentul spectatorilor în vederea elaborării profilului lor
psihologic;
-organizarea unor aplicații de teren cu studenții cu scopul de a identifica diferite destinații
pentru relaxare prin activități sportive ;i de a stabili legăturile care se realizează între lumea
sportului ;i cea a turismului Colibița, Cheile ”istriței “rdelene, Valea Rebrei, Piatra
Fântânele, Valea Blaznei, etc.);
-efectuarea unor stagii de practică împreună cu studenții celor două facultăți pentru
desfă;urarea unor activități agrementale cu caracter sportiv escaladă, drumeție, rafting,
canoeing, schi la Colibița, în Cheile ”istriței “rdelene ;i la Toplița, în vederea delimitării
precise a factorilor care stau la baza activităților agrementale sportive.
-clarificarea terminologiei în vederea definirii turismului ;i agrementului sportiv, ca
domenii situate la granița dintre turism ;i sport.
Este vremea activităților ;i agrementului în aer liber, în natură. Calitatea vieții ;i
sănătatea prin mi;care au devenit priorități pentru populația planetei. “m putea spune că
secolul XXI va fi un secol al turismului ;i agrementului sportiv sau nu va fi deloc.
În speranța că forma ;i conținutul acestei lucrări pot fi de ajutor pentru diferite
activități de relaxare ;i în anumite circumstanțe, vă dorim lecturare plăcută, mi;care ;i
multă sănătate. Hai la drum!

Autorii
 INTRODUCERE

I.Turismul ;i agrementul sportiv, un domeniu la hotarul dintre turism ;i sport

După DEXLR , agrementul înseamnă plăcere, distracție, amuzament,

divertisment sau petrecerea plăcută a timpului liber. Pentru specificul lucrării de față ne
oprim atenția asupra sintagmei timp liber , deoarece acesta este folosit, de multe ori,
pentru relaxare, distracție ;i amuzament prin turism. Tradusă, această sintagmă devine
leisure în limba engleză, loisir în limba franceză ;i freizeit în limba germană. Dar în
acela;i timp, leisure ;i loisir înseamnă ;i agrement .
Pornind de la aceste considerente agrementul sportiv sau agrementul prin sport ,
respectiv sport leisure , loisir sportif sau sport freizeit înseamnă plăcere, distracție,
amuzament, divertisment sau petrecerea plăcută a timpului liber prin practicarea unor
activități fizice sau sportive.
Pentru acest tip de agrement, în literatura de specialitate există ;i alte denumiri, cum
ar fi activități sportiv-turistice, activități turistice ;i sportive, practici sportive, turism
ludo-sportiv de vacanță, sejur în cadrul căruia se practică diferite activități sportive, sejur
axat pe sport (Sobry, 2004).
Turismul sportiv este un concept apărut în secolul XX ;i a fost con;tientizat de
profesioni;tii, cercetătorii ;i sociologii din turism de-abia la finele anilor 1980. Este un tip
de turism, care reune;te două domenii sociale distincte turismul, ca modalitate de
petrecere a timpului liber, ;i sportul, ca activitate fizică, mai mult sau mai puțin
organizată. Conceptul nu este pe deplin lămurit, dar în literatura de specialitate există
numeroase preocupări privind definirea ;i caracterizarea sa. “stfel, terminologia utilizată
în limbile engleză, franceză ;i germană pentru acest domeniu de interferență este sport
tourism (Gibson, 1998; De Knop, 1995; Delpy, 1998; Turco, Eisenhardt, 1998; Pigeassou,
1997a, Redmond 1990, 1991), tourisme sportif (Pigeassou, 1997 b; Bourdeau, 1999),
pratiques touristiques et sportives (Dewailly, Sobry, 1997), sporttourismus, sport-
tourismus (Dreyer, Kruger, 1995; Trosien, Dinkel, 2001), tourism sport (Kurtzman, Zauhar,
1995), sport touristiques (Pigeassou, Filloz, 2000; Origet du Cluzeau, Vicerat, 2000).
Chiar dacă în aparență sfera de acțiune a celor două domenii, turismul ;i sportul,
pare diferită, între ele există mumeroase legături genetice ;i funcționale. Din cele mai vechi
timpuri, sportul a determinat apariția fenomenului turistic. S-ar putea spune că
dezvoltarea turismului sportiv începe în antichitate, odată cu manifestarea interesului
oamenilor pentru participarea la diferite competiții sau spectacole sportive ex.
Olimpiadele antice, luptele cu gladiatori, cursele de care, etc.).
Interrelațiile dintre turism ;i sport se pot observa ;i în următoarele definiții
-în Dicționarul Universal al secolului XIX din turistul este definit ca persoana care se
deplasează din curiozitate ;i lene ;i care se dedică sportului, această pierdere ostentativă de timp
- în Carta Europeană din sportul se define;te ca Toate formele de activitate fizică care,
cu participare organizată sau nu, au ca obiectiv exprimarea sau ameliorarea condiției fizice ;i
psihice, dezvoltarea relațiilor sociale sau obținerea de rezultate în competițiile de orice nivel.
Prin urmare, turistul se dedică sportului pentru a se relaxa, fapt care-i ameliorează
condiția fizică ;i psihică.
 De-a lungul timpului turismul ;i sportul au evoluat în strânsă legătură. În perioada
antică olimpiadele ;i întrecerile erau prilej de distracție ;i de călătorie. În evul mediu
turnirurile, tirul cu arcul ;i diferitele jocuri, care stau la baza sporturilor moderne,
constituiau adevărate spectacole la care participau foarte mulți vizitatori. Începând cu
secolul XVII ;i până la începutul secolului XIX, tinerii aristocrați englezi care doreau să
devină gentlemeni trebuiau să facă Marele Tur Grand Tour , ajungând până la Roma.
Acest Tur, cu o durată de - luni a fost la originea descoperirii munților “lpi ;i a
practicilor legate de ace;tia, cum ar fi alpinismul ;i ascensiunea montană. În anul se
înființează “lpin Club-ul francez care încuraja ;i organiza asemenea activități. Conacele,
cabanele ;i casele de oaspeți se înmulțesc, iar aerul curat ;i peisajul antrenează tot mai
multe persoane pe cărările munților “lpi. Prin urmare apar o serie de stațiuni turistice
alpine Davos, “rosa, Montana, Saint Moritz, etc. , în cadrul cărora se practică diferite
jocuri sau sporturi de iarnă patinaj, săniu;, curling, schi. “pariția unor elemente de
infrastructură pentru transportul vizitatorilor telefericul după , teleschiul în
facilitează accesul populației spre arealul montan alpin.
În următoarele decenii ale secolului XX dezvoltarea turismului susține practicarea
sportului prin aparția piscinelor ;i a sălilor de fitnes în hoteluri ;i pe vasele de croazieră, a
centrelor de închiriere pentru materiale sportive, a ghizilor ;i instructorilor, a terenurilor
de sport ;i a complexelor sportive. Lumea consideră din ce în ce mai mult sportul o
modalitate de relaxare, atât activă practicare , cât ;i pasivă participare la spectacole
sportive).
În continuare are loc o diversificare a produselor turistice, în strânsă legătură cu
lărgirea pieței ;i a publicului țintă circuite pentru practicarea anumitor sporturi pescuit,
golf, echitație, plonjări submarine, schi, drumeție de aventură ;i apariția unor tur-
operatori specializați în turism sportiv. Dacă până la mijlocul secolului XX călătoria
turistică era individuală, după anul , odată cu aparția industriei turistice, are loc o
relansare a turismului ;i sportului, care devin adevărate fenomene sociale ;i economice.
Dezvoltarea ;i diversificarea produselor turistice, diversificarea ;i cre;terea clientelei,
precum ;i extinderea piețelor turistice determină implicarea turismului în dezvoltarea
sportului, care nu a pierdut ocazia de a comercializa anumite domenii ale sale ;i de a le
transfera pe piața turistică meciuri, tururi automobilistice, cupe de schi, campionate, etc. .
Luând în considerare toate aceste aspecte turismul sportiv sau turismul de agrement
sportiv se conturează ca un domeniu situat între turism ;i sport care se distinge prin
următoarele trăsături
-turismul împrumută din sport motricitatea ;i spiritul ludic
-turismul sportiv combină elemente aparținând sportului activități motrice, obiective,
evenimente cu elemente din sfera turismului servicii, infrastructură
-turismul sportiv presupune practicarea unor activități fizice în plină natură sau în mediul
natural;
-suportul sportiv constituie elementul major al turismului sportiv.
Turismul sportiv este un amestec între călătorie pentru recreere ;i sfera activităților
sportive, combinând destinații turistice stațiuni turistice, pârtii de schi, areale montane ;i
litorale, râuri ;i lacuri, pereți stânco;i cu activități motrice drumeție, schi, navigație, înot,
escaladă , ludice distracție, voie bună ;i culturale obiective sportive, muzee,
monumente) specifice universului sportiv.
 II.Delimitări conceptuale

Turismul sportiv este un concept care asociază doi termeni ;i două lumi sociale care
nu se exclud, ci se completează turismul ;i activitatea fizică corporală. Turismul este o
activitate de relaxare ;i petrecere a timpului liber, iar mi;carea, activitatea fizică face
trimiteri directe la sport, activitate motrică bazată pe disciplină, regulamente, timp ;i
spațiu, practicată pentru competiție, dar ;i pentru recreere ;i sănătate (Hudson, 2003).
Preocupările privind definirea acestui concept interdisciplinar sunt numeroase, dar
toate converg spre aceia;i idee, de relaxare activă prin mi;care ;i de menținere a unei stări
de sănătate optime. “lte obiective se referă la vizitarea a unor locații ;i baze sportive sau
de participare efectivă la evenimente care au ca motivație primară practicarea actului
motric în diferite forme.
“stfel, după Gibson, “ttle ;i Yannakis turismul sportiv include deplasarea în
afara zonei rezidențiale pentru a participa la anumite activități practice care implică
mi;care, acte motrice specializate, deci efort fizic cu efecte variate asupra sferei afective ;i
psiho/somatice a participantului. Principalul efect este acela de descărcare a tensiunilor
psihice acumulate ca urmare a ritmului crescut al vieții cotidiene relaxare , socializare,
dar nu mai puțin importante sunt menținerea funcțiilor fiziologice la parametrii ridicați.
Standeven ;i De Knop consideră că turismul sportiv include toate formele
active ;i pasive care implică activități sportive sau turismul sportiv este un fenomen
sinergic, care asociază sportul ;i turismul. Hudson este de părere că turismul
sportiv este un segment important al industriei ospitalității ;i include călătorii pentru a
face sport, pentru a asista la competiții sportive ;i pentru vizitarea unor atracții sportive.
Hudson este de părere că turismul sportiv este un segment important al
industriei ospitalității ;i include călătorii pentru a face mi;care, pentru a asista la
competiții sportive ;i pentru vizitarea unor atracții sportive. Sobry consideră că
turismul sportiv este o formă de turism generată prin sport, existând ;i posibilitatea ca
turismul să încurajeze sportul prin investiții în infrastructură, spre exemplu pârtii de schi,
bazine de înot, terenuri de fotbal, tenis, aqua park-uri, bike park-uri, etc.).
În “merica de Nord, termenul sport este adesea strict asociat cu jocul competitiv
care implică conceptele de timp, spațiu, ;i reguli formalizate (Mullin, Hardy, Sutton, 1993),
iar alte definiții ”rooks, Goldstein, Zeigler, Chu, , oferă interpretări
mai cuprinzătoare care încorporează ;i elemente necompetitive, cum ar fi recreerea ;i
menținerea sănătății Neirotti, 2003, în Hudson, 2003). Prin urmare, în cadrul turismului
sportiv se deta;ează cel puțin trei direcții de acțiune
-practicarea sportului în timpul liber pentru relaxare ;i menținerea sănătății
-participarea ca turist-spectator la anumite evenimente sportive;
-vizitarea ca turist a unor obiective sportive.
Trebuie precizat, ;i nu în ultimul rând caracterul emulativ de întrecere, existând
numeroase competiții cu regulament specific. În aceasta ultimă situație fenomenul
turismului activ capătă profunde veleități sportive, performanța sub toate aspectele ei
clasare, timp, distanță fiind scopul/mobilul deplasării, iar actul motric este unul
specializat.
Termenul sport î;i are etimologia în latinescul deportare , care însemna a te
distra , a te amuza . Rădăcina mai directă este tot pe această filieră, dar din cuvântul
francez mai vechi desport , din secolul XIII, care desemna modalităţile de a petrece
plăcut timpul liber, începând de la conversaţie ;i distracţie, până la diferite jocuri de
societate. În secolul al XIX-lea, în “nglia, datorită în special lui Thomas “rnold, se
cristalizează fizionomia conceptului de sport, înţeles cu care se reîntoarce şi în Franţa
acela de competiţie ludică ce procură plăceri specifice, dar şi o formare corporală şi morală,
sau, mai exact, o formare morală prin una corporală ”ernard, .
Sportul modern a depăşit cu mult imaginea idilică a secolului al XIX-lea, devenind
un fenomen social complex, cu puternice dimensiuni economice, sociale, politice ;i
ideologice. S-au păstrat cel puţin în activităţile sportive cotidiene şi semnificaţiile
tradiţionale distracţie, competiţie, dârzenie formare de caracter .
“stfel, sportul este o activitate de loisir, unde dominant este efortul fizic, practicată într-
un mod competitiv, comportând reguli şi instituţii specifice, şi susceptibilă de a se transforma într-o
activitate profesională ”ernard, .

Schema interconexiunilor dintre turism ;i sport

Sportul poate fi definit în multe feluri, după cum urmează

-joc ;i spirit ludic
-divertisment, recreere, distracție în aer liber
-activitate fizică
-activitate competitivă instituționalizată
În acest context se disting două tipuri de activități sportive pentru relaxare ;i pentru
competiție. Practicarea sportului pentru relaxare ;i agrement nu implică o condiție fizică
deosebită, reguli, antrenamente, echipamente profesionale ;i sisteme competiționale, ci
doar voința ;i interesul pentru menținerea sănătății, divertisment ;i apropierea de natură.
Sportul competițional este un domeniu mai rigid ;i se bazează pe toate elementele
menționate mai sus.
 Stevenson ;i Nixon , citați de Zauhar au stabilit următoarele cinci funcții
de bază ale sportului
1)funcția socio-emoțională, care operează la nivel de individ ;i contribuie la menținerea
echilibrului socio-psihologic al persoanei;
2)funcția de socializare, care, operează de asemenea la nivelul individului ;i implică
moravuri culturale ;i credințe, contribuind la dezvoltarea personalității
3)funcția integratoare, care operează la nivel de colectivitate, determinând integrarea
armonioasă a persoanelor în colectivitate
4)funcția politică, care este operativă la nivel guvernamental ;i se bazează pe rolul
sportului ca instrument politic;
5)funcția de mobilitate socială, care acționează la nivel de individ, colectivitate ;i stat, ;i
vizează, în mod special, circulația persoanelor între categorii definite social.
Dată fiind, a;adar, răspândirea terminologică a cuvântului sport suntem tentați să-l
asociem ;i în cazul nostru, deturnând însă semnificația conceptuală în direcția competiției
;i performanței, în defavoarea loisirului, relaxarii, libertății ;i socializării, atribute pe care
noi, autorii, le considerăm relevante în definirea terminologică a fenomenului.
O altă motivație, a acestui fenomen social modern îl reprezintă participarea în
calitate de spectator, asistarea la diferitele evenimentele sportive meciuri, competiții,
concursuri, demonstrații sau vizitarea unor infrastructuri sportive (legendare prin
competițiile pe care le găzduiesc, sau prin recordurile omologate acolo , săli de sport,
stadioane, pârtii de schi, circuite auto, parcuri acvatice, etc.
Concluzionând, turismul activ este un fenomen sinergic, care asociază turismul cu
diferite forme de practicare a activității fizice în natură. Prin urmare se deta;ează cel puțin
trei direcții de acțiune
-practicarea sportului în timpul liber pentru relaxare ;i menținerea sănătății
-participarea ca turist-spectator la anumite evenimente sportive;
-vizitarea ca turist a unor obiective sportive.
Turismul activ sau agrementul activ în natură este un fenomen complex, care se află
în continuă transformare ;i diversificare, păstrându-;i însă drept etalon elementul de bază
care l-a consacrat practicarea diferitelor forme de mi;care în natură. De altfel terminologia
internațională este extrem de vastă ;i include noțiunea de outdoor (eng.) sau pleine nature
fr. precizând clar zona de desfă;urare a activității.
Turismul activ constituie o combinare/întrepătrundere, un parteneriat între
activitatea fizică chiar sportivă ca modalitate de mi;care ;i turism ca modalitate de
petrecere a timpului liber).
Zauhar consideră că activitățile de turism activ pot fi practicate în următoarele
locații
-în zonele cu obiective atractive naturale (arii protejate, areale montane, sectoare de râuri,
etc. ;i antropice muzee, arene sportive, monumente, memoriale, parcuri sportive
tematice, galerii ale celebrităților, etc.
-în stațiuni turistice
-în cadrul croazierelor, unde se pot practica diferite activități sportive yachting, scuba
diving, snorkeling, golf, tenis, înot, etc.);
-ca tururi pentru drumeție, cicloturism, schi de tură, vizitarea unor muzee ale sportului,
participarea la competiții sau conferințe pe teme sportive, etc.
-în timpul evenimentelor sportive (jocuri olimpice, cupe, meciuri, campionate, etc.);
De asemenea acest tip de activitate implică incursiuni ample în mediul natural,
asociate cu un sentiment specific de convivialitate, bună dispoziție, spirit de aventură,
datorat descoperirii de spații largi naturale, unde frumusețea cadrului îmbogățe;te
multitudinea de senzații particulare.
La ora actuală, activitatea fizică ;i sportul sunt considerate fenomene sociale
relevante, iar turismul cea mai importantă activitate economică. Prin urmare, asocierea
dintre aceste domenii sub forma turismului activ are în vedere modalitățile de interacțiune
;i de cre;tere reciprocă, în urma cărora să beneficieze atât lumea sportului, organizațiile
turistice, destinațiile turistice ;i turi;tii Neirotti, .

III. Scurtă explicitare terminologică

Deoarece întreaga terminologie specifică este importată, iar practica a devansat cu

mult fundamentarea teoretică existentă, apar numeroase neclarități terminologice.
Terminologia specifică este reprezentată în principal prin termenii mișcare în aer
liber , sport în natură , ecosport , turism de tip outdoor , loisir (agrement) sportiv ,
turism de aventură , turism sportiv sau turism de agrement sportiv . De asemenea
apare ;i se evidențiază tot mai mult denumirea recentă de sport practicat în natură ,
“ceastă efervescență conceptuală reflectă în principal dezvoltarea exponențială a
domeniului în special a practicii.
Lipsită de o fundamentare teoretică stabilă ;i avizată în limba română diferiții
speciali;ti sau, în cele mai multe cazuri, practicanții au fost tentați să preia termeni tradu;i
ad literam din lucrările, articolele publicate în diferite tări ;i în diferite limbi de circulație ;i
să-i introducă apoi în expozeuri, articole sau lucrări proprii provocând uneori confuzii
conceptuale grave.
“;adar considerăm necesară a;ezarea terminologică pe criterii corecte atât semantice
cât ;i ;tiințifică.
Pentru început se impune o definire a termenului sport care reprezintă probabil cel
mai pregnant fenomen social al secolului, cu un uria; impact asupra socialului. Iată pe
scurt câteva elemente definitorii ale conceptului:
-are un pronunţat caracter competitiv neexcluzând pe cel formativ . În competiţii se
valorifică acumulările realizate prin antrenamente
-îndepline;te următoarele funcţii contribuie la asigurarea unei stări optime de sănătate, la
dezvoltarea gustului pentru mişcare, la integrarea socială a individului;
-se dezvoltă inițial sub impulsul Jocurilor Olimpice moderne
-se concretizează prin structuri motrice complexe, diferenţiate pe discipline, ramuri şi
probe;
-are următoarele subcomponente sportul de masă, baza de masă a sportului de
performanţă , sportul de performanţă şi sportul de mare performanţă.
Clasificarea disciplinelor, ramurilor sau probelor sportive este foarte diversă
-clasice şi moderne
-individuale, pe echipe, mixte;
-olimpice şi neolimpice.
“;adar, legată conceptului de sport este performanța competiția , care-l define;te ;i
îl poziționează clar în domeniul culturii fizice.
Înregistrăm tot mai mult în ultimul timp generalizarea sensului pe care-l are
termenul sport , astfel țările vestice, inclusiv SU“, tind să asocieze acestui termen întreg
domeniul corporal, al mi;cării fizice, care este extrem de vast, cuprinzând printre altele
educația fizică cu pregnant caracter formativ , kinetoterapia terapia prin mi;care ;i
loasir- ul practicarea exercițiului fizic ;i al mi;carii în scop de relaxare). Amestecarea
terminologică riscă să producă confuzii grave, respectiv la nivel conceptual.
Termenul „sport este folosit în literatura de specialitate, ca şi în vorbirea curentă, în
două sensuri unul specific, propriu, pentru ceea ce este caracteristic activităţilor sportive
de performanţă, şi altul, sintetic, general, din nevoia de prescurtare a exprimării, pentru
ceea ce priveşte întreaga arie a „ omului în mişcare , în care sunt incluse activităţile fizice,
exerciţiile fizice, jocurile, sub orice formă s-ar practica, de la sportul de recreaţie, sportul
pentru toţi, până la sportul elitelor Epuran, .
Sportul este un termen polisemantic, creând unele dificultăţi în analizele cu caracter
ştiinţific. Va trebui să ne exprimăm totdeauna clar la ce fel de sport ne referim. După
Gruppe (citat de Epuran, 2005) sunt patru categorii de sporturi: sportul pentru tineret,
sportul pentru toţi, sportul de competiţie şi sportul de înalt nivel. În afara acestor categorii
se mai află şi alte forme de „ sport sportul pentru persoanele cu disabilităţi neuro-
motorii, loisir-ul, etc. Rezultă, deci, că trebuie să elaborăm definiţii operaţionale în
referirile noastre la un sport sau altul. “ceastă problematică este departe de a fi rezolvată,
luând în consideraţie doar dificila sarcină a traducătorilor din limbile de mare circulaţie,
care „ găsesc termeni, sintagme, alocuţiuni cel puţin nepotrivite domeniului Epuran,
2005).
Turismul sportiv sau agrementul prin sport asociază ace;ti doi termeni diferiți care se
completează turismul ;i activitatea fizică corporală. Turismul este o activitate de relaxare
;i petrecere a timpului liber, iar mi;carea sau activitatea fizică face trimiteri directe la
sport, activitate motrică bazată pe disciplină, regulamente, timp ;i spațiu, practicată
pentru competiție, dar ;i pentru recreere ;i sănătate Hudson, .
Dată fiind amintita răspândire terminologică a cuvântului sport suntem tentați să-l
asociem ;i în acest caz deturnând însă semnificația conceptuală în direcția competiției,
performanței, în defavoarea loisirului, relaxarii, libertății, socializării atribute pe care noi
autorii le considerăm definitorii în definirea terminologică a fenomenului.
Trebuie însă precizat că ;i în cazul turismului sportiv există la un anumit nivel de
practică emulație, întrecere, competiție. Există numeroase competiții cu regulament
specific, organizate de asociații ;i federații de specialitate. În aceasta ultimă situație
turismul sportiv capătă profunde veleități sportive, performanța sub toate aspectele ei
clasare, timp, distanță fiind scopul/mobilul deplasării, iar actul motric este unul
specializat.
În această situație se poate vorbi despre sport outdoor (eng.), sport en pleine nature
fr. , sport practicat în natură, etc. Multe din aceste noi sporturi sunt deja introduse în
cercul select al competițiilor mondiale ;i olimpice ne referim aici la caiac slalom, schi liber,
etc. . Domeniul agrementului activ ;i al sporturilor conexe cuprinde activități acvatice,
aeriene ;i terestre cu ;i fără motor.
Motricitatea specifică implică un ridicat nivel biologic ;i fizic, dar necesită un control
al emotivității datorat prezenței factorului risc a amprentei de incertitudine datorate
modificării rapide ;i drastice a condițiilor de desfă;urare a actului motric, mediul natural
cu alternanțe de temperatură, precipitații, vânt, ceață, etc. . “mprenta motrică specifică
este dată ;i de utilizarea pe scară largă a unui întreg arsenal de material adaptat unor
solicitări mecanice, climatice, etc., crescute.
“mbii termeni sport în natură, turism activ implică sensuri ecologice profunde
încercându-se armonizarea cu mediul natural, care reprezintă locul de derulare al
activității specifice. Conceptul propune promovarea unei atitudini de respect faţă de
natură prin protejarea, ocrotirea mediului înconjurător şi dezvoltarea interesului pentru
practicarea unei activități în primul rând ecologice. Ne referim aici la
- educarea în spirit ecologic;
-sensibilizarea societății faţă de efectele negative pe care le provoacă turismul necontrolat
şi comportamentul necivilizat, asupra mediului
-încurajarea menţinerii sănătăţii fizice şi psihice prin practicarea unor activităţi sportive în
natură
-promovarea turismului activ ;i a sporturilor în natură ca modalitate optimă de petrecere
a timpului liber, îmbinând mişcarea fizică, cunoaşterea şi protejarea zonelor vizitate.
“ceastă caracterizare exclude însă conceptual o gamă întreagă de activități în natură
cum ar fi: plimbarea în aer liber (parcuri, grădini publice, păduri, etc. , scăldatul,
activitatea balneară, ;i spore;te în acela;i timp confuzia conceptuală.
O oarecare clarificare se impune astfel, în special în ideea delimitării terminologice a
conceptului de loisir, relaxare activă ;i cel de turism activ ;i sporturi outdoor. Prima
denumire implică o uria;ă varietate de activități active de timp liber care nu implică
deplasarea practicantului în afara zonei de rezidență pentru aceasta.
Turismul sportiv face referire la persoanele care se deplasează pe durată limitată,
variabilă , pentru a descoperi cultural, geografic, etc. o anumită zonă, ;i/sau pentru a
practica o activitate motrică. “par în acest context trei situații specifice
-prima îi înglobează pe cei care-;i leg destinația în raport strict cu practicarea unei ramuri
sportive care se identifică cu spațiul natural ;i condițiile climatice respective, sau
participarea la un eveniment sportiv;
-cea de-a doua cuprinde turi;tii care de deplasează într-o zonă ;i sunt consumatori de
servicii (inclusiv sportive) propuse de forurile zonale;
-ultima categorie este cea a turi;tilor informați, care-;i pregătesc minuțios deplasarea ;i
aleg oferte de loisir în raport cu prioritățile lor ;i oportunitățile de moment.
În concluzie, activitățile fizice ;i sportive în natură implică activități acvatice, aeriene
;i terestre care-;i derulează activitatea în natură, în cadru natural. “ceste activități
combină un subtil amestec de plăcere, interes, efort fizic ;i financiar, senzații extreme,
relaxare, adaptare fizică ;i biologică.

III. Segmentele turismului ;i agrementului sportiv

Turismul sportiv, ca acțiune umană cu scop agremental, cultural ;i de menținere a

sănătății ;i condiției fizice, cuprinde următoarele segmente de interes Walmsley, 2008;
Pigeassou, 2004)):
a)Turismul sportiv activ/turism activ agremental, presupune practicarea relaxării active, a
agrementului bazat pe diferite forme de mi;care generale ;i specializate ;
b)Turismul sportiv de spectacol/turism de eveniment sportiv care presupune participarea
la manifestări sportive în calitate de spectator, practicant, reprezentant mass-media sau
oficial. Cu această ocazie, locațiile care găzduiesc asemenea evenimente primesc numero;i
vizitatori ;i înregistrează venituri importante ;
c)Turismul sportiv cultural/turism nostalgic și de vizitare, care se referă la vizitarea
artefactelor care celebrează sportul ;i sportivii de performanță, cum ar fi muzeele,
memorialele, monumentele, galeriile, etc., precum ;i la vizitarea elementelor de
infrastructură sportivă arene sportive, terenuri de sport, parcuri olimpice, complexe
sportive, etc.).
d)Turismul sportiv de activism, care cuprinde activități benevole în domeniul sportului ;i
al agrementului sportiv cu intersectări ale sectorul turistic însoțirea echipelor, reuniuni,
expertize, gestionarea, administrarea activităților sportive .
Din această clasificare reiese că subtipurile turismului sportiv pot fi încadrate în
tipurile principale de turism, cum ar fi: turismul de relaxare (turismul sportiv activ,
turismul sportiv de spectacol , turismul cultural turismul de vizitare ;i turismul curativ
(agrementul sportiv în aer liber).
 EVOLUȚIA CONCEPTULUI ȘI A PRACTICILOR DE
TURISM ȘI AGREMENT SPORTIV

De;i conceptele de turism ;i călătorie turistică apar spre jumătatea secolului

XIX, preocupări de petrecere a timpului liber pentru distracție prin călătorie ;i mi;care au
existat din cele mai vechi timpuri. Întrucât există o strânsă legătură între evoluția acestor
preocupări ;i dezvoltarea social-economică ;i culturală a omenirii, procesul poate fi
urmărit pe parcurusul a trei mari perioade istorice antică, medievală ;i modernă.

Perioada antică

Într-un mormânt egiptean vechi de de ani au fost găsite, alături de alte

materiale, resturi de bile de bowling primitive ;i popice, fapt care arată că egiptenii
cuno;teau această formă de distracție ;i ar putea fi considerați fondatorii acestui joc. După
foarte multă vreme, istoria bowlingului primitiv poate fi urmărită în Germania de astăzi,
unde în secolul III e.n. sunt semnalate din nou bilele de bowling.
În secolul XVII î.e.n., în Egiptul antic, este semnalată prezența carelor de luptă,
aduse, probabil de populațiile indo-europene celții . Se pare că primele care de luptă au
fost construite în Mesopotamia, începând cu anul î.e.n, ;i în China cu de ani
î.e.n. E foarte posibil ca aceste artefacte să fi fost utilizate ;i pentru distracția demnitarilor,
iar cursele de care să fi fost urmărite cu interes de locuitori ora;elor.
Carul militar, ca armă de elită, era alcătuit dintr-un compartiment din lemn, sub
formă de scoică, montat pe două roți ;i acoperit cu piele sau metal. Era tras de doi cai, iar
în el se urcau doi oameni conducătorul ;i luptătorul. Carul pentru agrement era condus,
probabil, de o singură persoană, cea care concura.
La anumite intervale de timp, regii egipteni organizau o serie de serbări sau jubilee
pentru a-;i reînnoi autoritatea. Participanții erau prinți ;i înalți demnitari ai curții,
reprezentanți ai diverselor țări din imperiu ;i ambasadorii țărilor străine. Cu această
ocazie, pe lângă procesiunile ritualice, regele participa la patru curse, pentru a-;i relua în
stăpânire domeniile pământene din cele patru puncte cardinale.

Car de luptă hitit

(sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Car_de_lupt%C4%83)
 În oaza Fayum se puteau practica de către faraoni ;i demnitari sporturi favorite
precum vânătoarea ;i pescuitul, iar numeroasele sărbători naționale, locale, de anotimp,
religioase, funerare , celebrate cu mult fast, antrenau deplasări în masă ale pelerinilor ;i
curio;ilor spre locurile respective.
De asemenea, egiptenii au fost marinari curajo;i, care au spintecat cu vasele lor
mările învecinate înaintea fenicienilor. Corăbiile erau nave mari cu pânze, cu un rând sau
două de vâsla;i, care vâsleau în ritmul unui cântec, la babord ;i tribord. “cestea erau
construite din celebrul cedru de Liban, aveau până la m lungime ;i navigau pe Nil,
Marea Mediterană ;i Mare Ro;ie, transportând grâu, piatră, produse de preț, soldați ;i
armament. Ca atare, s-au dezvoltat la vremea respectivă o serie de porturi precum Pharos,
în vestul deltei Nilului, Tyr, Sidon ;i Cartagina pe țărmul Mediteranei, Memphis ;i Teba
pe Nil, la care se pot adăuga porturile Cretei, insulelor ionice, etc. În aceste condiții, e
posibil ca navigația să fi avut ;i o componentă agrementală, organizându-se astfel,
călătorii sau întreceri.

Corabie egipteană
(sursa: http://istoriiregasite.wordpress.com/2010/04/05/inventii-in-istorie-corabia/)

O dată la patru ani, ora;ele-state ale Greciei se confruntau prin concursuri sportive
naționale, cu ocazia Jocurilor de la Olimpia Olympiakoi “gones , inaugurate în anul
î.e.n. “cestea erau anunțate în toată țara de mesageri sacri, fapt care crea o atmosferă de
sărbătoare mult a;teptată. Lumea se îndrepta spre ora;ul jocurilor din toate colțurile țării,
urmând cele ;apte drumuri care duceau acolo, cel mai important dintre acestea fiind Calea
Olimpică, desfă;urată între “rgos ;i “lfeu printre temple, statui, morminte, copaci ;i
brazde de flori.
De-a lungul drumurilor se puteau întâlni deputați atenieni, generali spartani, filozofi
;i oameni simpli. Ora;ele înscrise în competiție î;i trimiteau solii fastuoase, reprezentate
prin personalități îmbrăcate multicolor pentru a fi remarcate de public.
Stadionul unde se desfă;urau jocurile avea o capacitate de locuri repartizate
pe bănci de lemn. Programul începea devreme, în zori, prin defilarea unui cortegiu,
precedat de helanodici helladonike , un fel de delegați care reprezentau diferitele state
înscrise la concurs. “ce;tia erau organizatorii serbărilor, ;i făceau mai întâi un tur de pistă,
după care se a;ezau în tribuna centrală, unde erau membrii corpurilor diplomatice,
deputații ;i străinii de rang înalt.
 Probele olimpice erau: alergarea de 200 m plat; alergarea de 400 m plat; cursa de fond
(dolico) de 14 km; lupte; pugilatul. În timp, s-au adăugat ;i alte probe, cum ar fi
-hipismul sau cursele de cai pe hipodrom;
-pentatlonul sărituri, aruncarea discului, aruncarea suliței, alergări ;i lupte .

Probă de alergare la Jocurile de la Olimpia

(sursa: http://port.ro/article/29840)

Pe lângă spectacolul oferit de jocurile sportive, existau ;i distracții colaterale la care

participa lumea dezlănțuită trageri la țintă, mâncători de foc, înghițitori de săbii, femei-
tun, vânzători de nuga cu migdale, teatru, clovnerie, hetaire de lux, etc.
În secolul VI î.e.n. au fost inaugurate ;i alte jocuri sportive, cum ar fi Panelenicele de
la Delfi, în cinstea lui Apollo; Istmicele de la Corint, în cinstea lui Poseidon; Jocurile de la
Nemeea, în cinstea lui Zeus. Olimpia a fost supranumită ora;ul sfânt ;i a rămas capitala
sportului grecesc până în anul e.n., când împăratul Teodosiu II distruge edificiul
stadionului legendar.
Romanii au iubit sportul ;i jocurile la fel ca vecinii lor, grecii. Starea fizică ;i
capacitatățile atletice ale bărbaților romani au fost componente importante ale culturii lor.
Peste tot în Imperiul Roman oameni practicau echitația, scrima, luptele, aruncarea
greutății, jocul cu mingea, înotul, vânătoarea ;i pescuitul. Evenimentele sportive din
Roma antică se asemănau, ca anvergură, cu cele din zilele noastre, spre exemplu Liga
Națională de Fotbal “merican NFL , Liga Națională de ”aschet N”“ , UEF“ Champions
League, etc. Mulțimile uria;e care s-au adunat pe stadioane ;i în forumuri pentru a
viziona întrecerile sportive strigau din răsputeri "Panem et circus!" Pâine ;i circ , fapt care
arată cât de importantă era această formă de distracție. 1
Romanii nu au avut inițial locuri corespunzătoare pentru practicarea sporturilor,
cum avea grecii, dar spre sfâr;itul perioadei republicane, romanii bogați, imitându-i pe

1http://web.wm.edu/act2online/projects/Richard/romesport.html;
http://www.crystalinks.com/romerecreation.html;
http://www.roman-colosseum.info/roman-life/roman-sports.htm
greci, au început să construiască locuri în vilele lor pentru sport, pe care le-au numit
gimnazii ;i palaestrae locuri speciale pentru practicarea gimnasticii, luptelor, etc. .

Palestră în ora;ul antic Pompeii Italia

(sursa: http://www.gotterdammerung.org/ photo/travel/italy/pompeii/060925-
145645%20The%20palaestra%20of%20the%20Stabian%20baths.html)

Sala de sport a fost introdusă în Roma din Grecia, iar împăratul Nero a fost primul
care a construit o sala de sport publică în Roma. Rolul acestor săli de sport era de a
promova gimnastica greacă, dar nu au avut aderență prea mare la romani, a;a cum s-a
întâmplat cu amfiteatrele ;i clădirile mari destinate evenimentelor sportive (stadioane,
circuri). Cele mai importante construcții destinate spectacolelor sportive au fost
Colosseum-ul ;i Circus Maximus.
Colosseumul, sau Amfiteatrul Flavian, este cel mai mare amfiteatru antic care poate
fi vizitat. Acesta a fost construit de împăratul Vespasian, fondatorul dinastiei Flaviane,
între anii 72- e.n., are formă eliptică, cu axa mare de m, axa mică de m,
perimetrul de m si înălțimea de m, oferind locuri pentru aproximativ .
spectatori. Arena centrală este ovală, având m lungime ;i m lățime, înconjurată de
un zid de , m înălțime, care se ridică până la nivelul primelor rânduri pentru spectatori.
Dată fiind capacitatea foarte mare a acestei construcții, accesul se făcea prin de intrări
numerotate, situate la parter, dintre care 76 erau destinate spectatorilor de rând.
Spectatorii primeau bilete sub formă de bucăți de ceramică, pe care erau indicate prin
numere secțiunea ;i rândul. La sfâr;itul jocurilor sau în caz de urgență, evacuarea se putea
face în câteva minute.
În această mare arenă sportivă a antichității se desfă;urau lupte cu gladiatori, lupte
între animale ;i lupte între gladiatori ;i animale. Un eveniment găzduit de Cezar a cuprins
320 de concursuri separate, iar un spectacol sângeros din timpul domniei lui Titus a durat
zile, când au fost ucise între . ;i . de persoane. Sub împăratul Octavian
Augustus au avut loc opt evenimente sportive, fiecare cu aproximativ 1.250 gladiatori.
 Colosseum-ul (Roma)
(sursa: http://www.cityknown.com/Cities/Attraction.aspx?BusinessID=82#)

Circus Maximus (Circul cel mai mare) era un stadion destinat curselor cu cai, situat
în Valea Murcia, între colinele “ventin ;i Palatin. Construcția sa a început prin secolul VI
î.e.n., în timpul regilor etrusci, iar prima versiune a sa a fost din lemn. Se pare că primele
jocuri romane (Ludi Romani) au fost organizate aici în timpul regelui Tarquinus Priscus.

Circus Maximus (Roma)

(sursa: http://tr.wikipedia.org/wiki/Dosya:Circus_Maximus_Rome.jpg)

“rena putea găzdui inițial de spectatori, dar prin lucrările de extindere

conduse de Iulius Cezar, din anul 50 î.e.n., capacitatea acestuia a ajuns la aproximativ
. de oameni cca / din populația Romei la vremea respectivă , fapt care-i asigură
statutul de cea mai vastă incintă sportivă pe care a avut-o lumea vreodată. “ceasta avea
m în lungime ;i m în lățime. La mijlocul secolului I e.n., în timpul împăratului
Claudius, vechile tribune din lemn au fost înlocuite cu tribune din piatră.
 În anul 354 la Roma erau rezervate 109 zile pe an consacrate jocurilor, dintre care 62
de zile doar curselor de care. În fiecare zi aveau loc 20-24 de curse. Acestea erau foarte
periculoase provocând de obicei moartea sau rănirea celui ce conducea carul. Cursa se
desfă;ura pe , km, iar primul care reu;ea să facă ture câ;tiga. Ultima cursă de care a
avut loc în anul , fiind organizată de către regale ostrogot Totila, după care Circus
Maximus a fost abandonat ;i a căzut în ruină. “stăzi, din faimosul edificiu se mai
păstrează câteva elemente de zidărie tribune ;i larga întindere pe care a fost amplasat, în
cadrul căreia se organizează concerte până la . de spectatori , proiecții de filme în
aer liber, etc. “lături de Circus Maximus în Roma antică existau ;i alte arene sportive de
acest fel, dar mai mici, cum ar fi Circus Flaminus, Circul lui Maxentius ;i Circul lui Nero.
În anul e.n. Nero a instituit Neroniile, jocuri care urmau să se desfă;oare o dată la cinci
ani pe domenii, cum ar fi muzica, poezia, luptele, diferite probe atletice ;i curse de care.
Cu această ocazie, Nero a construit amfiteatrul de pe Campus Martius ;i un stabiliment de
băi.
De;i Colosseum-ul ;i Circus Maximus au fost locații sportive importante, vechii
romani puteau merge ;i în alte locuri pentru divertisment în aer liber. Un asemenea loc
era Campus Martius (Câmpul lui Marte), situat între colinele Capitoliu, Quirinal, Pincian
;i fluvial Tibru, denumire care datează din secolul VI î.e.n. Suprafața sa de ha avea
întrebuințări multiple teren agricol pentru pă;unat ;i cultivarea grâului, precum ;i spațiu
pentru desfă;urarea jocurilor sportive concursuri de alergare, sărituri, tir cu arcul, lupte ;i
box , pentru adunări populare ;i pentru exerciții militare aruncarea suliței, conducerea
carelor).
“tleții sau sportivii, participau la jocuri publice ;i erau răsplătiți cu premii pentru
agilitatea ;i puterea lor. Dintre jocurile practicate în competiții se pot aminti alergările
(Cursus), luptele (Lucta), boxul (Pugilatus), pentatlonul (Quinquertium), care cuprindea
sărituri, alergare, aruncarea discului, aruncarea suliței ;i luptele, precum ;i o combinație
de lupte, box ;i arte marțiale Pancratium .
Întrecerile atletice au fost organizate la Roma pentru prima dată în anul î.e.n. de
către M. Fulvius la încheierea războiului “etolian. De asemenea, Iulius Cezar a
subvenționat un concurs care a durat trei zile ;i a fost susținut într-un stadion temporar
din Campus Martius. Sub împărații romani, ;i mai ales sub Nero, care era pasionat de
jocurile grece;ti, numărul de atleți a crescut foarte mult. “ce;tia se bucurau de multe
privilegii, au fost scutiți de la plata impozitelor ;i dețineau primele locuri la toate
spectacolele ;i jocurile publice, au format un fel de corporație, au posedat un birou de
înscriere tabularium ;i aveau un sediu numit Curia athletarum , unde discutau despre
problemele ;i interesele corporației.
Concursurile cu gladiatori au fost cele mai populare evenimente sportive din Roma
antică. Fiecare luptă dura în medie - minute, cei mai mulți gladiatori au luptat de -3
ori pe an ;i au murit la vârste cuprinse între -30 de ani, cu 5-34 lupte la activ.
Luptele de gladiatori au fost inițiate de etrusci, care, uneori, sacrificau sclavi ;i
prizonieri la mormintele regilor, dar au fost preluate ulterior de romani pentru
divertisment. La început ele au fost practicate la înmormântări, ca un omagiu adus celor
decedați, fără vărsare de sânge, dar, de-a lungul timpului, aceste ritualuri, relativ solemne,
au evoluat în competiții înspăimântătoare, orientate spre satisfacerea apetitului însetat
de sânge al plebei urbane ;i pentru cre;terea prestigiului împăraților.
 “semenea concursuri cu gladiatori au fost organizate la Colosseum ;i în sute de
amfiteatre mai mici (El Djem, Verona, Nimes, Arles, Caerleon, Durres, Lambese,
Cherchell, Tebessa, Petronell, Plovdiv, Budapesta, Sarmizegetusa, etc.) în tot Imperiul
Roman, având o perioadă de glorie între secolele I î.e.n. ;i II e.n.

Lupte cu gladiatori (reconstituire)

(sursa: http://www.andreybuligin.com/eng/blog/entertainment-blog/history-of-gladiators-
B481.html)

Cei mai mulți gladiatori erau sclavi, prizonieri de război ;i criminali care au fost
instruiți, îmbrăcați ;i hrăniți de persoane care s-au angajat să furnizeze gladiatori ;i să
organizeze concursuri, numiți lanista . De asemenea, ;i oamenii liberi, cum ar fi soldații
romani, au devenit gladiatori pentru a câ;tiga faimă ;i premii în bani. Școlile care antrenau
gladiatori purtau numele de ludus , cea mai mare dintre acestea fiind Ludus Magnus,
din apropierea Colosseum-ului, legată de acesta printr-un tunel.
Gladiatorii foloseau scuturi, că;ti, armuri ;i diferite arme săbii, furci, tridenți, lăncii,
buzdugane, plase, bice, etc. , iar luptele se purtau, de multe ori, până la moarte, sub
ovațiile mulțimii. Prima menționare a unei lupte cu gladiatori datează din anul î.e.n ;i
a fost organizată de Decimus ”rutus Junius Scaeva în onoarea tatălui său mort. “ceastă
luptă s-a desfă;urat între trei perechi de sclavi ;i a avut loc în Forum ”oarium. Ultima
luptă cu gladiatori s-a dat în 404 e.n.
Pe lângă luptele între gladiatori, se organizau lupte între gladiatori ;i animale
sălbatice girafe, rinoceri, elefanți, tauri, căprioare, lei, tigri, struți, etc. , numite
venationes , multe dintre acestea fiind importate din “frica. Se spune că la inaugurarea
Colosseum-ului din Roma, au fost sacrificate . de animale sălbatice într-o singură zi.
Cursele de care ;i cursele de cai se organizau pe hipodromuri. Cel mai mare
hipodrom al antichității a fost construit în anul e.n. la Constantinopol, Istanbulul de
astăzi. De asemenea, aici se organizau ;i lupte între gladiatori ;i animale. Jocurile Olimpice
începeau, de obicei, cu o cursă de care cu de echipaje, ajungând la final doar câteva.
În epoca romană se practicau ;i alte sporturi spectaculoase, cum ar fi boxul,
acrobația, mersul pe frânghie, canotajul, lupta cu animalele ;i luptele cu coco;i. Luptele de
coco;i, originare probabil din China sau India, se organizau încă din secolul V î.e.n. în
Grecia, Persia ;i Imperiul Roman, tradiția lor fiind păstrată ;i în evul mediu. La aceste
lupte se aduna multă lume, fapt care le transforma într-un veritabil spectacol.
 Romanii au practicat o varietate de jocuri cu mingea, cum ar fi handbal (Expulsim
Ludere , trigon Pila trigonalis , fotbal, hochei pe iarbă, harpasta, tenis sphaerista), oină
(sphaeromochia), phaininda, episkyros, etc., care se desfă;urau după cum urmează
-aruncarea mingii în aer ;i prinderea ei înainte de a cădea pe pământ
-aruncare mingii de la unul la altul;
-fotbal, jucat la fel ca în zilele noastre de mai multe persoane împărțite în două echipe
-aruncarea mingii de la unul la altul, în cadrul unui grup, iar persoana care prindea
mingea se prefăcea că o aruncă într-un anumit individ, dar o arunca spre un altul;
-aruncarea mingii spre pământ ;i lovirea ei cu palma de nenumărate ori
-trigonul, joc în trei persoane, care stăteau în formă de triunghi, aruncând ;i prinzând
mingea; acesta era similar cu netball-ul actual ;i a fost menționat de către Martial ;i
Horațiu
-haroastum, care necesita joc de picioare ;i abilități de folosire a mingii. O frescă veche
de de ani, descoperită la o vila din Sicilia, arată o pereche de femei îmbrăcate în bikini
jucându-se cu o minge.
Pancratium a fost menționat pentru prima dată în jocurile organizate de împăratul
Caligula (37-41 e.n.). Acesta a fost unul dintre cele mai grele jocuri atletice, constând într-o
luptă aprigă bazată pe box ;i lupte. Lupta nu era controlată de reguli precise, de aceea
mu;căturile ;i zgarieturile erau frecvente. De fapt, era adoptată orice tactică pentru
doborârea adversarului. Victoria nu era adjudecată până când una dintre părți era ucisă
sau ridica un deget, semn că era în imposibilitatea de a mai continua concursul din cauza
oboselii sau durerilor.
Unul dintre sporturile cele mai preferate de romani a fost boxul, care a fost un joc
popular pe întreaga perioadă a republicii, precum ;i a imperiului. Mănu;ile de box au fost
confecționate din piele de bou, având degetele descoperite. ”oxul, la fel ca toate celelalte
jocuri gimnastice ;i sportive, a fost reglementat de anumite reguli. “stfel, pugili;tii nu
aveau voie să se alipească unul de altul sau de să-;i folosească picioarele în scopul
doborârii partenerului.
Decesele în timpul luptelor ;i după încetarea lor erau frecvente. În cazul în care cei
doi combatanți oboseau, dar nu doreau încetarea luptei, era permisă o pauză pentru
odihnă. Dacă lupta dura prea mult timp, boxerii conveneau să nu se mi;te, ci să stea
nemi;cați, apărându-se de lovituri printr-o anumită poziția a mâinilor gardă . Concursul
nu se încheia până când unul dintre combatanți nu renunța din cauza oboselii, rănilor sau
disperării, anunțând această decizie prin ridicarea mâinii. “ existat ;i o formă mai violentă
a boxului, în care se utiliza o mănu;ă numită Cestus spărgător de membre , care era
acoperită cu proeminențe din plumb, fier sau cuie.
Luptele romane aveau două etape la început atleții luptau în picioare, iar apoi,
culcați la pământ, până când unul dintre ei recuno;tea că a fost învins.

Perioada medievală

După căderea Imperiului Roman de “pus, în anul e.n., popoarele Europei intră
într-o perioadă de războaie politice ;i lupte religioase. Principala preocupare a oamenilor
era dobândirea unor capacități fizice pentru mânuirea armelor, fapt care reprezenta o
oportunitate pentru dezvoltarea anumitor practici sportive.
 Un cavaler care ;i-a dovedit abilitățile sale de luptă în timpul războiului sau în
timpul unor turnee sportive putea fi, de multe ori, recompensat cu o avere mare. Un
țăran, care a s-a afirmat în timpul unor întreceri sportive, putea obține mai mult pământ
de la stăpân. Ca atare, aceste evenimente sportive ;i concursuri cre;teau popularitatea
participanților, iar masele de oameni luau parte cu entuziasm la ele.
În Evul mediu activitățile ;i spectacolele sportive au decăzut cu mult față de
antichitate. Nimic din fastul ;i grandoarea întrecerilor sportive de altădată nu se va regăsi
în secolele ce vor urma, dar preocupările pentru mi;care ;i amuzament se vor păstra.
“stfel, târgurile ;i festivalurile de sezon au fost ocazii potrivite pentru barbați de a ridica
pietre sau saci de cereale, ;i pentru femei de a participa la cursa bluzelor .
Sportul preferat al țărănimii a fost, însă, fotbalul popular, un joc sălbatic în care
luptau bărbații căsătoriți cu burlacii sau un sat cu altul. Considerat sport plebeian acesta a
fost interzis în secolul XIV de către regele Eduard al II-lea, fiind reluat de-abia în secolul
XVI. De asemenea, lumea se amuza la concursurile de tir cu arcul, alergare, sărituri, bătăi,
lupte, box sau curse de cai. Când un ora; accepta provocarea altui ora;, atelierele care
confecționau arcuri măr;ăluiau cu simbolurile unor patroni ai sporturilor, cum ar fi: Sf.
Gheorghe sau Sf. Sebastian.
Mica burghezie a ora;elor medievale a fost binevenită la întreceri doar pentru a
viziona jocurile aristocrației, fără a i se să permite participarea la concursuri. Turneele
sportive au fost prerogativa cavalerilor, alături de vânătoare ;i cursele de ;oimi.
Oamenii din Evul Mediu s-au bucurat de multe sărbători, estimându-se că, în afară
de duminică, zilele libere dintr-un an reprezentau aproximativ opt săptămâni, deci exista
timp suficient pentru sport ;i distracție. Cele mai multe sporturi care se practicau în Evul
mediu erau orientate în special spre cre;terea abilitățile de luptă a oamenilor condiția
fizică ;i mânuirea armelor , decât spre agrement.
Principalele activități sportive din din această perioadă au fost campionatele,
turnirurile, tirul cu arcul, golful (colf), jocul cu mingea, aruncarea ciocanului, hocheiul pe
iarbă, badmintonul, aruncarea potcoavei, popicele, cricketul, luptele ;i patinajul.
Campionatele ;i turnirurile erau evenimente sportive periculoase, în timpul cărora
mulți participanți erau răniți sau mureau. “rmele folosite erau lănciile, buzduganele,
topoarele săbiile ;i pumnalele.
Tirul cu arcul a fost o practică foarte populară în epoca medievală, fiind obligatorie
prin lege. Prima lege a fost adoptată în anul , când s-a decretat ca toți bărbații englezi
între ;i de ani să fie înzestrați cu un arc ;i săgeți. “cest fapt a fost deosebit de
important, deoarece în perioada următoare arca;ii au jucat un rol esențial în diferite
bătălii. Spre exemplu, în ”ătălia de la Crecy, din , au fost doborîți de arca;i
aproximativ de cavaleri ;i soldați francezi, în timp ce englezii au înregistrat doar
de morți. Iată de ce, tirul cu arcul a devenit unul dintre cele mai importante sporturi
medievale.
 Turnir
(sursa: http://art-historia.blogspot.ro/2009/02/reenactement.html)

Există dovezi că oamenii din perioada medievala, practicau o formă rudimentară de

patinaj, în care concurenții foloseau, pentru a aluneca pe iazuri ;i lacuri înghețate, ni;te
bucăți din piele de bovine. De asemenea, oamenii medievali jucau o forma primitiva de
badminton, în care foloseau o minge, o padelă ;i un flutura;, care trebuia menținut cât mai
mult în aer.
Bowling-ul se cunoa;te din antichitate, fiind descoperite resturi de bile primitive ;i
popice într-un mormânt din Egipt datând din anul 3200 î.e.n. Prima mențiune în evul
mediu despre acest joc este făcută în anul în “nglia, când regele Edward al III-lea le-a
interzis soldaților să-l practice, pentru a se concentra mai mult pe tirul cu arcul. În timpul
regelui Henric al VIII-lea acest joc a devenit foarte popular în rândul nobilimii.
Golful a fost inventat în China, în secolul al X-lea, ;i a fost numit "chiuwan".
Jucatorii loveau o minge cu un baston pentru a o a;eza în găuri. În Evul Mediu acest joc a
fost introdus în Europa. În secolul al XIV-lea, un joc similar a apărut, cu diferite denumiri,
în “nglia kolf, cambuc , Irlanda hurley , Scoția shinty , Franța chloe , Italia ;i Olanda.
În anul 1457, regele James al IV-lea a interzis jocul de golf în Scoția, deoarece acesta tindea
să devină mai popular decât tirul cu arcul. Cu toate acestea, zece ani mai târziu, el a
devenit loial acestui sport. În a doua jumătate a secolului XVII autoritățile scoțiene î;i dau
acordul pentru liberalizarea golfului, iar la începutul secolului XVIII încep să apară
primele cluburi ;i organizații de golf. La este înființată Royal ”urgess Golf Society din
Edimburgh. În perioada următoare acest joc se răspânde;te în “nglia , Franța ,
New York (1888), etc.
Istoria schiului, se pierde în negura vremilor, fiind legată de nordul Europei, care
beneficia de ierni lungi ;i bogate în zăpadă. Schiuri de lemn vechi de de ani au fost
găsite în Norvegia, Finlanda ;i Suedia. Se pare că regele viking Harald Hadrade a
organizat o serie de concursuri de schi în perioada 1046-1066 e.n., iar în anul 1200 e.n.
cerceta;ii norvegieni au folosit schiurile pentru a-i spiona pe inamicii suedezi în timpul
bătăliei de la Oslo. În Norvegia, militarii organizau concursuri de schi încă din anul ,
în anul se înființează prima companie militară de schi, iar în are loc primul
concurs civil de schi, la Tromso. În perioada următoare schiul a suferit prefaceri
importante în ceea ce prive;te configurația ;i tehnicile de practicare alpin, fond .
Pe lângă aceste sporturi, practicate în aer liber de către cavaleri, soldați ;i țărani,
societatea medievală din Europa a cunoscut ;i jocuri sportive de interior, pentru
divertisment, cum ar fi tenisul de sală tenis regal , jocuri de cărți, jocuri de zaruri, jocuri
pentru copii, jocuri de strategie ;ah, dame .
Țărăncile participau la jocurile cu mingea ;i la alergări, iar femeile aristocrate
cochetau cu vânătoarea ;i cursele de ;oimi. “lte sporturi practicate în evul mediu, într-o
formă rudimentară, au fost, basebalul, handbalul, rugbyul, bowlingul ;i billiardul. Clasele
sociale inferioare practicau pentru amuzament luptele, săriturile, ridicarea greutăților
(pietre, saci cu cereal, etc.).

Perioada modernă

Multe dintre activitățile sportive moderne î;i au originea în antichitate sau în evul
mediu, fiind reluate în secolele XIX-XX, când revoluția industrială, cre;terea nivelului de
trai ;i apariția mass-mediei permit îmbunătățirea lor tehnică ;i organizațională, practicarea
lor de către mai multe grupuri sociale ;i mediatizarea lor la nivel mondial.
În Marea Britanie s-au născut o mulțime de sporturi care sunt practicate acum peste
tot în lume. Unul dintre aceste sporturi este fotbalul, jucat rudimentar în perioada antică,
apoi în evul mediu.
“cesta î;i are originile în antichitate, fiind cunoscut în Japonia, China, Grecia ;i Roma
antică. Documentele istorice menționează un meci de fotbal organizat în secolul II î.e.n. în
timpul dinastiei Han. Ca sport modern, fotbalul din Marea Britaniei, a fost jucat la început
de clasele inferioare. În secolul XIX acesta este preluat ;i de elitele din ;colile publice ;i ;i
din cadrul universităților Oxford ;i Cambridge, iar primele reguli ale acestui joc sunt
stabilite la Elton College, pe la . În a fost înființată “sociația de Fotbal din Marea
Britanie care a stabilit în anul 1869 o serie de reguli stricte, pentru a departaja fotbalul de
rugby, iar în anul se inițează modul profesionist de joc.
Rugby-ul este un alt sport popular astăzi, jucat încă din evul mediu. Începuturile
rugby-ului modern se află în prima parte a secolului XIX, când un tânăr pe nume William
Ellis, elev la Școala Publica în anul , a prins mingea în mâinile sale ;i a fugit să o pună
între buturi. În anul ia ființă Rugby Football Union, iar în , Liga de Rugby
pentru profesioni;ti. Principalele stadioane sunt Twickenham lângă Londra , Murrayfield
în Scoția ;i Cardiff în Țara Galilor.
Cricketul este un sport modern foarte popular. Cu toate acestea, istoria sa începe în
Evul Mediu. Cricketul nu a fost niciodată apreciat în Marea ”ritanie, probabil din cauza
lentoarei ;i dificultățile sale spre deosebire de alte sporturi. “cesta a fost disprețuit de
către clasa superioară înainte de secolul XVII. Nobilimea a început să joace cricket la
mijlocul secolului al XVII-lea, iar în anul , existau două tipuri de cricket unul pentru
mica nobilime ;i unul pentru clasele de jos ;i mijloc. Pentru ca cele două clase sociale să
joace împreună s-a găsit o soluție jucătorii la bătaie erau membrii clasei superioare, iar
jucătorii aflați la lansare erau membrii clasei de jos.
 Joc de fotbal în curtea unei ;coli publice din Anglia la 1889
(sursa: http://linguapress.com/intermediate/ball-games.htm)

Baseball-ul î;i are originea într-un joc englezesc numit Rounders , foarte popular în
secolul XIX. În “merica acest joc a fost numit Townball ;i ”aseball , cu sensul de
bază . Se spune că acest joc ar fi fost inventat în anul de către “lexander Cartwright,
iar New York Knickerbocker ”ase ”all Club a fost prima echipă care l-a jucat. De
asemenea, Cartwright a stabilit ;i primele reguli de joc, adoptate ulterior de liga de
baseball. Primul joc de baseball a avut loc în între echipele Knickerbockers ;i New
York ”aseball Club, prima ligă de baseball a fost înființată în anul , care în
cuprindea de cluburi înscrise. După războiul civil -1865) baseball-ul devine
popular în partea de sud, iar fotbalul în partea de nord a SU“. La se departajează
deja liga profesioni;tilor ;i a amatorilor.
Fotbalul “merican î;i are începuturile în secolul XIX, în jocurile practicate de elevii
;colilor de elită ;i de studenții de la universitățile din SU“. O formă mai violentă de fotbal
american se juca încă din anul la Universitatea Princeton ;i la Dartmouth College.
Prima ligă profesionistă de fotbal american a fost înființată în anul , iar din anul
aceasta se va numi Liga Națională de Fotbal-National Football League (NFL). Acest sport
este deosebit de popular ;i în Mexic, Europa ;i Japonia.
Baschetul î;i are începuturile la sfâr;itul secolului XIX, când, în anul , preotul
canadian James Naismith inițiază jocul cu co; , în timpul unui stagiu cu Springfiels
College, ca sport de interior. Între anii 1893- numeroase colegii americane adoptă
acest joc, iar primele jocuri între colegii s-au jucat la Madison Square Garden în New
York, în anul . În anul a fost fondată Liga Națională de ”aschet N”L , iar în anul
se înființează “sociația de ”aschet a “mericii ”““ , care în anul fuzionează
pentru a forma Asociația Națională de ”aschet N”“ . În timpul celui de-al doilea război
mondial acest joc se răspânde;te în multe țări ale lumii popularizat de militarii americani.
În anul 1950 s-a înființat ”asket Hall of Fame din Springfield, Massachusetts. Acesta
include nume de jucatori de mare valoare, antrenori, arbitri, ;i oameni care au contribuit în
mod semnificativ la dezvoltarea acestui joc.
 Hocheiul pe iarbă, numit hockie de irlandezi, este un sport vechi de aproape
de ani. În antichitate se juca la Roma ;i în Egipt. Primele reguli ale hocheiului modern au
fost stabilite în a doua parte a secolului XIX, la Elton College din Anglia. În anul 1908,
hocheiul se joacă pentru prima dată la Jocurile Olimpice de la Londra, iar în se
înființează Federația Internațională de Hochei, la Paris.
Hocheiul pe gheață este de origine canadiană ;i s-a practicat începând cu a doua
jumătate a secolului XIX. Primul joc organizat s-a jucat la Patinoarul Victoria din Montreal.
Primele reguli s-au stabilit la Universitatea McGill din Montreal, iar primul club, numit
McGill University Hockey Club , a fost înființat în anul .
Înotul este o disciplină sportivă cunoscută de acum -4000 de ani. Palatele
egiptene, grece;ti ;i romane erau prevăzute cu piscine ;i băi, unde se putea practica acest
sport. Evoluția înotului continuă în Evul mediu, fiind practicat mai ales de cavaleri, apoi în
secolele XVIII ;i XIX, când apar asociații ;i cluburi sportive peste tot în lume. Primele
concursuri de înot s-au organizat la mijlocul secolului XIX în Anglia, iar la Jocurile
Olimpice din anul de la “tena înotul este iclus cu două probe m ;i m liber.
În anul se înființează Federeația Internațională de Natație pentru “matori.
Tenisul î;i are rădăcinile în Franța secolului XII, când călugării jucau un fel de
handball primitiv cu pereții mănăstirilor. “cest joc a fost numit jeu de paume sau joc
de mână . Ulterior jucătorii au început să folosească o mănu;ă cu chingi între degete sau o
paletă solidă racheta primitivă . Denumirea de tenis ar proveni de la verbul francez
tenez , care înseamnă a ține , referitor la funcția unui jucător de a servi mingea altora.
Evoluția tenisului continuă în secolele XIX-XX, când maiorii Gem ;i “ugurio Perera
inițiază un joc numit pelota , care folosea mingea ;i racheta. Primul club de tenis s-a
înființat la Lemington Spa, în anul , iar primul turneu de tenis a avut loc la iulie
pe baza sportivă de la Schrubland Hall.
În anul ia ființă Lawn Tennis “ssociation din SU“, care stabile;te primele reguli
pentru organizarea competițiilor de tenis. Primul campionat național de tensi, gen US
Open, s-a desfă;urat pentru prima dată în anul la Newport, Rhode Island. În anul
debutează French Open, iar în anul are loc primul campionat englez de tenis la
Londra.
Hipismul este un sport modern foarte scump, find practicat încă din Evul Mediu,
când nobilimea plecă la vânătoare călare. Englezii au îndrăgit cursele de cai ;i au construit
numeroase hipodromuri (Newmarket, Doncaster, Epson, Ascot), unde începând cu a doua
parte a secolului XVIII s-au desfă;urat mai multe concursuri. Cea mai prestigioasă cursă
este Epson Derby, unde participă cei mai buni cai, care aleargă pe o distanță de milă ;i
stadii.
 Cursă de cai
(sursa: http://www.business24.ro/lifestyle/stil-de-viata/sejur-de-lux-in-londra-hipism-polo-spa-si-
plimbari-cu-limuzina-1516055)

Schiul alpin a fost introdus ca disciplină olimpică la Jocurile Olimpice de iarnă din
anul 1924, schiul fond în anul 1932, la Lake Placid-SUA, iar primul concurs de slalom a
fost organizat în anul în Elveția.
Jocurile Olimpice moderne au fost inițiate în anul de Pierre Fredy de Coubertin
(1896– pentru a promova înțelegerea internațională prin competiții sportive. Jocurile
Olimpice de vară au debutat în anul la “tena, unde au participat de concurenți
din țări, au fost suspendate între ;i din cauza Primului Război Mondial, au
fost reluate între ;i , au fost din nou suspendate datorită celui de-al II-lea Război
Mondial ;i au fost reluate în anul la Londra. Geografia Jocurilor Olimpice de vară,
de la inițierea lor ;i până astăzi, arată o repartiție în mari ora;e ale lumii, care au câ;tigat
mult în popularitate datorită acestora “tena, Paris, St. Louis, Londra, Stockholm,
Helsinki, Melbourne, Roma, Tokyo, Ciudad de Mexico, Munchen, Montreal, Moscova, Los
Angeles, Seul, Barcelona, Atlanta, Sydney, Beijing.
Primele Jocuri Olimpice de iarnă au fost organizate în anul la Chamonix, Franța,
unde au participat peste de sportivi din țări. “ doua ediție a acestor jocuri olimpice
a avut loc în anul în stațiunea elvețiană St. Moritz. În anul jocurile olimpice de
iarnă sunt organizate în ora;ul Lake Placid din SU“, iar în anul în Germania, după
care urmează o pauză de ani din cauza celui de-al II-lea Război Mondial. După război,
jocurile se reiau în anul 1948, când se desfă;oară la St. Moritz. Geografia acestor jocuri
arată o repartizare a lor în stațiuni turistice ;i ora;e turistice consacrate Oslo, Cortina
d'Ampezzo, Squaw Valley, Innsbruck, Grenoble, Sapporo, Sarajevo, Calgary,
Lillehammer, Nagano, Salt Lake City, Torino, Vancuver.
Promovarea activităților sportive s-a făcut prin intermediul cluburilor ;i asociațiilor
sportive. Primele cluburi au fost Jockey Club , Golf ;i Cricket . “cestea
au organizat la început competiții locale, apoi regionale ;i internaționale.
“ctivitățile sportive inițiate în secolele XIX-XX au afectat cultura populară modernă
;i s-au reflectat în schimbarea atitudinilor ;i standardelor sociale. Sportul a înregistrat
progrese la nivelul regulilor ;i tehnicilor de practicare, în formele de implicare ;i antrenare
a sportivilor, în domeniul echipamentului articole sportive, îmbrăcăminte, încălțăminte ,
etc.
Prin mijloacele sale, sportul a devenit ;i un instrument politic cu efecte pozitive
influențarea unor decizii, implementarea unor măsuri ;i proiecte, etc. , dar ;i negative
(atacuri teroriste în timpul unor evenimente sportive-ex. Olimpiada de la Munchen din
anul 1972, Maratonul de la Boston din 2013).
Un caz particular este legat de evoluția turismului alpin, care concentrează
numeroase activități sportive ;i de turism sportiv atât vara, cât ;i iarna, în cadrul căruia se
disting următoarele etape
a)etapa pionieratului, de la deschiderea Hotelului Rigi Kulm din Elveția până la
1882 (primul campionat European de patinaj de la St. Moritz . “ctivitățile turistice sunt
concentrate în locuri pitore;ti, la poalele munților sau în câteva stațiuni Leukerbad,
”adgastein , iar Elveția se deta;ează ca cea mai importantă destinație turistică
b)etapa ”Bell Epoque”, din 1882 sau 1884 (deschiderea hotelului Kursaal, la Malojapass,
dotat cu sistem de încălzire pentru sezonul de iarnă , până în , când începe Primul
Război Mondial. În această etapă se construiesc hoteluri pitore;ti, pârtii de schi, bob ;i
săniu;, căi ferate pe cablu ;i cu ecartament îngust Montenvers, Gornergrat, Jungfraujoch,
”ernina, etc. , iar Elveția ;i “ustria sunt destinațiile predilecte
c)etapa 1914-1945, caracterizată prin cre;terea rolului clasei de mijloc ;i a numărului de
turi;ti-schiori datorită construirii a primelor schi-lifturi. “pare stațiunea Sestriere, între
1931- , în “lpii Piemontezi ca prototip al stațiunii totale sau integrate. Cu toate acestea,
turismului de vară este mai important

Hotelul Rigi Kulm la 1906

(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/File:Rigi_1906.jpg)

d)etapa 1955-1980, caracterizată prin turismul de masă, practicarea pe scară largă a

schiului alpin, cre;terea rapidă a numărului de schi-lifturi ;i scăderea turismului de vară
în anii ;aptezeci. Sunt construite mai multe stațiuni de schi la altitudini mari, în Italia,
Franța ;i Elveția, reprezentate prin clădiri uria;e, fapt care compromite ideea stațiunilor
tradiționale. La sfâr;itul anilor , apar primele tunuri de zăpadă
e)etapa 1980-prezent, care se distinge printr-un proces radical de raționalizare ;i de
reînnoire a schi-lifturilor, cu o capacitate tot mai mare pe oră, prin realizarea
interconectării mai multor zone de schi învecinate ;i printr-o răspândire pe scară largă a
tunurilor de zăpadă.
Marea majoritate a înnoptările din principalele stațiuni se înregistrează în sezonul
de iarnă, de;i pe întreg teritoriul alpin, turismul de vară încă predomină. Turi;tii se
concentrează într-un număr mic de stațiuni ;i sunt mai exigenți în materie de facilități
sportive ;i de infrastructuri. Noi activități de iarnă mersul pe jos cu rachete de zăpadă,
freeride devin tot mai populare, în timp ce schiul tradițional pare să treacă printr-o etapă
de "maturitate". La sfâr;itul anilor se produc o serie de modificări climatice în sezonul
de iarnă, reprezentate prin ninsori reduse ;i temperaturi ridicate, fapt care declan;ează un
semnal de alarmă cu privire la viitorul turismului de iarnă.
“ustria ocupă oficial primul loc în ceea ce prive;te sejururile peste o noapte, dar
este în mare parte depă;ită de Italia, dacă sunt luate în considerare fluxurile neoficiale de
turi;ti cazați în apartamente închiriate sau case de vacanță. Începând cu anii 90, Alpii
francezi înregistrează o stagnare sau o u;oară scădere a numărului de sejururi peste o
noapte, iar scăderea mai accentuată se observă în Elveția ;i Tirol 2.

2 http://alpsknowhow.cipra.org/background_topics/alps_and_tourism/alps_and_tourism_chapter_1.html
 RESURSELE TURISMULUI ȘI AGREMENTULUI SPORTIV

Resursele turismului sportiv sunt complexe, coincid, în cea mai mare parte, cu
resursele turismului în general, ;i pot fi analizate după tipul de activitate turistică turism
sportiv activ, turism de eveniment sportiv ;i turism de vizitare a obiectivelor sportive.

A)Resursele turismului ;i agrementului sportiv activ

a)Resurse naturale

1)Relieful are pentru turismul activ mai multe funcții suport pentru amplasarea
elementelor de infrastructură căi de acces, structuri de primire, baze de agrement ,
obiectiv atractiv, care prin caracteristicile sale configurație, petrografie, structură, origine,
cromatică, mesaj determină practicarea anumitor activități agrementale drumeție,
sporturi de iarnă, alpinism, sporturi nautice, cicloturism, navigație aeriană, etc. ;i factor
motric sau de declan;are a motricității, prin parametrii săi geomorfometrici pantă,
fragmentare, energie, altitudine).
Tipurile genetice de relief au utilizări multiple, după cum urmează relieful plat sau
u;or ondulat, de câmpie, dealuri joase ;i podi; este potrivit pentru drumeție, cicloturism,
echitație, off road, schi de tură, zbor cu parapanta, planorism, zbor cu deltaplanul, etc.
relieful de dealuri înalte ;i munte susține practicarea drumeției, turismului de traseu,
alpinismului pe stâncă ;i pe ghețari , escaladei, canyoning-ului, echitației, cicloturismului,
mountain biking-ului, off road-ului, sporturilor de iarnă schi alpin, schi de tură,
snowboarding, snowmobiling, etc.), sporturilor nautice (rafting, canoeing, kayaking), etc.;
relieful glaciar circuri, văi, creste, etc. ;i periglaciar formațiuni stâncoase, versanți,
creste ;i vârfuri reziduale îndeamnă turi;tii să practice drumeția, scrambling-ul, escalada,
alpinismul, bungee jumping-ul, schiul ;i snowboardigul extrem, zborul cu parapanta, etc.;
relieful vulcanic conuri, cratere, masive magmatice intrusive, platouri reziduale de lava ;i
piroclastite sunt solicitate pentru drumeție, escaladă, alpinism, cicloturism, canyoning,
etc. relieful de;ertic întinderi de nisip, hamade, dune, formațiuni reziduale este căutat
pentru raliuri, escaladeă, safari cu cămile ;i cu mijloace auto, schi ;i snowboarding pe
nisip, etc. relieful litoral faleze, formațiuni reziduale, plaje, caverne este favorabil
practicării escaladei deep water soloing, bouldering), speoturismului, scuba diving-ului,
etc. relieful calcaros ;i carstic susține escalada, via ferrata, canyoningul ;i speoturismul.
2)Climatul ;i calitatea aerului asigură mediul atmosferic în care se desfă;oară
activitățile turistice. Elementele climatice temperaturi, precipitații, vânturi, durata de
strălucire a soarelui, etc. trebuie să fie favorabile desfă;urării diferitelor activități ;i
evenimente sportive ;i agrementale, în funcție de anotimp.
În sezonul cald sunt necesare pentru practicarea activităților în aer liber temperaturi
cuprinse între 15-250 C, nebulozitate redusă, precipitații ;i vânturi moderate. În sezonul
rece sunt necesare cantități suficiente de precipitații solide ;i temperaturi adecvate pentru
păstrarea lor în vederea practicării sporturilor de iarnă.
Practicarea diferitelor forme de turism sportiv poate fi influențată, la nivel local ;i
regional, de modul de manifestare a elementelor meteorologice. Astfel, temperaturile
ridicate provoacă insolație, deshidratare ;i hipertermie, cele scăzute determină producerea
degerăturilor ;i instalarea hipotermiei, ceața reduce vizibilitatea, variațiile de presiune
provoacă stări de oboseală, palpitații, senzație de sufocare, dureri de cap, crize de astm,
etc., direcția ;i intensitatea vântului afectează sporturile aeriene ;i sporturile nautice,
încălzirea ;i ninsorile de primăvară sau valurile de căldură din timpul iernii determină
producerea avalan;elor, etc. Din această cauză, turi;tii trebuie să-;i ia măsuri de precauție
atunci când optează pentru o anumită activitate agrementală.
Aerul curat, oxigenat ;i ozonat, revigorează organismul ;i determină arderea
toxinelor. Pe țărmul mărilor ;i oceanelor aerul încărcat cu aerosoli sărați este benefic
aparatului respirator, iar aerul de munte, încărcat cu microparticule de polen ;i uleiuri
volatile reduce stresul ;i oboseala.
3)Unitățile acvatice râuri, fluvii, lacuri, mări ;i oceane asigură practicarea
sporturilor nautice, pescuitului sportiv, înotului ;i scufundărilor. De asemenea, apa în
stare solidă, sub forma ghețarilor susține sporturile de iarnă schi, snowboarding, etc. ,
alpinismul pe gheață, drumeția ;i escalada pe ghețari, iar cursurile subterane, care
drenează galeriile pe;terilor, sunt utilizate de către speologii temerari pentru navigație ;i
scuba diving. Un rol deosebit în susținerea activităților sportive îl au parametrii
hidrometrici debitul, nivelul ;i viteza apei, frecvența, direcția ;i înălțimea valurilor,
transparența apei, regimul se scurgere, amplitudinea mareelor, etc.
4)Covorul vegetal ;i fauna motivează turi;ti să practice activități de relaxare bazate
pe mi;care, cum ar fi drumeția, cicloturismul, turismul cinegetic ;i turismul ecvestru.
5)Ariile protejate presupun activități turistice care nu afectează mediul, dintre
acestea remarcându-se ;i cele cu caracter motric drumeția, cicloturismul, turismul
ecvestru, navigația cu mijloace nepoluante fonic ;i chimic bărci, caiace, canoe, plute ,
safari cu caii sau cu mijloace motorizate (savanele africane), etc., toate asociate cu
valorizarea naturii ;i a tradițiilor locale. De asemenea, anumite arii protejate susțin
activități extreme, cum ar fi schiul ;i snowboarding-ul (ex. Glacier Bay National Park
Alaska, Grand Teton National Park Wyoming, Hohe Tauern National Park din Austria,
Vanoise National Park din Franța, etc. .

b)Resurse antropice

1)Căile de acces sunt necesare preluării ;i direcționării fluxurilor de turi;ti dinspre

zonele emițătoare spre cele receptoare. Acesea sunt reprezentate de drumuri modernizate,
drumuri nemodernizate, drumuri forestiere, poteci pastorale, poteci turistice, alei, etc.
De asemenea, căile de acces pot susține desfă;urarea anumitor activități de turism
sportiv: pe drumurile forestiere ;i nemodernizate se poate practica drumeția, echitația, off
road-ul, cicloturismul, mountain biking-ul, schiul de tură, schiul fond, kickbike sledding-
ul, kickbike scootering-ul, etc.; pe drumurile modernizate se poate practica cicloturismul,
roller skating-ul, nordic skating-ul, etc. pe potecile turistice se pot practica drumeția,
echitația, mountain biking-ul, etc.
Pentru o bună funcționare a activităților turistice, căile de comunicație trebuie să fie
semnalizate cu marcaje, panouri informative ;i indicatoare.
2)Structurile de cazare ;i alimentație publică primesc, găzduiesc ;i hrănesc, în
principal, fluxurile de turi;ti. “cestea pot fi localizate în stațiuni turistice, în cadrul
a;ezărilor urbane ;i rurale, în zonele cu obiective turistice atractive areale montane, lacuri,
râuri, arii protejate, etc.), de-a lungul căilor de comunicație, etc. hoteluri, moteluri,
hosteluri, cabane, pensiuni, restaurante, etc.).
3)Obiectivele de agrement motivează turi;tii să practice diferite activități cu caracter
sportiv, după cum urmează bazine de înot, lacuri antropice, aqua parcuri, pârtiile de schi
naturale, pârtiile de schi cu covor de plastic, centrele de ski indoor, snow park-urile, skate
park-urile, bike park-urile, sălile ;i structurile pentru escaladă, platformele pentru bungee
jumping, etc.
”azinele de înot ;i SP“-urile sunt structuri de agrement care susțin practicarea
înotului. “cestea dețin numeroase dotări ;i oferă servicii complexe sală de fitness, piscine,
saună, aqua gym, etc. .
Lacurile antropice susțin înotul, navigația, pescuitul sportiv ;i diferite sporturi de
iarnă atunci când suprafața apei este înghețată patinaj, snowkiting, kickspark sledding,
ice yachting, etc.).
Bazinele cu valuri artificiale sau surf parcurile susțin surfing-ul, toobing-ul,
riverboarding-ul ;i navigația cu bărci pneumatice. Asemenea obiective de agrement, cu
valuri artificiale se află în multe locuri ;i atrag foarte mulți iubitori de aventură. Spre
exemplu, începând cu anul 1991, Compania Wave Loch din La Jolla, California,
amenajează tehnologii de tip Wave House în toate colțurile lumii Durban, San Diego,
Santiago de Chile, Singapore, Zaragoza, etc. , care conțin produse de tip Flow Rider ;i
Flow Barrel.
“lte companii ce produc ;i instalează sisteme care generează valuri artificiale sunt
Wavegarden, Murphys Waves Ltd (cu produse de tip Bobber, Wake Surfer, Point Break
Surf, Sting Ray, Breaker Waves, Board Rider Typhoon River, Wave Play, Torrent, Splash
Lagoon, Tempest, Double Barrel, 3 Kelly Slater Wave Company, Webber Wave Pools, The
Wave Garden, American Wave Machines, etc.
Canale ;i cursuri de apă artificiale artificial whitewater susțin practicarea rafting-
ului, tubing-ului, riverboarding-ului ;i kayaking-ului. Acestea sunt construite în cadrul
unor centre sportive, parcuri olimpice sau aqua parc-uri sub forma unor canale din beton,
având amplasate în albie diferite structuri anvelope, blocuri de rocă, praguri, trepte, etc.
pentru formarea valurilor, repezi;urilor ;i curenților. Parametrii acestor structuri sunt
lungimea, lățimea, gradul de meandrare, panta ;i debitul apei.
“limentarea cu apă se poate face prin pompare sau prin deversare din lacuri, bazine
special ;i râuri. În cadrul acestor structuri se desfă;oară diferite competiții sportive de
rafting ;i kayaking, dar ;i activități de agreement. În cadrul lor există amenajări pentru
observarea concursurilor amfiteatre, tribune , spații verzi, alei de promenadă ;i
construcții parcări, unități alimentare, stații de pompare, etc. .

3 http://www.murphyswaves.com/products
 Tehnologie de tip FlowRider pentru practicarea surfing-ului
(sursa: http://www.waveloch.com/attraction/flowrider-double)

Tehnologie de tip FlowBarrel pentru practicarea surfing-ului

(sursa: http://www.waveloch.com/attraction/flowbarrel-ten-double)

Pau-Pyrénées Whitewater Stadium din Franța

(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Pau-Pyr%C3%A9n%C3%A9es_Whitewater_Stadium-cu
modificări
 “semenea obiective se află în SU“ Dickerson Whitewater Course, Ocoee
Whitewater Center, etc.), Marea Britanie (Cardington Artificial Slalom Course, Nene
Whitewater Centre, etc.), Spania (Parc Olímpic del Segre , Franța Lannion Whitewater
Stadium, Parc des Eaux Vives, etc.), Germania (Augsburg Eiskanal, Kanupark
Markkleeberg), Italia (Ivrea Whitewater Stadium), Slovenia (Tacen Whitewater Course),
Rusia (Okulovka Whitewater Canal), Grecia (Hellinikon Olympic Canoe/Kayak Slalom
Centre), etc.4
Aqua parcurile susțin practicarea înotului, săriturilor, alunecărilor, surfing-ului,
toobing-ului, plimbărilor cu diferite ambarcațiuni bărci pneumatice, bărci rotunde, etc. .
În componența lor intră du;uri, piscine, tobogane, conducte, râuri lene;e, canale ;i albi
artificiale, bazine cu valuri artificiale, plaje, spații verzi, unități de cazare ;i alimentație
public, etc. Aceste obiective de agrement pot fi amenajate în aer liber sau în interior.

Aqua parc
(sursa: http://turism.bzi.ro/amuzament-si-adrenalina-in-aqua-park-urile-din-mallorca-foto-13465)

Pârtiile în aer liber cu zăpadă naturală outdoor ski slopes susțin parcticarea schiului
alpin, snowboarding-ului, tubing-ului, etc. În componența lor intră suprafața schiabilă,
instalațiile de transport pe cablu, tunurile de zăpadă, mijloacele de întreținere a zăpezii,
nocturna, centrele de închiriere, structure de primire a turi;tilor, etc.
Pârtiile în aer liber cu covor de plastic, numite dry ski slopes, susțin practicarea
schiului alpin, snowboarding-ului ;i tubing-ului. “cestea se compun din suprafața
schiabilă, acoperită cu un covor de plastic snowflex, neveplast , instalațiile de transport
pe cablu, nocturna, centrele de închiriere, etc. “semenea pârtii se află în zone unde
cantitatea de zăpadă este insuficientă, în apropierea ora;elor, în zone cu relief plat, etc.
(Marea Britanie, Olanda, Irlanda, SUA, etc.). Se pot folosi pentru agrement, dar ;i pentru
antrenamentul schiorilor profesioni;ti. Tot în această categorie intră ;i pârtiile pentru schi
fond.
Ski Dome-urile ;i pârtiile interioare indoor ski slopes sunt structuri care susțin
practicarea sporturilor de iarnă în orice anotimp ski, snowboard, tubing . Pârtiile
interioare cu zăpadă artificială se află situate în structuri numite Ski Dome-uri. Asemenea
construcții posedă o arhitectură high-tech sau futuristă, funcționează ca un frigider uria;,

4 http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_artificial_whitewater_courses
iar în componența lor intră suprafața schiabilă, pe care se află zăpadă artificială produsă
cu tunuri, instalații de transport pe cablu teleschiuri, telescaune , centre de închiriere,
unități de alimentație publică, etc. “semenea structuri se află în numeroase ora;e ale
lumii, mai ales acolo unde nu există precipitații solide suficiente sau relief favorabil
amenajării pârtiilor naturale Marea ”ritanie, Olanda, ”elgia, Danemarca, Germania,
Polonia, Dubai, Japonia, Australia, Brazilia, etc.).

SSAWS Ski Dome din Funabashi, Chiba-Japonia

(sursa: http://tokyo5.wordpress.com/2009/04/19/ikea/)

Centrele de schi susțin practicarea sporturilor de iarnă schi, snowboarding, tubing

într-un mediu artificial. În cadrul acestor centre se află săli dotate cu pârtii din covor
rulant de plastic dry ski slopes , cu dimensiuni reduse câțiva metri , centre de închiriere,
garderobă ;i unități de alimentație publică. “semenea centre se află în Irlanda The Ski
Centre din Sandyford, Dublin), Olanda (Ego Indoorski Bergen op Zoom), Australia
(Melbourne Ski City), etc.
Snowparkurile susțin activități în aer liber precum schi ;i snowboarding freestyle ,
toobing, snow scooting, etc. “cestea pot fi cu zăpadă naturală ;i cu covor de plastic. În
componența lor intră pârtia propriu-zisă, pe care se află diferite structuri pentru
executarea acrobațiilor (trambuline, rampe, semi-conducte, balustrade, etc. , instalații de
transport pe cablu, centre de închiriere, etc. Asemenea snow park-uri se află în cadrul
stațiunilor turistice din “ustria, Franța, Noua Zeelandă, SU“, “ustralia, etc.
Bike Park-urile sunt spații special amenajate pentru practicarea mountain biking-ului
(cross country, downhill, dual slalom, four cross, dirt jump, trial, slope style), în cadrul
cărora se regăsesc diferite structuri din pământ, lemn ;i piatră pentru executarea
acrobațiilor trambuline, rampe, movile, poteci, etc.). Acestea sunt situate în cadrul
stațiunilor turistice montane, unde există o infrastructură adecvată instalații de transport
pe cablu, unități de cazare ;i alimentație, etc. .
 DC Snowpark Kitzbühel
(sursa: http://www.bergfex.at/snow-parks/kitzbuehel/news/165/)

Snow Parc artificial în aer liber în Melbourne-Australia

(sursa: http://www.skiingandsnowboarding.com.au/)

Se pot menționa, astfel Whistler ”ike Park din Stațiunea Whistler ”lackcomb-
Columbia ”ritanică, Canada “lpe D’Huez din Franța Les Deux “lps din Franța Åre din
Suedia; Kicking Horse din Canada; Mont Sainte Anne din Canada; Northstar California
Resort din SU“ Tignes ;i Chatel din Franța Sun Peaks din Canada Mammoth Mountain
din SUA; etc.
Skatepark-urile sunt spații amenajate în ora;e, la periferia acestora sau în parcuri
pentru practicarea skating-ului, rolling skating-ului, scootering-ului ;i ”MX-ului. Sub
aspect arhitectural ;i funcțional acestea sunt prevăzute cu diferite structuri care
favorizează executarea unor acrobații boluri, piscine, cutii, rampe, balustrade, trepte,
bordure, etc. Mari skatepark-uri se află în SU“, Marea ”ritanie, Olanda, Germania, China
(Shanghai), Japonia, etc.
 Whistler Bike Park, Canada
(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Whistler_Blackcomb)

Sălile ;i structurile artificiale pentru escaladă conțin panouri ;i pereți prevăzuți cu

prize pentru practicarea escaladei. Pe lângă sălile special amenajate, există ;i structuri
pentru escaladă în aer liber.
Alte obiective de agrement sunt sunt platformele pentru bungee jumping ;i pentru
tiroliană, parcurile tematice de aventură, dotate cu diferite structuri poduri suspendate,
baldachine, scări, platforme, etc. pentru traversare, escaladă, tiroliană, via ferrata, jocuri
sportive, etc.

Parc tematic-AbenteuerPark din Potsdam, Germania

(sursa: http://www.abenteuerpark.de/)

4)Panourile, indicatoarele și marcajele turistice sunt deosebit de importante pentru

informarea, direcționarea ;i orientarea turi;tilor. “ceste elemente de semnalizare turistică
se aplică la intrarea, de-a lungul traseelor turistice ;i în apropierea obiectivelor turistice,
asigurând desfă;urarea activităților de agreement în bune condiții ;i fluidizarea fluxurilor
de vizitatori.
 B)Resursele turismului de eveniment sportiv

a)resurse naturale reprezentate prin:

-elemente ale cadrului natural care susțin organizarea evenimentelor respective unități
acvatice pentru sporturi nautice râuri, lacuri, mări, oceane , forme de relief masive
montane ;i versanți pentru pârtii de schi platouri pentru terenuri de golf abrupturi
pentru escaladă întinderi de nisip pentru raliuri teren accidentat pentru anduranță etc. ,
climat favorabil pentru acumularea ;i menținerea zăpezii pentru asigurarea debitului de
apă pentru practicarea sporturilor în aer liber, etc.
b)resurse antropice care cuprind:
-elemente de infrastructură sportivă stadioane, săli de sport, circuite automobilistice,
hipodroame, patinoare, pârtii de schi, piste de sanie ;i bob, bazine de înot, terenuri de golf,
aqua parcuri, bike park-uri, etc.)
-elemente de infrastructură turistică ;i urbană căi de acces ;i mijloace de transport,
structuri de primire, obiective de agrement, etc.;
-evenimente sportive (meciuri, campionate, cupe, etc.).

C)Resursele turismului sportiv de vizitare

-obiective atractive cu caracter sportiv (muzee, memoriale, monumente, etc.);

-căi de acces, mijloace de transport, structuri de primire, indicatoare ;i marcaje, panouri
informative, etc.
Pentru a înțelege mai bine dezvoltarea ofertei de turism sportiv Kurtzman ;i Zauhar
(1997) au identificat cinci tipuri de resurse pentru turismul sportiv:
-obiective atractive naturale ;i antropice
-stațiuni turistice
-croaziere;
-excursii;
-evenimente sportive.
 TURISMUL ȘI AGREMENTUL SPORTIV ACTIV

I.Considerații generale

Noul concept de relaxare activă prin activități fizice ;i sportive desfă;urate în natură
se încadrează perfect în tabloul activităților motrice care rezolvă această problematică
complexă a odihnei active. “stfel formele de practicare sunt extrem de atractive, cu stagii
de inițiere mult accelerate datorită materialului performant bine adaptat solicitărilor.
Genul de activitate fizică specifică este complexă angrenând funcțiile bio-fizice ale
oganismului. Terenul, locul de desfă;urare este cadrul natural fapt ce conferă satisfacții
moral-estetice.
Selecția grupului de practicanți se realizează pe baza unor criterii moral-valorice
reale hobby, prietenie, aprecierea unor concepte ;i valori morale comune , fapt care
rezolvă fericit carența de comunicare de relaționare interumană sinceră. Motricitatea
specifică are drept element central adaptabilitatea la o gamă mare de variabile, iar
amprenta de incertitudine, de risc fiind extrem de atractivă.
Infrastructura ;i ofertele specifice sunt bine reprezentate, furnizând servicii de înalt
nivel care satisfac cerințe extrem de pretențioase. Nu în ultimul rând media joacă un rol
esențial, furnizând reclamă pozitivă acestei game de activități ;i conferindu-i statut de
activitate sportivă la modă.
Numărul mare de practicanți, readaptarea infrastructurii, intresul general
manifestat, au creeat un mecanism financiar uria; care se dezvoltă permanent
diversificându-;i permanent serviciile, ofertele, propunând mereu noi activități în funcție
e cerințele pieței. “cest mecanism transformă radical conceptul de turism, de petrecere a
timpului liber modificând ecomomic, demografic ;i cultural diferite regiuni ale globului.
Conceptul de activitate sportivă în natură comportă o analiză ceva mai detaliată.
Până nu demult acest concept avea un sens relativ restrâns ;i se referea doar la categoriile
sociale care prin specificul activității se încadrau în el. Este vorba despre vânători, pescari,
silvicultori, culegători de produse ale pădurii, etc. Ulterior o nouă categorie, aceea a
naturali;tilor desemnați să inventarieze patrimoniul natural biologi, ecologi, geologi,
speologi, geografi , completează seria ocupațiilor în cadrul cărora se prestează efort fizic în
mediu natural.
Treptat odată cu modificarea societății umane, odată cu transformarea habitatului
uman din unul rural în altul predominant urban, omul caută noi ;i diversificate metode de
petrecere a timpului liber, conceptul de turism capătă noi valențe printre care se numără ;i
aceea de descărcare a tensiunilor, oboselii ;i stressului cotidian. Odată cu aglomerările în
spațiile urbane omul se distanțează tot mai mult de mediul natural a cărei lipsă este acut
resimțită.
În paralel cu aceste modificări socio-culturale sportul se adaptează cerințelor noi ;i,
astfel, la începutul anilor ` ai secolului XX î;i lărge;te câmpul de activitate, extinzându-
se ;i în spațiile naturale, de la plajele litorale, la altitudine, în crestele munților. “pare ;i se
afirmă extrem de rapid un nou concept de relaxare activă, care implică practicarea actului
motric în natură, într-o formă diversificată.
Se estimează astăzi un număr de peste de milioane de practicanți ai relaxării
active, cifră destul de aproximativă având în vedere că există numeroase cazuri de
practicanți care nu sunt membrii activi ai unei organizații sau asociații de profil, deci greu
de înregistrat. Se înregistrează deci un fenomen social care mobilizează profunde resurse
financiare ;i care determină numeroase modificări socio-economice-culturale.

II.Activități de turism ;i agrement sportiv activ

“ctivitățile turistice ;i agrementale care presupun practicarea anumitor activități

fizice se pot clasifica după mai multe criterii
a)după mediul de desfășurare:
-activități turistice ;i agrementale terestre
-activități turistice ;i agrementale aeriene
-activități turistice ;i agrementale acvatice ;i subacvatice
-activități turistice ;i agrementale subterane
b)după anotimpul de desfășurare:
-activități turistice ;i agrementale de vară
-activități turistice ;i agrementale de iarnă
c)după gradul solicitare și de pregătire a participanților:
-activități turistice ;i agrementale de masă
-activități turistice ;i agrementale de ni;ă
d)după complexitatea echipamentului:
-activități turistice ;i agrementale cu echipament simplu;
-activități turistice ;i agrementale cu echipament complex
e)după gradul de risc:
-activități turistice ;i agrementale cu risc redus
-activități turistice ;i agrementale cu risc mare
f)după locul de desfășurare:
-activități turistice ;i agrementale de exterior (outdoor);
-activități turistice ;i agrementale de interior indoor
g)după scop:
-activități turistice ;i agrementale pentru relaxare
-activități turistice ;i agrementale pentru menținerea condiției fizice ;i a sănătății
-activități turistice ;i agrementale pentru aventură
-activități turistice ;i agrementale pentru stabilirea sau îmbunătățirea unui record
-activități turistice ;i agrementale cu caracter profesional.

II.Deprinderile motrice-condiție a practicării turismului ;i agrementului sportiv

activ

Turismul activ precum ;i categoria sporturilor practicate în natură outdoor

reprezintă modalități de relaxare ;i petrecere a timpului liber prin activități motrice
respectiv depunere de efort care solicită adecvat organismul mărindu-i potențialul
psiho/motric ;i contribuie la menținerea sănătății.
“ctivitatea turismului activ este concretizată prin acțiuni care provin din deprinderile
motrice de bază mers, târâre, cățărare care ulterior s-au adaptat cerințelor impuse de
mediu ;i de efort specific devenind deprinderi ;i priceperi motrice care fundamentează un
relativ nou domeniu motric, acela al sporturilor practicate în natură sporturile outdoor .
Motricitatea specifică implică un ridicat nivel biologic ;i fizic dar necesită un
control al emotivității datorat prezenței factorului risc a amprentei de incertitudine
datorate modificării rapide ;i drastice a condițiilor de desfă;urare a actului moric,
mediul natural cu alternanțe de temperatură, precipitații, vânt, ceață, etc. . Amprenta
motrică specifică este dată ;i de utilizarea pe scară largă a unui întreg arsenal de material
adaptat unor solicitări mecanice, climatice, etc., crescute. Deasemenea acest tip de
activitate implică incursiuni ample în mediul natural asociate cu un sentiment specific de
convivialitate, bună dispoziție, spirit de aventură datorat descoperirii de spații largi
naturale unde frumusețea cadrului îmbogățe;te multitudinea de senzații particulare.
Motricitatea se bazează pe anumite deprinderi considerate componente automatizate
ale activităţii voluntare pe linia motricităţii. Prin repetări numeroase, efectuate sistematic şi
continuu, în structuri neschimbate, mişcările componente ale unei acţiuni motrice ajung la un
grad înalt de perfecţiune, ceea ce va permite ca deprinderea respectivă să poată fi realizată
cu uşurinţă şi precizie, cu cheltuială minimă de energie, şi fără a fi necesară participarea
directă a conştiinţei.
După Dragnea , motricitatea este o însuşire a fiinţei umane înnăscută şi dobândită,
de a reacţiona cu ajutorul aparatului locomotor la stimuli externi şi interni, sub forma unei mişcări .
Motricitatea reuneşte totalitatea actelor motrice efectuate pentru întreţinerea relaţiilor cu
mediul natural sau social, inclusiv prin efectuarea deprinderilor specifice activităţilor sportive . Este
vorba de actele motrice realizate prin contracţia muşchilor scheletici. În sinteză,
motricitatea reprezintă ansamblul de procese şi mecanisme prin care corpul uman sau segmentele
sale se deplasează, prin contracţii musculare fazice sau dinamice sau menţinerea într-o anumită
postură prin contracţii tonice.
Deprinderile motrice sunt lanţuri de reflexe condiţionate, complexe, care se bazează
pe legături multiple între zonele corticale vestibulare ale vorbirii, ale vederii, ale celorlalţi
analizatori, pe de o parte, şi centrii motori interesaţi în coordonarea acestei activităţi. Aceste
legături care se realizează, se formează între cele două zone de pe scoarţa cerebral, respectiv
zona senzitivă şi zona motorie care sunt sisteme de legături temporale, elaborate şi
consolidate prin exersarea deprinderii respective.
După Epuran , deprinderile motrice prezintă următoarele caracteristici
1)deprinderile reprezintă componente ale conduitei voluntare a omului, fiind
formate în mod conştient
deprinderile realizează modificarea calitativă a execuţiilor obţinute ca urmare a
exersării mişcărilor
deprinderile conţin structuri de mişcări coordonate, într-o anumită succesiune,
direcţie, ritm şi amplitudine
deprinderile au la bază educarea capacităţii de diferenţiere fină şi rapidă a indicatorilor
care constituie elementele informaţionale senzorial-perceptive în dirijarea acţiunilor
deprinderile se caracterizează printr-o rapidă şi eficientă aferentaţie inversă
6)deprinderile asigură stabilitatea relativă în condiţii constante şi plasticitate în condiţii
variabile;
deprinderile sunt condiţionate de factori obiectivi şi subiectivi aptitudini motrice,
motivaţia, nivelul instruirii, aprecierea si autocontrolul rezultatelor.
Pe lângă aceste caracteristici se poate adăuga faptul că automatizarea lor, completă
sau parţială, va conduce la economie de energie nervoasă şi concentrarea atenţiei turistului
către rezultatul acţiunii motrice, şi nu pe partea de execuţie, de realizare a acesteia.
Mitra şi Mogoş sintetizează caracteristicile deprinderilor motrice scoţând în
evidenţă următoarele aspecte:
a)unicitatea şi ireversibilitatea: fiecare acţiune motrică se caracterizează prin anumiţi
parametri ai execuţiei, deşi aparent, la fiecare repetare, se reia aceeaşi mişcare.
Ireversibilitatea este dată de imposibilitatea efectuării deprinderii prin modificarea
succesiunii actelor sau acţiunilor motrice componente
b)înlănţuirea (combinarea) elementelor componente ale deprinderii: acestea se succed
într-o ordine precis determinată, care asigură manifestarea lor eficientă
c)originalitatea execuţiei: deşi se pot automatiza, deprinderile se caracterizează şi prin
posibilitatea adaptării lor la anumite condiţii de mediu teren denivelat, trasee pe sub
abrupturi stâncoase, cursuri de apă cu repezi;uri ;i cascade, etc. .
În funcție de importanța lor practică deprinderile motrice pot fi
a)de bază mers, alergare, săritură, aruncare şi prindere. Acestea au fost denumite
deprinderi motrice de bază deoarece ele se regăsesc în compartimentul motric
cotidian al individului, acoperind o gamă largă de activităţi
b)aplicativ-utilitare: echilibru, târâte, căţărare, tracţiuni, împingeri, transport,
escaladare. “ceastă categorie include deprinderi cu o frecvenţă relativ mai mică de
utilizare în viaţa de zi cu zi, dar capătă o importanţă deosebită în timpul practicării
turismului sportiv;
c)deprinderi motrice specifice ramurilor de sport: atletism, gimnastică, jocuri
sportive, înot, schi, patinaj, alpinism, etc.
1)Mersul este o deprindere motrică de bază, naturală, pentru turistul sportiv, care
angajează îndeosebi segmentele inferioare ale corpului, dar angrenează în mare
măsură şi musculatura întregului corp, contribuind astfel la dezvoltarea acestuia.
Mersul în ritm vioi sau mai prelungit solicită din partea organismului un efort cu o
intensitate mai mare, ceea ce va influenţa pozitiv sistemul cardio-respirator. În acelaşi
timp mersul va contribui la tonifierea musculaturii picioarelor şi a spatelui.
Executat lent şi însoţit de mişcări de respiraţie, mersul poate constitui un bun
mijloc de liniştire a organismului după un efort cu o intensitate mai mare. Este asociat
drumeției ;i turismului de traseu hiking, trekking, nordic walking , dar ;i altor
activități turistice scrambling, gorge walking .
2)Alergarea reprezintă o deprindere motrică naturală care asigură o deplasare
mai rapidă, prin mişcarea coordonată dintre picioare şi braţe, c u existenţa unei mici
faze de zbor. Se compune din paşi alergători, care se repetă identic dând caracter ciclic
mişcării. Pasul alergător are următoarea structură
-faza de sprijin pe unul din picioare (unilateral);
-faza de zbor, când picioarele nu mai păstrează contactul cu solul
-faza de sprijin, de această dată pe celălalt picior, când avem iarăşi un sprijin
unilateral.
Se constată că la alergare, spre deosebire de mers, deplasarea se realizează
prin succesiunea fazelor de sprijin cu faza de zbor înaintarea fiind asigurată de către
piciorul de sprijin care, prin impulsia realizată la contactul cu solul, propulsează
corpul înainte. Poziţia trunchiului are o înclinare mai mare sau mai mică spre înainte în
funcţie de viteza de depalsare, sau de varianta de alergare.
”raţele sunt îndoite din cot la 0
, cu mâinile în prelungirea antebraţelor, iar
mişcarea lor se efectuează numai din articulaţia umărului, înainte şi înapoi.
“mplitudinea mişcării braţelor este dată de viteza alergării. La viteze mai mari,
amplitudinea este mai crescută. Gâtul şi capul se află, în toate situaţiile, în
prelungirea corpului.
“lergarea este asociată mai multor activități turistice ;i se clasifică astfel
a)după direcţia de deplasare:
-alergare înainte;
-alergare înapoi;
-alergare laterală
-alergare oblică
b)după amplitudinea şi forma mişcării pasului de alergare:
-alergare obişnuită
-alergare cu ridicarea coapselor (genunchii sus);
-alergare cu pendularea gambelor înapoi călcâiele la şezută
-alergare cu pendularea gambelor înainte;
-alergare cu picioarele întinse în faţă
-alergare cu picioarele întinse înapoi;
-alergare cu paşi încrucişaţi prin faţă, prin spate
-alergare cu paşi adăugaţi
-alergare cu trecere peste obstacole;
c)după suprafaţa de deplasare:
-alergare pe teren plat;
-alergare la vale;
-alergare la deal;
-alergare pe teren variat;
d)după tempoul deplasării:
-alergare lentă
-alergare moderată
-alergare rapidă
“lergarea efectuată în aer liber are o mare importanţă pentru întărirea sănătăţii.
Efortul depus în timpul alergării ajută la educarea voinţei ;i formează caracterul.
3)Săriturile sunt deprinderi motrice naturale care au un larg caracter aplicativ
în viaţa cotidiană a omului. Săriturile presupun o solicitare mai mare, mai intensă a
organismului din perspectiva execuţiei, prin momentul de împingere energică în
picioare, implicând astfel forţa acestora, prin coordonarea între mişcarea braţ elor şi
cea a picioarelor, amortizarea la aterizare şi nu în ultimul rând orientarea în spaţiu şi
timp. În funcţie de tipul de sărituri şi gradul lor de dificultate, acestea
influenţează educarea unor trăsături pozitive ale personalităţii hotărâre, curaj, voinţă,
stăpânire de sine, încredere în forţele proprii). Săriturile sunt acţiuni motrice în care
corpul părăseşte solul, pentru a reveni după un timp mai scurt sau mai lung. “cest
lucru se realizează prin impulsia energică a picioarelor pe sol, fapt ce asigură
autopropulsarea. Executarea săriturilor impune cunoaşterea unei tehnici de execuţie a
mişcărilor specifice săriturii respective, aceasta reprezentând condiţia de bază pentru
o execuţie corectă şi eficientă a săriturii.
După structura lor pot fi
a sărituri de pe loc, cu desprindere pe verticală şi împingere pe sau picioare
b sărituri cu desprindere de pe un picior, sau în lungime şi în înălţime
c sărituri cu desprindere de pe două picioare, în lungime, în înălţime şi în
adâncime;
d sărituri succesive pe un picior;
Săriturile se asociază mai multor activități turistice, atunci când în timpul
efectuării lor este necesară depă;irea unor obstacole apărute pe traseu cursuri de
apă, oga;e, stânci, bu;teni, etc. .
4)Aruncarea şi prinderea constituie deprinderi motrice de bază cu un larg caracter
utilitar, având valoare aplicativă multiplă atât în viaţa cotidiană, cât şi în activitatea
recreativă. Multitudinea procedeelor de aruncare şi prindere, diversitatea obiectelor ce pot
fi utizate, finalităţile urmărite cât şi numeroasele posibilităţi de organizare a exersării va
contribui la dezvoltarea motricitatii generale a turi;tilor.
“runcarea reprezintă proiectarea în spaţiu a unor obiecte cu forme diferite prin
acţiunea forţei de aruncare proprie fiecărui individ. Prinderea constă în reacţia spontană a
membrelor superioare prin care se interceptează şi se reţine un obiectul respectiv.
Aceste deprinderi favorizează creşterea indicilor de coordonare motrică,
influenţează forţa şi tonifierea musculaturii braţelor, educă viteza de reacţie şi
execuţie a mişcărilor, a simţului chinestezic, a orientării în spaţiu şi a aprecierii mişcării şi
deplasării obiectului respectiv.
5)Echilibrul este o deprindere motrică aplicativ-utilitară care dezvoltă calităţile
necesare menţinerii corpului în diferite poziţii sau în mişcare. Echilibrul este perceput ca
o calitate pshiomotrică complexă, manifestată prin sensibilitatea deosebită a simţului
chinestezic, prin coordonarea mişcărilor principalelor segmente şi grupe musculare
ale corpului. Un rol deosebit îl are analizatorul vestibular, care „informează"
permanent asupra gradului de stabilitate a corpului. Exerciţiile de echilibru dezvoltă
simţul echilibrului, curajul, stăpânirea de sine, atenţia şi prezenţa de spirit, reflexele de
protecţie, percepţiile şi reprezentările spaţiale formând totodată o serie de priceperi şi
deprinderi utile.
“ceastă deprindere motrică este necesară în timpul practicării drumețiilor
traversarea unor punți, bolovani, bu;teni sau sectoare înguste , sporturilor de iarnă schi
alpin, snowboarding, monoskiing, skwal, etc.), sporturi nautice (windsurfing, schi nautic,
wakeboarding, etc.), cicloturism, mountain biking, kick bike scootering, skateboarding,
roller skating, etc.
6)Târârea este o deprindere utilitară care se execută prin deplasarea orizontală a
corpului în funcţie de varianta de târâre centrul de greutate este mai aproape sau mai
departe faţă sol, mişcarea fiind realizată cu ajutorul braţelor şi picioarelor.Târârea este
un procedeu natural, mişcările specifice contribuie la tonifierea musculaturii spatelui şi
braţelor şi la îmbunătăţirea mobilităţii coloanei vertebrale. Târârea are influenţe pozitive
asupra coloanei vertebrale şi a modelării corecte a curburilor acesteia, asupra educării
coordonării generale a mişcărilor, a educării forţei membrelor superioare şi a celor
inferioare, a dezvoltării tenacităţii şi încrederii în forţele proprii. Deplasarea prin târâre se
efectuează gradând progresiv dificultăţile deplasare cu braţ şi picior opus, deplasare cu
picior de aceeaşi parte cu braţul, aceleaşi deplasări cu corpul mult coborât treceri pe sub
obstacole), târâre pe antebraţ şi genunchi, târâre pe o latură, târâre cu transportul unui
obiect.
Târârea poate fi realizată pe partea anterioară, posterioară sau laterală a corpului ;i
se poate executa:
-pe palme şi tălpi
-pe antebraţe şi genunchi
-pe abdomen, cu ajutorul braţelor şi picioarelor
-pe o latură, cu ajutorul unui braţ şi al piciorului de aceiaşi parte
-pe spate, cu ajutorul coatelor şi al picioarelor.
Târârea este necesară în turismul speologic ;i în timpul drumețiilor târârea pe
sub un obstacol apărut pe traseu).
7)Căţărarea este o deprindere aplicativ-utilitară, prin intermediul căreia,
turi;tii urcă şi coboară de la anumite înălţimi alpinism, escaladă, etc. , prin
coordonarea corespunzătoare a braţelor şi picioarelor, pe diferite obstacole natur ale
formațiuni stâncoase, alunecări de teren, gheață, bu;teni, etc. În unele situaţii
căţărarea presupune urcarea, şi continuarea traseului cu o altă deprindere mersul,
alergarea, târârea).
Exerciţiile de căţărare sînt un mijloc eficient de influenţare a musculaturii
centurii scapulo-humerale şi a braţelor, contribuind şi la educarea curajului, spiritului
de observaţie, a prezenţei de spirit, a încrederii în forţele proprii, a îndemânării şi a
coordonării.
8)Tracţiunile reprezintă deprinderi motrice aplicativ-utilitare prin care propriul
corp sau diferite obiecte sunt deplasate prin alunecare, fără a fi ridicate de la sol, prin
intermediul contracţiei musculare. Tracţiunile sub aspect biomecanic implică
angajarea musculaturii flexoare a corpului. Tracţiunile includ, adoptarea poziţiei
iniţiale, tractarea şi deplasarea cu încetarea acţiunii prin desfacerea prizei. Reuşita
acţiunii de deplasare a obiectului, depinde de realizarea unui sprijin ferm a tălpilor pe
sol, asigurând o bază de susţinere, de angajare simultană în efort a tuturor grupelor
musculare, cât şi de locul de aplicare a prizelor.
Tracțiunea se practică în turismul speologic, în sporturile nautice, în timpul
drumețiilor când se impune deplasarea unor obstacole apărute pe traseu bolovani,
bu;teni, cioate, etc. , etc.
9)Transportul contribuie la dezvoltarea forţei şi la formarea unor priceperi şi
deprinderi utilitare. “ceastă deprindere motrică utilitară implică ridicarea, purtarea
în deplasare şi depunerea la locul stabilit a unor obiecte. Transportul are o mare
influenţă asupra organelor interne şi asupra aparatelor respirator şi circulator,
datorită angrenării întregului corp în mişcare, de aceea, în timpul practicării sale trebuie
să avem grijă de riscurile aferente.
Transportul unor obiecte se realizează individual, pe perechi sau în grup.
Obiectele transportate pot fi menţinute sau susţinute cu unul şi ambele braţe, pe
umeri, cap, la piept, sub braţ, pe şold, în spate harna;ament, echipament, materiale,
bolovani, bu;teni, persoane rănite, etc. .
Daca motricitatea este comună tuturor, ceea ce deosebeşte indivizii între ei este
nivelul la care această funcţie se realizează, măsura în care ea face individul adaptat şi
adaptabil la situaţiile complexe şi variate ale mediului căldură, frig, ploaie, vânt,
declivitate, distanță, etc. . “cest nivel este reprezentat de capacitatea motrică, ce
reprezintă posibilitatea indivizilor de a reuşi în executarea unei sarcini sau a unei profesii.
Capacitatea motrică cuprinde
-componentele stabile: aptitudini, calităţi motrice, deprinderi motrice, structuri opera-
ţionale, cunoştinţe, experienţă
-componentele de stare: motivaţie, stări emoţionale, care pot favoriza, reduce sau
bloca exprimarea capacităţii motrice.
Capacitatea este întotdeauna demonstrată şi demonstrabilă, spre deosebire de
aptitudinea motrică care este o virtualitate ce urmează a fi pusă în valoare, ;i, de cele mai
multe ori, nu se reduce doar la rezolvarea unor situaţii standard, ci a unor situaţii variate,
posibile prin structurări şi recombinări ale componentelor sale, manifestându-se ca
răspuns original, strict individual.
“ctivitatea motrică nu poate fi desprinsă de procesele psihice şi viaţa psihică.
Psihomotricitatea reprezintă structura activității motrice sau procesele psihice cu funcţie
ce exprimă relaţiile complexe inter-determinative. “bordarea problemelor psihomotricităţii
cere înţelegerea fiinţei umane în unitatea fizic-motric şi spiritual.
Componentele psihomotricităţii după Epuran sunt
-sensibilitatea kinestezică
-simţul echilibrului
-simţul ritmului şi al aprecierii duratelor scurte
-coordonarea membrelor-homolaterală sau heterolaterală
-coordonarea ochi-mână sau ochi-picior;
-coordonare generală
-agilitatea;
-precizia şi stabilitatea mişcărilor
-aprecierea oportunităţii acţiunilor în diferite momente de timp
-lateralitatea;
-schema corporală
-ideomotricitatea.

A)Activități turistice ;i agrementale terestre

Pământul este primul din elmentele fundamentale, a;adar activitățile de uscat sunt
cele mai răspândite, fiind primele ca importanță, nivelul de acces, facilitate ;i număr de
practicanți. “cestea pot fi de vară ;i de iarnă.
Dintre activitățile de vară se pot menționa drumeția randonnee-ul pedestru, tura,
plimbarea, parcurgerea de trasee pe jos=hiking, trekking, walking, rambling, hillwalking,
fellwalking, tramping, backpacking); randonnee-ul ecvestru (plimbarea călare sau cu
atelajul=horse back riding, randonnee a cheval, horse harness); alpinismul
mountaineering, climbing , escalada ;i activitățile sale conexe scrambling, free climbing,
free solo climbing, bulderingul, deep water soloing, via feratta, tiroliana, rapelul, bungee
jump-ul; escalada pe structuri artificiale (buildering, urban climbing, structuring,
stegophily); agrementul în canioane (canyoning, canyoneering); cicloturismul (bicycle
touring), ciclismul montan (mountain biking); orientarea turistică tourist orienteering
parkour agrementul ;i acrobațiile cu placa skateboarding agrementul cu rolele roller
skating navigația terestră land windsurfing, land yachting, kite buggying, whike sailing
cycle, kite skating); golful tirul cu arcul archery activitățile motorizate off road, enduro,
rally, motocross); speoturismul.
Dintre activitățile de iarnă amintim randonnee-ul sau drumeția cu rachete de zăpadă
(snowshoeing), schiul alpin alpine skiing , schiul de tură ski touring, backcountry skiing,
randonnee skiing), schiul fond (cross country skiing), freestyle skiing, skijoring, speed
skiing, skibobbing, ski BASE jumping, snowboardingul, agrementul cu sania (sledding),
toobing ;i snowkiting.

A. .)Drumeția

Drumeția, denumită în Franța randonnee pedestre, în Marea Britanie hiking, walking,

rambling, hillwalking, fellwalking, în țările scandinave nord walking sau pole walking, în SUA
hiking, trekking, backpacking, thru-hiking sau tramping, în “ustralia ;i Noua Zeelandă
bushwalking, în Nepal, India, Pakistan ;i “frica de est trekking, în Germania wandern ;i
bergwandern, este o activitate de agrement care se desfă;oară în aer liber ;i presupune
parcurgerea unui traseu turistic pe jos.
În funcție de lungimea traseului abordat ;i de durata parcurgerii sale, drumeția
poate fi:
-drumeție de câteva ore turistul se deplasează pe un traseu scurt ;i u;or fără bagaje
deosebite, doar cu strictul necesar o gustare, apă, haină de ploaie, aparat foto);
-drumeție de o zi day hiking turistul se deplasează pe un traseu ceva mai lung ;i
transportă un bagaj mai mare alimente, haine de schimb, haină de ploaie, etc.
-drumeție de mai multe zile multi day hiking, backpacking=bagaj în spate turistul
parcurge un traseu mai lung, transportă un bagaj substanțial alimente, haine de schimb,
haină de ploaie, sac de dormit, cort, etc. ;i înnoptează la cort sau la cabană.
După forma de relief, drumeția poate fi montană, pe dealuri ;i în zonele de ;es, iar
după anotimp se poate practica atât în sezonul cald, cât ;i în sezonul rece.
Drumeția este cea mai veche formă de acțiune motrică desfă;urată în natură, care
este datată odată cu apariția noțiunii de drum sau potecă, iar persoanele care o practică
pot fi numite drumeți.
Echipamentul folosit pentru drumeție este format din următoarele articole
a)încălțăminte ghete bocanci ;i semighete cu exterior impermeabil din piele, cordura,
etc., interior respirabil ;i confortabil cu membrană Gore-Tex, talpă flexibilă din cauciuc
Vibram , cu aderență ;i sistem anti;oc, ;ireturi, greutate redusă, mărime potrivită, design
modern; modele: Kayland, Garmond, Scarpa, Vasque, Timberland, Asolo Temple, Lomer
Pelmo, La Sportiva, etc.
 ”ocanci pentru drumeție
(sursa : http://www.alterego.uk.com/la-sportiva-nepal-extreme-high-mountain--trekking-boots-
298-p.asp)

b)îmbrăcăminte:
-pantaloni tehnici, confecționați din materiale sintetice tratate DWR durable water
repellency , rezistenți la vânt ;i umezeală hidrorepellent , protectori față de razele
ultraviolete au genunchi proiectați pentru libertate de mi;care, croi pentru confort la mers
cu pa;i mari, cusături duble pentru rezistenă ;i durabilitate, două buzunare laterale cu
fermor, buzunar la spate cu fermoar, buzunar ascuns în buzunarul drept, asigurat cu
fermar, buzunar pe piciorul stâng, cu fermoar ;i căptu;eală din plasă, capse la glezne
pentru asigurarea circumferinței
-pantaloni fabricați din materiale sintetice elastice poliamidă, elastan în patru direcții, cu
rezistență mare la abraziune, respirabilitate apreciabilă, uscare rapidă țesătura este
realizată din filamente care asigură confort mare la purtare ; au croi anatomic, cu
performare la genunchi ;i la partea dorsală, pentru plus de confort la purtare, două
buzunare cu fermoar în față, un buzunar cu fermoar pe piciorul drept ;i un buzunar cu
fermoar la spate se pot deta;a la partea inferioară pentru a deveni pantaloni ¾ ;
-pantaloni de corp, fabricați din materiale sintetice poliamidă, poliester, elastan) elastice
în patru direcții asigură izolare termică, compresie asupra mu;chilor, transfer rapid ;i
eficient al transpirației, astfel corpul rămâne uscat ;i nu pierde căldură din cauza
umezelii ;
-jachetă confecționată din materiale sintetice, cu membrană windblock ;i waterproof, cu
căptu;eală din plasă pentru aerisire eficientă
-bluze fleece din polartec termoizolante ;i cu respirabilitate mare;
-hanorace cu membrană poroasă Gore Tex, care asigură eliminarea umezelii
-tricouri confecționate din materiale sintetice ;i lână, care transportă
transpirația spre exterior ;i se uscă foarte repede, fapt care păstrează pielea uscată în
permanență
 Tricou pentru drumeție
(sursa: http://www.attasport.eu/imbracaminte/bluza-montane-sonic-t-shirt.html)

-bluze fabricate din lână interior ;i poliester exterior lâna captează transpirația
senzație de răcoare ;i o transmite spre poliester, care o îndepărtează senzație de
uscăciune
-bluză de corp fabricată din fibre sintetice poliamidă, poliester, elastan , asigurând izolare
termică, compresie asupra mu;chilor, transfer rapid ;i eficient al transpirației, fapt care
păstrează corpul uscat ;i nu pierde căldură din cauza umezelii;
-;osete confecționate din materiale sintetice poliester, poliamidă, lycra ;i bumbac, cu
formă anatomică, care țin piciorul uscat la o temperatură confortabilă
-pelerine de ploaie cu mâneci ;i fermoar lung sau fermoar scurt doua capse , fără mâneci
sau poncho unele modele mai largi poity acoperi ;i rucsacul ;
c)rucsac (backpack, rucksack, knapsack, packsack, pack trebuie să corespundă duratei
drumeției ca mărime. Pentru drumeții de o zi se folose;te "rucsacul de tură", de -40 litri.
În ture lungi, rucsacul trebuie să fie mai încăpator, de l pentru bărbați ;i -65 l
chiar l pentru fete. Unele firme au conceput rucsaci adecvați anatomiei feminine.
Rolul rucsacului mare este să încapă totul în interior evitând atârnarea diferitelor accesorii
în exterior bocanci, veselă, etc. . Deoarece rucsacul este reglabil ca volum prin curelele
de compresie laterale ;i prin înălțător/etajul superior , se poate ajusta, la plecare ;i de
parcurs, în funcție de mărimea bagajelor. “ranjarea obiectelor în rucsac nu se face oricum.
În principiu, cortul ;i sacul de dormit se pune pe fundul rucsacului, într-o pungă/husă
impermeabilă.
 Rucsac de tură
(sursa : http://www.craimont.ro/rucsaci_10__40l_ black_diamond_rucsac_nitro.html)

Obiectele mai grele se a;ează lângă/spre spate, dar în a;a fel ca să nu jeneze. De
asemenea, se poate interpune între aceste obiecte grele ;i spate un strat nu prea gros de
îmbrăcaminte de rezervă.
Pe teren u;or, obiectele grele se a;ează lângă spate ;i în cele / superioare ale
rucsacului. Pe teren accidentat, în 1/3-mea superioară se pun numai obiecte u;oare, ca să
nu se producă dezechilibre la mi;cări laterale. Obiectele care vor fi utilizate mai des
tricouri de schimb, hanorac, pelerină, bluza fleece , precum ;i mâncarea zilei, se pun în
buzunarele laterale ;i în cel din capac.
Curelele rucsacului trebuie reglate corect, dupa înălțimea fiecaruia, în a;a fel ca
centura să poată fi închisă ;i strânsă bine deasupra ;oldurilor. În acest fel, un rucsac
umplut ergonomic ca greutate ;i aranjare interioara ;i reglat-fixat pe ;olduri, menajează
coloana vertebrală. Șoldurile ;i picioarele rezistă mult timp la greutăți mari, dar coloana
nu. “ceasta poate fi menajata la coborâre ;i prin folosirea bețelor, astfel ;ocurile pe
sensibilele discuri intervertebrale sunt mai mici.
Nimeni nu a ratat ;ansa de a mai merge pe munte din cauza mu;chilor ace;tia se
obosesc mai ales la coborâri abrupte, însă î;i revin după orice solicitare. Dar mulți turi;ti se
plâng că nu mai pot merge pe munte pentru că ;i-au nenorocit genunchii sau coloana
nefolosind bețe ;i coborând în salturi
 Model de organizarea a ruscacului
(sursa: http://sebkad.blogfa.com/category/25/-cu modificări

d)borsetă din cordura sau nylon, impregnate cu diferite materiale; poate avea unul sau
două compartimente, prevăzute cu fermoare, buzunare elastice pentru bidonul cu
apă,centură ;i spate din spumă, buzunare elastice laterale, pe centură, chingă compresie
frontală, mâner este reglabilă cu chingi de compresie

”orsetă pentru drumeție-față/spate

(sursa: http://www.pifferadventure.com.br/index.php? route=product/product&product_id=15367)

e)bețe (hiking poles, hiking sticks, walking poles, trekking poles) din aluminiu, fibră de
carbon, etc. Sunt foarte utile în drumeție, pentru că ajută mult, pe pante mai mici
mutându-le alternativ, dar ;i pe pante abrupte mutându-le pe ambele deodată ;i
sprijinind ferm pe ele atât la urcare, dar mai ales la coborâre. ”ețele folosite sunt de două
feluri :
-bețe speciale pentru drumeție, telescopice se mai numesc bețe de trekking", sunt mai
scumpe, se defectează des, se pot rupe mai u;or, iar dacă se strâng tare când li se fixează
lungimea, se desfac greu sau se blochează. “u avantajul că li se poate regla lungimea
după caz scurte la urcare, mai lungi la coborâre, unul mai lung ;i unul mai scurt de-a
curmezi;ul pantei. De asemenea, iarna dar ;i vara , după scurtare se pot monta pe rucsac,
pentru a se folosi pioletul. La fel se poate proceda ;i pe mijloacele de transport sau dacă nu
mai sunt necesare.

”ețe de trekking
(sursa: http://www.proalpin.ro/ bete-trekking-black-diamond-trail-compact.html)

-bețe de schi sunt mai ieftine, funcționează la fel de bine ca ;i cele de trekking, chiar mai
bine din unele puncte de vedere, deoarece nu există riscul să se telescopeze la sprijinirea
energică pe ele. Se pot folosi ;i la traversarea unor râuri "din piatră în piatră" rock
hopping) sau a unor pâraie prin saritură cu sprijin pe ambele bețe.
”ețele menajează genunchii, ;i la urcare, dar mai ales la coborâre. Comparativ cu
mersul pe jos normal, folosirea bețelor presupune aplicarea unei forțe cu fiecare
pas. Drumeții solicită, astfel, întregul corp, cu intensitate mai mare, stimulând mu;chi
pieptului, tricep;ii, bicep;ii, umerii, mu;chii abdominali, mu;chii spatelui ;i alte categorii
musculare, contribuind la întărirea inimii. S-a estimat că folosirea bețelor în drumeții
determină o cre;tere de până la % a consumului de energie, în comparație cu mersul pe
jos normal.
Cadențele brațelor, picioarelor ;i corpului sunt similare ca ritm cu cele utilizate în
mod normal, în mersul pe jos viguros. Gama de mi;cări ale brațelor reglează lungimea
pasului mi;cările restrânse vor însemna o mi;care restrânsă a pelvisului ;i o lungime mai
mică a pasului mi;cările mai largi vor determina o balansare mai puternică a pelvisului ;i
toracelui superior ;i un pas mai mare 5
f)cort: confecționat din nylon ;i poliester. Nylonul este foarte u;or, utilizat, de regulă, în
cazul corturilor ultralight. În forma sa naturală permite trecerea razelor UV.
Poliesterul este un material care nu permite razelor UV să treacă, însă este ceva mai greu,
nu se deformează ;i rezistă la condiții extreme, fiind astfel preferat la corturile montane.

5http://en.wikipedia.org/wiki/Nordic_walking; http://en.wikipedia.org/wiki/Hiking;
http://en.wikipedia.org/wiki/Walking_stick; http://en.wikipedia.org/wiki/Trekking_pole
 Tehnica mersului în drumeție
(sursa: http://www.feminafit.pl/products/139/p/324-cu modificări

Corturile duble sunt preferate în locul celor cu un singur strat, folia interioară sau
cortul interior trebuind să asigure o bună respirabilitate. Pentru confecționarea acestuia se
poate utiliza atât nylon cât ;i poliester. Interiorul este, de obicei, prevăzut cu plasă de
insecte ;i fante de aerisire.
Ventilația unui cort este foarte importantă întrucât e răspunzatoare de confortul
drumețului. O ventilație bună asigură un aer curat ;i împiedică formarea condensului.
Cele mai eficiente sunt corturile prevăzute cu ferestre ;i plase pentru insecte, care pot fi
închise pentru a evita pătruderea frigului ;i a curentul de aer din cort. Materialul din care
este făcută podeaua trebuie să reziste la greutate ;i apă. “ceasta poate fi realizată din
poliester, polietilenă laminată sau nailon. ”ețele cortului pot fi confecționate din fibră de
sticlă întărită cu diverse aliaje, din aluminiu sau duraluminiu.
Un lucru important este stabilitatea cortului, care este dată de forma acestuia ;i de
construcția pe care o urmăresc bețele. Cu cât bețele de cort se intersectează în mai multe
puncte, cu atât cortul devine mai stabil. Există astfel
-corturi tip tunel, foarte spațioase, u;or de instalat, au greutate mai mare ;i stabilitate mică
datorită faptului că bețele nu se intersectează în niciun punct;
-corturi tip iglu, au greutate mică, stabilitate mai bună, având un punct de interescție a
bețelor, se instalează rapid, dar nu sunt spațioase
-corturi semigeodezice, cu stabilitate mai mare, având mai multe puncte de intersectare a
bețelor, se instalează mai greu ;i sunt folosite mai ales pentru drumeții montane, unde
vânturile sunt puternice;
-corturi geodezice, cu minim puncte de intersecție a bețelor de cort, cu stabilitate
ridicată, recomandate în expediții ;i condiții extreme.
Un alt parametru care caraterizează corturile este înălțimea acestora. Corturile cu
înălțime mică sunt recomandate pe munte, unde sunt frecvente rafalele de vânt corturile
mai înalte, spațioase ;i respirabile, se recomandă pentru campinguri ;i zone mai lini;tite în
ceea ce prive;te dinamica atmosferei.
După perioada de timp în care pot fi utilizate, corturile sunt :
-corturi de sezoane, cu impermeabilitate mică, recomandate pentru primăvară-vară
-corturi de 2- sezoane, pentru primăvară, vară ;i toamnă, cu impermeabilitate mare,
recomandate pentru camping ;i munte
-corturi de 4 sezoane, care pot fi utilizate în orice anotimp, inclusiv iarna, întrucât sunt
prevăzute cu protecție pentru zăpadă, sunt stabile ;i rezistă la vânt.
Instalarea corturilor se face relativ simplu, pe baza unor pa;i numerotați, astfel încât
montarea lor să nu dureze mai mult de minute. De asemenea, există corturi cu instalare
rapidă în doar câteva secunde. “cestea au bețele de cort preinstalate, astfel încât atunci
când se scot din husă se desfac în forma finală. Se utilizează, de obicei, pentru drumeții
mai lungi, când montarea ;i demontarea cortului se realizează zilnic. Nu sunt
recomandate pe terenuri accidentate sau în zone expuse la intemperii datorită stabilității
mai reduse, de regula acestea neavând puncte de intersecție a bețelor.6

Cort pentru drumeție tip iglu

(sursa: http://www.craimont.ro/ corturi_montane_himountain_cort_super_lite_2.html)

g)sac de dormit: cu design variat, în funcție de sezon, de loc ;i de durata drumeției.

Izolația termică a sacului de dormit umplutura nu produce căldură, dar determină
minimizarea pierderilor de căldură pe care corpul le suferă în timpul somnului. Pentru
acest lucru există tipuri comune de izolație termică puf ;i izolație sintetică.
Puful folosit la sacii de dormit este de rață sau gâscă extras de pe burtă. “ceastă fibră
naturală este un izolator excepțional. Puful de calitate superioară este colectat, de regulă,
de la gâ;te deoarece puful acestora oferă o putere de acoperire mai mare. Puterea de
acoperire se referă la numărul de centimetri cubi ocupați de gram de puf. Cu cât este mai
mare acest număr, cu atât este nevoie de mai puțin puf pentru a obține clasificarea de
temperatură dorită.

6
http://www.proalpin.ro/blog/criterii-de-alegere-a-unui-cort/
 Sac de dormit pentru vară
(sursa: http://maiaoutdoor.ro/Outdoor/Saci-de-dormit?sort=p.model&order=DESC)

Dacă se umezeşte, puful îşi pierde calităţile termoizolatoare dacă se udă, este
aproape imposibil de uscat în decursul unei drumeţii montane. Nu este recomandat în
climat umed, şi, de regulă, este mai scump decât un sac cu umplutură sintetică. Puful de
pinguin nu se mai foloseşte pe post de umplutură, deoarece acest animal este ocrotit.
Sacii de dormit de calitate superioară pot fi acoperiți cu un material tratat pentru a
respinge apa (durable water repellency). Acesta determină apa să alunece în loc să se
îmbibe în material. În plus, unii saci de tratați cu DWR sunt impermeabili ;i pot fi folosiți
în umezeală fara probleme.
Izolația termică sintetică de obicei poliester reține mai multă căldură chiar ;i când
sacul este ud, deci este o alegere mai bună în climate umede. Fibrele se usucă mai repede,
sunt non-alergice, iar sacii de calitate pot ajunge la greutăți apropiate de ale celor cu puf.
Dezavantajele sacilor sincetici este că oferă mai puțin comfort termic comparativ cu
greutatea lor, în plus puterea de izolație a acestora scade cu fiecare împachetare în sacii de
compresie. Sunt mai multe tehnologii si brand-uri pentru acest tip de izolație, dar factorii
de baza sunt dacă filamentul este scurt sau continuu.
Fibra cu filament scurt este o alegere excelentă, deoarece filamentele sunt
împachetate dens pentru a împiedica pierderea de căldură. “ceasta face ca sacul de dormit
să se simtă moale ;i flexibil, similar cu un sac umplut cu puf. De asemenea, aceasta ajută ca
;i compresia acestuia să fie mare, dar au ;i un dezavantaj sunt mai puțin rezistenți în
timp.
Fibra cu filament continuu este compusă dintr-un filament continuu mai gros care
are o rezistența sporită. “ce;ti saci de dormit oferă o senzație mai dură ;i o compresie mai
mică față de cei din fibra cu filament scurt.
Principiul termic al sacilor de dormit se bazează pe menținerea unui strat de aer care
nu circulă în jurul corpului. “cest aer este încălzit de temperatura corpului, iar sacul
formează o barieră între acest aer ;i solul mai rece sau aerul exterior. Cu cât este mai puțin
aer de încălzit, cu atât corpul se încălze;te mai repede, în acela;i timp acest lucru ajutând
;i la păstrarea aerului cald mai bine.
După temperatura de confort stabilită prin norma EN 13537) se disting:
-saci de dormit pentru vară temperatura de comfort peste + °C, extremă -6°C;
-saci de de dormit pentru 2-3 sezoane: temperatura de comfort între - °C ;i + °C, extremă -
15°C;
-saci de dormit pentru iarnă sau -4 sezoane: temperatura de comfort între - °C ;i -5°C,
extremă -28°C. 7
h)saltea accesoriu care asigură confortul în timpul somnului, putând fi folosită ;i în
momentele de pauză sau de servire a mesei pe traseu pentru drumeție sunt recomandate
-salteaua izopren rezistentă, cu grosimi de -15 mm;
-salteaua din spumă izolatoare cu grosimi de , -2,5 cm;
“cestea sunt u;oare -400 g), se rulează ;i se ata;ează la exteriorul rucsacului pe
capac, lateral);
i)ochelari de soare: cu lentile u;oare ;i deschidere largă, rezistente la ;ocuri, cu brațe
curbate care asigură o fixare mai bună, cu protecții laterale magnetice, etc.

Ochelari de drumeție
(sursa : http://echipmont.ro/index.php? main_page=index&manufacturers_id=8)

“lături de aceste materiale de bază se pot adăuga ;i alte accesorii, cum ar fi termos,
bidon pentru apă, veselă, trusă personală, spirtieră, aragaz Primus , busolă, GPS, hartă
turistică, aparat foto, binoclu, lanternă, lampă de cort, briceag, piolet, topori;că, colțari, etc.
Un rol important în drumeție este alimentația. Cantitatea ;i sortimentele de provizii
se stabilesc în funcție de durata drumeției ;i de solicitări. “cestea trebuie să fie variate,
energice, u;or de digerat ;i de transportat. Nu sunt recomandate mesele copioase, ci
gustările frugale ;i dese. “pa este un element esențial pe traseu, asigurând funcționarea
mu;chilor. În drumețiile montane trebuie să se bea cam litri/zi. În munții înalți “lpi,
Anzi, Himalaya) se ajunge la 5- litri, deoarece aici aerul e uscat. Se inspiră aer uscat ;i se
expiră aer umed, deci se pierde multă "apă" prin respirație.
“lcoolul e contraindicat în drumeție. Pentru un organism în plin efort sau semi-
epuizat are efect catastrofal, chiar dacă respectivul drumeț e obi;nuit cu băutura. Nu se
folose;te alcool nici "pentru încălzire", căci senzația de caldură e de scurta durată prin
vasodilatație periferică se pierde caldură ;i hipotermia se va instala mai rapid.
Principalele probleme ;i dificultăți care se înregistrează practicând drumeția
montană se referă la alegerea ;i achiziționarea echipamentului, utilizarea lui, planificarea

7
http://nootkasport.ro/sacul-de-dormit,152.html
unei ture, umplerea rucsacului, orientarea pe munte, alimentația pe munte, montarea
cortului, deplasarea pe traseu, evitarea pericolelor, noțiuni de prim ajutor, etc.

Drumeție montană
(sursa: http://www.kettours.com/activity.php?actId=1&lang=)

În ultima perioadă de timp drumeția devine un veritabil fenomen social, atât prin
numărul mare de practicanți, cât ;i prin rețeaua de trasee marcate care acoperă un areal ce
se întinde din regiunea litorală până la mare altitudine. De la conceptul de plimbare de
parcurgere a unui traseu, sensul acestei activități a suferit transformări esențiale. Pentru
unii a devenit un mod de viață.
O tură montană începe cu pregatirea teoretică documentarea , apoi se trece la
efectuarea unor ture progresive în ceea ce prive;te lungimea ;i dificultatea, pentru
antrenament ;i învățare din mers, pentru a constata cum se comportă organismul la
solicitări specifice.
Pentru drumeție sunt alese trasee marcate, poteci, drumuri forestiere ;i comunale,
drumuri asfaltate laterale, dar ;i trasee neamenajate, în zone necunoscute, unde sunt
necesare cuno;tințe de orientare în teren.
Distanțele se pot exprima în ore sau fracțiuni de ore, dar ;i în km sau metri diferență
de nivel. Timpul de mers se calculeaza astfel pe teren plat ;i pante mici-4 km/h; în urcare,
pe potecă amenajată- m diferență de nivel/h în urcare, pe potecă neamenajata-250 m
diferență de nivel/h în coborâre, pe potecă amenjată- m diferență de nivel/h în
coborâre, pe potecă neamenajata- m diferentă de nivel/h.
Pericolele care pot să apară în drumeție sunt furtunile, descărăcările electrice,
insolația, întâlnirile cu animale sălbatice, mu;căturile de vipere, înțepăturile de insecte,
accidentele de mers luxații, zgârieturi, întinderi musculare , epuizarea fizică,
deshidratarea, rătăcirea traseului, etc.
Drumeția reprezintă un exercițiu fizic complex, iar dintre beneficiile sale asupra
sănătății se pot enumera reducerea greutății, prevenirea bolilor cardiace, atenuarea
hipertensiunii arteriale, încetinirea îmbătrânirii celulelor, prevenirea osteoporozei ;i a
durerilor de spate, îmbunătățirea stării psihice, etc.
 Dintre traseele magistrale de drumeție la nivel mondial se pot enumera: sistemele
Allegheny Trail (530 km), American Discovery Trail (10 000 km), Appalachian Trail (3500
km), Arizona Trail (1270 km), etc., din SUA; Isaac`s Tea Trail din nordul Munților Pennini
“nglia , care se întinde pe de kilometri, surprinzând turi;tii prin frumusețea ;i lini;tea
locurilor străbătute peisaj, fortul roman Whitley Castle, arheologie industrială minieră,
etc.); sistemele Grande Randonnee GR din Franța sistemele European Long Distance
Path (E Path), etc.

Isaac`s Tea Trail-Northumberland, Anglia

(sursa: http://www.northumberlandlife.org/teatrail/Page1.asp)

A.2)Randonnee-ul ecvestru

Randonnee-ul ecvestru sau turismul ecvestru se referă la plimbarea călare horseback

riding sau călărie echitație, horse riding ;i la plimbarea cu atelajul horse harness .
Călăria sau plimbarea călare în scop turistic, agremental, se efectuează de către
participant, pe un cal echipat cu ;a, scărițe, căpăstru ;i hățuri, iar echipamentul personal al
acestuia poate fi alcătuit din vestimentația proprie sau din componente specifice cască,
încălțăminte cizme, bocanci u;ori , pantaloni, bluză ;i pelerină de ploaie. “semenea
activitate se desfă;oară individual sau în grup, de obicei, în cadrul unor ferme turistice,
unde călăreții beneficiază de mai multe servicii cazare, masă, agrement , dintre care ;i
ghidaj pe trasee tematice stabilite.
 Călărie de agrement
(sursa : http://onlinehorsestall.com/2013/10/11/what-horse-back-riding-is/)

Pentru a practica randonnee-ul ecvestru sunt necesare, pe lângă condiția fizică ;i

psihică, anumite cuno;tințe pentru conducerea calului îndemnuri, manevre , dobândite în
experiențe anterioare sau însu;ite în prealabil, sub îndrumarea ghidului. Între cal ;i călăreț
trebuie să se stabilească o legătură intimă pentru ca plimbarea să fie reu;ită, deoarece pe
traseu pot apare diferite situații imprevizibile sau obstacole, ;i ele trebuie depă;ite cu tact.
Dintre tipurile de călărie turistică se pot menționa randonnee-ul itinerant, expediția
ecvestră, voiajul tematic observarea faunei ;i florei, degustare de produse tradiționale,
evenimente , participarea la anumite activități tradiționale transhumanță, muncile
câmpului, inițiere în cultura western, etc. , safari călare, voiaj în familie, etc.
La nivel mondial există numeroase agenții turistice care prestează servicii complexe
de turism ecvestru responsabil în locuri cu încărcătură naturală arii protejate sau
culturală vestigii, arhitectură, obiceiuri, tradiții, evenimente . Una dintre aceste agenții
este Cheval d`“venture care operează pe toate continentele. 8
După National Geographic, dintre destinațiile pentru călăria turistică se remarcă :
Valle de Bravo din Mexic, Masai Mara din Kenya, Valea Loirei din Franța, Toscana din
Italia, Quebec din Canada, Jerez ;i Sevillia din Spania, Rajasthan din India, Cappadocia
din Turcia, Munții “nzii Peruvieni ;i Estancia din “rgentina. 9
În țara noastră activități ecvestre se desfă;oară în mai multe locații, cum ar fi Țara
Dornelor ;i Munții Călimani, Munții “puseni, Parcul Național Munții Măcinului, 10 ferme
turistice ex. Caii Lupilor din Șieu Sfîntu, ”istrița-Năsăud , herghelii ex. ”eclean din
județul ”istrița-Năsăud , complexe turistice ex. Forest Ecvestru Park din Sucevița, județul
Suceava), etc.

A.3)Alpinismul

Originea termenului alpinism este franceză ;i provine de la denumirea dată în

8 http://issuu.com/cheval-daventure/docs/guide_du_voyage_a_cheval; http://www.cheval-daventure.com/
9 http://travel.nationalgeographic.com/travel/top-10/horseback-rides/#page=2
10 http://www.calareincarpati.com/
secolul XVIII ascensiunilor în Munții “lpi. Persoanele care desfă;oară aceste ascensiuni
poartă numele de alpini;ti . În “merica de Sud se folose;te termenul andinism
(ascensiuni în Munții “nzi , în limba engleză, activitatea de a intreprinde ascensiuni pe
munte se nume;te mountaineering , climbing sau mountain climbing , iar în limba
germană se nume;te berg-steigen (berg=munte, steigen=urcare)
După Wikipedia, mountaineering-ul este sportul, pasiunea sau profesia de a efectua
drumeții pe munte, schi ;i alpinism/cățărare climbing . “ceastă activitate a reprezentat la
început ascensiunea pe cele mai înalte vârfuri ale lumii, dar în timp s-a separat în trei
domenii escaladarea versanților stânco;i rock climbing , escaladarea versanților acoperiți
cu zăpadă snow climbing ;i practicarea schiului ski mountaineering , în funcție de
traseul ales pe stânci, zăpezi sau gheață. Pentru termenul mountaineering , propunem
ca echivalent în limba română să fie termenul muntenărie .
Conform DLRM , alpinismul este sportul în care, cu ajutorul unei tehnici speciale,
se execută ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile , iar după DEXLR , alpinismul
este o ramură sportivă care cuprinde ascensiunile în munți, în special escaladarea părților greu
accesibile ale acestora .
Definița alpinismului este foarte bine punctată ;i de scriitorul, alpinistul ;i
exploratorul francez Roger Frison-Roche (1906-1999):
Alpinismul începe din clipa în care ascensiunea unui munte, a unei faleze sau a unui vârf
secundar, pe scurt a unui accident terestru, devine periculoasă prin faptul însuşi al reliefului sau al
climatului. Singură noţiunea de pericol şi tehnica elaborată de om pentru a dejuca acest pericol
constituie ceea ce se numeşte comun alpinism. “ceastă mare pasiune umană tinde a deveni un
sport în stare pură, la care dorinţa performanţei face să treacă pe plan secund calităţile estetice
cerute odinioară unei ascensiuni. Spre deosebire de turist, care caută mai ales relaxarea şi
frumuseţea, alpinistul se complace în dificultatea de a învinge, în pericolul de a birui, într-o luptă
arzătoare împotriva elementelor naturii. Turişti sunt nenumăraţi, dar performanţa în alpinism este
rezervată unei minorităţi, căci cel ce-şi expune viaţa conştient şi din păcate din ce în ce mai mult
inconştient , dar cu ideea bine stabilită de a domina pericolul pe care-l caută prin inteligenţa şi forţa
sa morală, prin utilizarea reflexelor şi a forţei sale fizice, acela aparţine obligatoriu unei elite.
Ca activitate de agrement, alpinismul presupune escaladarea versanților stânco;i,
formațiunilor stâncoase ;i ghețarilor folosind mijloace de protecție ancore, pitoane, corzi,
scărițe, harna;ament personal, etc. , cu scopul de a ajunge la o anumită destinație vârf,
culme, platou pentru propria satisfacție, palmares, depă;irea unui record sau pentru
traversarea unor obstacole inevitabile apărute pe traseu abrupturi, viroage, văiugi,
hornuri, etc.).
Echipamentul folosit în alpinism este complex, fiind format din rucsac, pantaloni ;i
jachetă wind/waterproof, bluze fleece, bluze de corp ;i tricouri, căciulă de lână, mănu;i,
;osete de lână, etc., bocanci de plastic, colțari, bețe de trekking, corzi, mijloace de asigurare
pitoane, ancore, nuci, hexuri, tricame, ascendere ;i descendere, carabiniere, scărițe, bucle ,
ham, ciocan, ochelari de protecție contra radiației solare, cască de protecție, hrană,
ustensile personale, cort, sac de dormit, etc.
 Echipamentul alpinistului
(sursa: http://visual.merriam-webster.com/sports-games/mountain-
sports/climbing/mountaineer.php-cu modificări)

În alpinism se disting două stiluri, după cum urmează

-stilul Expediție presupune ascensiuni în echipă, transportul echipamentului de către
porteri hamali , înființarea unei linii de tabere de-a lungul traseului tabără de bază,
tabere intermediare , folosirea corzilor fixe pe porțiunile accidentate ;i cu gheață, folosirea
mă;tilor cu oxigen, durata mare a ascensiunii, etc.
-stilul Alpin sau stilul pur, presupune durată mai mică, ascensiuni solitare sau în echipe
restrânse, transportarea individuală a echipamentului ;i ascensiunea continuă până la
ținta propusă fără a înființa tabere pe traseu ;i a folosi porteri, mască de oxigen sau corzi
fixe.
Alpinismul se practică în arealele montane ale planetei, cu munți care depă;esc
m, cum ar fi Munții “lpi, Caucaz, Pirinei, Rila, Tatra, “lpii Scandinaviei din Europa
Munții Stânco;i, Sierra Nevada, Cascadelor, Coastei, Munții din “laska în “merica de
Nord; Munții “nzi din “merica de Sud Munții Himalaya, Karakoram, Hindu Kush,
Pamir, Tian Shan ;i Kunlun din Asia; Alpii Neozeelandezi.11

11 http://en.wikipedia.org/wiki/Mountaineering
 Tabără intermediară sub vf. Everest
(sursa: http://adventure.howstuffworks.com/outdoor-activities/climbing/mount-everest4.htm)

Grup de alpini;ti în ascensiune

(sursa: http://mtnguide.org/guides/rmi-expeditions/)

A.4)Escalada de agrement

Escalada de agrement este o ramură a alpinismului ;i a turismului montan în care

sportivul se cațără prin mijloace proprii dispozitive de asigurare sau cu ajutorul prizelor
;i reazemelor naturale pe care i le oferă stânca, pe versanți accidentați ;i abrupturi
montane pentru a ajunge la o anumită destinație vârf, culme, platou, etc. , pentru propria
satisfacție, pentru palmares, pentru stabilirea sau depă;irea unui record, etc.
“ceastă formă de relaxare include mai multe activități, cum ar fi scrambling, free
solo climbing, free climbing, deep water soloing, via ferrata, tiroliana ;i rapelul.
1)Scrambling-ul sau ascensiunea montană este modalitate de a escalada versanții
stânco;i, marcați de abrupturi, văiugi, custuri, grohoti;uri, trepte, etc. Acesta este un
termen ambiguu, care se află undeva între drumeția montană trekking, hillwalking,
fellwalking ;i alpinism climbing . În acest sens, față de drumeția montană scrambling-ul
solicită mâinile în ascensiune pe versanții stânco;i, pentru susținerea greutății corpului, iar
față de alpinism acesta nu folose;te corzi ;i alte materiale de cățărare. Utilizarea corzilor
este necesară în scrambling doar pentru coborârea în rapel.
Organizația de alpinism The Mountaineers din Seattle-SU“, define;te escalada ca
activitate desfă;urată în afara traseelor sau potecilor turistice, de multe ori pe zăpadă sau
stâncării, pentru a ajunge pe o culme sau o înălțime, fără echipamente de alpinism corzi,
pitoane, scărițe, harna;ament de corp ;i care nu implică deplasarea pe pante extrem de
abrupte ;i accidentate sau pe ghețari.
De;i plăcerea scrambling-ului constă în libertatea de mi;care pe stâncării, pentru
evitarea unor accidente pe traseele mai dificile este recomandată folosirea corzilor în
urcare ;i coborâre, mai ales atunci când participanții la ascensiune sunt mai slab pregătiți
sau neîncrezători.

Scrambling
(sursa: http://www.touchtherock.com/ CoursesServices%5Cscrambling.asp?guID=5abf95e0-517c-
4c71-bb28-3dc8eab0f207)

Echipamentul practicanților de scrambling este reprezentat de pantaloni pentru

escaladă, jachete impermeabile, jachete windstoper, bluze fleece, tricouri climacool,
pelerină, mănu;i, bocanci cu talpă Vibram, cască de protecție, corzi, cordelină, suspensor
(ham), bucle, 8-uri, carabiniere, rucsac de tură sau de traseu, cort, etc.
În general, traseele de scrambling se clasifică după dificultatea lor astfel:
-u;oare-drumeții off-trail cu expunere minimă la pericole dacă există clasa I-a după
Uniunea Internațională a “sociațiilor de “lpinism UI““
-moderate–sunt necesare abilități, corzi ;i balustrade clasa II-a după UI““
-dificile-necesită abilități de orientare ;i cățărare, corzi, balustrade pericol de cădere clasa
III după UI““ ;i clasa III-IV-V după Yosemite Decimal System.
Scramblingul este o activitate destul de riscantă, pericolele care trebuie luate în calcul
de turi;ti fiind vremea rea ceață, brumă, polei, ploaie, gheață accidentarea hipotermia
deshidratarea rătăcirea traseului.
Pentru a preîntâmpina asemenea neplăceri se recomandă echipament adecvat
încălțăminte, îmbrăcăminte, cască de protecție, piolet , planificarea traseului, utilizarea
materialelor cartografice, rezerve de hrană, etc. 12
Alte variante ale scrambling-ului sunt rock hopping-ul ;i ghyll scrambling-ul. Rock
hopping-ul este o activitate în aer liber care presupune efectuarea unor sărituri peste
blocuri de rocă, peste crevase în rocă, sărituri de pe abrupturi sau alte formațiuni
stâncoase, sărituri de pe stânci în apele râurilor, lacurilor sau măriulor, etc., fără mijloace
de asigurare (corzi). Dacă aceasta implică un grad mare de risc, atunci este încadrată la
sporturi extreme. 13

Rock hopping
(sursa: http://www.rockhopping.com/)

2)Ghyll scrambling-ul (gorge scrambling, gorge walking-=plimbarea prin chei ;i

canioane) este este o activitate populară, pentru persoane de toate vârstele, care presupune
urcarea ;i coborârea albiilor pietroase din chei ;i canioane sau de pe cursul unor râuri mai
accidentate blocuri de rocă, bolovăni;uri, trepte, praguri, etc. . Echipamentul personal
este format din costume impermeabile, încălțări cu aderență la roca umedă, cască de
protecție ;i mănu;i.
“ceastă activitatea se desfă;oară în echipă, se bazează pe folosirea mâinilor ;i
picioarelor, iar manevrele executate sunt cățărarea, săriturile ;i alunecarea pe roca din
patul albiei sau de pe versanții din jur. 14
3)Free solo climbing-ul free soloing, soloing este o formă de alpinism extrem în care
alpinistul se cațără liber (escaladă liberă pe pereții stânco;i fără a folosi materiale de
protecție, nici în urcare, nici în caz de cădere. Motivul acestei abordări este legat de
satisfacția personală de demonstrare a abilităților fizice, psihice ;i tehnice. Echipamentul
personal este format din espadrile cu aderență la stâncă, mănu;i, borsetă cu pudră de
carbonat de magneziu, pantaloni scurți ;i tricou. 15

12 http://en.wikipedia.org/wiki/Scrambling
13 http://en.wikipedia.org/wiki/Rock_hopping
14
http://www.blog.kendalmountaineeringservices.co.uk/2012/04/ghyll-scrambling-sessions-in-lake.html
15 http://en.wikipedia.org/wiki/Free_solo_climbing
 Ghyll scrambling
(sursa: http://www.keswickmountainadventures.co.uk/ghyll-scrambling/)

Condițiile geologico-geomorfologice sunt reprezentate prin abrupturi fisurate,

dezvoltate pe roci magmatice granite, bazalte, monzonite cuarțifere, etc. , cristaline ;i
sedimentare (calcare, gresii, conglomerate).
Dintre destinațiile consacrate pentru acest sport se pot aminti Yosemite Valley cu
masivele granitice El Capitan, Half Dome ;i Sentinel din Parcul Național Yosemite, Joshua
Tree din Parcul Național Joshua Tree, Munții Shasta, Munții Lasson ;i Lake Tahoe din
California, Boulder Canyon, Eldorado Canyon, Red Rock Canyon din Colorado, etc.

Free solo climbing

(sursa: http://extremefearofheights.wordpress.com/tag/free-climbing/)
4)Free climbing-ul este activitatea de cățărare liberă pe abrupturile stâncoase fără a
folosi materiale de protecție pitoane, ancore, ;uruburi, carabiniere, etc. în urcare, a;a cum
este cazul în alpinismul profesional (aid climbing). Aceste materiale sunt permise numai
în timpul căderilor accidentale pentru salvare.
Dintre subtipurile acestei forme de alpinism pot fi menționate solo climbing,
alpinism tradițional, alpinismul sportiv ;i bouldering-ul.
 5)Solo climbing-ul este o formă de alpinism în care alpinistul urcă singur pe peretele
stâncos, fără ca cineva să-l secondeze sau să-l asigure. Există mai multe moduri de a urca
solo, unul dintre acestea fiind rope solo climbing, adică escalada solo în care alpinistul
deține o coardă pentru a se salva în caz de cădere, în cadrul căruia se disting două tipuri
de escaladă escaldă cap coardă lead soloing ;i escaladă asistată, cu coarda fixată la
capătul traseului top rope soloing .
În primul caz, alpinistul se cațără purtând coarda legată de suspensor ham la brâu
;i posedă anumite dispozitive de asigurare came blocatoare, ancore, nuci, hexuri,
;uruburi, etc. în caz de cădere, pe care le instalează în fisurile din stâncă pe măsură ce
urcă.

”locator cu came a;ezat într-o fisură

(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/File:Camalot_number_6.JPG)

În al doilea caz, alpinistul se cațără pe peretele stâncos fiind prins într-o coardă cap
de coardă care la capătul traseului trece printr-o ancoră ;i coboară la bază unde este
treptat filată de secund belayer . “lpinistul nu trebuie să se sprijine în coardă, manevră
specifică alpinismului profesional aid climbing , ci trebuie să urce prin propriile puteri,
apelând la coardă doar dacă riscă să cadă în gol.16
6)Escalada tradițională traditional climbing, trad climbing, trad este o formă de
alpinism în care alpinistul capul de coardă , pe măsură ce escaladează peretele stancos,
î;i montează el însu;i asigurări provizorii demontabile , astfel încât să limiteze efectele
asupra stâncii cățărare cu mobile .

16 http://en.wikipedia.org/wiki/Solo_climbing
 Nucă plasată într-o fisură
(sursa: http://www.escalada.verticon.ro/trad/pasive.htm)

“ncoră cu ;urub pentru asigurare

(sursa: http://kristinatravels.blogspot.ro/2010/07/climbing-terms-for-uninitiated.html)

“sigurările folosite în alpinismul tradițional sunt naturale (colți de stâncă, clepsidre,

copaci sau pietre încastrate în fisuri, peste care se legă o buclă de cordelină , pasive (nuci,
hexuri, tricame, big bro ;i active friend, ball nuts .
Echipamentul individual este format din: ham, dispozitive de asigurare, carabiniere,
cască de protecție, bucle de cordelină, extractor de nuci, espadrile, trusă de urgență, rucsac
mic, scărițe ;i corzi corzi simple, corzi duble .
 Cățărare asigurată top rope soloing
(sursa: http://alumnus.caltech.edu/~sedwards/climbing/techniques.html -cu modificări)

“ncoră cu came plasată într-o fisură

(sursa: http://pendextreme.wordpress.com/)

Capul de coardă având coarda/corzile ;i dispozitivele de asigurare legate de ham

escaladează peretele stâncos, fiind asigurat de la baza abruptului de către secund exclusiv
de pe ham, astfel încât, în cazul unei caderi, înerția corpului secundului ;i auto-asigurarea
acestuia în ancoră prin intermediul corzii dinamice de asigurare să contribuie la
amortizarea forțelor dinamice generate.
Pentru controlul mai ferm al corzilor ;i pentru evitarea arsurilor pe care le-ar putea
produce curgerea corzilor prin dispozitivul de asigurare în timpul opririi unei eventuale
căderi a capului de coardă, secundul va purta mănu;i.
 Ham pentru alpinism tradițional
(sursa: http://www.escalada.verticon.ro/trad/echipament.htm)

Espadrile pentru cățărare

(sursa: http://www.escalada.verticon.ro/trad/echipament.htm)

“cesta, pe parcursul cățărării sale, va recupera protecțiile ;i buclele de asigurare pe

care le va organiza cat mai bine pe ham nucile grupate după mărimi, friend-urile fiecare
pe carabiniera proprie, buclele separat, ordonate în funcție de lungime, etc. .
Întrucât escalada tradițională, prin protecțiile mobile folosite, nu deteriorează stânca,
este numită ;i cățărare curată clean climbing , etică sau ecologică. 17

17 http://www.escalada.verticon.ro/trad/stil.htm; http://en.wikipedia.org/wiki/Traditional_climbing
 Distribuirea echipamentului pe ham
(sursa: http://www.escalada.verticon.ro/trad/echipament.htm)

Escaladă tradițională
(sursa: http://www.ucdmountaineeringclub.com/book/export/html/535)

7)Escalada sportivă (sport climbing) este o formă de alpinism în care traseele de

escaladă sunt prevăzute cu dispozitive de protecție permanente, fixate pe stâncă pitoane,
ancore, ;uruburi, etc. , care, însă, nu pot fi folosite pentru sprijin în ascensiune. Deoarece în
acest fel riscul căderii este practic eliminat, alpinistul va pune accent pe exersarea
capacităților sale fizice. 18
Escalada sportivă se practică, în principal, pe abrupturi stâncoase unde se pot
amenaja trasee standard care nu depă;esc, de obicei, metri înălțime, dar există ;i trasee
a caror lungime ajunge la lungimi de sute de metri. Aceste trasee sunt echipate conform

18http://en.wikipedia.org/wiki/Sport_climbing; http://www.escalada.verticon.ro/echipare/index.htm
http://ro.wikipedia.org/wiki/Escalad%C4%83_sportiv%C4%83
unor norme stricte de amenajare, fapt care le conferă o mare siguranță, iar căderile nu au
gradul de periculozitate din celelalte forme de alpinism.
Escalada sportivă se practică pentru agrement, dar ;i pentru competiție, având
următoarele probe
-proba de dificultate: parcurgerea unor trasee standard, continuu, fără odihnă în
mijloacele de asigurare ;i fără căderi, iar pentru asigurare se folose;te coarda
-proba de bouldering: parcurgerea unor trasee scurte, de maxim 5- m înălțime, cu mi;cări
puține, însă deosebit de dificile, la limita căderii, fără utilizarea corzii;
-proba de viteză parcurgerea unui traseu standard de dificultate scăzută într-un timp cât
mai scurt, iar asigurarea se face de sus, folosind coarda. 19
Dintre locațiile pentru escaladă sportivă din România se pot aminti Cheile Turzii,
Cheile Aiudului, Cheile Întregalde, Rimetea-Colții Trascăului Munții Trascăului , Cheile
Crăciune;ti, ”uce;- Vulcan Munții Metaliferi , ”ulz Munții Pădurea Craiului , Cheile
Folea (Masivul Buila-Vânturarița , Cheile Sohodolului Munții Vâlcan , Cheile Râ;noavei
Munții Postăvarul , etc., iar din străinătate Shumen- Bulgaria, Varassova-Grecia, etc.

Echiparea unui traseu pentru escaladă sportivă

(sursa: http://www.escalada.verticon.ro/echipare/index.htm)

Gradele de dificultate pentru traseele de escaladă sunt următoarele

-gradul 1 u;or A-văi ;i brâne de abrupt trasee cu caracter turistic ;i de inițiere în
alpinism; 1 B-văi de abrupt ;i hornuri, săritori pe anumite tronsoane este necesară
asigurarea în coarda a participanților
-gradul 2 dificultate medie trasee u;oare care cer cunoa;terea tehnicii de cățărare liberă
2 A-hornuri stâncoase cu asperități bune pentru ramonaj ;i țancuri izolate ”-văi ;i creste
trasee lungi combinate cu brâne, hornuri ;i creste
-gradul 3 dificil trasee pentru cățărare prin aderență sau prin opoziție A-abrupturi ;i
creste cu porțiuni de cățărare pe stâncă, combinate cu pasaje u;oare, caracteristice gradului

19 http://www.fralpinism.ro/?cat=10&id=40
2; tronsoanele mai înclinate se trec artificial cu ajutorul pitoanelor; 3 B-pereți, creste sau
hornuri cu mai mult de două lungimi de coardă predomină cățărarea liberă
-gradul 4: accentuat dificil; 4 A-se utilizează scărițele în locul prizelor de picior se
traversează surplombe trasee scurte sau dificile, lungi sau u;oare B-fisuri deschise,
traversari, treceri de surplombe;
-gradul 5: foarte dificil; 5 A-trasee lungi de minimum patru lungimi de coardă cu treceri
directe de surplombe ;i cu traversări expuse; 5 B- trasee lungi, foarte dificile, cu obstacole
successive care solicit abilitățile ;i condiția fizică prizele sunt mici ;i rare, iar distanțele
dintre pitoane sunt ;i ele mari
-gradul 6: extrem de dificile; 6 A-succesiuni de surplombe, manevre de corzi, cunoa;terea
tehnicii de cățărare artificială se trec hornuri spălate ;i fețe stâncoase înclinate ;i netede,
iar regrupările sunt incommode ”-se trec tavane, platformele de regrupare sunt mici sau
inexistente; se folosesc pitoanele de expansiune în lipsa fisurilor necesare instalării
pitoanelor; lungimea traseului este de peste 300 m.
După Scala UI““ Uniunea Internațională a “sociațiilor de “lpinism gradele de
dificultate se notează cu cifre romane de la I la XII, adăugându-se semnul – sau + (ex. III+; -
IV).20
8)Bouldering-ul boulder=bolovan, bloc de rocă este o formă de alpinism care se
efectuează fără utilizarea corzilor, dispozitivelor de asigurare ;i hamurilor. Se aseamănă
cu free solo climbing-ul cățărarea liberă , doar că lungimea traseelor este sub 20 m.
Echipamentul personal este format din încălțări u;oare ;i cu aderență la stâncă, săculeț cu
carbonat de magneziu ;i saltele din spumă poliuretanică plasate la baza peretelui stâncos
pentru a atenua impactul cu solul în cazul unor căderi.21
9)Deep water soloing-ul deep=adânc water=apă soloing=solitar , denumit ;i psicobloc
în Mallorca psycho+bouldering , este o formă de escaladă solitară care se practică pe
abrupturi, faleze ;i formațiuni stâncoase poduri naturale, stâlpi, coloane, etc.) situate
deasupra mării, lacurilor sau râurilor adânci, fără a folosi dispozitive de asigurare sau
corzi. De asemenea, această activitate se poate desfă;ura ;i în interior, pe pereți artificiali,
deasupra unei piscine.
DWS începe să fie experimentat spre sfâr;itul anilor ;i începutul anilor , în
Dorset, sudul “ngliei ;i Mallorca, dar adevărata sa dezvoltare se produce după .
Dintre locațiile consacrate pentru acest sport se pot menționa Dorset ;i Devon în “nglia,
Pembrokeshire în Țara Galilor, Calanques în sudul Franței, Irlanda, Sardinia, Mallorca,
Spania, Grecia, Tyulenovo ;i Kamen Bryag în Bulgaria, etc.22

20http://www.scritube.com/geografie/turism/CLASIFICAREA-GRADELOR-DE-DIFIC53313.php;
http://en.wikipedia.org/wiki/Grade_(climbing)
21 http://en.wikipedia.org/wiki/Bouldering

22http://en.wikipedia.org/wiki/Deep-water_soloing
 Bouldering
(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Bouldering_mat)

Deep Water Soloing

(sursa: http://www.xtremedesert.com/deep-water-soloing-dubai/)

Deep Water Soling pe un perete artificial deasupra unei piscine

(sursa: http://www.11e11.org/2012_03_01_archive.html)

Echipamentul individual este format din espadrile ;i săculeț cu carbonat de

magneziu, iar la terminarea traseului sportivul plonjează în apa adâncă de la bază. Cei
care nu ;tiu să înoate, poartă adesea veste gonflabile.

A.5)Via ferrata

Via ferrata (drum de fier) este un traseu montan prevăzut cu cabluri, lanțuri, scări,
grinzi ;i poduri metalice, amenajat pe versanți stânco;i, marcați de abrupturi, trepte,
văiugi, surplombe, creste, etc., pentru a facilita deplasarea turi;tilor spre obiectivele
propuse.
Traseele de via ferrata î;i au originea în timpul Primului Război Mondial, când
armatele italiene ;i austriece aflate în conflict, au amplasat pe versanții accidentați ai
“lpilor Dolomitici trepte, cabluri ;i scări pentru a se deplasa mai u;or.
Ca desfă;urare, traseele via ferrata reprezintă sectoare sau segmente în cadrul
ascensiunilor montane ;i drumeției, iar lungimea lor este cuprinsă între -700 m.
Echipamentul de via ferrata este cel pentru drumeție ;i ascensiuni montane bocanci
de drumeție, cu talpă Vibram, flexibilă ;i aderentă la stâncă, pantaloni de drumeție, tricou
climacool, bluze fleece, jachetă impermeabilă, rucsac, etc. la care se adaugă hamul, buclele
din chingă sau coardă cu carabiniere care se prind de cabluri, lonjele prevăzute cu
disipatoare de energie, casca de protecție ;i mănu;i.
După gradul lor de dificultate, traseele via ferrata pot fi
-u;oare traseu simplu, neexpus la pericole, amenajat cu scări scurte pentru începători
;i copii
-puțin dificile prezintă anumite porțiuni înguste ;i înclinate, cu prize mici pentru
picioare, echipate cu cablu sau scări necesită o anumită forță în brațe pentru
începători
-cu dificultate moderată porțiuni înguste, înclinate ;i mărginite de abrupturi pentru
începători însoțiți de persoane experimentate;
-dificile pante mari, abrupturi, trepte, fragmentare sunt dotate cu scări mari ;i cabluri
necesită forță în brațe ;i picioare pentru cei experimentați
-foarte dificile: abrupte, accidentate, suspendate, surplombate, fragmentate; echipate cu
cabluri, poduri ;i scări solicitante fizic adresate persoanelor cu experiență
-extrem de dificile: abrupte, înguste, surplombate, suspendate, fragmentate, prize mici;
foarte solicitante fizic brațe, picioare recomandate persoanelor cu experiență ;i
condiție fizică foarte bună. 23
Modul de abordare a traseelor de via ferrata este următorul turistul montagnard
se prinde cu mâinile de cablul instalat pe stâncă se asigură cu coarda sau prinzându-;i
bucla pe care o are legată de ham, cu carabiniera de cablu, ;i se deplasează cu grijă
coboară în tiroliană pe cablu urcă scările metalice traversează porțiunile suspendate
pe cabluri pă;e;te încet ;i apăsat pentru a nu aluneca în prăpăstii păstrează o distanță
de siguranță față de coechipierul din față.

23 http://www.viajoa.ro/altele/la-munte/ce-este-ferrata-si-cu-ce-se-mananca
 Modalitate de asigurare pe un traseu de via ferrata
(sursa: http://www.mobypicture.com/user/carmenlroberts/view/10462312)

Trasee de via ferrata se află în multe zone ale lumii, cum ar fi Dolomiți, Valea “osta,
“lpii Carnici ;i Iulieni în Italia “lpii Calcaro;i Rax, Hohe Wand, Totes Gebirge,
Dachstein, Wilder Kaiser, Karwendel) din Austria; Masivul Central, Pirinei, Corsica din
Franța Bernese Oberland ;i Valais din Elveția etc.24 La noi în țară trasee amenajate în stil
via ferrata se află în Munții Piatra Craiului La Lanțuri , Cheile Râ;noavei, Făgăra;, etc.

Tronson de via ferrata cu pod ;i balustrade

(sursa: http://www.simplysavoie.com/content/ guided%20via%20ferrata%20holiday%20france)

A.6)Tiroliana

Tiroliana (tyrolean traverse, tirolesa, aerial ropeslide, zip line) este o tehnică
folosită în alpinism, care presupune traversarea de către alpinist, cu ajutorul corzilor
sau cablurilor, a unor zone cu abrupturi, chei, râuri, crevase, etc., pentru a ajunge la o
anumită destinație. “ceastă tehnică se folose;te nu numai pentru transportul
persoanelor, ci ;i a materialelor ;i a animalelor ex. traversarea fluviului Nujinag din
provincia Yunnan-China). Se presupune că denumirea vine de la “lpii Tirolezi, unde

24 http://en.wikipedia.org/wiki/Via_ferrata
alpini;tii foloseau acest sistem de traversare la sfâr;itul secolului XIX ;i începutul secolului
XX.25
În esență, tiroliana este un sistem de corzi statice sau de cabluri din oțel, ancorate în
mod natural de stânci, de copaci sau artificial de stâlpi între abrupturile unei văi.
Alunecarea se face pe o prin intermediul unei carabiniere varianta clasică, pe coardă , a
unor scripeți pe coardă, pe cablu sau a unor dispozitive cu scripeți ;i mânere pe coardă .

Traversarea tiroliană-schema de principiu

(sursa: http://mather.photoshelter.com/image/I0000bIJdGfl.bNE-cu modificări

Sistemul de alunecare poate fi amenajt în mai multe variante, de exemplu o singură

coardă sau singur cablu două corzi sau două cabluri dispuse unul sub altul la o anumită
distanță, etc.
Pentru traversare, alpinistul trebuie să posede următorul echipament un ham
integral buclă energo-absorbantă disipator de energie sau lonjă cu disipator de energie
buclă din chingă sau coardă pentru legarea de ham buclă de contra-asigurare; carabiniere
auto-blocante ;i cu filet cască de protecție, mănu;i.
Procedura de traversare are mai multe variante, în funcție de dotarea tehnică a
sistemului:
-turistul echipat cu ham î;i prinde bucla ata;ată de acesta de coardă sau cablu prin
intermediul carabinierei;
-turistul echipat cu ham î;i prinde bucla de dispozitivul de alunecare prevăzut cu scripeți,
apoi se asigură prinzându-;i o altă buclă cu carabiniera de coardă sau cablu, în spatele
scripeților
-turistul echipat cu ham î;i prinde bucla cu carabiniera de dispozitivul prevăzut cu
mânere ;i scripeți, apoi se asigură cu o altă buclă pe care o prinde cu carabiniera de
scripete;
-etc.;

25 http://es.wikipedia.org/wiki/Tirolesa; http://en.wikipedia.org/wiki/Tyrolean_traverse
 Scripeți Tandem Speed pentru tiroliană
(sursa: http://mercador.ro/oferta/tiroliana-mea-la-pensiunea-ta-IDBJZB.html)

Prinderea pe cablu
(sursa: http://www.loscabosguide.com/deserticaloscabos/desertica-pictures.htm)

După ce s-a instalat, turistul se lansează în traversare. În varianta rigging acesta stă
în poziție verticală, cu picioarele u;or îndreptate în față sau cu genunchi u;or ridicați, cu o
mână pe buclă ;i cu cealalată fixată pe coardă în spatele carabinierei sau scripetelui, pentru
echilibrare. În varianta spartană , folosită în cazul în care panta tirolienei nu favorizează
alunecarea până la punctual final sau atunci când traversarea este în pantă, turistul se
prinde cu picioarele de coardă sau cablu ;i înaintează prin forța brațelor uneori se
folosesc ni;te dispozitive de blocare ascendere fixate pe coardă, pe care le ține în mâini .
Pe parcursul traversării, turistul va purta mănu;i pentru a evita rănirea palmelor datorită
fricțiunilor cu coarda sau cablul de oțel.
Pentru agrement, tiroliana se poate instala între două puncte naturale diferențiate
altimetric abrupturi, formațiuni stâncoase, copaci sau între două platforme special
construite de plecare ;i de sosire . Panta între cele două puncte trebuie sa fie de minim -
%, forța de întindere a cablului trebuie să fie de minim kg, iar viteza de coborare a
utilizatorului nu trebuie sa fie mai mare de 7 m/s.
 Dispozitiv cu scripete pentru tiroliană
(sursa: http://best-zip.com/)

Cea mai lungă tiroliană din lume, inclusă în Guinness ”ook, este de m ;i se află
în Munții Rila din ”ulgaria. “ceasta a fost amenajată în anul 2008. În România, cea mai
mare tiroliană se află suspendată la m înălțime în Cheile Râ;noavei, având lungimea
de , m. “ceasta este alcătuită din două cabluri de oțel unul de lucru ;i celălat de
siguranță , scripeți Speedy Tandem Petzl ;i ancore Hilti. “sigurarea turi;tilor se face cu o
coardă dinamică mai scurtă cu - m decât distanța dintre pereți, astfel încât oprirea se
face în siguranță.
Înclinarea cablurilor de oțel este de aproximativ 0, iar frecarea redusă asigurată de
scripeții cu role de oțel, care rulează pe cabluri asigură o viteza de traversare de
aproximativ 7 m/s.26

Traversarea tiroleză stil Rigging

(sursa: http://rocksolidfitnessfl.com/uncategorized/join-rock-solid-fitness-for-a-high-ropes-
coursezip-line-adventure/)

26 http://www.bungee-jumping.ro/tiroliana/
 Dispozitiv cu mânere ;i scripeți pentru tiroliană
(sursa: http://www.tropical420.com/2011/05/19/catalina-zip-line-adventure/)

Traversare tiroleză stil Spartan

(sursa: http://oajclimbing.blogfa.com/cat-8.aspx)

Traversare tiroleză stil Spartan

(sursa: http://www.summitpost.org/tyrolean-traverse/790345)
 A.7)Rapelul

Rapelul (abseiling, rappelling, rapping, rap jumping, deeplling, abbing, rappel) este o
tehnică de alpinism care reprezintă coborârea controlată pe un abrupt sau versant stâncos
cu ajutorul unei corzi. Denumirea vine de la cuvântul francez rappeler-a rechema (în cazul
de față a ajunge la baza stâncii .
Inventarea rapelului este atribuită lui Jean Charlet-Straton (1840-1925), ghid montan
din Chamonix care a încercat să coboare pe abrupturile vârfului Petit Dru m din
masivul Mont ”lanc în ;i .
Echipamentul folosit pentru rapel este format din: corzi statice, ancore pentru fixarea
corzi la plecare, ham, dispozitive de coborâre sau descendere în formă de opt, în formă de
U, cu bare, cu tambur, buclă cu nod prusic, etc. , bucle prevăzute cu carabiniere, cască de
protecție, genunchiere, espadrile, mănu;i.
Procedura de executare a rapelului este următoarea turistul echipat cu ham ;i cu un
dispozitiv de coborâre se fixează pe coardă la partea superioară a abruptului ;i începe să
coboare cu fața la stâncă, având coarda desfă;urată în partea dreaptă sau stângă, în funcție
de mâna conducătoare. Corpul se lasă pe spate, iar picioarele stau perpendiculare pe
peretele stâncos ;i puțin depărtate, pentru a evita răsucirea laterală în jurul axei corpului.
O mână are rolul de a conduce coarda cea care ține partea de sus a corzii, tensionată , iar
cealaltă are rolul de frână cea care ține partea inferioară a corzii, dinspre vale, liberă .
Întreaga greutate a corpului este preluată prin frecarea corzii, deci în mână nu se simte
practic nici un efort.
Viteza de coborâre trebuie să fie moderată, iar deplasarea pe stâncă se va face prin
pă;ire, sau salturi. La trecerea peste surplombe corpul va rămâne liber, atârnat în coardă
;i poate începe să se rotească, fapt care nu trebuie să ne alarmeze, pentru că la atingerea
stâncii se va redresa. În timpul coborârii mâinile vor fi echipate cu mănu;i pentru a evita
rănirea prin frecarea cu coarda. Pentru a evita accidentările din cauza dezechilibrării
turistul poate fi asigurat de sus cu o altă coardă prinsă de ham.

Dispozitiv de frânare pe tambur

(sursa: http://www.maskarell.org/Escaladas/
2008_07_06_Mi_Primera_Via_de_Escalada_en_Solitario_de_varios_largos.htm)
 Dispozitiv de coborîre Descender
(sursa: http://www.rescueresponse.com/store/ pmi_heightec_quadra_descent_control_device.html)

Modalitate de prindere a corzi într-un descender în formă de Opt

(sursa: http://www.flickriver.com/photos/chris_malcolm/tags/climbing/)

”uclă cu nod prusic

(sursa: http://www.dansdepot.com/blog/tag/prusik/)

Punctul de fixare a corzii îl poate constitui un copac, un colț de stâncă sau un stâlp
special amenajat pentru rapel. La baza peretelui stâncos turistul alpinist aflat în rapel
poate fi asistat de un coechipier, care în cazul rapelului cu o coardă veghează ca aceasta să
nu se agațe în arbu;ti, iar în cazul coborârii la coardă dublă veghează ca acestea să nu se
răsucească.27
Există mai multe stiluri de rapel, după cum urmează
-rapel normal, cu fața la stâncă rapel australian, cu spatele la stâncă rapel clasic, fără
dispozitive mecanice; etc.

Rapel cu fața la stâncă

(sursa: http://adventuretrip.in/cyakling.htm)

Rapel australian
(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Abseiling)

În rapelul clasic există două variante de acțiune

-în primul caz se folose;te o buclă de coardă care se fixează în zona coapselor ;i se prinde

27
http://urban.xtrem.ro/Escalada_--d3/Manual-de-alpinism-si-escalada-sportiva-Rapelul_--a27.html
cu o carabinieră de coarda care trece peste umărul alpinistului. Una dintre mâini conduce
coarda, iar cealaltă frânează, dar frecarea corzii de umăr poate determina distrugerea
îmbrăcămintei sau rănirea umărului ;i a gâtului
-în al doilea caz coarda trece printre picioarele alpinistului, este adusă în zona pieptului,
de unde trece peste umăr ;i cade în spate. Mâna conducătoare manevrează partea
superioară a corzi care intră între picioare, iar mâna care frânează manevrează partea
inferioară a corzii care se află în spatele alpinistului.

Rapel clasic fără dispozitive mecanice de coborâre

(sursa: http://www.mountaineeringlife.com/myths-corrections-and-clarifications-to-backpacker-
magazine/pb-10-2010-rappelling-without-harness-4/)

Rapelul se folose;te, în alpinismul tehnic, în canyoning, în speoturism, pentru

agrement, etc., iar locațiile de practicare sunt abrupturile stâncoase, dar ;i structurile
naturale, precum barajele, podurile, viaductele, etc.28
Escalada, tiroliana ;i rapelul se pot practica ;i în interior indoor climbing în spații
special amenajate cu pereți, panouri sau structuri pentru cățărare. “ceste structuri sunt
realizate din lemn, placaj, oțel sau aluminiu, sunt prevăzute cu prize în;urubate, de mînă
;i de picior, din beton, ră;ini sintetice sau poliester, fixate pe anumite rute de escaladare,
;i au o configurație care reconstituie, într-o anumită măsură, fațada abrupturilor naturale
surplombe, porțiuni verticale ;i subverticale, diedre, etc.).
Echipamentul folosit este reprezentat prin espadrile, îmbrăcăminte u;oară, săculeț cu
carbonat de magneziu, cască, dispozitive de asigurare, carabiniere, ham ;i corzi. 29
“ceastă modalitate de agrement ;i antrenament este, în general, lipsită de riscuri, la
baza structurilor de cățărare existând saltele pentru atenuarea ;ocului produs la eventuale
căderi.
Escalada pe structuri artificiale se poate practica ;i în aer liber outdoor , în condiții
asemănătoare cu cea din interior.

28 http://en.wikipedia.org/wiki/Abseiling
29 http://en.wikipedia.org/wiki/Indoor_climbing
 Escaladă interioară pe pereți artificiali
(sursa: http://www.beaconclimbing.com/section.php/171/1/about-beacon)

Structură artificială de cățărare în aer liber

(sursa: http://marsadventure.blogspot.ro/2009_12_01_archive.html)

A. )Escalada pe ghețari

Escalada pe ghețari ice climbing este o activitate sportivă ;i de relaxare care

presupune cățărarea pe diferite suprafețe acoperite cu gheață cascade, stânci, abrupturi,
văiugi, torenți, pâraie, etc. sau pe pereții ghețarilor din zonele montane înalte sau din
zona subpolară.
Echipamentul pentru practicarea acestui sport este format din:
-bocanci tehnici din piele cu membrană Gore-Tex sau bocanci din plastic; talpa bocancului
trebuie să fie rigidă dar flexibilă Vibram , îngustă ;i croită cât mai aproape de fața
bocancului pentru precizie ;i control bocancii trebuie sa fie obligatoriu compatibili cu
colțarii ;i să fie îndeajuns de rigizi încât să suporte greutatea cățărătorului ;i să susțină
gleznele;
-pantaloni ;i geacă impermeabile ;i termoizolante
-ham integral;
-cască de protecție
-colțari pentru gheață cu colți frontali mult mai lungi ;i mai agresivi decât cei pentru
trekking;
-pioleți cu lama foarte agresivă ;i mânerul curbat, pentru a nu produce rănirea mâinii în
momentul lovirii gheții
-corzi simple sau duble carabiniere dispozitive de asigurare ;uruburi, ancore . 30

Bocanci pentru escaladă pe gheață cu colțari

(sursa: http://www.okazii.ro/echipament-montan/alpinism/coltari-tehnici-cu-gheata-kayland-
a120786314)

Echipamentul pentru cățărare pe ghețari

(sursa: http://www.forbes.com/1998/03/28/side1.html-cu modificări

30 Vezi ;i http://skvsibiu.ro/index.php? option=com_content&view=article&id=57&Itemid=61

 Componentele unui piolet pentru gheață
(sursa: http://snowboardmountaineer.com/?p=589-cu modificări

Pioleți pentru cățărare pe ghețari

(sursa: http://www.onemove.ro/index.php?
page=produs&id_cat=8&id_prod=58#./img/shop/venoms_1.jpg)

Escalada pe ghețari se poate desfă;ura cu asigurare în coardă de deasupra, în sistem

cap de coardă-secund, când capul de coardă folose;te dispozitive de asigurare ;uruburi,
ancore, carabiniere prin care trece coarda, iar secundul filează coarda, urcă ;i recuperează
asigurările, ;i individual-liber (deep water ice soloing , deasupra unor unități acvatice.
Escalada unei secțiuni verticale de gheață se face cu ajutorul colțarilor ;i a celor doi
pioleți tehnici. Mi;cările sunt alternative cățărătorul va lovi gheața cu picioarele pentru a
angaja colții frontali ;i a obține susținerea necesară, după care, pentru înaintare va înfige
pioleții deasupra capului.
 Cățărare pe un ghețar în system cap de coardă-secund
(sursa: http://www.bmg.org.uk/index.php/eng/Community/Members-Photo-Gallery/Ice-
Climbing/Zinal-Ice2)

Escalada pe gheață este apreciată ca dificultate prin următoarea scară

-WI înclinare redusă, escaladă fără echipament sofisticat
-WI2: înclinare de 600 proeminențe de gheață necesită echipamente serioase
-WI3: înclinare de 700, proeminențe de gheață cu înclinări de -900 necesită asigurare cu
;uruburi
-WI4: înclinare de 800, secțiuni de gheață la 0, ravene;
-WI5: pante de 85-900, ravene necesită protecții
-WI6: pante de 900, necesită tehnică
-WI7: pante de 900, coloane de gheață suspendate, dificultăți în instalarea protecțiilor
-WI în discuție. 31
O variantă a escaldei pe ghețari este Dry tooling-ul care reprezintă cățărarea pe
structuri natural sau artificiale neacoperite de gheață, însă folosind echipamentul specific
escaladei pe gheață colțari ;i pioleți abrupturi stâncoase, bu;teni, ziduri, panouri, etc.).
“ceasta este o activitate controversată, datorită impactului iremediabil asupra
pereților stânco;i.

A.9)Bungee jumping

Bungee jumping-ul este o activitate agrementală care presupune efectuarea unui salt
de pe o structură înaltă fixă clădire, pod, turn, macara, abrupt, etc. sau mobilă balon,
elicopter în condiții de asigurare cu o coardă elastică.
Spectaculozitatea ;i satisfacția practicării acestui sport vine de la descărcarea
adrenalinică datorată înălțimii, căderii libere ;i oscilării în sus ;i în jos, datorită elasticității
corzii, până când toată energia cinetică este disipată.
Cuvântul "bungee" provine din engleza veche dialectul vorbit în partea de vest ;i
desemnează orice este gros ;i îndesat". În jurul anului 1930, termenul a fost folosit pentru
o gumă de ;ters din cauciuc. Între timp, cuvântul bungy a devenit argou pentru curelele

31 http://en.wikipedia.org/wiki/Ice_climbing; http://www.alpinist.com/p//climbing_notes/grades
sau corzile elastice.

Dry tooling
(sursa: http://www.facewest.co.uk/facewestblog/author/tim-facewest/)

Primele salturi bungee moderne s-au efectuat la 1 aprilie 1979 de pe Podul Clifton
din ”ristol, de către membrii Clubului Sporturilor Periculoase al Universității Oxford, de
la m înălțime. Jumperii au fost arestați la scurt timp după aceea, dar au continuat cu
salturi în SU“, de pe podurile Golden Gate ;i Royal Gorge, de pe macarale ;i din baloane
cu aer cald, consacrând, astfel, acest sport.
Salturile comerciale de bungee au fost inițiate de neo-zeelandezul, A.J. Hackett, care
a făcut primul său salt de pe Podul Greenhithe din “uckland, în anul . În următorii
ani, Hackett a efectuat o serie de salturi de pe poduri ;i alte structuri inclusiv Turnul
Eiffel), stârnind interesul publicului, ;i a stabilit primul loc permanent pentru executarea
bungee jumping-ul comercial din lume, Kawarau Bridge Bungy, pe Podul Suspendat din
Cheile Kawarau, lângă Queenstown, în Insula de Sud din Noua Zeelandă. Hackett
rămâne, astfel, unul dintre cei mai mari operatori comerciali din domeniu, cu filiale în mai
multe țări.
Echipamentul pentru bungee jumping este reprezentat printr-o coardă elastică, un
harna;ament de corp ham ;i un ata;ament pentru glezne. Coarda este alcătuită din mai
multe fire de latex împletite, acoperite de un înveli; dur.
Pentru a sării, jumperul va fi legat prin intermediul hamului ;i a ata;amentelor de la
glezne de coardă. Saltul se va face de pe o platformă specială sau de pe alte suprafețe, cu
capul în jos ;i cu brațele deschise uneori ;i picioarele pot fi depărtate , cu fața sau cu
spatele către sol sau către o suprafață acvatică râu, lac, mare .
Printre variantele bungee jumping-ului se pot aminti:
-catapulta (bungee jumping-ul invers, bungee rocket): jumperul este aruncat în aer de
către coarda fixată de o anumită structură ex. macara ;i întinsă în prealabil
-turnurile gemene jumperul este legat de ham cu două corzi elastice fixate de două
structuri gemene corzile sunt întinse ;i apoi eliberate exrtrăgându-l pe jumper în aer;
-trampolina (trampo-elastic, bungy trampoline): jumperul efectuează salturi deasupra unei
trambuline elastice, având prinse de ham două corzi de bungee fixate de două suporturi
laterale, care se întind treptat ;i-i asigură o mi;care de balansare
 Echipamentul pentru bungee jumping ;i poziția de salt
(sursa: http://blog.edreams.de/die-top-10-reiseartikel-des-monats-mai/-cu modificări

Bungee trampoline
(sursa: http://www.energizedevents.com/event_planning/
kids_party_ideas/euro_bungee_trampoline_rentals.html)

-alergarea bungee running jumperul, legat de o coardă, aleargă pe o pistă, de obicei

gonflabilă, întinde coarda, iar când ajunge la un anumit punct aceasta îl trage înapoi cu
putere;
 Bungee running
(sursa: http://www.planetentertainment.com.au/product-dual_lane_horizontal_bungee-
44653900.htm)

-rampa (bun-j-ride jumperul coboară cu bicicleta, schiurile, sania sau snowboardul pe o

trambulină de sărituri, legat de ham cu câte o pereche de corzi pe fiecare parte, care
rulează pe un cablu cu ajutorul unor scripeți la capătul trambulinei jumperul sare în gol ;i
poate efectua câteva mi;cări de balansare sau acrobații.

Bun-J-Ride
(sursa: http://sukanisel.blogspot.ro/)

Bungee jumping-ul este o activitate riscantă, marcată de anumite accidente datorate

unor legături necorespunzătoare la coardă sau la ham, fixării incorecte a corzii la
platforma de lansare, lungimii prea mari a corzii, elasticității necorspunzătoare corzii,
coliziunilor cu structurile de la baza platformei sau locului de lansare, strangulării
jumperului în coardă, etc.32

32 http://en.wikipedia.org/wiki/Bungee_jumping
 A.10)Escalada pe structuri artificiale

Alpinismul pe structuri artificiale (buildering, urban climbing, structuring,

stegophily, roofing) este un sport extrem prin care sportivul se cațără pe partea exterioară
a clădirilor ;i a altor structuri artificiale. Termenul "buildering" combină cuvintele
building=clădire ;i bouldering=cățărare liberă. Dacă este practicat fără corzi sau alte forme
de protecție buildering-ul poate fi periculos. Acesta este adesea practicat în afara limitelor
legale, de aceea se excută mai ales noaptea night buildering .
”uilderingul a fost inițial un sport solitar, dar în ultima vreme a devenit sport de
echipă, iar traseele alese sunt clasificate după gradul de dificultate.

Buildering
(sursa: http://simonsticker.photoshelter.com/image/I00003jDyx_fRkJs)

Istoricul acestui sport poate fi punctat prin câteva repere cronologice, după cum
urmează
-în , marele alpinist Geoffrey Winthrop Young a urcat pe acoperi;urile de la
Universitatea din Cambridge, Anglia. El a scris ;i a publicat un ghid despre buildering la
Trinity College;
-în , Harry H. Gardiner inițiază ceea ce se va numi buildering, urcând ulterior cu
succes peste de clădiri din Europa ;i “merica de Nord, echipat, de obicei, în haine de
stradă ;i folosind un echipament special
-în 1910, George Polley ;i-a început cariera de alpinism, urcând pe acoperi;ul unui
magazine de haine, după ce proprietarul i-a promis un costum. Ulterior el ;i-a trecut în
palmares peste de clădiri
-între 1915-1920, buildering atinge apogeul în New York City, din cauza zgârie-norilor.
“utoritățile ora;ului au legiferat interzicerea buildering-ului. În această epocă de aur un
număr mare de aventurieri ;i-au pierdut viața în încercarea de a se cățăra pe clădirile
înalte;
-în , un grup de studenți de la Colegiul St. John din Cambridge au publicat un ghid de
buildering;
-în , John Ciampa escaladează exteriorul hotelului “stor din New York City
-în , a apărut cartea intitulată "“lpinismul de noapte în Cambridge", publicată sub
pseudonimul "Hederatus";
-în 1977, George Willig a urcat pe turnul sudic al World Trade Center;
-în anii , Dan Goodwin escaladează multe dintre cele mai înalte clădiri ale lumii
-în anii ;i în deceniul următor, “lain Robert a devenit cel mai faimos builderer din
lume;
-între ;i apar mai multe carți despre alpinismul de noapte, publicate de către
Oleander Press, Cambridge 33
Echipamentul folosit pentru buildering este format din haine lejere, încălțări speciale
espadrile cu aderență la betoane ;i alte materiale, borsetă, etc.

A. )Agrementul în chei ;i canioane

Canyoning-ul (cunoscut sub numele de canyoneering în SUA) este o activitate

sportivă extremă, ce presupune deplasarea prin canioane ;i chei canyon hiking, river
trekking) folosind o varietate de tehnici, care pot include mersul pe jos, cățărarea,
escalada, săriturile, rapelul, canotajul ;i înotul.
Canioanele sunt văi cu adâncimi mari, extinse pe distanțe de zeci ;i sute de
metri/kilometri, mărginite de versanți înclinați marcați de forme de relief structural,
petrografic ;i erozional abrupturi, trepte, umeri, văiugi, custuri, surplombe, cascade,
formațiuni stâncoase, etc. , formate în calcare, ;isturi cristaline ;i vulcanite andezite,
bazalte, granite, diabaze, aglomerate, etc. , dar ;i în conglomerate, gresii sau loess-uri. În
funcție de dimensiunile lor lungime, lățime, adîncime pot fi macro-canioane, cu
dimensiuni mari, ;i micro-canioane sau canioane în miniatură, cu dimensiuni mici.
Cheile sunt văi cu profil transversal foarte îngust, mărginite de versanți abrupți,
marcați de văiugi, trepte, umeri, cascade, formațiuni stâncoase reziduale ;i surplombe,
formate în special pe calcare ;i dolomite, dar ;i pe alte roci, cum ar fi conglomeratele,
gresiile sau ;isturile cristaline.
Canioanele ideale pentru canyoning sunt cele din zonele montane, tăiate în roci dure
calcare, ;isturi cristaline, vulcanite , sub forma unor chei înguste, cu versanți
spectaculo;i. Țările cu canioane semnificative sunt Argentina, Australia, Austria, Bosnia
;i Herțegovina, Brazilia, Canada, Chile, Columbia (unde se numesc torrentismo), Costa
Rica, Croația, Republica Dominicană, Ecuador, Franța, Germania, Grecia, Indonezia, India,
Italia, Israel, Japonia, Iordania, Mauritius, Mexic, Muntenegru, Nepal, Noua Zeelandă,
Norvegia, Portugalia, Reunion, Slovenia, Spania, Elveția, Turcia, Venezuela, Vietnam ;i
Statele Unite ale Americii.

33 http://en.wikipedia.org/wiki/Buildering
 Canyoning
(sursa: http://www.aventure-active.com/Canyon%20du%20llech.html)

Dintre cele mai frumpoase canioane ale lumii se pot menționa “bisko Suedia ,
Antelope (SUA), Blyde River Canyon (Africa de Sud), Bryce Canyon (SUA), Canionul
Sighi;telului România , Canon del Sumidero (Mexic), Charyn Canyon (Kazakhstan),
Colca Canyon (Peru), Fish River Canyon (Namibia), Kings Canyon (Australia), Maligne
Canyon (Canada), Piva Canyon (Muntenegru), Grand Canyon (Arizona, SUA), The Wave
Canyon (Arizona, SUA), Wulingyuan (China).
Echipamentul practicanților de canyoning este reprezentat de costum de neopren
complet grosimea de sau mm , ciorapi, mănuşi, cagulă din neopren, cască de protecţie
pentru sporturi acvatice sau montane , ham ajustabil pentru canyoning sau escaladă, cu
posibilitatea de montare a unui coborâtor , lonjă dublă confecţionată din coardă dinamică
de minim 9 mm grosime), coborâtor de tip 8 sau Piranha, carabiniere (din care 2 cu
siguranţă , mască de scufundare, alături de care se pot adăuga ;i alte accesorii, cum ar fi:
rolă simplă, fluier, sac de transport, care să conţină un sac etanş şi un bidon etanş de
maxim litri cu frontală electrică etanşă, folie de supravieţuire, brichetă, o sursă de
încălzire spirtieră, primus sau lumânări, etc. , recipient pentru apă, blocatoare Croll ;i
”asic eventual Shunt , pedală pentru ”asic, întinzător sau vestă pentru Croll,
carabiniere cu siguranţă preferabil de tip HMS sau D , coborâtor de tip de rezervă, -3
bucle de chingă pentru amaraje, -3 bucle express cu carabiniere cu siguranţă, trusă
medicală, scripeți, cuţit sau briceag, trusă de unelte ciocan, tamponor, chei, garou , etc.
Canyoning-ul este o activitate recreativă riscantă, dintre pericole putând fi amintite
accidentele pe stânci, debitele mari, hipotermia, hipertermia ;i înecul. 34
În țara noastră ființează “sociația Română de Canyoning, filială a Federației Române
de Speologie. Printre activitățile organizate de “RN este ;i Școala Națională de
Canyoning, cu aplicații în canioanele din Valea Cernei ;i Munții Mehedinți ”obot,
Drăstanic, Râmnuţa, Ţăsna ;i Vânturătoarea. 35

34 http://en.wikipedia.org/wiki/Canyoning; http://www.canyoning.ro/
35 http://www.canyoning.ro/
 Dintre văile din România, favorabile canyoning-ului, se pot aminti: valea Bicazului în
sectorul de chei, valea Cara;ului în sectorul de chei, valea Dîmboviței în sectorul de chei,
valea Nerei în sectorul de chei, valea Some;ului Cald în sectorul de chei, Cheile
Tureniului, Cheile Turzii, Cheile Văli;oarei, Cheile Râmețiului, Cheile ”istriței “rdelene,
etc.
Variante ale canyoning-ului sunt kloofing-ul ;i ghyll scrambling-ul (gorge
scrambling/gorge walking).
Kloofing-ul presupune coborârea prin ravene sau pe albiile pâraielor seci sau
drenate, implicând mersul pe jos, cățărarea, săriturile, rapelul, înotul, etc.
Gorge scrambling-ul implică coborârea cascadelor, scrambling, sărituri peste
bolovani boulder hopping , cățărare, explorarea grotelor, sărituri în bazinete, parcurgerea
repezi;urilor, etc.

A.12)Cicloturismul

Cicloturismul bicycle touring este o activitate sportivă ;i de agrement care

presupune efectuarea unor excursii cu bicicleta pe distanțe lungi. Durata acestor excursii
poate fi de o zi sau de mai multe zile, caz în care necesită ;i transportul anumitor bagaje
(haine, alimente, unelte, sac de dormit, cort, etc.). Excursiile pot fi individuale sau în grup,
planificate din timp sau spontane, pe trasee cunoscute sau necunoscute.
”icicleta pentru cicloturism trebuie să fie robustă, confortabilă ;i capabilă să
transporte turistul ;i bagajele pe distanțe lungi ;i pe terenuri variate ca topografie. Pentru
transportul bagajelor, aceasta trebuie să fie dotată cu rafturi ;i genți montate pe roata din
spate sau pe amble roți. În funcție de configurația lor, se disting mai multe tipuri de
biciclete, cum ar fi:
-bicicleta rutieră geometrie suplă, confortabilă, u;or de manevrat, dotată cu rafturi ;i
genți pentru bagaje
-bicicleta sport u;oară, rapidă, are roți mari ;i înguste, mai puțin folosită pentru
transportul bagajelor;
-bicicleta de expediție solidă, cu roți mai mici ;i mai late, destinată transportării bagajelor
pe terenuri variate;
-bicicleta pentru teren variat combinație între bicicleta rutieră ;i cea mountain bike,
robustă, confortabilă, dotată cu suporturi pentru bagaje, posedă roți mari cu lățime
normală
-bicicleta recumbent design diferit față de bicicletele convenționale biciclistul stă în
poziție a;ezată sau u;or culcată pe spate, cu picioarele întinse înainte spre pedalier este
confortabilă, ergonomică, aerodinamică ;i eficientă este dotată cu rafturi pentru bagaje
are ;i variantă cu trei sau patru roți
 Recumbent bike
(sursa: http://www.hpvelotechnik.com/produkte/spm/ausstattung_e.html)

-bicicleta tandem dublă, destinată pentru doi bicicli;ti, suplă ;i confortabilă dotată cu
suporturi pentru bagaje.36
În funcție de scop, logistică, durată ;i lungimea traseului există mai multe tipuri de
cicloturism, după cum urmează
-cicloturism ușor, numit ;i credit-card touring , în care turistul se deplasează fără bagaje
semnificative, dar posedă o carte de credit care îi va asigura cheltuielile pentru cazare ;i
hrană
-cicloturism ultraușor, în care turistul posedă doar strictul necesar pentru excursie
(provizii, haine de ploaie);
-cicloturism plin, numit ;i de autosusținere, în care turistul transportă cu el provizii, sac
de dormit ;i cort
-cicloturism de expediție (cross-country , în care turi;tii parcurg regiuni izolate ;i
necunoscute, transportând alimente, piese de schimb ;i echipament de campare
-cicloturism în teren variat (Mixed Terrain Cycle-Touring, rough riding, rough stuff), care
presupune parcurgerea unor trasee pe suprafețe variate ca topografie segmente în urcare,
segmente în coborâre, sectoare accidentate, etc. bagajul poate fi alcătuit din provizii,
piese de schimb, echipament de campare;
-cicloturism susținut/asistat, în care turi;tii sunt însoțiți pe traseu de un autovehicul care
le transportă bagajele se poate organiza pe cont propriu în grup sau de agenții turistice,
sub forma tururilor ghidate, fiind asigurate mai multe servicii (cazare, transfer bagaje,
planificarea traseului, închiriere biciclete, etc.);
-cicloturism de o zi, la care pot participa bicicli;ti solitari sau grupuri de turi;ti lungimea
traseului variază de la cîțiva kilometri la zeci ;i sute de kilometri; pe durata excursiei
participanții pot avea asupra lor un bagaj u;or ;i provizii sau pot servi masa pe traseu ;i
pot beneficia de servicii de asistență tehnică
-cicloturism peste noapte (sub-24-overnight, S O , în care bicicli;tii pornesc pe traseu
după-masa, înnoptează într-un camping, ;i se întorc acasă în dimineața următoare

36
http://en.wikipedia.org/wiki/Touring_bicycle
această formă de agrement se concentrează mai puțin pe plimbarea cu bicicleta ;i mai mult
pe campare.
-cicloturism de week-end, în care bicicli;tii solitari sau în grupuri organizate participă la
un circuit turistic, având mai multe opțiuni pentru transportul bagajelor, cazare ;i masă
transport personal, transport cu un autovehicul, cazare în camping sau la motel, masă din
proviziile personale sau la unități specializate), iar pentru a ajumge în anumite puncte de
pe traseu se poate apela ;i la transportul feroviar.
Echipamentul personal este reprezentat prin costum supraelastic (tricou,
pantaloni scurți, pantaloni lungi sau îmbrăcăminte lejeră, semighete cu aderență la
pedale, ochelari de soare, cască de protecție ;i mănu;i.

Cicloturism
(sursa: http://travellingtwo.com/resources/10questions/spain)

Cicloturismul începe să se afirme ca formă de agrement în anii , când bicicleta

câ;tigă teren pentru activitățile în aer liber. La vremea respectivă, în Marea ”ritanie existau
milioane de biciclete ;i doar milion de ma;ini. În timpul celui de-al II lea Război
Mondial cicloturismul intră în declin, fapt care se menține până pe la mijlocul anilor ,
când în SU“ începe perioada bike boom , caracterizată printr-o cre;tere a interesului
pentru acest sport ;i pentru bicicletă. Se spune că în intervalul -1974 s-au vândut mai
multe biciclete decât ma;ini. În Europa, cicloturismul revine în forță după anii , când
bicicleta cre;te în popularitate. În Marea Britanie, anul 2012 este considerat ca un moment
de boom pentru bicicletă, alimentat de succesele echipelor sale din Turul Franței ;i de la
Jocurile Olimpice.37
Și în România, cicloturismul adună tot mai mulți adepți în ultimii ani, datorită mai
multor factori, cum ar fi oferta generoasă de biciclete cre;terea numărului de zile cu timp
liber cre;terea nevoii de relaxare activă con;tientizărea necesității de menținere a
sănătății cre;terea veniturilor pentru anumite categorii sociale; etc.
Pentru a sprijini această formă de agrement, Ministerul Turismului a demarat
proiectul Rețeaua Națională de Trasee de Cicloturism, în care vor exista trasee naționale,

37 http://en.wikipedia.org/wiki/Bicycle_touring; http://en.wikipedia.org/wiki/Bike_boom
regionale ;i locale, liniare ;i în circuit, semnalizate cu indicatoare colorate diferit în funcție
de dificultate (albastru= lejer, rosu=mediu, negru=dificil, galben cu negru=experți . 38

A.13)Ciclismul montan

Ciclismul montan mountain biking este un sport ;i o activitate de relaxare activă în

aer liber care se practică pe terenuri neamenajate cu ajutorul unei biciclete speciale de
munte bicicleta de ;osea adaptată . Dintre ramurile sale se pot aminti
-cross-country/X Country cea mai populară formă a ciclismului montan, şi un standard
pentru mulţi sportivi, care presupune parcurgerea unui traseu de la un punct la altul sau a
unui traseu închis buclă , marcat de urcări, coborâri ;i sectoare mai puțin înclinate;
necesită bicicletă solidă cu suspensii pe față, uneori ;i pe spate
-all mountain/enduro parcurgerea unui teren variat urcări, coborâri, sectoare
accidentate necesită bicicletă solidă cu suspensii pe față ;i pe spate
-downhill: coborârea pe trasee mai mult sau mai puțin amenajate, marcate de diferite
obsatcole trambuline, rampe, rupturi de pantă, blocuri stâncoase, movile, oga;e, etc.
necesită bicicletă solidă cu suspensii pe afță ;i spate, frâne pe disc
-dual slalom: parcurgerea unui traseu sinuos, asemănător celui de slalom special, de către
doi concurenți care pornesc paralel din bloc start necesită bicicletă solidă cu suspensii pe
față
-four cross parcurgerea unui traseu scurt de slalom de către patru concurenți care pleacă
paralel din bloc start spre deosebire de dual slalom, imediat după start concurenţii îşi pot
alege propria linie, fiind permise chiar atingerile şi împingerile cu cotul necesită bicicletă
solidă cu suspensii pe față
-freeride/big hit/hucking: coborârea unor trasee marcate de diferite obstacole (stânci,
abrupturi, bu;teni, sectoare înguste, terenuri pietroase, etc. , fără cronometrare necesită
biciclete grele cu suspensii pe față ;i pe spate, frâne pe disc
-dirt jumping: parcurgerea în coborâre a unui traseu bine pregătit, marcat de movile din
pământ, care determină ridicarea sportivilor în aer, unde pot efectua anumite acrobații
rotiri, răsuciri, desprinderi, etc. , ;i aterizarea necesită bicicletă joasă, simplă fără
suspensii pe spate;
-trial/observed trial parcurgerea unui traseu marcat de obstacole construite bu;teni,
blocuri stâncoase, structuri de betaon , prin sărituri ;i țopăituri, fără a a;eza picioarele pe
susbstrat necesită bicicletă joasă, cu roți mici, adesea fără scaun
-urban/street/BMX/freestyle BMX efectuarea unor acrobații folosind diferite structuri
construite borduri, balustrade, scări, rampe, semi-conducte, etc. necesită biciclete mici,
fără suspensii pe spate, dar cu suspensii pe față
-trail riding/trail biking plimbarea/drumeția cu bicicleta (hike-on-bike) pe drumuri
neasfaltate forestiere, comunale, pastorale din afara localităților ;i din cadrul unor arii
protejate necesită biciclete solide, cu suspensii pe față ;i pe spate
-mountain bike touring: parcurgerea unui traseu turistic lung, în variantă off road
necesită bicicletă solidă cu suspensii pe față ;i pe spate
-mixed terrain cycle touring/rough riding/rough stuff: parcurgerea unui traseu pe

38
Vezi ;i http://www.batesaua.ro/reteaua-nationala-de-trasee-de-cicloturism/
suprafețe variate ca topografie se disting mai multe forme, cum ar fi adventure-cycle
touring, alpine-cycle touring, snow biking, etc. necesită bicicletă solidă, cu anvelope
groase ;i aderente, suspensii pe față ;i pe spate
-mountain bike orieteering orientare turistică pe drumuri forestiere, agricole, pastorale ;i
poteci; necesită bicicletă solidă, cu suspensii ;i frâne prin cablu sau pe disc, hartă, busolă,
etc.
Echipamentul pentru practicarea mountain biking-ului (cu toate formele sale) este
alcătuit din
a)biciclete:
-bicicleta pentru cross country este u;oară -14 kg), are suspensii pe față -120 mm),
uneori ;i pe spate, are frâne pe disc, iar roțile sunt mai mari inch geometria cadrului
este mai înaltă, fapt care determină o poziție mai ridicată a corpului ;i aerodinamică

Bicicleta pentru cross country

(sursa: http://www.ab-bike.com/nox-cycles_337/carbon-hardtail-mountainbike-cross-country-
xc_nox-platoon-team_1061.html)

-bicicleta de DH are cadru solid din aluminiu sau oțel - kg , cu tubulatură mai mare,
iar geometria acestuia este concepută pentru a asigura o poziție mai adunată a corpului,
distanța dintre roți este mare mm , are suspensii pe față - mm ;i spate 178-
254 mm), frâne de disc cu diametru mare (203 mm);
 Bicicleta pentru downhill
(sursa: http://www.bikerumor.com/?s=disk+brake+lock)

-bicicleta de freeride: este mult mai grea decât cea de XC, are cadru solid ;i roți mai mari
inch , iar geometria acestuia este proiectată pentru poziția adunată ;i joasă a corpului
necesară coborârii, are suspensii pe față mm ;i spate mm , viteze ;i frâne pe disc

Bicicleta de freeride
(sursa: http://zulubikes.co.uk/shop/complete-bikes/morewood-kalula-2013-2/)

-bicicleta de dirt jumping are cadru mic ;i coborât pe spate, roți cu diametre de -26 inch,
frâne pe disc, viteze, suspensie pe față -200 mm);
 Bicicleta de dirt jumping
(sursa: http://jobspapa.com/mongoose-ritual-dirt-bike-jump-produktvideo.html)

-bicicleta de trial: are cadrul foarte jos (30- mm , fără scaun, roți cu diametre de de ,
, inch, frâne pe disc față-spate;

”icicletă de trial
(sursa: http://www.ab-bike.com/onza_225/trial-bike--20-_pro_427.html)

-bicicleta de ”MX are cadrul u;or ;i jos aluminiu , cu roți mici inch , nu are viteze ;i
suspensii, are scaun ;i frâne față-spate sau numai față
 ”icicletă ”MX
(sursa: http://bikecrazzy.blogspot.ro/)

-bicicleta pentru mountain bike touring are cadru înalt ;i solid, frâne pe disc, viteze,
suspensii pe față, roți cu diametrul de inch

Bicicleta pentru mountain bike touring

(sursa: http://www.aliexpress.com/cp/compare-touring-bicycle-frames.html)

În concluzie, bicicletele de munte se deosebesc de bicicletele de şosea după câteva

aspecte generale. Ele au un cadru mai mic şi mai consolidat, cu design aerodinamic,
anvelope cu profil mai lat şi mai înalt, montate pe rafuri genţi mai puternice faţă de cele
folosite pe majoritatea bicicletelor care nu sunt de munte, au un număr mai mare de viteze
(18- pentru a facilita căţărările pe pante abrupte şi peste obstacole, un ghidon mai lat
sau curbat, care conferã o poziţie mai înaltă şi, adesea, sisteme de suspensie pe roata din
faţă sau pe ambele roţi. ”icicletele de munte sunt echipate cu frâne pe disc, similare celor
folosite de automobile, spre deosebire de frânele de geantă, folosite de bicicletele de şosea.
 Pedalele de bicicletă variază de la pedalele simple cu platformă, la care ciclistul doar
îşi plasează bocancul pe vârful pedalei, la cele cu clemă, la care ciclistul utilizează un
papuc special, echipat cu o talpă care se fixează mecanic în pedală. Pedalele cu cuşcă
pentru degete sunt rar utilizate, deoarece iau mult timp pentru a fi scoase, spre deosebire
de cele cu clemă, care pot fi scoase doar cu o simplã răsucire lateralã a gleznei.
MTB-ul este un sport ce necesită folosirea bicicletei de munte sau a bicicletei de şosea
hibrid bicicleta de şosea echipată cu accesorii de MT” în afara şoselelor, adesea pe un
teren dur. Cel mai multe biciclete de munte, împart caracteristici asemănătoare, care
descriu durabilitatea şi perfomanţa pe terenul dificil de parcurs pneuri largi si crestate,
cadre cu tubulatura mare, şoc simplu sau cu poduri duble pe faţă, etc.
b)căștile asigură importanta protecţie a capului, în cazul eventualelor căzături pe teren
accidentat, stâncos, nisipos, etc. Acestea pot fi full-face acoperă toată faţa sau obişnuite
(half-shells, skate style, cross country style);

Cască full-face pentru MTB

(sursa: http://www.thebellstore.com/product/bicycle-helmets-bell-full-face/bell-helmets-bicycle-
full9-emblem.html)

c)mănușile diferă, de la mănuşi de şosea, care sunt fabricate din materiale mai subţiri şi,
de obicei, acoperă doar prima jumătate a degetelor, la mănuşi de MT”, care sunt ceva mai
groase, acoperă toată mâna, pot avea protecţii de carbon pe încheieturile pumnului şi
burete în proeminenţele palmare
d)încălțămintea este aleasă în funcţie de confort, scop, utilitate ;i de terenul pe care se
folose;te teren variat, teren accidentat, etc. poate fi cu cleme sau fără cleme este
reprezentată din ghete ;i semighete, care să susțină glezna
 Model de mănu;i pentru MT”
(sursa: http://pikimal.com/bike-gloves/vs/royal-racing-victory-mountain-bike-gloves-for-men-and-
women)

e)îmbrăcămintea: este aleasă pentru crearea de confort în efortul fizic şi totodată trebuie să
asigure protecţie la căzături hainele pentru turele de şosea sunt mult mai subţiri decât cele
pentru activitățile în teren variat

Costum pentru MTB

(sursa: http://www.aliexpress.com/price/vertical-mountain-bike-price.html)

f)ochelari de protecție se folosesc împotriva impurităților praf, pietricele care se ridică de

pe trasee sau a crengilor joase de copaci, care pot lovi fața ciclistului pe traseele
împădurite pot fi dotați cu lentile de schimb închise la culoare împotriva luminii solare
puternice, galbene în zilele mohorâte ;i cu ceață
g)sistemele de hidratare: sunt importante pentru cicliştii de munte, variind de la simple
sticle de apă, la sticle cu tuburi pentru băut şi recipiente de cauciuc cu tub introduse în
rucsacii special, creaţi cu buzunar interior şi orificiu pentru tub aşa numitele camelbacks .
h)sistemul GPS: este adesea adăugat pe ghidon pentru a afişa şi monitoriza progresul pe
trasee.
i)pompa: este folosită pentru a umfla cauciucurile, fiind un accesoriu extrem de important
în cursele lungi (cross country, mountain bike touring).
j)trusa cu unelte chei, piese de schimb, pârghii, etc. şi camerele de bicicletă conferă
siguranţă pe traseele lungi, pentru remedierea unor probleme mecanice
k)trusa medicală de prim ajutor plasturi, fa;e, spirt, medicamente, etc.
l)armura pentru corp: poate fi similară celei de motocross, cuprinzând genunchiere, tibiere,
pantaloni scurţi de protecţie sau jachete cu design special
m)lanterne portabile sau fixate pe cască, pentru parcurgerea unor trasee pe timpul nopții.
“pariția ;i evoluția mountain biking-ului poate fi urmărită în câteva repere
cronologice:
-în august 1896 are loc prima expediție dus-întors cu biciclete modificate pentru off road,
efectuată de regimentul ”uffalo Soldiers, între Missoula Montana ;i Yellowstone
-între 1951- un grup de bicicli;ti din clubul parizian Velo Cross au practicat o formă
de ciclism asemănătoare cu mountain biking-ul de astăzi
-în se înființează în Marea ”ritanie clubul de ciclism off road Roughstuff Fellowship
-în 1966, în Oregon, SUA, un membru al clubului Chemeketan, D. Gwynn, a construit o
bicicletă pentru trasee accidentate, pe care a numit-o "bicicletă de munte", mountain
bycicle , pentru a arăta locul de utilizare e posibil ca aceasta să fie prima utilizare a
conceptului de mountain biking;
-în anul motociclistul englez Geoff “pps a început să experimenteze diferite modele
de biciclete off-road;
-în anul Geoff “pps a construit o serie biciclete uşoare adaptate la condițiile umede
şi noroioase din partea de sud-est a Angliei; acestea au fost comercializate sub marca
Cleland sfârşitul anului , iar biciclete bazate pe designul Cleland au fost vândute până
la începutul anilor 1990;
-spre sfâr;itul anilor , bicicletele grele Schwinn, construite în anii şi , au fost
modernizate cu anvelope ;i frâne şi folosite pentru plimbări pe traseele montane din
Marin County, California;
-la începutul anilor 1980, câteva companii de biciclete rutiere încep fabricarea bicicletelor
de munte, folosind materiale u;oare de înaltă tehnologie de asemenea, geometria
bicicletelor va fi suspusă unor îmbunătățiri (cadre largi, furci, ghidoane, etc.); dintre
proiectanții ;i constructorii viitoarelor biciclete de munte se pot aminti Joe ”reeze, Otis
Guy, Gary Fisher şi Keith ”ontrager, alături de mulţi alţii
-în Joe ”reeze a fost cel care a construit prima şi noua bicicletă specifică de munte
Tom Ritchey a construit primul cadru obişnuit de MT” disponibil, care a fost accesorizat
de Gary Fisher şi Charlie Kelly şi vândut de compania lor numită Mountainbikes mai
târziu schimbată în Fisher Mountain ”ikes, iar apoi cumpărată de Trek, încă sub numele
lui Gary Fisher primii doi producători de masă, care au vândut biciclete în anul sunt
Specialized Stumpjumper şi Univega “lpina Pro
-pe parcursul anilor şi în prima decadă a secolului XXI, ciclismul montan a devenit o
activitate consacrată de masă sortimentele de biciclete se înmulțesc, iar performanțele lor
tehnice le fac din ce în ce mai confortabile, funcționale ;i manevrabile suspensii, frâne pe
disc, etc.).
 Mountain biking-ul se practică în diferite locații, în funcție de subtipurile sale. “stfel,
variantele cross country, downhill, mountain bike touring, trail riding ;i rough riding se
desfă;oară pe terenuri mai mult sau mai puțin amenajate, în arii protejate, în spații rurale,
în zonele montane ;i deluroase, etc., iar trial-ul, dirt jumping-ul, dual-ul, four cross-ul sau
BMX-ul se practică în bike park-uri (în aer liber sau interioare), care sunt special amenajate
cu diferite structuri naturale sau construite pentru executarea unor acrobații rampe,
movile, trambuline, semiconducte, boluri, piscine, balustrade, scări, etc. .

Trasee de MTB în apropiere de Chamonix

(sursa: http://www.chamonet.com/activities/biking.html)

Dintre numeroasele bike park-uri existente în lume se pot aminti:

-Les Gets din Haute-Savoie, Munții “lpi, Franța, cu km pentru trasee de DH, de
Freeride FR ;i de cross country XC Jump Park de ha, mini Jump Park, etc.
lifturi pentru MTB, 8 patrule pentru asigurarea securității ;i a funcționării traseelor,
magazine pentru închirieri ;i reparații, zeci de instructor, etc.
-Les Deux “lpes din Masivul Ecrins, Munții “lpi, Franța cu km de trasee pentru
DH, pentru alte activități între 3200- m, ;i telescaune
-Angel Fire Bike Park din New Mexico, SUA, cu 80 km de trasee pentru DH, XC, DJ, etc.;
-Queenstown din Noua Zeelandă, cu km de trasee, telegondolă cu o capacitate de
persoane/oră
-Eagle Bike Park din Idaho, SUA;
-Whistler Mountain ”ike Park din Columbia ”ritanică, Canada
-Chatel Bike Park din Haute-Savoie, Munții “lpi, Franța
“cest sport individual necesită rezistenţă, îndemânare pentru manevrarea bicicletei
şi încrederea de sine, putând să fie practicat aproape oriunde, de la cărări simple din
vecinătate, până la drumuri accidentate ;i pietroase. Majoritatea celor care utilizează
bicicleta de munte, folosesc drumuri lăturalnice, drumuri de ţară, drumuri forestiere ;i
pastorale, poteci înguste de munte, etc.
 Chatel ”ike Park, Franța
(sursa: http://www.mountainbikeparkchatel.com/)

Mountain biking
(sursa: http://bike-oisans.com/en/mountain-bike/2-alpes-bike-park)

Sunt aspecte al MTB-ului care sunt mai mult similare unei curse de alergat decât
ciclismului obişnuit. Deoarece aceşti sportivi sunt adesea departe de civilizaţie, în acest
sport regăsim o etică puternică a încrederii de sine. Sportivii învaţă să îşi repare bicicletele
pentru a evita să rămână la kilometri depărtatre de ajutor. “ceastă încredere se bazeazã pe
calităţile lor de supravieţuire. 39
Pericolele cu care se confruntă mountain bikerii sunt numeroase, iar dintre acestea
enumerăm doar câteva accidentări, zgârieturi, rătăcirea traseului, intemperiile, întâlnirile
cu animale sălbatice, epuizarea fizică ;i psihică, deshidratarea, defecțiunile tehnice, etc.

A.14)Orientarea sportivă

Orientarea sportivă (orienteering) este o activitate sportivă ;i agrementală care

39 http://en.wikipedia.org/wiki/Mountain_biking
presupune orientarea în teren cu ajutorul hărții ;i a busolei, pe un traseu necunoscut ;i în
cel mai scurt timp. În funcție de mijloacele ;i căile de deplasare, orientarea sportivă este de
mai multe feluri, după cum urmează orientare cu canoea, orientare cu ma;ina, orientare
per pedes, orientare mountain bike, maraton montan, orientare ecvestră, orientare radio,
orientare Rogaining, orientare pe schi, orientarea pe traseu, etc.
Orientarea sportivă este o activitate competițională în care sportivii trebuie să
descopere mai multe puncte de control dispuse pe o anumită suprafață de teren ;i
precizate pe o hartă. Pentru aceasta ei trebuie să posede abilități de a lucra cu harta
topografică citire, interpretare ;i busola, precum ;i condiție fizică excelentă. Câ;tigătorul
este cel care depistează toate punctele de control în cel mai scurt timp.

Simbolul internațional al orientării turistice

(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Orienteering)

Istoria orientării sportive pedestre începe în secolul XIX, în Suedia, când la 1886 s-a
folosit pentru prima dată termenul, cu semnificația de deplasare pe un teren necunoscut
cu ajutorul hărții ;i busolei. Primul concurs de orientare pentru public a avut loc în
Norvegia în . Organizația care direcționează această activitate la nivel mondial este
Federația Internațională de Orientare.40

A.15)Parkour

Parkour prescurtat PK este o activitate sportivă ;i agrementală prin care practicanții

î;i propun să depă;ească rapid ;i eficient diferite obstacole aflate, de obicei, în mediul
urban, folosind doar îndemânarea, corpurile lor ;i obiectele întâlnite în cale, iar depă;irea
obstacolelor se face prin autopropulsare. Parkour poate include mai multe tehnici, cum ar
fi alergare, cățărare, balansare, sărituri, rostogoliri, mers patruped, în funcție de situație.

40 http://en.wikipedia.org/wiki/Orienteering
 Hartă pentru orientare sportivă pedestră
(sursa: http://www.prahova-orientare.ro/ORIENTARE%20SPRINT%20PARCURI/
ORIENTARE%20SPRINT%20PARCURI%20PAGE.html -cu modificări

“ceastă disciplină motrică a fost inițiată la sfâr;itul anilor de către Raymond

”elle, David ”elle ;i Sébastien Foucan din Franța, devenind spre sfâr;itul anilor o
preocupare foarte populară în rândul tinerilor. Originile sale se află în antrenamentele
militare introduse în timpul Primului ;i celui de-al Doilea Război Mondial, după
învățăturile lui Georges Hébert - , pionier al educației fizice, theoretician ;i
instructor, devenind, astfel, sistemul standard al învățământului militar francez. Aceste
antrenamente erau reprezentate printr-o cursă cu obstacole pe care soldații trebuiau să o
parcurgă parcours în pregătirea lor militară.
Parkour se practică în parcuri, locuri de joacă, în cadrul unor structuri abandonate
clădiri, depozite, fabrici, etc. , în ora;e ;i sate, etc., iar dintre mi;cările pe care ace;tia le
efectuează se pot menționa
-alergare spre un zid înalt, cățărare ;i salt peste zid
-deplasarea din poziția agățat de un marginea unui perete pentru a ajunge pe partea de
sus a acestuia sau pentru a sări peste el de cealaltă parte;
-sărituri peste obstacolele întâlnite în drum
-salt ;i aterizare precisă cu picioarele pe obstacole mici sau înguste
-salt peste un obstacol ;i prinderea cu mâinile de marginea acestuia în timp ce se
aterizează pe terenul de sub el
-efectuarea unor mi;cări de rotire ;i rostogolire pentru atenuarea ;ocurilor de impact.
Echipamentul folosit de către practicanții de Parkour, numiți traseuri/traseuze
traceur/traceuses , în această artă a deplasării , după cum spunea Sébastien Foucan, nu
este pretențios, fiind reprezentat de o ținută lejeră, la liberă alegere, care să permit
efectuarea manevrelor cu multă u;urință. Dintre riscuri amintim accidentarea, încălcarea
proprietății, producerea unor pagube, etc.41

41 http://en.wikipedia.org/wiki/Parkour
 Pictograme cu diferite mi;cări de parkour
(sursa: http://www.123rf.com/photo_15209856_parkour-man-jumping-climbing-leaping-acrobat-
icon-symbol-sign-pictogram.html)

Practicant de parkour în acțiune

(sursa: http://www.123rf.com/photo_7430613_teenager-carries-out-dangerous-exercises.html)

A. )Agrementul ;i acrobațiile cu placa

Plimbarea cu placa sau skateboarding-ul este un sport de acțiune ;i o formă de

agrement, care presupune rularea ;i efectuarea unor trucuri cu ajutorul unei plăci
prevăzute cu rotile skate=patină board=placă .
Skateboarding-ul s-a născut la sfâr;itul anilor ;i începutul anilor , atunci
când surferi din California, au vrut să navigheze ;i în cazul în care nu existau valuri. Nu se
;tie cine a făcut prima placa, se pare că mai multe persoane au venit cu idei similare,
aproximativ în acela;i timp, dar primele skateboardere au avut forma unor cutii de lemn
sau panouri cu roți în partea de jos.
Prin , americanca ”etty Magnuson a adus vestea că la Paris, în cartierul
Montmartre, copii rulează pe placi prevăzute cu patine cu rotile roller skates). Astfel,
banalele cutii din lemn s-au transformat în plăci, iar în cele din urmă companiile
producătoare au lansat pe piață pachete de straturi presate din lemn-similare cu plăcile de
skateboard din ziua de azi. În acest timp, skateboarding-ul a devenit o modalitate de
distracție ;i a fost numit surf de trotuar, practicându-se desculț.
În anii skateboarderii se preocupă de stilul acrobatic, odată cu apariția
rampelor, dar marea majoritate se dedică skateboarding-ului de stradă, practicat în locuri
publice străzi, piețe, zone industriale , unde skaterii fac uz de borduri, balustrade, bănci,
mese de picnic, containere, scări, ziduri de sprijin ;i alte piese de mobilier stradal. “ceastă
formă de skateboarding câ;tigă în popularitate pe durata anilor , dar după anul se
construiesc tot mai multe skatepark-uri, mult mai sigure ;i mai spectaculoase, dotate cu
elemente necesare practicării acrobațiilor.
Primele skatepark-uri s-au construit începând cu anii 1970, acestea putând fi utilizate
;i de către cei care practică ”MX Freestyle, skateboarding-ul extrem ;i, mai recent, pentru
acrobațiile cu trotineta scooter . În anul existau în lume de asemenea parcuri
tematice. Un raport din anul a constatat că în lume existau la vremea respectivă ,
milioane de skateboarderi, iar dintre intervievați, % aveau sub ani ;i % au fost
bărbați.
Un skatepark este un mediu de agrement construit special pentru skateboarding. Un
skatepark poate conține următoarele structuri half-pipes (semi-conducte), quarter-pipes
sferturi de conducte , rampe ramps , rampe bancă banked ramps , muchii de transfer
(spine transfer), balustrade (handrails), cutii (funboxes), rampe Vert, piramide, conducte
(pipes), piscine (pools), boluri (bowls), scări stairs , leagăne cradles , trepte ;erpuite
(snake run stairset), etc.

Semiconducte ;i sferturi de conducte pentru skateboarding

(sursa: http://www.wicksteed.co.uk/half-pipe-with-extended-quarter-pipe-p213.html-cu
modificări
 Muchie de transfer pentru skateboarding
(sursa: http://www.urbanramps.co.uk/SpineTransfer.html-cu modificări

Cutie cu balustrade pentru skateboarding

(sursa: http://skateparktour.ca/index.php/ab/77-ab-cu modificări

Primul skatepark din lume pentru skateboarderi, dotat cu nocturnă, a fost realizat
din placaj pe un teren nisipos, în Kelso, Washington, Statele Unite ale Americii în anul
1966. Primul skatepark modern este Skatepark Carlsbad, din Carlsbad, California, care a
fost proiectat ;i construit de către inventatorii Jack Graham ;i John O'Malley în
1976. Ulterior aceste parcuri s-au răspândit ;i în Europa de Vest, “ustralia ;i Noua
Zeelandă.
De-a lungul timpului configurația skateparcurilor a evoluat sub aspect structural,
funcțional ;i architectural, devenind opere de artă modernă în cadrul ora;elor ;i obiective
turistice.Cel mai mare skatepark din lume se află la periferia ora;ului Shanghai din China,
în New Jiangwan City. “ fost finalizat în anul , are o suprafață de m 2 ;i deține
5000 de locuri pentru privitori.
 ”ancă ;i balustradă pentru skateboarding
(sursa: http://skateparktour.ca/index.php/ab/77-ab-cu modificări

Rampă pentru skateboarding

(sirsa: http://skateboard.about.com/od/parks/tp/How-To-Build-A-Skateboard-Kicker-Ramp.htm)

Piscină pool pentru skateboarding

(sursa: http://wonderopolis.org/wonder/how-do-you-ollie/)
 Boluri (bowls) pentru skateboarding
(sursa: http://hendrickboards.com/blog/?p=248)

Leagăn cradle pentru skateboarding

(sursa: http://www.chairman-of-the-board.co.uk/2012/02/27/victoria-skate-park-cradle/)

Piramidă cu balustradă pentru skateboarding

(sursa: http://sketchup.google.com/3dwarehouse/
details?mid=74cd96cae669cd761c49bd954f2ed289)

După design există trei categorii de skateparcuri parcuri-bol (bowl parks), parcuri-
stradă/piață street plaza parks ;i parcuri-flux (flow parks).
Parcurile-bol au formă concavă-semicirculară, asemănătoare unei piscine. Pereții
curbați permit skaterilor să ruleze continuu, fără să se împingă, în jurul ;i în incinta
parcului, nu numai înainte ;i înapoi ca în half-pipe. “cestea au o varietate de forme ;i
dimensiuni, dar cele mai multe au între 1-3 m adâncime.

Parc-bol pentru skateboarding

(sursa: http://www.archiexpo.com/prod/team-pain/bowls-skatepark-63496-485841.html)

Parcurile-stradă/piață cuprind a;a-zise străzi ;i piețe pe care pot rula skaterii,

dotate cu diferite obstacole, cum ar fi scări, balustrade, rampe, etc. Patinatorii se
propulsează împingându-se cu picioarele de-a lungul străzilor ;i în piețe. Primul
street/plaza skatepark public în aer liber a fost Vancouver Skate Plaza, construit în anul
2004.

Parcul stradă/piață pentru skateboarding Kettering Skate Plaza, Ohio-SUA

(sursa: http://skateandannoy.com/2007/01/page/2/)

Parcurile-flux sau mixte combină elemente specific celorlalte două tipuri boluri,
semi-conducte, sferturi de conducte, movile, străzi, piețe, scări, balustrade, rampe, etc. În
acest caz, skateboarderii pot rula fără a-;i desprinde picioarele de pe placă pentru a se
propulsa.
 Parc mixt pentru skateboarding
(sursa: http://www.sowal.com/bb/showthread.php/17874-Skate-Park)

Skatepark-urile pot fi construite din prefabricate sau din beton

personalizat. Prefabricatele pot fi din lemn, plastic, foi de metal ;i beton, iar cele mai multe
parcuri sunt proiectate ;i construite de către producătorii de echipamente pentru parcurile
de joacă. Parcurile personalizate construite din beton sunt mai scumpe, dar au nevoie de
mai puține reparații ;i se întrețin mai u;or.
În ceea ce prive;te mediul de amplasare, skatepark-urile pot fi de tip outdoor, în aer
liber, fiind decorate cu spații verzi, sau de tip indoor, în interiorul unor incinte speciale.
Echipamentul skateboarderilor se compune din:
-plăci din poliuretan, cu lungimi de - cm ;i lățimi de - cm, prevăzute cu rotile
mici fixate în dispozitive speciale;
-cotiere, genunchiere, fesiere, cască de protecție, mănu;i. 42

Placă pentru skateboarding

(sursa: http://skateandannoy.com/2008/01/lifestyles-of-the-rich-and-clueless/)

42 http://en.wikipedia.org/wiki/Skateboarding; http://en.wikipedia.org/wiki/Skatepark
 A. )Agrementul ;i acrobațiile cu rolele sau patinele cu rotile

Patinajul pe rotile roller skating este o activitate sportivă, de relaxare ;i de

deplasare foarte simplă, îndrăgită ;i răspândită, care se realizează cu ajutorul patinelor cu
rotile. “cestea sunt alcătuite dintr-un dispozitiv de rulare, reprezentat de rotile, ;i dintr-o
gheată specială. După modul de dispunere a rotilelor patinele sau rolele sunt de patru
feluri liniare, cu rotilele dispuse sub gheată inline roller skates, blades roller skates ,
liniare, cu rotilele dispuse lateral față de gheată land roller , triple tri-skates ;i
quadruple (quad roller skates).

Patine cu rotile liniare (inline roller skates, lades roler skates)

(sursa: http://www.aliexpress.com/promotion/sport_roller-blades-skates-promotion.html)

Land rollers
(sursa: http://www.prweb.com/releases/skating/fitness/prweb1536404.htm)
 Patine cu rotile triple (tri-skates)
(sursa: http://www.ebay.co.uk/bhp/tri-skates)

Patine cu rotile quadruple (quad roller skates)

(sursa: http://www.skates.com/Roller-Skates-s/25.htm)

Patinajul pe rotile are o istorie îndelungată, pe care o sintetizăm în cîteva repere

cronologice:
-1743: prima utilizarea a patinelor cu rotile într-un spectacol din Londra;
- John Joseph Merlin inventează patinele liniare primitive cu rotile metalice
- M. Petitbled patentează în Franța patinele cu rotile liniare asemănătoare cu cele de
astăzi, dar greu manevrabile
-18 James Leonard Plimpton din New York inventează patina cu patru rotile sau cu
două perechi de rotile quad , care avea posibilitatea să pivoteze în jurul unei perne de
cauciuc, fapt care o făcea foarte u;or de manevrat
-1866-în Newport, Rhode Island, se deschide cu sprijinul lui Plimpton primul patinoar
public pentru patine cu rotile;
- William ”rown din ”irmingham, “nglia, patentează un anumit design pentru
rotile;
- se patentează sistemul de frânare față a patinelor cu rotile, sub forma unui
dispozitiv tronconic din cauciuc;
-1877: la Bruxelles, pe strada Veydt, se deschide primul patinoar interior (indoor), numit
Royal Skating;
- patinele cu rotile se produc în masă în “merica
-1884: Levant M. Richardson a primit un brevet pentru utilizarea la rotile a rulmenților cu
bile de oțel pentru a reduce frecarea, permițând skaterilor să crească viteza cu minim de
efort;
-anii 1960: Chicago Roller Skate Company inventează patinele cu rotile dispuse liniar
(inline roller skates);
-anii Scott Olson înființează Compania Rollerblade care va produce patine cu rotile
liniare cunoscute în lumea întreagă.
Cu ajutorul patinelor cu rotile rollerii pot executa, pentru agrement, pe stradă street
skating) sau în parcuri special amenajate (skateparks) mai multe manevre, cum ar fi: figuri
(cercuri, ovale, slalom, etc.), dans (solo, duet, trio , surfing, sărituri, piruete, viteză,
acrobații, etc., iar în săli de sport pot juca anumite jocuri de echipă, cum ar fi hochei ;i
roller derby. Pe terenurile mai accidentate se pot utiliza rolele off-road sau multiterrain
skates. Acestea pot fi cu două rotile dispuse lateral față de gheată land roller sau cu patru
rotile mai mari, mai solide ;i cu suspensii.
O variantă extremă a patinajului cu rotile este cea numită aggressive inline skating ,
care presupune executarea de acrobații riscante, folosind elementele urbane de pe stradă
borduri, scări, trepte, balustrade, etc. sau dotările speciale din parcurile pentru rolle ;i
skateboarding (rampe, semiconducte, sferturi de conducte, etc.).43 O altă variantă de
patinaj pe rotile este freeline skating-ul , inițiat în în San Franciso de Ryan Farrelly,
care folose;te un tip de patine fără legături ;i ghete. “cestea sunt alcătuite dintr-o
platformă pătrată din lemn sau metal, de care este ata;at un dispozitiv cu două rotile
dispuse liniar. Patinatorul rulează astfel liber, combinând tehnici de skateboarding,
snowboarding, surfing ;i roller skating. 44
Echipamentul rollerilor se compune din: role (de obicei liniare), costum supraelastic
pantaloni lungi, pantaloni scurți, tricou , cotiere, genunchiere, cască de protecție ;i
mănu;i.
O variantă a roller skating-ului este Nordic blading sau Nordic Cross Skating, care
folose;te patine cu rotile liniare sau skikes-uri cu două role ;i bețe pentru propulsare. Se
poate practica pe suprafețe asfaltate ;osele, alei, piste ;i off road.
Dintre tehnicile folosite pentru deplasare se pot aminti: patinajul, împingerea
simultană, împingerea alternativă, pasul alternativ, coborâre, slalom, etc. 45

43 http://en.wikipedia.org/wiki/Roller_skating
44 http://en.wikipedia.org/wiki/Freeline_skates
45 http://en.wikipedia.org/wiki/Roller_skiing
 Patine pentru freeline skating
(sursa: http://kesenaitsumi89.wordpress.com/2010/04/19/freeline-skate-introduction/)

Freeline skating
(sursa: http://kesenaitsumi89.wordpress.com/2010/04/19/freeline-skate-introduction/)

Skikes pentru Nordic Cross Skating

(sursa: http://www.xskating.com/Nordic-Cross-Skates/Powerslide-XC-Trail:::49_83.html)
 Nordic blading/Nordic cross skating
(sursa: http://www.erento.com/mieten/sport_freizeit_kunst/
funsport/sonstiges_fuer_den_funsport/2472364633.html)

A.18)Agrementul cu trotineta sau scuterul

Trotineta, denumită în limba engleză kick scooter , push scooter sau scooter ,
iar în limba franceză trottinette sau patinette , este un vehicul de teren pentru o
singură persoană, manevrat printr-un ghidon ;i propulsat prin împingere cu un picior, în
timp ce celălalt picior stă a;ezat pe o platformă. În funcție de design ;i scop există mai
multe modele de trotinete.
Trotineta comună, de ora;, este confecționată din aluminiu ;i are următoarele
componente platforma, ghidonul ;i rotilele cu dimensiuni mici. În funcție de numărul
rotilelor există triciclete cu două roți, din plastic sau din cauciuc, triciclete cu trei roți două
în spate-una în față două în față-una în spate ;i trotinete cu patru roți. Mai nou au apărut
trotinete cu două platforme, pentru fiecare picior, dispuse în V sau sub formă de T, ;i cu
trei rotile. Unele dintre aceste variante sunt rabatabile ;i, astfel, u;or de transportat ;i
depozitat.
Un model nou pentru ora;, dar ;i pentru off road, este cel asemănător cu o bicicletă
kickbike scooter, footbike , doar că în locul cadrului are platforma pentru picioare, iar
roțile sunt mai mari, au spițe ;i sunt învelie cu anvelope. Roțile pot fie gale ca mărime sau
inegale, roata din față fiind mai mare.
Trotinetele primitive au apărut acum un secol ;i erau confecționate manual din lemn.
De atunci, designul lor a evoluat permanent, astfel că, astăzi, aceste vehicule reprezintă
veritabile mijloace de agrement, de transport ;i de competiție sportivă. 46
Ca variante ale agrementului cu trotineta se pot menționa kickbike scootering-ul,
dog scootering, mountain scooter, knee scooter ;i frestyle scooter.

46 http://en.wikipedia.org/wiki/Kick_scooter
 Tricicletă cu două roți
(sursa: http://velotechnik.ch/contents/de/d288.html)

Tricicletă cu trei roți

(sursa: http://www.mummyfromtheheart.com/2012/08/brilliant-fun-with-maxi-micro-
scooters.html)

Tricicletă dublă cu trei roți

(sursa: http://cae2k.com/add-photos-to-comment-0/3-wheel-scooter.html)
 Scooter cu patru roți
(sursa: http://www.potkulautailua-kickbikella-ja-potkukelkkailua.mlevanen.com/)

Model de kickbike scooter (footbike)

(sursa: http://mypaper.pchome.com.tw/kickbiketw/post/1312263988)

1)Practicarea kickbike scootering-ului stimulează, în primul rând, musculatura

picioarelor un picior efectuează flexări pe platforma scooterului, ținând toată greutatea
corpului, iar celălalt pedalează lovind terenul ;i împingând vehiculul - mi;cări, în
funcție de pantă . “poi, intră în acțiune mu;chi abdominali, bicep;i ;i tricep;i, care
contracarează mi;carea corpului înainte-înapoi declan;ată de mi;carea piciorului motor.
Pentru a eficientiza mi;carea ;i a reduce oboseala picioarelor ;i a brațelor se
recomandă minimizarea cursei efectuate în plan vertical pentru propulsarea scooterului,
prin adoptarea unei poziții aerodinamice mai coborâte a umerilor ;i brațelor poziția de
echilibru). 47

47 http://kickbike.com/fi/potkimalla-huippukuntoon/
 Kckikbike scooter-ing (footbiking)
(sursa: http://www.gooiker.nl/kb/models.html)

2)Dog scootering-ul presupune că trotineta este tractată de unul sau mai mulți câini.
Se aseamănă cu mushing-ul din timpul iernii, câinii sunt legați cu hamuri, doar că sania
este înlocuită cu acest vehicul.

Dog scootering
(sursa: http://www.allpetnews.com/dog-scootering-what-is-it-and-is-it-right-for-your-
dog/dogscooter1)

În decembrie , a avut loc competiția Dogs Across America, unde participanții

din întreaga țară au parcurs un anumit traseu. În prezent, dog scootering-ul este tot mai
popular în Marea Britanie, câ;tigând teren ;i în alte regiuni. 48
3)Knee scootering-ul utilizează Knee scooterul (knee walker, knee cruiser) sau
scuterul pentru genunchi, care este un vehicul ortopedic cu trei sau patru roți, destinat
persoanelor care au suferit accidente la unul dintre picioare. “cesta este prevăzut cu o
platformă pentru sprijinirea genunchiului bolnav, în timp ce piciorul sănătos asigură

48 http://en.wikipedia.org/wiki/Dog_scootering
propulsia. În acest sens, ;i aceste persoane pot practica activități motrice de relaxare în aer
liber. 49

Knee scootering
(sursa: http://www.kneewalkerhire.com/)

4)Mountain scootering-ul este o activitate off road care se practică în afara

localităților ;i în zonele montane, pe drumuri forestiere ;i comunale sau pe trasee turistice.
Vehiculele folosite sunt kickbicke scooterele obi;nuite sau scootere mai speciale, cu roți
mai groase ;i egale, care au o aderență mai mare pe sol.
Pentru variantele extreme ale mountain scootering-ului, trial ;i downhill, se folosesc
scootere speciale, pliabile, cu suspensie pe față ;i spate, sistem de frânare pe disc, rucsac
pentru bagaje ;i platformă pentru picioare. “ceste scootere au roțile inegale roata din față
este mai mare , sunt construite din aluminiu, sunt foarte u;oare ;i pot fi transportate în
husa lor spre locurile de agrement sau competiție. Echipamentul personal este format din
genunchiere, cotiere, mănu;i,cască ;i ochelari de protecție.
5)Freestyle scootering (freestyle scooter, scooting, scooter riding) este o activitate de
agrement desfă;urată cu scooterul care presupune executarea unor acrobații,
asemănătoare cu cele din skateboarding sau cu ”MX. În general, scooterele folosite pentru
freestyle sunt mai mici ;i mai u;oare, multe dintre ele fiind adaptate la condițiile special de
utilizare.

49 http://en.wikipedia.org/wiki/Knee_scooter
 Mountain scootering
(sursa: http://www.sportbahnenelm.ch/summer-activities.html)

Scooter pentru downhill

(sursa: http://www.bikerumor.com/2009/10/27/downhill-mountain-bike-scooter-hike-up-bomb-
down/)

Scooter pentru trial ;i downhill

(sursa: http://www.gearculture.com/goods/mountain-skyver-trail-scooter/)
 Transportul scooterelor pentru downhill
(sursa: http://ibnlive.in.com/photogallery/7896.html)

Downill cu scooterul
(sursa: http://www.citesport.com/fr/sport/membre/globe3t/photo/5845-f1a001.html)

Freestyle scootering-ul se practică pe stradă, unde se folosesc scări, borduri,

balustrade, rampe, etc., în skateparcuri, unde există dotări specific semiconducte, sferturi
de conducte, rampe, boluri, piscine, leagăne, cutii, piramide, balustrade, etc. ;i pe
suprafețe plane parcări, drumuri, terenuri de sport betonate, etc. . Și în acest caz,
echipamentul personal se compune din genunchiere, cotiere, cască de protecție ;i
mănu;i. 50

50 http://en.wikipedia.org/wiki/Freestyle_scootering
 Componentele unui scooter de freestyle
(sursa: http://www.weescooters.com/index.php?id=2-cu modificări

Freestyle scootering
(sursa: http://www.ufunk.net/en/videos/scooter-freestyle/)

A.19)Navigația terestră

Navigația terestră presupune folosirea velelor ;i a aripilor pentru propulsarea

anumitor dispozitive ;i vehicule cu ajutorul forței vântului. În cadrul acestei categorii
există mai multe forme de agrement, cum ar fi land windsurfing, land yachting, kite
buggying, whike sailing cycling, kite skating, kite landboarding ;i windscooting.
a)Land windsurfing-ul, cunoscut, de asemenea, sub numele de "Terrasailing",
"Street Sailing", "Land Sailing" ;i "Dirt windsurfing", este un sport similar cu windsurfing-
ul tradițional, care se practică pe teren. Echipamentul este format dintr-o placă turfdog ,
asemănătoare celei de skateboarding, prevăzută cu patru rotile ;i un dispozitiv pentru
instalarea unui catarg ;i a unei vele dotată cu ghiu.

Placă pentru land windsurfing turfdog

(sursa: http://turfdog.blogspot.ro/)

Aceste vehicule se pot folosi pe terenuri asfaltate, nisipoase, cu iarbă, etc.,

manevrarea lor se face ca în windsurfing, iar piloții pot efectua acrobații specifice
skatboartding-ului wind skateboarding ;i snowboarding-ului. 51

Land windsurfing
(sursa: http://windsurfjo.over-blog.com/article-30346227.html)

b)Land yachting-ul land sailing, sand yachting este un sport ;i o activitate de

navigație terestră cu ajutorul unui vehicul prevăzut cu catarg ;i velă. “cest vehicul, variat
ca mărime ;i design, este dotat cu trei roți două în spate, una în față-triciclu ;i se

51 http://en.wikipedia.org/wiki/Land_windsurfing
ghidează prin manevrarea velei ;i a unei cârme de către navigatorul care se află în poziția
;ezând sau pe spate , cu picioarele întinse. “;a zisa cârmă, aflată în legătură cu roata
din față, poate avea aspectul unui ghidon acționat cu mâinile sau poate fi un dispozitiv
acționat cu ambele picioare.
Land yachting-ul este ;i un sport competițional, din această cauză yachturile sunt de
mai multe clase, după cum urmează
-clasa cea mai mare clasă de land yachturi, cu catarge de m
-clasa conține cel mai popular design de iahturi, aproape identic cu cel pentru clasa 2,
dar semnificativ mai mici. Yachturile sunt realizate, în general, din fibră de sticlă, fibră de
carbon, kevlar, etc., ;i sunt prevăzute cu o punte de lemn în spate. Ele sunt capabile să
atingă viteze de până la km/h
-clasa este mult mai mică decât clasele ;i , ;i are o formă diferită de a
celorlalte. Pilotul stă culcat într-un scaun suspendat sau fixat în consolă pe ;asiul care este
confecționat din oțel ;i aluminiu, cu fibră de sticlă sau carbon-kevlar în unele
locuri. Yachturile din această clasă sunt capabile să atingă viteze de până la km/h, iar
unele ajung la 113 km/h;
-clasa Standard este foarte popular ;i similar ca formă ;i funcțiuni cu clasa
-clasa 7: yachturile au aspectul unor skateboard-uri cu velă land windsurfing , folosindu-
se mai mult pentru agrement;
-clasa 8: include vehicule mai mici, cum ar fi parakarting-urile sau kite buggying-urile,
care funcționează cu un zmeu kite .
“cest sport se practică cel mai bine în zonele cu vânturi ;i pe terenuri plate plaje,
terenuri deschise, de;erturi .52

Land yachting
(sursa: http://swellseekers.ie/home/freedom-surf-school-tramore/)

c)Kite buggying-ul parakarting este un sport ;i o activitate de relaxare activă care se

desfă;oară cu ajutorul unui vehicul prevăzut cu trei roți două în spate, una în față-
triciclu ;i propulsat de un zmeu kite .
Roțile din spate sunt fixe, iar roata din față este mobilă, prin intermediul ei ;i a

52 http://en.wikipedia.org/wiki/Land_sailing
zmeului, pilotul, a;ezat în scaunul de la mijloc, direcționând triciclul. Viteza realizată de
aceste vehicule poate ajunge până la km/h.
Zmeul buggy se pare că a fost inventat în China, în secolul XIII. Acesta a fost
brevetat de către George Pocock în Marea ”ritanie în anul , dar popularitatea lui
atinge apogeul la sfâr;itul anilor , în SU“ ;i Marea ”ritanie.
Ghidarea triciclului se face cu ajutorul picioarelor care acționează asupra roții din
față, iar zmeul care îl propulsează este ata;at de mijlocul pilotului cu o centură.
Manevrarea zmeului se face prin intermediul unui mâner bară, tijă care reune;te cele trei
suspante ale acestuia.

Kite buggying
(sursa: http://www.julispace.com/?cat=4)

Cu kite byggy-ul se pot executa curse dar ;i manevre extreme, cum ar fi săriturile la
metri sau zeci de metri în aer, rotiri, pendulări, aterizări inverse, etc. În acest caz, pilotul
trebuie să fie legat în scaunul său prin intermediul unei centuri de siguranță ;i să țină cont
că vehiculul său nu are suspensii, fapt care poate determina traume la aterizare. 53
d)Whike sailing cycling este o activitate agrementală care se desfă;oară cu ajutorul
unui vehicul numit whike sau whike sailing cycle , originar din Țările de Jos, unde a
fost inventat în anul de către Fredjan Twigt. Acest vehicul, care este de fapt un
triciclu, numit ;i recumbent bicycle bicicletă culcată , are următoarele componente
cadru din oțel în aliaj cu molibden, crom ;i aluminiu, scaun, pedalier cu viteze, două
roți spate, o roată față, manete pentru ghidare ghidon , frâne pe disc, rucsac pentru
bagaje, dispozitiv mobil ata;are catarg ;i o velă cu suprafață de , m 2.

53 http://en.wikipedia.org/wiki/Kite_buggy
 Whike
(sursa: http://www.dailymail.co.uk/news/article-2035425/Introducing-whike-Britains-bike-SAIL-
hits-streets.html)

Whike-ul cântăre;te kg, poate transporta o greutate maxima de kg, este

propulsat cu ajutorul vântului ;i prin pedalare ;i atinge viteze de până la km/h. Pilotul
stă a;ezat în scaun, u;or întins pe spate, având picioarele întinse spre pedalier, iar prin
intermediul ghidonului situat în dreptul genunchilor acționează asupra roții din față
pentru a schimba direcția. Vela este prinsă cu o sfoară de un dispozitiv situat în spatele
pilotului care-i permite glisarea lateral, în funcție de direcția vântului. 54

Whike sailing cycling

(sursa: http://www.treehugger.com/bikes/sail-your-bike-with-whike.html)

e)Kite skating-ul Kiteblading este un sport extrem care se practică folosind zmee
controlabile ;i patine cu rotile. “ceste patine pot fi model inline, cu două roți mari
asemănătoare skikes-urilor) sau cu mai multe roți mici, sau model off-road cu patru roți.
Zmeul este ata;at de skater prin intermediul unei centuri, iar controlul acestuia se

54 http://en.wikipedia.org/wiki/Whike
efectuează cu ajutorul unei tije sau bare care une;te cele trei suspante ale acestuia. 55

Patine cu rotile inline pentru kite skating

(sursa: http://www.powerkiteshop.com/boards/trailgateskates.htm)

Patine cu rotile off-road pentru kite skating

(sursa: http://www.skorpion.com/skorpion-multi-terrain-skates-small-silver-black.html)

55 http://en.wikipedia.org/wiki/Kite_skating
 Kite skating
(sursa: http://inlineskating.about.com/od/aggressiveinlineskating/ig/ Kiteskating-
Photos/petra_kiteskate09.htm)

f)Kite landboarding-ul flyboarding este o activitate agrementală desfă;urată cu

ajutorul unei plăci de skateboarding ;i a unui zmeu. Plăcile sunt supradimensionate, au
patru roți mari ;i sunt prevăzute cu legături ;i suspensii nu toate . Zmeul este ata;at de
skater prin intermediul unei centuri, iar manevrarea sa se efectuează cu ajutorul unei tije
care reune;te cele trei suspante ale sale. “cest sport se practică pe diferite suprafețe asfalt,
iarbă, nisip ;i în zone cu vânt. 56

Accesorii pentru kite landboarding

(sursa: http://www.powerkitecentre.com/kite-sports/package-deals/kite-landboarding/junior-kite-
landboard-package-2-p2190.html)

56
http://en.wikipedia.org/wiki/Kite_landboarding
 Kite landboarding
(sursa: http://peterlynn.com/landboarding-team/)

g)Windscooting-ul este un sport ;i o activitate agrementală care se practică folosind o

placă prevăzută cu două roți mari dispuse liniar în față ;i în spate ;i legături pentru
picioare. Propulasarea acestei plăci se face prin puterea vântului, iar echipamentul necesar
este de două feluri
-fie o velă cu o suprafață de m2, prevăzută cu ghiu ;i catarg, care se ata;ează într-un
dispozitiv prezent la plăcile destinate acestei modalități de navigație
-fie un zmeu ata;at de sportiv prin intermediul unei centuri.
Tehnica de manevrare a acestui echipament este asemănătoare cu cea din
windsurfing, land windsurfing, kite skating sau kite landboarding. Echipamentul de
protecție poate fi format din cască, genunchiere ;i cotiere.

Placă pentru kite windscooting

(sursa: http://www.windscooting.com/catalog-scooters.html)
 Windscooting
(sursa: http://www.windscooting.com/images/w-004.xga.jpg)

Kite windscooting
(sursa: http://www.windscooting.com/images.html)

A.20)Golful

Golful este un sport ;i o activitate de relaxare în aer liber care se desfă;oară prin
lovirea unei mingi speciale cu o crosă pentru a intra într-o rețea de găuri folosind cât mai
puține lovituri.
Jocul de golf se practică pe un teren special, a cărui topografie poate include
suprafețe plane sau vălurite, terasete, microdepresiuni ;i văi, lacuri ;i cursuri de apă,
pădure ;i vegetație ierboasă, poteci ;i drumuri de acces, podețe, etc., elemente remodelate
;i amenajate de către arhitecții peisagi;ti pentru a induce expresivitate, dinamism ;i
varietate în peisaj, precum ;i dificultate pentru jucători.
Pe terenul de golf se află amplasate sau găuri, pe un anumit traseu ;i într-o
anumită ordine, hotărâtă de speciali;tii care configurează terenul. Fiecare gaură trebuie să
dețină două sectoare funcționale o zonă de plecare, unde se love;te mingea tee box,
teeing ground , ;i o zonă care conține gaura propriu-zisă sau cupa putting green, green ,
semnalată cu un fanion.

Structura terenului de golf

(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Golf-cu modificări

Teren de golf
(sursa: http://www.tapetus.pl/146687,pole-golfowe-gra.php)
 Model de dispunere a găurilor pe terenul de golf
(sursa: http://www.meadowpondsgolfcourse.com/advertisers.html)

Fiecare zonă de lovire a mingii tee box este amplasată la o anumită distanță de
gaură cup ;i este delimitată de doi markeri colorați, după cum urmează
-ro;u pentru femei de toate vîrstele, pentru tineri până la ani ;i pentru începători de
orice vârstă ;i gen este plasată aproape de gaură pentru a reduce dificultățile induse de
vegetație ;i cursurile de apă
-alb pentru bărbați adulți, adolescenți, femei cu handicap u;or ;i bărbați cu handicap
sever este amplasată departe de gaură
-albastru pentru bărbați, bărbați cu handicap u;or/mediu ;i adolescenți cu handicap u;or
este amplasată cât mai departe de gaură
-negru sau auriu pentru turnee ;i campionate masculine este amplasată la mare distanță
de gaură ;i are cea mai mare expunere la dificultățile de pe traseu vegetație, cursuri de
apă, lacuri
Între zona de plecare ;i green se interpune o zonă cu iarbă cosită scurt, numită
fairway, care este foarte bună pentru lovirea mingii. “ceastă zonă se poate desfă;ura în
linie dreaptă sau poate avea direcție curbilinie, fapt care cre;te dificultatea jocului. De
asemenea, între tee box ;i green se pot insinua alte obstacole, cum ar fi vegetația ierboasă,
arbu;tii, cursurile de apă, bunkerele cu nisip, etc.
Jocul de golf se desfă;oară după cum urmează
-fiecare rundă de golf presupune parcurgerea unui traseu care conține o rețea de găuri,
dispuse într-o anumită ordine
-un circuit este format, de obicei, din găuri, care se joacă o singură dată
-dacă traseul are găuri, acestea se pot juca fie o singură dată joc scurt , fie de două ori
(joc complet);
-jucătorul love;te mingea în zona de plecare tee box pentru a o apropia cât mai mult de
green ;i de gaură cu cât execută mai puține lovituri pentru aceasta, cu atât va fi mai bine
punctat;
-pe traseu, jucătorul trebuie să î;i folosească abilitățile pentru a trimite mingea peste
obstacolele ivite în calea sa lacuri, arbu;ti, iarbă, buncăre cu nisip, etc. , pentru a apropia
mingea de green ;i de gaură
-pentru a trimite mingea la o distanță mai mare lovitură numită driver se folose;te o
crosă din lemn, mai lungă ;i cu capul mai mare, iar pentru distanțe mai scurte lovitură
numită chip ;i în apropierea găurii lovitură numită putt , se folose;te o crosă din lemn
sau oțel, mai scurtă ;i cu capul mai mic;
-atunci când există obstacole iarbă mare, ridicătură de pământ, etc. în zona de lovire tee
box sau pe traseu fairway , jucătorul poate folosi un suport pentru a înălța mingea
deasupra ierbii;
-valoarea fiecărei gări este dată de numărul loviturilor executate pentru a introduce
mingea în ea valoarea minimă este , reprezentată printr-o lovitură din zona de plecare
drive ;i două lovituri de aproape putts , dar există cazuri în care gaura se finalizează din
4-5 sau 6-7 lovituri;
-factorul principal pentru clasificarea unei găuri este distanța de la tee box la green mai
puțin de m pentru valoarea , -475 m pentru valoarea 4, peste 475 m pentru
valoarea ;i peste m pentru valoarea
-traseul cu găuri totalizează un scor de puncte găuri cu valoarea , găuri cu
valoarea ;i găuri cu valoarea . 57

Golful se joacă individual sau în grup. Uneori jucătorul poate fi însoțit de un asistent
numit caddie , care îi transportă crosele ;i îi dă sfaturi despre regulament. De asemenea,
pentru a parcurge mai repede distanțele dintre două lovituri, jucătorul de golf se poate
deplasa cu un mini-automobil.

Mingea ;i gaura pentru golf

(sursa: http://www.123rf.com/photo_9005599_close-up-shot-of-a-golf-ball-a-few-inches-from-the-
hole-with-space-for-copy.html)

Echipamentul jucătorului de golf este alcătuit din mingi Bridgestone, Callaway,

Nike, Srixon, Taylor Made, etc. , suporturi de înălțare a mingii, crose clubs din lemn sau
oțel, genți ;i cărucioare pentru crose ;i mingi, îmbrăcăminte lejeră pantaloni lungi,
pantaloni scurți, rochiță, tricou , ;apcă, parasolar, ochelari de soare, mănu;i, pantofi sport,
etc.
Golful concentrează cea mai mare parte din piața turismului sportiv, evaluată la

57 http://en.wikipedia.org/wiki/Golf
miliarde de dolari, cu peste de milioane de turi;ti care călătoresc în lume pentru a juca
pe cele aproximativ 32 000 de terenuri.

Geantă pentru crose

(sursa: http://techsciencedaily.com/golf-clubs-in-bag/)

Diferite tipuri de crose

(sursa: http://www.golf.com/photos/my-bag/sergio-garcias-masters-golf-equipment)
 Jucătorul de golf
(sursa: http://www.videojug.com/film/golf-fairway-woods-and-hybrids)

Dintre destinațiile ;i cluburile de golf se pot aminti Pine Valley Golf Club din
Clementon, New Jersey; Cypress Point Club din Pebble Beach, California; Muirfield
Village Golf Club din Gullane, Scoția St. “ndrews din St. “ndrews, Scoția Pebble
Beach Golf Links din Pebble Beach, California; Royal Melbourne Golf Club din
Melbourne, Australia; Shinnecock Hills Golf Club din Southampton, New York;
Augusta National Golf Club din Augusta, Georgia; Pinehurst Country Club din
Pinehurst, Carolina de Nord; Royal County Down Golf Club din Newcastle, Irlanda
de Nord. La noi în țară se pot aminti Clubul Diplomatic din ”ucure;ti, Clubul de
Golf Paul Tomiță din “lba Iulia, Clubul de Golf Tite Golf Reso rt din Timi;oara ;i
Clubul de golf "Lac de Verde" din Breaza, singurul de lux din Romania.
O variantă a golfului este golful cu piciorul (footgolf , o combinație între golf ;i fotbal
prin care jucătorul trebuie să introducă o minge într-o rețea de găuri (cups) din cât mai
puține lovituri. Terenul pentru acest joc este structurat la fel ca ;i în cazul golfului tee box,
fairway, green, water courses, trees, sand bunkers , traseul conține sau găuri, iar
regulile corespund, în mare parte, cu cele de la golf. Cluburi ;i terenuri de footgolf se află
în Olanda, “rgentina, SU“, Marea ”ritanie, Ungaria, Italia, Franța, ”elgia, “ustralia, etc. 58

A.21)Tirul cu arcul

Tirul cu arcul archery este un sport ;i o modalitate de relaxare activă care

presupune propulsarea săgeților cu ajutorul arcului într-o țintă. În trecut, arcul era o armă
folosită în bătălii ;i la vânătoare, dar în timpurile moderne a devenit un mijloc de
agrement ;i un sport olimpic.
Istoria arcului se pierde în negura vremurilor. Cea mai veche dovadă a utilizării sale
în Europa provine din Stellmoor-“hrensburg, la nord de Hamburg, Germania, ;i datează
din paleoliticul târziu (10 000-9000 î.e.n). Săgețile descoperite aici au fost făcute din lemn
de pin ;i aveau vârf de cremene silex, cuarțit . De asemenea, arcul cu săgeți este
reprezentat în desenele rupestre dintr-o pe;teră din localitatea spaniolă Valltorta

58
http://en.wikipedia.org/wiki/Footgolf
Gorge. “lte artefacte sub formă de arc au fost descoperite în Levant ;i aparțin culturii
Natufian (12800-10300 î.e.n).

Modelul unui teren pentru golf cu piciorul

(sursa: http://coachingamericansoccer.com/soccer-drills/soccer-golf/)

Jucătorul de footgolf
(sursa: http://topics.sacbee.com/soccer%20ball/)

Civilizațiile clasice, cum ar fi egiptenii, asirienii, per;ii, parții, chinezii, coreenii sau
indienii, foloseau frecvent arcurile pe câmpurile de luptă, arca;ii fiind soldați importanți
în armatele respective. În Egiptul “ntic arcul a devenit arma principală de razboi în jurul
anului î.e.n. “rcurile egiptene erau aproape la fel de înalte precum arca;ii, iar
vârfurile săgeților erau realizate din bronz sau cremene. În jurul anului 1800 î.e.n. asirienii
au introdus un nou model de arc, scurt, compus, realizat din piele, corn ;i lemn, având
forma recurvă.
Superioritatea armatelor din Orientul Mijlociu în folosirea arcului a durat multe
secole. Mongolii au cucerit o mare parte a Europei, iar turcii au respins armatele cruciate,
un mare avantaj fiind constituit de superioritatea acestor arme ;i de îndemânarea
arca;ilor.
În Europa medievală arcul era o armă de bază, care a fost detronat odată cu
inventarea armelor de foc în secolul XVI. În secolul XVII interesul pentru arcul cu săgeți
cre;te în rândul nobilimii engleze, datorită curiozității pentru perioada medievală.
Încurajate de patronajul regelui Henric al VIII-lea cluburile ;i societățile de tir cu arcul
sunt înființate în toată țara, fiecare cu propriile criterii stricte de selectare a membrilor, cu
propriile costume bizare ;i baluri extravagante. Astfel, tirul cu arcul a devenit un motiv
pentru întâlniri, flirt ;i romantism. În , în Yorkshire se ține concursul Săgeții “rgintii
din Vechiul Scorton, care se organizează ;i în prezent.
În anul 1900, la Olimpiada de la Paris, tirul cu arcul a devenit disciplină sportivă
olimpică, regăsindu-se ;i la Olimpiadele din St. Louis ;i din Londra . După o
perioadă de absență, reapare în la “nvers, ;i apoi, după altă pauză, este reintrodus ca
sport olimpic în 1972, la Munchen.59
Arcurile se clasifică după cum urmează
a după formă recurve, compound şi tradiţionale mongol, hun, maghiar, englez
b după destinaţie arcuri pentru tir sportiv, arcuri de vânătoare
c după materialele din care sunt confecționate arcuri din lemn, fibră de stică ;i fibră de
carbon;
Arcurile recurve mai sunt numite şi "arcuri olimpice", pentru că acestea sunt
singurele acceptate în proba olimpică de tir cu arcul. Sunt derivate din arcul englezesc
longbow , implică cel mai complex studiu pentru a atinge performanţa ;i uneori sunt
folosite la vânătoare SU“, Canada .

Arc recurve
(sursa: http://www.archeryresource.com/the-basics.php-cu modificări

Arcurile compound sunt cele care au came sau sistem de came/role în capete şi oferă
posibilităţi de tragere cu mare acurateţe. Nu sunt admise în probele olimpice, dar sunt
acceptate la campionate naţionale, europene şi mondiale în care concurenţii sunt

59 http://en.wikipedia.org/wiki/Archery
departajaţi de calitatea echipamentului şi pregătirea psihologică. “ceste arcuri dezvoltă o
forță destul de mare ;i din această cauză trebuie învăţată foarte bine metoda de tragere,
pentru a se evita accidentele.

Arc compound
(sursa: http://www.wildstagarchery.com.au/index.php?cPath=63_128)

“rcurile tradiţionale sunt fabricate, de cele mai multe ori, din materiale moderne,
dar ;i din lemn, prin metode tradiţionale. Nu au precizie la fel de ridicată precum cea a
arcurilor compound sau recurve, dar satisfacţia unor săgeţi bine trase este mult mai mare,
câtă vreme nu avem aparate de ochire şi alte elemente moderne de tragere pe aceste
arcuri. 60
Există mai multe forme de tir cu arcul, după cum urmează
a)Tir cu arcul la ţintă (metric)-este actuala formă olimpică a sportului, se desfăşoară pe
teren plat şi constă dintr-o rundă, în care se trage la țintă un anumit număr de săgeţi, cu
una sau mai multe distanţe cunoscute, de până la m pentru bărbaţi şi m pentru
femei. Juniorii au distanţe speciale, mai mici, în funcţie de vârstă. Poate fi folosit orice tip
de arc, cu excepţia celor specializate pentru distanţe mari.
b)Tirul de câmp (field)-derivă din vânătoare, se desfăşoară într-o cursă de ţinte stabilite pe
teren accidentat de obicei, în pădure , distanţele de tragere sunt fie marcate, fie
nemarcate, iar dimensiunile țintelor variază între -80 cm. Spre deosebire de tirul metric,
unde arca;ul trage săgeţile, le punctează şi apoi se întoarce la linia de tragere, în cazul
tirului de câmp, arca;ul trage cu săgeţile de pe locul marcat un ţăruş înfipt în pământ ,
merge spre ţintă pentru a marca, iar apoi se deplasează mai departe spre următorul loc
marcat pentru a trage la următoarea ţintă.
c)Tir la prăjină-este la fel ca tirul metric, cu excepţia faptului că arcaşul încearcă să
declanşeze săgeata la o distanţă cât mai mare m la bărbaţi şi m la femei în serii,
pe zone circulare de punctare, pe terenul din jurul unui steag de marcaj prăjină . Zonele

60 http://www.magazinuldearcuri.ro/modele/6--tipuri-de-arcuri.html
circulare formează o ţintă uriaşă, cu ariile cele mai apropiate de steag cu punctaj mai mare
decât cele mai depărtate.
d)Tir la distanţă-este o formă de tir cu arcul care se poate desfăşura numai în locaţiile în
care spaţiul permite asta pentru că arcaşii concurează prin tragerea la o distanţă cât
mai mare. În mod normal, se trag de săgeţi în serii de , în aer liber.
Când toată lumea a tras, se porneşte căutarea celei mai îndepărtate săgeţi, iar acolo se
marchează punctul, cu un marcaj de identificare. Când toate săgeţile au fost trase, arca;ii
rămân în locul în care a ajuns cea mai îndepărtată săgeată până când arbitri măsoară
distanţa.
e)Tirul de vânătoare (popinjay=papagal în engleza veche)-este o variantă ecologică în care
arcaşii stau la baza unui stâlp de m şi trag aproape vertical cu săgeţi boante, care au un dop
de cauciuc în loc de vârf. Scopul este doborârea cât mai multor ţinte animaliere de lemn care
sunt aşezate în vârful stâlpului. Cel mai vechi club de tir cu arcul din Marea Britanie,
Kilwinning, Scoţia, a ţinut un turneu de tir de vânătoare încă din secolul al XV-lea. 61

“rc tradițional
(sursa: http://classic-bow.com/catalog/traditional-mongolian-recurve-bow-2005140-p-
60.html?osCsid=acc782f97664cc3d71aca9f1f6d42bfd)

Echipamentul este format din arc, săgeți lemn, aluminiu, carbon , tuburi pentru
săgeți, vârfuri de săgeți, pene pentru săgeți, corzi din dacron, fast-flight, etc.), dispozitive
de întins coarda, sisteme de ochire, stabilizatoare, dragone (cordelina speciala pentru
ancorarea arcului de degetele arca;ului, menită să permită arca;ului să nu strângă arcul în
momentul eliberării ;i să împiedice căderea arcului după tragere , extractoare de săgeți,
nock-uri, nock-pin ;i sisteme de nocking, legaturi pentru încheietură care asigură arcul
compound să nu cadă în timpul tragerii ;i permite folosirea unei tehnici corecte, suporturi
pentru săgeată, ținte panouri din spumă, hârtie cu imagini de animale, ;evaleți, hârtie
ramforsată cu inserții, ținte D cu animale, etc. , suport pentru arc, unelte pentru găsirea
corectă a punctului de nock pe coardă, pentru diferite reglaje, cle;te pentru montat punct
de nock, dispozitiv pentru separarea corzilor, etc. , tolbă, protecții pentru piept, degete ;i

61 http://www.tircuarculoradea.ro/istoric.php
antebrass, mănu;i, genți, hude, rucsacuri, articole vestimentare specifice pantaloni,
tricou, jachetă, ;apcă , etc.62

Elementele unei săgeți

(sursa: http://www.archeryresource.com/the-basics.php-cu modificări

Manevrele de bază efectuate la tirul cu arcul sunt următoarele

-ia poziția de tragere
-asigură-te că spațiul de tragere e liber câmp vizual 0–dreapta, stânga);
-preia săgeata din tolbă
-a;ează săgeata pe coardă în punctul de nocking
-ridică arcul
-trage coarda aproape de față
-întinde brațul pentru a forma cu arcul litera T
-eliberează săgeata
-relaxează-te.

A.22)Zorbing

Zorbing-ul (globe-riding, sphering, orbing) este un sport ;i o activitate de recreere

care se practică prin coborârea pe o pantă nu foarte mare într-un glob (orb) transparent
din material plastic, care se rostogole;te.
Traseele pentru zorbing sunt special amenajate, sub forma unor canale, mărginite de
balustrade din pământ. Cele mai lungi trasee ajung la km lungime. Prima locație pentru
zorbing a fost amenajată în Rotorua, Noua Zeelandă, de David şi “ndrew “kers, în anul
1994.

62 http://archeryshop.ro/index.php; http://www.magazinuldearcuri.ro/index.php?index
 Tir cu arcul
(sursa: http://www.csmiasi.ro/sporturi/tir-cu-arcul/galerie-tir-cu-arcul.php)

Există două tipuri de globuri cu harna;ament care pot transporta până la trei
persoane, ;i fără harna;ament, care transport -2 persoane.

Pistă pentru zorbing

(sursa: http://www.whereisjenny.com/2012/07/adventures-in-the-uk/)

Globurile Zorb sunt confecționate din material plastic flexibil, cu grosime de ,

mm, sunt u;oare ;i alcătuite din două camere, interconectate prin fire de nylon, între care
se află aer cu rol de amortizare a ;ocurilor. În sferele cu harna;ament sportivii se
rostogolesc fixați, iar în cele fără harna;ament ace;tia coboară liber. Intrarea în glob se
face prin 1- intrări de tip tunel.
Un glob tipic are aproximativ metri în diametru pentru camera exterioară ;i
aproximativ m pentru camera interioară, cu o anvelopă de aer de –60 cm în jurul
sportivilor.
Locații pentru practicarea zorbing-ului se află în “nglia, Scoția, Țara Galilor, Irlanda,
Noua Zeelandă, Suedia, Estonia, “ustralia, Canada, Cehia, Polonia, Elveția, Japonia, India,
SUA, etc.63
O variantă a zorbing-ului terestru este cel pe zăpadă ;i pe apă water zorbing , care
se poate practica în piscine, cu sfere din plastic alcătuite doar dintr-o cameră uneori de
formă cilindrică, cu camere duble , în care participanții pot să se mi;te ;i să pună în
mi;care sfera water roller zorb balloon, inflatable water rolling balls .

Zorbing pe apă
(sursa: http://news.discovery.com/adventure/outdoor-activities/what-is-zorbing-and-is-it-really-
fun-if-youre-over-20.htm)

A. )Activitățile motorizate

Cu toate că sunt costisitoare ;i contravin integrității mediului, activitățile

agrementale cu mijloace motorizate sunt larg răspândite. Dintre acestea menționăm off
road-ul, enduro, rallying-ul ;i motocross-ul.
1)Off-Road-ul este activitatea sportivă ;i agrementală de conducere a unui vehicul
pe drumuri neasfaltate ;i pe suprafețe de teren acoperite cu nisip, pietriş, noroi, zăpadă,
etc. Deplasarea pe asemenea terenuri necesită vehicule adaptate garda la sol înaltă,
anvelope speciale, drive-tren, protecții, etc. , pentru a face față provocărilor de pe traseu.
Dintre aceste vehicule se pot menționa Jeep-urile ;i “TV-urile.
Ca subtipuri ale acestui sport se pot aminti următoarele
-dune bashing traversarea zonelor cu dune ;i întinderi nisipoase
-tatees cățărarea pe flancurile dunelor de nisip
-cross country deplasarea în teren variat pe zeci ;i sute de kilometri ;i mai multe zile
(Sahara, Arabia);
-raid: călătorie întreprinsă cu un vehicul x pe trasee situate în zone nelocuite “frica de
Nord, Mongolia, Scandinavia);
-green laning: călătorie de agreement pe drumuri forestiere, drumuri comunale,drumuri

63 http://en.wikipedia.org/wiki/Zorbing
vechi dezafectate, etc.;
-mudding deplasarea pe suprafețe supraumectate ;i noroioase
-rock crawling deplasarea cu viteză redusă pe terenuri pietroase bolovăni;uri, stâncării,
grohoti;uri, etc.
-rock racing deplasarea cu viteză mai mare pe terenuri pietroase
-trials deplasarea pe un teren prevăzut cu diferite obstacole jaloane, porți, etc. , care
trebuie ocolite fără a fi deranjate ca variante există RTV Road Taxed Vehicle , CCV
(Cross Country Vehicle), Punch & Winch challenge;
-etc.

Off Road
(sursa: http://www.off-road.com/trails-events/trail-tips-new-year-outdoor-resolutions-you-can-keep-
53576.html)

Dintre competițiile sportive de off-road se pot aminti: Dakar Rally Peru, Chile ;i
Argentina), Baja 500 & 1000 din Peninsula Baja, Mexic; Spanish Baja (Aragon), Russian
Baja Northern Forest, Jeep Thrills în Hyderabad, India, etc.64
2)Enduro este un sport ;i o formă de agrement care se practică off road pe
motociclete speciale. O asemenea motocicletă are suspensii puternice, motor în timpi,
într-un singur cilindru de 125-300 cm³, sau în 4 timpi de 250-650 cm³
Pentru agrement, enduro se practică pe drumuri forestiere, comunale, dezafectate,
poteci, etc., iar echipamentul personal este format din costum geacă, pantaloni , cizme,
cască ;i ochelari, protecții genunchiere, cotiere ;i mănu;i.
La nivel competițional, enduro se regăse;te în Campionatul Mondial de Enduro şi în
alte evenimente, unde participă următoarele clase de motociclete Enduro -125 cm3,
2 timpi sau 175-250 cm3, 4 timpi), Enduro 2 (175-250 cm3, 2 timpi sau 290-450 cm3, 4 timpi)
;i Enduro -500 cm3, 2 timpi sau 475-650 cm3, 4 timpi).65

64 http://en.wikipedia.org/wiki/Off-roading
65 http://en.wikipedia.org/wiki/Enduro
 Enduro
(sursa: http://www.gdefon.com/download/KTM_Offroad_690-Enduro-R_690-Enduro-
R/149173/1920x1200)

3)Rallying-ul (rally racing) este o formă de curse desfă;urată pe trasee prestabilite cu

autoturisme modificate sau special construite pentru a rezista la condițiile dure. Există
două forme principale de raliuri
-raliuri de etapă, desfă;urate pe drumuri închise traficului drumuri forestiere, comunale,
suprafețe cu nisip, pietri, gheață, etc. sau publice asfalt , unde accentul se pune pe viteză
;i capacitatea de conducere
-raliuri rutiere, desfă;urate pe drumuri publice deschise traficului, unde se pune accentual
pe acuratețea conducerii, munca în echipă ;i capacitatea de a naviga. 66

Rallying
(sursa: http://www.qmmf.com/index.php?
cntnt01articleid=288&cntnt01returnid=61&mact=News%2Ccntnt01%2Cdetail%2C0)

Dintre raliurile rutiere se pot aminti: Raliul Monte Carlo, Raliul Marii Britanii, Raliul
Germaniei, etc., iar dintre cele de etapă se pot menționa Raliul Țării Galilor, Riponian
Stages Rally, Tour of Hamsterley, Greystoke Stages Rally, Rally of the Midlands, etc. La
nivel agremental, raliurile se pot desfă;ura în particular pe drumuri forestiere, pe drumuri
desfundate, pe trasee afectate de ravenație, etc.
4)Motocrosul este un sport care se desfă;oară pe circuite închise de off road cu
motocicleta. “cest vehicul este u;or, suplu, cu suspensii înalte ;i motoare în -4 timpi de

66 http://en.wikipedia.org/wiki/Rallying; http://en.wikipedia.org/wiki/Categories_of_rallies
125-500 cm3, produse de companii precum Honda, Kawasaki, Suzuki, Yamaha, KTM, etc.
Stilurile de motocross sunt următoarele
-Freestyle executarea de acrobații
-Supermoto curse pe asfalt ;i drumuri de pământ
-ATV/Quad Motocross: cățărare pe pante, traversarea viroagelor ;i a bu;tenilor,
deplasarea pe drumuri noroioase ;i pe drumuri forestiere cu “TV-ul;
-Supercross: curse pe trasee neasfaltate marcate de obstacole;
-Sidecars (sidecarcross racing, sidecar motocross): curse off road cu motociclete prevăzute
cu ata;
-Pit bikes ;i mini-motocross: curse off road cu mini-motociclete.

Motocros
(sursa : http://heritagemedical.typepad.com/ heritage_medical/2011/03/motocross-knee-braces-
proven-effective.html)

Dintre competițiile mondiale de motocross se pot menționa FIM Motocross World

Championship din Europa, AMA Motocross Championship din SUA, Motocross des
Nations, British Motocross Championship. 67 Pentru agrement, motocrosul se practică
individual sau în echipă pe drumuri forestiere ;i ravenate, pe drumuri comunale, pe
terenuri accidentate, etc.
“ctivitățile recreative practicate cu mijloace motorizate sunt spectaculoase ;i au mulți
simpatizanți, dar în acela;i timp afectează calitatea mediului înconjurător prin poluare
chimică ;i sonoră, declan;area eroziunii liniare, stresarea faunei, degradarea florei, etc.
De asemenea, aceste activități au un grad mare de risc, punând în pericol integritatea
fizică ;i viața celor care le practică.

A.24) Agrementul subteran sau speoturismul

Speoturismul sau caving-ul spelunking în SU“ ;i Canada, potholing în Marea

”ritanie ;i Irlanda este o activitate de agrement în aer liber care presupune vizitarea ;i
explorarea pe;terilor. Scopul acestei activități este observarea reliefului subteran ;i a
formelor de viață, fotografierea mediului cavernicol, practicarea unor sporturi extreme,
cum ar fi: scuba diving-ul, alpinismul, BASE jumping-ul, canotajul, kayakingul, etc.

67 http://en.wikipedia.org/wiki/Motocross
 Prin urmare, tehnicile speoturismului sunt preluate de la aceste discipline sportive ;i
agrementale, iar echipamentul este special, reprezentat prin articole de îmbrăcăminte ;i
încălțăminte costume de izopren, bluze flau;ate, bocanci impermeabili, cizme de cauciuc,
mănu;i, că;ti de protecție, cotiere, genunchiere , accesorii pentru alpinism corzi,
carabiniere, opturi, blocatoare, pitoane, ciocan, scărițe ;i scufundare costum, mască,
butelii, înotătoare , mijloace de iluminat lămpi, lanterne ;i de pregătire a hranei termos,
primus, farfurii, linguri, furculițe, căni, cuțite , accesorii pentru dormit sac de dormit,
saltea ;i mijloace de navigație caiace ;i bărci gonflabile, padele, veste de salvare).
Pe;terile sunt cavități sau goluri situate la diferite adâncimi în scoarța terestră. După
modul lor de formare acestea pot fi:
-pe;teri primare, formate odată cu rocile care le găzduiesc pe;teri în roci vulcanice, pe;teri
în calcare;
-pe;teri secundare pe;teri tectonice, pe;teri de eroziune.
Cele mai complexe ;i mai spectaculoase sunt pe;terile formate în calcare prin
dizolvare, prin prăbu;ire sau pe cale tectonică. “cestea sunt constituite dintr-o succesiune
de goluri cu forme şi mărimi variabile cum ar fi galeriile, sălile, puţurile, avenele şi
hornurile.
Galeriile sunt goluri orizontale sau slab înclinate având şi alte denumiri, cum ar fi
culoare, conducte, coridoare, canale, tunele sau tuburi. În profil transversal pot fi:
rotunjite, triunghiulare, dreptunghiulare, pătratice şi mixte. În profil longitudinal pot fi
descendente, cu suişuri şi coborâşuri, prăbuşite, cu trepte antitetice.
Sălile sunt încăperi mari, cu formă ovală, circulară sau echilaterală, mai mari decât
galeriile, formate prin dizolvare, eroziune sau prăbuşire.
Puţurile sunt adâncituri verticale sau subverticale 0
-900) care se deschid în
podeaua peşterilor, iar hornurile sunt canale verticale sau subverticale care se deschid în
tavanul peşterilor. După geneza lor pot fi puţuri şi hornuri tectonice, de prăbuşire şi de
dizolvare.
“venele sunt canale verticale sau subverticale care se deschid în tavanul peşterilor şi
au ieşire la suprafaţa pământului.
Intrarea în peşteră se numeşte gura peşterii şi poate fi orizontală, ascedentă sau
descendentă. Dacă prin gura peşteri pătrunde apa unui rîu, peştera e activă şi receptoare,
dacă prin gura peşterii iese apa unui rîu subteran, peştera este activă şi debitoare, iar dacă
prin peşteră nu circulă apă aceasta este o peşteră inactivă sau fosilă.
În plan, reţelele de goluri subterane pot avea o desfăşurare complexă, sub forma
labirintică, dendrtică, ortogonală, sau pot fi simple, liniare, cu aspectul unei singure
galerii, fără ramificaţii, sau a unei singure săli.
În secţiune verticală, peşterile pot fi simple, desfăşurate pe un singur nivel, etajate
sau suprapuse, desfăşurate pe mai multe nivele.
 Sistemul cavernicol subteran după ”leahu, M., -cu modificări
A-aven; B-puţ C-horn; D-sală E-prăpastie F-galerie inundată

Pe lîngă aspectele geometrice ;i de desfă;urare a golurilor subterane, pentru turişti

un rol important îl are relieful din cadrul peşterilor, dispus pe podele, pe pereţi şi pe
tavane.
“ctivitățile cu caracter caracter sportiv care se pot desfă;ura în pe;teri sunt ”“SE
Jumping, scuba diving, snorkeling, sărituri ;i înot, canoeing, kayaking, etc.
a)BASE Jumping-ul sau saltul cu para;uta se practică în zonele cu avene adânci de
sute de metri (cave base, cave base jumping, cave sky diving). Turi;tii se aruncă în hăul
subteran, î;i deschid para;utele, aterizează pe fundul avenului ;i revin la suprafață
folosind corzile instalate pe pereții prăpăstio;i. Dintre locațiile pentru acest sport se pot
menționa avenele Sotano de las Golondrinas din Mexic (376 m), , Mamet din Croația m,
Majlis Al Jinn din Oman (180 m), etc.
b)Scuba diving-ul subteran se practică în pe;terile active, unde există cursuri de apă,
lacuri sau sisteme de galerii inundate. Deoarece gradul de risc este mare, echipamentul
folosit este identic cu cel din scufundările subaeriene tuburi de oxigen, costum de
izopren, înotătoare, mască, etc. . În funcție de adâncimea de scufundare ;i de scop există
două tipuri de scuba diving în pe;teri scufundarea agrementală cavern diving , la mică
adâncime, ;i scufundarea profesională în pe;teri adânci cave diving .
Scuba diving-ul în caverne cavern diving este o activitate agrementală de explorare
a mediului subacvatic la adâncimi reduse (40 m), aproape de intrare, sub îndrumarea unui
ghid. “ceastă îndeletnicire diferă de scuba diving-ul din pe;teri cave diving , unde
scafandrii coboară la sute de metri adâncime ;i penetrează rețele complicate de galerii.
 Avenul Sotano de las Golondrinas din Mexic (a-secţiune orizontală b-secţiune verticală
(sursa www.showcaves.com/english/mx/caves/Golondrinas.html-cu modificări

BASE Jumping într-un aven

(sursa: http://blogs.kent.ac.uk/change-academy/2012/05/28/now-for-our-next-trick-the-leap-of-
abstraction/)

Raporturile hidro-geomorfologice dintre caverne ;i pe;teri

(sursa: http://www.cavediving.com/what/start/02.htm-cu modificări

Dintre destinațiile turistice pentru cavern diving se pot menționa Insulele Bahamas,
Peninsula Florida, Peninsula Yucatan, Australia, Brazilia, Sardinia, Timorul de Vest,
Republica Dominicană, etc.
Peninsula Florida este renumită în întreaga lume ca o destinație de scuba diving
subteran. Scafandrii pot coborî în caverne mari, deschise, unde pot observa specii rare de
pe;ti ;i nevertebrate acvatice ;i î;i pot testa aptitudinile în mediul cavernicol subacvatic.
Unele dintre cele mai populare ;i interesante locații de cavern diving din această
regiune sunt Wakulla Springs, Peacock Springs ;i Ginnie Springs. 68
Pe Riviera Maya din Peninsula Yucatan Mexic există un sistem complex de avene
inundate, denumite cenote (dzonot, ts`onot în limba maya=adânc , caverne ;i pe;teri
subacvatice, dintre care se pot aminti Ox Bel Ha (238 km), Sac Aktun (215 km), Dos Ojos
(82 km), Choc Mool, Taj Mahal, Minotauro, Nohoch Nah Chich, Temple of Doom, Vaca,
HaTortuga, Car Wash, Naharon, Mayan Blue, Chelentun, Rio Secreto, Aktunchen,
Calavera, Escondido, Cristal Cenote, etc.69

Sistem cavernicol inundat în Peninsula Yucatan din Mexic

(sursa: http://www.travelyucatan.com/div-2.htm-cu modificări

Cavern diving
(sursa: http://highonadventure.com/hoa12aug/yvette/scuba.htm)
“lte activități recreative în cadrul cavernelor inundate este plonjarea în apa adâncă,
înotul, snorkeling-ul, escalada deep water soloing , iar pe țărmul mărilor se adaugă
kayaking-ul ;i canoeing-ul.

68
http://www.floridasprings.org/visit/recreation/scuba/ http://www.cavediving.org/default.htm
69
http://en.wikipedia.org/wiki/Cenote
 Plonjarea în apele pe;terilor inundate
(sursa: http://manaphoto.deviantart.com/art/Cave-Jumping-49784028)

A.25)Randonnee-ul sau drumeția cu rachete de zăpadă

Drumeția se poate practica ;i pe timpul iernii cu ajutorul rachetelor de zăpadă

snowshoe snow=zăpadă shoe=încălțăminte , care, prin distribuirea greutății persoanei
pe o suprafață mai mare, împiedică scufundarea piciorului în zăpadă ;i facilitează mersul
pe jos.
Rachetele de zăpadă tradiționale sunt alcătuite dintr-un cadru de lemn de esență
tare pe care este prinsă o rețea de curele din piele. Unele rachete de zăpadă moderne sunt
similare cu acestea, dar cele mai multe sunt realizate din alte materiale, cum ar fi: metale
u;oare, plastic ;i țesături sintetice. Forma acestor accesorii este variată cele clasice sunt
mai late în față ;i mai înguste în spate, ascuție în față ;i rotunjite la spate sau rotunjite la
amândouă capetele, iar cele moderne pot fi rotunjite la capete, ascuțite la vîrf/rotunjite la
spate, ascuțite/rotunjite la vîrf ;i drepte la spate sau rotunjite la vârf/ascuțite la spate.
Partea din față a rachetelor este ridicată, pentru a evita acumularea zăpezii, iar pentru
prinderea lor de picior sunt prevăzute cu legături.
În trecut, rachetele de zăpadă au fost instrumente esențiale pentru comercianții de
blănuri, vânători, pădurari, etc., care se deplasau prin regiunile cu ninsori abundente ;i
zăpezi mari din “laska, nordul Canadei, Peninsula Scandinavă, etc. În zilele noastre,
rachetele de zăpadă încă se mai folosesc pentru activități cotidiene, dar ;i pentru
plimbările recreative efectuate de către persoanele iubitoare de mi;care ;i natură.
 ”ocanc ;i rachetă de zăpadă
(sursa: http://divergentmba.wordpress.com/author/cindy333/)

Drumeția prin zăpadă snowshoeing sau snowshoe walking este u;or de învățat, ;i,
în condiții corespunzătoare, este o activitate de agrement relativ sigură ;i ieftină, care se
poate practica atunci când stratul de zăpadă are peste cm grosime, dar nu se
recomandă pe terenurile înghețate ;i accidentate. Se poate efectua pe trasee turistice
marcate, pe drumuri forestiere, pe poteci pastorale sau pe terenuri deschise din zonele
montane ;i de deal, dar ;i în apropierea localităților.
Echipamentul personal este format din rachete de zăpadă de mărime potrivită, bețe
de schi sau trekking pentru a facilita deplasarea, bocanci, costum de iarnă pantaloni,
jachetă , căciulă, mănu;i, ochelari de soare ;i rucsac de tură.

Snowshoeing
(sursa: http://www.tracks-and-trails.com/index.php/eng/Photos/Snowshoeing/Bespoke-
Trips2/Snowshoeing-in-the-Swiss-Alps)
 “ceastă activitate este asociată adesea cu snowboardingul, schiul alpin sau schiul de
tură, deoarece facilitează accesul sportivilor spre locurile înalte de unde vor coborî sau
permit depă;irea unor sectoare neschiabile, dar cu zăpadă mare.

Distribuția practicanților de snowshoeing din Quebec-Canada în sezonul 2011- după gen ;i

vârstă
(sursa: Transat Chair in Tourism-cu modificări

Rachetele de zăpadă sunt folosite ;i în cadrul unor competiții sportive, cum ar fi

Jocurile “rctice de Iarnă ;i Olimpiada Specială de iarnă pentru persoane cu dizabilități, iar
în Statele Unite al “mericii ființează din The United States Snowshoe Association ,
care coordonează snowshoeing-ul competitiv. Aceasta are sediul în Corint, New York,
care este "Capitala Mondială a Snowshoeingului." Organizații similar sunt Comitetul
European pentru Snowshoeing ;i Japonia Chikyu Network. 70

A.26)Schiul alpin

Schiul alpin alpine skiing este un sport de iarnă consacrat ;i o formă de agrement
care presupune coborârea pe schiuri dotate cu legături pentru clăpari pe suprafețe
amenajate (pârtii) sau neamenajate. În funcție de modalitatea de manevrare a schiurilor în
timpul coborârii există următoarele forme sau discipline ale schiului alpin
-coborâre (downhill): schiorul coboară cu viteză pe o pârtie lungă ;i curbilinie, într-o
poziție aerodinamică genunchii flexați, trunchiul ghemuit, brațele în față, bețele la
subsioară
-slalom special (slalom) schiorul coboară pe o pârtie mai scurtă executând viraje strânse
(cristiane printre porți apropiate
-slalom uriaș giant slalom schiorul coboară pe o pârtie mai lungă ;i curbilinie,
executând viraje mai largi printre porți mai depărtate
-slalom super uriaș super giant slalom; super G schiorul coboară pe o pârtie lungă ;i
curbilinie, a cărei schimbări de direcție sunt marcate de porți se aseamănă cu downhill-ul,
doar că traseul pârtiei este mai ;erpuit, iar curbele sunt mai dese ;i au rază mai mică.

70 http://en.wikipedia.org/wiki/Snowshoe
 Din punct de vedere motric schiul alpin face parte din grupa sporturilor de
îndemânare în regim de mare viteză, fiind un sport care solicită sistemul nervos, factorul
psihologic jucând un rol deosebit. În acest caz, persoanele care practică schiul alpin trebuie
să aibă largi posibilităţi de exprimare motrică rapiditate, mobilitate, forță, rezistență,
spontaneitate şi să fie deosebiţi din punct de vedere a dotării psihice.
Schiul este un sport de apărare în care sportivul trebuie să lupte întotdeauna cu
pârtia, cu traseul. Menţinerea poziţiilor aerodinamice de coborâre, stabilitatea, echilibrul
dinamic reclamă o rezistenţă deosebită, atât statică cât şi dinamică a musculaturii trenului
inferior, a bazinului şi a spatelui. În acelaşi timp sunt necesare articulaţii suple, ligamente
şi tendoane puternice precum şi o capacitate de încordare – relaxare musculară eficientă.
Influenţa asupra aparatului cardio-vascular este reflectată în mărirea rezistenţei
cardiace, a tensiunii arteriale şi a vitezei de circulaţie a sângelui, în subdenivelarea uşoară
a segmentului S-T pe electrocardiogramă, în creşterea numărului de hematii, a cantităţii de
hemoglobină şi a acidului lactic, a valorii hematocritului precum şi în mărirea numărului
de reticulocite.
Câteva date sunt semnificative în acest sens frecvenţa cardiacă creşte de la 70 la 133
bătăi /minut la o diferenţă de nivel de m parcurşi între , – 2,10 min; în timpul
efortului, la minut după o coborâre, valorile medii ale tensiunii arteriale au crescut de la
120/76 mmHg la 154/84 mmHg (Demeter, 1974). Toate aceste modificări atestă
intensificarea activităţii aparatului cardiovascular, în vederea compensării efectelor
altitudinii şi satisfacerea nevoilor crescute ale organismului aflat în plin efort.
Organismul schiorilor trebuie să fie suplu, adaptabil din punct de vedere fiziologic,
deci cu o mare capacitate de adaptare la efort, cu creşteri rapide de valori maximale ale
constantelor biologice şi revenirea lor în acelaşi ritm la valori normale.
Pe plan psihologic capacitatea de concentrare şi decizie rapidă, rezistenţa la
încordările şi suprasolicitările din timpul coborârii, capacitatea de analiză şi nivelul
percepţiilor specializate, al stărilor afective sau a capacităţii de a depune eforturi mari de
voinţă constituie factori de mare importanţă.
Capacitatea psihică este condiţionată de dinamica neuro-psihică a individului, de
dezvoltarea sa intelectuală şi educaţie, aspecte, din păcate, de foarte multe ori ignorate.
Principalele elemente structurale ale schiului sunt nucleul, materialele de legătură
sau îmbrăcămintea ;i folia exterioară. Nucleul sau miezul (core) este elementul central, în
jurul căruia se construieşte structura schiului. Conținutul acestuia influenţează flexiunea şi
greutatea schiului. Cel mai utilizat este nucleul din lemn, în care este injectată o spumă cu
caracteristici specifice poliuretană pentru a mării rezistenţa şi elasticitatea. Duritatea
schiului este asigurată de materialele speciale, cum ar fi kevlar, titan etc. Majoritatea
producătorilor contemporani utilizează sistemul DVE Diagonal Variation Effect) care
generează un comportament optim pe toate tipurile de zăpadă.
Materialele de legătură folosite în construcţia schiului sunt de obicei materiale
compozite de ultimă generație fibre de carbon, fibre de kevlar, ră;ini sintetice, spumă
poliuretanică, structuri alveolare de mare rezistenţă, etc. . “cestea învelesc nucleul,
conferă rezistență specifică longitudinală sau transversală schiului ;i sunt complet
insensibile la umiditate ;i variațiile de temperatură.
Structura folosită este cea lamelară structură sandwish , care conferă o mare
rigiditate la torsiune. “nii , au venit cu o nouă inovație prin încorporarea unui material
vâsco-elastic, care reduce esențial comportamentul vibratoriu al schiului sistemul V“S=
Vibration Absorbing Sistem , sistem perfecționat ulterior ;i poziționat strategic în zonele
solicitate esențial. De asemenea, schiul modern este alcătuit diferit din punct de vedere al
elasticității ;i rezistenței la torsiune, raportat la talon, zona bac ;i spatulă, ;i proiectat să
reacționeze sistemic conform solicitărilor.

Model de structură a unui schi

(sursa: http://www.kaestle-ski.com/en/products/lx/lx72-35/-cu modificări

Însă cercetările legate de structura optimă a schiului sunt în permanentă derulare,

căutându-se structura ;i amestecul optim de materiale care să asigure un comportament
cât mai bun al schiului.
Dintre inovaţiile în domeniul echipamentului modern se poate aminti optimizarea
structurii prin adăugarea barelor de titan sistem dual core ;i angulaţie de % pentru
transferul direct al forţelor la cant.
“spectul atractiv, precum ;i personalizarea diferitelor branduri existente pe piață, se
realizează de stratul final, exterior. De asemenea, stratul exterior are un pronunțat rol de
protecție împotriva factorilor mecanici exteriori, fiind construit din materiale extrem de
rezistente la uzură, materiale care au fost de asemenea importate din industria
aerospațială kevlar . Începând cu anii fabricanții învelesc înveli;ul exterior cu o
peliculă serigrafică, perfecționată ulterior, încorporând ;i elemente de decor în relief.
Talpa schiurilor este construită din polietilenă cu mare greutate moleculara sau
grafit/carbon (10 – % . Talpa, dublu, triplu sau multi strat este compusă din materiale
diferite, cu greutăţi moleculare variate, cu scopul de a genera o alunecare optimă pe orice
tip de zăpadă.
În profilul longitudinal al schiului se delimitează trei zone distincte: talonul (vârful
schiului , zona bac mediană, talia ;i spatula spatele sau coada schiului .
 Geometria schiului
(sursa: http://www.ultrarobventures.com/shop/category/Ski-Shop/4.html-cu modificări

Zona mediană zona bac , extrem de importantă în conducerea schiurilor, reprezintă

zona de contact clăpar-schi, care se realizează prin intermediul unei interfețe denumită
placă înălțătoare ;i a legăturilor. Poziția antero-posterioară a legăturilor este definitorie în
buna comportare a sistemului schi-schior în viraj. În general o poziţie prea înaintată
generează un efect supravibrator.
Legăturile moderne răspund cerințelor de siguranță impuse de noul standard de
alunecare, sunt u;or de fixat pe clăpari, ;i au greutate relativ redusă pentru a nu îngreuna
excesiv schiul.

Placa înălțătoare ;i legăturile de schi

(sursa: http://reviews.levelninesports.com/Ski-Bindings/Head-Railflex-11-Ski-Bindings-Silver-
Red.htm)
 Echipamentul carve beneficiază de o placă specială înălţător cu înălţimi între -
mm , care conferă completă flexibilitate longitudinală schiului, fără a-i afecta
comportamentul.
Înălţătoarele integrate pe schi, legaturi sau clăpari, precum şi plăcile separate care se
montează între schi şi legături, au scopul de a înalţa poziţia schiorului pe schiuri. “sociat
cu efectul carve al echipamentului parabolic înălțătorul contribuie la obținerea unei
-cantari mai eficiente, proiecția greutății pe muchii la parametrii superiori;
-poziţie mai bună în viraje, deoarece la înclinări puternice frecarea clăpar-zăpadă poate
creea disfuncții de alunecare
-un timing mişcare de conducere mai bun în faza de conducere.
În funcție de disciplinele schiului alpin există mai multe tipuri de schiuri, după cum
urmează
-schiurile de slalom: au lungimi între 150-155- cm ;i greutate mică, fapt care le
u;urează manevrabilitatea, sunt adaptate virajelor scurte ;i agresive, prezintă rigiditate
mare în torsiune, au o supleţe diferită spatulă–talon pentru a reacționa eficient la
solicitările rapide impuse de schimbarea direcției. Sunt schiuri extrem de reactive,
instabile la alunecarea pe talpă precum ;i la viteze mari
-schiurile de slalom uriaş: au lungimi de 167-176-185 cm, partea din faţă mai suplă decât
cea din spate, iar cotele de lărgime laţimea în mm, pentru faţă, centru, spate sunt
adaptate virajelor cu rază medie. Lungimea lor este mai mare decât a schiurilor de slalom,
pentru a rezolva problema stabilităţii la viteze crescute. Sunt adaptate solicitărilor specifice
de virare tehnică la viteză mare
-schiurile de superG ;i coborâre sunt rigide, cu cote progresive reduse pentru uşurarea
alunecarii pe talpă şi adaptare la virajele specifice cu rază mare. Lungimea este mai mare
decât talia competitorului, fapt care conferă stabilitate la viteze mari, talonul nu are
deflectorul vârful arcuit pentru optimizarea coeficientului de frecare cu aerul. Diferența
vârf-mijloc-coadă este mică, de aproximativ mm. Caracteristica acestor schiuri este
lățimea u;or mărită, iar zona mediană măsoară aproximativ mm. Datorită nevoii de
stabilitate la viteze mari, ;i a specificului virării, schiurile folosite sunt extrem de
asemănătoare cu cele din epoca precarving, aplicându-se însă tehnologie modernă privind
materialele folosite.
Echipamentul pentru practicarea schiului alpin ca modalitate de agrement este
compus din schiuri cu legături, clăpari, bețe, cască, ochelari de protecție, protecții
corporale, costum, rucsac/borsetă, husă pentru schiuri ;i mănu;i.
Schiurile pentru agrement fac parte din categoria curve =curbe, sau parabolice.
“cestea au spatula ;i talonul mai late mm/
mm , iar zona mediană este îngustă ; 94 mm). În limbaj popular sunt
numite pi;coturi . Raza de rotației a acestor schiuri sau radiusul sidecut radius este de
8- m, față de - m la schiurile tradiționale, fapt care le face foarte u;or de manevrat
pentru executarea cristianelor sau curbelor (curving).
“legerea schiurilor lungime, greutate, configurație se face ținând cont de mai multe
criterii, cum ar fi înălțimea ;i greutatea schiorului, tipul de zăpadă pulver, bătătorită,
crudă, înghețată, granulară, dură, noroioasă, etc. , teren (pârtie, accidentat, neamenajat),
scop, nivel de pregătire, etc.
 Pentru coborâre se recomandă schiuri mai lungi, iar pentru curving slalom sunt
indicate schiuri mai scurte, a căror lungime poate fi între bărbia ;i nasul schiorului sau
rezultată din formula 100 cm+greutatea schiorului. Oricum, cu cât schiurile sunt mai
scurte, cu atât sunt mai u;or de manevrat, dar nici lungimea prea mică nu este bună,
deoarece, în acest caz, schiurile nu mai pot fi controlate ;i derapează.
Clăparii sunt, după schiuri, partea cea mai importantă a echipamentului, care
transmite mi;carea schiorului spre schi. Sunt confecționați din materiale compozite, au
diferite forme ;i culori, iar închiderea lor se face cu ajutorul unor clape.

Clăpar
(sursa: http://www.evo.com/outlet/alpine-touring-ski-boots/black-diamond-prime.aspx)

Clăparii au evoluat în timp sub aspect tehnic, fiind perfecționați astfel încât să se
ridice la nivelul cerințelor actuale. “ce;tia asigură atât confortul cît ;i precizia transmiterii
impulsurilor ;i informațiilor de la nivelul sprijinului ascendent , ;i răspunsuri motorii
descendente care se materializează în modul practic de conducere al schiurilor.
Noile materiale compozite si-au găsit ;i aici aplicabilitatea obținându-se clăpari care
nu se deformează la variațiile climatice, ;i care permit mulaje fidele, conservând forma
piciorului. Și aici se folose;te stratificarea, reprezentată printr-un prim strat interior care
menține o temperatură optimă a piciorului materiale care nu permit ca piciorul să
respire , ;i un cockpit rigid exterior din materiale plastice. Structura este rigidizată prin
mai multe clape bucle metalice ;i o bandă care menține contactul cu tibia.
“rticulația de la nivelul gleznei pernite un joc anteroposterior limitat indicele flex ,
dar menține permanent o u;oară înclinație spre înainte. O altă caracteristică modernă e
reprezentată de u;oara înclinare laterală care favorizează proiecția laterală a greutății. Ca
;i în cazul schiurilor configurarea încălțămintei se face în funcție de cerințele utilizatorului,
excelând în confort ;i stil în cazul schiatului de plăcere, sau prezentând calități pentru
precizia ;i viteza cu care se schiază performeri sportivi, etc.).
”ețele sunt accesorii care asigură echilibrul ;i propulsarea schiorului. Acestea sunt
confecționate din aluminiu sau materiale compozite ;i pot avea mai multe forme drepte,
curbate, etc. . “legerea bețelor se face după mai multe criterii, dar cel mai important este
lungimea. “cestea trebuie să fie până la nivelul cotului sau antebrațul trebuie să fie paralel
cu solul atunci când bățul este ținut în mână. ”ețele prea scurte sau prea lungi sunt
periculoase în viraje, determină o poziție gre;ită a corpului ;i strică stilul schiorului.
Casca se foloseşte obligatoriu pentru probele din schiul competiţional, dar este
indicată ;i pentru turi;ti ;i copii, ca un material protector. Este diferită pentru slalom,
slalom uriaş si coborâre şi poate fi utilizată în competiţiile oficiale doar printr-o omologare
în prealabil. Proprietățile că;tii de schi alpin se referă la protecție, confort interior
construit din materiale permeabile care absorb ;ocurile ;i vibrațiile, , confort acustic ;i
aerodinamism.

Model de cască pentru schi alpin

(sursa: http://www.landaustore.co.uk/ski+dept/
ski+helmets/mens/salomon+ski+helmets+mens+cruiser+grey+12+13/15725)

Ochelarii de protecție sunt accesorii care protejează schiorul de curenții de aer, de

particulele ;i fulgii de zăpadă, de soare ;i de radiația reflectată de zăpadă.

Ochelari de schi
(sursa : http://www.explosivski.com/Ski-equipment/Ski-goggles/SH/Ski-goggles-LANDSCAPE-
CX-MIRROR-39.html)

După design ;i caracteristicile tehnico-funcționale există mai multe tipuri de ochelari

anticeață, antiaburire, polarizați, cu lentile simple sau duble, etc.). Alegerea lor se poate
face după aceste trăsături, dar ;i după ramă, lentilă ;i modul în care se potrivesc pe față.
 Rama trebuie să fie flexibilă pentru a se mula cât mai bine pe față. “ceasta este
prevăzută cu aerisiri prin care circulația aerului va asigura o presiune egală cu cea de
afară ;i va elimina transpirația, evitând aburirea lentilelor.
Ochelarii cu lentilă dublă sunt cei mai buni, deoarece crează o barieră termică ;i nu
se vor aburii. Vidul u;or dintre cele două lentile nu va lăsa lentilele să se aburească ;i nici
să distorsioneze imaginea în funcție de altitudine.
Lentilele sunt de mai multe feluri, în funcție de material ;i culoare :
-lentilele din policarbonați sunt cele mai durabile ;
-lentilele cilindrice sunt foarte populare ;
-lentilele sferice sunt foarte clare ;
-lentilele oglindă nu afectează culoarea spre care se prive;te ;
-lentilele albe sunt foarte bune în condiții de ninsoare sau cu vizibilitate redusa noaptea, pe timp
cețos ;
-lentilele galbene sunt foarte bune în condiții de ninsoare sau cu vizibilitate redusa ceață,
cer noros).
-lentilele roz măresc contrastul în majoritatea condițiilor meteorologice ; aceste lentile cu
oglinda argintie aplicata sunt ideali pentru aproape orice conditii meteorologice ;
-lentilele portocalii, de asemenea, măresc contrastul ;i sunt foarte bune în zilele cu soare
puternic ;
-lentilele modulate se schimbă în funcție de lumină.71
Mănu;ile de schi sunt accesorii importante care asigură confortul schiorului. “cestea
sunt confecționate din piele ;i materiale sintetice, impermeabile ;i rezistente la uzură, au
forme ;i culori variate ;i trebuie să fie călduroase ;i potrivit de largi.

Mănu;i pentru schi

(sursa : http://www.chelstondirect.com/breakout-vail-hipora-waterproof-ski-gloves-white.html)

Materialele de protecție corporală sunt tibiale protejează platoul tibial de contactul

cu fanionul , palmare destinate protecției mâinilor de contactele inerente ;i foarte
puternice de la acest nivel , pentru coloană minimalizează riscul accidentărilor grave la
nivel de coloană vertebrală , pentru piept destinată cu precădere femeilor), claviculare,
etc.

71 http://www.skivirus.com/echipament/858-alege-ti-ochelarii-de-schi.html
 Schiul alpin de agrement se practică pe pârtie, iar schiul alpin de aventură sau
extrem se practică pe terenuri neamenajate, de multe ori accidentate.
Pârtia de schi este un element din infrastructura unui centru sau complex de
agrement, precum ;i din cadrul stațiunilor turistice de iarnă, fiind alcătuită din
următoarele elemente
-suprafața schiabilă, situată pe versanți cu expunere nordică ;i nord-estică
-instalațiile de transport pe cablu telescaun, teleschi, baby schi ;
-tunuri de zăpadă ;
-instalația pentru nocturnă ;
-diferite dotări turistice colaterale centre de închiriere, restaurante, cabane, etc. .
Totalitatea pârtiilor de pe un areal turistic formează un domeniu schiabil. “cestea
ocupă mari suprafețe în Munții “lpi, Stânco;i, “nzi, etc.

Harta domeniului schiabil Zermatt-St. Moritz din Elveția

(sursa : http://www.nileguide.com/destination/blog/geneva/2011/02/19/st-moritz-and-zermatt-top-
of-the-best-ski-resorts-in-the-world/)

Tun de zăpadă în acțiune

(sursa: http://www.technoalpin.com/ENGLISH/ Be%20social/Jobs/Recruitment%20center.html)
 Ratrack pe o pârtie de schi
(sursa : http://www.123rf.com/photo_1736514_snowplow-working-on-a-ski-slope-winter-ski-
resort-zermatt-swiss.html)

Gradul de dificultate a pârtiilor se stabile;te după mai multe criterii lungime,

înclinare, morfologie, etc. ;i se semnalizează cu culori amplasate pe panouri, după cum
urmează
-verde pârtie foarte u;oară
-albsatru pârtie u;oară
-ro;u pârtie medie
-negru pârtie dificilă
-portocaliu pârtie extrem de dificilă
-galben pârtie dificilă securizată.72

Pârtie de schi în Austria

(sursa : http://www.best-austrian-ski-resort.co.uk/review-cats/carinthia/)

După originea lor, pârtiile de schi sunt de două feluri naturale ;i artificiale. Cele
naturale pot fi cu zăpadă naturală bătătorită sau amenajată cu diferite ma;ini, cu zăpadă
artificială, produsă cu ajutorul tunurilor ;i mixte, cu zăpadă natural suplimentată cu
zăpadă artificială.

72 http://en.wikipedia.org/wiki/Alpine_skiing
 Pârtiile artificiale pot fi în aer liber outdoor ;i în interior indoor . Cele în aer liber
funcționează cu covor de plastic tot timpul anului, au instalație de transport pe cablu,
sistem de lubrifiere, nocturnă, etc. La nivel mondial există numeroase asemenea pârtii în
centre de schi special amenajate, iar dintre acestea putem aminti: Birmingham Ski Center,
Hillend Ski Centre din Midlothian, Pule Hill din Calderdale, Marea ”ritanie Silverwood ;i
Kilternan din Irlanda Noeux les Mines din Franța Lynchburg din Virginia SU“ ,etc.
Pârtiile artificiale indoor sunt construite în centre de schi speciale (Snow Parc, Snow
Dome ;i funcționează cu zăpadă artificială ex. Hemel Hempstead din Herfordshire, Chill
Factore din Manchester, Marea Britanie; Dubai Ski Center, etc.) sau cu covoare rulante de
plastic (ex. Ski Centre Melbourne, Australia Jungfrau Park din Elveția, etc. .

Pârtie artificială outdoor pe covor de plastic

(sursa: http://en.paperblog.com/dry-slope-skiing-uk-313393/)

Pârtie de schi indoor în centrul de schi Chill Factore din Marea Britanie
(sursa: http://www.skirebel.com/magazine/tag/snow-domes/)
 Schi alpin
(sursa: http://www.zellamsee-kaprun.com/en/activities/ski-board)

După lungime, calitate, grad de dificultate, structuri de primire ;i peisaj cele mai
bune domenii schiabile din România sunt Poiana ”ra;ov, Straja, Transalpina Ski Resort,
Predeal ;i Șuior.
La nivel mondial, printre cele mai bune destinații pentru practicarea schiului alpin
sunt: Whistler Blackcomb, Columbia Britanică, Canada Kitzbuhel, Austria; Zermatt,
Elveția Vail, Colorado, SU“ ”anff/Lake Louise, “lberta, Canada Chamonix, Mont ”lanc,
Franța Stowe, Vermont, SUA; Mont-Tremblant, Quebec, Canada; Cortina d`Ampezzo,
Italia; Aspen, Colorado, SUA; etc.
Dintre derivatele schiului alpin se pot aminti schiul pe iarbă, skwal, skiboarding,
monoskiing, skijoring, etc.

a)Schiul pe iarbă

Schiul pe iarbă grass skiing este o activitate de agrement care se practică pe pârtiile
de schi sau pe pârtii special amenjate, în timpul verii. Acest sport a fost inventat în 1966 de
către Richard Martin, în Germania, ca o metodă de antrenament pentru schiori înaintea
sezonuluiu de iarnă. La doi ani după acest moment, Martin a introdus noua sa variantă de
schi în regiunea Vosges din Franța. În perioada următoare schiul pe iarbă a crescut în
popularitate ;i a devenit cunoscut în întreaga lume, centre de schi putând fi găsite în
Europa, Taiwan, China, Japonia, Iran, “ustria ;i Elveția. De asemenea, există ;i o Cupă
Mondială de Schi pe iarbă, cu probe de slalom special ;i uria;, ediția din fiind
găzduită de Faqra Club din Liban.
Echipamentul pentru practicarea schiului pe iarbă este reprezentat prin schiuri cu
role sau cu ;enilă , clăpari, cască, bețe, cotiere ;i genunchiere iar vestimentația este la
alegere.73

73 http://en.wikipedia.org/wiki/Grass_skiing
 Schiuri cu role
(sursa: http://www.flavourofnz.co.nz/index.php?
qpageID=Remember%20these&qkiwiana=9&qimg=65#n_view_location)

Schiuri cu ;enilă
(sursa: http://skiing.about.com/gi/o.htm?zi=1/XJ&zTi=1&sdn=
skiing&cdn=sports&tm=15&f=11&tt=2&bt=4&bts=76&zu=http%3A//www.grasski.com/)

Schi pe iarbă
(sursa: http://articles.washingtonpost.com/2013-08-01/lifestyle/40958650_1_grass-skiing-tubing-
hill-activity)
 b)Skwal

Skwal este o combinație între schi alpin ;i snowboarding, care a fost experimentată
în anul de către doi instructori pentru schi francezi, Patrick "Thias" ”almain ;i
Manuel Jammes. Echipamentul este format dintr-un singur schi mai lat decât cel de schi
alpin, dar mai îngust decât o placă de snowboarding, pe care sunt ata;ate două legături,
una în fața celeilalte, clăpari, eventual bețe, cască, mănu;i, ochelari de protecție ;i
îmbrăcăminte adecvată.74

Schiuri pentru skwal

(sursa: http://www.haroutunian.ch/passions.htm)

Tehnica de alunecare este preluată din schiul alpin ;i snowboarding, putându-se

executa manevre de coborâre ;i slalom.

Skwal
(sursa: http://www.hobbymap.de/hobbys/sport/wintersport/ skwalmonoski/christian-gehlen-
skwalmonoski-es-ist-ein-lebensgefuehl-das-mir-sehr-viel-kraft-gibt)

74 http://en.wikipedia.org/wiki/Skwal
 c)Skiboarding

Skiboarding este un sport de iarnă care combină elemente preluate din

skateboarding, snowboarding ;i schi. Echipamentul este format din două plăci
asemănătoare cu cele de snowboarding, tip curving, pe care sunt montate legături liniare
pentru clăpari sau bocanci boots , eventual bețe, cască, mănu;i, ochelari, vestimentație
specifică snowboardingului.
Tehnica de alunecare este caracteristică schiului alpin ;i snowboardingului, fiind
reprezentată de downhill, slalom, skiboard cross ;i freestyle Rail Jam, ”ig “ir, Slopestyle,
Parallel Slalom, Fakie Downhill, Chinese Downhill).
Istoria skiboardingului începe prin , când alpini;tii foloseau schiuri scurte -
65cm) pentru a traversa mai u;or ghețarii în timpul verii. Primul prototip al skiboard-ului
modern a fost Glider Atomic (redenumit ulterior Figl), un tip de schi scurt (63,5 cm) cu
legături, conceput în în SU“ pentru a încăpea în rucsacul unui excursionist. În anii
90 comapania austriacă Kneissel a introdus pe piață schiurile ”igfoot, cu lungimea de
cm, care avea miez din spumă, bază din polietilenă ;i degete la vîrf. Modelele de
skiborduri produse astăzi au lungimi cuprinse între cm- cm ;i sunt prevăzute cu
legături de snowboard sau de ski. De asemenea, skibording-ul se poate practica ;i în
varianta ski bike, unde skiboardurile sunt ata;ate unui vehicul de tip bicicletă.

Modele de skiboard-uri
(sursa: http://www.nevasport.com/skiboard/sub/9961/GALERIA-Fotos-comparando-Skiboards/)

În perioada următoare skiboarding-ul a înregistrat numeroase schimbări legate de

design, dimensiuni, producție ;i interes în rândurile sportivilor sau organizatorilor de
competiții.
Din până în , skiboarding a făcut parte din Winter X Games. Sub auspiciile
“sociației Mondiale de Skiboard se organizează câteva competiții sportive, cum ar fi:
Cupa Mondială de Skiboard Predeal, Dubai, Letonia, , Cupa Europeană
de Skiboard ”u;teni, , etc. 75

75 http://en.wikipedia.org/wiki/Skiboarding
 Skiboard Bike
(sursa:http://www.skiboardsonline.com/p/rvl8romprigor13.html-cu modificări

Skiboarding
(sursa: http://www.121.ro/articole/art_new27210-skiboarding.html)

d)Monoskiing

Monoskiing-ul sau schiatul pe un singur schi este un sport de iarnă care utilizează un
dispozitiv sub forma unei plăci de snowboard, dar mai îngust monoski , pe care se află
ata;ate două legături paralele pentru clăpari, inventat de Dennis Phillips, în Hyak,
Washington, la sfâr;itul anilor , prin combinarea unui schi acvatic ;i a două capcane
pentru ur;i.
Este o combinație între monoskiing-ul acvatic, skwal, schi alpin ;i snowboarding. La
monoskiing picioarele sunt alăturate ;i îndreptate spre vârful plăcii, spre deosebire de
water monoskiing, unde picioarele sunt a;ezate unul în fața celuilalt, ca la skwal,
echilibrul este menținut cu bețele, iar tehnica de alunecare este specifică schiului alpin
(coborâre, slalom).
Promovat în anii 70-80, monoskiing-ul a cunoscut o scădere în popularitate spre
sfâr;itul acestei perioade datorită ascensiunii snowboardingului, dar există semnale că
revine pe piața sporturilor. Se practică pe pârtii de schi, dar ;i pe suprafețe acoperite cu
zăpadă mare ;i prăfoasă.76

Monoski
(sursa: http://www.tetongravity.com/forums/archive/index.php?t-228804.html)

Monoskiing
(sursa: http://www.ruedesloisirs.com/index.php?page=blog&cat=loisirs)

Un alt dispozitiv numit monoski este folosit ;i pentru agrementul persoanelor cu

afecțiuni ale picioarelor fracturi, paralizie, amputare). “cesta este cunoscut ;i sub
denumirea sit-ski schi pe care se stă , a apărut în anii -începutul anilor , ;i este
reprezentat printr-un schi alpin obi;nuit pe care este montat un cadru metalic ;i un
scaun. Pentru absorbirea ;ocurilor de pe terenurile accidentate, sub scaun se află un
amortizor, care ajută ;i la maximizarea contactului dintre schi ;i zăpadă. Schiorul se a;ează
în scaun, î;i întinde picioarele a;ezându-le pe suportul de pe cadru, este asigurat cu
bretele, ;i se lansează pe pârtie, locul bețelor fiind luat de doi stabilizatori, cu aspect de
cârjă pentru antebraț, fixați pe două schiuri scurte.

76 http://en.wikipedia.org/wiki/Monoskiing
 Sit-ski
(sursa: http://www.sitski.com/eqrev.htm)

Sit-skiing-ul se practică pe pârtii amenajate, pe pârtii cu moguli, snow park-uri ;i

terenuri sălbatice, iar manevrele sunt specifice schiului alpin coborâre, slalom .
Echipamentul personal este format din costum de ski, boots, cască, ochelari ;i mănu;i. 77

Monoskiing pentru persoane cu dizabilități

(sursa: http://www.picstopin.com/)

e)Freestyle skiing

Freestyle skiing sau schiul liber este o variantă a schiului alpin care cuprinde câteva
discipline, cum ar fi schi acrobatic în aer ;i pe pârtii cu moguli, skicross, freeskiing, half-
pipe ;i slope style stilul pantă .
“crobațiile aeriene se desfă;oară pe o pârtie specială, dotată cu trambuline. Schiorii
î;i iau avânt plecând din capul pârtiei, ajung în zona trambulinelor ;i efectuează mai
multe salturi, propulsați până la metri înălțime sau la de metri deasupra pistei de
aterizare, care este înclinată la -39 ;i are o lungime de
0
m.

77 http://en.wikipedia.org/wiki/Monoski
 Pârtie pentru schi acrobatic
(sursa: http://visual.merriam-webster.com/sports-games/winter-sports/freestyle-skiing/aerial-
site.php-cu modificări

“crobațiile pe pârtiile cu moguli sau movile solicită abilitățile schiorului la coborâre

;i slalom special. “cesta trebuie să ocolească movilele, trecând peste vârful sau flancurile
lor ;i printre ele în cel mai scurt timp pentru a ajunge la sosire.
Movilele pot fi naturale sau construite. Odată configurate, acestea tind să se
accentueze pe măsură ce se adâncesc jgheaburile sau traseele dintre ele schițate de schiorii
care coboară.

Schi acrobatic
(sursa: http://www.flickr.com/photos/doncookphoto/8348097854/)

La un moment dat, movilele devin neabordabile, deoarece sunt prea abrupte, de

aceea este necesară îngrijirea lor pentru a se păstra la dimeniuni acceptabile.
 Variante de ocolire pe o pârtie cu movile
(sursa: http://epicski.onthesnow.com/t/82104/moguls-again-line-and-pole-plants-cu modificări

Schi acrobatic pe o pârtie cu movile

(sursa: http://www.businessinsider.com/heres-why-youre-getting-sick-from-the-markets-2010-6)

Schi cross (Skiercross, SkierX) este o un tip de schi mai mult competițional decât
agremental, practicat cu echipament de schi alpin. Schiorii, în număr de patru, coboară
simultan pe o pârtie sinuoasă ;i cu obstacole movile, rupturi de pantă, trambuline , iar
primii doi clasați vor avansa în runda următoare. Concurenții nu au voie să se
obstrucționeze reciproc, iar orice contact intenționat cu ceilalti parteneri va fi penalizat
prin descalificare sau excludere din cursa următoare.
 Schița unei pârtii de ski cross
(sursa: http://wiki.fis-ski.com/index.php/Ski_Cross_Course_Drawings-cu modificări

Ski cross
(sursa: http://www.zimbio.com/pictures/sCaDMghMZ-
y/Women+Freestyle+SkiCross+FIS+World+Cup/pzxHSChUEKS/Ashleigh+Mcivor)

Freeskiing este o disciplina sportivă ;i o modalitate de relaxare care combină

elemente specifice schiului alpin, skateboarding-ului de stradă, ”MX-ului ;i patinajului pe
role (roller skating). În acest context, schiorul ca executa pe pârtiile din cadrul snow park-
urilor dotate cu diferite obstacole (trambuline, rampe, balustrade, cutii, semiconducte,
sferturi de conducte, ;ine, rezervoare de propan goale, butoaie, etc. , coborâri, slalom,
sărituri, acrobații în aer, etc. Echipamentul personal este format din schiuri late ;i ridicate
la ambele capete, clăpari, bețe, cască, ochelari, costum de schi asemănător cu cel de
snowboarding ;i mănu;i. 78

78 http://en.wikipedia.org/wiki/Freestyle_skiing
 Una dintre activitățile de freeskiing este half-pipe skiing-ul care se desfă;oară într-o
structură de tip super semi-conductă half-pipe/superpipe). Aici, schiorii vor efectua
diferite trucuri în timp ce se balansează în jos ;i în sus. Actualul record mondial pentru cel
mai mare salt într-un half-pipe este deținut de Peter Olenick, . m. Half-Pipe skiing a
făcut parte din Winter X Games în anul ;i a fost aprobat ca sport oficial în cadrul
Jocurile Olimpice de iarnă din , de la Soci, Rusia. 79

Freeskiing
(sursa: http://classic.uboot.com/xburtonboy5454/blogEntry/99.707.777)

Half-Pipe skiing
(sursa: http://espn.go.com/action/freeskiing/news/story?id=5899216)

O super semi-conductă pentru half-pipe skiing include două elemente rampa de

lansare ;i semi-conducta propriu-zisă. Dimensiunile unei semi-conducte pentru freeskiing
sunt: lungime 100-165 m; unghiul de pantă -18,50 lățimea la nivelul coronamentului
17,5- , m lățimea bordurilor - , m înălțimea de la bază la coronament , -6,5 m;
înălțimea secțiunii vertical , m.
Dimensiunile rampei de lansare spre semi-conductă sunt lungime m lățime m

79 http://en.wikipedia.org/wiki/Half-pipe_skiing
înălțime , m, iar distanța de la rampă la semi-conductă este de -10 m.80
Echipamentul personal este format din schiuri alpine mai late, rotunjite ;i înălțate la
capete, clăpari, bețe, costum, cască, ochelari ;i mănu;i.

Dimensiunile unei semi-conducte pentru freeskiing

A-B)Semi-conducta (half-pipe): 1-lungimea; 2-înclinarea; 3-lățimea la nivelul coronamentului -
lățimea bordurilor -adâncimea-înălțimea de la bază la coronament -înălțimea secțiunii
vereticale; C)Rampa: 7-lungimea; 8-lățimea -înălțimea -distanța de la rampă la semi-conductă
(sursa: http://wiki.fis-ski.com/index.php/Half-Pipe_Courses-cu modificări

f)Skijoring

Skijoring-ul este un sport de iarnă în care schiorul este tractat de un cal equestrian
skijoring), un câine (dog skijoring) sau un vehicul cu motor (motorized skijoring).
Denumirea vine de la cuvântul norvegian skikjøring , care înseamnă a conduce
schiurile.
Skijoring-ul este un sport agremental, dar ;i competițional, întrecerile având loc în
multe țări unde există zăpadă în timpul iernii. Cele mai multe curse sunt între ;i
kilometri lungime. Cea mai lungă cursă este Kalevala din Karelia, Rusia, desfă;urată pe o
distanță de km, uramtă de River Runner din Whitehorse, Yukon-Canada, cu 190 km.
Echipamentul personal pentru o astfel de activitate este alcătuit din schiuri pentru
schi alpin sau fond, bețe în cazul tractării cu câini , clăpari pentru schiuri alpine sau
bocanci pentru schi fond , costum de schi pantaloni, jachetă , mănu;i, cască ;i ochelari de
protecție, centură ;i coardă pentru tractare, iar câini ;i caii vor avea hamuri speciale caii
pot fi liberi sau condu;i de un călăreț . În această postură, schiorul poate efectua cross-
country, slalom, patinaj ;i sărituri peste trambuline din zăpadă, fiind tractat de - câini ;i
de un singur cal. Locațiile predilecte sunt stațiunile turistice, drumurile, lacurile înghețate
;i potecile.81

80 http://wiki.fis-ski.com/index.php/Half-Pipe_Courses
81 http://en.wikipedia.org/wiki/Skijoring
Fadri Casty tras de calul Bergonzi la Skijoring Grand Prix Credit Suisse (locul I)-St. Moritz, Elveția
(sursa: http://teakdoor.com/famous-threads/86577-world-news-in-pictures-533.html)

g)Speed skiing

Speed skiing-ul este o variantă a schiului alpin care presupune coborârea directă pe
pârtii amenajate. Este unul dintre cele mai rapide sporturi nemotorizate, vitezele atinse
fiind, în mod regulat, peste kilometri pe oră. Poziția schiorului în acest caz este cea
ou , aerodinamică, cu genunchi flexați ;i capul înainte. Echipamentul personal se
compune din schiuri, bețe, clăpari, costum pantaloni etan;i din latex cu un strat de
poliuretan pentru a reduce impactul eolian , cască ;i ochelari de protecție.82

h)Skibobbing

Skibobing-ul (schiul cu bobul) este un sport de iarnă care se practică folosind un

dispozitiv asemănător bicicletei prevăzut cu schiuri în loc de roți bob, bicicletă de
zăpadă . Pentru propulsarea pe pârtie sau pe pantele acoperite cu zăpadă turistul ocupă
poziția a;ezat , manevrează ghidonul ;i este echipat cu o pereche de schiuri scurte
pentru a se sprijini faptul care define;te skibobbing-ul).
De;i ideea originală pentru o această bicicletă cu schiuri a fost patentată încă din
1892, iar skibobbing-ul a fost o formă de transport în Munții “lpi, prima competiție
internațională a avut loc în . Șapte ani mai târziu a luat ființă FIS” Fédération
Internationale de Skibob , care din organizează anual Campionatul Mondial de
Skibobbing.
Inițial, skibobbing-ul a fost una dintre puținele metode prin care persoanele cu
afecțiuni la genunchi au putut practica schiul alpin, dar ulterior acesta a devenit un sport
popular ;i în rândul persoanelor sănătoase. Echipamentul personal este reprezentat prin
schirui scurte, clăpari, costum, cască ;i ochelari de protecție. Principalele atracții ale acestei
activități recreative sunt siguranța, manevrarea u;oară, vitezele mari atinse pâna la
km/h ;i sentimentul de a practica schi jet-ul pe zăpadă.83

82 http://en.wikipedia.org/wiki/Speed_skiing
83 http://en.wikipedia.org/wiki/Skibobbing
 Skibobing
(sursa: http://en.poland.gov.pl/More,than,skiing., Winter,sports,in,Poland,Events,7072x3078.html)

i)Ski BASE jumping

Ski BASE jumping-ul este o variantă de schi extrem, în care schiorul aventurier, după
ce a parcurs un anumit traseu, pe un versant, pe flancul unei culmi sau a unui vârf, î;i
eliberează bețele, sare în gol de pe marginea abrupturilor muntoase, execută câteva
acrobații nu este obligatoriu , deschide para;uta ;i aterizează la baza acestora, în locuri
favorabile.
Un subtip al acestei activități extreme este Wingsuit ski BASE jumping-ul, în care
schiorul după ce se desprinde de pe marginea abruptului, execută câteva acrobații nu este
obligatoriu), î;i eliberează schiurile ;i î;i deschide costumul de zbor, după care aterizează
la baza acestuia.
Echipamentul personal este reprezentat de schiuri alpine, clăpari, costum, cască,
ochelari, mănu;i, para;ută.

j)Paragliding skiing

Schiatul cu parapanta (ski paragliding, ski gliding, speed riding, speed flying) este
un sport extrem care combină elemente specifice zborului cu parapanta ;i schiului alpin
extrem. Echipamentul personal este format din parapantă, schiuri alpine, clăpari, costum,
cască, ochelari ;i mănu;i.
“ripa are o suprafață mai mică decât o parapantă obi;nuită -18 m2 față de -35
m2 , este confecționată dintr-o țesătură de nailon, tratată cu un strat de poliuretan sau
silicon, are întărituri din Kevlar sau Dyneema ;i armături Mylar pe orificiile celulelor de la
marginea conducătoare. Dimensiunile mai mici ale aripii permit o alunecare mai bună
pentru a zbura aproape de pantă ;i a evita obstacolele de pe versanții reziduali.
Procedura este următoarea lansare de pe un vârf sau o culme, umflarea parapantei,
coborârea pe versantul accidentat cu parapanta deschisă, evitarea obstacolelor stâncării
;i a porțiunilor fără zăpadă, restabilirea contactului cu zăpada pe anumite sectoare ;i
aterizarea în văile de la poale.84

Ski paragliding
(sursa: http://www.twcenter.net/forums/showthread.php?318866-TWC-s-Adrenalin-Rush-thread)

Începuturile schiatului cu parapanta se plasează la sfâr;itul anilor , când

alpini;tii francezi s-au lansat cu para;ute ;i schiuri din munții abrupți spre văile de la
poale. În timp această activitate a evoluat, ajungându-se la dotările actuale. În anul 1996 se
organizează prima competiție de speed flying în SU“ numită ”lade Runner, urmată de
Blade Raid în 2005.
În aceia;i perioadă un grup de piloți francezi au început să experimenteze un nou
model de aripă, mai u;oară ;i mai portantă. În anul 2007, Franța a găzduit prima
competiție anuală de speed riding, în stațiunea Les “rcs Speed Flying Pro Les “rcs . 85
Locațiile pentru practicarea acestui sport sunt arealele montane din Munții “lpi, cu
lansare din stațiunile turistice de altitudine Les Arcs, Chamonix în Franța, Wengen,
Verbier în Elveția, Vallnord în “ndorra, Solden, Stubaital în “ustria, Marmolada, Valle
d`Aosta în Italia ) sau din zone accidentate, în arealele montane din Scoția Glencoe), Noua
Zeelandă Treble Cone , Norvegia Voss , SU“ Lake Isabella, Owens Valley din
California, Boulder din Colorado, Cape Kiwanda din Oregon, etc.), etc.

A.27) Schiul fond

Schiul fond cross country skiing, XC skiing , este un sport ;i o formă de relaxare în
care participanții se deplasează pe terenuri înzăpezite, prin pă;ire, împingere ;i alergare,
cu ajutorul unor schiuri speciale ;i a bețelor. “ceastă activitate este populară în multe
locuri cu zăpezi mari, cum ar fi Europa de Nord, Canada ;i “laska. De fapt, schiul fond
face parte din familia Schiului Nordic Nordic skiing , alături de sărituri cu schiurile,
combinată nordică schi fond ;i sărituri cu schiurile , biatlon schi ;i tir ;i orientare pe

84 http://www.gondyline.com/skiparagliding.php; http://vimeo.com/36398302;
http://www.gadling.com/2010/02/04/skiing-paragliding-speed-riding/
85 http://en.wikipedia.org/wiki/Speed_flying
schiuri deplasarea după hartă de-a lungul unor trasee).
Schiul fond î;i are originea în țările nordice ale Europei, în vremuri preistorice. În
secolul XIX acesta a fost practicat pe scară largă ca o modalitate de deplasare dintr-un loc
în altul sau la vânătoare în timpul iernii. De asemenea, schiul fond a fost folosit ca mijloc
de deplasare pentru armatele nordice în cadrul diferitelor conflicte în care au fost
antrenate ex. Războiul de Iarnă dintre Finlanda ;i Rusia din -1940).
În zilele noastre populația din țările cu tradiții puternice în schiul fond Norvegia,
Suedia, Finlanda, Estonia, Lituania ;i Letonia folose;te în mod regulat schiurile pentru
deplasare cotidiană ;i agrement.
Echipamentul tradițional utilizat în schiul fond era realizat din materiale naturale
schiuri de lemn, bețe din bambus cu curele de piele, încălțăminte din piele cu tălpi groase,
legături din piele, etc.
“stăzi, echipamentul s-a îmbunătățit ;i a suferit transformări radicale în ceea ce
prive;te designul, eficiența ;i materialele folosite. Schiurile sunt sunt lungi ;i înguste,
pentru a distribui greutatea schiorului ;i a-i permite să se mi;te mai repede. Dimensiunile
schiurilor standard sunt m lungime, circa cm lățime ;i -4 cm grosime. Materialele
folosite pentru confecționarea schiurilor sunt lemnul, fibra de sticlă ;i spuma.
”ețele servesc pentru asigurarea echilibrului ;i pentru propulsare, sunt confecționate
din aluminiu, fibră de sticlă sau fibră de carbon, sunt mai lungi ca cele pentru schi alpin,
pentru a cre;te forța de împingere ;i sunt prevăzute la capătul inferior cu un vârf ascuțit,
pentru a u;ura pătrunderea prin suprafețe dure gheață, sol înghețat, etc. ;i o rondea care
să-i împiedice adâncirea în zăpadă.
Legăturile sunt concepute pentru a fixa vârful bocancului ;i a lăsa liber călcâiul, fapt
care asigură mi;carea tălpii piciorului în vederea deplasării. “cestea sunt fixate de schiuri
cu ;urube.
Ghetele pentru schiul fond sunt, în general, u;oare, au înălțime mai mică ;i fixează
glezna mai puțin, pentru a-i asigura flexibilitatea.
Echipamentul personal este alcătuit din costum supraelastic, care să dea libertate de
mi;care turistului, căciulă, ochelari de protecție, rucsac de tură ;i mănu;i.

Fixarea bocancului în legătură ;i mi;carea tălpii piciorului la schiul fond

(sursa: http://www.alpinesportshop.com/equipment-apparel/cross-country-skis/)
 Echipament pentru schi fond
(sursa: http://www.nordicskiracer.com/news.asp?NewsID=5114)

Pentru ca schiurile să alunece mai bine pe suprafețele acoperite cu diferite tipuri

calitative de zăpadă zăpadă prăfoasă, zăpadă înghețată, zăpadă umedă, etc. se folosesc
mai multe sortimente de ceară ceară de alunecare, ceară de urcare ;i împingere, ceară-gel
;i ceară-benzi , care se aplică pe tălpi.
Sub aspect tehnic, în schiul fond există patru stiluri de deplasare clasic, patinaj,
telemark ;i skiathlon clasic ;i patinaj . Stilul clasic presupune deplasarea schiorului,
menținând schiurile paralele, prin pas alternativ, împingere alternativă ;i împingere
simultană. Patinajul presupune împingerea alternativă a schiurilor sub forma literei V, iar
telemarkul combină coborârea downhill cu efectuarea virajelor prin îndoirea
genunchiului de la piciorul interior la un unghi de 90 0.
Schiul fond pentru relaxare ;i menținerea condiției fizice se practică pe drumuri
comunale, alei, poteci, trasee turistice sau ski tunnels/ski halls (Ylläs-
Halli în Helsinki, Finlanda; DNA Ski Tunnel în Sotkamo, Finlanda;
Paippi în Paimio, Finlanda; Jämi Ski tunnel din Jämijärvi, Finlanda; Torsby Ski Tunnel din
Suedia; Skisporthalle Oberhof din Oberhof, Germania, etc.).
În țările nordice, de-a lungul traseelor pentru cross-country skiing există o rețea de
refugii ;i cabane care sunt folosite de schiori pentru a se adăposti peste noapte. Spre
exemplu, Norvegian Mountain Touring Association dispune de 400 de asemenea refugii
dispuse de-a lungul a sute de kilometri de trasee pentru schi fond. 86

86 http://en.wikipedia.org/wiki/Cross-country_skiing; http://en.wikipedia.org/wiki/Ski_tunnel
 Schi fond
(sursa: http://www.au-schoppernau.at/de/region-impressionen.html)

Variante ale schiului fond sunt backcountry skiing ;i skijoring-ul. Pe timpul verii,
schiul fond se poate practica cu ajutorul schiurile pe role (roller skiing, skike) ;i pe covoare
din plastic.
Schiurile pe role sunt dispozitive construite la mijlocul anilor 30 din secolul XX în
Italia ;i nordul Europei, pe suprafețe asfaltate ;osele, alei, piste , dar ;i off road.
Echipamentul este format din skiuri de tip clasic role late ;i skate -4 role înguste),
bocanci, bețe, cască, genunchiere ;i cotiere. “ceastă modalitate de agrement este populară
în Franța, Italia, Norvegia, Finlanda, Estonia, Suedia, Rusia, “merica de Nord, unde sunt
;i numeroase competiții sportive.87
Skikes ski=skate ke=bike sunt dispozitive asemănătoare patinelor cu rotile, dar mai
mari, inventate de Otto Eder în . “cestea sunt confecționate din aluminiu, au două
role mai mari, dispuse în față ;i în spate, platformă pentru a;ezarea piciorului ;i curele
pentru prinderea gleznei ;i a bocancului, iar propulsarea se face cu ajutorul bețelor. 88

Roller skiing
(sursa: http://www.bahighlife.com/News-And-Blogs/ Adventure-Blog/Five-best-outdoor-
workouts.html)

87 http://en.wikipedia.org/wiki/Roller_skiing
88 http://en.wikipedia.org/wiki/Skike
 Skike
(sursa: http://roller-skis.co.uk/index.php?main_page=product_info&products_id=54)

Practicarea schiului fond pe covoare din plastic ex. neveplast este asemănătoare
condițiilor din timpul iernii, doar că echipamentul, pentru turi;ti, poate fi mai lejer
pantaloni scurți, tricou . “ceste covoare sunt dispuse liniar pe un anumit traseu, au lățimi
de 2- m ;i grad mare de alunecare.

Cross-country sckiing pe covoare din plastic

(sursa: http://taraz.zhm.slando.kz/obyavlenie/isskustvennaya-pokrytiya-neveplast-
ID4nxmW.html)

A. )Schiul de tură

Schiul de tură ski touring, backcountry skiing, ski randonee este un sport ;i o
activitate agrementală care presupune deplasarea pe schiuri speciale schiuri de tură pe
distanțe lungi ;i pe un teren variat. Prin tehnicile de deplasare se înrude;te cu schiul fond
(mers ;i schiul alpin coborâre, slalom .
Echipamentul pentru practicarea schiului de tură este alcătuit din schiuri, legături
speciale, clăpari, bețe, îmbrăcăminte, mănu;i, rucsac, alte accesorii colțari, piolet, ham,
lopată, corzi, carabiniere, etc. .
Schiurile de tură au greutate mai mică ;i se comportă mai bine în zăpadă mare, grea
sau pulver. De asemenea, au o geometrie adecvată în ceea ce reprezintă lățimea, raza ;i
forma. Structura schiului de tură este de tip fagure, fapt care determină o greutate scăzută
şi o rezistenţă mare la îndoire şi torsiune. Se aseamănă cu schiurile alpine, care sunt
destinate coborârilor pe pârtii sau pe terenuri neamenajate, dar sunt mai suple ;i
compatibile cu tipul de zăpadă şi de teren întâlnit de-a lungul turei.
Zăpada de pe terenurile montane este neomogenă, iar în aceste condiții schiul de tură
trebuie să fie tolerant la vârf, adică suplu pentru a uşura declanşarea virajului şi pentru a
se adapta rapid la tipurile de zăpezi întâlnite pulver, crudă, noroioasă, firn, etc. . Călcâiul
clăparului trebuie să fie bine fixat pentru a iniția, conduce şi termina o curbă, iar pe
zăpezile înghețate configurația schiului trebuie să prevină deraparea. Supleţea laterală şi
în torsiune sunt caracteristici care confirmă polivalența acestor schiuri.
Vârful schiurilor de tură este găurit, iar în zona calcâiului prezintă o scobitură.
“ceste artificii sunt utile pentru transformarea lor în sanie în vederea transportării unui
eventual accidentat, pentru a le putea trage dupa sine în pasajele extrem de înclinate
dacă nu au putut fi puse pe rucsac sau pentru a agăţa pieile de focă la călcâi.
Există mai multe tipuri de schiuri de tură, după cum urmează
-schiuri competiție-alpinism: sunt înguste (62-64 mm sub clapar), scurte (în general 160
cm ;i u;oare g- /schi . Raza de curbură e mare, undeva peste m, însă calitățile
lor de coborâre lasă de dorit, deoarece nu sunt destul de stabile Hagan X-Race, Hagan
Cirrus, Dynastar Piera Menta, Dynafit PDG, Trab Duo Race, etc.);
-schiurile de freeride sunt foarte late, având la mijloc peste mm ;i ajungând chiar la ,
cu structură stratificată miez de lemn, pături laminate, fibră de sticlă, finisare ceramică .
Evident greutatea este mai mare, dar comportarea lor la coborâre prin zăpada este bună
datorită stabilității mai mari. Lungimea lor se alege aproape de înălțimea schiorului,
uneori cu până la -15 cm mai mult (Hagan Daemon, K2 Wayback, Volkl Mantra,
Movement Jackal, etc.);
-schiurile allaround sunt schiurile de tură cele mai folosite, ca geometrie ;i structură.
Greutatea lor variază, în general, între ;i , kg, iar lățimea sub clapar este între ;i
mm.
“legerea schiurilor de tură trebuie să țină cont ;i de greutatea schiorului (inclusiv
bagajul ;i de caracteristicile terenului teren descoperit, teren împădurit, poteci înguste,
etc.). Astfel, pentru o greutate mai mare se vor alege schiuri mai lungi, care se vor
comporta mai bine prin zăpadă mare, iar pentru vâlcele ;i poteci înguste,prin padure,
precum ;i la intoarcerile de pe loc se vor alege schiuri mai scurte. 89

89 http://www.explorersport.ro/news/utile/schiurile-de-tura.html; https://www.mormota.ro/alegere-ski-tura
 Diferite modele de schiuri de tură
(sursa: http://www.explorersport.ro/ski-de-tura.html-cu modificări

Legăturile pentru schiurile de tură permit la mers ridicarea clăparului de la călcâi,

iar la coborâre pot fixa clăparul la călcăi. “cestea pot fi de trei feluri
-cu cadru: sunt constituite dintr-un cadru metalic sau din fibră de carbon pe care sunt
fixate elementele şi mecanismele care permit menţinerea clăparului şi eliberarea lui în caz
de şocuri şi torsiuni anormale. Unele modele au un mecanism de declanşare plasat în
spatele legăturii, în axul tibial. În acest caz, clăparul este fixat anterior printr-un inel
metalic care permite folosirea eventuală a bocancilor de căţărare cu talpa rigidă
-cu ax longitudinal mecanismele de fixare sunt plasate tradiţional, adică faţă-spate;
-dedicate sau specifice mecanismele de fixare sunt extrem de uşoare ;i necesită folosirea
unor ghete care au încorporate, în grosimea tălpii şi la nivelul vârfului acesteia, două
dibluri metalice în care vin şi se fixează cei doi pinteni metalici ai legăturii anterioare.
Legăturile pot elibera clăparii dacă sunt supuse unui ;oc frontal declanşare verticală
posterioară sau unei torsiuni laterale declanşare laterală anterioară . Pentru a nu pierde
schiurile în acest caz, se folosesc frâne adaptabile, niciodată curele.

Legături pentru schiul de tură

(sursa: http://www.firsttracksonline.com/2011/10/17/salomon-and-atomic-alpine-touring-ski-
binding-market/)
 “ta;area crampoanelor la legăturile pentru schiurile de tură
(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Ski_touring-cu modificări

Principiul de funcționare a legăturilor de ski touring

(sursa: http://www.piste-off.com/equipment-and-technical/equipment.asp)

Clăparii de tură sunt flexibili, au talpă Vibram, nu sunt prea înalți ce excepția celor
pentru schi extrem ;i îndeplinesc două funcții walk permit mersul pe schiuri sau pe jos
;i ski coborârea pe schiuri . În acest context, ace;tia trebuie să asigure confortul la urcare
;i la deplasare, fie că acestea se fac pe schiuri, fie că se fac cu schiurile pe rucsac, precum ;i
la coborâre.
 Clăpari pentru schiul de tură
(sursa: http://magazin.absolutoutdoor.ro/clapar-tura-dynafit-zzero-3-mf.html

Clăparii sunt fixați în legături, la partea anterioară, cu un inel metalic care permite
folosirea eventuală a bocancilor de căţărare cu talpă rigidă. Talpa clăparilor este u;or
bombată pentru a permite desfă;urarea pasului, fapt care induce o forță verticală mai
mare în mecanismul anterior de prindere a acestora în legături.
”eţele de schi sunt de preferinţă telescopice pentru a putea fi ajustate în cazul în care
le ataşăm la rucsac, când ne deplasăm pe pante cu diferite grade de înclinaţie sau când
densitatea zăpezii se modifică, ceea ce face ca băţul să intre în zăpadă mai mult sau mai
puţin.
Pieile de focă sunt sisteme adezive sub formă de benzi care, lipite pe talpa
schiurilor, permit avansarea pe zăpadă prin pă;ire în urcare, fără a aluneca în spate spre
vale). Dacă la origine pieile erau veritabile, din focă, astăzi doar numele le-a mai rămas.
Ele sunt confecționate din fibre naturale mohair sintetice nylon sau mixte mohair-
nylon).

Piele de focă din mohair pentrru schiul de tură

(sursa: http://www.himalaya.ro/ro/produs/piele-de-foca-ct-40-mohair--1314/)
 În ceea ce prive;te raportul alunecare-aderență-rezistență, cele mai bune sunt pieile
mixte, confecționate din mohair ;i nylon / % . Pieile moderne sunt toate adezive si
sunt prevăzute la vârf cu un inel de agăţare şi, eventual, cu un cârlig de prindere la călcâi.
În acest ultim caz, la vârf, pielea este dotată cu un sistem de reglare a lungimii si tensiunii.
Pieile sunt disponibile în mai multe lărgimi, de la la de mm, adică de la
schiurile de fond până schiurile largi actuale. Oricare ar fi dimensiunea lor, pieile trebuie
să lase libere canturile metalice, absolut necesare stabilităţii în traversări pe zăpezile
îngheţate.

Montarea pieilor de focă pe schiurile de tură

(sursa: http://agatelady.blogspot.ro/2013/01/all-about-undercast-clouds-and-more.html)

Îmbrăcămintea pentru ski touring trebuie să fie călduroasă, impermeabilă la vânt ;i

să respire să permită ventilarea aerului ;i transferul transpirației spre exterior). Aceasta se
compune din haine de corp, confecţionate din materiale sintetice care asigură o buna
izolaţie termică ;i care nu reţin umezeala, jachetă şi pantalon, fabricate din materiale
uşoare, impermeabile la ploaie ;i la vânt. Pentru turele lungi este recomandată pe timpul
pauzelor ;i a bivuacului jacheta de puf, care menține temperatura corpului la valori
optime împiedicând apariţia hipotermiei.
Pe cap schiorul trebuie să poarte o căciulă din lână sau din materiale sintetice, iar în
cazul temperaturilor foarte scăzute, cât ;i a vânturilor cu viteze mari se va folosi cagula.
Mănu;ile trebuie să fie permeabile, suple şi echipate cu dublură, care nu trebuie să
absoarbă apa şi să fie capabile să transfere umiditatea pe partea superioară. “ceastă
proprietate va păstra mâinile uscate şi calde.
Ciorapii sunt accesorii care asigură confortul piciorului, iar pentru confecţionarea lor
sunt utilizate două tipuri de fibre
-fibre cu rol mecanic, ele asigurând rezistenţa ciorapului nylon , aderenţă la picior,
evitând situaţiile în care ciorapii se întind spandex si amortizarea acrylic
-fibre cu rol termic răcoroase coolmax, bumbac , călduroase lână, mătase sau izolante
termic), neutre (acrylic, nylon, spandex).
Șosetele de munte si trekking au calităţi remarcabile, realizate din fibre speciale,
beneficiare ale ultimelor tehnologii. Materialele folosite sunt:
-Coolmax pastrează piciorul uscat datorită fibrelor cu canale care cresc astfel
permeabilitatea la vapori;
-Thermolite Base este o holofibră specială care asigură un plus de căldură fără plus de
greutate;
-Lycra: asigură o adaptare a ciorapului la picior mulare pe picior
-Cordura: asigură o durabilitate ;i rezistență crescută a şosetei
-Rhovyl: previne dezvoltarea bacteriilor ;i ciupercilor.
Ochelarii de protecție cu lentile real filtrante sunt desosebit de importanți pentru
practicarea sporturilor montane, în special în cazul deplasărilor pe zăpadă sau gheaţă,
unde radiația reflectată este foarte puternică. După gradul de protecție ochelarii se împart
în patru categorii, după cum urmează
-categoria foarte închişi la culoare, protecţie UV mai mare de %, protecţie pentru
spectrul vizibil între ;i %, utilizaţi la lumina solară extrem de puternică munţi foarte
înalţi peste m
-categoria închişi la culoare, protecție UV mai mare de %, protecţie pentru spectrul
vizibil între ;i %, utilizaţi la lumina solară foarte puternica înălţimi ;i mare
-categoriile ;i cu lentile interschimbabile, sunt indicate pentru călătorii ;i altitudini
relativ joase.

Ski touring
(sursa: http://www.schnalstal.com/de/aktivitaeten/skitouren/)

Rucsacul este casa schiorului de tură, mai ales când se merge mai multe zile pe
traseu. Cei mai folosiţi rucsaci sunt cei care transferă cea mai mare parte a greutăţii pe
şolduri, printr-o centură. În general, modelele utilizează curelu;e peste piept, prezintă
diverse reglaje, sisteme special concepute la care aerul poate circula printre spate ;i prin
rucsac, astfel să se evite neplăcerile cauzate de transpiraţia excesivă. Pentru ture speciale,
de iarnă, rucsacul trebuie să aibă accesorii pentru prinderea pioleţilor, lopeții, schiurilor,
beţelor şi a colţarilor.
Schiul de tură cuprinde procedee tehnice variate, combinând tehnica schiului alpin
(coborâre, slalom) cu cea a schiului fond (mers, alergare, împingere). Variantele de mers se
folosesc pentru parcurgerea unor terenuri plate, uşor ondulate sau înclinate. Prin urmare,
în funcţie de teren se pot folosi următoarele procedee de mers
-pasul alternativ se execută prin pă;ire, câmd cu un picior, când cu celălalt
-împingerile alternative se efectuează când pe un picior, când pe celălat
-împingerile simultate se execută când picioarele sunt lipite unul de celălat;
-întoarcerile sunt procedee simple care se execută pe loc şi nu trebuie să lipsească din
bagajul tehnic al niciunui schior. Printre cele mai simple întoarceri se recomandă
întoarcerile vârf peste vârf ;i întoarcerea prin săritură
-urcările se folosec atunci când mijloacele mecanice de urcare lipsesc sau în deplasările pe
teren variat; acestea sunt: urcarea în trepte, urcarea în jumătate foarfecă, urcarea în
foarfecă ele se caracterizează prin trecerea succesivă a greutăţii corpului de pe un schiu pe
celălalt şi printr-un sprijin solid pe beţe. La coborâre se poate adopta tehnica downhill,
slalom sau telemark.

Modalitate de transportare a schiurilor de tură

(sursa: http://www.montafon.at/en/holiday_worlds/off-piste_enthusias/ski_tours)

Telemark-ul free hill skiing este o variantă a schiului de tură în care coborârea se
face prin viraje executate prin fandare. “stfel, după declan;area virajului piciorul de pe
schiul interior se îndoaie ;i coboară genunchiul paralel cu schiul, în timp ce clăparul este
ridicat de la călcâi. “ceastă mi;care împinge schiul înainte, iar 50-60% din greutatea
corpului este distribuită pe piciorul exterior.
 Telemark skiing
(sursa: http://www.wengerna.com/blog/so-you-want-to-start-telemark-skiing/)

Începuturile virajelor de tip Telemark se plasează în anul , când norvegianul

Sondre Norheim a luat parte la un concurs de sărituri cu schiurile, unde a folosit o tehnică
specială pentru a efectua întoarcerile. “ceastă tehnică a fost ulterior preluată de tot mai
mulți schiori, devenind, astfel, o tehnică de coborâre în schiul de tură. Denumirea acestei
tehnici vine de la ținutul Telemark, regiunea Østlandet din Norvegia.90
Prin urmare, schiurile de tură combină avantajele schiurilor de pârtie lățimea şi
rezistenţa mai mare ca a schiurilor de fond, legături securizate, posibilitatea de a coborî în
viraje , cu avantajele schiurilor de fond se poate pă;i cu ele datorită legăturilor speciale
care permit ridicarea călcâiului clăparilor la mers ;i la urcare, se poate urca pe pante mici
;i medii datorită "pieilor de focă" sintectice care sunt aderente la zăpadă împiedicând
alunecarea înapoi, dar permit alunecarea înainte. Sub căclâiele clăparilor se pot ridica, la
urcarea pe versanți, scăriţele înalţătoarele cu care sunt prevăzute legăturile, cu -2
trepte, fapt care determină ca aceştia să stea la orizontală. La coborâre se deta;ează pieile
de foci de pe tălpi ;i, fie se blochează legăturile pe clăpari, putându-se efectua viraje în
bune condiții, ca ;i cu schiurile de pârtie, fie călcâiul clăparilor rămâne liber ;i se virează
în stil telemark.
Schiul de tură este deosebit de benefic pentru sănătate. “cesta poate fi practicat,
indiferent de vârstă, de persoane cu o pregătire fizică bună ;i pregătire tehnică în schi
medie, pe trasee neamenajate, pe drumuri forestiere ;i poteci, implicând urcuşuri şi
coborâri prin zăpadă nebătută care poate avea diferite densitaţi ;i structuri (pulver,
granulară, crudă, înghețată, etc. . Lungimea traseului precum şi gradul de dificultate vor fi
alese, în mod obiectiv, în funcţie de nivelul fizic şi tehnic de pregatire.
Schiul de tură dezvoltă calităţile fizice, morale şi de voinţă, fapt care contribuie la
definitivarea personalității individuale. Mersul pe schiuri în aerul curat al munţilor
necesită rezistenţă fizică şi ajută la călirea organismului. De asemenea, angrenează
întregul corp, stimulând marile funcţii ale organismului.
În timpul deplasărilor organismul va fi supus unui efort de lungă durată, cu
intensităţi diferite cauzate de condiţiile schimbătoare de relief alternarea urcuşurilor cu

90 http://en.wikipedia.org/wiki/Telemark
coborârile), modificarea suprafeţei de alunecare zăpadă pulver, granulară, cu curstă, etc. ,
modificarea condiţiilor meteorologice ceață, ninsoare, vânt, etc. , etc.
Regiunile în care se practică frecvent schiul de tură sunt Islanda Peninsula Troll ,
Norvegia (arealele montane Oslomarka, Hardangervidda, Rondane ;i Jotunheimen),
Suedia (Abisko National Park , Munții “lpi Chamonix, La Grave-Franța Zermatt,
Davos/Klosters-Elveția Chamonix-Zermatt Haute Route; Campo Imperatore, Gran Sasso-
Italia; Hochkonig-Austria), Masivul Tatra (Zakopane-Polonia; Tatra Înaltă-Slovacia),
Canada (Rogers Pass, Wapta Traverse; Revelstoke; Golden din Columbia ”ritanică
Parcurile Naționale ”anff ;i Yoho Icefall Lodge ;i Kananaskis Country din Alberta), SUA
(Big Cottonwood Canyon ;i Little Cottonwood Canyon din Salt Lake City, Utah; Teton
Pass ;i Jackson Hole din Wyoming; Tuckerman Ravine din Munții Washington, New
Hampshire; Loveland Pass ;i Berthoud Pass din Colorado , Munții “nzi Chile ;i
“rgentina , Noua Zeelandă Craigieburn Valley ;i Broken River Skifields, Parcul Național
Munții Cook, Fox Peak ;i coastele glaciate din “lpii de Sud Munții vulcanici Ruapehu ;i
Taranaki din Alpii de Nord, etc.) ;i “ustralia Parcul Național Kosciusko, Munții ”ogong,
Munții Feathertop ;i Falls Creek .91

A.29)Snowboardingul

Snowboarding-ul este un sport de iarnă care se practică folosind o placă snowboard

prevăzută cu legături pentru clăpari sau boots. Dezvoltarea snowboarding-ului a fost
inspirată de skateboarding, săniu;, surfing ;i schi. “cesta a cunoscut o perioadă de avânt
în anii , în SU“, ;i a devenit sport olimpic de iarnă în .
Istoria snowboarding-ului poate fi sintetizată în următoarele repere cronologice
-prin anii 1920 oamenii foloseau pe post de snowboard-uri plăci de lemn ;i placaj cu care
alunecau pe pantele dealurilor acoperite cu zăpadă
-în anul inginerul Sherman Poppen, din Muskegon, Michigan, a inventat o jucărie
pentru fiica lui, formată din două schiuri împreunate, prevăzute cu o sfoară la vârf pentru
control această invenție a fost numită snurfer , de la snow=zăpadă ;i surfer devenită
foarte populară, Poppen ;i-a licențiat invenția, iar în deceniul următor a vândut
aproximativ un milion de snurfere; era începutul snowboardingului modern;
-la începutul anilor Poppen organizează o serie de concursuri de snurfing la o stațiune
de schi din Michigan, care au atras entuzia;ti din toată țara
-în anul 1963, Tom Sims (1950-2012), elev în clasa a VIII-a la Școala Centrală din
Haddonfield, New Jersey, a conceput în atelierul ;colii un dispozitiv de alunecare, pe care
l-a numit skiboard acesta era reprezentat dintr-o placă de lemn, pe care a lipit pe față o
bucată de carpetă, iar pe spate o folie din aluminiu la mijlocul anilor el a produs
snowboard-uri comerciale;
-în aceia;i perioadă, Dimitrije Milovich, un surfer entuziast, iubitor al sporturilor de iarnă,
a construit un snowboard numit "Winterstick", inspirat de designul plăcii de surf
-în , Jake ”urton Carpenter, un snurfer împătimit din Vermont, proiectează legăturile
pentru placa de snowboard în acela;i an a fondat compania ”urton Snowboards în
Londonderry, Vermont;
91 http://en.wikipedia.org/wiki/Ski_touring
-în a avut loc primul Campionat Național de Snurfing la Muskegon State Park în
Muskegon, Michigan; Jake Burton Carpenter a concurat cu un snowboard de design
propriu ;i a câ;tigat, moment care este considerat începutul snowboarding-ului
competitiv;
-în a avut loc prima Cursă Națională de Snowboard la Suicide Six, înj Vermont,
cî;tigată de echipa lui ”urton, Rider Doug Bouton;
-în 1983 s-a organizat primul concurs de halfpipe în cadrul Campionatului Mondial de
Snowboarding de la Soda Springs, California;
-în 1985 s-a desfă;urat prima Cupă Mondială de Snowboarding, la Z(rs, în “ustria
-în 1990 s-a înființat Federația Internațională de Snowboard ;i “sociația de Snowboard din
SU“, care organizează astăzi Winter X Games, “ir&Style, US Open, Jocurile Olimpice ;i
alte evenimente difuzate la nivel mondial;
-în anul 2004 erau 6,6 milioane de snowboarderi în SU“, cei mai mulți între - de ani ;i
25% femei;
-în sezonul 2009- au fost , milioane de snowboarderi în SU“ ;i Canada.
Echipamentul pentru snowboarding este format din:
-plăci, cu lungimi cuprinse între - cm, în funcție de greutatea ;i înălțimea
snowboarder-ului, cu structură stratificată față din plastic sau lemn, corp din fibră de
sticlă/carbon cu miez laminat din lemn, canturi de oțel, bază din grafit , prevăzute cu
legături
-boots;
-costum (pantaloni largi, cu curea sau bretele, jachetă termo/windproof
-cască de protecție ;i ochelari
-pantaloni ;i vestă de protecție
-protecție pentru tibie ;i genunchi
-protecție încheieturi
-mănu;i
-kit de întreținere echipament
-ceară
-husă sau rack
-rucsac.
 Plăci de snowboarding cu legături
(sursa: http://www.whitezine.com/en/trends/chanel-sports-2010.html)

Stilurile practicate în snowboarding sunt următoarele

-jibbing deplasare pe suprafețe neconvenționale rampe, balustrade, cutii, bănci,
autovehicule, copaci, etc. ;i efectuarea de acrobații freestyle sărituri, alunecare, etc.
-freeriding combinații de stiluri ;i tehnici pe terenuri naturale slalom, sărituri, trucuri,
etc.);
-freestyle acrobații pe suprafețe naturale ;i amenajate rampe, ;ine, balustrade, copaci,
bolovani, etc. , cum ar fi sărituri, răsuciri, alunecări pe bare/;ine, mers cu spatele, etc.
-alpine snowboarding freecarving se practică pe zăpadă propaspătă sau bătătorită ;i
înseamnă viraje energice ;i viteză mare

Boots pentru snowboarding

(sursa: http://www.evo.com/snowboard-boots/k2-ryker.aspx)
 Geacă pentru snowboarding
(sursa: http://www.snowboardermag.com/featured/ripzone-x5-blender-snowboard-jacket/)

Pantaloni pentru snowboarding

(sursa: http://www.snowboardermag.com/tag/bonfire-snowboard-pants/)

-slopestyle se practică în snow parcuri ;i presupune efectuarea unor acrobații pe un

traseu presărat cu diferite obstacole trambuline, ;ine, cutii, rampe, balustrade, etc.);
-big air se practică pe o pârtie pentru sărituri ;i constă în efectuarea unor acrobații în aer
cu scopul de a atinge cea mai mare înălțime ;i distanță ;i de a ateriza curat
-half-pipe (semi-conductă se practică pe o pârtie semicirculară amenajată în zăpadă sau
construită, prin balansarea de pe o latură pe alta, cu efectuare de acrobații răsuciri,
întoarceri, etc.);
 Alpine Snowboarding
(sursa: http://www.uttendorf.com/Wochenprogramm.72.0.html)

Modelul pârtiei de slopestyle pentru Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci Rusia din
(sursa: http://whitelines.com/news/ sochi-2014-olympic-slopestyle-course-preview-released.html)
 Big Air snowboarding
(sursa: http://www.creativeleisure.co.uk/snowboard-ramps.php)

-boardercross border X, snowboarder X se practică în snow parcuri, pe o pârtie marcată

cu trambuline, berme, etc. din zăpadă, sub forma unei curse între mai mulți concurenți

Bordercross
(sursa: http://whitelines.com/news/british-snowboard-championships-2012-thomas-bankes-maisie-
potter-win-trespass-boardercross.html)

-big mountain freeride se desfă;oară în teren deschis, muntos, pe zăpadă pulwer, iar
snowboarderii trebuie să găsească traseul cel mai avantajos pentru a ajunge la poale
locații consacrate sunt în “laska, Noua Zeelandă ;i Munții “lpi
-rail jam se practică în snow parcuri sau în ambianța urbană ;i presupune executarea
unor acrobații cu ajutorul unor obstacole cum ar fi ;ine, cutii, conducte, balustrade,
bordure, etc.;
-snowboard racing se practică în snow parcuri pe un traseu marcat de porți, de către unul,
doi sau mai mulți concurenții care participă la probe de slalom uria;, slalom paralel,
slalom super uria; ;i triplu slalom.92

Rail Jam snowboarding

(sursa: http://oceanbeachsurfskate.blogspot.ro/2010/05/cricket-campus-rail-jam-tour-hits-san.html)

Snowboarding racing
(sursa: http://www.boardsure.com/snowboard_seasonaire.html)

În funcție de scop ;i stil, există trei tipuri principale de plăci pentru snowboard,
după cum urmează
-plăci universale all mountain , pentru toate tipurile de terenuri
-plăci Freeride, folosite pe orice tip de teren ambele capete ale plăcii sunt curbate, fapt
care permite schimbarea rapidă a sensului de alunecare sunt flexibile, u;or manevrabile ;i
pot fi conduse pe oricare picior;
-plăci Freestyle sunt mai scurte, mai u;oare, mai flexibile ;i mai manevrabile nu sunt
foarte stabile ;i nu sunt potrivite pentru viraje rapide ;i coborâri în viteză
-plăci Carving sunt înguste ;i rigide, proiectate pentru schimbări rapide de direcție

92 http://en.wikipedia.org/wiki/Snowboarding
rezistă la frânări violente în zapada întărită ;i au o stabilitate foarte buna la viteze mari. 93
Snowboarding-ul se poate practica ;i indoor, în snow parcuri sau în snowtunnel-uri.
“cestea din urmă sunt dispozitive mecanice destul de simple, reprezentate printr-un
cilindru de oțel ondulat, care printr-un apeduct prime;te agent frigorific pentru răcirea
pereților metalici. Când apa este pulverizată în interiorul cilindrului, ea îngheață rapid
asigurând mediul de alunecare. Cilindrul se rote;te cu o anumită viteză, iar
snowboarderul poate efectua manevre precum surferul într-un tub creat de val.
Snowtunnel-ul a fost inventat de Darren Visser din Melbourne, “ustralia, ;i este
folosit din ce în ce mai mult pentru agrementul din medii artificiale, ca o alternativă la
condițiile naturale din arealele montane. 94

Snowboarding într-un snowtunnel

(sursa: http://www.thesnowtunnel.com/pages/ photos_movies/photos/Snowtunnel_13.htm)

A.30)Indoor skiing/snowboarding

Anumite activități agrementale specifice iernii, precum schiul alpin ;i snowboarding-

ul, se pot practica ;i în interior (indoor skiing), în centre de ski (ski hall, ski center) sau în
săli de sport speciale, pe covoare rulante din plastic ski carpet în cadrul pârtiilor de ski
uscate (dry ski slope). “ceste covoare imită iarba, iar densitatea mare de fibre oferă
senzația de zăpadă reală.95

93http://www.skimania.ro/tiparire-articol-714.html
94Vezi ;i http://www.thesnowtunnel.com/
95http://www.alpine-engineering.nl/en/ski-grass;
 Montarea unei pârtii uscate cu covor rulant din plastic
(sursa: http://www.alpine-engineering.nl/en/dry-ski-slope/alpine-disk-slope)

Schi alpin în cadrul centrului Ego Indoor Skiing din Bergen op Zoom din Olanda
(sursa: http://www.alpine-engineering.nl/en/dry-ski-slope/revolving-ski-slope)

Spre exemplu, compania “lpine Engeneering din Olanda oferă pârtii uscate cu
dimensiuni cuprinse între 5- m lățime ;i - m lungime, iar suprafața schiabilă pe
covoarele rulante cu iarbă sintetică este de - m lățime, -11 m lungime, cu înclinare de
10-180.96
De asemenea, tubing-ul ;i chiar schiul alpin se pot practica ;i pe pârtii uscate mobile
sub formă circulară “lpine Disk Slope , care prin mi;carea lor induc senzația unei pârtii
naturale.

96 http://www.alpine-engineering.nl/en/dry-ski-slope/revolving-ski-slope
 Pârtie uscată circular cu covor de plastic
(sursa: http://www.alpine-engineering.nl/en/dry-ski-slope/alpine-disk-slope)

Snowboarding în Ski City din Melbourne, Australia

(sursa: http://inspect.cudo.com.au/melbourne/four-skiing-or-snowboarding-lessons-at-ski-city)

A.31)Agrementul cu sania

Săniu;ul sledding este o activitate comună în toată lumea, care presupune

alunecarea pe zăpadă, sub impulsul gravitației pe pante , cu un vehicul sau dispozitiv
numit sanie sled . Când procesul de alunecare se desfă;oară prin tractare de către o
persoană sau prin tractare animală cai, reni este vorba despre plimbarea cu sania sleigh
rides).
Sania tradițională este alcătuită din următoarele elemente un cadru cu două tălpi
curbate din lemn sau din metal , care asigură alunecarea, peste care se află o platformă
sau un pod din lemn , pe care se a;ează persoana sau persoanele, în poziția ;ezând sau
pe burtă , ;i o curea pentru tractarea saniei pe pantă în sus.
 Sanie tradițională de agrement
(sursa: http://www.liveauctionworld.com/Antique-Wooden-runner-sled_i14560590)

Sanie de viteză steel sled runner, flexible flyer

(sursa: http://www.made-in-china.com/showroom/ykshuangbo/product-
detailAodxhCglfSck/China-Steel-Runner-Sled-SB-Sled-015-.html)

Designul actual al săniilor este variat, la fel ;i materialele din care sunt confecționate
lemn, metal, plastic, fibre, spumă . Prin urmare se disting sănii propriu-zise cu tălpi ,
sănii-bob cu ghidon sau volan ;i sănii neconvenționale discuri, tobogane, colaci, sănii
gonflabile, etc.). La acestea se adaugă alte accesorii utilizate pentru alunecare, cum ar fi
plăci din material plastic, discuri de aluminiu, pungi sau saci de nylon, saci de nylon
umpluți cu fân sau paie, tăvi de copt, foi de carton, etc.
Fiind cel mai vechi ;i mai popular sport de iarnă, săniu;ul se poate desfă;ura pe
pârtii special amenajate, pe drumuri forestiere sau comunale sau pe orice suprafață
înclinată ;i acoperită cu zăpadă. Pe lângă varianta pur agrementală, se poate practica ;i
săniu;ul extrem, care presupune executarea unor acrobații, cum ar fi efectuarea unei rotiri
de 3600 în aer ;i revenirea pe sanie răsucirea la 0
în aer ;i revenirea pe sanie
executarea poziției Superman în aer ;i revenirea pe sanie ridicarea de pe sanie, fixarea
picioarelor pe tălpile saniei în aer ;i revenirea pe sanie înainte de a ateriza desprinderea
de sanie, ridicarea în aer ;i revenirea pe sanie etc. Echipamentul personal este la alegere,
dar poate include genunchiere, cască ;i ochelari de protecție.
Se pare că săniu;ul modern a început în stațiunea St. Moritz din Elveția, la începutul
anilor , atunci când turi;tii britanici, au început să se joace cu sanii trase de băieții
care efectuau livrări la domiciliu. 97
Primele competiții sportive de sanie au fost organizate lângă Sankt Petersburg, dar
prima întrecere oficială a avut loc la Davos, în Elveția. “bia în anul a fost organizat
primul Campionat Mondial de Sanie, la Oslo, în Norvegia, iar doi ani mai târziu a luat
ființă Federația Internațională de Sanie. Din , sania a fost inclusă în rândul sporturilor
olimpice de iarnă.

Sanie modern cu ghidon

http://www.snowsource.com/generalstore_snowtoys.htm

Sănii-tobogan
(sursa: http://www.ebay.com/itm/EMSCO-1140-123-48-2-PERSON-SNOW-TWIN-POLY-
TOBOGGAN-SLED-/360397857403)

97 http://en.wikipedia.org/wiki/Sledding; http://en.wikipedia.org/wiki/Extreme_sledding
 Sanie gonflabilă
(sursa: http://www.monstermarketplace.com/snow-sleds-and-snow-toys/airhead-bullet-snow-sled)

La săniu;
(sursa: http://www.boston.com/travel/getaways/europe/ articles/2010/02/14/blade_runner/)

Variante ale săniu;ului clasic sunt snowtubing-ul, kickspark sledding-ul,

snowmobiling-ul ;i motocross snow biking-ul.
1)Snowtoobing-ul este o activitate agrementală, inițiată la începutul secolului XIX în
Munții “lpi, practicată cu ajutorul colacilor tubes din cauciuc sau material plastic,
prevăzuți cu mânere ;i podea pentru siguranță. Se desfă;oară pe pârtii de sanie, pe pârtii
special amenajate, sub foma unor culoare, în cadrul snow park-urilor sau pe alte suprafețe
înclinate acoperite cu zăpadă. Datorită formei rotunde, colacii sunt greu de controlat, ;i
din această cauză se înregistrează multe accidente. O formă a snowtubing-ului este towed
snowtubing-ul sau snowtubingul tractat cu ajutorul snowmobilului, în care pot fi antrenați
mai mulți colaci legați unul după altul.
 Colac (tube) pentru snowtubing
(sursa: http://jetsetta.com/travel/best-sleds-for-adults/)

Snowtubing
(sursa: http://www.sledriding.com/sledreviews/sledreviews.html)

Culoare sau pârtii pentru snowtubing

(sursa: http://www.accurate-autobody.com/2012/01/winter-sledding-in-colorado/)

2)Kickspark sledding-ul este o activitate agrementală foarte răspândită în țările nordice,

semnalată încă din într-un ziar din nordul Suediei, care se desfă;oară cu ajutorul unei
sănii speciale, numită scuter de zăpadă sau kickspark sled . “ceasta este alcătuită din
două tălpi alergătoare tabulare pentru zăpadă ;i ascuțite pentru gheață, din metal u;or, de
obicei aluminiu, pe care sunt montate două platforme pentru picioare ;i un ghidon
ajustabil ca înălțime.
 Lungimea acestui mijloc de agrement este de 130- cm, înălțimea ghidonului este
de 70-95 cm, iar greutatea ajunge la 6- kg. Varianta inițială, din care a derivat kickspark
sled-ul este kicksled-ul, care este ceva mai mare ;i are ata;at un scaun în fața ghidonului,
fiind folosit pentru plimbarea copiilor.
“;a zisa sanie este propulsată prin împingere/lovire cu piciorul-kicking (sparke sau
sparka, în limbile scandinave , de unde ;i denumirea de kickspark sled/kicksled=sanie
acționată prin lovituri de picior potkukelkka în limba finlandeză .
“ceastă activitate se poate practica pe drumuri, poteci, alei, suprafețe cu gheață
(lacuri, râuri), atingându-se viteze de 15-20 km/h. Unele modele au posibilitatea ata;ării de
rotile pentru a fi folosite ;i vara wheel sled sau sunt concepute inițial cu rotile pentru
activitățile din sezonul cald. De asemenea, există posibilitatea ata;ării unui co; pentru
bagaje u;oare sau cumpărături. O variantă a kicksledding-ului este dog kicksledding-ul,
care presupune tractarea saniei de 1-2 câini, cu ajutorul unei corzi fixate pe tija ghidonului.
Echipamentul personal este format din bocanci u;ori cu aderență la zăpadă,
pantaloni supraelastici, jachetă impermeabilă ;i termoizolantă, bluze windstoper, căciulă,
mănu;i, rucsac de tură, etc.98

Scutere de zăpadă-Kicksparks sleds

(sursa: http://kickbike.com/kickspark-kicksleds/)

Plimbarea cu scuterul de zăpadă kickspark sledding

(sursa: http://kickbike.com/kickspark-kicksleds/)

3)Snowmobiling-ul este plimbarea cu snowmobilul (ski-dooing), autovehicul de teren

destinat agrementului ;i transportului pe timp de iarnă, conceput pentru a fi utilizat pe

98 http://en.wikipedia.org/wiki/Kicksled; http://www.potku.fi/kepopas/kepopas_eng.htm
suprafețe cu zăpadă ;i/sau gheață drumuri, lacuri, râuri, terenuri deschise .
Aceste autovehicule sunt, de obicei, proiectate pentru a găzdui două persoane, la fel
ca o motocicletă sau un “TV, cu excepția snowmobilelor montane concepute pentru
deplasarea pe zăpadă groasă, care au de obicei un loc mic, pentru o singură persoană.
Propulsarea snowmobilului se face prin intermediul unei ;enile, situate în spate, iar
manevrarea lui se realizează cu ajutorul a două tălpi mobile schiuri situate în față,
acționate de un ghidon pe care se află ;i comenzile.

Componentele unui snowmobil

(sursa: http://www.infovisual.info/05/032_en.html-cu modificări

Snowmobiling
(sursa: http://www.byrnesagency.com/personal-insurance-connecticut/snowmobile-insurance/)

Designul snowmobilelor este variat, ajungându-se la forme aerodinamice, hibride ;i

futuriste din cele mai interesante (ex. Hyanide). Acestea sunt realizate din materiale mai
u;oare, mai durabile ;i sunt mai rapide, datorită motoarelor cu combustie internă mai
eficiente, fapt care induce entuziasm mai mare pentru pilot, dar, în acela;i timp, cre;te
posibilitatea producerii unor accidente.

Snowmobilul Hyanide-motocicletă cu ;enilă

(sursa: http://auto.howstuffworks.com/hyanide.htm)

Un snowmobil poate cântări peste de kilograme, capacitatea motorului ajunge la

centimetri cubi comparabilă cu a unei motociclete medii ;i atinge viteze de
km/h. Riscul de răsturnare este redus, dar piloții pot fi aruncați în decor mult mai u;or
datorită designului lor deschis. De asemenea, distanțele de frânare pe zăpadă ;i gheață
sunt mai mari decât pe drumuri asfaltate, din cauza aderenței reduse pe teren umed.
Pericolele care planează asupra acestei forme de agrement sunt coliziunea cu stânci,
copaci, garduri, alte vehicule, persoane, înec, avalan;ele, etc., toate putând fi evitate prin
atenție sporită, educație ;i semnalizare corespunzătoare.
Utilizarea snowmobilelor pentru agrement contravine turismului responsabil,
datorită poluării aerului, zgomotului, streasării animalelor, eroziunii solului, etc.
Echipamentul de protecție contra vântului ;i frigului este reprezentat de: pantaloni
de iarnă, jachetă impermeabilă ;i termoizolantă, cască, ochelari, mănu;i, cizme sau
bocanci. 99
Un vehicul asemănător cu snowmobilul, dar acționat prin pedalare, este Ktrak
Snowmobile Bike-ul sau KtraK Snow ”ike. “cesta se aseamănă cu o bicicletă, doar că în
locul roții din față este ata;at un schi, iar roata din spate acționează o ;enilă.
Ktrak-ul se compune din două kituri schiul ;i roata cu ;enilă care se pot instala pe
bicicletele Mountain ”ike, are viteze ;i este folosit pentru urcarea uphill ;i coborârea
downhill pantelor cu zăpadă. 100

99 http://en.wikipedia.org/wiki/Snowmobile; http://adventure.howstuffworks.com/outdoor-activities/snow-
sports/snowmobile4.htm
100 http://www.ktrak.es; http://www.ktrak.es/preguntasfrecuenteseng.htm
 Tehnici de semnalizare la snowmobiling
(sursa: http://adventure.howstuffworks.com/outdoor-activities/snow-sports/snowmobile4.htm-cu
modificări

Ktrak
(sursa: http://thekneeslider.com/ktrak-rear-drive-kit-and-ski-kit/)

4)Motocros-ul este o formă de agrement desfă;urată cu ajutorul unui vehicul rezultat

prin adaptarea unei motociclete de motocross sau special construit (moto snow bike).
“cesta are silueta suplă a unei motociclete, dar în loc de roți are o talpă ata;ată la furcă ;i o
;enilă la partea din spate.
Cu acest vehicul se pot practica plimbări de agrement ;i aventură, expediții extreme
;i diferite acrobații pe drumuri, prin păduri, pe terenuri accidentate, etc. 101

101 Vezi ;i http://frozenmoto.com/skiandmount.html

 Moto snow bike
(sursa: http://www.atvtracks.net/products/snow-bike-tracks/explorer-motorcycle-tracks)

A. )Agrementul cu scooterul de zăpadă

“grementul cu scuterul de zăpadă sau Snow scooting-ul este o combinație între

snowboarding ;i mountain biking ;i se desfă;oară cu ajutorul unui dispozitiv format
dintr-un cadru metalic care se sprijină pe două tălpi asemănătoare plăcilor de
snowboarding. Pentru absorbția ;ocurilor scuterul este prevăzut cu suspensii la furcă ;i
sub cadru).

Scuterul de zăpadă
(sursa: http://www.aliexpress.com/item-img/Snow-scoot-Snow-Bike-Snow-trikes-Trikes-
Bike-scooter-Snow-scooter-Snow-SKIT/616056969.html)

Pentru manevrarea sa, practicantul se sprijină cu un picior pe platforma de pe placa

din spate, prevăzută cu o curelu;ă pentru bocanci, iar cu celălalt picior execută o mi;care
de împingere. În cazul coborârii pe o pantă amândouă picioarele pot fi a;ezate pe această
platformă de pe placa din spate. Direcționarea scuterului se face cu ajutorul unui ghidon
care acționează asupra schiului din față.
 Snow scooting-ul se poate practica pe terenuri amenajate sau neamenajate, cu zăpadă
bătătorită sau în stare naturală mai ales pulver , pe versanți înclinați ;i accidentați
varianta extremă , pe drumuri ;i alei acoperite cu zăpadă, pe pârtii, în snow parcuri, etc.

Snow scooting
(sursa: http://www.pinkbike.com/news/snowscoot-fabien-cousine-2012.html

Cu scooterul de zăpadă se pot efectua plimbări, coborâri (downhill), slalom (curving)

;i chiar acrobații sărituri, răsuciri, big air, etc. . De asemenea, snow scooting-ul este o
disciplină sportivă care se regăse;te în competiții de gen, cum ar fi Snowscoot ”oarder
Cross, Downhill, Dual Slalom, Scooter X, Snowscoot Cup, etc., organizate în diferite snow
parcuri din lume. 102
Pentru plimbările simple echipamentul poate fi obi;nuit, dar pentru activitățile
extreme sau competiționale este nevoie de boots, costum geacă, pantaloni , cască,
ochelari, protecții ;i mănu;i, materiale asemănătoare cu cele de la snowboarding.
O variantă a acestui sport este cea practicată cu un scuter asemănător, dar prevăzut
la partea din spate cu două tălpi, pe care se află două platforme aderente pentru a;ezarea
picioarelor. De asemenea, este dotat fie cu un dispozitiv tubular, integrat în cadru, fie cu
un scaun pentru a;ezarea sportivului în pauze.
Inventatorul acestui vehicul denumit 3 Ski SMX Snow Bike, este Jason Buckley din
Noua Zeelandă, iar sportul numit Snow ”ike Fun este popular în Noua Zeelandă, SU“,
Canada ;i “ustralia. 103

102 Vezi ;i http://www.pinkbike.com/news/snowscoot-fabien-cousine-2012.html;

http://www.snowscoot.com/snowscoot-usa.html
103 http://www.smxsnowbikes.com/snowbike-new-zealand
 Ski SMX Snow Bike
(sursa: http://www.smxsnowbikes.com/snow-bike-new)

Cu snow bike-ul se pot practica plimbări, coborâre, slalom ;i acrobații sărituri, big
air, etc. în stațiuni turistice, în snow parcuri, pe terenuri neamenajate, pe drumuri, etc.

“crobații cu SMX Snow ”ike-ul

(sursa: http://www.smxsnowbikes.com/smx-bikes-new)

Agrement cu SMX Snow Bike-ul

(sursa: https://www.facebook.com/photo.php?
fbid=467934223262878&set=a.467933673262933.107342.167629989959971&type=1&theater)
 Snow bike prevăzut cu scaun
(sursa: http://www.electricpig.co.uk/2009/12/11/north-legion-smx-snow-bike/snow-bike-2/)

A.33)Agrementul cu sania trasă de câini

“grementul cu sania trasă de câini mushing, dog sledding este răspândit în țările
nordice ale Europei Suedia, Norvegia, Finlanda , în “laska ;i Canada, în Munții “lpi, dar
;i în alte țări inclusiv România ;i regiuni turistice unde este zăpadă suficientă ;i teren
pentru alergare.
Inițial, mushing-ul era o modalitate de transport în regiunile izolate cu ierni lungi ;i
friguroase. Termenul mush în limba engleză, provine de la cuvântul francez marche! ,
care înseamnă du-te! , îndemn adresat în secolul XIX de către vânătorii francezi din
Canada, numiți coureur de bois trapper, woodsman câinilor pentru a trage sania. Cu
timpul ace;tia au devenit musher , adică vânători ;i călători prin pădurile din “merica
de Nord care puneau capcane, pescuiau, vânau, făceau comerț cu blănuri scumpe ;i se
deplasau cu sănii trase de câini.
Obiceiul de a folosi câini pentru a trage o sanie datează de cel puțin de ani,
avându-;i originea în Siberia ;i în “merica de Nord. “stăzi, mushing-ul este o activitate
utilitară transport, deplasare , agrementală ;i competițională. Ca sport, mushing-ul este
practicat în întreaga lume, dar mai ales “merica de Nord în “laska este sport național ,
Europa de Nord ;i “lpi.
“sociațiile International Federation of Sleddog Sport IFSS ;i International Dog Sled
Racing “ssociation ISDR“ organizează întreceri sportive ;i luptă ca acest sport să fie
inclus pe lista disciplinelor olimpice. Cele mai cunoscute curse de sănii trase de câini
Finnmarksløpet în Norvegia, Iditarod Trail Sled Dog Race în Alaska, La Grande Odyssée
în Franța ;i Elveția, ;i Yukon Quest în “laska ;i Yukon.
 Distribuirea funcțiunilor pentru sania trasă de câini
(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Mushing-cu modificări

Sania pentru mushing

(sursa: http://www.ecokids.ca/pub/eco_info/topics/ canadas_north/dogsled/-cu modificări

Mushing-ul ca activitate recreațională se desfă;oară în stațiuni turistice, în arii

protejate sau în locații cu trasee special amenajate pentru aceasta formă de turism.
Participantul stă a;ezat pe sanie, în timp ce musher-ul îndeamnă ;i ghidează câinii din
rasa malamut/husky sau se află chiar el în postura de musher, fapt care îi solicită
aptitudinile sportive. Pe traseu natura î;i va dezvălui multe din frumusețile sale păduri
nesfâr;ite, troiene de zăpadă, animale sălbatice, peisaje de vis.
În cadrul acestor destinații agrementale există agenții turistice, ghizi specializați ;i
echipaje de sănii trase de câini ex. provinciile ”ritish Columbia, Yukon Territory,
Northwest Territory, “lberta, Quebec ;i Ontario din Canada, statele “laska, Maine,
Wyoming din SU“, regiunile Lapland din Suedia/Finlanda, “ppenzell din Elveția, Heidal
din Norvegia, etc. . Participanții beneficiază de servicii complexe, cum ar fi cazare, masă,
echipament, instructaj, ghidaj, plimbare cu sania, etc. La noi în țară plimbări ;i concursuri
cu sănii trase de câini se organizează în împrejurimile ora;ului ”ălan din județul Harghita,
de către “sociația Sportivă “laskan Malamut. 104

A.34)Snowkiting

Snowkiting-ul este un sport de iarnă în aer liber în care se folose;te pentru

propulsare puterea portantă a unei aripi, iar alunecarea pe zăpadă se poate face cu
schiurile alpine (kite skiing) sau cu snowboardul (kite snowboarding). Echipamentul este
format dintr-o aripa cu trei suspante zmeul de care turistul se ata;ează prin intermediul
unei centuri, schiuri sau snowboard, costum de iarnă, ochelari de protecție, mănu;i, etc.
Tehnica snowkiting-ului este foarte asemănătoare cu cea a snowboarding-ului sau
schiului, dar cu un grad mai ridicat de dificultate. Pentru deplasare nu se ține cont prea
mult de direcția vântului, suprafețele de alunecare sunt reprezentate prin terenuri plane
sau versanți nu prea accidentați, iar manevrarea zmeului se face prin intermediul unei
bare care reune;te cele trei suspante.
“grementul cu zmeul de zăpadă este tot mai popular în stațiunile de iarnă din Rusia,
Canada, Islanda, Franța, Elveția, “ustria, Norvegia, Suedia ;i SU“. Limitele acestui sport
pot fi împinse spre extreme cu ajutorul unor noi tehnici, cum ar fi: freestyle, big air, speed
;i backcountry. 105

Snowkiting pe schiuri
(sursa: http://www.flickr.com/photos/mikekingphoto/5096535339/)

B)Activități turistice ;i agrementale pe apă

Pe apele stătătoare oceane, mări, lacuri se pot practica următoarele activități

agrementale ;i de turism sportiv
-la suprafața apei navigația cu barca rowboating, sailing , navigația cu yachtul
(yachting), canoeing, kayaking, surfing, windsurfing, kiteboarding, kitesurfing,
wakesurfing, wakeboarding, schi nautic (water skiing), toobing, hidrociclism (water
biking, water cycling), plimbarea cu hidrobicicleta (paddle boating, pedalo), agrementul
cu mijloace prevăzute cu aripi portante propulsate prin mi;carea corpului human

104 http://en.wikipedia.org/wiki/Mushing; http://www.alaskanmalamute.ro/despre_noi.html

105
http://en.wikipedia.org/wiki/Snowkiting
powered hidrofoil , navigația cu mijloace motorizate motorboating, jetboating, jetski
-pe suprafețele acvatice înghețate: ice yachting, patinaj;
-în apă ;i sub apă înotul, scufundarea liberă free diving , scufundarea la suprafața apei ;i
înotul cu tub pentru respirat (snorkeling), scufundarea în adâncime cu echipament de
respirat scuba diving , orientarea subacvatică underwater orienteering , fotografierea
subacvatică underwater photography , sporturi subacvatice underwater sports: tir-target
shooting, rugby, hockey, etc. ;i pescuitul sportiv.
Pe apele curgătoare se pot desfă;ura următoarele sporturi agrementale înot,
navigația cu barca, canoeing, kayaking, rafting, riverboarding, riversurfing, wakesurfing,
wakeboarding, toobing, waterbiking, logrolling log birling, birling ;i pescuit sportiv.

B. )Navigația cu bărci

a)Navigația cu bărci simple prevăzute cu vâsle

Navigația cu bărcile simple prevăzute cu vâsle rowboating este o activitate sportivă

;i de relaxare care se poate practica pe lacuri, râuri, fluvii ;i pe apa mărilor în zonele
litorale. ”ărcile sunt ambarcațiuni cu dimensiuni mici, fără punte, construite din lemn,
injecție de spumă, fibră de sticlă sau cauciuc, prevăzute cu două vâsle, din lemn sau
aluminiu, iar capacitatea lor poate fi cuprinsă între ;i locuri, în funcție de model lotcile
;i canotcile au capacitate mai mare, până la -11 persoane).
Originile bărcilor folosite pentru traversarea unor cursuri mici de apă au fost
stabilite cu aproximație înaintea anului î.Hr., iar primele bărci au fost ni;te canoe
rudimentare, obținute prin scobirea bu;tenilor. Nevoia unui suport mai stabil decât
trunchiul de copac a dus la apariția plutelor care la început au fost utilizate pe lacuri sau
râuri interioare. Pluta era confecționată din trunchiuri sau mănunchiuri de trestie legate cu
liane sau curele din piele. “stfel de ambarcații din papirus, de formă rotunjită, erau foarte
răspândite pe Nil, în Egiptul antic. Ele sunt reprezentate în morminte prefaraonice datând
din mileniul al IV-lea î.Hr. Progresele înregistrate în materie de asamblare ;i de arhitectură
navală au determinat cre;terea tonajului. Grecii ;i fenicienii urmăreau construirea de
ambarcațiuni mai mari ;i mai puternice, pentru câ;tigarea supremației militare sau pentru
transportul de mărfuri. Începând cu această perioadă, bărcile sunt înlocuite, prin apariția
corăbiilor ;i a navelor cu pânze. 106
Părțile componente ale unei bărci sunt următoarele
-prora/prova partea anterioară
-pupa: partea posterioară
-bordaj părțile laterale babord la stânga=port side, tribord la dreapta=starboard side
privind de la pupa la prova);
-coca sau corpul bărcii, din lemn, fibră de sticlă, plastic sau oțel
-carena partea exterioară, situată sub linia de plutire;

106
http://ro.wikipedia.org/wiki/Barcă
 Navigația cu barca prevăzută cu vâsle
(sursa: https://www.facebook.com/AlderbrookResortAndSpa?
directed_target_id=0)

-linie de plutire linia până unde o ambarcațiune se scufundă în apă, la capacitatea de

încarcarcare proiectată
-etambou oglinda partea posterioară pupa , de regula dreaptă ;i deosebit de rezistentă
-chila elementul principal al scheletului unei ambarcațiuni, dispusă longitudinal pe
fundul acesteia, constituită dintr-o „grindă rezistentă, de care se leagă etrava la prora ,
etamboul sau oglinda la pupa ;i crivacele transversal
-etrava element de rezistență, situat în continuarea chilei, care închide corpul unei
ambarcațiuni la extremitatea prorei cu ajutorul ei barca î;i deschide drumul prin apa
-crivac crivace piesa de rezistență din scheletul transversal al unei ambarcațiuni, legată
de chilă în partea inferioară , de care se fixeaza bordajul în cazul lotcilor tradiționale,
numărul crivacelor constituie indicativul de lungime al acestora;
-copastie element de rezistență, în care se fixează capetele superioare ale crivacelor,
constituind o bordură rigidă din lemn, metal, etc. la partea superioară a bordajului unei
ambarcațiuni
-suportul vâslelor, sub forma unui inel deschis la partea superioară. 107
Vâslitul este benefic pentru întreținerea brațelor ;i a spatelui ;i pentru menținerea
sănătății cardiovasculare. De asemenea, vâslitul ajută la dezvoltarea structurii osoase a
torsului, lucru care previne apariția ostoporzei. Pentru a evita anumite accidente,
participanții sunt dotați, în multe cazuri, cu veste de salvare.

107
http://www.pescuitul.ro/ps/page.php/id/barci/nav/
 Părțile componente ale corpului unei ambarcațiuni ;i planurile de referință
(sursa: http://www.scritube.com/diverse/NOTIUNI-GENERALE-DESPRE-NAVA-
C11420162120.php)
1-plan longitudinal; 2-plan transversal; 3-linia punții ;elatura -linia chilei; 5-linia etravei; 6-linia
etamboului; 7-operavie; 8-opera moartă -plan de plutire (linia de plutire); 10- linia de apă -
sector prova tribord;12- sector prova babord; 13-sector pupa tribord; 14-sector pupa babord

b)Navigația cu bărci simple prevăzute cu pânze

”ărcile cu pânze sunt propulsate cu ajutorul vântului care acționează asupra velelor
sailing boat, dinghy sailing . În acest caz, persoana care navigheză trebuie să gestioneze
viteza ;i direcția curenților de aer ;i să controleze sistemul de pânze pentru ca barca să se
deplaseze pe întinderea unităților acvatice lacuri, mări, oceane .
Cu alte cuvinte, este nevoie de anumite cuno;tințe de navigație pentru a pune în
mi;care barca prin intermediul vântului. “erul interacționează cu velele ;i crează anumite
forțe. Dacă velele sunt orientate perpendicular pe direcția vântului atunci forța netă va
deplasa barca înainte. Există însă, situații când barca nu are traseu pe direcția vântului ;i
atunci sunt necesare o serie de manevre pentru a poziționa velele în a;a fel încât
ambarcațiunea să progreseze contra vântului. În acest sens, există următoarele puncte de
navigație108:
1)Zona neutră (no-go zone sau spațiul pe care o barcă nu poate naviga. Lățimea acestei
zone depinde de designul bărcii, de sistemul de propulsare catarg, vele, tachelaj , de forța
vântului ;i de starea unității acvatice calmă, agitată . În funcție de ambarcațiune ;i de
condițiile hidro-meteorologice, zona neutră poate fi de la 0
-500 de fiecare parte a
vântului, la de 60-100 centrată pe direcția vântului. Când se încearcă navigarea în zona
neutră, velele nu produc suficientă forță pentru a impulsiona ambarcațiunea să înainteze
prin apă ;i, în acest caz, barca se va opri.

2)În fiare (in irons)

108
http://www.rna.ro/servicii/PersNavigant/agrement/manevra.pdf http://en.wikipedia.org/wiki/Points_of_sail
 Dacă o barcă pierde controlul ;i iese din zona neutră navigând înainte, în direcție
opusă față de vânt, ajunge în sectorul numit "în fiare" in irons , unde se poate opri, poate
reveni la poziția inițială sau începe să plutească încet înapoi. Pentru a ie;i din acest punct
velele trebuie strânse ;i împinse într-o parte.
Dacă acestea sunt împinse aproape de prova vor avea tendinta de a împinge prova
de partea cealaltă, iar barca se poate îndrepta în direcția respectivă, astfel încât velele pot fi
întinse din nou ;i navigație normală reluată. Dacă acestea sunt împinse spre pupa barca se
poate întoarce înapoi, lucru realizat ;i cu ajutorul cârmei, ie;ind din zona neutră.
3)Aproape de vânt (close hauled)
O barcă navighează în punctul apropiat de tractare sau de lucru al vântului (close
hauled atunci când velele sale sunt întinse ;i se deplasează cât mai aproape de direcția
vântului (450 de obicei , fără a intra în zona neutră. “cest punct de navigație permite
înaintarea ambarcațiunii în diagonală pe direcția vântului sau împotriva vântului.
4)Vânt strâns close reach , când ambarcațiunea este situată la un unghi îngust între
punctele aproape de vânt close hauled ;i vânt strâns beam reach .

Punctele de navigație
(sursa: http://my2fish.wordpress.com/tag/ points-of-sail-diagram/ -cu modificări

5)Vânt de travers beam reach , când ambarcațiunea înaintează la un unghi drept dinspre
babord sau tribord față de direcția vântului. Este un punct precis de navigație, cu velele
poziționate la aproximativ 0 pentru majoritatea ambarcațiunilor moderne este cel mai
rapid mod de deplasare.
6)Vânt larg mare (broad reach), când vântul bate dinspre pupa la un anumit unghi, iar
velele se află puțin înafara bărci.
7)Vânt de pupa running , când vântul bate dinspre pupa, iar ambarcațiune se deplasează
cu toată viteza înainte, pe direcția vântului, cu velele desfă;urate la 0.
Componentele unei bărci simple cu pânze sunt următoarele
-coca sau corpul, din lemn, plastic, fibră de sticlă, oțel
-chila sau coloana vertebrală, situată pe mijloc, de-a lungul corpului; acest element
aliniază ;i echilibrează ambarcațiunea la trecerea prin apă există ambarcațiuni cu chilă,
fără chilă ;i cu chilă retractabilă
-fundul;
-cîrma, situată la pupa
-catargul;
-velele una principală, spre pupa, ;i una fixă, spre prova
-tachelajul sau sistemul de corzi prin care se deschid ;i se strâng velele.

Componentele unei ambarcațiuni cu pânze

(sursa: http://bbs.fobshanghai.com/thread-3914206-21-1.html-cu modificări

Sistemul de vele velum=pânză, în latină , este mijlocul de propulsie al unui velier,

constituit din mai multe fâ;ii de pânză rezistentă, numite ferțe, cusute între ele ;i formând
o suprafață asupra căreia acționează vântul, ca forță propulsivă.
Velele sunt întinse pe vergi ;i straiuri într-un anumit aranjament, formând diferite
tipuri de greement. Totalitatea velelor unei nave formează velatura.
După formă se deosebesc următoarele tipuri de vele
-vele pătrate-de formă dreptunghiulară sau trapezioldală regulată
-vele aurice-de formă trapezoidală neregulată numite ;i „rande"
-vele latine-de formă triunghiulară în categoria cărora intră „focurile" ;i „velastraiurile".
Părțile principale ale unei vele sunt
-marginea de învergare, adică latura superioară cu care vela se prinde se înverghează pe
verga ce o susține
-marginile de cădere, adică marginile laterale;
-marginea de întinsură, adică latura inferioară de ale cărei colțuri se întinde ;i se menține
vela în vânt.
 Toate laturile velelor sunt întărite cu o parâmă coardă numită „grandee" care se
coase de marginile ei, iar în locurile expuse frecării ;i unor solicitări mai mari, velele sunt
dublate de fâ;ii de pânză din acela;i material, numite „căptu;eli" ;i „întărituri" colțurile
dinspre pupa ;i prova .
Catargul denumit ;i arbore este o coloană masivă de lemn sau de metal, fixată de
carlinga centrală a ambarcațiunii, în poziție verticală sau u;or înclinată spre pupa, având
rolul să susțină vergile ;i velele, antenele radio ;i de radiolocație, instalația de semnalizare
optică ;i luminile de drum la o ambarcațiunile mai mari. În general, velierele sunt
prevăzute cu - arbori de lemn sau de metal, iar bărcile simple au un singur catarg.
“mbarcațiunile cu pânze sunt de mai multe feluri, după cum urmează
-Sloop velier cu un singur catarg şi două vele
-Catboat velier cu o singură velă, care are catargul foarte avansat;
-Cutter velier asemanator cu sloopul, dar care are două sau mai multe focuri vele de tip
foc);
-Skiff velier foarte competitiv viteză, structură, configurație, greutate , cu un catarg ;i trei
vele, pentru o persoană sau echipaj mic;
-Yawl velier care se caracterizează prin prezenţa unui catarg la pupa, denumit artimon
(arbore artimon) sau bate-pupa care susţine o velă de artimon. “rborele artimon se află
poziționat înapoia timonei, fiind destinat în principal echilibrării navei. Este o variantă mai
rar răspândită, folosită tot la velierele care fac croaziere lungi
-Ketch variantă a yawl-ului doar că arborele artimon este de obicei poziţionat mai în faţă,
înaintea timonei sau a echei braţului cârmei . Este o variantă destinată croazierelor lungi
-Schooner sau goeleta este un velier cu două sau mai multe catarge, iar catargul din
prova este, de obicei, mai mic decât cel din pupa. Este o variantă folosită pentru velierele
mari, care efectuează croaziere prelungite. Sunt foarte răspândite ;i ca vase turistice, de
obicei cu aspect clasic, care efectueaza croaziere costiere. 109
Navigația agrementală cu veliere u;oare presupune excursii scurte de o zi
promenade , croaziere de coastă sau de larg, pescuit, concursuri, etc. Echipajul poate fi
format dintr-o singură persoană sau mai multe grup, familie , în funcție de capacitate,
preferințe ;i scop.
Excursiile de o zi sunt mai u;or de organizat, dar croazierele de mai multe zile
implică echipamente de navigație, comunicație ;i salvare, hrană, îmbrăcăminte, etc.
Componenta agremental-sportivă este dată de actul marinăresc în sine, reprezentat prin
arta de a naviga pe întinderea respectivă de apă, iar activitățile conexe sunt reprezentate
de explorarea insulelor izolate, înot, băile de soare, snorkeling, pescuit, fotoshooting,
birdwatching, etc.
Cu ocazia acestor practici se dezvoltă încrederea de sine, responsabilitatea, spiritul
economic, curajul, caracterul, comunicarea, integrarea ;i conclucrarea în echipă,
competențele de navigație, etc.

109
http://www.barcaholic.ro/articole/29-tipuri-de-veliere.html
 Navigație cu velierul de promenadă pe lac
(sursa:http://www.nauticexpo.com/prod/kama/sailing-dinghies-27240-198379.html)

Navigația cu pânze este veche ;i a avut un rol covâr;itor în dezvoltarea civilizației,

prin asigurarea mobilității pentru desfă;urarea unor activități economice importante
transport, comerț ;i pescuit. Cea mai veche reprezentare a unei nave cu pânze apare pe un
disc pictat aflat în Kuweit, datând între ;i î.Hr.
Progresele înregistrate în tehnologia de navigație din perioada medievală a permis
exploratorilor arabi, chinezi, indieni ;i europeni să efectueze călătorii mai lungi pe mare ;i
să descopere noi teritorii. “u existat îmbunătățiri a sistemului de pânze, a stâlpilor ;i a
tachelajului, iar echipamentele de navigație s-au îmbunătățit. 110

B. )Navigația cu iahtul

Yachting-ul este o activitate sportivă ;i agrementală care utilizează ambarcațiunile

numite iaht-uri. “cestea pot fi cu pânze sau cu motor. Pentru lucrarea de față ne
interesează iahturile cu pânze sau vele.Termenul iaht provine de la cuvântul olandez
Jacht=vânătoare, care se referea la vasele u;oare ;i rapide utilizate de către marina
olandeză pentru a urmării pirații care pătrundeau în apele teritoriale ale Țărilor de Jos.
După ce acest tip de ambarcațiune a fost aleasă de către regele Carol al II-lea al
Angliei pentru a-l duce din Olanda în insulele ”ritanice în vederea reînscăunării lui,
iahtul a devenit un vas utilizat pentru a transporta persoane importante. “stăzi, iahturile
sunt percepute ca vase de lux pentru agrement, în primul rând private.
Lungimea iahturilor variază, în general, de la metri până la zeci de metri. O
ambarcațiune de lux are cel puțin metri, un super-yacht are peste m ;i un mega-iaht
ajunge la peste 50 de metri.
Yachtingul cu pânze se desfă;oară atât pe apa mărilor ;i oaceanelor, cât ;i pe lacuri
;i râuri, cu ambracațiuni diferite ca mărime. Fie că este vorba de activitatea recreativă, fie

110
http://en.wikipedia.org/wiki/Sailing
de cea sportivă, yachtingul presupune cuno;tințe de navigație, deoarece propulsarea se
face cu ajutorul vântului ;i a velelor.
Primele concursuri de yachting se pare că s-au organizat în Olanda, în secolul XVII.
Curând, curse cu iahturi personalizate au început să se desfă;oare ;i în “nglia. În anul
1851, Escadrila Royal Yacht din Cowes a provocat la concurs iahtul American Americia.
Cursa a avut loc în Solent. “merica a câ;tigat cursa ;i a luat trofeul, Cupa “mericii, înapoi
în SU“, deținută de New York Yacht Club unde a rămas până în .
Cupa a fost pierdută apoi de către Royal Perth Yacht Club din Australia, care a intrat
în concurs cu iahtul “ustralia II. Între timp, cursele de iahturi au continuat să evolueze,
odată cu dezvoltarea claselor recunoscute de iahturi de curse, de la bărci mici, de până la
iahturi maxi-uriase.
Părțile componente principale ale unui iaht cu vele sunt următoarele
-coca sau corpul iahtului, din fibră de sticlă, plastic, lemn sau oțel
-chila sau coloana vertebrală a iahtului, situată pe mijloc, de-a lungul corpului această
structură aliniază ;i echilibrează vasul la trecerea prin apă pe iahturi mici, chila poate fi
deta;abilă
-puntea sau etajul iahtului;
-cîrma, situată la pupa
-catargul;
-velele una principal, spre pupa, ;i una fixă, spre prova
-tachelajul sau sistemul de corzi prin care se deschid ;i se strâng velele;
-cabina, situată sub punte, care conține bucătăria, dormitorul ;i instrumentele de
navigație
-echipamente stingătoare de incendiu, dispozitive de plutire, truse de prim ajutor,
lanterne, apă ;i hrană de urgență.
Pe lângă activitățile recreative, iahturile mari pot participa, de asemenea, la
concursuri, iar cele mai prestigioase curse de iahturi sunt cele pe distanțe lungi. Vremea
rea poate face din astfel de curse un test considerabil de abilități ;i voință. Cele mai lungi
astfel de evenimente sunt cursele "în jurul lumii", care poate dura luni de zile până la final,
iar cele mai cunoscute sunt Fastnet în Marea ”ritanie ;i Hobart Yacht Race de-a lungul
coastei de est a “ustraliei. În funcție de mărimea ambarcațiunii, echipajul iahturilor este
format din una (solo sailing) sau mai multe persoane, care contribuie la pilotarea acestora.
Dintre destinațiile pentru practicarea yachtingului se pot aminti Croația coasta
dalmată , Grecia, Sicilia, Riviera franceză, Turcia, Insulele Canare, Tortola-Insulele
Virgine Britanice, Cuba, Phuket-Thailanda, Mahe-Seychelles, lacurile Macquarie din
“ustralia, Garda din Italia, Taupo din Noua Zeelandă, Marile Lacuri din SU“-Canada,
Malawi din Zambia, Geneva în Elveția, Kizaki-Ko din Japonia, Snagov, Herăstrău,
Morilor-Chiajna, etc.
 Yachting
(sursa: http://www.photonesvadba.com/yachting_calendar.html)

Componentele unui velier

(sursa:http://www.micromagic.ro/UserFiles/MM%20Lateral%20tribord%20-%20elemente%201.jpg)
 B.3)Canoeing

Canoeing-ul este o activitate sportivă care se desfă;oară cu canoea pe râuri, fluvii,

lacuri ;i mări. Propulsia acesteia se face cu pagaia, care este o vâslă specială, prevăzuta cu
o singură pală la un capăt, acționată de către canoist din poziția ;ezând sau într-un
genunchi. Uneori, pentru sporirea vitezei, canoea este prevăzută cu o velă pânză .
Canoea este o ambarcațiune u;oară fără cârmă, cu unul sau mai multe posturi de
vâslit, construită simetric, cu prora ;i pupa ascuțite ;i înălțate.

Părțile canoei
(sursa: http://blog.naver.com/PostView-cu modificări

Canoistul vâsle;te cu o singură pagaie, din poziția stând într-un genunchi, pe o

perniță specială, cu laba piciorului respectiv sprijinită pe un dispozitiv fix. Din aceasta
poziție execută tracțiuni prin apă cu pagaia pe o singură parte a ambarcațiunii, pentru
înaintare ;i cârmuire. La canoea cu capacitate mai mare canoi;tii stau unul în spatele
celuilalt, în poziția ;ezând sau îngenunchiați fiecare pe alt picior, astfel încât să-;i poată
manevra simultan pagaiele, fiecare pe altă latură a canoei.
Materialele tradiționale folosite la confecționarea canoelor sunt trunchiurile de
copaci, coaja de copaci mesteacăn, conifere , stuful, benzile de lemn, scândurile ;i
placajul, iar cele moderne sunt fibra de sticlă, policarbonatul, aluminiul ;i pvc-ul.
Termenul canoe provine de la cuvântul caribian kenu bu;tean scobit=pirogă ,
preluat de către spanioli sub forma canoa .
Cele mai vechi ambarcațiuni de tip canoe datează din mezolitic - î.Hr. ;i
au fost găsite în Țările de Jos canoea Pesse , iar săpăturile arheologice din Danemarca
dezvăluie utilizarea de adăposturi ;i padele în perioada Ertebølle din neolitic î.Hr. -
3950 î.Hr.).
La început canoeingul a avut rolul de a staisface nevoile de transport de-a lungul
căilor navigabile. La un moment dat a reprezentat principala modalitatea de transport pe
distanțe lungi în “merica de Nord, bazinul “mazonului ;i Polinezia.
 Tehnica vâslirii în canoeing
(sursa: http://www.ckapco.com/Canoe/tabid/66/Default.aspx)

Până la mijlocul secolului XIX canoea a fost un mijloc important de transport pentru
explorare ;i comerț, după care s-a folosit pentru sport ;i agrement. În anul ,
canoeingul a fost disciplină olimpică în cadrul Jocurilor de la ”erlin. În țările în care a
jucat un rol-cheie în istorie, cum ar fi Canada ;i Noua Zeelandă, canoea ;i canoeingul
rămâne o temă importantă în cultura populară.
Ca mijloc de relaxare canoele sunt folosite pentru mai multe activități, cum ar fi
a)navigația cu pânze (small-craft sailing), pentru recreere ;i aventură pe râuri, lacuri ;i ape
marine. În acest caz, canoea este prevăzută cu o velă simplă pentru a cre;te viteza ;i a
reduce folosirea vâslelor;
b)vâslit pe apele înspumate whiteater ale râurilor de munte. În cadrul acestei activități se
deta;ează următoarele subtipuri
1)river running-coborâre cu canoea pe râurile învolburate, care după gradient se
încadrează în clasa a III-a de dificultate această activitate extremă se poate întinde pe una
sau mai multe zile, fiind asociată cu alte forme de relaxare contemplarea peisajului,
fotoshooting, birdwatching, etc.); deoarece este o îndeletnicire riscantă, canoi;tii trebuie
să poarte echipament de protecție cască, vestă, costume de izopren);
2)creeking-coborâre cu canoea pe râuri cu gradient mare, cuprins în clasele de dificultate
IV-VI (peste 19%o , ;i cu profil longitudinal accidentat, marcat de praguri, cascade,
repezi;uri, etc. Canoele folosite pentru creeking au, de obicei, un volum mai mare ;i o
configurație care să ofere siguranță mai mare prora ;i pupa mai rotunjite ;i
manevrabilitate mai bună pentru evitarea obstacolelor de pe râu
c)vâslit pe mare (sea canoeing)-activitate recreativă ;i de aventură desfă;urată pe mare, în
apropierea coastelor sau chiar în larg, pe durata unei sau mai multor zile. Presupune
abilități de navigare în condiții meteorologice vânt, soare, ploaie ;i hidrodinamice
valuri, curenți speciale
 Whitewater canoeing
(sursa:http://www.justgetout.net/blog/StaffWriter/ site/filteredlist/?key=canoe)

d)vâslit pe lacuri (lake canoeing)-activitate de relaxare desfă;urată pe lacuri naturale sau

antropice. Dintre locațiile importante pot fi menționate ”oundary Waters Canoe “rea
Wilderness din cadrul Superior National Forest Area-Minnesota, SUA; Saint Regis Canoe
Area din Adirondack Park-New York, SUA; Northern Forest Canoe Trail din nord-estul
Statelor Unite ;i Canadei, etc.
e)croazieră și campare (touring-camping canoeing)-activitate agrementală care combină
croaziera pe râuri cu camparea în diferite locuri de pe marginea apei, amenajate sau nu. În
acest caz, canoei;tii transportă în ambarcațiuni ;i bagaje corturi, îmbrăcăminte, hrană,
echipamente de protecție .
Dintre râurile pe care se desfă;oară camping-canoeingul se pot aminti Dunăre,
Tisa, Bodrog, Hernad în Ungaria; Vistula, Obra, Krutynia, Brda, Pilica în Polonia; Murray,
Brisbane, Yara în Australia; fluviile din America de Nord, etc.;
f)maraton (marathon-canoeing)-activitate destinată canoi;tilor temerari, care vâslesc zeci
;i sute de kilometri pe râuri ;i fluvii, solitari sau în echipaje mici. 111
Combinația dintre lotcă material ;i canoe liniile dinamice a dat na;tere unui
produs hibrid, numit canotcă , realizat în anul de către Ivan Patzaichin ;i
comandantul de navă Paul Vasiliu din Tulcea.
În acela;i an, cvadruplul campion olimpic la canoe a lansat canotca în cadrul
proiectului Rowmania to row= a propulsa o ambarcațiune cu vâslele , care promovează
ecoturismului cu barca în Delta Dunării. În anul s-a efectuat o croazieră cu canotcile
de + pe Dunăre, iar la ”udapesta, ”ratislava ;i Viena s-au organizat competiții ;i s-a
promovat imaginea turistică a României. În anul s-a organizat o caravană de
minifestivaluri pe Dunăre Giurgiu, Călăra;i, Galați , pe Mure; Târgu Mure;, “lba Iulia,
“rad ;i s-a deschis un centru de ecoturism în Delta Dunării.

111
http://en.wikipedia.org/wiki/Canoeing; http://en.wikipedia.org/wiki/Canoe
 Cu canotca pe Mure;, la “rad
(sursa: http://arq.ro/cu-canotca-si-ivan-patzaichin-pe-mures)

B.4)Kayaking

Kayakingul este o activitate de agrement ;i turism sportiv desfă;urată cu kayakul.

“cesta este o ambarcațiune sportivă cu unul sau mai multe posturi de vâslit cokpituri ,
relativ îngustă ;i ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă sau în clinuri,
;i cu puntea închisă. Cokpiturile sunt căptu;ite cu o pânză de neopren sau nylon pentru a
opri apa să pătrundă în kayac în cazul valurilor mari sau a răsturnării. Conducerea ;i
propulsarea kayakului se face cu padela, un tip de vâslă nefixată prevăzută cu pale la
ambele capete. “ceasta este ținută cu mâinile în zona de mijloc, iar kayacistul execută prin
apă tracțiuni alternative de o parte ;i de alta a kayacului, pentru a înainta. Direcția se
păstrează cu ajutorul unei cârme dirijate cu picioarele, printr-un sistem de cabluri ;i levier.
Sportivul vâsle;te din poziția a;ezat în barcă, pe un scăunel special, cu picioarele întinse,
u;or îndoite din genunchi ;i cu talpa sprijinită pe sistemul de cârmă.
Kayacul a fost inventat de eschimo;i pentru a vâna pe lacuri, râuri ;i ape de coastă
din Oceanul “rctic, “tlanticul de Nord, Marea ”ering ;i nordul Oceanul Pacific. Primele
kayace au fost construite din piei de focă sau de alte animale întinse pe un cadru de lemn
sau de oase din schelet de balenă. Kayacele au cel puțin de ani, iar cele mai vechi sunt
expuse în cadrul Departamentului America de Nord din cadrul Muzeului de Stat de
Etnologie din München.
Constructorii nativi de kayace au proiectat ;i construit bărcile lor bazându-se pe
propria lor experiență ;i a generațiilor anterioare, transmise prin tradiție orală, iar
cuvântul "kayac" înseamnă "barca omului" sau "barca vânătorului".
Kayacele tradiționale cuprind trei tipuri baidarkas, răspândite în Marea ”ering ;i
Insulele “leutine, cu formă rotunjită vest groenlandeze, cu formă mai ascuțită, cu
copastia ridicată spre prova ;i pupa est groenlandeze, ascuțite ;i cu unghi mai abrupt
între copastie ;i pupa, care le măre;te manevrabilitatea.
 Structura unui kayak
(sursa: http://adventure.howstuffworks.com/outdoor-activities/
water-sports/kayaking2.htm-cu modificări

Kayacele moderne, de;i păstrează elemente tradiționale specifice “laskăi, Canadei ;i

Groenlandei, sunt construite din fibră de sticlă, fibră de carbon, plastic, polietilenă,
poliester, material cauciucat, etc.
Dimensiunile kayacelor depind de scopul utilizării lor. Cele de viteză au lungimi mai
mari (4,9- , m ;i lățimi de cm, cele whitewater coborâre pe ape repezi au lungimi
de , m pentru a fi mai u;or de manevrat, iar cele destinate agrementului au de la 1,5-1,8
m la 2,4- , m lungime ;i lățime cât ;oldurile unei persoane.
Tot în funcție de scop există mai multe tipuri de kayace moderne, cum ar fi
1)kayace de mare sau de tură (sea kayaks, touring kayaks ), care sunt proiectate, de obicei,
pentru a fi folosite de 1- vâsla;i, pe ape întinse, au manevrabilitate comercială, stabilitate
;i capacitate mare echipament, hrană, consumabile , pot avea cârmă ;i - pereți interni,
iar profilul pupei ;i provei este răsturnat pentru a sparge valurile. “u lungimi de -5 ½
metri pentru ambarcațiunile solo ;i până la metri pentru ambarcațiunile de tandem, iar
lățimea este cuprinsă între - cm. “ceastă categorie include ca subtipuri kayacele cu
rame, construite în mod tradițional kayace cu punte deschisă sit-on-top" ;i kayace de
agrement.
2)kayace de râuri river/whitewater kayaks , care sunt confecționate din material plastic
sau polietilenă, pentru a rezista impactului cu obsatcolele din albie. Există două subtipuri
principale de kayace whitewater:
-subtipul playboat, scurt, cu un prova scobită ;i pupa boantă. Este stabil ;i are
manevrabilitate ridicată. Sunt folosite pentru efectuarea de trucuri într-un singur loc
repezi;, bulboană, prag sau pe porțiuni scurte de râu
-subtipul river running, cu dimensiuni medii, destinat râurilor cu volum moderat sau
mare de apă
-subtipul creekboat, mai lung, cu volum mai mare, mai stabil, mai flotabil ;i mai rapid.
Este destinat sectoarelor de râu înclinate, înguste, cu volum mic de apă ;i accidentate
repezi;uri, praguri, cascade
-subtipul squirt, cu volum redus pentru a utiliza eficient curenții de suprafață ;i
subacvatici atât pentru navigație, cât ;i pentru trucuri ;i acrobații
-subtipul racing, mai lat la pupa ;i mai îngust la prova, combină o cocă rapidă ;i instabilă
în partea inferioară, cu o cocă evazată la partea superioară, obținând un plus de stabilitate
la viteze specifice curselor pe ape lini;tite, au formă hidrodinamică ascuțită la pupa ;i
prova , nu sunt doate cu cârmă, dar au o manevrabilitate u;oară. Ca variantă a acestui
subtip se poate menționa ski surf kayak-ul, care dispune de un cockpit deschis, are
lungimi de , m ;i lățimi de cm, necesitând echilibru ;i îndemânare. Se folose;te
pentru curse pe oceane, lacuri ;i râuri în Statele Unite ale “mericii, Noua Zeelandă,
“ustralia ;i “frica de Sud.
3)kayace de surf surf kayaks , cu fund plat ;i margini dure, asemănătoare plăcilor de surf.
Sunt confecționate din plastic, fibră de carbon sau fibră de sticlă, sunt u;or manevrabile ;i
rapide. “cest tip de kayace este întâlnit în locațiile unde se practică surfingul, deoarece
folosesc valurile ca mijloc de propulsie. În această categorie se distinge ca subtip waveski
kayak-ul, care are puntea închisă, dar prevăzută cu un dispozitiv pentru ;ezut, loca;uri ;i
bretele pentru picioare, fiind o combinație între kayak ;i placa de surf.

Surf kayaking
(sursa: http://www.sfgate.com/sports/article/Surf-kayaking-catches-on-New-designs-raise-
2804021.php)
 Waveski surfing
(sursa: http://www.kayaksurf.net/fotos11.html)

4)kayace de pescuit fishing kayaks , cu punte deschisă ;i lățime mai mare, cu unu sau
două corpuri ;i dispozitive pentru cre;terea stabilității. Sunt echipate cu accesorii de
pescuit, cum ar fi ancoră, tije, detectoare electronice de pe;te, containere cu momeala vie
5)kayace de agrement (recreational kayaks, touring kayak), cu cockpit mai mare, pentru a
facilita intrarea ;i ie;irea, cu lungimi de , m ;i lățimi de -91 cm pentru o stabilitate mai
mare. Sunt folosite pentru promenadă, fotoshooting ;i pescuit pe râuri lini;tite ;i lacuri
6)kayace speciale și hibride, reprezentate prin următoarele subtipuri
-kayace gonflabile, realizate din hypalon (neopren), nytrylon (material cauciucat) sau
pânză acoperită cu poliuretan, foarte u;oare ;i stabile. Pot fi folosite pe lacuri ;i râuri
lini;tite
-kayace cu pedale, propulsate cu picioarele prin intermediul unei elice rotative
subacvatice;
-kayace cu cocă dublă twin hull ;i stabilizatoare laterale, stabile ;i rapide. Sunt folosite
pentru recreere, pescuit ;i curse
-kayace cu aripi flyak kayaks , care au ata;ate de cocă aripi portante submarine pentru a
cre;te viteza pe ape lini;tite. La viteze mari aripile portante ridică ambarcațiunea, reduce
frecarea ;i asigură viteze de două ori mai mare decât a kayacelor convenționale
-kayace royak, cu forme hidrodinamice ex. torpilă , design multi-sport ;i cockpit deschis,
care combină caracteristicile kayacelor sit-in (cu cockpit închis) cu cele ale kayacelor sit-
on-top cockpit deschis . “cesta a fost inventat de Roy Grabenauer în , după ani de
experimentare, cu o varietate de modele ;i tehnologii inovatoare. 112

Ținând cănt de aceste categorii de kayace activitățile recreative ;i sportive

desfă;urate cu acestea sunt următoarele
a)whitewater kayaking-coborâre cu kayakul pe râuri înspumate, repezi ;i
accidentate. Cuprinde următoarele activități
1)creeking-coborârea cu kayakul pe râuri abrupte ;i cu debit mic. Necesită abilități în

112
http://en.wikipedia.org/wiki/Kayak
manevrarea kayakului pentru evitarea obstacolele din râu (bolovani, cascade, tobogane,
praguri, sifoane ;i echipament de protecție saci de salvare, cotiere, saci floatanți, veste
flotante, corzi ;i carabiniere, truse de prim ajutor, truse de reparații, ;i o mască de față cu
cască
2)playboating (freestyle, rodeo)-efectuarea cu canoea a unor acrobații sau trucuri similare
cu cele din snowboard, surfing sau skateing rotiri, răsturnări, contorsionări, bucle, etc.
într-un singur loc din albie prag, repezi;, val, bulboană , împotriva forțelor dinamice ale
râului. Canoele folosite pentru playboating au, în general, volum relativ redus la prova ;i
pupa, permițând vâsla;ului să scufunde capetele ambarcațiunii cu relativă u;urință.
Concursurile pentru playboating sunt numite whitewater rodeo în SU“, iar în Europa
feestayle kayaking
3)freeboating (freeride, freestyle)-activitate care combină playboating-ul cu creeking-ul.
Trucurile executate inițial în bulboane ;i valuri sunt adaptate la praguri ;i cascade ex.
bucle);
4)river running-formă esențială de kayaking, care presupune adaptarea abilităților de
navigație la caracteristicile geomorfometrice ;i hidrodinamice ale râurilor;
5)squirt boating-ramură care presupune efectuarea de manevre, ținând cont de curenții
rîului, ;i de trucuri jeturi, pivotări în jurul axei lungi, explozii, rotiri, răsturnări, bucle
6)racing-navigație cu kayakul pe râuri cu ape lini;tite ;i pe lacuri, pe distanțe lungi
b)sea kayaking-activitate agrementală desfă;urată pe mare, de la câteva ore, la câteva
săptămâni, deoarece, prin capacitatea lor, pot transporta echipament, hrană, etc.
c)surf kayaking-ramură care presupune navigarea cu kayakul pe valurile oceanului;
d)fishing-pescuit pe râuri, lacuri ;i mări

Creeking
(sursa: http://www.wavesport.com/pages/index/community/ team_wave_sport/kim_russell)
 Playboating
(sursa: http://www.flickriver.com/photos/22866559@N00/ sets/72157618516840683/)

Canoeingul ;i kayakingul dezvolta viteza mi;cărilor, forța ;i rezistența aparatului

locomotor ;i capacitatea de a coordona cu precizie activitatea acestuia cu mi;cările
respiratorii. În canotajul de agrement lucrează mai ales mu;chii spatelui, abdomenului,
centurii scapulare ;i mâinilor. “stfel, ocupandu-ne cu aceste activități nu dezvoltăm
numai musculatura, ci ne îmbunătățim activitatea organelor respiratorii, inimii si vaselor.
În timpul mi;cărilor de acționare a vâslelor, încordarea ;i relaxarea unor mu;chi
simetrici alternează rapid, de aceea este important ca după fiecare vâslit mu;chii să se
relaxeze imediat ;i complet, odihnindu-se înaintea unei noi activități.
Mi;cările ritmice de vâslit, indiferent de tempoul folosit, corespunzător puterilor,
asociate cu ;ederea în aer curat, pe un râu sau lac pitoresc, au o influență favorabilă asupra
organismului. 113

B.5)Surfing

Surfingul limba hawaiiană heʻe nalu=a pluti cu ajutorul unei plăci pe valuri este
un sport nautic originar din insulele Hawaii, care constă în plutirea sportivului pe pantele
;i crestele valurilor cu ajutorul unor plăci surfboard pe care stă în picioare.
Populațiile native din Pacific făceau surf pe alaia, paipo ;i alte plan;e speciale stând
pe burtă, în genunchi sau în picioare. Practicarea surfului pe un val fără placă era
considerat cea mai pură formă de surfing, dar în prezent, definiția surfului tinde să se
refere la acțiunea unui surfer ce stă în picioare pe o placă stand-up surfing).
Subtipurile majore ale surfului sunt următoarele
1)stand-up paddle surfing în limba hawaiană Hoe he'e nalu sport practicat la nivel
mondial, originar din Hawaii. Este o formă recentă de surfing ;i a apărut ca o modalitate

113
http://sportsanatate.blogspot.ro/2009/06/canotajul-vaslitul.html
de a naviga pe distanțe lungi, din poziția în picioare sau în genunchi , cu ajutorul unei
padele prevăzută cu pală doar la un capăt. Se practică pe oceane, mări, lacuri, râuri ;i
canale, iar surferul poate purta diferite articole de îmbrăcăminte, în funcție de temperatura
apei ;i aerului costume de izopren, ;ort, costum de baie, etc.

Stand-up paddle surfing

(sursa: http://whymarbella.com/stand-up-paddle-surfing-marbella/)

2)paddleboarding: formă tradițională de surfing în care surferul stă în genunchi sau culcat
pe placă ;i se propulsează cu ajutorul brațelor. Conceptul modern este sinonim cu stand-
up paddle surfing;
3)bodyboarding: formă de surfing, originară din Polinezia, în care surferul plute;te pe
creasta ;i panta valurilor, din poziția culcat , în picioare , într-un genunchi sau
ghemuit , folosind o placă scurtă. Pentru control ;i propulsie, surferi pot purta înotătoare
la picioare;
4)bodysurfing (în limba hawaiană he’e umauma=alunecare pe valuri cu pieptul este o
formă de surfing în care surferul plute;te pe valuri doar cu corpul, fără a folosi placa de
surf. Totu;i, pentru control ;i propulsie , se pot utilize înotătoare la picioare ;i plăci scurte
la mâini, din fibră de sticlă sau plastic handboard
5)tow-in surfing: formă de surfing inițiată la mijlocul anilor care preupune remorcarea
surferului de către o ambarcațiune cu motor ski jet sau elicopter până în sectorul cu
valuri optime pentru plutire. Scopul acestei manevre este de a prinde cât mai repede
valurile favorabile pentru surfing, iar dintre locațiile cele mai cunosacute se pot menționa
Todos Santos-Mexic; Mavericks-nordul Californiei; Dungeons-Cape Town; Jaws surf
break-Maui; Aill Na Searrach "Aileen's"-Falezele Moher, Irlanda; Ilha dos Lobos-Brazilia
de sud; Cortes Bank-Pacificul de nord; Teahupo'o-Tahiti; Bundoran-Irlanda; Maresias-São
Sebastião, Brazilia; Punta de Lobos-Pichilemu, Chile; Nazaré-Portugalia; Ship Stern Bluff-
Tasmania;
 Plăci de mână pentru bodysurfing
(sursa: http://ectohandplanes.blogspot.ro/)

6)big wave surfing: formă de surfing în care surferii plutesc pe valuri cu înălțimi de peste
m, pe plăci cu dimensiuni mari, numite guns sau towboards . Pentru a ajunge la
valurile respective, sportivii pot folosi padele sau ambarcațiuni cu motor. Locații celebre
pentru această disciplină sunt Shipstern ”luff-Tasmania, Australia; Cow Bombie-Western
Australia, Australia; Cyclops-Western Australia, Australia; Waimea Bay-Hawaii, SUA;
Mavericks-California, SUA; Ghost Trees-California, SUA; Nelscott Reef-Oregon, SUA;
Teahupoo- Tahiti; Jaws/Peahi-Hawaii, SUA; Dungeons-Cape Town, South Africa;
Belharra-France; Madeira-Portugalia; Nazaré-Portugalia; The Wedge-California, SUA;
Todos Santos-Baja, Mexic; Punta de Lobos- Chile; Cortes Bank-California, SUA; Cribbar
aka The Widowmaker-Newquay, Cornwall, Anglia; Mullaghmore-Irlanda; Aileens, Cliffs
of Moher, Co. Clare-Irlanda; Cloudbreak-Fiji; El Buey-Arica, Chile; Pico Alto, Punta
Hermosa, Lima-Peru; Puerto Escondido-Mexic; Tres Palmas-Puerto Rico, etc.;
7)lake surfing formă de surfing practicată pe lacuri mari ex. Marile Lacuri din
SU“/Canada , unde există condiții atmosferice pentru formarea valurilor; uneori, pentru a
prinde valurile, surferii trebuie să se autopropulseze cu ajutorul unei padele
8)kitesurfing/kiteboarding-formă de surfing care folose;te ca mijloc de propulsie vântul,
captat cu o aripă de zmeu asemănătoare parapantei, de care surferul este prins cu un
harna;ament. Prin tehnica sa, kitesurfingul combină elemente de wakeboarding, kite
landboarding, windsurfing, surfing, parapantă ;i gimnastică. Placa de kitesurfing este mai
mică ;i poate fi prevăzută cu legături pentru picioare. Dintre silurile acestei discipline
sportive ;i agrementale se pot aminti freestyle, freeride, downwinders, speed, racing,
wakestyle, jumping ;i wave-riding. În , numărul de kitesurferi a fost estimat de către
ISAF (The International Sailing Federation ;i IK“ International Kiteboarding
“ssociation , la , milioane de persoane în întreaga lume, iar piața globală este în valoare
de 250 de milioane de dolari.
 Kitesurfing
(sursa: http://litoral.cugetliber.ro/invata-sa-faci-kitesurfing-in-numai-cateva-ore/)

Originile kitesurfingului se află la începutul secolului XIX, când George Pocock a

folosit zmee mari pentru a propulsa carturi pe uscat ;i vase pe apă, folosind un sistem de
control cu patru linii, care se întrebuințează ;i astăzi. În , Samuel Cody, pionier al
aviației, a inventat un zmeul pentru transportul persoanelor, reu;ind să treacă peste
Canalul Mânecii într-o mică barcă cu pânze pliabile propulsat de un asemenea zmeu. La
sfâr;itul anilor , apariția kevlarului ;i a polietilenei a determinat fabricarea unor zmee
mai u;or controlabile, cu o eficiență îmbunătățită
9)wakesurfing formă de surfing în care surferul plute;te în spatele unei ambarcațiuni cu
motor, pe valurile generate de deplasarea acesteia (wake). Pentru a se instala pe val,
surferul este tractat cu o coardă, după care, când ambarcațiunea atinge viteze de -12 mile
pe oră, se eliberează ;i plute;te liber pe unul dintre valuri. Wakesurfingul se poate practica
pe râuri, canale, lacuri, mări ;i oceane, iar wakesurferii folosesc, în general, plăci speciale,
de obicei de m sau mai scurte, fără legături pentru picioare.

Wakesurfing
(sursa: http://www.wakeboarder.com/display.phtml?a=1585)
Începuturile wakesurfingului se află în anii -60 ai secolului XX, popularitatea
acestui sport crescând la sfâr;itul anilor ;i la începutul anilor 90, iar primul brevet în
wakesurfing a fost acordat în anul 1997;
10)wakeboarding: formă de surfing în care surferul este tractat de o ambarcațiune cu
motor, de obicei la viteze de 30- km/h, ;i efectuează pe valurile generate de deplasarea
acesteia diferite trucuri ;i acrobații. Wakeboardingul se practică pe râuri, canale, lacuri
lake boarding , mări ;i oceane, fiind un sport complex, prin combinarea unor elemente
specifice schiului nautic, snowboardingului ;i surfului.

Wakeboarding
(sursa: http://www.birex.issa-dizajn.com/)

Wakeboardingul, numit inițial skurfing, a apărut la sfâr;itul anilor , în Noua

Zeelandă ;i “ustralia, după apariția skiboardingului, iar termenul "wakeboarding" a fost
inventat de Paul Fraser din Vancouver, Canada. În anul a fost fondată “sociația
Mondială de Skiboard, iar primul Campionat Mondial de Skiboard a avut loc pe insula
Kauai, Hawaii, pe râul Wailua. La începutul anilor wakeboardingul a fost adăugat ca
sport competitiv în X Games, iar “sociația Mondială de Skiboard ;i-a schimbat accentul
numele în “sociația Mondială de Wakeboarding WW“ .
Placile de wakeboarding sunt confecționate din spumă poliuretanică sau lemn
amestecat cu ră;ină ;i acoperit cu fibră de sticlă, fiind prevăzute cu legături pentru
picioare ;i aripioare înotătoare. Configurația ;i poziționarea aripioarelor ;i legăturilor
variază în funcție de preferința surferului ;i de scop. De exemplu, aripioarele superficiale
care nu pătrund în apă foarte adânc sunt mai bune pentru trucuri de suprafață, cum ar fi
rotirile largi. Ca formă de propulsare există ;i varianta cable-wakeboarding, în care
surferul este tractat de un cablu acționat electric
11)kneeboarding formă de surfing apărută la începutul anilor , în care surferul plute;te
pe apă din poziția în genunchi ;i este tractat cu ajutorul unei ambarcațiuni motorizate.
Plăcile pentru kneeboarding sunt mai mici, mai u;or de manevrat, ;i sunt prevăzute cu un
dispozitiv de a;ezare a genunchilor ;i o curea care se prinde peste genunchii surferului
12)windsurfing: sport nautic de suprafață, care combină elemente de surf ;i navigație.
Echipamentul este reprezentat dintr-o placă, de obicei de -3 metri lungime, de care este
ata;at un catarg ;i o velă propulsată de vânt. Vela se poate roti, iar suprafața ei este
cuprinsă între , m2 ;i m2 în funcție de condițiile hidrometeorologice, de abilitatea
surferului ;i de tipul de windsurfing practicat.

Windsurfing
(sursa: http://fluxmag.com/travel/adventure-holidays-part-one-windsurfing/)

Windsurfingul a fost inițiat în pe râul Susquehanna din statul Pennsylvania,

Statele Unite ale Americii, de către S. Newman Darby. Între timp, acest sport a evoluat, iar
în anul 1984 a fost introdus pe lista sporturilor olimpice. Cu toate acestea, popularitatea
windsurfingului a cunoscut un declin puternic la mijlocul anilor , datorită greutăților
de licențiere, echipamentelor tot mai specializate ;i necesității unor abilități de navigație.
De;i a înregistrat o revigorare, începând din anul un număr tot mai mare de surferi
au început să renunțe la acest sport ;i să treacă la practicarea kitesurfingului, mai accesibil.
Plăcile de winsurfing erau în anii -80 fie longboards (>3 m), fie shortboards (<3 m).
După s-au fabricat plăci mai mici ca volum, lungime ;i lățime pentru o mai mare
manevrabilitate, iar velele au suprafețe diferențiate în funcție de tăria vântului. Placile
moderne de windsurfing pot fi clasificate în mai multe categorii, după cum urmează
freeride, formula windsurfing class, wave boards, freestyle boards, slalom boards,
funboards, racing longboards ;i tandem board, ;i sunt realizate din polietilenă, PVC,
kevlar, fibră de carbon, fibră de sticlă, etc.
Velele sunt confecționate din folie transparentă de poliester, iar părțile sensibile sunt
întărite cu plasă de kevlar. În funcție de unghiul de cădere ;i rotație există două modele de
vele vele cambrate asigură o viteză ;i o stabilitate mai mare, dar sunt mai greu de
manevrat ;i vele rotaționale oferă mai puțină energie ;i stabilitate, dar sunt mai u;or de
manevrat).
Echipamentul sportivului este alcătuit din îmbrăcăminte ;i încălțăminte
impermeabile, cască, vestă de salvare, centură cu cârlig trapez de prindere la scota
coardă fixată pe ghiu dispozitiv oval, cu profil de bară, prins de catarg, care înconjoară
vela).
Stilurile agrementale, dar ;i olimpice, de windsurfing sunt: racing, freestyle, speed,
slalom, wave jumping, super X (racing, slalom, jumping, loop), big air (jumping), etc.
 Asigurarea sportivului pentru windsurfing
=trapez centură =scotă coardă =ghiu =catarg =velă
(sursa: http://www.windsurfing1.ro/tutoriale/windsurfing-lectia-nr-9-reglarea-ghiului-si-a-scotei-
de-trapez/-cu modificări

Condiția principală pentru a face surfing constă în prezența valurilor, iar cele mai
potrivite se găsesc de obicei în ocean, dar ;i în lacuri sau râuri în forma unui val constant.
De asemenea, astăzi surfingul se poate practica ;i în incinte speciale din cadrul aqua
parcurilor, unde există valuri artificiale.
Valurile sunt mi;cări ondulatorii regulate, produse la suprafața lacurilor, mărilor ;i
oceanelor. După cauzele care le dau na;tere, există
-valuri de vânt sau eoliene;
-valuri seismice;
-valuri anemobarice, cauzate de modificarea presiunii atmosferice;
-valuri de maree, generate la flux ;i reflux
-valuri de navă, formate la deplasarea unei nave.
Pentru surfing, cele mai importante sunt valurile eoliene, care sunt cele mai
frecvente. După locul de formare acestea pot fi de larg sau ondulatorii ;i de litoral sau de
translație. Dacă vântul se intensifică ;i acționează un timp mai îndelungat, dimensiunile
valurilor cresc, ele transformându-se în valuri gravitaționale, care pot fi
-valuri libere free waves , care după încetarea vântului î;i mic;orează treptat
dimensiunile, consumând energia înmagazinată în procesul de frecare între ele a
moleculelor de apă
-valuri forțate forced waves , care continuă să se dezvolte, ca urmare a persistenței ;i
intensificării vântului, transformându-se în „valuri de furtună". După încetarea vântului,
valurile de furtună trec într-o fază de stabilizare, când forma lor devine regulată, iar
dimensiunile lor nu se modifică un timp mai îndelungat, fenomen numit „hulă".
După formă, valurile pot fi:
-bidimensionale-crestele sunt foarte lungi ;i paralele între ele
-tridimensionale-au creste lungi ;i lungime mare
-izolate-creasta are formă de cupolă, fiind lipsite de scobituri.
După lungime, există
-valuri lungi-lungimea este mult mai mare decât adâncimea mării
-valuri scurte-lungimea este mai mică decât adâncimea mării în zona lor de formare.
“tunci când valurile ajung în dreptul litoralelor, unde adâncimea este mică, are loc
fenomenul numit „deferlare", care înseamnă ridicarea, aplecarea în faţă, îndoirea şi
prăbuşirea răsturnarea crestei cu zgomot. În funcție de înălţimea valurilor ;i de
morfologia submersă se disting trei tipuri de deferlare
-deferlare în volută sau în spirală, când creasta valului se sparge înainte este caracteristică
hulelor regulate care se propagă liber pe plaje, cu relief submarin uniform
-deferlare deversată, când creasta se scurge într-o mişcare turbulentă în faţa valului este
determinată de vânturile care suflă puternic către ţărmuri
-deferlare gonfluată, specifică valurilor de înălţime mică, ce se sparg sub formă spumoasă
şi înaintează pe plaje Posea, .
Surferi trebuie să cunoască faptul că, în general, valurile se propagă pe grupuri
distincte, ce se succed la intervale aproximativ egale ;i între care marea este mai puțin
agitată. În cadrul fiecărui grup valurile au înălțimi diferite, vitezele lor de propagare fiind
inegale ;i din acest motiv se produce fenomenul de interferență, care determină o cre;tere
progresivă a înălțimii. Din experiența ;i observațiile seculare ale navigatorilor s-a ajuns la
concluzia că al nouălea sau al zecelea val din cadrul unui grup este mai înalt ;i mai
periculos decât celelalte.
Elementele valurilor sunt următoarele
-frontul valului (wave front)-linia care trece de-a lungul crestei valului ;i care este
aproximativ perpendiculară pe direcția de propagare a profilului acestuia
-panta valului (wave slope)-unghiul format de tangenta la suprafața valului cu linia
orizontală în punctul de tangență
-creasta valului (wave crest)-partea superioară a unui val, care este spulberată pe vânt
puternic;
-înălțimea valului wave height -distanța măsurată pe verticală între creasta valului ;i linia
de cea mai mică cotă a scobiturii imediat următoare. Înălțimea normală a valurilor
oceanice este de m, iar valorile maxime măsurate pînă în prezent sunt următoarele -21
m în bazinul nordic al Oceanului Pacific; 15 m în bazinul nordic al Oceanului Atlantic; 14
m în emisfera sudică m în Oceanul Indian -5 m în Marea Neagră şi Marea ”altică, etc.
S-a constatat că pe % din suprafaţa oceanelor se formează valuri a căror înălţime
este cuprinsă între , şi m % din valuri au înălţimi cuprinse între m şi m, iar %
din valuri au înălţimi mai mari de m Posea, 2006).
-scobitura valului (wave hollow)-partea cea mai adâncă a depresiunii dintre valuri talpa
sau baza).
-lungimea valului (wave length)-distanța măsurată pe orizontală între două creste sau
scobituri succesive de val. Valorile medii ale valurilor oceanice sunt cuprinse între m ;i
110 m. Valorile maxime ale lungimii valurilor determinate pe baza unor numeroase
observații sunt următoarele m în bazinul nordic al Oceanului “tlantic m în
bazinul sudic al aceluia;i ocean -400 m în Oceanul Pacific; 342 m în bazinul sudic al
Oceanului Indian;
-perioada valului (wave period)-intervalul de timp în secunde în care două creste
succesive de val trec prin dreptul unui punct fix de observație sau timpul necesar ca o
creastă de val să parcurgă o distanță egală cu lungimea valului
-viteza valului (wave velocity)-distanța parcursă de creasta valului în unitatea de timp.
Este un element al valurilor de translație ;i se apreciază în m/s sau mile/h, calculându-se
prin raportul dintre lungimea valului ;i perioada sa
-reflexia valurilor (wave reflexion)-fenomenul de respingere a valurilor de către peretele
vertical al construcțiilor hidrotehnice sau al falezelor abrupte în zone cu adâncimi mari
-refracția valurilor wave refraxion -schimbarea direcției de propagare a valurilor ori de
cîte ori frontul acestora se apropie de linia coastei sub un unghi de înclinare, determinând
modificarea lungimii valurilor ;i alinierea crestei paralel cu linia coastei. 114

Elementele unui val

(sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi;ier Elementele_unui_val.png-cu modificări

-intensitatea valurilor-cantitatea medie de energie transportată în direcția de propagare a

undei, pe unitatea de suprafață în unitatea de timp în surfing, intensitatea valurilor este
definită de următorii parametrii
forma tubului definită de raportul lungime/lățime
-pătrată <
-rotundă -2:1;
-ovală >
viteza tubului definită de unghiul peretelui interior
-rapidă °
-medie: 45°;
-redusă °

114
http://ro.wikipedia.org/wiki/Val
 Surfer într-un tub hidrodinamic format prin deferlarea unui val
(sursa: http://www.gsp.ro/sporturi/altele/stapinul-valului-legendele-vii-ale-sportului-vin-si-din-
sporturi-neaccesibile-romanilor-364019.html)

Valurile de ondulație, în contextul unui ocean, mare sau lac, sunt valuri
gravitaționale care nu sunt generat de vânturi locale, ci de vânturi care suflă în mod
constant pe o suprafață mare de apă deschisă. Dimensiunea lor este determinată de
puterea vântului ;i de durata lui. Ca atare, zonele favorabile practicării surfului sunt cele
de pe coastele expuse la o suprafața mare a oceanului, traversate de sisteme de joasă
presiune.
Condițiile locale de vânt pot afecta calitatea valurilor, deoarece suprafața unui val
poate deveni instabilă chiar ;i când vremea este favorabilă. Printre condițiile ideale se
numără vânturile moderate care suflă dinspre țărm spre frontul valului transformându-l
într-un tub. Cea mai importantă influență asupra formei valurilor este topografia fundului
mării în spatele ;i imediat sub valul de deferlare. De exemplu, bancurile de nisip ;i recifele
de corali determină difracția valurilor.
Dintre locațiile consacrate pentru surfing, se pot aminti: Margaret River-Yallingup ;i
Prevelly Park-Western Australia; Crescent Head-New South Wales, Australia; Northern
Beaches-New South Wales Seal Rocks ;i Pacific Palms-New South Wales; Snapper Rocks-
Queensland, Australia; Noosa-Point Break-Queensland; North Coast-între “ngourie ;i
Byron Bay-New South Wales; Bells Beach-Victoria, Australia; Jeffreys Bay, Eastern Cape-
Africa de Sud; La Libertad-El Salvador, “merica Centrală Mavericks-California, SUA;
Pipeline- Hawaii, SUA; Teahupoʻo-Tahiti; Zicatela Beach-Mexic; Costa da Caparica-
Almada, Portugalia; Chicama-La Libertad, Peru; Supertubos-Peniche, Portugalia; Trestles-
California de sud, SUA.
Echipamentul pentru surfing este reprezentat prin plăci de surf, care au numeroase
varietăți (longboards, shortboard, egg, fish, fun board, gun, mini tanker, malibu, olo,
tandem realizate din lemn de balsa, poliuretan, poliester, poliepoxid, fibră de carbon,
fibră de sticlă, etc. În general, lungimea plăcilor este cuprinsă între , ;i , m, dar unele
varietăți de longboard, guns ;i olos pot ajunge la , m. “lături de plăci, surferi mai pot
folosi înotătoare la picioare ;i plăci de mână, padele, costume de izopren, ochelari, corzi
pentru prinderea plăcii de mână, etc.
 Surfing-ul a fost o parte importantă a culturii Polineziene. Este posibil ca acesta să fi
fost observat pentru prima dată de europeni în insula Tahiti în anul de către
echipajul navei Dolphin, care a vizitat-o. Primul care a scris despre surfingul din Hawaii,
în timpul completării jurnalelor de călătorie ale lui James Cook după moartea lui în ,a
fost James King. De asemenea, ;i Mark Twain menționează acest mijloc de relaxare cu
ocazia vizitei efectuate în Hawaii în anul „Într-un loc ne-am întâlnit cu o mulțime de
nativi dezbrăcați, de toate sexele ;i vârstele, distrându-se cu modul național de petrecere a timpului
liber, cel al surfului. Părintele surfingului modern este considerat George Freeth -
1919), care în anul 1907 a fost angajat de baronul Henry Huntington să aducă vechea artă a
surfing-ului pe plaja Rodendo de pe coasta Californiei.
Surfingul, cu toate subtipurile sale, este o activitate sportivă ;i agrementală cu un
anumit grad de periculozitate. Riscurile care intervin în acest caz sunt: înecul, coliziunea
cu alți surferi, cu bare de nisip, cu recifi de corali, etc. , întâlnirile cu animale marine
periculoase rechini, pe;ti venino;i, meduze, foci , contactul cu fundul accidentat al mării,
antrenarea în larg de către curenții de întoarcere pe la suprafață, etc. 115

B.6)Schi nautic

Schiul nautic este o activitate recreațională în cadrul căreia schiorul plute;te pe apă
cu ajutorul unor schiuri speciale ;i este tractat de o ambarcațiune motorizată prin
intermediul unui cablu. “cest sport necesită echilibru ;i rezistență musculară, atât la
partea superioară a corpului, unde brațele țin dispozitivul de tractare, cât ;i la partea
inferioară a corpului, unde picioarele trebuie să se mențină pe schiuri. Vitezele la care se
practică skiul nautic variază de la km/h până la km/h în cursele de viteză. De
asemenea, ;i lungimea cablului dintre barcă ;i schior variază în funcție de experiență ;i
tehnică.
Schiul nautic a fost inventat în , de către Ralph Samuelson care a folosit o
pereche de plăci ca schiuri ;i o sfoară de întins rufele pentru tractare, pe lacului Pepin din
Lake City, Minnesota, SU“. Samuelson a experimentat diferite poziții,la viteze de
mile/oră, descoperind că cea mai bună poziție este cea în care schiorul stă înclinat spre
spate, iar vârfurile schiurilor ies afară din apă. În anul , Samuelson a realizat primul
salt cu schiurile folosind o rampă unsă cu grăsime înaltă de , m-4,9 m.
În perioada următoare schiul nautic s-a dezvoltat, atât în ceea ce prive;te
echipamentul ;i stilurile de practicare, cât ;i în ceea ce prive;te integrarea lui în diferitele
forme de agrement ;i competiție.
În acest sens, pot fi punctate următoarele momente
-1972: schiul nautic a fost inclus în Jocurile Olimpice de la Munchen; -1974: a avut loc
primul Turneu Național de schi nautic din SU“
-1979: s-a organizat primul campionat între colegii;
- a avut loc prima competiție pentru persoanele cu handicap din SU“
-2001: s-a introdus fibra de carbon pentru fabricarea schiurilor;
- proba de slalom a fost inclusă în turneele de schi nautic.
Echipamentul pentru practicarea schiului nautic este reprezentat din:

115
http://en.wikipedia.org/wiki/Surfing
-schiuri pentru diferite domenii acrobații, sărituri, slalom, croazieră , confecționate din
fibră de sticlă, fibră de carbon, poliuretan, polietilenă, etc.
-legături
-îmbrăcăminte ;i încălțăminte impermeabilă boots
-centură pentru sărituri dacă este cazul
-cască de protecție
-coardă pentru tractare, cu lungime de m, confecționată din material elastic
-mâner de prindere din cauciuc, legat de coarda de tractare;
-vestă de salvare
-mănu;i impermeabile
-ochelari de soare;
-husă pentru schiuri.
Startul schiorului începe din apă, unde acesta stă în poziție ghemuită. Când schiorul
este pregătit, ;oferul accelereaza u;or barca pentru a-l trage din apă la suprafață. “lături
de ;ofer, în barcă se află ;i un asistent sau observator care ține legătura dintre acesta ;i
schior.
Schiorul se ridică din apă, contracarează forța bărcii înclinându-se în spate ;i
păstrează vârfurile schiurilor în sus, ținându-se de mânerul ata;at de coarda tractoare.
Opțiunile sale sunt comunicate prin semne făcute cu mâna cre;terea sau reducerea
vitezei, oprire, schimbarea direcției, etc. asistentului aflat lângă ;ofer. Pe lângă startul din
apă, există ;i startul de pe uscat, practicat în special de profesioni;ti.
Vitezele variază de la km/oră- km/oră pentru slalom, de km/oră pentru
schiul desculț, ;i se apropie de km/oră pentru cursele de schi.
În schiul nautic se pot practica mai multe stiluri, cum ar fi slalom, sărituri, acrobații,
viteză, spectacol ;i schi desculț. De asemenea, se pot delimita mai multe forme de
practicare:
-barefoot waterskiing schi nautic cu picioarele goale sau desculț formă de schi nautic în
care schiorul nu utilizează schiuri pentru a pluti pe apă, ci are picioarele goale în timp ce
este tractat de o ambarcațiune cu motor. Vitezele necesare pentru a păstra schiorul în
poziție verticală sunt mai mari decât în schiul nautic obi;nuit, fiind cuprinse între 30-70
km/oră. Prima persoană care a practicat schiul nautic desculț a fost “.G. Hancock, în anul
la Winter Haven, Florida. În acela;i an, Richard Downing "Dick" Papa Jr., a fost prima
persoana fotografiată în timp ce practica barefooting waterskiing, iar în 1950 a vut loc
primul concurs de schi nautic desculț la Cypress Gardens, Florida
 Tehnica startului la schi nautic
(sursa: http://adventure.howstuffworks.com/outdoor-activities/water-sports/water-skiing2.htm-cu
modificări

-cable skiing schi nautic pe cablu formă de schi nautic în care schiorul este tractat cu
ajutorul unui cablu acționat electric. Sistemul de tractare este alcătuit din două cabluri
paralele între ele, prevăzute cu dispozitive de prindere la fiecare de metri. Cablul este,
în general, suspendat la 8- metri deasupra apei, iar viteza de deplasare este curpinsă între
30- km/oră. Schiul nautic pe cablu a fost inventat de inginerul german ”runo Rixen, care
a construit primul funicular pe un lac în Bordesholm, în anul 1959. Schiul nautic pe cablu
este popular în Europa ;i câ;tigă încet teren în Statele Unite. În Germania există peste
de cabluri active Langenfeld are patru sisteme de transport pe cablu ;i cea mai mare
capacitate pentru schi nautic ;i wakeboarding din lume , în Polonia există cinci cabluri
(Margonin-960 m, Szczecinek-1100 m, Ostróda-800 m, Lublin- m ;i “ugustów-740 m),
iar în SU“ există teleferice
-water mono-skiing formă de schi nautic practicată începând cu anul ,în care schiorul
alunecă pe apă cu un singur schi, având picioarele a;ezate în legături unul după altul
-skurfing formă de schi nautic rezultată din combinarea schiului nautic cu surfingul
skurferul stă liber pe o placă de surf ;i este tractat de o ambarcațiune motorizată
-sit-down hydrofoil formă de schi nautic apărută spre sfâr;itul anilor , în care schiorul
folose;te o placă specială, dotată cu scaun ;i o aripă portantă subacvatică, iar pentru
propulsare acesta este tractat de o ambracațiune motorizată.
 Schița componentelor unei plăci pentru sit-down hydrofoil
(sursa: http://www.hydrofoil.org/WhatIs.html-cu modificări

Schiorul navighează din poziția ;ezând , la viteze cuprinse între - km/oră,

placa se ridică deasupra apei, iar aripa portantă rămâne în apă, fapt care reduce frecarea ;i
asigură o manevrabilitate mai mare. Stilurile practicate în sit-down hydrofoil sunt cursele
de viteză, slalomul, săriturile ;i acrobațiile. 116
În Romania există o ;coală de schi nautic, “cademia Ski-Nautic ;i Wakeboarding
Junior, chiar pe mijlocul lacului Snagov, pe un ponton plutitor special amenajat pentru
astfel de sporturi.

B.7)Toobing

Toobing-ul sau tubing-ul este o activitate de agrement individuală care folose;te

pentru plutirea ;i deplasarea pe apă sau zăpadă colaci gonflabili. Se pare că tubing-ul a
fost inventat în Thailanda de către Prințesa Chumbhot de Nagar Svarga, pe la mijlocul
secolului XX ;i a evoluat de-a lungul timpului în ceea ce prive;te forma colacilor disc,
gogoa;ă, hot dog , materialele de construcție cauciuc, plastic, PVC , dotările mânere,
podea , stilurile agrement, croazieră pe râuri, acrobații, etc. ;i suprafețele de practicare
apă, zăpadă, covor de plastic .
Tubing-ul practicat pe apă water toobing are două forme tubing tractat de către o
ambarcațiune motorizată ;i tubing liber-plutior. O variantă a tubing-ului remorcat este
kite toobing-ul, care presupune săltarea colacului în aer, aidoma unui zmeu, atunci când
ambarcațiunea atinge viteze mari.
Tubing-ul de zăpadă snow toobing inventat, se pare, la începutul secolului XIX, în
Munții “lpi, se desfă;oară pe pârtii special amenajate sau pe pante cu zăpadă nebătătorită.
În acest caz, colacii au o formă specială incintă centrală pentru adăpost , sunt prevăzuți cu

116
http://en.wikipedia.org/wiki/Waterskiing
podea din cauciuc ;i mânere pentru o siguranță mai mare, dar controlul acestora este
redus din cauza vitezelor înregistrate, fapt care produce numeroase accidente.
În timpul verii, tubing-ul se poate practica pe pante echipate cu covoare de plastic, în
cadrul stațiunilor turistice ;i a parcurilor de distracții. 117

Toobing de agrement
(sursa: http://www.toobtop.net/)

B. )Agrementul cu ambarcațiuni prevăzute cu pedale

“mbarcațiunile prevăzute cu pedale se numesc hidrobiciclete (bicycle water,

waterbike , iar plimbarea cu hidrobicicleta este o activitate motrică agrementală care se
practică pe lacuri, canale, rîuri lini;tite ;i la țărmul mărilor/oceanelor, mijlocul de
propulsare fiind pedalarea (water pedaling), ca în cazul bicicletei.
În funcție de complexitatea hidrobicicletelor se pot distinge două domenii
agrementale: plimbarea cu hidrociclul sau hidrociclismul (Water biking, water cycling
=ciclism de apă ;i plimbarea cu hidrobicicleta Paddle boating, Pedalo).

a)Plimbarea cu hidrociclul sau hidrociclismul

Hidrociclismul utilizează o ambarcațiune asemănătoare bicicletei, numită hydrociclu

hydrcycle, hydrobike , numai că roțile sunt înlocuite cu flotori alungiți confecționați din
polietilenă. Hidrociclistul stă pe scaun, iar mi;carea de pedalare se transmite unei elice
subacvatice, care în cazul lovirii unor obstacole se ridică, ;i coboară la loc după depă;irea
lor. Direcția se schimbă cu ajutorul ghidonului aflat în legătură cu o paletă subacvatică pe
post de cârmă.
Hidrociclurile pot fi prevăzute cu un singur post ;i doi flotori sau cu două posturi
tandem ;i trei flotori, sunt stabile ;i ating viteze suficiente pentru a parcurge distanțe

117
http://en.wikipedia.org/wiki/Tubing_(recreation)
lungi (5- km/oră . 118

Plimbare cu hidrociclul
(sursa: http://blog.thecitygal.com/2008/07/31/milwaukee.aspx)

b)Plimbarea cu hidrobicicleta

Plimbarea cu hidrobicicleta presupune folosirea unei ambarcațiuni pedalo a cărei

propulsare se face prin pedalare, dar mi;carea este transmisă unui dispozitiv cu zbaturi
(pale).
În funcție de părțile lor componente, există două tipuri principale de hidrobiciclete:
-hidrobiciclete simple, cu doi flotori, două perchi de pedale ;i două locuri
-hidrobiciclete confecționate din plastic, PVC, fibră de sticlă sau fibră de carbon, cu punte
compactă, prevăzută cu -4-6 locuri, 2-3 perchi de pedale, iar partea submersă poate avea
una sau două carene. Unele hidrobiciclete de acest fel pot avea ata;ate tobogane orientate
spre pupa. Modelelor cu 2 seturi de pedale sunt concepute pentru pedalarea în tandem, iar
cele cu seturi permit ;i pedalarea solitară pe centru.
Ca mijloc de agrement, hidrobicicletele sunt potrivite pentru apele calme, cum ar fi în
iazurile, lacurile mici, canalele, dar se pot folosi ;i pe apele marine, în apropierea țărmului.
Vitezele atinse nu sunt mari, dar au stabilitate mare, iar controlul direcției se exercită prin
intermediul unei cârme. 119

118
http://en.wikipedia.org/wiki/Hydrocycle http://www.funwatercraft.com/water-bike/hydrobike/hydrobike-explorer-1
119
http://en.wikipedia.org/wiki/Pedalo
 Plimbare cu hidrobicicleta pe Lacul Ci;migiu din ”ucure;ti
(sursa: http://imagini.pmb.ro/main.php?g2_itemId=9947)

B. )Agrementul cu ambarcațiuni prevăzute cu aripi portante propulsate prin

mi;carea corpului

“mbarcațiunile prevăzute cu aripi portante au un design minimal ;i sunt propulsate

în întregime prin puterea musculară a practicantului human-powered hydrofoil).
Componentele acestora sunt următoarele
-cadru confecționat din aluminiu, cu -3 elemente;
-platforme pentru picioare;
-ghidon;
-aripi portante transversale una mai lungă ;i fixă la pupa, una mai scurtă ;i mobilă la
porva, ata;ată de furca ghidonului;
Propulsarea acestei ambarcațiuni se face astfel practicantul se a;ează cu picioarele pe
platformele situate pe cadru la pupa, cu mâinile se sprijină pe ghidon, iar pentru a se
deplasa execută mi;cări de balansare verticală a ambarcațiunii. Lansarea se poate face de
pe mal sau de pe un debarcader, vitezele atinse sunt suprinse între 10- km/oră, iar dacă
se încetine;te, ambarcațiunea se scufundă.
În funcție de design, tehnica de propulsare ;i manevrabilitate există mai multe tipuri
de asemenea ambracațiuni, cum ar fi:
-Pogofoil, realizat de amercianul Parker McCready în 1989;
-Trampofoil, construit de inginerul suedez Alexander Sahlin în 1998;
-AquaSkipper, conceput de americanul Shane Chen în 2003;
-Pumpabike, elaborat de Mike Puzzey în Africa de Sud în 2004.120

120
http://en.wikipedia.org/wiki/Human-powered_hydrofoil
 “mbarcațiune cu aripi portante
(sursa: http://inventist.com/aquaskipper/hydrofoil-history/)

Trampofoil
(sursa: http://www.angeo-privat.gmxhome.de/trampomot.htm)

Aquaskiper
(sursa: http://www.gadgetsandgear.com/aquaskipper.html)
 Pumpbike
(sursa: http://slayshtank.com/human-powered-hydrofoil-or-dirtbike-for-the-water-691/)

B.10)Navigația cu ambarcațiuni motorizate

Din categoria ambarcațiunilor motorizate powerboating utilizate pentru turismul

sportiv menționăm bărcile cu motor (motorboat), jetski-ul (jetboat), scuterul (water
scooter, sea scooter ;i wetbike-ul.

a)Navigația cu bărcile cu motor

”ărcile pot fi prevăzute cu motoare interioare inboard sau exterioare outbord cu

combustie internă, iar propulsarea lor se face prin intermediul unei elice subacvatice.

Plimbare cu barca cu motor

(sursa: http://www.nauticexpo.com/prod/linder/aluminium-open-motor-boats-21298-46715.html)

Primul vas propulsat de un motor pe benzină a fost testat pe râul Neckar de către
Gottlieb Daimler ;i Wilhelm Maybach în anul , iar prima afi;are publică a acestei
inovații a avut loc pe Waldsee din Cannstatt, astăzi, o suburbie a ora;ului Stuttgart, la
sfâr;itul acelui an. De atunci ;i până astăzi bărcile cu motor au evoluat în continuu sub
aspectul designului, materialelor folosite pentru construcție lemn, plastic, fibră de sticlă,
fibră de carbon, etc. , capacității ;i performanțelor înregistrate de motoare, devenind
mijloace agrementale nelipsite pe râuri, canale, lacuri ;i ape marine în asociere cu alte
activități recreativ-sportive, cum ar fi: înot, snorkeling, scuba diving, pescuit, etc. 121

b)Navigația cu ambarcațiuni de uz personal

“mbarcațiunile de uz personal personal water craft sunt propulsate cu ajutorul

unui motor care trage apa de sub barcă prin intermediul unei pompe ;i o expulzează apoi
printr-o duză situată la pupa.
Numite inițial scutere acvatice water sooter , deoarece se aseamănă cu
motoscuterele, aceste ambarcațiuni au apărut pentru prima oară în Europa, la mijlocul
anilor 1950, cu modele precum britanicul Vincent “manda sau germanul Wave
Roller . În anii ideea a fost dezvoltat în continuare de către americanul Clayton
Jacobson, un pasionat de motocros, care a proiectat un motor care alimenta o pompă
internă cu jet.
Primele scutere acvatice manevrabile din poziția în picioare au apărut prima dată
pe piața americană în ;i au fost produse de către firma Kawasaki din Japonia. “cestea
au fost fabricate în masă ca ambarcațiuni pentru a fi utilizate de către o singură persoană.
“lături de acestea, au apărut între timp ;i scuterele manvrabile din poziția ;ezând , mai
comode, produse de firmele Kawasaki (Jetski), Bombardier (Doo), Yamaha (WaveRunner),
Honda “quaTrax , Polaris Sealion ;i “rctic Cat Tigershark .
Scuterele acvatice sunt solide, compacte, stabile, u;or manevrabile, relativ u;or de
transportat, au design hidrodinamic, dezvoltă viteze mari ;i sunt confecționate din
materiale compozite fibră de sticlă, fibră de carbon, etc. . Cu acest tip de ambarcațiuni se
pot practica numeroase activități, cum ar fi croaziere, slalom, sărituri, acrobații, etc., care
induc ;i anumite riscuri, atât pentru practicanți, cât ;i pentru mediul înconjurător
defecțiuni ale motorului, coliziuni între participanți, înec, poluarea apelor benzen, toluen,
etilbenzen, xilen, metil tetrabutil eter, hidrocarburi aromatice policiclice), perturbarea
florei ;i faunei, eroziune costieră, etc. 122
Pentru navigația în apropierea plajelor, pe lacurile mari,pe canale sau pe râurile
lini;tite se poate folosi Sea Scooter-ul, care este o ambarcațiune u;oară, propulsată de un
motor relativ mic, cu elice, manevrată din poziția în picioare ;i ghidată prin intermediul
unui ghidon asemănător celui de la triciclete. 123

121
http://en.wikipedia.org/wiki/Motorboat
122
http://en.wikipedia.org/wiki/Personal_water_craft
123
http://www.ubergizmo.com/2010/03/sea-scooter-concept-lets-you-surf/
 Plimbare cu jetski-ul
(sursa: http://www.nauticexpo.com/prod/yamaha-motor-europe-marine/4-stroke-3-person-jet-skis-
32945-201994.html)

Plimbare cu scuterul de apă

(sursa: http://www.throttlexbatteries.com/watercraft-batteries)

Plimbare cu sea scooterul

(sursa: http://www.tuvie.com/sea-scooter-can-give-great-surfing-experience-even-in-no-wave-sea/)
O altă ambarcațiune de uz personal este ;i Wet”ike-ul, o combinație între motocicletă
;i jetski, care datează din anul , de;i în anul un protoptip apare în filmul The Spy
Who Loved Me din seria James Bond. Modelul original a fost proiectat de Nelson Tyler,
iar ulterior a fost vândut firmei Kawasaki. O nouă ambarcațiune de acest fel a fost produsă
;i lansată pe piață de către firma Yamaha în anul sub denumirea Yamaha
WaveRunner.
WetBike-ul are un corp din materiale compozite, ghidon pentru direcționare ;i
comenzi, flotabilitatea este asigurată de două plăci, una fixă la pupa ;i una mobilă la
prova, este propulsat de un motor ;i o pompă cu jet mic, se pilotează u;or ;i se poate folosi
pentru croaziere, slalom, acrobații, etc.124

Wetbiking
(sursa: http://www.thebayguide.com/rec.boats/lee_yeaton.html)

B.1l)Înotul

Înotul este o activitate motrică sportivă ;i agrementală prin care o persoană se

autopropulsează în mediul acvatic natural râuri, lacuri, mări, oceane ;i artificial bazine
de înot, piscine, etc. , efectuând mi;cări coordonate ale brațelor ;i picioarelor.
Importanța înotului pentru sănătate ;i petrecerea timpului liber este confirmată de
faptul că, în unele țări, lecțiile de înot sunt o parte obligatorie a curriculum-ului
educațional. Ca domeniu al sportului, înotul este disciplină competițională în anumite
concursuri locale, naționale, internaționale ;i la Jocurile Olimpice de vară.
Înainte de a deveni activitate sportivă ;i modalitate de relaxare, înotul a fost o
deprindere necesară asigurării existenţei. Omul intra în apă pentru a se feri de incendii,
pentru căutarea hranei pe;ti, stridii, bureți, etc. , pentru apărarea vieţii, pentru igienizare
sau pentru a se răcorii. “pa a fost pentru om dintotdeauna o forţă misterioasă, iar prezența
ei l-a constrâns să înveţe înotul, fapt confirmat de numeroase dovezi istorice.
Egiptenii, grecii ;i romani iubeau apa ;i cultivau arta înotului. Pentru această
activitate s-au construit bazine de înot ;i terme, unde oamenii se relaxau sau participau la
diferite competiții. Importanța înotului pentru antichitatea greacă este subliniată ;i de

124
http://en.wikipedia.org/wiki/Wetbike
Platon, care a făcut afirmaţia „necesitatea de a şti să citeşti este asemeni celei de a şti să înoţi .
Cu toate că înotul nu figura printre sporturile din cadrul Jocurilor Olimpice ale Greciei
antice, primele competiţii de înot datează din secolul II î. e. n., fapt specificat de istoricul
grec Pausanias în lucrarea sa „Descrierea Greciei .
Romanii au perfecţionat modelul grec de bazine prin construirea termelor, clădiri ce
cuprindeau trei bazine cu apă la temperaturi diferite caldarium, tepidarium, frigidarium ,
care făceau parte dintr-un complex cu săli de abur, masaj, camere de discuţii, biblioteci,
săli de masă, spaţii de odihnă şi de plimbare.
În perioada medievală activitățile recreative ;i sportive decad, înregistrând o
revigorare odată cu Rena;terea. Iată câteva repere cronologice în acest sens
-1538: apare prima carte de specialitate în limba latină a profesorului german Nicolaus
Wynmann intitulată „Colymbetes Sive de “rte Natandi Dialog despre arta înotului ,
manual în care sunt descrise mişcările şi metodele de învăţare ale înotului. Sunt prezentate
noţiuni despre călcarea apei, săritura în picioare, plonjonul, înotul sub apă, înotul pentru
salvare, iar dintre procedeele de înot, brasul şi spatele
- apare o lucrare asemănătoare, a profesorului englez Sir Eduard Digby în care sunt
descrise jocuri în apă, sărituri, întoarceri din înot, poziţii corecte de plutire şi se recomandă
o tehnică asemănătoare înotului „over
- francezul Thevenot scrie o carte intitulată „“rta înotului în care descrie şi
ilustrează o metodă asemănătoare brasului. Stilul de înot cu gura şi nasul peste apă,
permite respiraţia liberă. Mişcarea braţelor sub apă elimină stropirea cu apă a feţei
înotătorului şi dă o bună stabilitate chiar în apă tulbure. “cest stil a fost folosit mai mulţi
ani;
- apare primul ştrand public pe malurile Senei şi pe rând, bazinele se înmulţesc
apărând la Frankfurt, ”udapesta, Paris, Londra
- ”enjamin Franklin editează cartea „Cum să devii înotător îndemânatic în scurt
timp în care descrie pe lângă o nouă metodă de învăţare a înotului şi folosirea pentru
prima dată a labelor pentru înot şi a mişcărilor de târâre pe apă crawl
- italianul ”renardi scrie lucrarea „Concepţia completă a învăţăturii înotului, bazată
pe studii asupra greutăţii specifice a corpului omenesc , în care redă o metodă de învăţare
a înotului fără obiecte ajutătoare, şi sugerează plutirea verticală pentru învăţarea
respiraţiei acvatice
- pedagogul german Guths Muths dezvoltă metoda lui ”renardi şi publică „Mic
îndrumar pentru învăţarea înotului . “ structurat procesul de învăţare bras în trei etape
acomodarea cu apa, exerciţii de învăţare pe uscat, exerciţii în apă
- generalul prusac Ernest von Pfuel contribuie la dezvoltarea cunoştinţelor despre
înot prin manualul său de înot pentru soldaţi „Totul despre înot , în care se prezenta
învăţarea înotului prin procedeul bras
- înotul sportiv îşi face apariţia în “nglia, „patria înotului modern . Este anul în care
la Londra apare primul club de înot „National Swimming “ssociation fondat de John
Strachan. ”rasul reprezintă procedeul de bază atât pentru probele de sprint cât şi pentru
probele de distanţă. În Londra existau la acea dată bazine de înot
- înotul a fost introdus în instituţiile de învăţământ
-1858: în Australia a avut loc primul Campionat Mondial în cursa de 100 yarzi;
- se constituie prima federaţie de înot şi se organizează primele campionate naţionale
ale Angliei;
- apare un regulament de înot. Probele de concurs sunt milă, yarzi şi yarzi
-1875: englezul Matthew Webb este primul om care traversează Canalul Mânecii
- se organizează primele campionate ale Statelor Unite
- se înregistrează primul record mondial, James Moore în proba de yarzi liber – 1
h,16 m, 5 sec.;
- la Viena se desfă;oară primele Campionate Europene care au inclus două probe de
m şi m, amândouă câştigate de austrieci
- la prima ediţie a Jocurilor Olimpice moderne de la “tena se include în program şi
înotul. Tot în acest an, pe 3 martie s-a înfiinţat “sociaţia Înotătorilor “matori – „“mateur
Swimming “ssociation
- se înfiinţează Federaţia Internaţională de Nataţie pentru “matori F.I.N.“. ,
organism care reglementează desfăşurarea competiţiilor de înot stabileşte un regulament
internaţional de înot şi elucidează regulile de stabilire a recordurilor);
- se fondează „Liga Europeană de Nataţie L.E.N.
- Johnny Weissmuller coboară pentru prima dată timpul pentru proba de m sub
1 minut;
- se construieşte primul bazin acoperit pentru înot din ”ucureşti. 125
Stilurile de înot practicate în competițiile sportive, dar ;i pentru agrement ;i tonifiere
musculară sunt
-stilul liber (free style);
-stilul bras breast style poziția corpului este de decubit ventral, pe burtă, picioarele se
țin îndoite lateral ;i se realizează mi;cări circulare, asemănătoare cu mi;cările broa;tei în
apă. ”rațele se duc întâi în față, cu palmele apropiate, întoarse spre exterior, apoi se
îndepărtează pe lateral, urmând o apropiere puternică ;i rapidă a coatelor, fapt care face
înaintarea mai rapidă. Mâinile se întind înainte, în fața capului, iar mi;cările lor trebuie să
fie coordonate odată cu cele ale picioarelor. “cest stil întăre;te în special musculatura
posturală, evitând problemele de spate, iar o oră de înot în acest stil arde aproximativ 250
calorii;
-stilul craul crawl style din decubit ventral se ține capul în apă, cu ochii deschi;i, timp în
care se expiră suflând aerul în apă. Mi;cările brațelor sunt alternative se porne;te cu
brațul drept întins în față, iar brațul stâng execută o mi;care circulară, cotul fiind u;or
îndoit, palma în formă de cău;, cu concavitatea orientată spre sensul de înaintare. În acest
timp picioarele realizează mi;cări alternative sus-jos, folosindu-se articulația ;oldului ;i
articulația genunchiului. Capul se ridică din apă pe partea cu brațul care se duce la fund,
momentul de inspirație având loc când brațul iese din apă la un interval de trei mi;cări. O
jumătate de oră de crawl poate arde calorii
-stilul spate (back style): din decubit dorsal, pe spate, se duc mâinile întinse alternativ pe
lângă corp, la nivelul capului, cât mai aproape de ureche, în mi;care circulară. În
momentul atingerii apei, se îndoaie brațul, palma se face cău;, orientată cu concavitatea
spre direcția de înaintare a brațului în apă, iar picioarele realizează mi;cări frecvente,
scurte ;i rapide sus-jos, la fel ca ;i la stilul crawl, folosidu-se, însă, mai mult articulația
;oldului. O oră de înot folosind acest procedeu arde calorii

125
http://www.initiere-inot.ro/scurta-istorie-a-inotului.html
-stilul fluture (butterfly style): din decubit ventral se duc ambele brațe concomitent în față,
palmele sunt paralele cu nivelul apei, sub formă de cău;, iar brațele împing foarte puternic
în apă când ajung la nivelul ;oldului, asigurând propulsarea. Mai departe, se scot mâinile
din apă ;i se repetă mi;carea. În tot acest timp, picioarele se mi;că simultan, sunt drepte,
apropiate ;i se îndoaie din articulația genunchiului concomitent.
Fiecare stil de înot are grade de dificultate diferite, se practică în funcție de mărimea
unității acvatice ;i de scop, ;i antrenează anumite grupe de mu;chi, stimulând diferit
rezistența respiratorie.126
Înotătorul, în funcție de abilități ;i scopul propus, poate folosi câteva accesorii, cum
ar fi:
-costum de înot pentru protecția pielii materiale sintetice sau pentru cre;terea vitezei
(materiale cauciucate sau plastic);
-cască din latex, silicon, spandex sau lycra
-ochelari de protecție
-înotătoare din cauciuc, pentru propulsare mai rapidă
-padele din cauciuc sau plastic ata;ate la mâini pentru propulsare mai rapidă
-placă de spumă pentru susținerea greutății părții superioare a corpului, în timp ce
înotătorul se concentreză pe mi;carea picioarelor ajută la construirea mu;chilor de la
picioare;
-dispozitive din spumă fixate între coapse în timp ce înotătorul se concentrează pe
mi;carea mâinilor ajută la construirea mu;chilor de la mâini, piept ;i spate
-snorkel sau tub de plastic, care ajuta înotătorii să respire în timp ce înoată. 127
Înotul este o activitate agrementală foarte accesibilă, care se poate practica la orice
vârstă, pentru menținerea sănătății ;i pentru petrecerea timpului liber. În apă, înotatorul
pierde din greutatea sa, de aceea nu este nevoie de aceia;i activitate musculară, ca pe
uscat, pentru a menține o anumită poziție a corpului. În timpul înotului, corpul
înotătorului suportă presiunea hidraulică a apei din toate părțile ;i rezistența apei la
mi;care, fapt care îngreunează inspirația ;i contribuie la o expirație mai profundă,
determinând fortificarea ;i călirea organismului, datorită antrenării numero;ilor mu;chi
care participa la mi;care.
În funcție de scop există patru categorii de înot
-înot recreativ în diferite unități acvatice ;i în bazine artificiale se asociază cu navigația,
snorkeling-ul, scuba diving-ul, băile de soare, etc.;
-înot aplicativ sau utilitar utilizat în activitățile profesionale legate de mediul acvatic
navigație, lucrări sub apă, arheologie, cercetări hidrologice, salvare
-înot terapeutic practicat atât în bazine speciale, cât ;i pe ape deschise în scopul
recuperării neuro-motorii, în tratamentul unor afecțiuni nervoase, cardio-vasculare,
respiratorii, etc., folosirea lui fiind făcută la recomandarea medicilor
-înot competițional natație practicat organizat în cadrul concursurilor sportive.

126
http://inot-sport.ro/ekysport/cursuri-inot/stilurile-de-inot.html
127
http://en.wikipedia.org/wiki/Swimming_(sport)
 B.1 )Scufundarea liberă

Scufundarea liberă free diving skin diving, apnee este o o formă a scufundării
subacvatice ;i o activitate de relaxare efectuată prin ținerea respirației fără un aparat
autonom de respirat sub apă.
Scufundarea liberă este cea mai veche modalitate de scufundare (cuvântul apnee
provine de la termenul apneiu din limba greacă a = fără, pneiu = a respira , care a fost
practicată pentru procurarea hranei, recoltarea perlelor, operațiuni militare, arheologie,
etc.
În ultima vreme, scufundarea liberă a căpătat o amploare deosebită, datorită
dezvoltării echipamentului de scufundare specific, cre;terii timpului liber ;i necesității de
relaxare, contribuind la crearea unei forme fizice deosebite, la călirea organismului ;i
dobândirea unor calități speciale cum ar fi rezistența la oboseală, îndemânarea,
perseverența, voința fermă, curajul, prudența, calmul, luciditatea, promptitudinea. “cest
sport se învață în cadrul cursurilor specializate noțiuni teoretice asupra mediului acvatic,
fizica ;i fiziologia scufundării în apnee, echipamentul specific ;i utilizarea acestuia ;i se
practică în mod rațional, în ape naturale sau în piscine.
Cele mai cunoscute activități de scufundare în apnee sunt explorarea, observarea
florei ;i faunei, vânătoare subacvatică, fotografia subacvatică, sporturile subacvatice
rugby subacvatic, hochei subacvatic ;i tir subacvatic , la care se asociază înotul.
De asemenea, se mai pot adăuga încă două activități, cu caracter competițional,
Nordic Deep (scufundarea liberă în apele reci din Lysekil, Suedia, la peste m
adâncime ;i Skandalopetra scufundare liberă cu ajutorul unei pietre-petra-de formă plată
;i ovală prinsă de o coardă .128
Uneori, scufundătorii pot folosi un echipament minimal, reprezentat prin ochelari de
protecție sau vizor, snorkel tub pentru respirație ;i înotătoare.
Cu toate că la prima vedere pare o activitate simplă, scufundarea liberă este expusă
anumitor riscuri, cum ar fi:
-hipercapnia excesul de bioxid de carbon dizolvat în țesuturi ;i sânge datorită unui efort
fizic prea ridicat poate conduce la apariția inspirației reflexe, în timp ce scufundătorul se
află sub apă, urmată de înec
-hipoxia hiperventilație excesive ce conduce la scăderea anormală a concentrației de
bioxid de carbon, avînd ca urmare dispariția nevoii de inspirație concentrație insuficientă
de oxigen în țesuturi ;i apariția unei sincope la adâncime
-sincopa de metri apare în timpul ridicării la suprafață a scufundătorului datorită
scăderii presiunii exterioare, oxigenul devine mai puțin solubil în sânge, țesuturile ;i
creierul sunt slab irigate cu oxigen, ducând la apariția pierderii de cuno;tință, urmată de
înec;
-surmenajul cardiac apare datorită unor apnei lungi ;i repetate, cu perioade de repaus
prea scurte, precum ;i variațiilor de temperatură.
Pentru evitarea acestor accidente se recomandă următoarele măsuri
-înainte de perioada în care urmează să se efectueze scufundări în apnee este necesară
realizarea unei pregătiri fizice dirijate înot, alergare

128
http://en.wikipedia.org/wiki/Free-diving
-scufundarea în apnee trebuie practicată întotdeauna în doi cel puțin în timpul
scufundării, cel de-al doilea scufundător supraveghează de la suprafață scufundătorul
aflat în imersie;
-la coborârea sub apă nu trebuie a;teptat să apară durerile de urechi pentru a echilibra
presiunea apei care acționează pe timpane în tot timpul coborârii trebuie efectuată
compensarea vizorului, suflând aer pe nas;
-nu trebuie practicată în exces hiperventilația, deoarece există riscul apariției unei sincope
la suprafață sau sub apă, în timpul ridicării la suprafață
-scufundătorul în apnee trebuie să se pregătească să respire fără a exagera inspirația ;i
expirația relaxându-se în poziție orizontală cu fața în sus la suprafața apei
-nu trebuie efectuate scufundări după o expunere prelungită la soare, existând pericolul
unui ;oc termic
-după masă trebuie să se a;tepte - ore, deoarece digestia mobilizează o parte a masei
sanguine, fapt ce este în general puțin favorabil practicării unei activități sportive
-prezența scufundătorului trebuie semnalizată ambarcațiunilor printr-o geamandură
-nu trebuie niciodată atinse sau depă;ite limitele proprii fiecărui scufundător. 129

B.13)Snorkeling

Snorkeling-ul (randonnée subaquatique, randonnée palmée) este o activitate

sportivă ;i agrementală de scufundare ;i înot la suprafața apei, respirația efectuându-se cu
ajutorul unui tub de cauciuc numit snorkel.
Motivele pentru care se practică snorkeling-ului sunt relaxarea prin mi;care,
observarea faunei, florei ;i peisajului submarin, fotografierea subacvatică, pescuitul,
colectarea rocilor, scoicilor, practicarea unor jocuri sportive, etc. Locațiile potrivite pentru
snorkeling sunt întinderile de apă dulce râuri, lacuri sau sărată mări, oceane , cu funduri
puțin adânci, suficient de atrăgătoare ;i cu o bună vizibilitate. Deoarece este o activitate
relativ ieftină, simplă ;i destul de sigură, snorkelingul este extrem de popular, mai ales în
rândul tinerilor.
Echipamentul folosit pentru scufundare ;i înot este constituit din vizor, tub de
respirat ;i înotătoare. Dacă temperatura este scăzută, este necesar ;i un costum de
scufundare umed din neopren. Vizorul pentru snorkeling are volum mic ;i este prevăzut
cu un geam sau cu două. Tubul de respirat este rigid, cu mu;tiuc din silicon, are lungimi
de cm ;i diametru de , - , cm. Un capăt al tubului este ținut în gură iar celălalt iese
afară din apă pentru a-l alimenta cu aer pe scufundător. Înotătoarele sau labele de înot
sunt pentru propulsarea mai rapidă prin apă, fiind recomandate cele cu călcâi pentru că
sunt mai confortabile.
Costumul din neopren este recomandat pentru apă cu temperatură mai scăzută dar
;i pentru protejare de razele solare, însă cu grosimea acestuia nu trebuie să depă;ească
mm, pentru a diminua flotabilitea.

129
http://ro.wikipedia.org/wiki/Scufundare_liberă
 Snorkeling
(sursa: http://adventuresportskc.com/snorkel)

În alegerea locului pentru practicarea snorkeling-ului trebuie să se evite anumite

pericole, cum ar fi năvoadelor de pescuit, formațiunile stâncoase lovite de valuri, curenții
;i valurile puternice, grotele, epavele, vizibilitate redusă, zonele de circulație ale
ambarcațiunilor cu motor, zonele de pescuit, locurile de ancorare din radele porturilor ;i
zonele cu resacă spargerea valurilor de țărm ;i întoarcerea lor spre larg .
De asemenea, zona aleasă pentru snorkeling trebuie să fie bogată în resurse
atractive ape cu vizibilitate mare, peisaj submarin, floră, faună, relief stâncos de obicei
coraligen sau vulcanic , locuri propice pentru explorare, căutare, dar ;i pentru fotografiere
subacvatică. Viteza de deplasare, distanța ;i adâncimea de scufundare sunt alese în funcție
de pregătirea fizică a fiecărui scufundător ;i de scopurile sale. 130
Ca subtipuri ale snorkeling-ului pot fi menționate bog snorkeling-ul (traversarea
unui ;anț cu apă situat într-o mla;tină de turbă , mountain bike bog snorkeling-ul
mountain bike ;i bog snorkeling , spearfishing-ul pescuitul cu sulița , hockey subacvatic,
rugby subacvatic, etc.131

B.14)Scuba diving

Scuba diving este o formă a scufundării subacvatice în care scafandrul folose;te un

aparat propriu de respirat. Termenul "SCUBA" este acronimul de la Self-Contained
Underwater ”reathing “pparatus=aparat autonom de respirat sub apă, dar astăzi este un
apelativ general pentru activitatea de scufundare în apă cu echipament de respirat.
Scuba diving-ul, ca formă de relaxare activă, se practică, de obicei, în apele mărilor ;i
oceanelor, unde există resurse atractive importante, precum recifi coraligeni, floră ;i
faună, vestigii arheologice, procese geologice, arii protejate, etc. De asemenea, scuba

130
http://ro.wikipedia.org/wiki/Snorkeling
131
http://en.wikipedia.org/wiki/Snorkeling
diving se asociază ;i cu activități profesionale inspectarea ;i întreținerea ambarcațiunilor,
fotografiere, realizare de documentare, ghidaj turistic, salvare, etc.), comerciale (pescuit,
acvacultură , ;tiințifice cercetări hidrogeologice, geomorfologice, biologice, arheologice,
cartări , militare detectarea ;i dezamorsarea materialelor explozive, misiuni , etc.
Primul echipament de scuba diving comercial, numit Aqualung, a fost inventat de
Emile Gagnan ;i Jacques-Yves Cousteau în iarna anilor 1942– . În perioada următoare,
echipamentul scafandrilor a cunoscut progrese importante în domeniul dotărilor tehnice ;i
funcționalității. Echipamentul modern, pentru scuba diving-ul recreațional se compune
din următoarele elemente mască vizor, dispozitiv nazal , mu;tiuc, tuburi cu aer
comprimat, costum impermeabil, bootsi ;i înotătoare, mănu;i, la care se adaugă o serie de
accesorii, cum ar fi busolă, GPS, computer, cuțit, aparat de fotografiat, lanternă, etc. 132

“paratul inițial pentru respirat sub apă

=furtun =mu;tiuc =regulator =bretele =placă spate =tub cu aer
(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Scuba_diving)

132
http://www.allstaractivities.com/activities/Scuba/scuba-intro.htm
 Echipamentul pentru scuba diving
(sursa: http://www.allstaractivities.com/activities/ Scuba/scuba-intro.htm-cu modificări

Scuba diving
(sursa: http://www.scubadivingcenter.ro/home/ce-sunt-scufundarile/)

Scufundarea recreațională cu echipament de respirat se poate practica în cadrul

unităților acvatice care au suprafețe, adâncimi ;i resurse atractive relevante, respectiv
oceane, mări, lacuri naturale ;i antropogene, lacuri ;i cursuri de apă localizate în pe;teri,
etc. Întrucât râurile ;i fluviile prezintă curenți care nu asigură stabilitate ;i siguranță
scafandrilor, acestea nu sunt agreate pentru asemenea activități.
În alegerea locație pentru scuba diving se au în vedere mai mulți factori, cum ar fi
-accesibilitatea spre destinație
-adâncimea apei pentru o bună desfă;urare a actului recreațional este necesară o
adâncime care să ofere libertate de acțiune practicanților ;i să nu le afecteze sănătatea prin
presiunea hidrostatică până la m
-temperatura apei: scufundările în ape calzi sunt mai convenabile, deoarece ;i costumația
este mai lejeră zonele intertopicale în apele reci se impune costumul de izpopren zona
temperată
-prezența unor obiective atractive floră, faună corali, bureți, pe;ti, molu;te, cetacee,
rechini ;i crustacee , forme de relief recifi coraligeni, stânci, pe;teri subacvatice, rigole,
oga;i ;i văi submarine , vestigii arheologice ruine, epave
-vizibilitatea sub apă trebuie să fie mare, pentru observarea obiectivelor atractive (ex. în
zonele coraligene vizibilitatea redusă se datorează aluviunilor nisip, mâl prezente în
apropierera a;ezărilor umane, porturilor, estuarelor ;i deltelor, în zonele cu curenți
puternici, cu plancton bogat, etc.
-dinamica apelor: zonele cu valuri ;i curenți sunt mai puțin propice practicării
scufundărilor, deoarece scafandrul poate pierde controlul flotabilității ;i direcției.
Dintre destinațiile turistice consacrate pentru practicarea scuba diving-ului amintim:
barierele de corali, ariile protejate ;i stațiunile turistice litorale Marea ”arieră de Corali
din Australia, Barierea de corali din Belize-Marea Caraibilor, Atolul Chuuk din Oceanul
Pacific-Micronesia, stațiunile Hurghada, Dahab, Marsa “lam, Safaga, ;i Sharm El-Sheikh
de la Marea Ro;ie-Egipt, Parcul Național John Pennekamp din Florida, stațiunile Grand
Turk, Salt Cay, Grace ”ay ;i West Caicos din Marea Caraibilor, insulele Maldive din
Oceanul Indian, Parcul Național Ras Muhammad de la Marea Ro;ie-Egipt, stațiunile din
Thailanda de la Oceanul Indian, stațiunile din “frica de Sud, stațiunile din Hawaii, etc. ,
sistemele carstice active (Boesmansgat-Africa de Sud, Dos Ojos, Nohoch Nah Chich, Ox
Bel Ha, Sac Actun din Peninsula Yucatan-Mexic, Zacatón din Tamaulipas, Mexic), etc.
Scuba diving-ul este o activitate care prezintă un anumit grad de periculozitate,
datorat mai multor riscuri, printre care se pot menționa schimbările de presiune, efectul
respirării gazelor cu presiune mare din tubul cu aer comprimat narcoza cu azot,
intoxicarea cu oxigen , pierderea căldurii corporale, rănirea cu obiecte ascuțite ;i stânci,
întâlnirea cu animale marine periculoase, defecțiuni ale sistemului de respirație, etc. 133
Scuba diving-ul se poate practica ;i cu ajutorul unor dispozitive motorizate pentru
propulsarea scafandrului numite scutere subacvatice (aqua scooters). Ca exemplificare,
expunem în continuare două modele de asemenea submeribile Sea Doo ;i “qua Star.
Modelul Sea Doo are o formă hidrodinamică, asemănătoare torpilei, lungimi de -65
cm, lățimi de 30- cm, este prevăzut cu un motor electric cu puteri de W, W,
W, acționat cu o baterie a cărei autonomie este de -80 minute, propulsia se face prin
intermediul unei elice, manevrarea lui se face cu ajutorul unui ghidon, are greutate de 12
kg, dezvoltă viteze de , - km/oră, iar adâncimea maximă de scufundare este de m.
Utilizarea acestui mini-vehicul subacvatic presupune dotarea scafandrului cu tot
echipamentul de respirare. 134

133
http://en.wikipedia.org/wiki/Scuba_diving
134
http://cnfjsports.en.made-in-china.com/product/pbzJNEYUVsRr/China-Aqua-Skipper-Aqua-Scooter-Water-Scooter-
Sea-Scooter-Underwater-Scooter.html
 Plimbarea cu scuterul subacvatic Sea Doo
(sursa: http://giik.net/best-scuba-gadgets-2013.htm)

Modelul “qua Star este asemănător ca formă cu un scooter de suprafață sau cu o

motorete, fiind ghidat din poziția ;ezând cu ajutorul unui ghidon. “cest scooter are
următoarele caracteristici tehnice
-este dotat cu motor electric, acționat cu o baterie a cărei autonomie este cuprinsă între -
2,5 ore;
-dezvoltă viteze de - km/oră
-are , m lungime, , m înălțimea ;i , m lățime
-adîncimea de scufundare este cuprinsă între -20 m;
-are 1-2 locuri;

Plimbare cu scuterul subacvatic Aqua Star

(sursa: http://www.charterworld.com/news/luxury-yacht-water-toys-aqua-star-dive-scooter)

Respirația scafandrului este asigurată prin intermediul unui sistem de respirat

încorporat, cu o autonomie de 40- minute, alcătuit din - tuburi de oxigen ;i un
compartiment cu rol de cască, simplu sau dublu, după caz, în care scafandrul/scafandrii î;i
introduc capul/capetele.
Manevrarea scuterului se face cu ajutorul unui ghidon, iar tălpile picioarelor se
sprijină pe ni;te platforme. Lansarea se face cu un dispozitiv special, sub formă de macara,
de pe mal sau de pe o ambarcațiune, iar pentru siguranță ;i recuperare, scuterul poate fi
legat prin intermediul unei corzi de ambarcațiunea situată la suprafața apei. De asemenea,
practicantul poate fi însoțit de un ghid scuba diver. 135
O variantă a scuba diving-ului este snuba, o combinație între snorkeling ;i scuba
diving snorkel, scuba , concepută în anul de către scafandrul american Michael
Stafford ;i brevetată în de către Snuba International, cu sediul la Diamond Springs,
California, care deține marca ;i licența. În acest caz, scafandrul se scufundă liber, fiind
dotat doar cu vizor, mu;tiuc, regulator ;i înotătoare, ;i respiră printr-un furtun lung
ata;at la tuburile cu aer comprimat care se află la suprafața apei, pe un ponton, pe o
ambarcațiune sau sunt prinse într-un dispozitiv flotabil special. “dâncimea maximă
pentru scufundare este de m, iar locurile favorabile sunt cele unde nu există vânturi,
valuri ;i curenți. Snuba diving este o activitate populară în tururile ghidate din zonele
turistice tropicale, cum ar fi Hawaii, Thailanda, Caraibe ;i Mexic.136

Echipament pentru snuba diving

(sursa: http://www.takingthekids.com/travel-diary/ the-wild-side-of-puerto-rico-extreme-sports-
for-exploring-extreme-terrain/)

O variantă a snuba divingului este cea denumită Sea Trek sau Sea Trekking
plimbarea subacvatică . În acest caz, trekkerul subavcatic este dotat cu o cască specială
sprijinită pe umeri, conectată la furtunul de respirat, a cărei greutate îi facilitează mersul în
picioare. 137
Participanții la o asemenea activitate recreativă au posibilitatea să admire flora ;i
135
http://inhabitat.com/aqua-star-underwater-electric-scooter-makes-passengers-look-like-yellow-darth-vaders/
136
http://en.wikipedia.org/wiki/Snuba
137
http://www.sea-trek.com/info.html
fauna subacvatică, precum ;i epavele care sălă;uiesc în adâncuri.

Sea Trekking
(sursa: http://www.cozumel-mexico-tours.com/Tour_SeaTrek.cfm)

B. )Orientarea subacvatică

Orientarea subacvatică underwater orienteering , este un sport care presupune

orientarea participantului sau echipei de participanți sub apă pe un traseu dat. “ceastă
activitate combină agrementul de tip scuba diving, cu navigația subacvatică. Originile
orientării subacvatice se află în URSS, în timpul anilor ai secolului trecut, iar astăzi este
practicată peste tot în lume, mai ales în Europa.
Participanții la o asemenea activitate sau competiție au în dotare următoarele
accesorii:
-echipament de scufundare mască, înotătoare, tuburi de oxigen, etc.
-busolă
-contor-metru pentru măsurarea distanțelor
-geamandură subacvatică pentru precizarea poziției
-instrumente de triangulație teodolit electronic .
Busola, contor-metru, geamandura ;i teodolitul sunt ținute, de obicei, într-o carcasă
specială, pentru a nu incomoda ;i pentru a putea fi folosite u;or. Sunt interzise
dispozitivele de căutare ;i ajutorare, precum sonarele, sforile, GPS-urile, telefoanele
mobile, etc.
Competițiile de orientare subacvatică se desfă;oară, de regulă, în ape naturale lacuri,
în special . Condițiile hidrologice care se cer sunt viteza curenților de maxim de
metri/minut, adâncimea apei nu mai puțin de metri, vizibilitatea sub apă să fie de cel
puțin metru măsurat cu un disc Secchi ;i calitatea apei trebuie să fie în conformitate cu
cerințele Organizației Mondiale a Sănătății pentru apele destinate înotului. Este
neindicată amplasarea traseelor de consurs pe rutele navigabile ;i în zonele destinate
pentru plimbări cu barca. În timpul concursurilor traseele de orientare subacvatică sunt
semnalate cu geamanduri fixate la m distanță de traseu.
 Există următoarele categorii de competiții
competiții individuale
-traseul M-are formă de "M" ;i o lungime totală de de metri conține o geamandură de
pornire, trei geamanduri de înconjurare schimbarea direcției-I,II,III ;i o geamandură la
linia de sosire. Concurenții sunt obligați să înoate subacvatic în jurul geamandurilor ;i să
treacă linia de sosire în timp de minute ;i secunde

Traseul M
(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Underwater_orienteering-cu modificări

-traseul 5 Puncte-are o lungime totală de de metri ;i conține o geamandură de pornire

;i cinci puncte de orientare P din care ultimul este de sosire, toate dispuse într-o formă
neregulată. Concurenții sunt obligați să înoate subacvatic pe traseu, în ordine, ;i să
descopere fiecare punct stabilit;

Traseul 5 Puncte
(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Underwater_orienteering-cu modificări
-traseul Star (Stea)-are formă de stea, o lungime totală de de metri ;i conține o
geamandură de pornire, cinci geamanduri de înconjurare G ;i cinci geamanduri de
orientare P , din care ultima este la fini;. Concurenții sunt obligați să înoate subacvatic în
pe traseu, în ordine, ;i să descopere fiecare punct de orientare;
 Traseul Stea
(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Underwater_orienteering-cu modificări

-traseul Cursă Paralelă-se compune din două trasee paralele apropiate, de formă
triunghiulară traseul “ ;i traseul ” , cu o lungime totală egală de m. Fiecare traseu
conține o geamandură de start, o geamandură de înconjurare, o geamandură de orientare
;i o linie de sosire cu lărgime de - m. Perechile de concurenți pornesc simultan ;i
învingător este scafandrul care ajunge primul la linia de sosire.

Traseul Cursă Paralelă

(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Underwater_orienteering-cu modificări

2)competiții de echipă
-concursul Monk o echipă de doi concurenți trebuie să găsească punctele de control cu
ajutorul unei hărți impermeabile, într-un timp de minute. Harta conține detalii cu
privire la liniile de țărm, limita zonei de concurs, poziția exactă de start, sosirea ;i punctele
de control. Traseul conține geamandura de pornire ;i cel puțin cinci puncte de control, din
care ultimul este punctul de sosire. Punctele de control, cu excepția punctului de sosire,
nu sunt vizibile la suprafața apei. Lungimea totală a traseului este de de metri, cu
puncte de control distanțate la -150 metri unele de altele. Echipele sunt departajate
folosind un sistem de notare prin puncte, în funcție de numărul de puncte descoperite ;i
de timpul obținut

Concursul Monk
(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Underwater_orienteering-cu modificări

-concursul Echipa: dintr-o echipă de trei sau patru concurenți, fiecare concurent pleacă
singur pe traseu, trebuie să descopere punctele de control stabilite ;i încheie concursul ca
un grup, în timp de minute ;i secunde. Există două variante în funcție de condițiile
de la fața locului varianta “, când vizibilitatea este mai mică de -3 metri ;i varianta ”,
când vizibilitatea este mai mare de 2- metri. Concurenții sunt notați individual, cu
ajutorul unui sistem de notare prin puncte, în funcție de numărul punctelor de control
descoperite, timpul obținut ;i precizia înotului spre linia de sosire, totul înmulțit cu un
factor determinat de numărul de concurenți din echipă care termină traseul.
-concursul Ștafeta este o ;tafetă inclusă în regulamentul internațional ca o competiție
opțională pentru campionatele mondiale ;i naționale. 138

138
http://en.wikipedia.org/wiki/Underwater_orienteering;
http://www.cmas.org/document?sessionId=&fileId=1475&language=1
 Concursul Echipa (varianta A)
(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Underwater_orienteering-cu modificări

Concursul Echipa (varianta B)

(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Underwater_orienteering-cu modificări

B. )Fotografierea ;i filmarea în mediul subacvatic

Fotografierea subacvatică underwater photography este o activitate care

presupune preluarea fotografiilor sub apă. “ceasta se poate face în timpul practicării altor
activități subacvatice, cum ar fi scuba diving, snorkeling, înot, etc. Subiectele urmărite de
turi;ti sunt flora ;i fauna, relieful, epavele ;i vestigiile arheologice.
 Fotografiere subacvatică
(sursa: http://www.padi.com/blog/2013/06/10/tips-for-purchasing-your-first-underwater-camera/)

Echipamentul folosit pentru fotografiere este reprezentat prin camere foto speciale
amfibii , cu film sau digitate, ;i lămpi pentru uz subacvatic. Primul aparat foto amfibiu a
fost Calypso, conceput la începutul anilor de către Jacques-Yves Cousteau, preluat în
anul de firma Nikon sub denumirea Nikonos. În anul producția acestui aparat a
încetat, dar pe piață există modelul american Motor Marine III, produs de compania Sea
and Sea.
Fotografierea subacvatică este o îndeletnicire dificilă, pentru a cărei prestare
fotograful-scafandru trebuie să aibă calități adecvate, de înotător ;i de artist. “cesta
trebuie să caute locațiile cele mai potrivite pentru a surprinde complexitatea mediului
submarin, evitând situațiile nefavorabile, cum ar fi curenții puternici, mareele,
vizibilitatea slabă, relieful accidentat, faună agresivă, etc.
Filmarea subacvatică underwater video este o activitate asemănătoare fotografierii,
având ca scop relaxarea, aventura, realizarea de filme documentare, etc. Echipamentul
folosit include camere profesionale sau pentru amatori, special confecționate pentru
condițiile din mediul subacvatic. 139

B.17)Sporturi subacvatice

Pe lângă formele de agrement prezentate mai sus, în mediul subacvatic se pot

practica ;i o serie sporturi consacrate în mediul terestru. Este vorba despre fotbal, rugby,
hockey, tirul ;i vânătoarea.
1)Fotbalul subacvatic (underwater football este un sport care se practică într-un
bazin cu apă. Membrii celor două formații pot purta echipament de snorkeling mască,
snorkel ;i înotătoare sau pot juca liber free diving , ie;ind la suprafață pentru a respira.
Tehnica jocului presupune manevrarea unei mingi semigrele umplută cu apă sărată ,
scufundată la mică adâncime, ;i plasarea ei într-un jgheab de pe marginea piscinei, a;a
zisa poartă.

139
http://en.wikipedia.org/wiki/Underwater_photography
 Fiecare echipă are jucători, dintre care doar sunt activi. Jucatorul cu mingea
poate înota cu ea sau pasează către jucătorii echipei sale. Între timp, adversarii vor încerca
să preia mingea sau să intercepteze pasele. Terenul are de metri lățime, metri
lungime, iar adâncimea bazinului este de metri. Un meci are două runde a câte de
minute ;i o pauză de minute. 140

2)Rugby-ul subacvatic (underwater rugby) este un sport care se practică într-o

piscină, iar cele două echipe doresc să obțină controlul asupra unei mingi semigrele, puțin
scufundată în apă, pe care să o plaseze într-o găleată situată în partea de jos a bazinului.
De;i se joacă din anii , acest sport a fost recunoscut de către Confederația Mondială a
“ctivităților Subacvatice CM“S în ;i a fost jucat pentru prima dată la un campionat
mondial în anul 1980.
“cest sport este jucat sub apă, într-un bazin cu o adâncime de 3,5-5 m, iar cupele
pentru goluri au un diametru de aproximativ 40 cm, fiind situate pe fundul bazinului.
Cele două echipe, care au fiecare ;ase jucători ;i ;ase rezerve, încearcă să înscrie gol prin
trimiterea mingii în poarta adversarilor. Mingea poate fi manevrată în orice direcție, dar
nu trebuie să părăsească apa.141

Schema bazinului rugby subacvatic

(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Underwater_rugby-cu modificări

3)Hochei-ul subacvatic (underwater hockey , numit ;i Octopush sau hochei de apă,

este un sport de contact jucat de două echipe care se confruntă pentru a manevra un puc
situat pe fundul unui bazin de înot cu ajutorul unei crose scurte.
Echipamentul sportivului este format din snorkel, mu;tiuc, vizor, înotătoare, puc ;i
crosă.

140
http://en.wikipedia.org/wiki/Underwater_football
141
http://en.wikipedia.org/wiki/Underwater_rugby
 Echipamentul pentru hochei subacvatic
=snorkel ;i mu;tiuc =cască =mască =înotătoare =crosă =puc =mănu;i
(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Underwater_hockey)

La joc participă două echipe de până la zece jucători, cu ;ase jucători activi ;i patru
rezerve. Înainte de începerea jocului pucul este plasat în mijlocul piscinei, iar jucătorii
a;teaptă în apă cu spatele la peretele bazinului pe care-l apără. La semnalul start-joc (de
obicei, o sonerie sau un gong membrii ambelor echipe sunt liberi să înoate oriunde pe
suprafața de joc ;i să încerce să înscrie gol prin manevrarea pucului în poarta adversarilor.
Jucătorii î;i țin respirația, deoarece se aruncă cu capul spre fundul piscinei apnee
dinamică , revenind la suprafață pentru a respira ori de câte ori este nevoie.
Jocul continuă până când se marchează un gol, după care jucătorii se întorc la
peretele lor pentru a începe un nou atac. De asemenea, jocul poate fi oprit la pauză, în
cazul unui fault, la cererea unui time-out, etc. Se joacă două reprize a câte 10-15 minute,
despărțite de o pauză scurtă.
Hocheiul subacvatic este supravegheat de 2- arbitri, care poartă, de obicei, o ;apcă
ro;ie, mănu;i portocalii ;i tricouri galbene. Unul dintre ace;tia urmăre;te jocul, iar ceilalți
doi se ocupă de schimbarea jucătorilor ;i de menținerea scorului.
Jocul de hochei subacvatic poate avea spectatori, care, fie privesc din exterior, în
cazul în care piscina are pereți transparenți, fie intră în apă cu echipament adecvat.
“ceastă ultimă variantă este folosită ;i de către cameramanii care preiau imagini pentru
televiziune. Spre exemplu, Campionatele Mondiale de la Sheffield-“nglia ;i
Durban-Africa de Sud (2010), au fost transmise în direct pentru spectatorii din întreaga
lume, iar Campionatul European din 2008, de la Istanbul-Turcia, a fost filmat ;i difuzat
ulterior. 142
4)Tirul subacvatic (underwater target shooting) este un sport acvatic ;i o modalitate
de relaxare activă, care testează capacitatea participanților de a utiliza corect un harpon
într-un bazin de înot prin intermediul scufundării libere. “cest sport a apărut inițial în
Franța la începutul anilor ;i este practicat în prezent mai ales în Europa.

142
http://en.wikipedia.org/wiki/Underwater_hockey
 Echipamentul necesar fiecărui concurent se compune din mască de scufundări,
înotătoare, snorkel, harpon elastic sau hidro-pneumatic, centură cu greutăți ;i un costum
de izopren.
Ținta este formată dintr-un panou de 35/33 cm, situat la 80 cm de la baza piscinei pe
un cadru. Panoul este confecționat dintr-o spumă de plastic suficient de rigidă pentru a
permite suliței să rămână înfiptă. Pe țintă este fixată o folie care conține ni;te repere-5
repere pentru concursurile individuale ;i repere, în runde, pentru concursurile pe
echipă.
Dacă inițial a fost o singură specialitate, care consta în țintirea cît mai multor repre la
o scufundare, acum s-au separat trei discipline din aceasta Precizie, ”iatlon ;i Ștafetă.
Precizia presupune executarea a de focuri de armă la o țintă fixă în două runde a
câte cinci focuri, timp de cinci minute/ rundă. Reperul central al celor cinci repere fixate pe
o folie este poziționat la o înălțime de cm de la podeaua piscinei ;i la o distanță de trei
metri de la linia de tragere, dincolo de care vârful harponului poate trece. Scafandrul care
obține cele mai multe puncte este declarat câ;tigător.

Tir subacvatic
(sursa: http://www.cmas.org/target-shooting/about-target-shooting)

”iatlonul presupune executarea a cinci focuri, dar după fiecare foc scafandrul
trebuie să înoate subacvatic ;i să revină la punctul de plecare. Concurentul cu cele mai
multe lovituri în țintă, ;i în cel mai scurt timp este câ;tigătorul.
Ștafeta este un joc de echipă ;i implică doi-trei scafandri de la acela;i club sau țară.
“ceastă disciplină presupune executarea a ;ase focuri de armă în obiective obiectivele
superioare ;i inferioare trebuie să fie lovite o singură dată, în timp ce obiectivul din centru
trebuie să fie lovit de două ori. Există o singură rundă, cu durata de minute, iar echipa
care înscrie cele mai multe puncte este câ;tigătoare.
5)Luptele subacvatice aquathlon, underwater wrestling reprezintă un sport în care
doi competitori, echipați cu mă;ti ;i înotătoare, luptă sub apă în încercarea de a se
deposeda unul pe celălalt de o panglică prinsă de gleznă, pentru a câ;tiga meciul.
"Lupta" are loc într-un bazin de înot pătrat, cu latura de metri, ;i se desfă;oară în
trei runde de de secunde. În caz de egalitate, se poate juca o a patra rundă. “cest sport
î;i are originea în anii , în fosta URSS, ;i a fost jucat pentru prima data la nivel
internațional în , iar din a fost recunoscut de către CM“S. 143

B. )Agrementul pe suprafețele acvatice înghețate

a)Yachtingul pe gheață

Yachtingul pe gheață ice yachting, ice boating este un sport de navigație practicat
cu ambarcațiuni iceboat care alunecă pe suprafețe acvatice înghețate lacuri, râuri,
canale). Designul ambarcațiunilor este variat, dar minimal ;i aerodinamic. În general,
acestea au un cadru în formă de cruce alcătuit dintr-un corp alungit ;i suplu, un cocpit în
care se a;ează pilotul, un braț transversal la pupa ;i un catarg dotat, de obicei, cu o velă
există ;i ambarcațiuni cu două vele . ”rațul transversal de la pupa ;i prova ambarcațiunii
sunt prevăzute cu schiuri sau patine. Propulsarea se face cu ajutorul velei umflate de vânt,
iar direcționarea ambarcațiunii se face cu o cârmă acționată cu mâinile care se află în
legătură cu patina mobilă de la prova. Pilotul navighează din poziția pe spate , ca la bob
sau sanie, sau din poziția ;ezând .

Ice yachting
(sursa: http://www.outdoorevents.se/en/present-turist/)

Acest sport este practicat în “ustria, Germania, Marea ”ritanie, Polonia, Norvegia ;i
Suedia, este foarte popular în Olanda ;i în Golful Finlandei, dar cea mai înaltă dezvoltare
este în Statele Unite ;i Canada. Începuturile sale se plasează în a doua jumătate a secolului
XIX, iar în anii cunoa;te o ascensiune deosebită, ajungând să fie astăzi un sport de
competiție, practicat cu ambarcațiuni sofisticate.
În funcție de capacitatea lor, există yachturi cu - locuri, dar ;i ambarcațiuni pentru
mai multe persoane, cu dimensiuni de până la m. La vânturi puternice viteza maximă
poate ajunge la 145 de km.

143
http://en.wikipedia.org/wiki/Underwater_sports#Aquathlon
 Dintre locațiile consacrate pentru yachting pe gheață menționăm Marile Lacuri din
SU“/Canada, Lacul Minnetonka ;i Lacul White ”ear din Minnesota, Lacul Winnebago ;i
Lacul Pepin din Wisconsin, Lacul ”ar Harbor din Maine, râul Sfântul Laurențiu, Golful
Quinte din Canada ;i Lacul Champlain din Vermont/New York/Quebec, Lacul Geneva din
Elveția/Franța, Lacul ”aikal din Rusia, Lacul ”alaton din Ungaria, etc. 144

b)Ice kiting/Ice kite surfing

Ice kiting-ul este o activitate de petrecere a timpului liber practicată pe suprafețele

acvatice înghețate cu ajutorul zmeului. Echipamentul este format dintr-o aripă portantă de
formă dreptunghiulară, prevăzută cu suspante ;i dispozitiv de manevrare, de care
persoana se prinde cu ajutorul unei centuri cu cârlig, iar alunecarea se face cu patine,
schiuri sau plăci.

c)Ice Kitewing/Ice wingsurfing/Skimbat

Ice kitewing-ul este asemănător ice kiting-ului, dar propulsarea se face cu ajutorul
unei aripi portante skimbat , pe care sportivul o manevrează liber prin intermediul ghiu-
lui situat la mijlocul acesteia. Pentru alunecare se pot folosi patine, schiuri sau plăci
prevăzute cu patine.

Ice kitewing
(sursa: http://www.michigan.org/blog/events/2012-world-ice-and-snow-sailing-championships-in-
pure-michigan/)

Pânza velei este fabricată din dacron fibră sintetică din poliester u;or sau dintr-o
combinație între o peliculă simplă ;i o peliculă K-ply întărită, care face ca vela să fie
folosită ;i la temperaturi de sub - C. Viteza recomadată a vântului pentru wingsailing
este 3-5 m/s, dar un practicant priceput poate manevra vela ;i la vânturi cu viteze de -20
m/s, putând atinge viteze de 70-100 km/h.145

144
http://en.wikipedia.org/wiki/Ice_yachting
145 http://www.hoinareala.ro/snow_sailing_/
 d)Ice windsurfing/Snowfer

Ice windsurfing-ul se practică pe suprafețele acvatice înghețate cu ajutorul unei plăci

prevăzute cu catarg de care este ata;ată o velă. Manevrarea velei se face cu ajutorul ghiu-
lui, tehnică asemănătoare windsurfing-ului.

Ice windsurfing
(sursa: http://www.windpowerwindsurfing.com/blog/tag/ice-sailing/)

e)Ice wing skate sail

Ice wing skate sailing-ul este o activitate de relaxare practicată pe suprafețele

acvatice înghețate care folose;te pentru propulsare o velă, fixată pe un cadru, sprijinită pe
umerii sportivului. “cesta alunecă pe patine ;i se apleacă în direcția vântului pentru a
balansa viteza curentului de aer. Viteza maximă care se poate atinge este de km/oră. 146

f)Patinajul

Patinajul (ice skating) este un sport de iarnă care se practică cu ajutorul patinelor pe
o suprafață naturală lacuri, râuri, canale sau artificială patinoar acoperită de gheață.
Se presupune că prima pereche de patine a fost confecționată cu peste de ani în
urmă în Finlanda de sud. Aceste patine erau din os de animal, erau lagate de picior cu
curele din piele, iar forma lor era plată.

146
http://www.hoinareala.ro/snow_sailing_/
 Ice wing skate sailing
(sursa: http://lakeice.squarespace.com/2012-blog/?currentPage=3)

Patinele ascuțite au fost inventate de olandezi în secolul XIII ;i erau confecțioante

din oțel. Patinele pentru gheață sunt de două feluri cele u;oare, cu ghete din piele, în
genul celor folosite la patinaj artistic, ;i cele grele, gen clăpar, folosite la hochei. Cele din
urmă sunt recomandate începătorilor deoarece, fiind mai rigide, le susțin glezna mai bine.
Cele pentru patinaj artistic, sunt mai u;or de folosit ;i permit o mobilitate mai mare. Lama
patinei are o canelură pe partea de jos ce creează două muchii distincte, o muchie
interioară ;i una exterioară, iar patinatorul se folose;te de aceste muchii pentru a patina.
Ca o altă trăsătură caracteristică, lama prezintă la vârf un set distinct de zimți, care ajută la
executarea elementelor piruete, sărituri, etc. .
Ca disciplină sportivă, patinajul este prezent în mai multe competiții, cum ar fi
Jocurile Olimpice de iarnă, Campionatele Mondiale, Campionatele Europene,
Campionatul „Patru Continente , evenimente de Grand Prix, etc.147

g)Agrementul cu scuterul sau trotineta de gheață Ice sooter

Scuterul de gheață este asemănător unei trotinete, doar că în locul roților sunt ata;ate
patine. Cu aceste dispozitive se poate aluneca pe suprafețe acvatice înghețate, propulsarea
făcând-se cu ajutorul unui picior care execută o mi;care de împingere, în timp ce mâinile
stau pe ghidon. O variantă de scuter este cea asemănătoare unei sănii kickspark sled , de
tălpile acesteia fiind fixat un ghidon.

147
http://ro.wikipedia.org/wiki/Patinaj_artistic; http://en.wikipedia.org/wiki/Ice_skating
 Plimbare cu scuterul de gheață
(sursa: http://kickbike.com/kickspark-kicksleds/)

B.19)River rafting/white water rafting

Rafting-ul raft în limba engleză=plută este un sport nautic extrem ;i o modalitate de

agrement activ în aer liber care se desfă;oară pe râuri repezi, învolburate sau înspumate
white water=white water rafting cu ajutorul unor ambarcațiuni gonflabile.
Pentru practicarea raftingului sunt necesare anumite condiții morfohidrografice ;i
hidrodinamice, cum ar fi:
-mărimea râului raftingul se practică, în general, pe rîuri cu dimensiuni mari lungime,
lățime, adâncime
-gradientul râului panta râului profilul longitudinal al râului trebuie să fie suficient de
înclinat pentru a asigura scurgerea rapidă ;i turbulentă a apei, fapt care va determina
ambarcațiunea să atingă o anumită viteză se exprimă în promile % 0 (m/km);
-configurația albiei pentru scurgerea vijelioasă sau turbulentă a apei albia trebuie să
prezinte meandre, praguri, trepte, cascade, repezi;uri, strungi, blocuri de rocă, bancuri de
aluviuni, etc.;
-debitul de apă trebuie să fie mare pentru a asigura viteza de scurgere ;i nivelul apei
-valuri, curenți, vârtejuri aceste elemente hidrodinamice trebuie să asigure mobilitatea
bărcii ;i să testeze abilitatea rafterilor.
Pe masură ce omul modern este tot mai tare prins în societatea urbanizată,
computerizată ;i tehnologizată, acesta caută cu înfriguare modalități de a păstra legătura
cu natura, de a-;i îmbunătății condiția fizică, de a se recreea în mediul natural, într-un
mod activ ;i antrenant. Nu este deci de mirare că, în zilele noastre, activitățile sportive ;i
turistice au dobândit o amploare mare ;i au devenit un fenomen de masă.
Tot mai multe persoane sunt interesate de cele mai noi mijloace de petrecere a
timpului liber. Și, cum trăim într-o economie de piață, este firesc ca piața să răspundă
imediat acestor oportunități comerciale, oferind consumatorilor produsele ;i serviciile
solicitate.
Raftingul este doar una dintre aceste activități sportive de recreere care a trecut în
zona comerciala ca răspuns la solicitările pieței, devenind în unele țări o adevărată
industrie, practicându-se la o scară ;i un nivel egal cu oricare alt mijloc de agrement
tursitic comercial.
De ce acest sport a devenit o activitate pentru care oamenii sunt dispu;i să plătească
bani pentru a-l practica ? În primul rând raftingul este un sport de echipă ;i, astfel, el este
foarte atractiv pentru firme ;i corporații care doresc să dezvolte spiritul de echipă al
salariaților lor în condiții de mediu diferite față de cele în care î;i desfă;oară activitatea
zilnică.
“poi, acesta se desfă;oară în plină natură, un alt motiv pentru a fi deosebit de
atractiv, în condițiile în care omul modern, în criză de timp, caută să câ;tige cât mai multe
beneficii de la o singură acțiune.
De asemenea, raftingul presupune aventură ;i adrenalină, ceea ce îl face incitant ;i
provocator. Nu este de mirare că în prezent ;i în țara noastră tot mai multe firme aleg să le
ofere salariaților acest mod de recreere ;i agrement, prin care câ;tigă totodata ;i beneficii la
capitolul spirit de echipă, interacțiune, cunoa;tere reciprocă ;i, în final, colective mai
sudate ;i mai eficiente.
Din pacate, în țara noastră există un vid teoretic ;i legislativ în ceea ce prive;te
organziarea comercială a activității de rafting. Legea prevede doar la modul general ca
activitățile de turism trebuie conduse de către ghizi specializați, dar nu spune nimic
despre posibilitățile de obținere a acestei calității profesionale–ghid specializat de rafting.
Și asta deoarece, practic, nu există nicio instituție educativă acreditată sau neacreditată
care să furnizeze pregatirea profesională în vederea obținerii brevetului de ghid specializat
de rafting.
Raftingul, ca sport ;i activitate de agrement comercială, a apărut în SU“, dar
rădăcinile sale se pierd în negura istoriei. Râurile de toate diminesiunile au fost timp de
milenii adevărate şosele lichide, transportându-i fie pe indieni din America de nord, în
bărcile lor din piele de bivol, fie pe voiajorii francezi în canoe masive, fie pe exploratorii
americani timpurii în plute din trunchiuri de copaci. Deşi aceste ambarcaţiuni nu mai
seamănă deloc cu cele de azi tehnicile de manevrare şi propulsie a bărcilor s-au schimbat
foarte puţin. Râurile au rămas în esenţă aceleaşi cu toate eroziunile şi modificările
geologice.
Raftingul este într-o continuă evoluţie. Datorită pasiunii, creativităţii şi imaginaţiei
proiectanţilor, rafterii din ziua de azi au de unde alege ambarcaţiuni tot mai performante.
În plus, ei dispun acum şi de o mulţime de tehnici si manevre experimentate, cizelate ;i
perfecţionate de-a lungul unei istorii de peste un secol, care poate fi sintetizată în
următoarele repere cronologice
-în anul locotenentul John Fremont din armata SU“ a efectuat o expediție pe râul
Platte din statul Nebraska. “mbarcațiunea cu care a coborât pe apele învolburate ale
acestui râu era construită din tuburi de cauciuc prinse cu o podea rigidă suspendată ;i
avea formă rectangulară. Fremont a folosit aceste barci pentru a naviga în locuri greu
accesibile, unde barcile tradiționale nu făceau față
-în anul John Wesley Powell, geolog ;i etnograf, conduce o echipă de exploratori prin
canionul fluviului Colorado în bărci construite din lemn. Membrii echipajului au stat la
vâsle cu privirea orientată spre amonte ;i au coborât cu spatele spre obstacolele care îi
a;teptau spre avale
-tot în anul , Nathaniel Galloway, un vânator din Utah, adoptă navigația cu fața
orientată spre avale, pentru a evita zonele foarte periculoase din albia râului
-prima călătorie comercială de rafting a avut loc în anul , când aventurierul ;i
industria;ul Julius Stone, efectuează o expediție pe râul Colorado
-în timpul celor doua razboaie mondiale, armata SU“ a construit bărci din cauciuc pentru
operațiuni de salvare. După război, aceste ambarcațiuni, grele, ieftine ;i rezistente, sunt
folosite de către aventurieri pentru a naviga pe râurile sălbatice ale “mericii de Nord;
-în anii împătimiții raftingului călătoreau prin SU“ ;i cucereau râurile înspumate
unul după altul. În această perioadă raftingul a câ;tigat o mare popularitate, îndreptându-
se spre varianta sa comercială
-în 1952, aventurierul Bus Hatch a primit prima autorizație pentru a efectua coborâri
comerciale pe râurile din Utah. “stăzi, fiul acestuia, Don, deține o companiei numită Don
Hatch River Expedition;
-prima femeie care coboară cu o barcă de rafting prin Marele Canion de pe fluviul
Colorado este Georgie White Clark (1911-1992). Ea s-a asociat cu firma "Rubber Fabricators
of West Virginia" ;i a proiectat prima barcă pentru rafting din cauciuc predecesoarea
bărcilor de astăzi . Ea a conceput, de asemenea, ;i o "platforma triplă" sau "G-rig formată
din trei bărci gonflabile legate împreună, la care a ata;at un motor de CP. În anul
aceasta leagă trei bărci de cauciuc împreună, pentru o mai mare stabilitate, ;i coboară prin
Marele Canion, percepând, pentru prima dată, taxă clienților. La acea vreme au coborât pe
fluviu aproximativ de persoane. În perioada următoare, coborârea pe apele învolburate
ale fluviului Colorado a devenit sport național, iar Serviciul Parcului Național Grand
Canyon a început să elibereze premise de navigație ;i să perceapă taxe. În anul 1972 pe
fluviul Colorado au fost înregistrați rafteri

Expediția lui Georgie White Clark prin Marele Canion de pe fluviul Colorado din anul
(sursa: http://grandcanyonhistory.clas.asu.edu/ history_coloradoriver_runningtheriver.html)

-în anii 1980 Jim Cassady, Randy Shekman ;i Glenn Lewman construiesc o barcă
revoluționară, cu sistem de evacuare a apei ajunsă în interior prin partea din spate a
ambarcațiunii. “ceastă barcă a fost numită SOT“R State Of The “rt Raft=”arcă ajunsă la
stadiul de operă de artă .148
Mijloacele materiale ale rafting-ului sunt barca, vâslele ;i echipamentul personal de
protecție.

a)Barca de rafting

Conceptul de a pluti pe pungi umplute cu aer nu este de loc nou. De fapt, oamenii se
lăsau în voia curenţilor pe piei de animale umflate, cu mii de ani înainte ca barcile
moderne să înceapa sa fie folosite în coborarea apelor repezi de munte. Iar ca idee, bărcile
din zilele noastre se deosebesc foarte puţin de predecesoarele lor antice.
”ărcile, în sensul cel mai de bază, sunt ceva mai mult decât simple baloane de formă
diferită umplute cu aer. In ciuda simplităţii lor aparente, bărcile moderne sunt de fapt
capodopere ale tehnicii contemporane. Ele sunt proiectate special pentru utilizarea pe ape
repezi de munte. Ele sunt durabile, manevrabile şi echipate cu o uimitoare compilaţie de
accesorii şi opţiuni specializate.
Dacă privim atent diversitatea de modele ;i tipuri de bărci de rafting devine evident
faptul că bărcile variază la fel de mult ca şi imaginaţia producătorilor lor. Pe de altă parte,
cu cât examinăm mai îndeaproape designul bărcilor, cu atât încep să apară mai multe
similarităţi. Până la urmă, majoritatea bărcilor se încadrează în una din următoarele trei
categorii bărci cu podea-standard, bărci cu podea de auto-drenaj şi catarafturile sau
bărcile din tuburi paralele. “lte designuri, cum ar fi J-rig, G-rigs, triplu-rig sau plot apar
mai rar pe râuri, aşa că le vom menţiona doar în treacăt.
Orice barcă complet asamblată este alcătuită din mai multe componente
independente, fiecare avand importanţa ei pentru performanţele pe care le poate atinge
barca. Lista de componente include: tubul exterior, tivuri, panele, valve, diafragme,
camere, panouri, tigheluri, ventile, banchete, podeaua, valve de depresurizare, inelele D,
colane, supra-întărituri, mânere de transport, suporturi sau lăcaşe de picior. Majoritatea
acestor componente apar la o barcă tipică „auto-drenaj . ”ărcile de tip „podea-standard
diferă foarte puțin de bărcile „auto-drenaj , în timp ce catarafturile au o formă unică,
însa prezintă ;i ele majoritatea elementelor comune celorlalte bărci.
1)Tubul exterior: are formă ovală ;i este împărțit în mai multe camere, independente care
țin barca la suprafață ;i ajută la rigiditatea bărcii, prin menținerea aerului într-un loc;
Panele ;i tivuri tubul este alcătuit din mai multe componente panele , care pot fi lipite
sau sudate. Zonele lipite sunt, de obicei, întărite cu fâ;ii de material lipite sau sudate,
numite tivuri;
3)Valvele: fiecare cameră care intră în alcătuirea tubului are propria ei valvă. Aceste valve
sunt de mai multe feluri: în stil militar, Halkey Robert si AD1. Valva în stil militar se
deschide ;i se închide prin în;urubarea ;i de;urubarea părții exterioare când este
deschisă, aerul poate să circule în ambele direcții. Valvele Halkey Roberts ;i “D au un
butona; cu arc, care atunci când este apăsat permite aerului să intre în cameră, dar nu-i
permite să iasă

148http://grandcanyonhistory.clas.asu.edu/history_coloradoriver_runningtheriver.html;
http://www.donhatchrivertrips.com/hatch-legacy.php; http://www.x-tours.ro/istoria-si-evolutia-rafting-ului
 Fundul barcilor sau podeaua este de obicei de două feluri standard sau cu autodrenare.
Fundul standard este lipit de tubul principal ;i formează o incintă asemănătoare cu o cadă
de baie. ”ărcile cu asemenea fund rețin apa, devenind mai grele, fapt care cauzează o
manevrare dificilă. Ca să fie u;oare ;i manevrabile, apa trebuie evacuată manual. Unele
bărci cu podea-standard sunt construite cu podeaua înfăşurata, ceea ce înseamnă că
fundul continuă în sus ;i învele;te o parte din tubul extterior. Podeaua înfăşurata se înalţă
de obicei până la colan-o piesă suplimentară de material durabil, gros, ata;ată de
perimetrul tuburilor pentru a acţiona ca un tampon de protecţie. Ultima componentă a
podelei este supapa de eliberare a presiunii. “cesta salvează podelele de la explozie prin
supraumflare cu pompa sau cu aer rezultat din dilatare atunci când barca stă în soare
puternic. Ventilul de eliberare a presiunii se deschide atunci când aerul intern ajunge la o
valoare presetată a presiunii, permițându-i să iasă înainte de a crea distrugeri. “ceste
bărci funcționează bine pe râuri lini;tite, unde apa puțină intrată contribuie la mărirea
stabilității.

Componentele bărcii de rafting

(sursa: wikipedia.org)

Fundul cu autodrenare permite evacuarea automată a apei pătrunse în barcă prin

micile orificii cu care este prevăzut. Există ;i bărci de rafting cu fundul deta;abil, avantajul
acestora fiind posibilitatea schimbării lui, în caz de deteriorare.
”ărcile cu autodrenare sunt recomandate pe orice apă, în special pe râurile mai mici,
unde este nevoie de mai multă tehnică, fiind foarte u;or de manevrat
5)Inelele D: sunt cele mai folosite accesorii. “cestea sunt confecționate din inox ;i se
monteaza pe exteriorul tubului principal, deoarece ajută la fixarea platformelor pentru
bărci, la legarea bărcii în timpul transportului ;i la ata;area unei sfori pentru ridicarea
bărcii
Suporturile pentru picioare sunt reprezentate de ni;te conuri sau fâ;ii de material lipite
pe fundul bărcii, cu ajutorul cărora rafterii pot să-;i mențină echilibrul atunci când
navighează pe ape agitate. În caz de răsturnare forma acestor suporturi previne
înțepenirea piciorului
7)Banchetele: sunt tuburi transversale, umflate cu aer, care sunt plasate perpendicular pe
tubul principal. Ele pot fi lipite, sudate, prinse cu capse, ;i contribuie la menţinerea formei
bărcii prin menţinerea distanţei între camerele tubului principal.
Pe lângă creşterea rigidităţii bărcii la torsiune, banchetele dau celor ce vâslesc o
suprafaţă de sprijin mai mare. Dacă se folosesc rame de vâslit, banchetele detaşabile pot fi
scoase pentru a se câ;tiga spaţiu de depozitare preţios, fără a compromite integritatea
structurală a bărcii. ”anchetele detaşabile trebuie, însă, să aibă un sistem de prindere
rezistent la solicitări ;i care să le ţină bine la locul lor, pentru că persoana care vâsleşte îşi
sprijină picioarele de acestea.
”ărcile sunt construite dintr-o varietate de materiale care diferă prin durabilitate,
durată de viaţă, rigiditate şi senzaţia generală. Materialele pentru bărci au două părţi
materialul de bază stofa de bază şi înveli;ul supramaterialul .
Materialul de baza este țesut sau împletit din polyester sau nylon. Firele de
poliester sunt mai puțin elastice, dar mai slabe decât nylon-ul, care este mai elastic ;i mai
durabil. Unitatea de măsură a durabilității materialului este denier-ul, care măsoară
densitatea de masă liniară a fibrelor, ;i este definit de raportul dintre masa în grame a
unei fibre de material de 9000 m per lungimea acestuia. Cu cât este mai greu firul, cu atât
mai ridicat va fi denier-ul.
”ărcile de rafting de calitate mai bună sunt construite cu un denier de minim ,
cele mai durabile având peste . denieri. Există ;i cazuri când o materialul de bază al
unei bărci poate fi confecționat din două fire, fapt precizat de două grupuri de cifre. Spre
exemplu, / , ceea înseamnă că materialul respectiv este realizat din doua fire,
fiecare cu denier diferit. Materialul de bază este rezistent la scrijeliri, rupturi ;i înțepături.
Înveli;ul este de două feluri cauciucat ;i plastomerizat. Cele mai cunoscute
înveli;uri cauciucate sunt Hypalon polyethylene clorosulfat ;i neoprene
(polychloroprene), iar cei mai populari plastomeri sunt PVC-ul (polyvinyl chloride) si
urethanul. Fiecare înveli; amintit mai sus are peste de variante. Înveli;ul este rezistent
la abraziune, reținerea aerului ;i protecția împotriva razelor ultraviolete.
Performanța unei bărci este influențată de o serie de factori, începând cu tipul de
material utilizat la construcţia sa şi până la dimensiunea şi forma podelei, a tuburilor şi a
banchetelor. Cele mai evidente diferenţe între bărcile tradiţionale sunt lungimea, lăţimea,
dimensiunea tuburilor, dimensiunea banchetelor şi a ataşamentelor, numărul de banchete,
numărul de camere, tipul podelei, forma provei şi a pupei, etc. Fiecare din aceşti factori
poate creşte sau împiedica performanţele bărcii de rafting în funcţie de tipul de râu pe care
este folosită.
Majoritatea designerilor moderni de bărci construiesc bărcile cu o lăţime egală cu
aproximativ jumătate din lungimea totală. Pornind de la această idee, de regulă, cu cât
există mai multă suprafaţă de podea de barcă pe apă, cu atât mai stabilă va fi barca. De
aceea rafteri aleg bărci lungi, late pentru râuri cu volum mare de apa şi bărci scurte,
înguste, pentru râuri mici.
Multe bărci tradiţionale de -5 m au 5- panouri în secţiunile de prova sau pupa
două sau trei panouri de fiecare parte, plus unul la capăt . Odată asamblate, ele creează o
formă semirotundă ;i simetrică, ce respinge valurile şi turbioanele care altfel ar îndepărta
barca de curs.
Unii producători încorporează diverse panouri la prova şi pupa creând bărci
asimetrice. ”ărcile cu compartimente de pupa mai mici au mai puţin spaţiu pentru
echipament, dar facilitează ancorarea mai sigura a căpitanului la locul său. ”ărcile
simetrice au adesea mai mult spaţiu de depozitare decât cele asimetrice de dimensiuni
egale şi sunt foarte uşor de manevrat fie că sunt deplasate înainte sau înapoi.
Catarafturile sunt construite din câteva pontoane ;i o platformă. Deoarece aceste
ambarcațiuni nu au fund, au o rezistență mai mică la înaintare în comparație cu bărcile de
rafting tradiționale, acestea din urma fiind mai greu de manevrat. Dezavantajul
cataraftelor se datorează lipsei fundului sau podelei, fapt care induce o flotabilitate mai
mică.
Pe râurile mari, cum ar fi Colorado, Thomson, Hudson (SUA), Fraser, Stikine,
Batsican (Canada), etc., sunt preferate bărcile J-rig, G-rig, Triple-Rig ;i Smith-rig.
G-rig-ul a fost inventat de Georgie White Clark, este alcătuit din trei pontoane uria;e
de formă ovală ;i are lungimi de m. Pe pontonul din mijloc este montat un motor.
Triple-rig este asemănător cu G-rig-ul, doar că utilizează bărci de dimensiuni mai mici, iar
în loc de motor se folosesc vâsle pentru propulsare. J-rig-ul este o variantă a G-rig-ului, se
compune din până la tuburi a;ezate unul lângă altul ;i este propulsat, de obicei, de un
motor. 149

b)Vâslele sau padelele

Vâslele sau padelele sunt accesoriile cu care se propulsează ;i manevrează barca de

rafting. Considerentele esenţiale în alegerea padelelor sunt lungimea şi materialele.
Majoritatea rafterilor folosesc padele între şi cm lungime, cea de 145 cm fiind cea
mai populară lungime pentru utilizatorii comerciali. Căpitanul vâsla;ilor sau ghidul de
rafting, preferă adesea padele puţin mai lungi – între 150 si 160 cm lungime. Lungimea
suplimentară oferă căpitanului o pârghie suplimentară pentru a executa manevrele de
cârmire necesare.

Componentele unei padele

(sursa: http://www.x-tours.ro/cum-sa-vaslim-intr-o-barca-de-rafting)
Ultimul criteriu de luat în considerare la selectarea padelelor este dimensiunea lamei.
Ghizii, în general, preferă padele mai late, care le oferă o pârghie mai mare pentru ca să
rotească barca în jurul pupei. Pentru restul echipei este neindicat, deoarece lamele mai
mari încetinesc rata bătăilor şi necesită forţă musculară suplimentară pentru a fi deplasate.
Materialele din care sunt confecționate vâslele sunt lemnul, plasticul, polistirenul ;i
poliesterul.

149 http://www.x-tours.ro/anatomia-unei-barci-de-rafting
 c)Echipamentul personal de bază

Rafterii începători sunt adesea uimiţi atunci când descoperă cât sunt de reci
majoritatea râurilor. Fie că sunt alimentate cu zăpadă topită, ploaie sau din baraje, multe
râuri populare sunt suficient de reci pentru a necesita o formă de echipament personal
exterior chiar în zilele cele mai calde. În plus, râurile sunt stâncoase. Primul strat de
protecţie între rafter şi râu este echipamentul personal îmbrăcămintea, vesta de salvare şi
casca.
Echipamentul de protecţie pentru râuri, proiectat şi selectat cu atenţie, nu numai că
oferă o experienţă mai de calitate, dar face ;i raftingul mai sigur. Costumele de neopren,
vestele de salvare şi căştile protejează rafterii de efectele hipotermiei, le oferă flotaţie în
curenţi puternici şi îi protejează de răniri în cazul alunecării în apă ;i izbirii de roci.
Îmbrăcămintea trebuie sa ofere confort, flexibilitate, şi suficientă izolaţie pentru a evita
hipotermia.
Costumul din neopren, care se mulează de corp, a fost o formă favorită de izolaţie
timp de mulţi ani. Un costum tip Long John–care lasă braţele şi umerii neacoperite–oferă
primul strat de izolaţie, peste care se pot lua apoi diferite jachete antispray sau
impermeabile pentru a completa stratul extern. Neoprenul funcţionează despărţind pielea
neprotejată de stropirile directe şi crează un strat subţire de apă între costum şi piele.
După ce apa umple costumul, aceasta este practic încălzită de piele. “ceste costume oferă
şi o flotaţie suplimentară, şi protecție atunci când se înoată, de exemplu, într-un râu
presărat cu stânci.
2)Jacheta anti-spray este confecționată din materiale high-tech impermeabile, care
combină straturi lejere de material impermeabil cu închideri la gât şi încheietura mâinii
din neopren rezistent la apă sau Lycra. De regulă ele sunt folosite ca strat exterior
impermeabil împreună cu costumul de neopren, pentru a proteja impotriva jeturilor reci
de apă rece din timpul trecerii prin cascade, cataracte sau valuri mari.
Papucii si mănuşile din neopren îmbunătăţesc mult calitatea raftingului pe râurile
reci. Papucii din neopren, cu tălpi semirigide, păstrează căldura piciorului şi oferă o
suprafaţă nealunecoasă. În climat mai cald, sandalele de râu cu design special (cu barete
suplimentare care să le ţină fixe de picioare sunt de asemenea foarte bune. Mănuşile de
neopren menţin căldura mâinilor ;i totodată le protejează de bătături de la ținerea vâslei în
mână.
4)Vesta de salvare, denumită şi Dispozitiv Personal de Flotaţie sau PFD Personal
Flotation Device , trebuie să fie purtată de rafteri în orice ocazie ;i pe orice râu. Vestele
nu numai că cresc flotabilitatea, în eventualitatea în care trebuie înotat, dar oferă şi o
izolaţie termică în zilele reci şi chiar armură pentru corp în eventualitatea unui înot printre
stânci.
La achiziţionarea unei veste de salvare trebuie să avem în vedere doi factori
importanţi potrivirea şi flotaţia. O vestă de salvare potrivită este destul de confortabilă
pentru a putea fi purtată toată ziua şi nu împiedică la vâslit sau înotat. Ea se va aşeza fix în
jurul trunchiului şi nu se va ridica pe faţă sau pe cap în caz de trecere prin cascade. Vestele
de salvare se confecționeaza pe măsuri, din panouri cu spumă flexibilă şi chingi de
prindere.
Căştile de protecție, ca ;i vestele, au devenit o obişnuinţă, fiind obligatorii pentru
raftingul comercial ca ;i vestele de salvare. Căştile sunt alcătuite dintr-o carapace
exterioară rezistentă, o căptuşeală care să absoarbă şocul şi o bandă de prindere sub
bărbie, pentru a menţine casca pe cap. Carapacea externă poate fi din plastic, fibră de
sticlă, Kevlar sau alt material rigid, tare. O cască cu formă bună acoperă întregul cap –
inclusiv partea de sus, tâmplele şi urechile – dar nu deranjează purtătorul.
Raftingul este prin excelenţă un sport de echipă. În barcă exista două tipuri de
pasageri vâsla;ii ;i ghidul cârmaciul, căpitanul, etc. .

Echipamentul pentru rafting

(sursa: http://www.whitewater.net/arkansas-river-2-day-advanced-rafting-trip-colorado/-cu
modificări

1)Ghidul este persoana cea mai importantă, mai experimentată ;i mai calificată din
barcă. El verifică pregatirea ;i umflarea bărcii, echipamentul personal al văsla;ilor,
repartizarea acestora în barcă, stabile;te traseul bărcii, direcția acesteia, cârmirea,
manevrele pe care trebuie să le execute vâsla;ii, coordoneaza mi;cările echipajului prin
strigarea de comenzi, răspunde de respectarea măsurilor de securitate, comandă eventuale
acțiuni de salvare sau recuperare din apă a unor pasageri căzuți. Poziția ghidului sau
cârmaciului în barcă este la pupa.
2)Vâslașii în numar de 1 pâna la 10- , formează baza echipajului. Ei sunt
răspunzători de asigurarea forței de propulsie a bărcii prin vâslire, de pivotarea acesteia,
de efectuarea manevrelor ;i procedeelor specifice raftingului, în mod unitar, la comanda
ghidului. Tot ei au ca sarcină umflarea ;i dezumflarea bărcii, transportul acesteia pe uscat
;i asistarea ghidului în eventuale operațiuni de salvare, dar numai sub comanda acestuia.
Poziția acestora în barcă este laterală, la babord ;i tribord.
 Poziția echipajului în barca de rafting
(sursa: http://www.x-tours.ro/cum-sa-vaslim-intr-o-barca-de-rafting)

În practicarea raftingului un rol important îl are unitatea hidrografică pe care se

navighează, râu sau fluviu. Pentru orientarea rafterilor pe aceste căi navigabile se folosesc
următorii termeni
-amonte (partea de sus a râului, spre izvoare, de unde curge râul);
-aval partea de jos a râului, spre gura de vărsare, înspre unde curge râul
-stînga partea stângă privind în direcția de curgere a râului sau spre aval
-dreapta partea dreaptă privind în direcția de curgere a râului .
Configurația râurilor este arareori uniformă. “lbiile coboară mai abrupt în unele
locuri decât în altele, stâncile îngustează sau restrâng albia, iar diverse obstacole împiedică
şi obstrucţionează curentul principal. Fiecare din aceste modificări structurale are efecte
profunde asupra râului. Dacă o anumită cantitate de apă este forţată să se scurgă într-un
spaţiu mai mic de ex. între două stânci sau între doi pereți stânco;i viteza sa va creşte
dramatic, dacă curentul principal coboară pe o pantă abruptă, curenţii laminari liniari vor
face loc treptat unor turbulenţe sau haosului, iar dacă râul curge de-a lungul unui cot sau a
unei bucle de meandru, curenţii din malul exterior, concav, se vor deplasa mai rapid decât
cei din interiorul cotului.
Pentru că atunci cand facem rafting ne place să rămânem la suprafaţa apei ;i să
evităm pe cât posibil aventurile submarine, cel mai mult ne interesează efectele de
suprafaţă ale modificărilor morfo-hidrodinamice la care este supus râul. Să privim deci de
la distanţă caracteristicile de suprafaţă ale râului. Începem cu un râu calm, drept–care
curge liber peste un canal albie fără obstrucţii–şi apoi să ne imaginam câteva modificări.
Pe măsură ce în acest tablou teoretic încep să apară obstacole, cum ar fi trepte, praguri,
bancuri de aluviuni, blocuri stâncoase, etc., încep să apară ;i efectele repezi;uri, curenți,
valuri, pâlnii, cascade şi vârtejuri vâltori, bulboane), elemente care pentru rafteri
înseamnă distracţie – atât timp cât nu sunt prea mari sau prea periculoase.
Pentru clasificarea dificultății râurilor pentru rafting există două sisteme Scala
Internaţională de Dificultate a Râurilor, care notează repezi;urile pe o scară de la I la VI ;i
Scara Deseret sau Sistemul Grand Canyon, care notează dificultatea raului pe o scară de la
la . Din păcate, nici unul din sisteme nu este perfect.
 În concluzie clasificările râurilor nu sunt decât un punct de plecare pentru a afla câte
ceva despre dificultatea acelui râu. Întotdeauna se recomandă acumularea a cât mai
multor informaţii suplimentare despre râul respectiv înainte de a pleca în tura de rafting.
“merican Whitewater “ffiliation “sociația “mericană a “pelor Repezi a publicat
versiunea cea mai importantă a Scalei Internaționale de Dificultate a Râurilor
International Scale of River Difficulty . “ceasta este versiunea americană a unui sistem de
notare folosit pentru a compara dificultatea râurilor din întreaga lume. Sistemul, însa, nu
este exact râurile nu se încadrează uşor într-o anumită categorie şi interpretările regionale
sau individuale pot determina multe neînţelegeri. Ea nu substituie un ghid de rafting sau
o descriere exactă la prima vedere a unui râu.
Sportivii care testează cursuri dificile într-o zonă nefamiliară trebuie sa procedeze cu
precauţie până când îşi dau seama cum este interpretată local scala. Dificultatea răului se
poate modifica în fiecare an datorită fluctuaţiilor de nivel ale apei, a copacilor doborâţi în
râu, a proceselor morfohidrodinamice (eroziune, acumulare, schimbarea cursului, etc.) sau
a timpului urât.
Pe măsură ce creşte dificultatea râului, creşte pericolul pentru rafterii care ajung să
cadă în apă. Deasemenea, cu cât creşte în lungime şi în continuitate un repezi;, cu atât
creşte şi provocarea. Există o diferenţă mare între traversarea unui pasaj ocazional de grad
IV şi abordarea unui întreg sector de râu cu acest grad. Deasemenea, trebuie avută în
vedere ;i o limită suplimentară de siguranţă între îndemânarea sportivilor şi scorul râului,
atunci când apa râului este rece sau dacă râul este greu accesibil. Iată cum se prezintă
această scară
1)Gradul I Uşor.
-apa se deplasează rapid cu rafale şi valuri mici
-puţine obstrucţii în albie, toate evidente şi evitate cu uşurinţă cu puţin antrenament
-riscul pentru înotători este mic ace;tia se pot salva singuri
2)Gradul II Începători.
-repezi;uri drepte cu canale largi, clare, evidente fără cercetare
-poate fi necesară manevrarea ocazională, dar pietrele şi valurile de mărime medie pot fi
uşor evitate de vâsla;ii antrenaţi
-înotătorii sunt rareori răniţi şi ajutorul grupului este doar uneori necesar
3)Gradul III: Intermediar.
-repezi;uri cu valuri moderate, neregulate, care pot fi dificil de evitat şi care pot bloca o
canoe deschisă
-adesea sunt necesare manevre complexe, în curenți rapizi, şi un bun control al bărcii în
treceri strâmte sau în jurul obstacolelor;
-pot fi prezente valuri mari, dar ele sunt uşor de evitat
-se găsesc vartejuri puternice şi efecte puternice de curent, în special pe râuri de volum
mare;
-este recomandabilă cercetarea prealabilă a râului de catre grupuri mai puţin
experimentate;
-rănirile în timpul înotului sunt rare de regulă auto-salvarea este uşoară, dar este posibil
să fie necesară asistenţa grupului pentru evitarea parcurgerii unor distanţe mari înotând
4)Gradul IV: Avansat.
-repezi;uri intense, puternice, dar previzibile, ce necesită manipularea barcii în ape
turbulente;
-în funcţie de tipul lui, râul poate prezenta valuri şi denivelări mari, de neevitat, sau treceri
strâmte, care solicită manevre rapide sub presiune
-o manevră rapidă de intrare în vârtej poate fi necesară pentru a iniţia manevrele
următoare, a cerceta râul sau pentru odihnă
-repezi;urile pot solicita manevre „obligatorii pentru a trece peste anumite pericole
-cercetarea râului este necesară la prima coborâre;
-riscul de rănire pentru înotători este moderat până la mare şi condiţiile apei pot face auto-
salvarea dificilă
-asistenţa grupului pentru salvare este adesea esenţială, dar necesită îndemânări exersate
5)Gradul V: Expert.
-repezi;uri extrem de lungi, obturate sau foarte violente, care expun vâsla;ii la pericole
peste medie;
-căderile la vale pot să conţină valuri mari, de neevitat, gropi, jgheaburi congestionate, cu
rute complexe, solicitante;
-repezi;urile pot continua pe distanţe mari între chiuvete, solicitând o condiţie fizică foarte
bună
-vârtejurile de odihnă sunt mici, turbulente sau dificil de găsit
-în extremis se pot găsi mai mulţi din aceşti factori combinaţi
-cercetarea râului este obligatorie, dar adesea dificilă
-înotatul este periculos şi salvarea este dificilă chiar pentru experţi
-pentru supravieţuire sunt esenţiale echipamentul adecvat, experienţa vastă şi abilităţile
de salvare exersate;
6)Gradul VI: Extrem.
-un grad mai dificil decât gradul V;
-aceste cursuri exemplifică extremele de dificultate, imprevizibilitate şi pericol
-consecinţele erorilor sunt foarte grave şi salvarea poate fi imposibilă
-se recomandă doar pentru echipe de experţi, la niveluri de apă favorabile, după o
inspectare personală din apropiere şi cu luarea tuturor precauţiilor
-această clasă nu conține cascade de netrecut, dar multe pot include unele care sunt
parcurse numai ocazional.
Pentru a putea include mai multe râuri pe această scară, lângă categorie se adaugă
un plus sau un minus. Astfel, un râu de categoria III+ sau IV-, înseamnă mai dificil decat
categoria III, sau mai u;or decât categoria IV. Categoriile I-, VI- sau VI + sunt rareori
folosite.150
Conducerea unei bărci prin apele repezi de munte implică realizarea în bună
armonie a două activităţi foarte distincte analizarea traseului şi executarea setului adecvat
de manevre. Dacă urmărim o echipă de rafting foarte bine acordată atunci când parcurg
un sector dificil, rămânem uimiți de simplitatea bătăilor individuale de padele şi
complexitatea manevrelor execuate.
Ca aventură de echipă, puţine experienţe se compară cu vâslitul pe ape năvalnice de

150http://www.x-tours.ro/clasificarea-internationala-raurilor;
http://en.wikipedia.org/wiki/International_Scale_of_River_Difficulty
munte împreună cu o echipă bine sincronizată. Muncind la unison, membrii echipajului
pot avea acelaşi succes în repezi;uri ca ;i cum ar fi o singură persoană, dând în acela;i
timp fiecărui membru al echipei ocazia de a se implica.
Loviturile de padela folosite în rafting au evoluat semnificativ în ultima decadă. În
mod tradiţional, rafterii au acordat puţină atenţie tehnicilor subtile însă foarte eficiente,
utilizate de alţi vâsla;i pe ape repezi, cum ar fi de pilda caiaci;tii sau canotorii.
1)Cum se ține padela Tehnicile bune de vâslit încep cu o priză bună a mâinii şi o
poziţie bună a brațului. Orice padelă se compune din mâner, tub, gât şi lamă. La o padelă
tipică de rafting, mânerul are forma literei T. Mânerul T este proiectat pentru a permite să
înfăşurăm degetele peste capătul mânerului, cu degetul mare dedesubt. Este foarte
important ca partea de sus a mâinii să fie ținută pe mânerul T. “stfel ea stabilizează
padela, controlează unghiul lamei şi scade probabilitatea de a o scăpa. Pe de altă parte,
mânerul nu trebuie strâns până se albesc încheieturile. O strangere prea crispată duce
repede la oboseală.
2)Cele trei tipuri de bătăi cu padela Toate bătăile de padela se încadrează în una din
urmatoarele trei categorii bătăi de forţă care pot fi de bază ;i avansate , bătăi de
întoarcere şi bătăi bras.
”ătăile de forţă înainte şi înapoi deplasează barca înainte şi înapoi. ”ătăile de
întoarcere – folosite pentru a roti barca – ajung de la combinaţii ale bătăilor înainte şi
înapoi până la bătăi avansate de întoarcere, cum ar fi bataia de măturare, de tragere ;i de
împingere. Ultimele trei bătăi pot fi utilizate în apropierea provei şi a pupei pentru a
controla viteza şi direcţia rotirii bărcii. Ultima categorie – care nu se încadrează de fapt în
definiţia bătăii – este bras.
”ătaia înainte. Cea mai importantă bătaie din arsenalul vâsla;ilor utilizează muşchii
puternici ai trunchiului. Pentru a executa bătaia de bază înainte, trebuie să ne aplecăm
înainte şi să introducem padela în apă înspre prova. “ntebraţul se îndreaptă pe măsură ce
padela ajunge la extensia maximă confortabilă, iar partea superioară a braţului rămâne
uşor îndoită la nivelul ochiului. Din această poziţie, menţinem lama la un unghi adecvat
faţă de tubul bărcii ;i o tragem înapoi, spre pupa, cu mâna de jos, în timp ce împingem
înainte cu mâna de sus. Mi;carea trebuie încheiată înainte de şolduri şi se reia de la
început. Dacă lăsăm lama să treacă de şolduri, mi;carea poate duce la pierderea
echilibrului.

”ătăile de forță cu padela

(sursa: http://www.x-tours.ro/cum-sa-vaslim-intr-o-barca-de-rafting)
 Mi;cările trunchiului în timpul văslitului în față
(sursa: http://www.x-tours.ro/cum-sa-vaslim-intr-o-barca-de-rafting)

”ătaia înapoi. Este în cea mai mare parte exact opusul bătăii înainte. Se ţine padela în
acelaşi fel ca şi la bătaia înainte, dar se plantează în spatele şoldurilor şi se trage spre
prova. În timpul fazelor de întindere şi de prindere ale bătăii înapoi, trebuie rotit umărul
din afară spre spate şi apoi se plantează padela în apă, uşor, în spatele şoldurilor.
Începând de acolo, trecem la faza de forţă rotind umărul exterior şi talia înainte. Faza de
recuperare începe cu lama exact în faţa şoldurilor.
”ătaia în lateral. “ceastă bătaie se folose;te îndeosebi pe ape învolburate, unde este
necesar ca barca să se deplaseze în lateral fără a se întoarce nu este timp pentru a evita un
obstacol, barca este deviată de la traiectorie, etc. .

Tehnica vâslitului în lateral

(sursa: http://www.x-tours.ro/cum-sa-vaslim-intr-o-barca-de-rafting)

La efectuarea acestei mi;cări se întoarce trunchiul spre râu, până când ajunge la un
unghi de 900 față de barcă. Mai departe, se înfige padela în apă, lama fiind paralelă cu
barca, ;i se trage padela spre vâsla;. Dacă se efectuează mi;carea corect, barca o să se
deplaseze în lateral. “ceastă mi;care se poate efectua ;i invers. În acest caz, padela se
introduce în apă lângă tuburile exterioare, se împinge padela cu mâna de jos ;i se trage
padela cu mâna de sus. De;i această mi;care nu este atât de eficace, de multe ori este
necesară.
Pentru întoarcerea unei bărci trebuie să se ;tie că prova bărcii se întoarce întotdeauna
spre partea care efectuează vâslitul sau bătaia în spate. Vâslitul în spate pe partea dreaptă
va face ca barca să se întoarcă spre dreapta, iar vâslitul în spate pe partea stângă, va face
ca barca să se întoarcă spre stanga.
Pentru a accelera întoarcerea, în timp ce una dintre părți vâsle;te în spate, cealaltă
parte va vâsli în față. Căpitanul sau ghidul poate accelera ;i mai mult întoarcerea vâslind
în lateral. 151
Raftingul în echipă reprezintă echilibrul între încântarea comună şi frustrarea în
echipă. Când o echipă de vâsla;i execută manevre dificile în ape repezi intense, senzaţia
este incomparabilă. Dar când echipa se desincronizează şi lasă barca să ricoşeze pe stânci
şi curenţi, raftingul poate fi o întreprindere stresantă.
Căpitanul sau ghidul reprezintă legătura critică între barcă şi motorul său – vâsla;ii.
În egală măsură antrenor, coregraf, suporter şi sergent de manevre, căpitanul se
străduieşte să echilibreze bătăile vâsla;ilor, să traducă manevrele în comenzi ce pot fi
înţelese şi să ofere inspiraţia necesară pentru completarea unei coborâri încununate de
succes. Tot timpul, căpitanul este cel care alege cursul cel mai bun prin repezi;uri şi
execută bătăi de întoarcere şi de cârmire pentru a menţine barca pe cursul dorit.
Scaunul căpitanului. Ghizii de rafting stau de regulă cât mai aproape de pupă se
poate. Locul de la pupa oferă o vedere mai bună asupra întregului ansamblu şi creşte forţa
bătăilor de manevrare, ceea ce înseamnă un echilibru mai bun pe apă şi mai multă putere
pentru a întoarce barca. În unele ţări ghizii stau la prova, iar uneori sunt ghizi atât la prova
cît şi la pupa.
Locul catapultă. Valurile mari care se sparg şi gropile puternice au efecte ciudate
asupra bărcilor. Când prova se năpusteşte în turbioane, pupa sare spre cer însă revine
rapid. Ghidul trebuie să anticipeze aceasta mişcare a bărcii altfel riscă să fie catapultat in
mijlocul bărcii.
”ătăile ghidului. Ghizii pot folosi toate bătăile discutate mai înainte, dintre acestea
bătăile de întoarcere fiind cele mai utile. “ceste bătăi schimbă rapid unghiul bărcii,
dirijând barca astfel încât echipajul să poată ajuta ghidul în conducerea bărcii. Singura
bătaie nouă de adăugat la repertoriul căpitanului este bătaia de cârmă. În această bătaie,
căpitanul plasează padela în spatele pupei, la ora , cu lama paralelă față de axa bărcii. Pe
măsură ce barca se deplasează înainte, padela poate fi întoarsă uşor spre una din direcţii
pentru a modifica unghiul provei.
Un ghid se poate încurca foarte u;or pentru prima dată când stă în locul căpitanului.
Pentru că multe bătăi au un efect invers asupra bărcii, ghidarea este cam ca ;i cum ar fi să
rotim o mână pe burtă în timp ce cu cealalta ne batem pe cap.
O caracteristică comună ghizilor începători este de a schimba mereu partea pe care
acționează cu padela, vâslind când cu padela la şoldul drept, când cu ea la şoldul stâng.
Pentru că barca rămâne neghidată atunci când padela ghidului este afară din apă, se
recomandă acestora să înveţe să ghideze şi să bata cu padela pe o singură parte.

151 http://www.x-tours.ro/cum-sa-vaslim-intr-o-barca-de-rafting
 Comenzile. “ceste comenzi sunt descrieri, formate din unul sau două cuvinte, ale
bătăilor, manevrelor şi tehnicilor folosite în conducerea bărcii. Căpitanul strigă aceste
comenzi ca un instructor înnebunit şi, dacă totul merge bine, echipa răspunde cu bătăi
adecvate.
Comenzile de bază sunt toți înainte !, toți înapoi !, dreapta înainte !, stânga înainte !,
dreapta înapoi !, stânga înapoi !, dreapta înainte-stânga înapoi !, stânga înainte-dreapta înapoi !,
atenție ! ;i stop ! (sau odihnă !). La aceste comenzi fie toți vâsla;ii execută bătăi înainte sau
înapoi, sau fiecare parte execută comanda care li s-a strigat lor. “tenție ! se dă pentru a
indica pasagerilor să-;i încoarde poziția corpului în barcă pentru a nu fi surprin;i de o
izbitură ;i aruncați în apă, iar stop ! sau odihnă ! înseamnă amândouă opriţi-vă din
vâslit.
Pentru ca echipa să răspundă corespunzător, trebuie explicată dinainte fiecare
comandă şi setul de bătăi cu padela care îi corespunde. “poi, în locuri cu apă lini;tită,
echipa poate exersa cum să răspundă la comenzi, începând cu cele simple înainte, înapoi
şi stop . Pe măsură ce pasagerii răspund tot mai bine la comenzi, se poate trece la comenzi
de rotire, în cele din urmă ajungând la comenzi complexe ca : trageţi în dreapta !, trageți în
stânga !, săpaţi !, toți pe dreapta !, toți pe stânga !, țineți-vă ! sau parâmă ! , jos în barcă !

River rafting pe râul Cabriel din provincia Valencia-Spania

(sursa: http://www.amazingvalenciaonline.com/?p=978)

Comenzi avansate. Repezi;urile mari au darul de a transforma echipele de novici în

maniaci zburători. Pentru a încuraja echipa şi a o face gata de călătorie, trebuie explicat
pasagerilor cum vor afecta barca valurile repezi, ce ar putea însemna o coliziune cu o
piatră şi cum se abordează toate situaţiile care se pot întâlni pe parcursul turei. În acelaşi
timp, se pot stabili diferite comenzi pentru a sugera reacții adecvate de la echipă. Dacă
echipajul este pregătit psihic dinainte, se va comporta mult mai bine pe râu. “ceste
comenzi pot fi următoarele :
-Trageţi în dreapta ! vâsla;ii de pe dreapta execută bătăi de tragere ;
-Trageti în stanga ! idem, dar execută cei de pe partea stângă ;
-Săpaţi !: vâsla;ii de la prova execută bătăi puternice înainte, prin valuri mari sau curenţi
de revers. “ săpa înseamnă ca vâsla;ii să vâre toată padela prin curenții de revers a unui
val mare care se sparge, spre exemplu, apucând apa verde din aval şi trăgând cu putere
prin învolburare. Căpitanul poate să strige o comandă de Săpați ! pentru ca vâsla;ii de la
prova să îşi înfigă padelele în apă, în timp ce restul echipei vâsleşte înainte cu putere şi
rapid pentru a evita o răsturnate
-Toți pe dreapta ! înseamnă că toți pasagerii trebuie să se mute pe tubul din dreapta pentru
a evita o răsturnare a bărcii în partea stângă ;
-Toți pe stânga ! însemană acela;i lucru, numai că pe tubul din stânga :
-Țineți-vă ! înseamnă că pasagerii trebuie să apuce cordelina care trece prin inelele de
metal ;
-Jos în barcă ! echipa se a;ează rapid adânc în barcă pentru a evita căderea.
Cu cât o echipa colaborează mai mult timp, cu atât mai armonioasă devine în acţiuni.
În loc să răspundă tot timpul la comenzi de ghidare, membrii echipei încep să simtă cum
să se sincronizeze, sau când bătăile lor sunt neproductive. Echipele care au facut multe
ture împreuna au nevoie de puţine comenzi sau chiar de loc, în afară de indicațiile despre
alegerea rutei. Cu acest tip de echipă e mai uşor de explicat pe ce direcţie trebuie dusă
barca, iar echipa va fi lăsată să faca ceea ce simte că trebuie să facă. Comenzi ocazionale ca
„îndreptaţi barca ! sau una sau două comenzi afară din standard, sunt suficiente din când
în când pentru ca tura să se desfă;oare perfect.
Deşi bărcile de rafting de înaltă calitate sînt foarte bune şi stabile în ape lini;tite, ele
pot devenii nişte obiecte periculoase, dacă sunt lăsate în voia curenţilor sau a mi;cărilor
necoordonate ale vâsla;ilor. În apa învolburată, o barcă nedirijată merge la fel ca orice alt
obiect, cîteodată direct în pericolul cel mai mare, cîteodată evită obstacolele. Din această
cauză, în rafting exista manevre principale
-menţinerea poziţiei paralele cu curentul
-traversarea în regim de feribot;
-întoarcerea sau pivotarea;
-mişcări laterale
-manevre în vîrtejuri.
Călătoria pe o apă curgătoare este permanent supusă riscului ;i hazardului, dar nu
chiar atît de mult pe cât ar părea pentru cei neinițiați. Cu bune cuno;tințe, antrenament ;i
chibzuință, riscurile sînt depăşite relativ uşor, dacă se au în vedere câteva măsuri de
siguranță, cum ar fi :
-pregătirea înainte de expediţie. “legeţi un râu pe care se poate descurca fiecare membru
al echipajului. Punctul de referinţă sunt cei mai slabi membri. Există o mulţime de ghiduri
cărţi , hărţi şi alte surse care să vă ajute să găsiţi râul ideal. “tenţie la planificarea
timpului, la accesul spre căi rutiere şi informaţii despre legăturile între mijloacele de
transport, pentru că se pierde mult timp şi lumina zilei. Cărţile conțin doar informaţii
generale, râurile se schimbă tot timpul. Cereţi părerea altor rafteri, mai experimentaţi. În
final, informaţi-vă despre cotele apelor şi prognoza meteo locală ;
-timpul petrecut pe rîu. Râurile curg după propriile lor legi, dar totuşi, rafterii
experimentaţi pot ghici-estima durata unei excursii comparând viteza medie a curentului
cu distanţa dintre punctul de intrare şi cel de ieşire. Începătorii se pot lua după ghiduri.
Pentru a fi siguri că aveţi timp suficient, planificaţi neprevăzutul. Porniţi destul de
devreme pentru a termina pe lumina zilei.
-discuţii înainte de excursie. “legeţi un conducător de grup experimentat. Discutaţi
itinerariul, problemele probabile, ordinea în care se va călători şi semnalele folosite pentru
comunicare.
Echipamentul de salvare trebuie sa fie de calitate dar nu înseamnă că trebuie să fie
cel mai scump. Nu trebiue să lipsească coarda, carabinere, cuţite, fluiere, scripeți, sacul cu
cordelina de prim ajutor, trusa de prim ajutor, ceai fierbinte ;i sac de dormit dacă se face
rafting în ape reci de primavară. Carabinerele din aliaj de aluminiu sînt unelte
multifuncţionale, care pot fi folosite într-o multitudine de situaţii, pentru a prinde şi a fixa
obiecte. Cel mai bine se poartă prinse de vesta de siguranţă. Cuţitul este o unealtă de bază
şi poate fi folosit într-o multitudine de situaţii. Trebuie purtat în teci uşor accesibile.
Fluierele sunt bune pentru atragerea atenţiei ;i semnalizare. Gândiți-vă că sunt sectoare
unde vocea voastră nu se poate auzi datorită vuietului apei. Corzile scurte sunt folosite
pentru fixarea plutei sau ca frâne în fixarea/frânarea în sistemul Z. Se pot purta înfăşurate
în jurul taliei. Pentru dimensionare, măsuraţi talia îmbrăcaţi în echipament ;i adăugați
cm. Capetele trebuie legate cu un nod pescăresc. Scripeții sunt foarte utili când barca e
blocată de o stâncă. “ce;tia reduc fricţiunea în cazul sitemului de eliberare al tragerii Z şi
cresc eficienţa sistemului de eliberare cu frînghii. Se folosesc dispozitive din aliaj de
aluminiu de 11 mm. Sacul cu cordelina de prim ajutor, cunoscute şi ca sacul cu frînghia de
aruncare, sunt menite să fie aruncate către cel aflat în apă. “cesta simplifică aruncarea
frînghiei şi prin coloratură o fac mai bine vizibilă pentru înotător. Corzile statice sunt
corzi puternice, cu rezistenţă foarte mare şi alungire mică. Este nevoie de corzi cu lungimi
de cel puţin m. Trusa de prim ajutor nu trebuie să lipsească, deoarece se pot întâmpla
diferite accidente: zgârieturi, luxații, lovituri, etc.
În anumite cazuri, se impun manevre de auto-salvare, dintre care menționăm
-înotul evitaţi să vă prindeţi de un obstacol. Lăsaţi râul să vă decidă acţiunile. Dacă este
cazul, ghemuiţi-vă pentru a nu fi răniţi. Nu există o reţetă standard despre care este cel
mai bun stil de înot în astfel de cazuri. Nu ascultaţi ce povestesc unii şi alţii. Salvaţi-vă!!
-tragerea înotătorilor înapoi în barcă acţionaţi rapid. Cel mai bine este ca înotătorul să fie
în aval de barcă, dar nu contează scoateţi-l din apă ! Doar 1- persoane se ocupă de
înotător, ceilalţi îşi văd de vâslit. Salvatorul trebuie să stea în picioare, cu genunchii
sprijiniţi de tubul principal, îl prinde pe cel din apă de umeri şi îl trage în barcă, în timp ce
echipajul vâsle;te. Prin acțiunile voastre, nu periclitaţi restul echipajului.
La nivel mondial, raftingul se practică pe numeroase râuri, cum ar fi : Tuolumne,
Salmon, Kern, Colorado, Gauley, Animas, Youghiogheny, Ocoee, Hudson în SUA; Fraser,
Magpie, Stikine River, Elaho, Squamish Rivers, Toby Creek, Batiscan River, Chilko River,
Alsek/Tatshenshini, Clearwater River, Cheakamus River în Canada; Alumine, Atuel,
Corcovado, Hua-Hum, Juramento, Manso în Argentina; Futaleufu în Chile; Jatun Yacu,
Toachi, Upano în Ecuador; Urubamba, Apurimac, Cotahuasi, Colca în Peru; 152 Jacaru,
Tijucas, Rio Novo, Iguazu în Brazilia, 153 Nilul Albastru, Awash, Omo în Etiopia;
Ahansal în Maroc; Zambezi în Zimbabwe; Breede, Orange, Vaal, Doring, Palmiet,

152 http://www.rafting.com/south-america/
153 http://off2brazil.com/destination-brazil/brazilian-sports-and-outdoors/rafting-in-brazil
Molenaars, Umkomaas, Blyde în Africa de Sud; 154 Ayung, Telaga Waja, Melangit
în Bali; Zanskar River în India; Karnali, Sun Kosi, Tamur înNepal;155
Barron, Russell, Tully, Johnstone, Mersey, Picton, Franklin, Gwydir, Nymboida,
Murray în Australia. 156
În Europa, dintre râurile bune pentru rafting se pot aminti: Inn, Lech, Otztaler Ache,
Sanna, Saalach, Salzach în Austria; Barle, Trent în Anglia; Findhorn, Orchy, Spey, Tay,
Tummel în Scoția Afon Tryweryn, Dee în Țara Galilor Ardeche, Aude, Gave d’Oloron,
Gave d’Ossau, Gave de Pau, Doron de Bozel, Isere în Franța Aare, Arve, Lutschine,
Rhine, Rhone, Saane / Sarine, Simme în Elveția.157
În România raftingul se practică primăvara, pe râurile Jiu defileu, km, grad de
dificultate I-III+), Bâsca Mare (grad de dificultate I-III , “rie; Sălciua-Ocoli;, km, grad
de dificultate I-II , Cri;ul Repede Bratca-Vadu Crişului, km, grad de dificultate I-II+),
Cri;ul Pietros Între Ape-Pietroasa, 7 km, grad de dificultate II-IV , ”istrița “urie Cheile Zugreni-
Cheile Toance, 20 km , Mure; Neagra-Răstolița, 20 km, grad de dificultate I-III), Cerna (12 km,
grad de dificultate II-IV , Lăpu; Sălnița-Buteasa, 14 km Răzoare-Remecioara, 42 km, grad de
dificultate I-III , Rebra Izvorul Creața-Gura Rebrei, 8 km; Gura Rebrei-Izvorul Negru, 3 km;
Izvorul Negru-La Ciupercă, 8 km La Ciupercă-Parva, 4 km; grad de dificultate II-III).158
În afară de aceste locații, raftingul se mai poate practica, în sistem controlat, pe
sectoare de râu situate în aval de baraje ;i centrale hidroelectrice, unde debitul este
asigurat prin uzinare tot timpul anului. Este vorba de râurile ”istrița “rdeleană Uzina
Hidroelectrică ”istrița ”ârgăului-Prundu ”ârgăului, 10 km, grad de dificultate II-III+ ;i
”uzău Nehoiu-Chirile;ti, km, grad de dificultate II-III).
În parcurile de distracții din Olanda, Franța, Marea ”ritanie, etc., sau în parcurile
olimpice s-au amenajat râuri artificiale ;i canale artificial whitwwater) pentru practicarea
raftingul controlat. “lbia acestora este prevăzută cu diferite structuri pentru a genera
valuri, curenți, repezi;uri, etc.

154 http://www.rafting.com/africa/
155 http://www.rafting.com/asia/
156 http://www.rafting.com/australia/

157 http://www.rafting.com/europe/

158 http://www.whitewater.ro/ro/; http://www.caliman.ro/rebra.html

 “lbie artificială amenajată pentru rafting
(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/River_rafting_ride)

De asemenea, în cadrul aqua parcurilor se poate practica o formă de rafting cu

ajutorul unor ambarcațiuni rotunde, prevăzute cu -12 scaune, numit river rafting ride
(plimbare pe râu cu pluta) sau river rapids ride plimbare pe repezi;urile râului . O locație
pentru asemenea activitate este parcul tematic Six Flags Great Adventure & Safari din
Jackson Township, Ocean County, New Jersey, SU“. “ici există ni;te albii artificiale care
se numesc Roaring Rapids, Congo Rapids ;i Thunder River pe care se organizează
plimbări de agrement ;i aventură cu ambarcațiunile respective.

River rapids ride

(sursa: http://markandpattyrv.blogspot.ro/2013/06/disney-is-gone-and-new-adventures-
ahead.html)
 B.20)Riverboarding

Riverboarding-ul (hydrospeed în Europa, white-water sledging=săniu; pe ape

înspumate în Noua Zeelandă este un sport practicat pe apele curgătoare în care
participantul folose;te pentru a pluti un dispozitiv sub formă de placă, pe care se a;ează în
poziția pe burtă în timp ce picioarele se află în apă ;i execută mi;cări alternative
verticale de propulsie ;i orizontale de ghidare.
Plăcile de riverboardig au flotabilitate mare ;i design hidrodinamic, reprezentat prin
cap rotunjit sau rotunjit/drept, coadă dreaptă sau scobită crescent tail, bat tail , fața
prevăzută cu loca; pentru corp ;i dispozitive de prindere cu mâinile, iar spatele drept,
canelat sau drept cu aripioare.

Riverboarding
(sursa: http://www.montanariverguides.com/ Display.asp?Page=GroupTrips)

“ceste plăci sunt fabricate din spumă de polietilenă ;i spumă de

polipropilenă. Polietilena este mai grea, flexibilă, solidă ;i bună pentru apele cu
temperatură scăzută, iar polipropilenă este mai u;oară, dar mai rigidă în condiții de apă
rece. Lungimea plăcilor este cuprinsă între - cm, în funcție de greutatea ;i înălțimea
persoanei. 159

Echipamentul riverboarderilor este reprezentat prin costum de izopren, cască,

ochelari de protecție, genunchiere, apărătoare de tibie, cotiere, vestă de salvare, înotătoare
;i mănu;i.
“ceastă formă de agrement se poate practica pe râuri cu gradiente diferite, în funcție
de scop pentru relaxare se pot alege râuri mai domoale, iar pentru aventură ;i competiții
(bordercross, endurocross, slalom, down river freestyle) se poate opta pentru râuri
înspumate white water , caracterizate prin debite mari, configurații accidentate ale albiei
;i elemente hidrodinamice spectaculoase repezi;uri, cascade, praguri, trepte, valuri,
curenți, etc. .
Locații consacrate pentru riverboarding se află în Noua Zeelandă Queenstown,
Wanaka, Rotorua , Canada Montreal, Quebec, Sf. Laurențiu , SU“ (Missoula, Montana,
Sacramento, California, Oregon, Tennessee), Norvegia, Slovenia, etc.

159 http://www.surfertoday.com/board-size-chart/bodyboard
 Se presupune că ideea riverboarding-ului a apărut la sfâr;itul anilor , în Franța,
unde ghizii de plute coborau pe râurile repezi folosind saci po;tali din pânză groasă
umpluți cu diferite materiale flotabile. Ulterior, aventurieri au conceput dispozitive
asemătoare din plastic, iar la sfâr;itul anilor Robert Carlson a folosit o placă de surf
pentru a coborî pe un râu din California, confecționându-;i apoi o placă prevăzută cu
mânere. Europenii au conceput un model de placă din spumă, foarte flotabilă ;i u;or de
manevrat, pe care au numit-o hydrospeed.160

B.21)Riversurfing

Surfingul pe râuri sau riversurfing-ul este o modalitate de agrement activă în care

surferul, aflat în picioare pe o placă, plute;te pe valurile staționare sau mareice de pe râuri.
Valurile staționare sunt valuri care nu-;i schimbă poziția, ele fiind generate de
configurația patului de scurgere bancuri de aluviuni, contacte litologice, praguri, etc. .
Valurile mareice sunt generate la flux, când apele mărilor pătrund în amonte pe râuri.
“ceste valuri apar doar în câteva locații de pe glob, unde amplitudinea mareelor este de
peste m, iar gura râului se învecinează cu un golf. “mintim, astfel fluviile “mazon
unde fenomenul se nume;te pororoca , Mearim ;i Araguari din Brazilia, Severn, Mersey,
Welland, etc. din Marea Britanie, Sena, Dordogne, Garonne Vilaine, etc. din Franța (unde
fenomenul se nume;te mascaret , Petitcodiac ;i Shubenacadie din Canada, Savannah din
SUA, Gange, Indus, etc. din India, Styx ;i Daly din Australia, etc.
Începuturile acestui sport sunt în anul 1955, când colonelul Mad Jack Churchill a
navigat pe un val de pe râul Severn din Marea ”ritanie pe o distanță de , mile. În 1965,
Rodney Sumpter a navigat pe acela;i val pe o lungime de mile.
Fluviul Severn este cel mai lung fluviu din Marea Britanie (354 km) ;i al doilea ca
lungime din Insulele ”ritanice, după râul Shannon. “cesta izvoră;te la o altitudine de
de metri din regiunea Plynlimon-Munții Cambrian, curge prin Shropshire, Worcestershire
;i Gloucestershire unde are un debit de m3/s-locul întâi ;i se varsă printr-un estuar în
Canalul Bristol.

160 http://en.wikipedia.org/wiki/Riverboarding
 Estuarul fluviului Severn din Marea Britanie
(sursa: http://www.tidalbore.info/england/severn.html)

River surfing pe un râu canalizat

(sursa: http://www.eisbachwelle.de/2010/es-grunt-rund-um-die-eisbachwelle-muenchen/eisbach-
river-surfing-munich-early-april-2010/)

Mareele din Canalul ”ristol înaintează printr-un front circular spre estuarul fluviului
;i pătrund în amonte pe o distanță de km până dincolo de Gloucester. Pe valul astfel
format se poate practica surfing-ul în cele mai bune condiții.
Riversurfingul se poate practica ;i în bazinele sau pe canalele artificiale din cadrul
aqua parcurilor, a căror configurație permite formarea valurilor staționare.
O variantă interesantă a riversurfing-ului este bungee surfing-ul, care se practică pe
râuri mari, adânci ;i lini;tite, iar propulsarea surferului se face cu ajutorul unei corzi
elastice fixate pe unul dintre maluri, de obicei în copaci. “ceasta este întinsă de către
participant până la o anumită distanță, după care surferul se instalează pe placă, se prinde
cu mîinile de un dispozitiv ;i se lasă antrenat de coarda care î;i revine la lungimea inițială.
Viteza înregistrată nu este foarte mare, dar permite practicarea unor figuri acrobatice
specifice surfingului. Bungee surfing-ul se poate practica ;i în bazinele speciale din cadrul
aqua parcurilor.

Principiul Bungee surfing-ului

(sursa: http://www.alaskanbanfields.com/ Next%20Adventure/pages/river%20surfing.htm-cu
modificări

B.22)Logrolling

Logrolling-ul, log birling-ul sau birling-ul log=bu;tean rolling, birling=rotire,

rostogolire este un sport de divertisment, înființat de către tăietorii de lemne din SU“ ;i
Canada, care se practică pe râuri, lacuri sau bazine artificiale. Tehnica acestui sport este
următoarea doi concurenți se instalează în picioare pe un bu;tean, fiecare la un capăt,
unul dintre ei inițează mi;carea de rotație a bu;teanului, iar celălalt trebuie să o preia
pentru a rămâne în echilibru cât mai mult timp. “mândoi competitorii se ;icanează prin
direcția, ritmul ;i viteza mi;cării de rotație a picioarelor, încercând, astfel, să-;i
destabilizeze adversarul ;i să-l determine să cadă în apă. Câ;tigător va fi cel care î;i
menține echilibrul cât mai mult timp pe bu;tean. Instalarea pe bu;tean se face de pe un
ponton sau o platformă situată la mal, după care concurenții sunt împin;i cu ajutorul unor
prăjini înspre larg. Competițiile de logrolling poartă numele de roleo .
 Logrolling
(sursa: http://www.explorelacrosse.com/three-rivers-roleo-log-rolling-tournament/)

Dimensiunile bu;tenilor sunt reglementate de către asociațiile competiționale din cele

două țări, USL“R United States Log Rolling “ssociation ;i Can-Log Canadian Log , ;i
sunt următoarele
-în SUA între 30,48- , cm pentru diametru ;i , -4,0 m pentru lungime;
-în Canada între 30,48- , cm pentru diametru ;i , m pentru lungime. 161
Practicarea acestui sport pune în mi;care mu;chii picioarelor, exersează atenția
distributivă, dezvoltă simțul echilibrului ;i modelează caracterul.

B.23)Pescuitul sportiv

Pescuitul sportiv este o activitate agrementală în aer liber care presupune capturarea
pe;tilor cu ajutorul undiței sau lansetei pentru recreere, plăcere ;i palmares. “ceastă
activitate are caracter ecologic ;i este reglementată de anumite convenții, reguli ;i legi.
Spre exemplu, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. / publicată în M. Of. nr.
din martie subliniază

SECŢIUNE“ a 5-a
Pescuitul recreativ/sportiv în apele maritime şi continentale

Art. 23. – (1) Prin pescuit în scop recreativ/sportiv se înţelege pescuitul efectuat cu
undiţa sau cu lanseta, în scop de agrement/performanţă, pe baza unui permis nominal
eliberat de “genţia Naţională pentru Pescuit şi “cvacultură.
(2) În termen de de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de
urgenţă, prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale se vor stabili condiţiile
de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, la propunerea “genţiei Naţionale pentru
Pescuit şi “cvacultură.

161 http://en.wikipedia.org/wiki/Logrolling_(sport)
 (3) Pescuitul recreativ/sportiv se exercită în amenajările piscicole şi în lacurile de
acumulare, în condiţiile şi pe baza regulilor stabilite de proprietarul sau de
administratorul acestora.
Art. 24. – În scopul asigurării protecţiei şi conservării resurselor acvatice vii şi al
evitării conflictelor de interese între activitatea de pescuit comercial şi cea de pescuit
sportiv, se stabilesc condiţiile pentru practicarea pescuitului recreativ/sportiv în apele
maritime şi continentale astfel
a) în apele curgătoare şi stătătoare din zona montană, numai cu o singură undiţă cu
maximum două cârlige sau cu o lansetă
b) în apele din zona colinară şi de şes, pe tot cursul Dunării şi pe braţele sale, în Delta
Dunării, cu maximum undiţe sau lansete cu câte două cârlige fiecare
c) în apele teritoriale ale Mării Negre, cu maximum două undiţe, două lansete sau o
ţaparină, cu câte cârlige fiecare
d) pescuitul salmonidelor în apele de munte este permis numai cu momeli artificiale;
e) în apele din zona colinară şi de şes, pe Dunăre, în Delta Dunării şi în apele
maritime un pescar sportiv poate reţine din captură maximum kg de peşte/zi sau numai
un singur peşte, dacă greutatea lui depăşeşte kg
f) în apele de munte cu salmonide se pot reţine de către un pescar maximum
bucăţi, în total, din speciile păstrăv indigen, păstrăv curcubeu, fântânel, lipan şi coregon.
Art. 25. – (1) La libera lor iniţiativă, pescarii se pot constitui în asociaţii de pescari
sportivi, pe anumite zone de pescuit, cu scopul îmbunătăţirii condiţiilor de practicare a
pescuitului recreativ/sportiv, precum şi de reprezentare a acestora.
(2) “sociaţiile de pescari sportivi pot stabili ca regulă practicarea pescuitului
recreativ/sportiv cu eliberarea capturilor, în zona lor de competenţă. 162
Pescuitul sportiv se poate practica pe râuri, lacuri, iazuri, brațe ;i în zona litorală a
mărilor ;i oceanelor. În funcție de mobilitatea pescarului există două tipuri de pescuit
sportiv dinamic ;i staționar.
Pescuitul dinamic presupune deplasarea pescarului pe jos, de-a lungul albiei sau
malurilor, pentru a găsi cele mai bune locuri pentru pescuit. Este o activitate care necesită
mi;carea în aer liber, cu valorificarea ;i celorlalte resurse atractive ale mediului relief, aer
curat, covor vegetal, peisaj, etc.).
Pescuitul staționar se practică din locuri fixe, situate pe maluri, platforme special sau
ambarcațiuni. “ceastă activitate implică mai puțină mi;care, dar desfă;urându-se în aer
liber este relaxantă.
Echipamentul pentru pescuit sportiv este complex, dar poate fi rezumat la
următoarele materiale

a)ustensile:
-lanseta alcătuită din vargă, mulinetă ;i firul de nylon vergile pot fi confecționate din
fibră de sticlă, grafit, bambus, etc.
-mulineta dispozitiv de înfă;urare, eliberare ;i recuperare a firului de nylon (zegras);
acestea pot fi cu tambur fix pentru pescuit la crap, spinning, match, long cast ;i cu
tambur rotativ (flyfishing, baitcast, pescuit marin)

162 http://www.blogdepescar.ro/p/legislatie-in-domeniu.html
 Componentele unei mulinete cu tambur fix
(sursa: http://pescuitul.3x.ro/Logistica_Mulinete.htm)

-cârlige pentru răpitori, pentru crap, etc

-suporți sau picheți sunt folosiți pentru susținerea lansetelor ;i ajută la poziționarea
dorită
-rod-podul un ansamblu de picheți sau crăcane, special construit pentru locuri în care,
practice, este imposibilă introducerea picheților sau a crăcanilor obisnuiți
-alarmele sau senzorii dispozitive care anunță prezența pe;tilor la cârlig sau agățarea lor

Componentele unui cârlig de pescuit

(sursa: http://pescuitul.3x.ro/Linia_Carlige.htm)

Tipuri de cârlige
(sursa: http://pescuitul.3x.ro/Linia_Carlige.htm)
-swingerele: dispozitive care au rolul de a ține firul principal în tensiune se mai numesc
popular ;i dispozitive anti-vânt;
-minciog dispozitiv pentru aducerea pe;tilor prin;i în cârlig la suprafață
-scaun pentru pescuitul staționar
-saltea ;i sac de primire pentru primirea ;i transportul pe;tilor mari prin;i crap, somn,
etc.);
-alte accesorii momeli, bărci peneumatice, genți ;i huse, articole de camping, binoclu, etc.
b)îmbrăcăminte și înclălțăminte:
-cizme din cauciuc scurte, lungi, îmblănite
-bocanci: din piele water repellent , cu talpă semirigidă Vibram , căptu;iți cu membrană
Gore-Tex Insulated;
-pantaloni ;i jachetă confecționate din materiale impermeabile, cu calități windproof ;i
climacool, pentru a permite transferul transpirației la exterior Jaxon, Cabela’s, Suxxes, K-
Karp, Maver Carp UK, EnergoTeam, etc.);
-salopetă din neopren
-mănu;i prevăzute cu cu degete deta;abile, pentru a u;ura schimbarea momelii de la
cârlig;
-bluze, pelerină, căciulă. 163

Cizme îmblănite
(sursa: http://pescuit-sportiv-online.blogspot.ro/2013/01/echipamentul-pescarului-la-copca.html)

163 Vezi ;i http://www.totalfishing.ro/

 Costum pentru pescuit la copcă
(sursa: http://pescuit-sportiv-online.blogspot.ro/2013/01/echipamentul-pescarului-la-copca.html)

Pe lângă latura agrementală, pescuitul sportiv are ;i o latură competițională, în

acest sens existând numeroase concursuri de pescuit organizate de cluburile ;i asociațiile
de pescari.

C)Activități turistice aeriene

În aer se pot desfă;ura mai multe activități de turism sportiv, dintre care se pot
menționa următoarele
-zborul cu planorul (gliding, powered gliding);
-zborul cu deltaplanul (hang gliding, powered hang gliding, microlighting);
-zbor cu parapanta (paragliding, powered paragliding);
-salt cu para;uta skydiving, parachuting, wingsuit flying, base jumping, sky surfing);
-parasailing (parascending), parakiting;
-zborul cu zmeul (kite landboarding, flyboarding);
-zborul cu avioane u;oare ultralight aviation .

C.1)Zborul cu planorul

Este o activitate sportivă ;i de agrement, care se desfă;oară cu aeronave u;oare,

nealimentate, puse în mi;care cu ajutorul curenților de aer. “cest sport î;i are începuturile
în anul , iar prin progresele înregistrate în aerodinamică ;i în prognozarea
fenomenelor meteorologice au permis efectuarea zborurilor pe distanțe mai mari, la viteze
medii ridicate.
 Piloții planoarelor pot sta în aer mai multe ore, cele mai frecvente surse ale
ascensiunii ;i zborului fiind curenții ascendenți de aer cald termicele , curenții
ascendenți orografici când vântul escaladeză panta unui deal sau munte ;i este forțat să
se ridice ;i curenții ondulatorii când vântul suflă peste un obstacol orografic ;i generează
valuri de aer . “ltitudinea la care urcă planoarele în funcție de aceste surse aerodinamice
este diferită m-curenții ascendenți orografici m-termicele; 15 000 m-curenții
ondulatorii. În câteva țări, cum ar fi Marea ”ritanie, planoarele pot continua să urce în
spațiul aerian necontrolat, dar în multe țări europene, pilotul trebuie să se oprească
înainte de a ajunge la baza norilor.

Planor cu două locuri

(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Gliding)

În general planoarele nu au motoare, propulsarea lor făcându-se prin următoarele

mijloace:
-remorcarea planorului cu ajutorul unui avion cu motor (aerotow);
-lansarea planorului cu ajutorul unui troliu oțel, fibre sintetice staționar la sol montat pe
un vehicul greu (winch launching);
-lansarea planorului cu ajutorul unei corzi elastice bungee pe panta descendentă a unui
deal sau munte.
Unele planoare pot fi prevăzute cu motoare cu combustie internă, electrice, cu
reacție retractabilă , fapt care le permite o decolare independentă ;i prelungirea zborului.
Zborul cu planorul este inclus în competiții sportive acrobatice,organizate în mod
regulat. În aceste concursuri, piloții pot efectua un program de manevre zbor inversat,
bucla, rola, diverse combinații , fiecare manevră având un rating numit K-Factor. Cele mai
bune manevre sunt punctate, iar câ;tigător este pilotul cu cele mai multe puncte.
Zborul cu planorul induce anumite riscuri soldate cu accidente, adesea mortale.
Cauzele acestora sunt erorile de pilotaj ;i coliziunea planoarelor. Din această cauză piloții
trebuie să poarte para;ută, iar unele planoare moderne sunt doate cu para;ută balistică de
urgență, cu rol de a stabiliza aparatul după o coliziune. 164

164
http://en.wikipedia.org/wiki/Gliding
 C.2)Zborul cu deltaplanul

Zborul cu deltaplanul hang gliding este un sport aerian ;i o activitate agrementală

în care un pilot utilizeză o aeronavă u;oară ;i nemotorizată, numită deltaplan, datorită
formei sale asemănătoare cu litera grecască delta .
Componentele deltaplanului sunt cadrul sau structura de rezistență ;i voalura
Policec, Stinghe, . Cadrul este alcătuit din țevi de duraluminiu borduri, traverse,
chila), cabluri din inox (hobanaj), elemente de îmbinare din tabla de duraluminiu, plăci
inox, ;uruburi inox ;i lateuri țevi din duraluminiu sau PVC cu rolul de a asigura profilul
aripii deltaplanului . Voalura aripa este confecționată din pânză de dacron ;i are rolul de
a asigura forța de portanță necesară zborului.
Deltaplanele cântaresc cu aproximație între ;i de kilograme ;i sunt
demontabile. “stfel, ele pot fi ținute în spații mici, lungimea unui deltaplan demontat
putând fi de 4 sau 6 metri.
Pilotul este prins de corpul aeronavei printr-un ham suspendat (suspensor) sau sac
special ;i exercită controlul asupra acesteia prin schimbarea greutății corpului. Poziția
acestui a poate fi cu fața în jos sau cu fața în sus, iar lansarea se poate efectua din picioare,
de obicei, pe un teren în pantă.

Componentele unui deltaplan

(sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Deltaplan)

La începuturi, piloții s-au limitat la alunecarea în jos pe panta unor dealuri mici, dar
tehnologia modernă oferă piloților posibilitatea de a zbura ore în ;ir, de a se ridica la mii
de metri în altitudine, de a efectua acrobații ;i de a zbura cross-country) sute de kilometri.
 Deltaplan în zbor
(sursa: http://www.southdownshanggliding.co.uk/)

Pionierii zborului cu deltaplanul sunt Otto Lilienthal ;i Jan Lavezzari, care la sfâr;itul
secolului XIX ;i începutul secolului XX reu;esc să-;i confecționeze aparate cu care se
desprind de sol. În perioada următoare s-au făcut progrese importante legate de structura,
materialele folosite ;i designul deltaplanelor, prin aportul adus de câțiva iubitori ai
zborului, cum ar fi: Volmer Jensen, Francis Rogallo, Gertrude Rogallo, Barry Hill Palmer,
Mike ”urns ;i John W. Dickenson.
Decolarea ;i menținerea în zbor a deltaplanelor este favorizată de următoarele tipuri
de curenți atmosferici
-curenți ascendenți calzi termice
-curenți ascendenți orografici
-curenți ondulatorii;
-curenți convergenți frontali.
Zborul cu deltaplanul este inclus ;i în diferite competiții sportive, patronate de
Federația “eronautică Internațională. Spre exemplu, în anul s-a desfă;urat
Campionatul Mondial Feminin în Florida, găzduit de către Quest “ir, iar în anul a
avut loc Campionatul Mondial, la Big Spring, Texas.
Deltaplanele nu sunt certificate pentru zbor acrobatic, din această cauză piloții
efectuează acrobații pe propriul risc. Dintre manevrele de bază se pot aminti traiectorie
circulară în plan vertical, rotire, răsturnare ;i urcare.
În ultima vreme, unele deltaplane sunt prevăzute cu motoare u;oare ;i cu triciclu
pentru 1- locuri motodeltaplane , pentru a u;ura lansarea aparatului ;i a cre;te durata de
zbor.165

165 http://en.wikipedia.org/wiki/Hang_gliding; http://en.wikipedia.org/wiki/Ultralight_aviation

 C.3)Zborul cu parapanta

Zborul cu parapanta paragliding este o activitate recreativă ;i de turism sportiv

care se desfă;oară cu ajutorul unui aparat alcătuit din următoarele componente Gyorgy,
2006):
-aripa voalura de formă eliptică, din pânză specială poliamidă sau poliester, -50
gr/mp);
-corzile sau suspantele care fac legătura dintre voalură ;i scaunul pilotului
-elevatoarele sau chingile care unesc suspantele;
-scaunul sau seleta.
Portanța este asigurată de presiunea aerului care intră prin orificiile alveolele din
partea din față a aripi ;i forțele aerodinamice ale aerului care se scurge pe exterior.

Zbor cu parapanta
(sursa: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Paragliding.jpg)

Istoria parapantei este relativ recentă. În anul americanul Domina Jalbert a

inventat para;uta multicelulară capabilă să alunece lateral, care în a fecteuat un prim
zbor. În inginerul francez Pierre Lemoigne îmbunătățe;te modelul anterior realizând
o parapantă pe care o nume;te paracomandant . “ceasta avea tăieturi pe spate ;i pe
părți, fapt care a permis să fie remorcată în aer parasailing . În anul Domina Jalbert
brevetează para-foil , o parapantă care avea celule secționate sub formă de pale, vârful
deschis ;i marginea din spate închisă, configurație care determina umflarea ei la trecerea
prin aer.
În aceia;i perioadă, David ”arish a proiectat pentru N“S“ aripa cu o singură
suprafață Sail Wing , în scopul recuperării capsulelor spațiale. După câteva teste
efectuate pe Hunter Mountain, New York în septembrie , el a promovat invenția sa în
diferite stațiuni pentru agrement. În anul apare primul manual pentru învățarea
zborului cu parapanta, scris de Patrick Gilligan Canada ;i ”ertrand Dubuis Elveția . De
atunci, designul, structura ;i echipamentul parapantelor a evoluat continuu, astfel că
astăzi aceste aparate de zbor sunt tot mai sigure ;i mai competitive pe piața turismului
sportiv.
Decolarea parapantei se face ținând cont de vânt ;i de configurația reliefului ;i este
de mai multe feluri:
-decolare prin alergare pe o pantă dreaptă, convexă sau concavă
-decolare de pe marginea abrupturilor (ex. abruptul Bucegilor);
-decolare de pe vârfuri deluroase sau muntoase;
-decolare înainte, când aripa este umflată de vântul care bate din față
-decolare inversă, când curenții sunt puternici ;i pilotul stă cu spatele la vânt pentru a se
ridica, după care se redresează în poziția de zbor
-decolare cu vânt oblic, decolarea cu vânt puternic, decolarea cu vântul din spate, etc.
“terizarea cu parapanta este inevitabilă ;i trebuie ia în considerare, mai mulți factori,
cum ar fi viteza ;i direcția vântului, natura suprafeței de aterizare uscat, apă, pădure,
terenuri agricole, zone locuite ;i configurația terenului plat, ondulat, accidentat .
La vânturi u;oare ;i pe terenuri relative plane, aterizarea se face fără pobleme, dar
dacă vântul este puternic ;i terenul este accidentat pilotul trebuie să dea dovadă de multă
îndemânare pentru a realiza o aterizare care să nu-i primejduiască viața sau integritatea
corporală.
Echipamentul pentru pilotarea parapantei se compune din:
-îmbracaminte (combinezon);
-mănu;i
-încălțăminte bocanci cu ;ireturi
-casca de protecție
-ochelari de protecție
-briceag, foarfecă
-trusă de prim ajutor
-para;uta de rezervă
-instrumente: variometrul (viteza de urcare sau de coborâre în m/s); altimetrul (altitudinea
în m); anemometrul (viteza vântului sau viteza de deplasare în m/s); termometrul; GPS-
ul.
Zborul cu parapanta este un sport extrem, cu grad mare de periculozitate. În Statele
Unite, în perioada 1994-2010 media deceselor a fost de la . piloți activi. În Franța,
din . de piloți au murit în anul . Cele mai multe accidente au loc din cauza
condițiilor meteorologice nefavorabile, gre;elilor de pilotare ;i avarierii echipamentului.
Evitarea situațiilor dramatice ;i contracararea riscurilor se poate face prin utilizarea
echipamentelor adecvate, nivelul ridicat de calificare, interpretarea condițiilor
meteorologice ;i a celor topografice relief, păduri, unități acvatice, localități, zone
industrial, etc.).
Dintre condițiile meteorologice nefavorabile zborului cu parapanta amintim
–viteză excesivă a vântului sau furtună
–direcție nepotrivită a vântului care nu permite decolarea sau aterizarea în contra sa
–instabilitate atmosferică excesivă, indicată parțial de apariția ;i dezvoltarea norilor
cumuliformi;
–ploaie sau zăpadă.
 Zborul cu parapanta este inclus în diferite competiții sportive regionale, naționale ;i
internaționale. Primul Campionat Mondial cu parapanta a avut loc în Verbier, Elveția, în
anul 1987, iar în anul 2013 acest campionat s-a desfă;urat la Stoene;ti, în județul “rge;.
Dintre secțiunile competiționale amintim cross-country, recorduri, acrobații, aterizare la
punct fix, etc.
De asemenea, zborul cu parapanta constituie o modalitate de agrement sportiv larg
răspândită pe glob. Europa a cunoscut cea mai mare cre;tere în domeniul zborului cu
parapanta, Franța înregistrând în prezent peste . de piloți activi. În țara noastră
există numeroase cluburi ;i asociații care promovează zborul cu parapanta, dintre care
menționăm Centrul de Parapantă Paramania ”ra;ov, ExtremWings ”ra;ov, Semnal Eco-S
”ra;ov, “sociaţia Sportivă “SP“R, Cluj-Napoca, Para Team ”ucure;ti, Parapanta Pite;ti,
“ir “drenaline Sibiu, “ir Sports ”aia Mare, Școala de zbor cu parapanta "“ripi de “rgint"
”uzău, etc. “ctivitățile de zbor cu aeronave ultrau;oare sunt gestionate de “sociația de
Zbor Liber din România, cu sediul la Sibiu, al cărui scop este de a reprezenta interesele
practicanților zborului liber, piloților ;i propietarilor de aeronave ultrau;oare, de a promova zborul
liber cu parapanta în siguranță, de a contribui la dezvoltarea acestui gen de activitate aeronautică,
de a milita pentru crearea unui cadru legislativ corespunzător ;i alinierea la standardele
internaționale de zbor cu aeronave ultrau;oare nemotorizate. 166
Parapantele pot fi dotate ;i cu motoare ultrau;oare -36 kg), fixate de scaunul
pilotului, care asigură viteze de - km/h, la altitudini cuprinse între m ;i m.
De asemenea, există posibilitatea montării de scaun a unor carturi cu trei sau patru roți
(trikes, quad care facilitează decolarea ;i aterizarea. 167

C. )Saltul cu para;uta

Saltul cu para;uta este este o activitate de relaxare, aventură ;i turism sportiv care
utilizează ca echipament para;uta, compusă din următoarele elemente
-aripa sau voalura, fabricată din nylon simplu sau învelit în silicon la unele modele se pot
folosi si materiale fara elasticitate foarte rezistente precum Vectran, Spectra sau Kevlar;
-ham special seleta care susține para;utistul
-suspantele sau corzile care conectează aripa de ham;
-comenzile pentru manevrarea aripii;
-declan;atoarele pentru para;uta principală ;i cea de rezervă.
Clasificarea para;utelor se face în funcție de mai multe criterii
a)după formă:
-para;ute rotunde rar utilizate pentru agrement, puțin manevrabilă compensează prin
deschizături în partea din spate pentru a asigura ;i o coborâre orizontală
-para;ute pătrate
-para;ute dreptunghiulare se mai numesc parasite-aripă sunt cele mai u;or manevrabile
;i cele mai folosite);
-para;ute triunghiulare
b)după modul de purtare:

166 http://www.azlr.ro/index.php? option=com_content&view=article&id=46&Itemid=53

167 http://en.wikipedia.org/wiki/Paragliding
-para;ute de spate
-para;ute de abdomen
-para;ute de scaun
-para;ute în tandem
c)în funcție de declanșare:
-para;ută automata
-para;ută manuală
-para;ută mixtă
d)în funcție de felul deschiderii:
-para;ută instantanee
-para;ută semiprogresivă
-para;ută progresivă.
Para;uta are o istorie îndelungată. Se pare că prima relatare despre o para;ută
datează din perioada -2208 î.H., când într-un manuscris chinezesc se relatează despre
evadarea împaratului Sun, dintr-un turn înalt, cu ajutorul a două para;ute. Prima schiță a
unei para;ute a fost realizată între anii - de către Leonardo da Vinci, însă e posibil
ca ideea să nu-i fi aparținut deoarece istoricul Lynn White a descoperit un manuscris
anonim din jurul anului în care apar două desene ale unei para;ute, din care unul
foarte asemanator cu cel al lui da Vinci.
Para;uta modernă a fost inventata în de către francezul Sébastien Lenormand,
iar pe 26 decembrie acesta a efectuat primul salt de pe turnul observatorului astronomic
din Montpellier, numindu-l parachute para=scut chute=cădere . În perioada următoare
para;uta a cunoscut numeroase transformări tehnice, iar saltul cu para;uta a devenit tot
mai frecvent, fiind efectuat din aeroplane, baloane cu aer cald sau construcții înalte ex.
Turnul Eifel- februarie , Franz Reichelt . Din anul para;utismul a devenit sport
internațional, practicat cu para;ute sportive.
În România, primele para;ute au aparut la începutul secolului XX ;i erau de
fabricație franceză, iar cu ajutorul lor, în , în timpul Primului Război Mondial, s-au
salvat patru aviatori români ”ădărău, Secărescu, Mihalcea ;i Kally . Primul român care a
încercat construirea unei para;ute proprii a fost Marcel T. D. Juvara în ;i mai apoi
Grigorescu Ioan şi Sziklay Eugen în . Ulterior, aviatorii români au fost dotați cu
para;ute germane. Prima para;utistă româncă a fost Smaranda ”răescu -1960), care a
obținut brevetul internațional de para;utism, la ”erlin, în , ;i brevetul de pilot de
aviație, în , la Cleveland SU“ . La octombrie , ea a sărit de la înălțimea de
6.000 de metri, dintr-un avion pilotat de Alexandru Papana-un as al aviației române-
aducând țării noastre primul record mondial feminin ;i un record național absolut, iar în
, în cadrul unui miting aviatic desfă;urat la Sacramento SU“ a sărit de la înălțimea
de 7.233 metri, doborând recordul mondial absolut din acea vreme. 168

http://www.hoinareala.ro/parasutism/;
168

http://en.wikipedia.org/wiki/Parachuting; http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-aparut-
parasuta-o-istorie-4000-ani
 Salt cu para;uta
(sursa: http://www.bookmyevent.com/blog/post/2013/02/05/
Sky-Diving-A-Thrilling-Experiance.aspx)

În sens clasic, saltul cu para;uta se face din avion, de la altitudini mici, între -1000
m; medii, între 1000- m ;i mari, peste m. Dacă săritura se efectuează de la
înălțime mică para;uta trebuie deschisă imediat, dar dacă saltul se face de la altitudini
mari, para;utistul coboară în cădere liberă pentru o perioadă de timp, înainte de a
deschide para;uta. În acest interval, dacă sunt mai mulți para;uti;ti în aer, ace;tia pot
construi diferite formațiuni sau pot efectua anumite acrobații.
În cadrul competițiilor naționale sau internaționale de para;utism există mai multe
probe sau discipline, cum ar fi:
-formațiuni verticale pe un salt în cădere liberă, echipe de patru persoane efectuează
manevre acrobatice pe axe verticale ;i cu capul în jos pentru a finalize, în timp, cât mai
multe formațiuni pre-desemnate;
-zbor liber echipe de trei persoane în cădere liberă efectuează împreună diferite
coregrafii la viteză ;i emoție
-freestyle un săritor combină dinamic gimnastica cu eleganța dansului într-un spectacol
aerian pornit la mare altitudine deasupra solului;
-cădere liberă și aterizare la punct fix concurenții efectuează o serie de bucle ;i coboară
apoi în cădere liberă, cât mai repede posibil, încercând să aterizeze la punct fix
-formațiuni de tip baldachin echipe de două, patru ;i opt persoane construiesc formațiuni
de copertine suprapuse, cât mai repede posibil, imediat după ce au sărit din avion ;i au
deschis para;utele. 169
Din saltul clasic cu para;uta s-au desprins câteva discipline secundare extreme,
foarte spectaculoase, cu adepți care iubesc riscul ;i aventura. Acestea sunt: banzai
skydiving, base jumping, skysurfing ;i wingsuit flying.
1)Banzai skydiving este o activitate care presupune aruncarea unei para;ute din
avion ;i efectuarea unui salt în gol după ea pentru a o prinde ;i a o deschide înainte de a
ajunge pe sol. Cel mai lung timp înregistrat până acum între aruncarea para;utei, saltul

169 http://www.uspa.org/AboutSkydiving/Skydiving Competitions/tabid/528/Default.aspx

para;utistului ;i prinderea acesteia este de de secunde, record stabilit de japonezul
Yasuhiro Kubo, care a lansat para;uta de la de metri. 170

Formațiune de para;uti;ti sportivi

(sursa: http://www.uspa.org/AboutSkydiving/SkydivingDisciplines/
tabid/527/Default.aspx)

2)Base jumping este o activitate în care participanții efectuează salturi cu para;uta de

pe obiecte fixe, cum ar fi clădiri, antene, poduri ;i formațiuni stâncoase abrupturi, faleze,
vârfuri, cascade). Numele disciplinei provine de la aceste obiecte fixe folosite pentu salt:
Buildings, Antennas, Spans, Earth=BASE, dar lista acestora se poate continua cu statui,
turnuri, turbine eoliene, macarale, etc. Acest acronim a fost consacrat de regizorul Carl
Boenish, care în anul 1978 a filmat primul salt cu para;uta, de la m, de pe monolitul
granitic El Capitan din Parcul Național Yosemite SU“ .
Istoria salturilor cu para;uta de pe obiecte fixe î;i are începuturile în anul , când
croitorul Franz Reichelt a sărit din Turnul Eifel pentru a-;i testa invenția, o para;ută-
manta. De atunci, numero;i temerari au efectuat salturi de pe diferite obiecte stabilind ;i
îmbunătățind recorduri. Dintre ultimele trei evenimente menționăm
-la ianuarie , Nasr “l Niyadi ;i Omar “l Hegelan, de la Societatea “viatică a
Emiratelor “rabe Unite, au doborât recordul sărind de la m de pe platform unei
macarale ata;ată clădirii ”urj Khalifa
-la octombrie para;utistul austriac Felix ”aumgartner a efectuat un salt de la km
deasupra suprafeței Pământului stratosferă cu un costum complet presurizat, dintr-o
capsulă ridicată de un balon cu heliu. Baumgartner a spart bariera sunetului (333 m/s) cu
viteza de kilometri pe oră mile pe oră ;i a aterizat în de;ertul New Mexico din
Statele Unite ale Americii;
-la mai , rusul Valery Rozov a sărit de pe fața nordică a vârfului Everest, de la
înălțimea de metri, căzând liber peste m, până pe ghețarul Rongbuk. 171

170 http://en.wikipedia.org/wiki/Banzai_skydiving
171 http://en.wikipedia.org/wiki/BASE_jumping
 3)Skysurfingul este o activitate sportivă în care para;utistul are ata;ată de picioare o
placă cu care, în timpul căderii libere, face acrobații de surf, snowboard sau skateboard.
“ceastă placă poate fi deta;ată în caz de pericol.
4)Wingsuit flying este un sport aerian extrem care presupune saltul cu un costum
special, asemănător cu aripile deschise ale unui liliac wing=aripă suit=costum
flying=zbor . “cest costum are material între brațe ;i bust ;i între picioare, asigurând o
portanță mai mare. De asemenea, sportivul are ata;ată ;i o para;ută pe care o deschide
înainte de a ateriza. Salturile se efectuează din avioane, elicoptere sau de pe obiecte fixe,
iar para;utistul poate controla viteza de înaintare ;i de cădere, precum ;i direcția,
folosindu-se de forma corpului său ;i de costum.

Wingsuit flying
(sursa: http://www.turistik.ro/info/wingsuit-flying---arta-de-a-zbura-0952)

Primul salt într-un asemenea costum a fost efectuat de către americanul Rex G.
Finney, din Los “ngeles, California, în anul pentru a încerca cre;terea mi;cării pe
orizontală ;i manevrabilitatea în timpul salturilor. Costumele timpurii au fost făcute din
materiale cum ar fi pânză, lemn, mătase, oțel ;i chiar os de balenă, dar nu prezentau
încredere.
Prima apariție publică a unui zbor în costumul cu aripi a avut loc în filmul The
Gypsy Moths, al regizorului John Frankenheimer, lansat în anul 1969, avându-i
protagoni;ti pe ”urt Lancaster ;i Deborah Kerr.
La mijlocul anilor para;utistul Patrick de Gayardon a creat un nou costum cu
aripi, mai performant, lansând astfel, o nouă generație de oameni-păsări . În
finlandezul Jari Kuosuma ;i croatul Robert Pecnik au pus bazele companiei ”irdMan cu
scopul de a crea costume mai sigure ;i de a instrui pe cei care doresc să practice acest
sport.172
Începând cu , au apărut costume dotate cu motoare mici cu reație ata;ate de
picioare sau la spate, pentru a cre;te viteza de coborâre sau de urcare în plan vertical.
“nterior, la octombrie la Lahti, în Finlanda, Visa Parviainen a sărit dintr-un balon
cu aer cald cu un costum prevăzut cu două motoare turboreactoare mici ata;ate la

172 http://www.turistik.ro/info/wingsuit-flying---arta-de-a-zbura-0952
picioare. Motoarele au asigurat o forță de împingere de aproximativ kgf, iar Parviainen
a realizat aproximativ de secunde de zbor orizontal, fără nicio pierdere vizibilă de
altitudine. 173

C. )Parasailing ;i parakiting

Parasailing-ul ;i parakitingul este o activitate de agrement ;i turism sportiv prin care

o persoană fixată de o voalură specială, numită parasail , este remorcată cu un cablu
de o ambarcațiune barcă, ;alupă, jet sky care se deplasează pe apa mării, în apropierea
litoralului, sau pe un lac.

Parasailing
(sursa: http://www.lomas-travel.com/riviera_maya/tours/Parasailing)

“ceastă voalură este asemănătoare cu o para;ută, iar procedura de zbor este simplă
persoana echipată parascender-ul staționează pe ambarcațiune, iar când aceasta se pune
în mi;care aripa respectivă se umflă ;i se înalță în aer la altitudini cuprinse între 100-300
m. Dacă ambarcațiunea este puternică, pot fi tractate -3 persoane. Aterizarea se face în
apă sau pe platforma ambarcațiunii, cunoscută sub numele de Winch”oat Parasailing. În
timpul zborului, parascenderul are un control redus asupra voalurii, acesta fiind asigurat
de pe ambarcațiune. În ultimul timp, pentru o mai mare siguranță, parasail-urile sunt
prevăzute cu gondole deschise de locuri.
Parasailingul se poate practica ;i cu plecare de pe uscat, unde tractarea se face de
către autovehicule, din mers sau de pe o platformă, sau de pe zăpadă, unde tractarea se
face cu snowmobilul.
Pe uscat, parasailingul a fost transformat într-un sport de competiție. Concurentul
este remorcat la înălțimea maxima, apoi este eliberat din cablu ;i trebuie să zboare spre o
zonă bine stabilită, unde va ateriza. “cest sport a apărut la începutul anilor ;i a fost
foarte popular, din care cauză continuă ;i astăzi.
“tât pe mare, cât ;i pe uscat, parasailingul este o activitate agrementală care
presupune anumite riscuri, deoarece la decolare, în timpul zborului ;i la aterizare se pot

173 http://en.wikipedia.org/wiki/Wingsuit_flying
întâmpla o serie de accidente, soldate chiar cu decese. Din această cauză sunt necesare
câteva recomandări
-verificarea echipamentului înainte de decolare;
-cunoa;terea modului de folosire a echipamentului;
-deplasarea lentă a vehiculului tractor până la înălțarea voalurii
-evitarea decolării pe vânturi puternice
-folosirea echipamentelor de protecție
Prima demonstrație de parasailing a fost efectuată de către Pierre-Marcel Lemoigne
în . În acela;i an, Lemoigne a înființat un Centru “eronautic de Instruire pentru a
promova noul stil de zbor ca un instrument de formare pentru para;uti;ti. “ceastă
tehnică presupunea remorcarea para;uti;tilor până la o altitudine corespunzătoare, apoi
eliberarea lor ;i exersarea desantului aerian. În Jacques-André Istel de la Compania
de Para;uti;ti Pioneer a cumpărat o licență de la Lemoigne pentru a produce ;i a vinde
para;uta cu de alveole care a fost numită "parasail".
În 1974, Mark McCulloh a inventat lnsarea autonomă a unei parasail de pe o
ambarcațiune, care încorpora un troliu hidraulic prin care se ;i recupera parascenderul.
Invenția lui McCulloh a fost brevetată în ;i reprezintă primul echipament parasail
standard care este utilizat de către toate operațiunile parasail comerciale din întreaga
lume.
La începutul anului , ”rian Gaskin a proiectat, creat ;i testat prima para;ută de
tip baldachin cu 16 alveole, pe care a numit-o "Waterbird". Acest echipament a fost
revoluționar în ceea ce prive;te designul, construcția, modalitatea de remorcare,
siguranța.
Majoritatea operatorilor comerciali de parasail au preluat acest sistem, iar Gaskin a
fondat compania Waterbird Parakites, care este în funcțiune ;i astăzi, producând
parasails-uri comerciale ;i de agrement cu alveole.

C.6)Zborul cu zmeul

Zborul cu zmeul kite landboarding este o activitate motrică ;i distractivă în care

protagonistul folose;te pentru a se ridica de la sol câțiva metri următoarele elemente
-o aripă de forma parapantei zmeul de la producatori precum Freakdog, HQ Powerkites,
Flexifoil, Flysurfer, etc;
-suspante;
-dispozitiv de prindere cu mâinile;
-ham;
-dispozitiv cu patru role ata;at la picioare board=placă există ;i posibilitatea utilizării
unei plăci fără role
-cască de protecție.
Zborul cu zmeul se face în zone deschise, unde nu există obstacole ;i vântul este
constant câmpuri, terenuri plane, litorale . Practicantul î;i începe activitatea prin ridicarea
zmeului ;i stabilirea lui într-o poziție neutră deasupra capului. După ce a obținut o
anumită portanță, el poate deplasa zmeul în orice direcție pentru a se înălța ;i deplasa.
Mi;cările acrobatice sunt asemănătoare ce cele de la skateboard, snowboard, wakeboard
sau surfing. Piloții mai competenți sunt în măsură să facă mai multe mi;cări în aer, cum ar
fi cupe, rotații, răsturnări, board-off deta;area plăcii, rotirea ;i ata;area plăcii , etc. Pentru
practicarea acestei activități recreative în condiții de siguranță s-au amenajat parcuri
pentru kite landboarding dotate cu rampe ;i alte dispozitive specifice pentru acrobații. 174

Kite landboarding
(sursa:http://www.cadouriperfecte.ro/kiting/27-cursuri-kite-landboarding.html)

C.7)Zborul cu avioane ultra-u;oare

“vioanele u;oare sunt cele care îndeplinesc următoarele caracteristici tehnice:

-maxim 2 locuri;
-viteza maximă km/h
-masa maximă la decolare kg pentru un avion terestru cu un loc kg pentru un
avion terestru cu două locuri kg pentru un avion amfibie sau un hidroavion cu un
singur loc; 495 kg pentru un avion amfibie sau un hidroavion cu două locuri. 175

Zbor de agrement cu un avion ultrau;or

(sursa: http://jameswiebe.blogspot.ro/2010/08/afternoon-flight.html)

174 http://en.wikipedia.org/wiki/Kite_landboarding
175 http://en.wikipedia.org/wiki/Ultralight_aviation
 Cu ajutorul acestor aeronave se pot efectua zboruri de agrement în zone cu potențial
geografic atractiv, zboruri de aventură, zboruri acrobatice, ;i se poate participa la diferite
concursuri ;i demonstrații.
“semenea activități agrementale se organizează în multe locuri din țară, unde există
aerocluburi sau aeroporturi comuna Șirna, la nord de ”ucure;ti, Dealul Floreni din
comuna Dorna Candreni-județul Suceava, Salcea din județul Suceava, ”istrița, ”acău,
”ra;ov, Cluj, etc. .
 TURISMUL SPORTIV DE EVENIMENT

Turismul sportiv de eveniment este o formă a turismului sportiv care presupune

participarea unei persoane la diferite evenimente sportive (meciuri, campionate,
concursuri, cupe, jocuri olimpice, etc.) ca spectator, ca practicant al unui sport, ca
reprezentant mass-media sau ca oficial.
Jocurile Olimpice, FIFA World Cup, Jocurile Commonwealth-ului, Jocurile
Paralympice, Cupa Mondială la Cricket, Cupa Mondială la Rugby, maratoanele, etc., sunt
pentru atleți evenimente sportive majore, o încununare a eforturilor depuse de ace;tia de-a
lungul anilor ;i o ocazie de a demonstra că sunt cei mai buni sau printre cei mai buni din
lume.
“;a cum sportivii aspiră să participe la aceste evenimente majore, a;a ;i ora;ele
gazdă aspiră la momentul lor de glorie, la ocazia de a arăta lumii de ce sunt în stare.
Desemnarea ca ora;-gazdă este o onoare imensă, care poate avea un efect deosebit
asupra ora;ului, regiunii ;i națiunii respective, poate schimba profilul locului respectiv ;i
viața locuitorilor pentru totdeauna.
Turismul sportiv de eveniment contribuie la dezvoltarea destinațiilor turistice,
datorită, următoarelor aspecte sosirile sportivi, suporteri, oficiali, media , revenirile
turi;tilor, investițiile în infrastructură, locurile de muncă create, dezvoltarea capacităților
organizatorice, managementul mediului, identitatea ;i unitatea națională.
Turismul sportiv de eveniment se referă la călătoriile internaționale desfă;urate în
mod special pentru a viziona evenimente sportive. Exemplele includ competiții
internaționale precum Cupe Mondiale fotbal, rugby, cricket, etc , Jocurile Olimpice ;i
Formula 1 Grand Prix, evenimente regionale (cum ar fi Liga Campionilor la fotbal),
individuale (non-echipă ;i sporturi de participant, cum ar fi tenis, golf ;i curse de cai.
Cele mai populare evenimente sportive la nivel mondial sunt FIF“ World Cup ;i
Jocurile Olimpice, urmate de Campionatul European de Fotbal. Cu toate acestea ;i alte
evenimente sportive internaționale populare atrag, de asemenea, un număr mare de
vizitatori. “cestea includ Rugby World Cup ;i Grand Prix-ul de Formula 1.
Impactul social-economic al evenimentelor sportive este uria;. Spre exemplu
-Cupa Mondială FIF“, care a avut loc în Franța, în anul , a atras 000 de fani de
fotbal ;i a generat , miliarde $
-se estimează că Jocurile Olimpice de la Sydney, din anul , au generat sosiri
internaționale suplimentare
-Campionatul European de Fotbal (Euro 2004) din Portugalia, a atras 500 000 de turi;ti ;i
a generat milioane dolari pentru economia portugheză
-Grand Prix Monaco care, alături de Indy ;i Le Mans este unul dintre cele mai
renumite curse ale anului) atrage 200 000 vizitatori pe durata celor patru zile;
-Cupa Mondială de Cricket din , organizată în Caraibe, a fost gandită pentru a găzdui
de vizitatori care au călătorit în mod special pentru turneu.
În timp ce numărul de turi;ti sportivi fluctuează anual, în funcție de evenimentele
care au loc (este cel mai mare în timpul Cupei Mondiale FIF“ ;i Jocurilor Olimpice , se
estimează o medie de milioane de călătorii internaționale efectuate în principal pentru
vizionarea unui eveniment sportiv.
 Mediatizarea evenimentelor sportive din ultimul deceniu a îmbunătățit imaginea
multor sporturi, ;i, cu toate că acoperirea TV este mai bună decât oricând, un număr tot
mai mare de fani doresc să vadă pe viu aceste evenimente. Mass-media are, de asemenea,
capacitatea de a face vedete naționale ;i internaționale din anumiți sportivi, generând
astfel o cerere mai mare, pentru ca fanii să-;i poată vedea idolii lor din sport în carne ;i
oase.
Evenimentele sportive devin tot mai atrăgătoare pentru participanți, asociindu-se ;i
cu alte evenimente, cum ar fi festivalurile sau concertele create în jurul lor. Companiile
aeriene regionale low-cost, sunt, de asemenea, interesate de evenimentele sportive pentru
ca zborurile să devină mai convenabile, mai regulate ;i mai accesibile. În general, se
estimează că piața turismului sportiv de ni;ă are o cre;tere anuală aproximativ % pentru
următorii ani Mendiratta, .
Turismul sportiv este unul dintre cele mai mari segmente ;i cu cea mai rapidă
cre;tere din industria turismului (Standeven, De Knop, 1999), care prime;te o atenție
sporită deoarece stimulează dezvoltarea social-economică ;i conservarea mediului.
Evenimentele sportive importante contribuie semnificativ la dezvoltarea economică
;i a fluxurilor turistice într-un ora; sau regiune Higham, Turco, Swart, ”ob,
Moodley, ;i reprezintă o componentă vitală a mixului de marketing pentru
destinațiile turistice Getz, Gibson, a . Potrivit lui Ritchie ;i “dair , "sportul
;i turismul sunt acum printre cele mai căutate experiențe din lume pentru petrecerea timpului
liber , iar Kurtzman consideră că turismul este o industrie de miliarde de dolari, iar
sportul este o industrie de multe miliarde de dolari ;i a devenit o forță dominantă în viețile a
milioane de oameni la nivel global".
Pe parcursul ultimelor două decenii, au existat mai multe studii ;i lucrări dedicate
identificării ;i definirii turismului sportiv Gibson, a, b Hall, Hinch,
Higham, 2001; Redmond, 1991). Conform acestora, turismul sportiv este definit ca "toate
formele de implicare activă ;i pasivă în activități sportive, participarea la întâmplare sau într-un
mod organizat, din motive non-comerciale sau de afaceri comerciale, care necesită călătoria departe
de casă ;i de localitatea unde persoana lucrează" (Standevan, De Knop, 1999).
Turismul sportiv, ca ;i cu alte tipuri de turism, este privit ca un vehicul pentru
dezvoltarea economică a zonelor urbane Gibson, a . Studiile efectuate de către Walo,
”ull ;i ”reen au evidențiat faptul că rezidenții au perceput o cre;tere economică în
urma anumitor evenimente sportive, iar evenimentele de mica anvergură, dincolo de
beneficii, au mobilizat comunitatea pentru buna desfă;urare a acestora. Turismul ;i
sportul sunt elemente importante ale societății actuale. Sportul este considerat cel mai
exploziv fenomen social, iar turismul reprezintă cea mai prolifică activitate economică sau
cea mai mare industrie din lume. Împreună, aceste două domenii social-economice ;i
culturale, au zămislit turismul sportiv.
“;a cum arătam în capitolele anterioare, turismul sportiv are mai multe forme
turismul sportiv activ sau de practicare a unor sporturi; turismul sportiv de participare ca
observator sau spectator la anumite evenimente sportive, turismul sportiv de vizitare a
unor obiective de infrastructură sau de comemorare a sportului ;i sportivilor ;i turismul
de activism în domeniul sportului.
 Toate aceste forme de turism sportiv au importanță asupra individului (relaxare,
menținerea sănătății, cunoa;tere , destinațiilor turistice amenajări, regenerări, oportunități
de afaceri, venituri ;i sportivilor venituri, stare psihică, performanțe .
Dintre toate formele de turism sportiv, turismul de eveniment are cel mai mare
impact economic, repartizat pe trei faze în faza de pregătire, în timpul derulării sale ;i
după încheierea sa. După Witt, ;i Roche , în funcție de anvergura lor,
evenimentele sportive pot fi la scară redusă sau locale ex. campionate interne de fotbal,
competiții locale de mountain bike, schi, alpinism, canotaj, hipism, etc. , de marcă
evenimente cu tradiție ;i renume Turneul de tenis de la Wimbledon, Grand Prix Monaco,
etc. ;i la scară mare sau mega-evenimente (evenimente cu acoperire mediatică mare, cu
importanță comercială ;i culturală pentru un ora;-gazdă sau regiune Jocuri Olimpice,
UEFA Champions League, Ski World Cup, etc.).
Evenimentele sportive au la nivel internațional, național ;i regional un dublu efect
un efect direct, materializat prin participarea concurenților ;i/sau spectatorilor ;i a
persoanelor însoțitoare, ;i un efect indirect, manifestat prin promovarea unor destinații
turistice care conduc ulterior la cre;terea fluxurilor turistice. “cest efect indirect este foarte
important, deoarece cele mai mari beneficii sunt înregistrate pe această cale.
“stăzi, turismul este cea mai importantă industrie, iar sportul cel mai important
segment al agrementului. Sportul este un component de bază al culturii, fiind legat
nemijlocit de turism, în cadrul căruia reprezintă un obiectiv atractiv. Destinațiile turistice
majore ;i-au conceput produse de turism sportiv, fapt care a condus la cre;terea
avantajului lor competitiv pe piața international.
Turismul sportiv este o afacere multi-miliardară, cu o cre;tere continuă de ,
miliarde de dolari în industria călătoriilor ;i a turismului. “ceasta atrage investiții,
interesul public ;i politic, participanți ;i mass-media. Economia unor ora;e, regiuni ;i chiar
țări se leagă tot mai mult de existența competițiilor sportive golf, schi, fotbal, rugby, etc. ,
iar în unele țări, sportul aduce peste % din toate încasările din turism.
O analiză a ”iroului de Cercetări în Turism din “ustralia scoate în evidență faptul că,
în Australia, % din excursiile de o zi ;i % din înnoptările de o noapte au ca motivație
principală sportul. În termeni absoluți, din cele milioane dolari cheltuite de turi;tii
sportivi în anul 2010, 461 milioane dolari au fost cheltuite pe excursii de o zi ;i restul de
milioane de dolari pentru călătorii cu înnoptări peste o noapte. Dintr-un alt studiu
reiese că în “ustralia turismul sportiv reprezintă aproximativ % din totalul pieței de
turism, cu încasări anuale de aporximativ miliarde de dolari.
În anul , % din cele , milioane de turi;ti care au sosit în Canada au avut ca
scop turismul sportiv. În această țară, turi;tii sportivi reprezintă între , ;i milioane de
persoane din iunie până în septembrie, iulie ;i august fiind cele mai populare luni pentru
activități de turism sportiv % ;i % .
În “frica de Sud turismul sportiv spectator ;i participant constituie % din piața
turismului intern. “cest segment a apărut ca urmare a lansării de către Ministerul
Mediului ;i Turismului ;i Ministerul Sportului ;i Recreerii octombrie , a South “frica
Sport Turism S“ST , după ce s-a stabilit că turismul sportiv reprezintă o cale de
dezvoltare ;i promovare a turismului.
În Statele Unite ale Americii, Travel Industry Association of America a constatat că,
în intervalul 2005- , % dintre adulții din SU“ au participat la un eveniment sportiv
organizat ca spectator sau ca practicant, sau la o excursie desfă;urată pe o distanță de
mile sau mai mult.
”ritish Tourist “uthority ;i ”iroul Englez de Turism susțin că mai mult de % din
călătoriile turistice sunt cu scopul principal de participare la un eveniment sportiv, în timp
ce până la % din concedii includ participarea la o activitate sportivă. 176
Mai multe ora;e din Marea ”ritanie au folosit sportul ca factor principal în
promovarea regenerării urbane. “cestea au investit masiv în infrastructura sportivă, astfel
încât fiecare deține un portofoliu de facilități sportive majore, capabile de a găzdui
evenimente sportive majore. În plus față de facilități, fiecare ora; are o structură de sprijin
specilaizată în licitare ;i management.
Evenimentele sportive sunt un vehicul important pentru atragerea de vizitatori în
ora; contribuind astfel la regenerarea urbană. De asemenea, aceste ora;e sunt implicate ;i
în dezvoltarea sportului de performanță, a programelelor de excelență formarea ;i
pregătirea echipelor, antrenamente ;i în dezvoltarea sportului comunitar, astfel încât
populația locală să beneficieze de investiții în infrastructura sportivă.
De exemplu, Euro 96 a fost, în termeni economici, un eveniment sportiv de succes,
înregistrând peste de spectatori interni, internaționali, mass-media, oficiali) care
au participat la meciuriile din cele opt ora;e gazdă, iar cheltuielile efectuate de ace;tia s-
au ridicat la aproximativ 195 milioane de lire sterline. Londra sa bucurat de cel mai mare
impact economic, aici veniturile din turismul sportiv ajungând la 34 milioane lire sterline,
nord-vestul Angliei a înregistrat venituri de 16,3 milioane lire sterline, Manchester a
acumulat 10, 3 milioane lire, iar Liverpool a atras 6,7 milioane lire. 177
Un alt exemplu este prezentat în tabelul 1, unde se poate vedea impactul
evenimentelor sportive asupra gradului de ocupare a structurilor de primire ;i asupra
veniturilor obținute din turism.
Piața forței de muncă din ”arcelona ;i hinterlandul său au beneficiat substanțial în
perioada premergătoare Jocurilor Olimpice din anul . Între octombrie ;i august
, rata generală a ;omajului a scăzut de la , % la , %, în timp ce la nivelul Spaniei
scăderea a fost de , ;i , %. În plus, investițiile legate de infrastructură ;i facilități au
condus la lărgirea paletei de ocupare a forței de muncă, cu o valoare estimata la 20.000 de
oameni. Impactul imediat al Jocurilor Olimpice a fost extrem de notabil, acesta resimțindu-
se ;i în următorii ani.
Jocurile Olimpice din “tlanta, organizate în anul , au atras mai mulți
participanți decât Jocurile anterioare, au creat un impact economic de miliarde dolari ;i
brandul “tlanta. La zece ani după olimpiadă, “tlanta găzduia companii
international, ceea ce reprezenta o cre;tere de % față de situația din timpul Jocurilor.
Tabel 1 Rolul evenimentelor sportive în economia ora;ului St. Catharines din Ontario, Canada

Professional Sports Tourism: Promoting Destinations, November 2010, Tourism Review.com

176

177Regeneration through culture, sport and tourism, Department for Communities and Local Government,
Eland House, Bressenden Place, London SW1E 5DU, 2006
 Evenimentul Suma investită Camere de Venituri
sportiv în $ hotel ocupate înregistrate
Turneul de hochei 7, 276.70 628 1, 922, 078.00
Nike Bauer 2008
SilverStick 08- 3, 199.60 800 1, 445, 705.00
Boys
hockeytournament
John MacDonald 5, 629.00 533 1, 445, 705.00
08- CYO hockey
Chaos 08 - 3, 620.20 486 501, 712.00
Girlshockey
Vic Teal 08 - 5, 043.27 351 430, 073.00
St.Catharines
Minorhockey
St. Catharines 1, 910.89 251 344, 782.00
Ringette
Chaos 07 – 2, 977.00 363 251, 805.00
Girlshockey
St. Catharines 1, 932.00 231 223, 493.00
GirlsRingette 07
Niagara Women’s 2, 134.45 145 146, 437.00
Hockey 2008
Art Brown Soccer 888.28 138 45, 566.00
2008
Concord Soccer 393.75 168 46, 871.00
2008

Sursa: Sport Tourism in St. Catharines, Ontario, Canada (2008)

Jocurile Olimpice de la Sydney din anul au adus o serie de benficii ora;ului,

cum ar fi:
-aproximativ miliarde de dolari din afaceri milioane dolari în afaceri noi de nvestiții,
de milioane de dolari în afaceri noi sub egida “ustralian Technology Showcase ;i
aproape miliarde de dolari în contracte de infrastructuri ;i servicii pentru perioada post-
jocuri;
-injectarea a peste 6 miliarde de dolari in dezvoltarea infrastructurii;
-injectarea a peste , miliarde de dolari în convenții de afaceri între ;i
-peste 6 miliarde dolari cheltuieli în turismul intern în cursul anului 2001;
-o mai mare expertiză ;i încredere în licitații, atât pe plan intern, cât ;i în străinătate, pe
proiecte de mare anvergură
-asanarea unei mla;tini cu o suprafață de ha
-amenajarea unui aeroport, care a fost finalizat la un cost de 500 milioane dolari SUA;
-extinderea aeroportului la un cost de 350 de milioane.
Price Waterhouse Coopers a considerat că "succesul enorm de la Jocurile Olimpice
din Sydney 2000 poate fi măsurat nu doar în termeni de calitate a celebrării spiritului, culturii ;i
Jocurilor în sine, ci ;i în sensul că procesul de licitare, pregătire ;i organizare a Jocurilor a
reprezentat un catalizator important pentru schimbarea economică, culturală ;i socială".
 Pregătirile pentru Jocurile Olimpice de la “tena din au fost estimate la ,
miliarde de dolari ;i au condus la o serie de evoluții pozitive pentru infrastructura
ora;ului aeroport, metrou, tramvai metropolitan, o nouă autostradă cu taxă care
înconjoară ora;ul, precum ;i conversia străzilor din centrul istoric al “tenei în alei
pietonale).
-reabilitarea a aproape ha de cariere dezafectate, ha de halde de gunoi vechi ;i
ha de tabere militare anterioare;
-amenajarea unor zone de educație ;i parcuri care acoperă ha din spatial urban
-remodelarea a albii uscate ;i sezoniere în parcuri amenajate.
Pentru a se pregăti pentru Jocurile Olimpice din , China a investit, în perioada
2002-2006, aproape de miliarde de dolari în infrastructură ;i a transformat peisajul
urban din Beijing. În acest context, au fost renovate 25 de zone istorice, au fost restaurate
multe locuri istorice, au fost demolate locuințe ;i fabrici care poluau aerul, s-au construit,
între ;i , linii suplimentare de metrou cu de stații ;i s-au plantat spații verzi
cu ani înainte de jocuri pe o suprafață mai mare de trei ori decât Central Park din New
York. În urma acestui eveniment, unele sectoare ale economiei au beneficiat de afluxuri
importante de turi;ti, iar alte sectoare, cum ar fi cele de producție, au suferit reducerea
veniturilor datorită inchideri lor din cauza poluării aerului.
Price Waterhouse Coopers a efectuat un studiu pentru a evalua impactul probabil al
Jocurilor Olimpice de la Londra din , la nivel național, regional ;i local. “cest studiu a
urmărit trei categorii de impacte economice, sociale ;i de mediu.
Prin urmare, beneficiile de dezvoltare urbană în următorii opt ani pentru Londra
(2008 -2 ar fi următoarele
-cre;terea nivelului de calificare a . de voluntari
-7,9 milioane de spectatori vor aduce la PIB aproximativ de 2,1 miliarde de lire sterline
venituri suplimentare, din care de milioane lire vor fi direcționate spre zonele din
afara Londrei;
- . de locuri de muncă în construcții, în fiecare an, până în anul ridicându-se la
maxim de 20.000. 178

În timpul olimpiadei, marile pub-uri ;i lanțuri de restaurante au înregistrat deja

din iulie o cre;tere de , % a vânzărilor. Pe de altă parte, mulți alți prestatori de servicii ;i-
au pierdut, în timpul Jocurilor, clientela lor obi;nuită. “cest fapt este susținut de un
studiu pe 100 de restaurante din Londra, realizat de British Hospitality Association, care a
indicat un declin de % în medie a veniturilor înregistrate anterior. Mulți au dat vina
pe guvern, care a avertizat publicul să evite călătoriile în jurul Londrei ;i a sfătuit
funcționarii de birou să lucreze la domiciliu sau să-;i ia o vacanță. Cu toate acestea Londra
a atras circa . de străini ;i de excursioni;ti pentru jocuri.
Secretarul pentru Cultură al Marii ”ritanii, Jeremy Hunt a declarat că în următorii
ani se a;teaptă un plus de , milioane de vizitatori în Marea ”ritanie, având ca rezultat 2
miliarde de lire sterline cheltuieli suplimentare ;i . de locuri de muncă, fapt care va
relansa industria.
Piața schiului ;i a zăpezii din Noua Zeelandă este o componentă importantă a
industriei de turism intern. Mai mult de de turi;ti din Australia au vizitat Noua

178 Economic Impacts of Olympic Games, July 2009, Locate in Kent

Zeelandă în cursul lunilor iunie-septembrie din . Se estimează că aproximativ
de acei vizitatori au luat parte la o formă de activitate legată de schi ;i zăpadă în timpul
vizitei lor.
Aproape un milion de vizitatori străini au călătorit în Marea ”ritanie în anul
pentru a participa la meciurile de fotbal, fapt care confirmă popularitatea Marii ”ritanii
ca lider de destinație turistică pentru sport. În ciuda prețului ridicat al biletelor ;i a
problemele legate de violență ;i rasism, cifrele agențiilor de turism naționale reafirmă
caracterul global al a fotbalului britanic, în special Premier League. Cifrele colectate de
Visit ”ritain arată că de suporteri de fotbal au vizitat Marea ”ritanie în anul 2011,
iar Hugh Robertson, ministrul pentru Sport ;i Turism, a descris Premier League ca "una
dintre cele mai de succes exporturi ale acestei țări".
Turi;tii fotbali;ti au cheltuit între -785 lire sterline/fan, cu 200 de lire sterline mai
mult decât un vizitator obi;nuit în Marea ”ritanie, care vizitează Marea ”ritanie în
perioada ianuarie-martie. Dintre țările care generează un număr mare de vizite pentru
participarea ca spectator la meciurile de fotbal britanic se numără Irlanda ,
Norvegia , SU“ , Spania ;i Germania , iar cele mai
populare obiective sunt Old Trafford, “nfield ;i Stadionul Emirates.
Patricia Yates, director de strategie ;i comunicare la Visit ”ritain a spus "Nu numai că
unii dintre cei mai buni jucători din lume vor să joace în Marea ”ritanie, dar fanii lor
internaționali doresc să-i urmeze aici pentru a savura atmosfera unui meci.„ Nu este o surpriză
că vizitatorii internaționali vin aici pentru a-i inveseli pe eroii lor sportivi ;i pentru a vizita
stadioanele de clasă din Marea ”ritanie de la Old Trafford vizitatori , “nfield
000 vizitatori), Emirates (88 000 vizitatori), la Stamford Bridge (54 000 vizitatatori), White
Hart Lane vizitatori ;i Wembley vizitaori). Aproximativ 40% dintre cei
care merg la un meci de fotbal au declarat că sportul a fost principalul motiv pentru a
vizita Marea Britanie.
În 2008, industria de turism din lume, a generat din activități economice aproximativ
5890 miliarde dolari, fapt care va determina cre;terea PI” de la , % în , la , %
până în . Se apreciază că în următorul deceniu veniturile din turism vor depă;i .
de miliarde dolari. Turismul sportiv este în centrul acestei cre;teri ;i, întrucât a fost
sectorul cu cea mai rapidă cre;tere din turismul mondial , a înregistrat, în , venituri
de miliarde dolari, care reprezintă % din veniturile de pe piața turistică
internațională.
Economia unor ora;e, regiuni ;i țări întregi se bazează tot mai mult pe combinația
sport-turism pentru a accelera schimbările socio-economice din interiorul acestora. Pentru
aceasta este necesară atragerea unor mega evenimente sportive, cum ar fi Jocurile
Olimpice sau Campionatul Mondial de Fotbal.
Persoanele implicate în turismul sportiv cheltuie mult, solicită sejururi mai lungi
decât alte categorii turistice ;i, de multe ori, stimulează alte forme de turism. ”eneficiul
direct datorat lor este în numerar la destinația turistică, dar beneficiul indirect indus se
resimte peste ani.
Spre exemplu, ora;ul ”arcelona ;i-a dublat numărul de turi;ti în cei ani de după
Jocurile Olimpice din . De asemenea, ;i alte ora;e din Spania au beneficiat de acest
efect de domino. ”arcelona a devenit al ;aselea ora; european atractiv pentru inițierea
unei afaceri, urcând, astfel, de pe locul 11, iar Sydney a generat 1,2 miliarde lire sterline
din afacerile suplimentare în urma Jocurilor Olimpice din anul . “sistăm, astfel, la un
adevărat boom determinat de turismul sportiv. Consumul de sport a condus la o
schimbare cutremurătoare a comportamentului turistic.
Secolul XXI va fi secolul vacanțelor legate de sport ;i ai unui alt tip de turi;ti, dornici
de a participa la un calendar tot mai încărcat de evenimente sportive u;or accesibile.
Turismul sportiv, acest gigant adormit , a jucat un rol de catalizator în ceea ce a
determinat redresarea turismului la nivel mondial în anul ;i după aceea.

Cre;terea în turismul sportiv conform previziunilor OMT

(sursa: http://www.sporttourismexpo.com/sport-tourism-cu modificări)

Un studiu recent, comandat de guvernul brazilian, a aratat ca Jocurile Olimpice de la

Rio, din 2016, vor imprima un impuls de peste miliarde de dolari, din până în
. Jocurile Olimpice din ;i FIF“ World Cup din , organizate deopotrivă în
”razilia, urmăresc să atragă importante investiții străine. Economia ”raziliei este în
prezent pe locul , dar se prognozează a urca pe locul cinci până în .
Turismul sportiv este acum un instrument pentru a declan;a ;i realiza multe
lucruri, de a genera venituri semnificative, de a crea mii de noi locuri de muncă, de a
regenera infrastructura urbană ;i de a dezvolta sau reevalua destinații turistice întregi.
Implicațiile sale pot fi urmărite în următoarele domenii
-domeniul social-cultural ;i politic programe artistice, educație, voluntariat, ocuparea
forței de muncă, locuințe, programe de dezvoltare a sportului, con;tientizare culturală
-mediu înconjurător dezvoltare durabilă, spații verzi, calitatea aerului, managementul
de;eurilor, arii protejate
-domeniul economic: turism, ocuparea forței de muncă, oportunități de afaceri,
managementul evenimentelor, imaginea globală a ora;ului sau regiunii
-urbanism: demografie, locuri de parcare, infrastructura de transport, tehnologie sportivă,
organizare de evenimente, programe de dezvoltare da sportului.
Dintre alte evenimente sportive care atrag numero;i vizitatori-spectatori ;i au impact
economic asupra ora;elor sau regiunilor gazdă se pot aminti următoarele

a)Cupa mondială la schi alpin -2013

Cupa Mondială la Ski alpin din sezonul octombrie -martie 2013 a avut loc în
următoarele locații Solden “ustria , Levi Finlanda , Lake Louise Canada , “spen SU“ ,
”eaver Creek SU“ , St. Moritz Elveția , Val d'Isere Franța , Val Gardena Italia ,
Courchevel Franța , “lta ”adia Italia , Madonna di Campiglio Italia , “re Suedia ,
Bormio (Italia), Semmering (Austria), Munchen (Germania), St.Anton (Austria),
“delboden Elveția , Flachau “ustria , Wengen Elveția , Cortina d'“mpezzo Italia ,
Kitzbuhel “ustria , Maribor Slovenia , Moscova Rusia , Meribel Franța , Garmisch
Partenkirchen (Germania), Kvitfjell (Norvegia), Ofterschwang (Germania), Kranjska
Gora Slovenia , în cadrul cărora s-au desfă;urat probe de slalom uria;, slalom super
uria;, slalom special, coborâre ;i super combinată coborâre ;i slalom .

Schi alpin-Cupa Mondială

(sursa: http://nieveyalgomas.blogspot.ro/2010/12/mens-audi-fis-alpine-ski-world-cup-
goes_15.html)

b)Automobilism-Formula 2

Concursul Formula 2 din anul 2012 s-a desfă;urat din aprilie până în septembrie în
Marea Britanie (Silverstone), Portugalia (Algarve), Germania (Nurburgring), Belgia (Spa –
Francorchamps , Marea ”ritanie ”rands Hatch , Franța Paul Ricard , Ungaria
(Hungaroring), Italia (Monza).

c)Sărituri cu schiurile Cupa de vară

La Râ;nov, în cadrul Centrului pentru sărituri cu schiurile Federatia Română de Schi-

”iatlon FRS” a organizat la iunie prima Cupă de vară a Federației Internaționale
de Schi FIS la sărituri cu schiurile din România. Cu această ocazie a avut loc deschiderea
publică a centrului de sărituri cu schiurile ;i intrarea oficială a României în circuitul
internațional al competițiilor de profil. La concurs au participat de sportivi din
România, Austria, Ungaria, Cehia, Slovenia, Olanda, Bulgaria, Belarus ;i Ucraina, printre
ei numărându-se campioni mondiali şi olimpici ca Thomas Morgenstern, Robert Kranjec
sau Roman Koudelka.179

Cupa FIS Râ;nov

(sursa: http://www.sportrevolution.ro/premiera-primul-concurs-international-de-sarituri-cu-
schiurile-gazduit-in-romania/)

d)Competiții organizate de FRSB

“nual, sub egida Federaţiei Române de Schi ”iatlon, se organizează competiţii

sportive naţionale pe pârtiile de pe Valea Prahovei Sinaia, ”uşteni, “zuga, Predeal ,
Poiana ”raşov, Râşnov, Cheile Gradiştei, Vatra Dornei, Sibiu, Harghita, Petroşani şi Reşiţa
Semenic . Competiţiile interne sunt organizate pe cele discipline schi alpin, biathlon,
schi fond, sărituri cu schiurile ;i snowboard. Cu această ocazie, turi;tii din locațiile
respective pot participa ca spectatori, relaxându-se în atmosfera de iarnă.

e)Cupa Mondială la schi fond

Cupa mondială la schi fond în sezonul competițional noimbrie -martie 2010 s-a
desfă;urat în următoarele stațiuni turistice ”eitostoelen Norvegia , Kuusamo Finlanda ,
Dusseldorf (Germania), Davos (Elvetia), Rogla (Slovenia), Otepaeae (Estonia), Rybinsk
(Italia), Canmore (Canada), Lahti (Finlanda), Drammen (Norvegia), Oslo (Norvegia),
Stockholm (Suedia), Falun (Suedia).

179http://www.primariarasnov.ro/portal/; http://adevarul.ro/locale/brasov/spectacol-total-sarituri-schiurile-
rasnov
 f)Campionatul Național de Slopestyle -2013

Campionatul Național de Slopestyle pentru snowboarding ;i ski, ediția a II-a din

2013, s-a desfă;urat în fun-parkul de la “rena Plato;, județul Sibiu, în stațiunea
maramure;eană Cavnic ;i în stațiunea Harghita Mădăra;.

g)Festivalul Olimpic al Tineretului European (FOTE) 2013

Festivalul Olimpic al Tineretului European FOTE desfă;urat în perioada -22

februarie , în cadrul mai multor locații din județul ”ra;ov Valea Ră;noavei din
Predeal, Valea Cărbunari din Râ;nov, Patinoarul Olimpic ”ra;ov, Cheile Grădi;tei de la
Fundata, Patinoarul Poiana ”ra;ov, Clăbucet Predeal, Poiana ”ra;ov , a atras mulți turi;ti
care au asistat la competițiile de schi alpin, schi fond, biatlon, sărituri cu schiurile, patinaj
viteză short track , patinaj artistic, snowboard ;i hochei pe gheață, susținute de sportivi
din mai multe țări europene Rusia, Elveția, Finlanda, Cehia, Letonia, Ucraina, Polonia,
Lituania, ”elarus, Estonia, Slovenia, Germania, “ustria, Franța, Marea ”ritanie, Italia,
Norvegia, România).

Festivitate de premiere la FOTE 2013

(sursa: http://www.romania-actualitati.ro/ziua-a-5-a-la-fote-2013-48085)

h)Competiții de snowboard

Competițiile de snowboard din cadrul Cupei Mondiale sezonul august -martie

2010 (Big Air, Paralell GS, Halfpipe, Parallel Slalom, Snowboardcross) au avut loc în
următoarele locații Cardrona Noua Zeelanda , Chapelco “rgentína , Landgraaf
(Olanda), Londra (Marea Britanie), Saas -Fee (Elvetia), Stockholm (Suedia),
Limone Piemonte (Italia), Seoul (Coreea de Sud),Telluride (SUA), Kreischberg
“ustria , ”ad Gastein “ustria ,Veysonnaz/Nendaz Elveția , Stoneham
(Canada), Calgary (Canada), Sudel feld (Germania), Moscova (Rusia),
Valmalenco (Italia), La Molina (Spania).

i)Fotbal

Dintre competițiile de fotbal se pot aminti Liga Campionilor, Europa League,

EURO 2012, Liga 1, Primera Division, Premier League, Bundesliga, Serie A, Ligue 1,
Cupa Africii, etc.
Cupa “fricii pe Națiuni la fotbal din perioada ianuarie – 10 februarie 2013 s-a
desfă;urat în mai multe ora;e din “frica de Sud Johannesburg, Durban, Nelsona Mandela
Bay, Mbombela, Rustenburg ), între echipe din Angola, Insula Capului Verde, Maroc,
Africa de Sud, Congo, Ghana, Mali, Niger, Burkina Faso, Etiopia, Nigeria, Zambia,
“lgeria, Coasta de Fildes, Togo, Tunisia. “ceste echipe au fost însoțite de numero;i fani
care au asistat, ca spectatori, la meciuri.

j)Automobilism-Formula 1

În anul , sub auspiciile Federației Internaționale de “utomobilism au avut loc

mai multe concursuri Grand Prix, din luna martie ;i până în luna noiembrie, cum ar fi
Marele Premiu al Australiei (Melbourne), Malayeziei (Sepang), Chinei (Shanghai),
Bahrain-ului (Sakhir), Spaniei (Barcelona), Monaco, Canadei (Montreal), Marii Britanii
(Silverstone), Germaniei (Nurburgring), Ungariei (Budapesta), Belgiei (Spa-
Francorchamps), Italiei (Monza), Singapore (Marina Bay), Coreei de Sud (Yeongam),
Japoniei (Suzuka , Indiei New Delhi , “bu Dhabi Yas Marina , SU“ “ustin ;i ”raziliei
(Sao Paulo).

k)Maratoane

Prin faptul că se desfă;oară pe trasee care străbat mai ales localități urbane,
maratoanele beneficiază de numero;i spectatori, din rândul fanilor, localnicilor ;i turi;tilor
aflați la locul respectiv. Enumerăm în continuare câteva competiții de acest gen
-Helsinki City Marathon este cea mai mare competiție de gen din Finlanda, atragând în
jur de de alergători din întreaga lume. Particularitatea este data de traseul acestui
maraton, deoarece se desfă;oară de-a lungul coastei;
-Marathon des Sables, care se desfă;oară în fiecare an în de;ertul Sahara Marocană din
1984;
-Coastal Trail Series, care cuprind Exmoor-Marathon (Marea Britanie),
Heleneholms Marathon (Malmo-Suedia), Kyffhäuser-Berg-Marathon (Bad
Frankenhausen-Germania), ABN AMRO Marathon (Rotterdam-Olanda), Bilstein-
Marathon (Hesse Witzenhausen-Germania), Trail Hilly Brighton Marathon
(Brighton-UK), Bungay Black Dog Marathon (Bungay-UK), Deutsche Post Marathon
(Bonn-Germania), G-Sport Holmestrand Maraton (Holmestrand-Norvegia),
Lochaber Marathon (Fort William-Scoția , Road Running Flat Maratona della
Brianza (Seregno-Italia), Obermain Marathon (Bad Staffelstein-Germania),
Sparkassen City Marathon (Cuxhaven-Germania), Tangermunder Elbdeichmarathon
(Tangermünde-Germania), Vienna City Marathon (Viena-Austria); Boston Marathon,
Chicago Marathon, New York Marathon, etc.;

l)Ciclism

Dintre competițiile ciclistice, atractive din perspectivă turistică, menționăm

următoarele
-Turul Ciclist al Romaniei, ediția , desfă;urat între iunie ;i iulie pe
traseul Marghita-Zalău-Cluj-Napoca-Dej-”istriţa-Vatra Dornei-Suceava-”otoşani-
Roman-”acău-Tecuci-Galaţi-”uzău-Urziceni-Bucuresti;
-Turul Franței, ediția , desfă;urat pe traseul Porto -Vecchi-Bastia; Ajaccio-Calvi-
Nice; Cagnes-sur-Mer-Marseille; Aix-en-Provence-Montpellier; Albi Castres-Ax 3
Domaines-Saint-Girons; Bagnères-de-Bigorre-Saint-Nazaire; Lore-Atlantique-Saint-
Gildas-des-Bois; Saint Malo-Avranches-Mont Saint Michel; Fougeres-Tours; Saint
Amand-Montrond-Saint Pourçain-sur-Sioule; Lyon-Givors-Mont Ventoux-Vaucluse-
Vaison-la-Romaine; Gap-Embrun-Chorges-Gap-Alpe d`Huez-Bourg-d`Oisans; Le
Grand-Bornand-Annecy-Semnoz; Versailles-Paris Champ- Élysées (3479 km);
-Turul Spaniei, ediția , desfă;urat pe traseul Vilanova de Arousa-Sanxenxo-
Pontevedra-Baiona-Alto Do Monte Da Groba-Vigo-Mirador de Lobeira / Valagarcía de
Arousa-Lalín/a Estrada-Fisterra-Sober-Lago de Sanabria-Guijuelo-Cáceres-Almendralejo-
Mairena de Aljafare-Jerez de la Frontera-Estepona-Alto de Peñas Blancas-Antequera-
Valdepeñas de Jaén-Torredelcampo-Güéjar Sierra-Alto de Hazallanas-Tarazona-Maella-
Tarragona-Valls- Castelldefels-Bagà-Andorra-Collada de la Gallina-Andorra-Peyragudes-
Graus-Sallent de Gállego-Aramón Formigal-Calahorra-Burgos-Peña Cabarga-San Vicente
de la Barquera-Oviedo-Alto del Naranco-Avilés-Alto de l'Angliru-Leganés/Parquesur-
Madrid (3319 km);
-Turul Italiei, ediția , desfă;urat pe traseul Naples–Ischia–Forio-Sorrento–
Marina di Ascea-Policastro Bussentino–Serra San Bruno-Cosenza–Matera-Mola di
Bari–Margherita di Savoia-San Salvo–Pescara-Gabicce Mare–Saltara-Sansepolcro–
Florence-Cordenons–Altopiano del Montasio-Cave del Predil–Erto e Casso-
Longarone–Treviso-Busseto–Cherasco-Cervere-Bardonecchia-Cesana Torinese–Col
du Galibier Valloire-Valloire–Ivrea-Caravaggio–Vicenza-Mori–Polsa-Ponte di
Legno–Val Martello-Silandro–Tre Cime di Lavaredo-Pio X –Brescia (3405 km).
 Turul Franței la ciclism
(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/2013_Tour_de_France)

Dintre manifestările cicloturistice locale mountain biking, cross-country, down-hill,

trial, etc. , care antrenează un număr semnificativ de suporteri ;i turi;ti, se pot aminti
-Maratonul Făgetului, concurs aflat la a doua ediție, care este o provocare adresată
pasionaților de MT” organizat ce clubul Clujul Pedalează
-Campionatul Național de Duatlon alergare și ciclism de la Târgu Mure;

Traseul probelor din cadrul Campionatului Național de Duatlon 2013

(sursa: http://www.bikeevents.ro/duatlon/28-aprilie-2013-frtri-campionatul-national-de-duatlon-
isostar-tg-mures.html)

-Prima Evadare, cel mai mare concurs de ciclism din România, ajuns la a V a ediţie
”ucure;ti-Snagov);
-Somova eXtreme Pelican Bike Tulcea, competiție ciclistă
-Maraton MTB Corne;ti -Târgu Mure;, organizat de Master Ski & ”ike Club din Târgu
Mure;
-Road Grand Prix, turneu de concursuri de ciclism de ;osea desfă;urate în diverse ora;e
ale țării
-Măcin XC Tulcea;
-Cupa Max “usnit , concurs internațional de ciclism de ;osea, desfă;urat pe dealurile
limitrofe ale ora;ului Lugoj
-Maratonul Vinului, eveniment MT” cu plecare şi sosire în Urlaţi, Prahova
-Concursul de XC Pe Roți Verzi”, organizat de Clubul Ia;i”ike
-Vidraru Bike, competiție de mountain bike din seria “dventuremania, organizat în
comuna “refu, satul Căpățâneni, județul “rge;
-Turul Ciclist al Sibiului organizat de Clubul Sibiu Sport Project şi Primăria municipiului
Sibiu;
-Iron Bike Oradea;
-Colibița ”ike Fest, organizat de Clubul Urban ”istrița în Poiana Stegea din Cheile
”istriței “rdelene, comuna ”istrița ”ârgăului. Categoriile acestei competiții sunt Dirt
Jumping, Maraton, Dual ;i Trial. În viitor aici s-ar putea amenaja un Bike Park, pentru
competiții ;i agreement spații de campare, parcări, rampe, structure de primire, etc. .

Colibița ”ike Fest

-”istrița Flow Ride, competiție de down-hill organizată de Clubul ”istrița Down Hill
”DH pe Dealul Codri;or. Traseul are o lungime de km ;i se compune din trei sectoare
sectorul superior de jumping, sectorul mijlociu de slow ride ;i sectorul inferior de
downhill. Categoriile de participare sunt: copii, juniori, elite, master, fete. În viitor sunt
necesare anumite acțiuni strategice pentru amenajarea în pădurea Codri;or a unui ”ike
Park, cu toate dotările aferente, care să fie folosit atât pentru competiții, cât ;i pentru
agreement.
 ”istrița Flow Ride
(sursa:http://bistritadh.wordpress.com/photos-2012/)

m)Competiții nautice

Manifestările sportive desfă;urate pe ape curgătoare ;i stătătoare sunt numeroase,

dintre acestea menționăm doar câteva

1)Maraton Canoe 2013

Include mai multe evenimente, cum ar fi: Regata Río Negro (Argentina), The
Unlimited Dusi (Africa de Sud), Devizes to Westminster (Marea Britanie), Waterland
Marathon (Olanda), Lahti Midnight Ultra Marathon (Finlanda), July Berg River Canoe
Marathon (Africa de Sud), Sella Descent (Spania), Avon Descent (Australia), Dalsland
Canoe Marathon (Suedia), Tour de Gudenå (Danemarca), Liffey Descent (Irlanda),
Canoe Marathon World Championships (Danemarca), Hansa Fish River Canoe
Marathon (Africa de Sud), Adige Marathon (Italia), Cesky Krumlov River Marathon
(Cehia), Rusanovka Ring (Ucraina), Canoe Marathon World Cup (SUA), Marathon des
Gorges de L'Ardèche Franța

2)Concursuri de bărci-Yachting 2013

Amintim aici:
-Cupa Americii din San Francisco; The Caribbean Regatta Antigua Sailing Week din
Antigua (Indiile de Vest-insulele Leeward, Marea Caraibilor), The Cork International
Regatta din Kingston, Ontorio, Canada; The Voiles de Saint Tropez Regatta din Marsillia;
The Cowes Sailing Week Regatta din Insula Wight (Marea Britanie);
-MIDEM-Cannes France; Miami Boat Show; The RORC Caribbean 600 race – Antigua;
Toboga Carnival Regatta– Tobago; GSMA Mobile World Congress, Barcelona Miami Boat
Show; West Indies Sail Regatta-Antigua Yacht Club; MIPIM 2013 Overview and Charter
Yachts-Cannes France; Caribbean Superyacht Regatta and Rendevous– BVI; International
Rolex Regatta - St Thomas, USVI; BVI Spring Regatta & Sailing Festival -Nanny Cay
Marina, Tortola; St. Barths Bucket Regatta - Saint Barths, West Indies; Les Voiles de Saint
Barth Race-Saint Barth, Caribbean; America's Cup World Series - Venice, Italy; Antibes
Yacht Show; Singapore Yacht Show; Antigua Classic Yacht Regatta; Caribbean Regatta
Antigua Sailing week; West Indies Regatta - St Barth, FWI; America's Cup World Series -
Naples, Italy; Dubois Cup - Porto Cervo, Sardinia, Italy; Round the Island Race - Isle of
Wright; Loro Piana Superyacht Regatta - Porto Cervo, Sardinia, Italy; NYYC 159th Annual
Regatta - Newport, Rhode Island, USA; Giraglia Rolex Cup - St Tropez, FR, Genoa, IT;
Superyacht Cup - Palma, Mallorca; Cowes Week Sailing Regatta - Cowes, Isle of Wight,
Solent; Cork International Regatta-Portsmouth Olympic Harbour, Kingston; Cannes
International Boat & Yacht Show; The Monaco Yacht Show; Voiles de Saint Tropez - Saint
Tropez;

3)Rafting

Pe apele înspumate ale planetei se desfă;oară “ustrian International Rafting

Championship; Finnish Series–Laukaa (Finlanda); Finnish Series–Muonio (Finlanda); Euro
Cup-Rovaniemi/Tornio Euro Cup (Finlanda); Finnish Series– Kuusamo (Finlanda);
Youth World Rafting Championships (Noua Zeeelandă Dutch Open Rafting Series
Franța Youth & Masters World Rafting Championship Cehia Euro Rafting Champs
Continental Championships Cehia World Cup Trnavka Cehia Québec World
Cup (Canada); Europe Cup Final Augsburg (Germania), etc.;

4)Canotaj

Menționăm aici Canoe Sprint World Cup Ungaria , Canoe Sprint World Cup
(Cehia), Canoe Sprint World Cup (Polonia), International Ruhr-Regatta (Germania),
Junior and U23 Canoe Sprint World Championships (Canada), Canoe Sprint World
Championships (Germania), Oceania Canoe Sprint Continental Qualification
Championships (Australia), Paracanoe World Championships (Polonia), European Senior
Canoe Sprint Championships Croația , European Junior and U Canoe Sprint
Championships (Portugalia), Olympic Games Canoe Sprint (Marea Britanie), etc.;

o)Competiții de baseball

Dintre aceste competiții se pot aminti Campionatele mondiale World Baseball

Classic W”C , la care participă mai multe țări, spre exemplu în Australia, China,
Cuba, Republica Dominicană, Italia, Japonia, Mexic, Olanda, Puerto Rico, Coreea de Sud,
SUA, Venezuela, etc. Campionatele Naționale din SU“ etc.
 p)Competiii de golf

Sport în aer liber, golful reune;te mai multe competiții, cum ar fi Masters
Tournament, desfă;urat la “ugusta National Golf Club, Georgia, SU“, în sistem
invitațional U.S. Open Championship, organizat de USG“ în diferite locații din SU“ The
Open Championship sau The British Open, organizat de The R&A (The Royal and Ancient
Golf Club of St. “ndrews, Scoția PG“ Championship, organizat în SU“ de PG“ of
America (USPGA), în al patrulea weekend după The ”ritish Open Ryder Cup, competiție
pe echipe, fără premii, doar pentru trofeu ;i glorie sportivă, între jucătorii americani ;i cei
europeni, care se desfă;oară o dată la ani alternativ în SU“ ;i Europa Solheim Cup,
organizată în onoarea lui Karsten Solheim (fondatorul PING) la intervale de doi ani,
atlernativ cu Ryder Cup; The Aberdeen Asset Management Scottish Open; The Senior
Open Championship; SSE Scottish Senior Open, etc.

Canoe Sprint World Championships 2013-Duisburg, Germania

(sursa: http://www.kanuduisburg.de/de/index.php/en/)

Din aceste exemple se pot deduce implicațiile sportive organizarea ;i desfă;urarea

competițiilor , geografice repartizarea spațială a competițiilor ;i economice (structuri de
primire, fluxuri de vizitatori, impact financiar ale evenimentelor, care se repercutează
asupra turi;tilor ;i asupra locațiilor respective ca destinații turistice stațiuni turistice,
ora;e-gazdă sau piețe turistice.
 TURISMUL PENTRU VIZITAREA OBIECTIVELOR SPORTIVE

A)Obiective pentru practicarea sportului

a)Baze sportive

”azele sportive sunt structuri care reunesc mai multe dotări pentru practicarea
sporturilor ;i relaxare, cum ar fi terenuri de fotbal, tenis, baschet, golf, bazine de înot,
trambuline, piste de atletism, piste de carting, instalații de nocturnă, etc. De exemplu, pe
Valea Cărbunării de la Râ;nov, s-a construit o bază sportivă destinată schiului fond,
biatlonului şi săriturilor cu schiurile care poate fi utilizată atât vara, cât şi iarna. Prezența
acestui obiectiv a determinat cre;terea investițiilor pentru activități în aer liber ;i a
numărului de pensiuni în ora;, iar în anul aici se va organiza Campionatului Mondial
Feminin de Sărituri cu Schiurile.

Centrul de sărituri cu schiurile din Râ;nov

(sursa: http://www.asociatiarosenauturism.ro/complexul-olimpic.html)

Centrul de sărituri cu schiurile de la Râ;nov are în prezent trei trambuline de sărituri

– de , şi de metri – finalizate ;i omologate de FIS. “lături de acestea, se află în
construcție a patra trambulină, de de metri, care va fi finalizată până la sfâr;itul anului.
”aza sportivă de la Râşnov este la ora actuală cea mai modernă, nu doar din România, ci şi
din Europa de Est.
“lte baze sportive se află în ”ucure;ti “cademia Ecvestră Mogo;oaia, Champion
Tenis Club, CityPaintball, Mega Karting ”ucure;ti, Sport Arena – Politehnica), Cluj-
Napoca (Baza sportivă "Clujana", ”aza sportivă "Record", ”aza sportivă "Constructorul",
”aza sportivă "C.F.R.", ”aza sportivă "Unirea", etc. ;i în alte ora;e ale țării.
 b)Stadioane pentru baseball

Dintre stadioanele pentru baseball menționăm Fukuoka Dome din Japonia,

capacitate 38 561 spectatori; Taichung Intercontinental Baseball Stadium din Taiwan cu o
capacitate de 20,000 spectatori; Hiram Bithorn Stadium din San Juan, Puerto Rico, cu o
capacitate 18 264 spectatori; Chase Field din Phoenix, Arizona, cu o capacitate de 48 633
spectatori; Salt River Fields at Talking Stick din Colorado, cu o capacitate de 11 000
spectatori; Tokyo Dome din Japonia, cu o capacitate de 42 000 spectatori; Marlins Park din
Miami, cu o capacitate de 36 742 spectatori; AT&T Park din San Francisco, cu o capacitate
de 41 915 spectatori, etc.

Citizens Bank Park Stadium din Philadelphia, SUA

(sursa: http://www.mademan.com/the-4-best-baseball-stadiums-to-see-an-mlb-game-at/)

c)Stadioane de fotbal

Prin siluetele lor impozante ;i prin publicitatea făcută în mass-media cu ocazia unor
meciuri, stadioanele de fotbal sunt obiective turistice majore, căutate de turi;tii pasionați
de sport, ;i nu numai. În “frica există de stadioane, în “sia , în “merica Centrală
294, în Europa 4 311, în Orientul Mijlociu 606, în America de Nord 2 881, în Oceania 284, în
America de Sud 1 427.
Cele mai mari stadioane din lume după capacitatea lor sunt Rungnado May Day
Stadium din Corea de Nord cu 150 000 de locuri; Salt Lake Stadium din Kolkata-India, cu
120 000 de locuri (Mohun Bagan AC, Mohammedan Sporting Club, East Bengal FC,
echipa națională de fotbal Estadio Azteca din Ciudad de Mexico-Mexic cu 105 064 locuri
echipa națională de fotbal Wembley din Londra, al doilea ca mărime din Europa, cu o
capacitate de locuri echipa națională de fotbal Camp Nou din Barcelona-Spania
cu 99 354 locuri (FC Barcelona); FNB Stadium, din Johannesburg-Africa de Sud cu 94 700
locuri echipa națională de fotbal The Rose Bowl din Pasadena, SUA cu 93 420 locuri
(meciuri demonstrative pentru echipe profesioniste); Gelora Bung Karno Stadium din
Jakarta-Indonezia cu locuri echipa națională de fotbal Persija Jakarta Bukit Jalil
National Stadium din Kuala Lumpur- Malayezia cu locuri echipa națională de
fotbal); Borg El Arab Stadium din Alexandria-Egipt cu locuri echipa națională de
fotbal); Estadio Santiago Bernabéu din Madrid- Spania cu 85 454 (FC Real Madrid);
În România, cele mai mari stadioane sunt: Stadionul Național din ”ucure;ti cu 55
600 locuri; Stadionul Dan Păltinișanu din Timi;oara cu locuri Stadionul
Municipal din Megidia cu 32 700 locuri; Stadionul Cluj Arena din Cluj-Napoca cu 30 335
locuri; Stadionul Ion Oblemenco din Craiova cu 28 956 locuri; Stadionul Steaua din
”ucure;ti cu locuri Stadionul Moldova din Roman cu 25 000 locuri; Stadionul
Dr. Constantin Rădulescu din Cluj-Napoca cu 24 000 locuri; Stadionul Dunărea din
Galați cu locuri Stadionul Municipal din Drobeta Turnu Severin cu 20 054 locuri.

Stadionul Camp Nou din Barcelona

(sursa: http://tripwow.tripadvisor.com/slideshow-photo/)

d)Stadioane de hokey

După capacitatea lor, primele stadioane de hokey din lume sunt următoarele
-Bell Centre din Montreal, Canada, cu 21 273 locuri (sediul echipei Montreal Canadiens);
-United Centre din Chicago, SUA, cu 21 000 locuri (sediul echipei Chicago Blackhawks);
-Joe Louis Arena din Detroit, SUA, cu 20 066 locuri (sediul echipei Detroit Red Wings);
-Wells Fargo Center din Philadelphia, SUA, cu 19 537 locuri (sediul echipei Philadelphia
Flyers);
-Scotiabank Saddledome din Calgary, Canada, cu 19 289 locuri (sediul echipelor Calgary
Flames, Calgary Hitmen);
-Bank Atlantic Center din Sunrise, SUA, cu 19 250 locuri (sediul echipei Florida Panthers);
-Tampa Bay Times Forum din Tampa-Florida, SUA, cu 19 204 locuri (sediul echipei Tampa
Bay Lightning);
-Canadian Tire Centre din Otawa, Canada, cu 19 153 locuri (sediul echipei Ottawa
Senators);
-Scottrade Center din St. Louis, SUA, cu 19 150 locuri (sediul echipei St. Louis Blues);
-First Niagara Center din Buffalo, SUA, cu 19 070 locuri (sediul echipei Buffalo Sabres). 180

180 http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_ice_hockey_arenas_by_capacity
 Stadionul de hochei din Torino, Italia
(sursa: http://www.arup.com/Projects/ Turin_2006_Olympics_Ice_Hockey_Stadium/Overview2-
Turin_Ice_Hockey-Stadium.aspx)

e)Patinoare

O listă cu cele mai splendide patinoare din lume ar putea cuprinde: Fuji-Q Highland,
Japonia (4 hectare); Flev Onice, Olanda (lungime 5 km); Millennium Park, Chicago, SUA;
Rideau Canal, Canada (lungime 7,8 km); Patinoarul din Piața Ro;ie, Moscova, Rusia
Somerset House, Londra, Anglia; Piața Nathan Phillips, Toronto, Canada Rockefeller
Center, New York, SUA; Visul de gheata, Viena, “ustria ;i Patinoarul Wollman, New
York, SUA.181
Cele mai mari patinoare pentru hokey din lume sunt:
-David S. Ingalls Rink, din cadrul Universității Yale, New Haven, Connecticut, SU“,
deschis în anul 1958;
-Scotiabank Saddledome, din Calgary, Alberta, Canada, deschis în anul 1983;
-City of Jaca Hockey Arena, din Jaca, Spania, deschis în anul 2007;
-The Ericsson Globe, din Stockholm, Suedia, deschis în anul 1989;
-Vaillant Arena, din Davos, Elveția, deschis în anul
-Majori Primary School Sports Hall, din Jurmala, Letonia, deschis în anul 2008;
-Albert L. Gutterson Fieldhouse, din cadrul Universității Vermont, ”urlington, Vermont,
SUA, deschis în anul 1963;
-Utica Memorial “uditorium The “ud , din Utica, New York, SUA, deschis în anul 1960;
-Gjøvik Olympic Cavern Hall, din Gjovik, Norvegia, deschis în anul 1993;
-Hobey Baker Memorial Rink, din cadrul Universității Princeton, Princeton, New Jersey,
SUA, deschis în anul 1922.182

181 http://www.infoturism.ro/atractii-turistice/10-patinoare-splendide/
182 http://www.complex.com/art-design/2011/11/the-10-coolest-hockey-rinks-in-the-world#1
 Patinoarul din Piața Nathan Phillips, Toronto, Canada
(sursa: http://www.infoturism.ro/atractii-turistice/10-patinoare-splendide/)

În România, cele mai mari patinoare sunt:

-Patinoarul Olimpic din ”rașov-este cel mai mare patinoar din țară ;i din sud-estul
Europei, are o capacitate de 2.000 de locuri (1600 scaune) ;i, în cea mai mare parte a
timpului, pe suprafața sa au loc antrenamente si evenimente sportive
-Patinoarul Mihai Flamaropol din ”ucurești-a fost inaugurat în urma cu mai bine de 50
de ani, este acoperit ;i deschis publicului pe timpul iernii cunoscătorii ;tiu ca aici au avut
loc, printre altele, ;i galele "Kings on Ice", din martie
-Patinoarul Dunărea din Galați-unde se antrenează sportivii de la CSM Dunărea Galați
-Patinoarul Vakar Lajos, Miercurea Ciuc-este simbolul ora;ului Miercurea Ciuc ;i locul în
care î;i desfă;oară activitatea echipa de hochei HSC Miercurea Ciuc este unul dintre cele
mai faimoase ;i folosite patinoare din întreaga țară, funcționând tot anul
-Patinoarul Drumul Taberei din ”ucurești-este cel mai mare patinoar în aer liber din
Capitală, funcționând din anul . 183

f)Pârtii de schi

Iubitorii sporturilor de iarnă pot vizita, vara sau iarna, pârtiile de schi din stațiunile
montane ale planetei, pentru a a schia sau a vedea desfă;urarea lor, caracteristicile
geomorfometrice lungime, lățime, înclinare, sectoare , gradul de dificultate, modul de
funcționare ;i întreținere, etc., precum ;i infrastructura care le deserve;te.
Foarte interesante sunt ;i Ski Dome-urile cu pârtii indoor, dintre care menționăm
-Ski Dubai din Complexul Mall of the Emirates, unul dintre cele mai mari centre
comerciale din lume, situat în Dubai, Emiratele “rabe Unite, cu o suprafață de m 2.
Lungimea pârtie este de m, diferența de nivel de m, ira transportul se realizează cu
teleschiul cârlig ;i telescaunul persoane
-Snow Planet din Haarlem, Olanda, cu o lungime de 230 m;

183 http://www.studentie.ro/campus/top_10_cele_mai_mari_patinoare_din_tara/c-211-a-161502
-Chill Factore din Manchester, Marea ”ritanie, cu o suprafață de m2;
-Madrid SnowZone din Madrid Xanadu Mall, Arroyomolinos, Spania;
-Snej.com din Moscova, Rusia;
-SkiDome din East Rutherford, New Jersey;
-Snowhall din “mnéville, Franța
-Snow Dome din Bispengen, Germania;
-Alpin Center din Bottrop, Germania;
-Snow World din Landgraaf, Olanda;
-Snoras Snow Arena din Druskininkai, Lithuania;
-Big Air Fukuoka, Snova Hashima, Snova Mizonokuchi Kawasaki, Kamui Ryūgasaki
Snowboard Park, Sayama Ski Area, Tōon “cross Shigenobu ;i Snova Shinyokohama din
Japonia.184

g)Parcuri Olimpice

Parcurile olimpice sunt campusuri sportive care au găzduit diferitele ediții ale
Jocurilor Olimpice. De obicei, acestea conțin Stadionul Olimpic, Centrul Internațional de
Radio-Televiziune, Satul Olimpic, Complexe “cvatice, Patinoare, etc., la care se adaugă
muzee sau monumente care comemorează Jocurile. “ceste structuri aduc beneficii mari
ora;elor gazdă după încheierea competițiilor sportive.
Dintre Parcurile Olimpice ale lumii menținăm White City din Londra (JOV-1908),
Melbourne Sports and Entertainment Precinct (JOV-1956), Foro Italico din Roma (JOV-
1960), Tokyo Komazawa Olympic Park (JOV-1964), Magdalena Mixhuca Sports City din
Ciudad de Mexico (JOV-1968), Munich Olympiapark (JOV-1972), Montreal Olympic Park
(JOV-1976), Luzhniki Olympic Complex din Moscova (JOV-1980), Calgary Olympic Park
din Canada (JOI-1988), Seoul Olympic Park din Coreea de Sud (JOV-1988), Barcelona
Anella Olímpica din Spania (JOV-1992), Stampesletta Lillehammer din Norvegia (JOI-
1994), Centennial Olympic Park din Atlanta-SUA (JOV-1996), Sydney Olympic Park din
Australia (JO-2000), Utah Olympic Park din Salt Lake City-SUA (JOI-2002), Athens
Olympic Sports Complex din Grecia (JOV-2004), Torino Olympic Park din Italia (JOI-
2006), Olympic Green din Beijing-China (JOV-2008), London Olympic Park (Queen
Elizabeth Olympic Park) din Marea Britanie (JOV-2012), City of Sports Complex din Rio
de Janeiro-Brazilia (JOV-2016).185
Ca studiu de caz, propunem Olympiapark din Munchen, Germania, care a fost
construit pentru Jocurile Olimpice de Vară din în zona numită Oberwiesenfeld.
Actualmente, Parcul găzduie;te evenimente culturale, sociale ;i religioase. “cesta
cuprinde patru zone:
-Zona olimpică, ce include facilități sportive Stadionul Olimpic, Sala Olympic Tower, Sala
Olimpică de Înot ;i Event Olympic Hall
-Satul Olimpic, format din două sate, pentru bărbați ;i femei
-Olympic Media City ("Pressestadt"), astazi Olympic Shopping Center;
-Olympic Park, cu Muntele Olimpic ;i Lacul Olimpic.

184
http://www.complex.com/city-guide/2012/01/10-indoor-slopes-worth-skiing#4
185
http://en.wikipedia.org/wiki/Olympic_Park
 h)Aqua Park-uri

“qua Parcurile sunt parcuri de distracție care dispun de elemente specifice de

infrastructură, cum ar fi tobogane cu apă, tampoane splash, locuri de joaca, râuri lene;e,
du;uri, bazine de înot, piscine cu valuri pentru surfing, canale ;i albii artificiale, etc.
Dintre cele mai spectaculoase aqua parcuri din lume se pot menționa
-Sunway Lagoon, Malaezia, cu tobogane gigant, palmieri, zonă pentru surf ;i o plajă cu
trei tone de nisip;
-Chimelong Water Park, China, cu o suprafață de milion de metri pătraţi

Parcul Olimpic din Munchen, Germania

http://www.autoevolution.com/news-image/bmw-backup-munich-to-host-the-2018-winter-
olympics-7868-1.html

-World Water Park din Edmonton, Canada, acoperit ;i deține cea mai mare piscină de
interior, cu valuri uluitor de înalte;
-Schlitterbahn, Texas, cu un număr impresionant de tobogane
-Arca lui Noe, Wisconsin, cu mai mult de de tobogane cu apă cel mai popular este
Time Warp, care te lasă să aluneci pe apă de la o înălțime de aproape de metri , două
bazine, patru zone de joacă pentru copii, două râuri, o piscină-lagună ;i se întinde pe
aproximativ 70 hectare.
La noi în țară se pot aminti aqua parc-urile din Constanța, ”ra;ov, Carei, ”ăile Felix,
Satul Mare, etc.

i)Snow parcuri

Snow park-urile sunt obiective de agrement situate în stațiuni turistice, în cadrul

cărora există structuri din zăpadă, lemn, metal, pământ, etc. trambuline, rampe,
semiconducte, balustrade, movile, etc.), care permit practicarea freestyling-ului cu
schiurile, snowboard-ul, snow scooter-ul ;i snow bike-ul. De asemenea, nu lipsesc scenele
pentru concerte ;i alte elemente de infrastructură, care pot satisface cerințele turi;tilor.
Dintre numeroasele snow parcuri care există în lume se pot menționa
-Laax din Elveția peste de obstacole, half-pipe cu lungime de 160 m ); Absolut Park
Flachauwinkl din Austria (1,5 km lungime); Playstation Vita Ischgl Snowpark din
Austria (1, 8 km lungime); King Laurin Snowpark Seiser Alm din Italia (peste 50 de
obstacole); Kitzsteinhorn Kaprun din Austria (peste 70 de obstacole, half-pipe cu lungime
de 160 m); Mottolino Snowpark Livigno din Italia: (half-pipe de 140 m lungime, peste 50
de obstacole); Les Deux Alpes din Franța Val Thorens din Franța Almdudler Fellhornpark
;i Crystal Ground Park din Obersdorf, Germania; Sunrise Terrain Park din June Mountain
Resort, California, SUA; Park Lane din Breckenridge, Colorado, SUA; Sun Valley Terrain
Park din Sun Valley Resort, Idaho, SUA; etc.186

B)Obiective comemorative

a)Muzee ale sportului

“ctivitățile sportive au influențat într-o mare măsură viața socială a omenirii, de

aceea, pentru a păstra vie amintirea vremurilor de glorie competițională s-au amenajat, în
ora;ele sau în locurile care au găzduit evenimente sportive, muzee dedicate sportului.
Dintre acestea, menținăm câteva, cum ar fi
-Muzeul Național al Sportului din Melbourne, “ustralia. “cesta conține numeroase
secțiuni ;i exponate, cum ar fi fotbal australian, cricket, Jocurile Olimpice de Iarnă, tenis,
rugby, baschet, box , etc.;
-Muzeul Arsenal din Londra, dedicat echipei de fotbal Arsenal. Aici sunt expuse pahare,
tricouri, ;epci, medalii, etc.
-Muzeul Wimbledon Lawn Tennis din Londra. Acesta este cel mai mare muzeu de tenis
din lume, care conține unele dintre cele mai bune colecții din patrimoniul tenisului
mondial. Muzeul a fost inaugurat în mod oficial la serbarea Centenarului Campionatului
de tenis, în , ;i a fost deschis pentru public la aprilie de “lteța Sa Regală,
Ducele de Kent. Muzeul propune vizitatorilor un tur extraordinar care arată momentele de
vârf, realizările, tradițiile ;i sunetele care au făcut din Campionatul de la Wimbledon cel
mai popular turneu în tenis. “cesta nu este doar un muzeu, ci un adevărat complex
comemorativ, care atrage mai mult de 55.000 de vizitatori pe an. Cel mai interesant este
faptul că din fiecare vizitatori, sau provin din străinătate

186
http://www.mysnowparks.com/; http://press.snowtrex.co.uk/press/top-10-fun-parks-in-the-alps-top-
offers-for-snowboarders-and-freestylers/
 Intrarea în Muzeul Arsenal din Londra
(sursa: http://www.1977design.com/projects/arsenal-museum/)

-Muzeul Râului și Canotajului din Londra, situat pe fluviul Tamisa, la Meadows Mill.
Muzeul are cinci galerii, care sunt: Galeria Tamisa, Galeria Willow, Galeria Henley Inveso
Perpetual, Galeria de Canotaj Schwarzenbach International ;i Expoziția specială
-Muzeul Curselor de Atelaje din Goshen, New York, care colecționează ;i păstrează
elemente din istoria curselor cu atelaje;
-International Boxing Hall of Fame, situat în Canastota, New York, ;i aduce onoruri
boxerilor, antrenorilor ;i altor persoane care au contribuit la evoluția acestui sport de
nivel mondial;
-Muzeul Jocurilor Olimpice de Iarna de la Lake Placid, New York, care comemorează
Jocurile Olimpice de iarnă din ;i , organizate aici. Este singurul muzeu olimpic
din Statele Unite ale “mericii, iar Lake Placid este singurul ora; din “merica de Nord
care a găzduit două ediții ale Jocurile Olimpice de iarnă
-The Professional Wrestling Hall of Fame and Museum Galeria Celebrităților ;i Muzeul
Profesioni;tilor din Wrestling din “msterdam, New York, care are rolul de a păstra ;i de
a promova istoria wrestling-ului profesionist, de a consacra ;i de a aduce tribut
luptătorilor profesioni;ti, care au contribuit la evoluția aceastui sport, bazat pe atletism ;i
divertisment;
-Muzeul Național al Sportului din New York;
-etc.

b)Monumente dedicate sportivilor și sportului

La nivel mondial există numeroase monumente dedicate personalităților din sport,

dintre care amintim doar câteva:
-Busturile din bronz ale gimnastelor românce, amplasate pe “leea Gimnastelor, în fața
Sălii Olimpia, din municipiul Deva, judetul Hunedoara. Lucrările pentru realizarea acestor
busturi au început în primăvara anului ;i sunt o creație a artistului Ioan Șeu, iar
dezvelirea lor a avut loc la 15 mai 2008. Grupul statuar cuprinde 15 sculpturi din bronz,
reprezentand gimnaste ;i antrenori, amplasate pe socluri de granit, cu înalțime de ,
m, luminate de reflectoare. Fiecare portret are între 42- cm înalțime ;i cântăre;te -23
kg;
-Memorialul Robinson din Pasadena-California, SUA, reprezentat prin figurile în bronz
ale sportivilor Mack ;i Jackie Robinson, realizate în anul 2002 de sculptorul Ralph
Helmick. Mack Robinson (1914- a fost atlet, a stabilit recordul mondial la săritura în
lungime ;i a câ;tigat o medalie de argint la Jocurile Olimpice din . Jack Roosevelt
"Jackie" Robinson (1919–1 a fost jucător de baschet ;i primul afro-american care a jucat
în Liga Principală de ”aseball-Major League Baseball (MLB);
-Memorialul din Munții “nzi dedicat echipei de rugby Montevideo. Avionul lor, închiriat
de la Air Force Uruguay pentru a se deplasa în Chile, s-a prăbu;it la octombrie ,
după ce a atins un vârf stâncos. Din cele de persoane aflate la bord doar au
supraviețuit. “cestea au petrecut de zile pe munte, hrănindu-se cu trupurile colegilor
de echipă. Mormântul lor este marcat de o cruce în jurul căreia sunt stivuite pietre ;i
resturi din avion. “ccidentul, ;i urmările sale, au inspirat filmul “live, realizat în de
către Tochstone Pictures&Paramount Pictures în regia lui Frank Marshall
-Mormântul de la Aintree, Merseyside-Marea Britanie, dedicat calului Red Rum, singurul
cal care a câ;tigat campionatul Grand National de trei ori , , . După
retragerea din viața sportivă, calul-alergător a devenit un fel de celebritate cabalină,
apărând în mod regulat la evenimentele de caritate ;i la deschiderea supermarket-urilor. A
murit în , la de ani, ;i a fost îngropat sub gazon, cu capul orientat spre linia de
sosire. Mormântul lui este marcat printr-o piatră simplă.
-Memorialul de la Munchen ridicat în memoria celor jucători ai echipei Manchester
United morți în dezastrul aviatic de la februarie , după o oprire de realimentare pe
drumul de întoarcere de la Cupa Europeană de fotbal din Iugoslavia. Doi ani mai tarziu,
antrenorul echipei, Sir Matt ”usby, care a reu;it să supraviețuiască accidentului, a dezvelit
prima placă comemorativă, la Old Trafford. Din cauza reamenajării stadionului, această
placă este acum amplasată la nivelul solului în East End.
Avionul companiei BEA (British European Airways), care venea de la Belgrad, s-a
prăbu;it pe o pistă a aeroportului Riem din M(nchen, după două tentative de decolare,
nereu;ite din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile. “vionul transporta echipa de
fotbal a clubului Manchester United, care se întorcea de la meciul cu Steaua Ro;ie ”elgrad,
încheiat cu scorul 3-3, rezultat care îi calificase pe britanici în semifinala Cupei
Campionilor Europeni. din cei pasageri au murit, printre ei opt dintre fotbali;tii
clubului din Manchester, Geoff Bent, Roger Byrne, Eddie Colman, Mark Jones, David
Pegg, Tommy Taylor, Liam "”illy" Whelan. Duncan Edwards a supraviețuit prăbu;irii,
însă a decedat zile mai târziu în spital. Printre supraviețuitori s-au numărat Johnny
Berry, Jackie Blanchflower, Dennis Viollet, Ray Wood ;i ”obby Charlton, ”ill Foulkes,
Harry Gregg, Kenny Morgans, “lbert Scanlon, care se află în viață ;i astăzi. “ supraviețuit
accidentului ;i antrenorul echipei, celebrul Matt ”usby decedat în
-Memorialul Simpson, situat în Provence, Franța, pe Muntele Ventoux, dedicat ciclistului
britanic Tommy Simpson, care a murit în timpul Turului Franței din . Din cauza
căldurii, Simpson a căzut de pe bicicletă ;i a cerut să fie repus în ;a. După câțiva zeci de
metri a căzut din nou, pentru totdeauna. Piatra comemorativă a fost a;ezată de soția sa,
Helen, la un an după moartea sportivului, ;i reprezintă un loc de pelerinaj pentru mulți
cicli;ti care încearcă să urce ;erpuind spre locul respectiv, atât în timpul, cât ;i în afara
competiției

Memorialul Simpson din Franța

(sursa: http://www.chroniclelive.co.uk/news/tribute-north-cycling-star-tom-5098393)

-Crucea din piatră ridicată în memoria lui Jim Clark, cel mai mare pilot de curse din
generația sa ;i, fără îndoială, din toate timpurile , care ;i-a pierdut viața la aprilie ,
la Hockenheim-Germania, într-o cursă de Formula , urmare a unui accident, care nu a
fost niciodată explicat pe deplin, când Lotusul condus de el s-a izbit de copaci. O cruce de
piatră mică marchează locul în care acesta ;i-a pierdut viața la vârsta de de ani, dar
drumul nu mai trece de locul accidentului. Asta nu-i opre;te pe fani pentru a vizita ora;ul
Hockenheim ;i de a face drumeții montane în împrejurimi
-Memorialul eroilor din baseball din ora;ul New York, reprezentat prin plăci
comemorative dedicate somităților de la New York Yankees ”abe Ruth, Lou Gehrig
Miller Huggins, Joe DiMaggio, Mantle Mickey, etc. , precum ;i papilor Pavel al VI-lea ;i
Ioan Paul al II-lea, care au predicat pe stadion;
-Memorialul de la Kiev, dedicat membrilor echipei locale de fotbal, Dynamo Kiev, arestați
;i executați în iunie , după ce au învins de două ori o echipă a armatei germane -1; 6-
0);
-Placa comemorativă amplasată în Parcul Olimpic din Munchen dedicată celor
membrii ai delegației israeliene la Jocurile Olimpice de vară din de la M(nchen,
Germania, uci;i într-un atac terorist.
Placa pentru comemorarea membrilor delegației israeliene la JO de la Munchen uci;i în atacul
terorist
(sursa: http://urbantimes.co/magazine/2012/07/remembering-israels-athletes/)
 PROFILUL PSIHO-COMPORTAMENTAL AL
TURISTULUI SPORTIV

Profilul psiho-comportamental al turistului sportiv cuprinde atitudini, convingeri,

trăiri, idealuri ;i acțiuni, fiind influențat de mai mulți factori, cum ar fi scopurile, nevoile,
motivațiile, temperamentul, caracterul, condiția fizică, educația, ocupația ;i veniturile, etc.
Scopurile ;i nevoile turistului sportiv sunt reprezentate prin dorința acestuia de
autodepă;ire, de perfecționare, de valorizare a naturii, de integrare în comunitate, de
exprimare a sentimentelor față de sport, de menținere sau de îmbunătățire a condiției sale
fizice ;i de păstrare a sănătății.

Piramida nevoilor turistice

Motivațiile sunt impulsurile care îl determină pe turistul sportiv să acționeze ;i pot fi

analizate din perspectiva categoriilor de turism practicate. “stfel, turi;tii care participă ca
spectatori sau observatori la evenimente sportive au ca motive, în funcție de tipul
evenimentului pasiunea pentru sportul respectiv, identificarea cu echipa, dorința de
încurajare a echipei, participarea la festivități, întâlnirea cu idolii ;i cu locațiile consacrate
ex. stadioane, pârtii de schi, circuite automobilistice , atmosfera sportivă, nevoia de
socializare ;i de integrare în colectivitatea respectivă, dorința de cunoa;tere a unor locuri
noi, ospitalitatea locală, relaxarea, aventura, nevoia de a evada din cotidian, etc.
Turi;tii care practică anumite activități sportive, ca formă de relaxare ;i petrecere a
timpului liber, sunt animați de alte imbolduri, cum ar fi menținerea ;i îmbunătățirea
condiției fizice ;i a sănătății, relaxarea, nevoia de socializare, dorința de cunoa;tere a unor
locuri noi, aventura, explorarea, depă;irea limitelor fizice ;i psihice, etc.
Persoanele care vizitează obiective pentru practicarea sau comemorarea sportului au
înclinații spre sport, istorie, cultură ;i spre importanța creațiilor ;i realizărilor umane, iar
cele care activează ca voluntari doresc să-;i aducă aportul la promovarea sportului ;i a
agrementului sportiv.
 În funcție de ace;ti factori ;i de tipul de turism practicat se poate creiona un posibil
profil psiho-comportamental al turistului sportiv, după cum urmează
-turistul actor activ, extrovertit, curajos, curios, dornic de aventură, sociabil în general
-turistul spectator fan/suporter, curios, ocazional, însoțitor informat, extrovertit, sociabil,
organizat;
-turistul vizitator: informat, cultivat, curios, intro sau extrovertit, atent la detalii;
-turistul activist: dedicat, organizat, creative, informat, altruist.
Chiar dacă am segmentat profilul consumatorului de turism sportiv pe cele patru
categorii, este posibil să existe interferențe ;i intercondiționări între acestea. De exemplu,
persoanele care participă la evenimente sportive în calitate de fani, pot vizita ;i obiective
comemorative sau pot fi ;i practicanți ai unor sporturi în timpul liber ca modalitate de
relaxare.

Tipuri de consumatori ;i tipurile de turism sportiv generate

(După Pigeassou, Ch., , în Sobry, -cu modificări

Conform unui studiu, în ora;ul Kingston din Canada se disting următoarele categorii
de turi;ti sportivi
a)turiști care participa la turnee de amatori în timpul sejururilor:
-vârsta între 18-54 ani;
-31,4% au studii superioare;
-participă la călătorii interne, sunt iubitorii de sport ;i participă frecvent la festivaluri ;i
evenimente sportive, concerte ;i teatru
-practică activități în aer liber, în special sporturi de echipă, jogging, jocuri, etc.
-au tendința de a merge în vacanțe cu familia, consultă internetul ;i mass-media din sport
(reviste de specialitate, canale TV de sport, emisiuni radio) în alegerea destinației
b)turiști care practică sporturi de echipă în timpul sejururilor:
-vârsta între 18-54 ani;
-28,6% au studii superioare;
-participă la activități în aer liber, vizitează parcuri tematice ;i expoziții, participă la
concerte muzicale, festivaluri de comedie, vizitează cluburi
-caută destinații de vacanță care au o mulțime de obiective atractive pentru adulți ;i copii
-utilizează internetul ;i mass-media sportivă pentru planificarea călătoriei ;i alegerea
destinației
c)turiști care participa la evenimente sportive naționale și internationale:
-vârsta 45- ;i peste
-32,4% au studii superioare;
-participă la activități sportive atât ca spectatori, cât ;i ca practicanți
-participă la spectacole de artă, preferă vacanțele care sunt o provocare din punct de
vedere fizic ;i oferă oportunități de a socializa cu familia ;i prietenii lor
-consultă internetul ;i mass-media din sport pentru planificarea călătoriei ;i alegerea
destinației. 187
Un studiu efectuat în sezonul 2011-2012 de Trans Chair in Tourism din Canada,
scoate în evidență următoarele motivații ale turi;tilor care practică drumeția cu rachetele
de zăpadă sau snowshoeing-ul:

(Sursa: Transat Chair in Tourism Canada-cu modificări

Decizia de a călătorii pentru practicarea turismului sportiv este punctată de

următorii pa;i con;tientizare, interes, dorință, acțiune. În alegerea destinației turistice pot
fi luați în calcul mai mulți factori, cum ar fi
a)factori geografici distanța, caracteristicile cadrului natural relief, climă, unități acvatice,
inveli; biogeografic, etc.
b)factori istorici tradiții în sport ;i evenimente sportive, muzee ;i monumente dedicate
sportului, etc.;
c)factori economici dezvoltarea economică de ansamblu, infrastructură sportivă ;i
obiective de agrement sportiv, evenimente sportive.

187
Sport Tourism, Playng the fields, 2009, Tourism Kingston, Canada
 Formarea potențialilor turi;ti sportivi este influențată de cel puțin trei factori tradiția
în familie, tradiția în comunitate ;i sistemul de învățământ.
În familiile care îndrăgesc sau practică turismul ;i sportul există mari ;anse ca
tradiția să se transmită din generație în generație. Călătoriile pentru relaxare ;i pentru
practicarea anumitor sporturi agrementale drumeție, schi, călărie, golf, înot, navigație ,
simpatia ;i fidelitatea față de anumite sporturi ;i echipe sportive (fotbal, handbal, rugby,
atletism, schi, patinaj, etc. , interesul pentru istoria sporturilor ;i pentru elementele de
infrastructură aferente stadioane, arene, pârtii, etc. , toate pot contribuii la crearea unui
climat familial favorabil pentru formarea unui profil psihologic ;i comportamental pe
direcția practicării turismului sportiv.
În comunitățile cu tradiție în domeniul turismului, sportului ;i organizării unor
evenimente sportive ex. stațiuni turistice, centre-gazdă, etc. se pot forma deprinderi
pentru practicarea turismului sportiv.
Sistemul de învățământ, prin numărul de ore destinat educației fizice ;i sportului,
prin competițiile sportive ;colare organizate ;i prin infrastructura specifică săli de sport,
terenuri de sport, bazine de înot, patinoare, baze sportive, etc. , poate să-;i aducă un aport
covâr;itor la formare înclinațiilor, motivațiilor, capacităților ;i abilităților de practicare a
turismului sportiv.
 PIAȚA TURISMULUI SPORTIV

Turismul sportiv este considerat o ni;ă a industriei turistice, care la rândul său
cuprinde numeroase ni;e proprii. Cine sunt turi;tii sportivi? Ce factori motivează turi;tii
sportivi? Ce experiențe propune turismul sportiv în comparație cu alte forme de turism?,
sunt întrebări care-i frământă, deopotrivă, pe prestatorii de servicii turistice, pe
oragnizatorii de evenimente sportive, pe sociologi ;i pe cercetători.
Piața turismului sportiv este un segment al pieței turismului ;i reprezintă locul unde
cererea ;i oferta turistică se realizează în jurul resurselor ;i activităților sportive practicate
de turist, organizate profesional, etc.).
La rândul său, piața turismului sportiv poate fi segmentată după mai multe criterii,
cum ar fi:
a)criterii geografice piețe locale, naționale, regionale, piețe pentru turism sportiv montan,
litoral, de;ertic, urban, rural, etc.
b)criterii motivaționale piețe pentru practicarea activităților sportive, piețe pentru
participarea la evenimente sportive, piețe pentru vizitarea obiectivelor sportive;
c)criterii sociale piețe pentru persoane tinere, adulte ;i vârstnice, piețe pentru persoane cu
venituri mici, medii ;i mari
d)criterii economice piețe ieftine ;i piețe scumpe
e)criterii culturale piețe cu tradiție în sport, piețe fără tradiție în sport, piețe cu tradiție în
devenire;
f)criterii sportive piețe pentru sporturile nautice, piețe pentru sporturile de iarnă, piețe
pentru turismul de escaladă, piețe pentru turismul aeronautic, etc.
În funcție de tipurile de turism sportiv ;i de motivații, piața turismului sportiv poate
fi divizată în patru segmente
-piețe pentru turimul sportiv ocazional
-piețe pentru turismul sportiv nostalgic
-piețe pentru turismul sportiv pasiv sau de eveniment
-piețe pentru turismul sportiv activ sau de participare;
Turismul sportiv ocazional este caracterizat mai mult ca "sport turistic", deoarece
practicarea unor sporturi sau participarea ca spectator la anumite competiții sportive nu
constituie scopul principal al călătoriei. Efectele economice directe sunt de obicei mici, dar
cele indirecte pot fi semnificative, prin adăugarea de valoare la pachetul turistic de la
destinație.
Turismul sportiv nostalgic este centrat pe muzee, stadioane, monumente, etc.,
depă;e;te celelalte segmente ;i are o piață semnificativă pentru turismul domestic de
excursie. De asemenea, are multe beneficii indirecte, cum ar fi construirea de branduri ;i
cre;terea ratei de utilizare a infrastructurii.
Turismul sportiv pasiv, pentru participarea ca spectator la evenimente sportive,
deține o poziție privilegiată datorită mediatizării atracțiilor. Dar, analiza cost-beneficiu a
început să sugereze că organizarea de evenimente sportive majore este din ce în ce mai
greu de utilizat ca o strategie unică pentru turismul sportiv.
Turismul sportiv activ, de practicare a sporturilor reprezintă, numeric, cel mai mare
segment al pieței turismului sportiv ;i deține cele mai variate forme de manifestare în
structura sa, de la participarea individuală la activități sportive ca "stil de viață", la
organizarea de competiții pentru copii, adulți ;i vârstnici, sau la călătorii în echipă ;i
antrenamente pentru sportivii profesioni;ti ;i de cluburi. “ceastă formă de turism este
considerată pâinea ;i untul turismului sportiv, iar strategia participativă este mai u;or
de gestionat decat cea bazată pe participarea la evenimente sportive ca spectator.
Piața turismului sportiv este în continuă cre;tere, iar sportul ocupă o poziție
dominantă în motivațiile de călătorie, datorită funcției sale de menținere ;i îmbunătățire a
sănătății. Destinațiile sportive dețin oferte uria;e, dintre care se disting cinci elemente
comune:
-accesul u;or la obiectivele de agrement, la infrastructură, la bilete pentru călătorie ;i
competiții, etc.
-climatul, care prin elementele sale temperatură, umezeală, nebulozitate, precipitații,
presiune, vânturi influențează calitatea actului turistic
-prestigiul, ata;at la un anumit eveniment, are o influență majoră asupra capacității sale
de a atrage turi;ti iubitori de sport ;i spectacol cele mai importante sau cele mai istorice
evenimente au generat cele mai mari fluxuri de vizitatori unele locații se bucură de o
imagine foarte bună, fapt care le asigură un prestigiu mare
-diversitatea cu excepția sportivilor profesioni;ti, foarte puțini turi;ti se concentreze doar
pe sportul lor preferat pe toată perioada în care se află într-o destinație turistică prin
urmare, locurile cele mai de succes tind să fie cele care pot oferi un amestec larg de
facilități activități sportive, vizite la muzee, vizionarea unor spectacole, ecoturism, etc.
evenimentele cu spectatori au tendința de a avea loc în zonele urbane, care sunt bine
deservite de multe facilități turistice ;i de agrement, dar stațiunile turistice trebuie, de
multe ori, să-;i dezvolte propriile facilități, în special SP“ ;i wellness, alte activități
sportive, baruri, restaurante, etc;
-autenticitatea turi;tii iubitori de sport caută din ce în ce mai multe experiențe care să le
dea un sentiment de apartenență la o destinație, în sens fizic sau mental ceea ce caută
ace;tia este autenticitatea experienței, care devine din ce mai greu de obținut în alte piețe
turistice; capacitatea unei destinații de turism sportiv pentru a menține interesul ;i de a
comunica în mediul turistic, este foarte importantă, iar autenticitate va fi un factor
determinant pentru viabilitatea pe termen lung a acesteia ;i pentru succes.
Principalele piețe-sursă de turism sportiv sunt cele localizate în țările interesate de
organizarea unor evenimente internaționale, în țările cu resurse naturale atractive ;i în
țările cu tradiție în sport ;i turism. Dintre acestea menționăm Marea ”ritanie, Statele
Unite, Germania, Italia, Franța, Spania, Norvegia, Suedia, “ustralia, “frica de Sud.
Principalele destinații concurente tind să varieze în funcție de locul în care
evenimentele mari, cum ar fi Cupa Mondială ;i Jocurile Olimpice FIF“, au avut loc. Cu
toate acestea, țările care dețin cheia turneelor anuale de interes sportiv global includ
Statele Unite, Marea ”ritanie, Franța, “ustralia, Spania.
Pentru sporturile specifice, cum ar fi golful, cursele cu motor, sau yachting-ul,
această listă de destinații concurente ar varia considerabil.
Pe piețele turismului sportiv există un număr mare tour-operatori. Cu toate acestea
cele mai multe dintre agenții funcționează la nivel local, servind în principal un club
sportiv, dar există ;i câteva agenții care funcționează la nivel internațional, oferind o gamă
largă de evenimente organizate în diferite țări Sport Tours International din Marea
Britanie, Premiere Sport Tourism din Statele Unite, etc.).
 De asemenea, distribuirea produselor de turism sportiv se poate face ;i pe alte căi,
cum ar fi:
-puncte cheie pentru marketing ;i distribuție
-reviste specializate în deplasările legate de sport ;i industria de evenimente ex. Sports
Travel Magazine);
-ziarele naționale ex. Faz Frankfurter “llgemeine Zeitung, New York Times, USA Today,
The Times din Marea Britanie, etc.);
-asociațiile sportive ;i cluburile Mendiratta, .
La nivel mondial funcționează International Sports Travel “gencies “ssociation
“sociația Internațională a “gențiilor de Turism Sportiv creată anul ca un partener al
“gențiilor de Turism Sportiv din întreaga lume. Este un consorțiu în care fiecare agenție
de turism locală este administrată în mai multe țări. Misiunea IST““ este de a cre;te
numărul turi;tilor iubitori de sport ;i de a dezvolta călătorii de afaceri pentru membrilor
săi prin promovarea unei imagini pozitive a evenimentelor sportive.
IST““ este pe deplin agreată de speciali;tii în turism sportiv ;i este recunoscută de
către potențialii noi membri, precum ;i de anumite structuri externe, cum ar fi: FIFA,
UEF“, Comitetul Olimpic Internațional, etc., în calitate de experți în domeniul sportiv.
ISTAA are 27 de membri în întreaga lume, pe patru continente, iar obiectivele sale
cheie sunt:
-dezvoltarea unor relații strânse cu partenerii la nivel internațional
-facilitarea creerii de rețele, oportunități de educație ;i de comunicații
-promovarea evenimentelor sportive ;i a ora;elor-gazdă ca destinații de călătorie atractive
-îmbunătățirea imaginii ;i profilului industriei turismului sportiv;
-dezvoltarea ;i facilitarea accesului la instrumentele industriei turistice
-încurajarea investițiilor în turismul sportiv, în sectoarele public ;i privat
-coordonarea cercetării ;i a procesului de colectare a datelor privind activitatea în cadrul
industriei turismului sportiv;
-împărtă;irea celor mai bune practici, pentru a evalua impactul economic al evenimentelor
sportive. 188
Strategia de dezvoltare a turismului sportiv trebuie să fie puternic centrată pe
următoarele elemente:
-identificarea nevoilor de la destinație ;i tipul de turism pe care îl doresc turi;tii
-evaluarea nevoilor turi;tilor pentru sport ;i a componentelor unei oferte prin care acestea
pot fi satisfăcute
-stabilirea direcțiilor de implicare a destinației în îmbunătățirea produselor turistice un
produs de turism sportiv va avea cerințe speciale un anumit standard de facilitate,
anumite resurse naturale, infrastructura specifică sau o capacitate minimă de cazare în
final oferta destinației se va concentra pe realizarea celui mai potrivit produs, eveniment
sau o activitate care să se plieze pe nevoile turi;tilor, dar ;i pe ceea ce este potrivit pentru
destinație ca gazdă.189
Din perspectiva dezvoltării sustenabile, turismul sportiv vizează, la rândul său, cele
trei domenii ale vieții social, economic ;i environmental tabel .

188 http://www.istaa.org/media/5
189 David Walmsley, Sports Tourism: Strategies for Successful Development, Sport Business Group, 2008
 Prin urmare, turismul sportiv poate fi un factor pentru dezvoltarea economică a
comunităților umane ;i poate contribui la conservarea ;i protejarea valorilor culturale ;i
naturale ale omenirii.
Evoluția călătoriilor pentru sport se datorează capacității mari a tour-operatorilor
specializați, care oferă cele mai bune programe turistice pentru cele mai importante
evenimente turistice, precum ;i strategiilor de martketing.
Sosirile internaționale în “lpi sunt apreciate la aproximativ de milioane de
persoane, cu % mai puțin din totalul mondial , milioane de euro în ;i cu
aproape % mai muțin din sosirile europene.

Tabel 2. Strategii sustenabile ale turismului sportiv

(abordare Triple Bottom Line)
Număr de vizitatori Implicarea comunității Managementul resurselor
Marketingul destinației Locuri de muncă Emisii
Eficiența capitalului Populația locală Sezonalitate
Managementul riscului Diversitate Biodiversitate
Limite Investiții sociale Planificarea călătoriilor
Diversificarea produselor Relația cu angajații Managementul de;eurilor
Economie Societate Mediu
(Sursa: David Walmsley, 2008-cu modificări

“naliza geografică a piețelor pentru turism sportiv se poate efectua în funcție de mai
mulți factori, cum ar fi cadrul natural forme de relief, zone de climă, unități acvatice ,
formele de turism, sezonalitatea, etc.
În funcție de caracteristicile cadrului natural ;i de relieful predominant se disting
două categorii de piețe cu relevanță pe plan turistic piețe ale turismului montan ;i piețe
ale turismului litoral.

A)Piețe pentru turismul sportiv montan

Una dintre cele mai importante piețe turistice generate de relief este piața turismului
montan. Se estimează că aceasta deține - % din piața turistică mondială, înregistrând
încasări de - miliarde de $/an ;i fluxuri de vizitatori însemnate milioane/an în
Munții “lpi, milioane/an în Parcul Național Munții Stânco;i .
Segmentele sale se regăsesc în cadrul arealelor montane din Europa Munții “lpi,
Munții Scandinaviei, Munții Pirinei, Munții Sierra Nevada, Munții Carpați, Munții ”alcani,
Munții Caucaz, etc. , “sia Himalaya, Hinduku;, Karakorum, etc. , “merica de Nord
Munții Stânco;i , “merica de Sud Munții “nzi , “frica Munții “tlas, Kilimandjaro,
Kenya, Virunga, Ruwenzori, Munții Capului, Munții Scorpiei , “ustralia Munții “lba;tri
;i Noua Zeelandă “lpii Neozeelandezi . “ceste regiuni beneficiază de resurse atractive
importante relief spectaculos, climat care favorizează acumularea ;i păstrarea zăpezilor,
ghețari, cursuri de apă ;i formațiuni lacustre, arii protejate , de infrastructură bine
dezvoltată căi de acces, structuri de primire, stațiuni, pârtii de schi, snowpark-uri, bike
park-uri, mijloace de transport pe cablu ;i tradiții în turism ;i în organizarea unor
evenimente sportive.
 Importanța ;i anvergura pieței turistice montane este subliniată ;i de următoarele
date:
-în Gangotri, una dintre destinațiile de pelerinaj majore în Himalaya indiană, se
înregistrează anual de alpini;ti ;i hamali ;i de trekkeri pelerini
-în Bavaria, densitatea vizitatorilor în zonele montane de agrement este de 150
persoane/ha/an, la fel de mare ca în zonele turistice periurbane;
-în regiunea Everest din Nepal, numărul vizitatorilor a crescut de la în , la peste
000 în 1996, ajungând la 27 000 în anul 2000. Astazi, 80% din gospodăriile rurale montane
realizeaza venituri din turism;
-Valea Grindelwald din “lpii Elvețieni are de locuitori, dar în zilele de vârf, vara ;i
iarna, se concentrează aici până la de turi;ti, sosiți din zonele joase elvețiene ;i din
întreaga lume;
-cele parcuri naționale montane din Coreea de Sud acoperă % din suprafața totală a
țării ;i pot atrage milioane de vizitatori pe an
-piața sporturilor de iarnă montane este estimată la -70 milioane de persoane (20 de
milioane în America de Nord, 14 milioane în Japonia, 25 de milioane în Europa).
Formele de turism sportiv practicate în arealele montane sunt variate ;i arată
diversitatea resurselor atractive de aici drumeție, cicloturism, mountain biking, rafting,
canoeing, canyoning, scrambling, escaladă, schi alpin, schi fond, snowboarding,
paragliding, etc., la care se asociază celelalte forme de turism turism rural ;i agroturism,
ecoturism, turism de prelevare a plantelor medicinale ;i a fructelor de pădure, turism
cultural-educativ ;i religios, etc.
Piața turismului montan se distinge prin următoarele caracteristici
-reflectă condițiile geomorfotectonice ale zonei munți de cutare, munți vulcanici, munți
de prăbu;ire, relief policiclic, relief petrografic ;i structural
-este complexă, datorită varietății resurselor ;i formelor de turism
-este afectată de sezonalitate vara turism de relaxare, turism cultural, ecoturism; iarna
turism pentru practicarea sporturilor de iarnă
-este diversă sub aspectul profilului consumatorilor de turism;
-are dimensiuni naționale ;i internaționale
-are posibilități de extindere prin crearea unor produse turistice originale tradiții,
obiceiuri, arii protejate);
Ca segmente ale pieței turismului sportiv montan pot fi menționate următoarele
-piața turismului activ de relaxare drumeție, cicloturism, golf, balneație, navigație
-piața turismului cultural festivaluri, comemorări
-piața turismului de aventură alpinism, escaladă, paragliding, rafting, canoeing, off road,
rally);
-piața turismului pentru sporturi de iarnă alpine skiing, ski touring, heli-skiing,
snowboarding, etc.);
-piața turismului de eveniment conferințe, simpozioane, festivaluri, competiții .
a)Munții “lpi reprezintă, practic, cea de-a doua mare destinație turistică din lume,
dupa coasta mediteraneană de;i această regiune înregistrează de patru ori mai mulți
vizitatori), cu peste 120 milioane de vizitatori anual. În “lpi, există , milioane de paturi
turistice (din care în valoare de aproximativ 1,2 milioane de euro în hoteluri , ;i mai mult
de de milioane de nopți sunt petrecute în “lpi în fiecare an.
 “proximativ de stațiuni înregistrează mai mult de milion de nopți pe sejur, de
exemplu Oberstdorf , ;i Oberstaufen , în Germania Sölden , ;i Saalbach
, în “ustria Davos , inclusiv apartamente ;i Zermatt , în Elveția Chamonix
, , inclusiv case de vacanță ;i Val d'Isère , , în Franța Madonna di Campiglio , ,
Cortina d'“mpezzo , ;i ”ardonecchia , în Italia. 190
Munții “lpi acoperă teritoriul a opt state, cu tradiție în turism ;i în sport Franța,
Elveția, Lichstenstein, Germania, “ustria, Slovenia, Italia ;i Monaco. În cuprinsul lor se
află de vârfuri care ating m, dintre care se pot aminti Mont ”lanc-4,810 m (Alpii
Graian), Monte Rosa-4,634 m (Alpii Pennini), Dom-4,545 m (Alpii Pennini), Weisshorn-
4,506 m (Alpii Pennini), Matterhorn-4,478 m (Alpii Pennini), Dent Blanche-4,357 m (Alpii
Pennini), Grand Combin-4,314 m (Alpii Pennini), Finsteraarhorn-4,273 m (Alpii Bernezi),
Grandes Jorasses-4,208 m (Alpii Graian), Rimpfischhorn-4,199 m (Alpii Pennini),
Aletschhorn-4,193 m (Alpii Bernezi), Dent d'Hérens-4,171 m (Alpii Pennini), Jungfrau-
4,158 m (Alpii Bernezi), Aiguille Verte-4,122 m (Alpii Graian), Mönch-4,107 m (Alpii
Bernezi), Barre des Écrins-4,102 m (Alpii Dauphinzi), Schreckhorn-4,078 m (Alpii Bernezi),
Ober Gabelhorn-4,063 m (Alpii Pennini), Gran Paradiso-4,061 m (Alpii Graian), Piz
Bernina-4,049 m (Creasta Bernina), Weissmies-4,017 m (Alpii Pennini), Lagginhorn-4,010
m (Alpii Pennini).191
La obâr;iile văilor se află numero;i ghețari, dintre care se pot menționa Pasterzen
Kees (Hohe Tauern), Gepatschferner (Öttaler), Obersulzbach (Hohe Tauern), Gurgler
Ferner (Ötztaler), Mittelberg Ferner (Ötztaler) în Austria; Aletschgletscher,
Gornergletscher, Fieschergletscher, Unteraargletscher, OberAletschgletscher, Unterer
Grindel-Waldgletscher, Findelengletscher, Corbassière Glacier, Rhonegletscher, Vadret
da Morteratsch, Zmuttgletscher, Triftgletscher în Elveția “rgentiere, Mer de Glace ;i
Les Bossons (Alpii Savoiei, Masivul Mont Blanc), Gebroulaz (Alpii Grees, masivul
Vanoise), Saint-Sorlin, Sarennes (Alpii Daufinezi, masivul Grandes Rousses), Blanc,
Noir ;i “rsine “lpii Daufinezi, masivul Pelvoux în Franța Forni (Ortes Cevedale),
Miage (Monte Bianco), Mandrone (Adamello-Presanella), Lys (Monte Rosa), Rutor
Testa del Rutor , Malavalle ”reonie ;i ”renva Monte ”ianco în Italia.
În văile ;i circurile glaciare modelate de ghețarii cuaternari clipesc, aidoma unor
ochiuri magice străvezii, o sumedenie de lacuri glaciare, cum ar fi Geneva Elveția,
Franța , Constance “ustria, Elveția, Germania , Neuchâtel, Maggiore Italia, Elveția ,
Lucerne Elveția , Como, Garda, Lugano Italia , etc.
Sute de stațiuni turistice stau cuibărite pe văi sau se răsfiră pe versanții ;i platourile
de la înălțime, dintre care le amintim pe cele mai cunoscute Megeve, “voriaz, Chamonix,
Les Arcs, L'Alpe-d'Huez, Les Deux “lps, Val d`Isere, Tignes Franța Champery, Crans-
Montana, Leysin, Zermatt, Davos Elveția Cortina d`“mpezzo, Madona di Campiglio,
Bardonecchia, Val Gardena (Italia); Oberstdorf, Berchtesgaden, Bergen, Garmisch-
Partenkirchen, Oberstaufen (Germania); Solden, Saalbach, Kitzbuhel (Austria).
Există peste de domenii schiabile în cadrul Munților “lpi, dintre care se pot
aminti câteva: Hintertux Glacier, Stubai Glacier, Kaunertal Glacier, Ski Arlberg-St.
Anton/St. Christoph, Zillertal 3000 Ski & Glacier World, Kitzbühel-Kirchberg,

190 http://alpsknowhow.cipra.org/
191 http://en.wikipedia.org/wiki/Alps
Großglockner-Resort Kals/Matrei (Tirol); Passo del Tonale, Folgaria, Madonna di
Campiglio, Polsa - San Valentino, Bellamonte - Alpe Lusia, Monte Bondone (Trentino);
Matterhorn Skiing Paradise, Les Portes du Soleil, Ski Crans Montana, Aletsch-Riederalp,
Bettmeralp, Fiescheralp (Valais); Monterosa, Breuil-Cervinia - Valtournenche – Zermatt,
Courmayeur Mont Blanc (Valle d'Aosta); Berchtesgaden - Oberau/Rossfeld, Garmisch-
Partenkirchen - Classic Area, Sudelfeld (Bavaria).192

Domenii schiabile în Munții “lpi

(sursa: http://www.tiscover.com/at/skiareas)

În acest context, bazat pe resurse complexe, activitățile de turism sportiv care se pot
practica în această regiune sunt
turismul spentru practicarea sporturilor de iarnă schi, snowboarding, schi de tură, schi
fond, drumeție cu rachete de zăpadă, drumeție pe ghețari, alpinism pe ghețari, plimbare
cu snowmobil-ul, patinaj, etc.);
turismul pentru practicarea sporturilor de vară drumeție, cicloturism, mountain biking,
turism ecvestru, alpinism, zbor cu parapanta, navigație, etc.
turismul de eveniment sportiv, susținut de o veche ;i bogată tradiție spre exemplu,
Jocurile Olimpice de Iarnă s-au organizat în arealul Munților “lpi după cum urmează
1924-Chamonix, Franța -St Moritz, Elvetia; 1936-Garmisch-Partenkirchen, Germania;
1948-St Moritz; 1956-Cortina d'Ampezzo, Italia; 1964, 1976-Innsbruck, Austria; 1968-
Grenoble, Franța -“lbertville, Franța ;i - Torino, Italia Cupa Mondială la schi
alpin se organizează în stațiuni precum Val Gardena, Cortina d'Ampezzo, Bormio,
Madonna di Campiglio-Italia; Val-d'Isère, Chamonix, Grenoble, Courchevel-Franța
Schladming, Flachau, Kitzbühel, Semmering-Austria; Garmisch-Partenkirchen,
Ofterschwang-Germania; St. Moritz, Lenzerheide-Elveția Maribor-Slovenia193.
4)turismul pentru vizitarea unor obiective sportive, cum ar fi: pârtii de schi, patinoare, etc.
b)Munții Scandinaviei se întind pe teritoriul Norvegiei, Suediei ;i Finlandei, conțin de
masive care saltă la peste m ;i ating înălțimea maximă în vârful Galdhøpiggen (2469

192 http://www.tiscover.com/at/skiareas; http://skiingthealps.com/ski resort

193
http://en.wikipedia.org/wiki/2013_Alpine_Skiing_World_Cup
m din sudul Norvegiei. Climatul este favorabil turismului de iarnă, văile adăpostesc peste
de ghețari, iar țărmurile sunt crestate de numeroase fiorduri, dintre care se află
în Norvegia, cele mai spectaculoase fiind Sognefjord, Hardangerfjord, Lysefjord,
Geirangerfjord, Trondheimsfjord, Nordfjord, Frierfjorden, Oslofjord, etc.
Dintre stațiuni pot fi amintite Salen și Riksgransen în Suedia, Geilo, Haukelifjell,
Hemsedal, Hovden, Lillehammer, Lyngen Alps, Oppdal, Roldal, Trysil, Voss în Norvegia,
Ruka, Saarisleka, Levi ;i Pyha în Finlanda.
În timpul verii scandinave se pot desfă;ura următoarele activități de turism sportiv
drumeție nordic walking , plimbare cu rolele nordic roller skating , escaladă pe ghețari,
turism ecvestru, cicloturism, sporturi nautice, pescuit sportiv, etc., iar pe perioada iernii
turi;tii pot practica schi alpin, schi fond, snowboarding, schi de tură, drumeție cu rachete
de zăpadă, escaladă pe ghețari, plimbări cu snowmobil-ul, plimbări cu sănii trase de câini
(dog sledding), kicksledd scootering, etc.

Escaladă pe ghețari în “lpii Lyngen din nordul Norvegiei

(Sursa:http://www.lyngenlodge.com/overview-summer)

c)Munții Cordilieri acoperă Canada, SU“ inclusiv “laska ;i Mexicul, oferind turi;tilor
sportivi numeroase atracții, cum ar fi vâfuri, creste, abrupturi, bazine intramontane,
circuri ;i văi glaciare, masive vulcanice, chei ;i canioane, cascade, râuri învolburate ;i
lacuri întinse, ghețari, fiorduri ;i zăpezi consistente, arii protejate ;i o infrastructură
diversificată.
Pe întinderea lor se află foarte multe stațiuni turistice, dintre care se remarcă
Colorado Springs, Carlsbad, Aspen, Sun Valley, Squaw Valley, Glenwood Springs, Green
River, Fresno, Spokane, Okanogan, Sitka, Valdez, Seward, Kodiak în SUA, Revelstoke,
Vernon, Kelowna, Prince George, etc., în Canada, Orizaba, Puebla, Tlaxcala, Pachuco, etc.,
în Mexic.
Pentru iubitorii sporturilor de iarnă se disting o serie de domenii schiabile, dintre
care se pot aminti: Aspen, Vail, Keystone, ”reckenridge ;i Copper Mountain în Colorado
“lta, Park City ;i Snowbird în Utah Sun Valley în Idaho ”ig Mountain ;i ”ig Sky în
Montana Lake Louise ;i Sunshine Village în “lberta ;i Fernie în Columbia ”ritanică.
Pe acest suport, activitățile de turism sportiv sunt foarte bine dezvoltate drumeție,
scrambling, cicloturism, mountain biking, turism ecvestru, rafting, canoeing, kayaking,
escaladă, canynoning, zbor cu parapanta, schi alpin, schi de tură, plimbare cu sania trasă
de câini, plimbare cu snowmobilul, escaladă pe ghețari, participarea la evenimente
sportive ex. Cupa Mondială la schi alpin din stațiunile ”eaver Creek ;i “spen din SU“,
Lake Louise din Canada), vizitarea unor obiective sportive (ex. American Mountaineering
Museum din Golden, Colorado, Colorado Ski & Snowboard Museum and Hall of Fame
din Vail, Colorado, ProRodeo Hall of Fame din Colorado Springs, Colorado), etc.
d)Munții “nzi se întind pe teritoriul statelor Venezuela, Ecuador Columbia, Bolivia, Peru,
Chile ;i “rgentina, prezentând resurse turistice complexe, cum ar fi vârfuri ;i creste
spectaculoase, masive vulcanice, platouri înalte altiplano , ghețari, râuri ;i lacuri, cascade,
arii protejate, infrastructură, etc. Cele mai înalte vârfuri sunt Llullailaco m , Ojos del
Salado (6900), Pissis (6779), Cerro del Toro (6380 m), Mercedario (6770 m), Aconcagua
m ;i Tupungato m , la granița dintre “rgentina ;i Chile.
Dintre stațiunile ;i ora;ele turistice se pot menționa San “ntonio, Santa ”arbara,
Guanare, Acarigua din Cordiliera Merida, Venezuela; Ibara, Otavado, Ambato, Cuienca,
San Pablo din Anzii Bolivieni; Medelin, Manizales, Pereira, Armenia, Palmira, Popayan
din Anzii Columbieni, etc., iar ca domenii schiabile amintim: Valle Nevado, Portillo,
Termas de Chillán, El Colorado, La Parva, Corralco, Pucón din Chile 194, Las Lenas,
Chapelco, Cerro Catedral, Cerro Bayo, La Hoya, Cerro Castor din Argentina. 195
Se spune că “nzii fac din fiecare vizitator un aventurier, iar ingredientele sunt de-a
dreptul incitante relief spectaculos, vestigii istorice, păduri tropicale. Prin urmare, se
poate practica drumeția, escalada, turismul ecvestru, cicloturismul, sporturile nautice,
escalada pe ghețari, mountaineering, schiul alpin, snowboardingul, etc., la care se adaugă
;i celelalte activități, cum ar fi vizitarea obiectivelor sportive ;i participarea la evenimente
sportive.
e)Munții Himalaya sunt un paradis al turi;tilor aventurieri prin resursele sale
spectaculoase relief impozant, râuri vijelioase, ghețari, jungle, arii portejate, temple ;i
mănăstiri budiste.
Numeroase agenții de turism specializate, din Tibet, India Himachal Pradesh,
Jammu-Kashmir, Sikkim, Ladakh, Uttaranchal Nepal ;i ”hutan, organizează activități
precum: trekking, pescuit sportiv, canoeing, kayaking, rafting, raliuri cu motociclete, safari
cu jeep-uri, zbor cu parapanta, zbor cu deltaplanul, cicloturism, mountaineering, escaladă
pe ghețari, schi alpin, heli-schi, turism ecvestru, safari în junglă, etc.196
f)Munții din Noua Zeelandă constituie o destinație consacrată pentru iubitorii sporturilor
de iarnă. Cele mai importante domenii schiabile sunt Cristchurch Canterbury, Mackenzie
;i Queenstown-Wanaka, în “lpii de Sud, ;i Wakapapa ;i Turoa în Munții Ruapehu din
Insula de Nord.

194 http://www.chileanski.com/
195http://www.powderquest.com/ski-south-america/ski-argentina.aspx
196
http://www.travel-himalayas.com/himalaya-adventure-activities-sports/
 80% 75%
70%
60%
50%
37%
40%
30% 21%
17%
20%
10%
0%
Queenstown Cristhchurch Wanaka Ruapehu
Canterbury

Procentul sosirilor pe domeniile schiabile din Noua Zeelandă

(sursa: The New Zealand Ski&Snow Tourism Market, 2012-cu modificări

După origine, turi;tii sosiți în anul în Noua Zeelandă pentru practicarea shiului
provin din: Australia 16,1%, Singapore 8,2%, Marea Britanie 5,3%, Malaiezia 4,1%, Olanda
, %, Japonia , %, Canada , %, SU“ , %, Franța , %.
În afara sporturilor de iarnă, turi;tii vizitează Noua Zeelandă pentru practicarea
bungee jumping-ului, escaladei, raftingului, speoturismului, etc.
g)Munții Carpați se întind pe teritoriul statelor Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina
;i România, iar prin altitudinea lor se înscriu, în cea mai mare parte, în categoria munților
mijlocii, fapt care-i face deosebit de accesibili activităților de turism sportiv.
Cele mai înalte vârfuri sunt: Gerlachovský (2655 m) din Slovacia (sectorul Tatra),
Rysy m din Polonia, Kékes m , din Ungaria Munții Matra , Hovârla m
din Ucraina Munții Cernahora ;i Moldoveanu m din România Munții
Făgăra;ului-Carpații Meridionali .
Resursele turistice ale lanțului carpatic sunt variate ;i atractive relief policiclic
suprafețe de nivelare sub forma culmilor netede sau u;or ondulate numite plaiuri , relief
fluvial văi, chei, defilee, cascade , relief glaciar circuri ;i văi glaciare, custuri), relief
periglaciar vârfuri ;i creste reziduale, abrupturi, formațiuni stâncoase, cascade, trene de
grohoti;uri , râuri ;i lacuri glaciare, de baraj natural, de baraj antropic , covor vegetal
bogat, arii protejate, a;ezări ;i activități tradiționale, obiective de agrement.
Spațiul montan este presărat cu stațiuni turistice, cum ar fi ”ila, Grun Ski MS“,
Mezivodi, Pustevny, Synot Kycerka, Trojak în Cehia Štrbské Pleso, Tatranská Lomnica,
Jasenská Dolina, Jasná, Levoča, Donovaly, Veľká Rača O:čadnica, Opalisko, etc., în
Slovacia ”ialka Tatrzańska, ”ukowina Tatrzanska, Gubalowka, Górny, Krynica, Nosal,
Szczyrk ;i Zakopane în Polonia ”ukovel, Drahobrat ;i Yasinya în Ucraina Mogo;a, ”or;a,
Vatra Dornei, Durău, Lacu Ro;u, Cheia, Predeal, “zuga, ”u;teni, Sinaia, Poiana ”ra;ov,
”ran, Voineasa, Rânca, Muntele Mic, Păltini;, Stâna de Vale, “rie;eni în România, în
cadrul cărora se pot practica sporturi de iarnă ;i activități specifice sezonului cald
drumeție, turism ecvestru, cicloturism, etc.
Marcajele care semnalizează traseele turistice, cabanele ;i refugiile susțin practicarea
drumeției, cicloturismului ;i a turismului de traseu, iar abrupturile calcaroase sunt un
paradis al alpini;tilor ex. în Carpații Române;ti ”ucegi, Piatra Craiului, Cheile ”icazului-
Hasmas, Cheile Turzii din Munții Trascăului, Cheile Craciune;ti din Munții Metaliferi,
Cheile Nerei din Munții “ninei, Valea Cernei din Munții Mehedinți, Cheile Oltețului din
Munții Parang, Masivul ”uila-Vânturarița din Munții Căpățânii, Cheile Crovului din
Munții Leaota, Cheile Râ;noavei din Masivul Postăvarul, etc. .
Pe râurile Rebra din Munții Rodnei, ”istrița “urie, Jiu, Mure; Toplița-Deda , Cri;
(Valea Iadului-Vadu Cri;ului ;i Olt se poate practica raftingul, kayakingul ;i canoeingul.
Alte locații sunt râurile ”ela,Vah, Orava, Hron în Slovacia, Dunajec în Polonia, Ceremu;,
”ug ;i Prut în Ucraina.
“ctivități de turism sportiv montan se desfă;oară ;i în alte areale muntoase ale
planetei, cum ar fi: Pirinei, Apenini, Dinarici, Balcani, Caucaz, Atlas, Kenya, Kilimandjaro,
etc.

B)Piețe pentru turismul sportiv litoral

Turismul litoral este cel mai important dintre toate tipurile de turism internațional,
deoarece concentreaza aproximativ % din fluxurile anuale, îndeosebi în Europa ;i
America de Nord. “cesta înregistrează vârful de sarcină în sezonul estival, diferențiindu-
se după durata de insolație de la luni Marea ”altică până la luni Marea Mediterană .
În anumite zone subtropicale (California, Florida, Canare) turismul litoral se practică
tot timpul anului, în sezonul cald desfă;urându-se activități balneare ;i de turism sportiv,
iar în sezonul rece activități de cura climatică.
Dintre regiunile turistice litorale consacrate se pot menționa
-bazinul Mării Mediterane stațiunile Marbella, Torremolinos, Malaga, Cartagena,
”arcelona în Spania Toulon, Saint Tropez, Cannes, “ntibes, Nisa, Monaco în Franța San
Remo, Savona, Genova, Portofino, Positano, Coasta Amalfi, Cinque Terre, Monte
Argentario, Porto Venere, Sorrento, Taormina, Camogli în Italia; Hvar, Bol, Trogir, Split,
Dubrovnik, Opatija în Croația Corfu, Ouranopolis, Paralia Katerini, Sani, în Grecia;
Kushadasi, Marmaris, Dalaman, Fethiye, Antalya în Turcia; Rosetta, Alexandria, Porto
Marina, Sidi Abd El Rahman, Marsa Matruh în Egipt; Bizerte, Tunis, La Goulette, Mahtia,
Zarzis în Tunisia);
-litoralul Mării Ro;ii stațiunile Sharm El Sheyk, Ras Mohammed, Hurghada, Safaga, etc.
în Egipt)
-litoralul Mării Negre stațiunile Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, etc. în România
Nisipurile de Aur, Varna, Nessebar în Bulgaria; Agva, Kilyos, Igneada, Samsun, Sinop,
Tirebolu, Trabzon în Turcia; Soci în Rusia);
-litoralul Oceanului Atlantic (Costa Vasca, Costa Verde, Galicia din Spania; Coasta de
Argint din Portugalia; Insulele Canare)
-coasta atlantică a “mericii de Nord stațiunile Key West, West Palm ”each, Daytona
Beach în SUA; litoralul mexican;
-litoralul atlantic central-american sau caraibian stațiunile din ”elize, Honduras,
Nicaragua ;i Costa Rica, arhipeleagul “ntilelor
-litoralul vestic american stațiunile Carlsbad, Long ”each, Malibu, Santa ”arbara,
Monterey, Santa Cruz din SUA; plajele, stațiunile ;i satele turistice din Mexic stațiunile
Sipacate, Puerto San Jose, Iztapa din Guatemala plajele La libertad ;i Costa del Sol din
Salvador; etc.);
-litoralul pacific australian (plajele Whitehaven-Airlie, Burleigh Heads Beach, Byron Bay,
Coolangatta Beach, Manly Beach Sydney, Palm Beach Sydney, Four Miles Beach-Port
Douglas);
-litoralul indian thailandez (plajele Railay Beach, Phra Nang Beach-Ao Nang, Nai Harn
Beach-Karon, Kata Beach-Khatu, etc.).
Litoralele, ca fâ;ii geomorfologice rezultate prin acțiunea apelor marine asupra
uscatului, oferă resurse importante pentru turismul sportiv, cum ar fi: plaje, faleze, capuri,
peninsule, golfuri, estuare, delte, lagune, insule coraligene, valuri ;i curenți, la care se
adaugă salbe de stațiuni balneo-climaterice, în cadrul cărora se pot practica numeroase
activități de turism sportiv drumeție, echitație, înot, yachting, surfing, windsurfing, ski
jet, scuba diving, snorkeling, parasailing, golf, cicloturism, pescuit sportiv, kite
landboarding, etc., combinate cu activități culturale a;ezări tradiționale, muzee, vestigii
istorice, festivaluri, etc.).
Pe abruptul falezelor, ;i mai ales în zonele unde există martori de eroziune din
falezele de odinioară stâlpi, arcade, turnuri, etc. se poate practica escalada deep-water
soloing, bouldering . Locații pentru acest sport sunt Dorset, Devon ;i Pembrokeshire în
“nglia Calanques în Franța Sardinia Corsica Malta Creta Patagonia Kalymnos,
Kantouni, Syros în Grecia; Tossa de Mar, Mallorca în Spania; Railay Beach Thailanda; etc.
În funcție de tipurile de turism, se disting următoarele piețe ale turismului sportiv:
a)piețe ale turismului sportiv activ:
-acoperă areale montane ;i litorale, cu stațiuni turistice ;i resurse care susțin activitățile
sportive;
-produsele turistice sunt reprezentate prin sejururi scurte, scurte ;i lungi, lungi , excursii,
tururi ghidate, competiții, etc.
b)piețe ale turismului sportiv de eveniment:
-se subordonează competițiilor sportive internaționale, naționale, regionale ;i locale
-sunt influențate de distanțe, mijloace de transport, costuri, formalități la frontiere;
-oferă servicii turistice complexe cazare, rezervare bilete, închirieri, transfer, parcare,
excursii tematice, etc.);
c)piețe ale turismului sportiv cultural:
-se suprapun locațiilor care cuprind obiective sportive, muzee, monumente, comemorări,
conferințe ;i seminarii
-oferă o gamă variată de servicii turistice cazare, rezervări, închirieri, transfer, etc.
d)piețe ale turismului sportiv de activism:
-acoperă destinații turistice cu organizații ;i evenimente sportive
-sunt influențate de dezvoltarea economică de ansamblu a țărilor vizate, de tradițiile
sportive, de cadrul geopolitic regional, etc.
 CONCEPTUL DE EDUCAȚIE ÎN NATURĂ-OUTDOOR EDUCATION
PREMISĂ PENTRU PRACTICAREA TURISMULUI ȘI AGREMENTULUI SPORTIV

I.Aspecte de principiu

“cest concept şi s-a dezvoltat cu precădere în ultima decadă a secolului XX ca

urmare a transformării societății moderne în una preponderent urbană ;i a înlocuirii
treptate a mediului natural cu unul artificial care modifică esențial conform studiilor de
specialitate sociologice biologice motrice atât particularitățile somatice cât ;i psihice, cel
mai mare impact resimțindu-se la nivelul noii generații. Educația în mediu natural este
constituită din programe didactice independente sau asociate programei de studiu
convenționale , cu adresabilitate largă copii, tineri şi adulţi utilizată atât ca mijloc
educațional cât ;i ca relaxare ;i refacere, reeducare, team building, etc.
Scopurile uzuale ale educaţiei în aer liber sunt
-dezvoltarea personală şi îmbunătăţirea relaţiilor sociale
-dezvoltarea unei relaţii mai strânse cu mediul înconjurător.
-predarea competenţelor de supravieţuire în sălbăticie
-îmbunătățirea capacităţii practice de rezolvare a problemelor
-îmbunătăţirea muncii în echipă
-dezvoltarea competenţelor de conducere leadership
-înţelegerea şi compasiunea pentru mediul înconjurător
-promovarea spiritualităţii
-scăderea recidivei la delicvenţ.
Educația outdoor se bazează pe filozofia, teoria şi practica educaţiei experienţiale şi a
educaţiei ecologice, dezvoltând la copii abilități practice precum ;i înţelegerea şi
aprecierea de sine, a celor din jur şi a lumii naturale. Concepţia acestui nou tip de educaţie
este că orice om pus în condiţii grele uneori situații apropiate de extrem de viaţă şi
supravieţuire , îşi mobilizează exemplar resursele corporale şi mintale, la un nivel
incomparabil mai înalt decât o face în mod normal, în viaţa obişnuită cotidiană .
Kurt Hahn spunea Oamenii sunt mult mai vii, mai prezenți când se află în mijlocul
naturii. “ici, neîncorsetaţi de relaţii şi obligaţii sociale, nesprijiniţi de multitudinea de proteze
artificiale care le susţin viaţa în oraş, ei îşi aduc aminte că fac parte dintr-un sistem natural mai
mare, îşi dezvăluie firea şi sunt mai receptivi, nu se mai conformează stereotipurilor discriminatorii
bazate pe criterii de rasă, clasă socială sau religie. Viaţa în aer liber arată omului ce slab este în
mijlocul naturii şi îl obligă să colaboreze cu şi să se bazeze pe ceilalţi. Experienţele programate îi
zgândăresc frica de moarte şi-l silesc să-şi pună întrebări şi probleme privind viaţa lui– şi să le
răspundă, pe care altfel, în siguranţa iluzorie – dar asta e alta discuţie oraşului, nu şi le-ar fi pus
niciodată„ Richards, .
Educaţia în aer liber se realizează cu ajutorul experienţelor programate, care se
desfăşoară fie cadrat într-o locație stabilă fie în cursul unor deplasări. Cursanții iau parte la
diverse aventuri (evenimente impuse gradate ca dificultate), care pun în general probleme
a căror rezolvare stimulează creativitatea participanţilor şi îi obligă la colaborare între ei.
Pentru astfel de experienţe educative se folosesc drumeţii cu cortul, alpinism, deplasări cu
bărci, activităţi în parcuri de aventură, jocuri de grup.
Programele de educație outdoor se bazează pe strategii didactice non formale, se
desfă;oară în natură ;i finalitatea acestora nu o reprezintă atestările de tipul certificatelor
;i diplomelor, ci schimbarile vizibile produse la nivelul comportamentului participanților.
Procesul educativ este realizat prin stagii practice active în cadrul cărora cursanții
sunt plasați într-un mediu fizic ;i social specific unde este aplicat un set de provocări care,
într-o primă fază, duc la apariția stresului, însă ulterior, prin abilități ;i competențe
învățate, acestea sunt rezolvate, mecanism care stimulează învățarea, lucrul în echipă
precum ;i dezvoltarea personalității.

Înveti cu creierul, mâinile ;i inima!„ David Kolb

Ciclul învățării experiențiale după Kolb, 1975)

Educația experiențială se adresează ;i dezvoltă nivelul acumulărilor de cuno;tințe

(cognitiv , nivelul individualizării trăsăturilor de comportament afectiv ;i nivelul
deprinderilor fizice (motric) ;i modificări ale comportamentului față de mediu.

“dresabilitatea educației outdoor după Kolb,

 Finalități ale educației outdoor după Kolb,

Domenii principale ale educației outdoor ;i obiectivele principale urmărite de acestea

după Kolb,

Educaţia în aer liber îşi are originea în multe iniţiative apărute în ultimii de ani,
cum ar fi cerceta;ii fenomen întemeiat în de englezul Robert ”aden Powell care
urmăreşte tot instruirea, bazată pe activităţi practice în aer liber , şcoala din pădure
(Danemarca), taberele de corturi.
„Există mai mult în tine decât crezi! , era motto-ul dupa care se ghida filozoful ;i
pedagogul Kurt Hahn (1886-1974), fondatorul Școlii de educație experiențială outdoor–
Outward Bound . În opinia lui, societatea modernă suferea de maladii, boli ce au
apărut ca efect negativ al evoluției mult accelerate a tehnologiei declinul condiției fizice,
exacerbarea spiritului antreprenorial, atenuarea până la dispariție a creativității, a
abilităților practice, al autodisciplinării ;i a compasiunii interumane. Printre conceptele lui
Hahn se numără următoarele
a capacitatea mintală a elevului trebuie să fie susținută ;i dezvoltată de o bună condiție
fizică
b un individ fără caracter trăsătură umană considerată fundamentală nu va ajunge
niciodată la valoarea sa maximă umană
b)scopurile educative nu pot fi atinse printr-un simplu transfer verbal de cuno;tințe sau
idei, de la profesor la elev, ci se realizează cu ajutorul unor activități, cum ar fi Programele
educative Outward Bound, care dezvoltă la tineri deprinderi practice ;i trăsături ale
personalității cum ar fi încrederea în sine, responsabilitatea ;i compasiunea pentru
semeni. Strategia principală folosită este voluntariatul.
Kurt Hahn afirma că Sunt patru principii de bază ale programului educativ pe care le
consider antidoturi, remedii deoarece nu am nici o îndoială că tinerii din zilele noastre au nevoie să
fie salvaţi de la anumite efecte otrăvitoare ale civilizaţiei moderne :
-Nivel ridicat al pregătirii fizice –deoarece orice individ poate face mai multe când are
condiție fizică bună. Dezvoltarea domeniului motric se axa pe principiul „antrenament cu
ajutorul corpului, nu antrenarea corpului , percept aflat în concordanță cu filozofia lui Platon
„să îmbunătăţim condiţia fizică pentru a satisface necesităţile sufletului . Sunt vizați mai ales
tinerii cu capacităţi fizice medii, în special cei neîndemânatici, şi mult mai puţin
performerii–denumiți „primadone . El susţinea că orice tânăr normal care se antrenează
poate ajunge în scurt timp la rezultate sportive suficiente pentru consolidarea respectului
de sine;
-Descoperirea-Outward ”ound a fost numită „;coala experiențială, discovery school . Elevii
sunt provocați să-;i depă;ească limitele confortului personal. Ei sunt fiind expu;i unor
situații care îi solicită gradual dincolo de siguranța experienței anterioare. Ei răspund
acestor provocări, descoperind astfel în interiorul lor un potențial mult mai mare decât cel
cunoscut pe baza limitelor autoimpuse, rezultate din experiența cotidiană ;i comoditate. În
acest sens, Hahn fusese inspirat de o inscripție observată într-o biserică din ”elgia, care
suna astfel „Plus est en vous Există mai mult în tine decât crezi ;
-Voluntariatul, cel probabil cel mai important factor din cele trei. Mottoul Filozofia
educativă a lui Hahn se baza pe necesitatea însu;irii de către fiecare individ a dorinței
instinctive de a ajuta, de va face bine. Era convins că pu;i în situația de a da ajutor,
oamenii vor ajunge la cele mai adânci resorturi ale firii omene;ti. „Cel care se antrenează ;i
acționează, care acceptă greutățile, monotonia ;i pericolele, pentru a ajuta un camarad aflat în
pericol ;i necaz, va descoperi voința Domnului în interiorul sufletului său . În acest scop, stagiile
teoretice ;i practice axate pe acordarea primului ajutor ;i salvarea din situații periculoase
sunt prioritare în programul de pregătire.
Modelul educațional din ;coala lui Hahn poate fi sintetizat în următorul citat
„Consider că principala sarcină a educației este să asigure supraviețuirea următoarelor calități o
curiozitate inovatoare, o voință invincibilă, tenacitate în atingerea țelului, lepădare de sine ;i
deasupra tuturor compasiune! .
În comparaţie cu metodele tradiţionale, această nouă metodă de şcolarizare, produce
efecte educative puternice şi durabile, privind dobândirea capacităţii de manageriere
judicioasă a unor situaţii complexe, de adaptare, conducere, spirit de echipă, comunicare,
calități ce pot fi oricând transferate în situațiile specifice vieţii cotidiene
-Deprinderea noțiunilor de supravieţuire în natură constituie un alt domeniu prioritar al
instruirii care obligatoriu trebuie să fie bazat pe experienţă practică nu doar pe audierea
unor cursuri sau alocuțiuni .
 Trebuie prezentate probleme ce trebuie rezolvate judicios , nu informaţii, omul
reţine cam % din ce aude, % din ce vede, ;i % din ceea ce exersează. Este subliniat
totodată mecanismul rolului activ al elementului uman prin care se obţine înţelegere şi
memorare a cunoştinţelor, a atitudinii şi abilităților practice impuse. “stfel de strategie
didactică
-dezvoltă şi consolidează încrederea în forţele proprii proces ce se va transfera şi asupra
interacţiunilor umane din viaţa cotidiană
-oferă ocazia de rezolvare a problemelor reale prin acţiuni personale de planificare,
pregătire şi gândire logică, bazată atât pe cunoştinţe ştiinţifice cât şi pe inspiraţie sau
improvizaţie
-încurajează explorarea şi asumarea unor riscuri controlate
-conştientizează problematica ecologică cursantul devine un parte activă în sistemul
ecologic.

II. Metoda educaţiei în aer liber/outdoor –metodă pentru crearea unei psihosfere
sănătoase pentru dezvoltarea copiilor

Educaţia în aer liber este o metodă relativ nouă în sistemul educaţional românesc.
Valorile ei educaţionale, beneficiile calitative asupra dezvoltării copiilor sunt mai puţin
cunoscute atât în rândul părinţilor cât şi în rândul copiilor. S-a dovedit ştiinţific că
derularea unor activităţi de acest gen influenţează pozitiv coeziunea de grup în cadrul
unei grupe, influenţează pozitiv atât dezvoltarea fizică, cât şi cognitivă şi psihică a
copiilor.
Datorită urbanizării, industrializării puternice, copiii de azi au din ce în ce mai puţine
locuri de joacă, de recreere. Nu mai au libertatea copiilor de altădată de a explora natura.
Grija exagerată a părinţilor, televizorul, calculatorul le-au răpit această bucurie. Ei au o
copilărie planificată de părinţi, care încearcă prin prisma lor să ,,modeleze,, din ei adulţi de
succes.
Copiii mici se adaptează mai greu în lumea artificială, construită de oameni, ei
preferă lumea naturală a plantelor şi animalelor. Dorinţa de a interacţiona cu natura este
demonstrată şi de faptul că ei preferă poveştile în care acţiunea e în natură, iar personajele
sunt animale şi plante.
Eco-psihologia şi psihologia evoluţiei umane au demonstrat faptul că dezvoltarea
omului şi mediul natural sunt în strânsă legătură. Oamenii prezintă o atracţie înnăscută
pentru natură şi alte organisme vii–susţine Edward O. Wilson , biolog la
Universitatea din Harvard. În teoria biofiliei, Nancz M.Wells (2011, 2012, 2013), psihologul
Universităţii Cornell a demonstrat că acei copii care au posibilitatea să interacţioneze cu
natura, datorită spaţiilor verzi din jurul locuinţei sunt mai dezvoltaţi pe plan cognitiv
decât copiii care trăiesc în spaţii închise, neavând posibilităţi de mişcare în aer liber.
Similar într-un studiu efectuat pe 337 de elevi din zona New-York-ului, se arată că
mişcarea în aer liber reduce stresul, ;i agresivitatea în rândul lor. “ceastă metodă
educativă, relativ nouă pentru sistemul nostru de învăţământ este implementată cu succes
;i are rezultate deosebite în majoritatea ţărilor. În Suedia de exemplu programa şcolară
prevede ca 25% din timp elevii să şi-l petreacă desfăşurând activităţi în aer liber, iar în
Scoţia Departamentul de Educaţie a emis un ,,Standard Circular ,, ghid pentru
autorităţile educative şi şcoli în care printre alte recomandări se sugerează ca pe durata
programului şcolii, elevii să aibă activități conexe în aer liber ca parte integrantă a
procesului educativ.
În comparaţie cu metodele tradiţionale, această nouă metodă produce efecte
educative puternice şi durabile, privind dobândirea capacităţii de stăpânire a unor situaţii
complexe de inovare, de conducere, de spirit de echipă şi de comunicare.
În ultimii de ani se înregistrează o reducere semnificativă a libertății de mi;care, ;i
de joacă în aer liber. “cest lucru are urmări directe, implicații profunde în modul plenar
de manifestare a copiilor, care devin limitați motric, fără cuno;tințe ;i abilități practice de a
reacționa în anumite situații, înstrăinați de mediul natural pe care îl percep amenințător,
introvertiți deoarece realitatea lor este predominant cea virtuală.
Situația de față este cu atât mai complexă cu cât părinții , cu precădere mamele
percep mediul natural ca pe unul cu un potențial ridicat de risc, concepție care se
transmite, se răsfrânge direct asupra copilului. În ultimele decenii deteriorarea relației
copiilor cu spațiul natural a ajuns subiect de studiu ;i polemică pentru speciali;ti,
cercetători, politicieni.
Transformările de mediu, sociale, culturale ce au survenit în țările puternic
industrializate de-a lungul ultimelor decenii pot explica oarecum acest fenomen. În acela;i
timp se înregistrează modificarea modului de percepție a mediului urban, citadin.
Probabil cea mai pregnantă modificare la nivel planetar este reprezentată de
transformarea habitatului uman în unul predominant urban, cu cre;teri alarmante ale
traficului ;i aglomerării, cu rate incredibile de cre;tere a infracționalității ;i criminalității,
la care se adaugă ;i modul uneori nerealist în care arhitecții ;i planificatorii urbani au
conceptualizat mediul urban (Wikström, Dolmen, 2001).
“socierea acestor factori produce sentimente contradictorii de teamă, de insecuritate
deoarece atât mediul natural cât ;i cel urban sunt percepute ca locuri periculoase, asociat
acestei anxietăți cre;te şi comportamentul de protecție față de copii, care devine excesiv,
hiperprotectiv.
“ceste atitudini au devenit atât de dure încât au limitat raza de acțiune a copiilor
doar la deplasarea/jocul la ;coală, (în rest copilul este constrâns să-;i limiteze acțiunile la
spațiul casei considerat sigur pentru părinți .

III.Importanţa mişcării în dezvoltarea copilului

Educaţia este mai mult decât o acumulare de cunoştinţe, conceptul include competenţe
emoţionale, sociale şi estetice. Copilul este văzut ca un individ care învaţă activ, însă este
dependent de mediul său înconjurător, care îi transmite impulsuri şi ocazii suficiente pentru
învăţare (Fthenakis, 2003).
Mişcarea, jocul şi sportul sunt component indispensabile ale procesului educaţiei şi
formării. Contribuţia lor la realizarea sarcinilor educativ-formative poate fi motivată din
perspective teoretice diferite. Sănătatea este un argument important dar nu singurul
-din punct de vedere antropologic omul este o fiinţă pentru care mişcarea şi
experienţa sunt inerente, ceea ce înseamnă utilizarea tuturor simţurilor pentru a-şi face o
imagine asupra lumii şi asupra lui însuşi
-din punct de vedere al dezvoltării psihologice, copilul are nevoie de ocazii variate
pentru exploatarea şi cunoaşterea mediului său înconjurător
-din punct de vedere al psihologiei învăţării şi al neurofiziologiei percepţiile şi
mişcarea sunt roadele învăţării copilului
-din punct de vedere al sănătăţii sunt indispensabile pentru a combate îmbolnăvirile
datorate lipsei de mişcare, pe care numeroşi copii o prezintă
-din punct de vedere psiho-social ofertele de mişcare sunt necesare pentru
adaptarea la diferitele modificări sociale care survin pe parcursul vieţii
-din punct de vedere al prevenirilor accidentelor şi din punctul de vedere al
siguranţei individului este absolut obligatoriu ca aptitudinile motrice ale copilului să fie
antrenate.

IV.Lumea copilului - lume a mişcării

Pentru majoritatea adulţilor sănătatea, precum şi un corp frumos, armonios

constituie un motiv important pentru a face mişcare şi sport. Pe copii nu acest lucru îi
motivează. Ei fac mişcare pentru simplul fapt că descoperă în asta o sursă de plăcere şi
bucurie.
Este în natura ființei umane să se mi;te. Influenţa activităţii fizice asupra maturizării
şi dezvoltării din copilărie se exprimă în acest puternic îndemn spre mişcare nevoia de
mişcare a copilului . Fără această predispoziţie n-ar fi posibilă dezvoltarea sugarului
dependent de mamă într-o fiinţă adultă independentă şi conştientă de sine. De aceea
experienţele şi ocaziile de mişcare, joacă în primii - ani de viaţă au un rol deosebit de
important.
Mişcarea poate fi considerată astfel principiul de bază al unei existențe aflate în plin
proces de dezvoltare psihologică, biologică, somatică
-sugarii dau din mâini şi picioare de bucurie, mişcarea fiind singura modalitate de
comunicare nonverbală, calea de exprimare a stării psiho-emoţionale
-un copil sare spontan de fericire, aleargă, se caţără, se dă pe leagăn, zburdă,
acumulând astfel tot mai multă siguranţă în mişcare, independenţă şi experienţă
-copii şi adolescenţii sunt mânaţi de un puternic instinct spre jocul cu ceilalţi, ei
învăţând să joace diferite roluri, să accepte reguli, să trateze conflicte, să manifeste
toleranţă şi consideraţie faţă de ceilalţi, să înveţe să cadă de comun acord şi câştigă astfel
experienţă.
Curiozitatea copilului este mare, ea fiind parte a dezvoltării sănătoase a acestuia.
Creierul este încă plastic şi cu o puternică sete de experienţă el inventariază uşor impresii
şi învaţă repede cum să le salveze ca modele complexe în memorie. Copiii pot asimila mai
multe experienţe prin contactul direct cu mediul care-i înconjoară. Toate simțurile tactil,
olfactiv, vizual sunt stimulate, sunt activate, copiii experimentează activ atât mediul
exterior cât şi propriul corp. Ei antrenează astfel inconştient deprinderi, abilități ;i
stochează informații de care se vor folosi o viaţa întreagă.
Înţelegerea prin atingere a tot ce ne înconjoară este de o adâncă semnificaţie. “stfel se
antrenează simţul tactil şi înţelegerea formelor. Doar prin contactul direct palpabil cu
mediul ce urmează a fi descoperit şi perceperea celor cinci simţuri pot copii să trăiască
experienţe reale şi să creeze legături între diferite elemente.
Copiii au nevoie de un mediu pe care să-l poată palpa, simţi, auzi, mirosi, în care să
se poată mişca şi aduna experienţe. Încercarea practică a copiilor de a prinde obiecte de
orice fel cuprinde în paralel şi antrenarea gândirii abstracte. Palpând un obiect ei
desfă;oară un întreg proces de înţelegere. Concretul este temelia celui abstractului iar
motorul dezvoltării este curiozitatea puerilă şi setea de mişcare (Turcova, Neuman,
Martin, 2004).
Nevoia de mişcare în copilărie este mult mai puternică decât la adulţi. În copilărie
nevoia de senzaţii, este un motor atât de puternic, încât fără el nu s-ar putea dezvolta
echilibrul şi simţul mişcării sau al direcţiei Turcova, Neuman, Martin, .
Copii descoperă ;i înţeleg mediul spaţial prin mişcare. Noţiunile ca avânt, echilibru,
gravitaţie, frecare pot fi dobândite doar prin activităţi fundamentale de mişcare, ca
balansarea, alunecarea, căţărarea, săritura, aruncarea, târârea etc.
“ceste senzaţii şi experienţe fizice sunt fundamentale pentru cunoaşterea propriului
corp şi potenţialului acestuia. “ aduna experienţe corporale înseamnă
-a încerca diferite poziţii ale corpului şi tipuri variate de mişcare
-a experimenta echilibrul corpului în diferite poziţii rotire, rostogolire, săritură,
balansare);
-a experimenta încordarea, relaxarea şi efortul fizic cu efectele sale asupra inimii,
respiraţiei şi musculaturii
-a experimenta limitele corporale prin stimuli tactili.

V.Cunoştinţa de sine şi independenţa se nasc prin mişcare

Copiii au nevoie şi de experiențe riscante, precum căţăratul sau balansarea, pentru a

se cunoaşte pe ei înşişi şi mediul care-i înconjoară. Dezvoltarea simţurilor şi siguranţa de
mişcare se dezvoltă ;i este important să fie educată în anii copilăriei. Încercarea adultului
de a fi protector nu constituie întotdeauna un ajutor (aceasta în limitele acceptate de
siguranță corporală . Uneori protecția exagerată poate împiedica dezvoltarea, aceasta în
condițiile în care copiii au un simţ foarte dezvoltat în a-;i recunoaşte realist limitele. Ei î;i
apreciază cel mai bine capacitățile proprii până şi în situaţiile de risc se aventurează doar
dacă apreciază că au ;anse de reu;ită .
“cest lucru îl putem observa cel mai bine la copiii care se caţără pentru întâia oară.
Este uimitor cum ace;tia se adaptează solicitării calculându-;i fiecare priză se opresc
pentru a se orienta si întorc pentru a căuta o cale mai sigură.

VI.Încrederea în forţele proprii conferă conştiinţă de sine

Farmecul unei activităţi constă ;i în nesiguranţă, în provocări în măsura în care se

pot învinge situațiile problematice pe baza propriilor resurse. Prin urmare copii trebuie să
înveţe foarte devreme să aprecieze situaţiile periculoase şi pe cele necunoscute pentru a
acţiona corespunzător. Tocmai pericolul sau contactul cu obiectele periculoase conferă
copiilor experienţe şi competenţe cu durată mai lungă decât interzicerea anumitor acţiuni
sau instruirea şi pregătirea teoretică pentru pericole.
Părinţii, pedagogii, specialiştii domeniului trebuie să asigure pe drumul educaţiei şi
independenţei copilului o plasă de siguranţă ca apoi să-l lase să zburde. Pedagogii văd în
asta o bază fundamentală a educaţiei a-l face pe copil capabil să-şi evalueze capacităţile
proprii, să conştientizeze pericolul şi să devină flexibil, adaptabil în orice situaţie.
Siguranţa de sine dobândită prin mişcare are efecte pozitive şi în alte domenii ale
comportamentului (Neill, 2001).

VII.Copiii au nevoie de mişcare sau de sport?

Chiar dacă termenii sport şi mişcare, sunt folosiţi adesea ca sinonime, ei au totuşi
sensuri diferite. În sport sunt caracteristice tehnica, randamentul şi comparaţia
randamentului, în timp ce conceptul de mişcare are alte conotații referindu-se la
modalități practice de deplasare.
Motricitatea bazică este esenţială pentru copil, cuprinde activităţi fundamentale pe care
copii le descoperă şi le execută cu mare entuziasm. Ne referim aici la acte şi acţiuni motrice
de bază cum ar fi căţărarea, alergarea, săritura, târârea, alunecarea, rostogolirea/rotirea,
balansarea, etc. Este esențial pentru cei mici să adune mai întâi o varietate de experienţe
înainte de a se dedica unei ramuri sportive distincte, adică să acumuleze deprinderi
motrice multilaterale.
Mişcarea, jocurile, sportul în aer liber au un aport considerabil la educarea integrală a
individului, inducând numeroase efecte benefice atât asupra dezvoltării motrice, biologice,
cât şi psihologice a acestuia, demonstrând după o anumită perioadă de instruire
comportamente noi armonioase atât în plan motric, afectiv ;i cognitiv.

VIII.Impactul activităţilor în aer liber asupra dezvoltării fizice a copiilor din ciclul
primar

Medici celebrii din antichitate au folosit cultura fizică, astfel că şi acum multe aplicaţii
curente îşi trag originea din observaţiile acestora. Esculap recomanda pentru vindecarea bolilor
regim alimentar, mişcare în aer liber, iar Hipocrat, părintele medicinei, arăta că exerciţiile şi
mişcarea în aer liber favorizează respiraţia şi circulaţia, echilibrează activitatea sistemului nervos.
Mişcarea în aer liber, exerciţiile fizice au fost susţinute de pedagogi ca Rablais, J.“.
Comenius, J. Loche, J.J. Rousseau, J.H. Pestalozzi pe care au asociat-o factorilor naturali de
călire a organismului, în vederea unui corp sănătos.
Simion ”ărnuţiu nominalizează câteva mijloace de realizare a călirii organismului
,,urcatul şi coborâtul, fuga pe întrecute, sărituri în depărtare peste gropi… întăresc pieptul,
membrele şi muşchii,,. Reputatul profesor Iuliu Haţeganu arată că ,,nevoia de aer, lumină,
soare, apă, aceste mijloace grandioase de sănătate nu le pot da decât educaţia fizică corporală,,.
“erul, apa, soarele, mişcarea în aer liber sunt esenţiale în dezvoltarea fizică
armonioasă şi în dezvoltarea fiziologică a copilului, această perioadă caracterizându-se
mai ales prin dezvoltarea sistemului osos în special la nivelul toracelui, claviculei, a
coloanei vertebrale şi a bazinului. Se dezvoltă sistemul cardio-vascular, sistemul
respirator, sistemul nervos şi muscular.
Călirea naturală, realizată prin expunerea judicioasă la factorii naturali de sănătate
aeroionii negativi din păduri, spaţii verzi, talasoterapia, helioterapia la mare, jocurile,
gimnastica adaptate vârstei, previn nu numai cele mai frecvente afecţiuni ale coloanei
vertebrale ce pot apărea în primii ani de şcoală cifoza, scolioza, lordoza , au un rol foarte
important asupra calităţii osului la copiii prepubertari
 Mişcarea în aer liber pe lângă efectul benefic asupra tonicităţii şi troficităţii musculare
produce o îmbunătăţire a structurii funcţionale a ţesuturilor, influenţează dezvoltarea
celulară şi conduce la o mai bună integrare a aparatelor şi sistemelor organismului.
Dezvoltarea fizică depinde la această vârstă în mare măsură de solicitările fizice.
Lipsa de mişcare, în special în aer liber, este considerată ca fiind una dintre bolile
civilizaţiei cu cele mai grave urmări în toate etapele vieţii, organismul în creştere fiind
mult mai sensibil la factorii nocivi din mediu decât organismul adulţilor. Lipsa
posibilităţilor de mişcare în copilărie măreşte riscul multor boli ale sistemului
cardiovascular şi a aparatului locomotor.

IX.Impactul activităţilor în aer liber asupra dezvoltării cognitive din ciclul primar

Copiii folosesc activitatea de mişcare pentru a ajunge la cunoaşterea mediului

înconjurător. Studiile arată că există o legătură între dezvoltarea motrică a copiilor, a
inteligenţei lor şi a gradului de independenţă.
Fiinţele umane ajung să cunoască lumea înconjurătoare prin aproximări succesive.
Pentru a cunoaşte un lucru interacţionăm cu acesta, făcându-l să devină familiar.
Copiii transformă fenomenele din lumea lor în propriile lor adevăruri prin metode
care sunt unice minţilor şi temperamentului propriu.
Învăţarea la copiii mici se împleteşte inevitabil cu mişcarea, jocul în aer liber, mediu
în care ei sunt stimulaţi să gândească să exploreze, mediu care îi încurajează să pună
întrebări şi să rezolve probleme.
În acestă perioadă copilul însuşeşte un mare volum de cunoştinţe dezvoltându-şi
concomitent modalităţi noi de înţelegere. “stfel se dezvoltă o serie de calităţi ale
cunoaşterii cum ar fi observarea atentă, atenţia, exprimarea în mod desfăşurat a ideilor,
imaginaţia.
“ctivităţile în aer liber îi oferă copilului experienţa directă şi legătura cu viaţa reală,
pentru a învăţa. Totodată face posibilă perceperea mediului înconjurător prin intermediul
analizatorilor, obţinând imagini perceptive plurimodale. Orice obiect oricât ar părea de
simplu, posedă o multitudine de aspecte, însuşiri şi relaţii, care nu pot fi surprinse de un
singur analizator.
Diversificarea analizatorilor a fost impusă în cursul evoluţiei de necesitatea
cuprinderii unei game mai întinse de însuşiri şi laturi ale realităţii obiective, pentru o mai
bună adaptare la influenţele ei. Dar tocmai pentru ca valoarea adaptivă a percepţiei să
devină mai mare, s-a impus tot atât de necesar ca principiul diferenţierii şi specializării
obiective să fie întregit cu principiul interacţiunii şi integrării plurimodale. Imaginea
perceptivă nu se realizează ca o întipărire mecanică de tip pasiv a ,,amprentelor,,
obiectului în creier, ea este rezultatul unui proces activ, orientat unor scopuri concrete ale
activităţii de cunoaştere.
Întotdeauna desfăşurarea percepţiei este susţinută de o serie de operaţii care se
efectuează ca şi asupra obiectului perceput acţiuni de deplasare, de aşezare-ordonare, de
probare-măsurare, de descompunere etc.
Dezvoltarea limbajului este de asemenea influenţată de mişcare. Limbajul este
sprijinul mental pe care se bazează copiii în drumul lor spre o lume a înţelegerii prin
imagini mentale care au fost legate iniţial de rădăcinile lor concrete. Copiii îşi rafinează şi
extind înţelegerea împărtăşind-o altora şi făcând comparaţii cu a celorlalţi pe măsură ce
interacţionează verbal.
Legătura între motricitate şi limbaj este determinată neurofiziologic. Domeniile din
creier, care răspund de comunicarea orală sunt într-o permanentă şi directă interacţiune cu
mişcarea şi coordonarea secţiunilor competente din creier.
Prin jocurile de mişcare în aer liber îşi dezvoltă abilităţile de comunicare, dezvoltarea
limbajului oral, mişcarea fiind un stimul pentru participarea activă la vorbire. Vocabularul
copiilor se lărgeşte prin descrierea activităţilor proprii sau ale altor executanţi, ceea ce va
aduce câştiguri atât în comunicarea verbală cât şi în acumularea de cunoştinţe noi.
Procesele asemănătoare sunt valabile şi pentru perceperea matematică. Putem
considera că matematica ca un proces de organizare şi operare cu realităţile spaţiale şi
cantitative ale lumii noastre. Cel care ştie să evalueze echilibrul şi mişcarea unui corp în
sistemul de coordonare de spaţiu şi în timp acela nu va avea probleme mari în folosirea
cifrelor şi a operaţiunilor aritmetice abstracte. În aritmetică este nevoie de o reprezentare
corporală a spaţiului şi a timpului.
Organizarea si autoorganizarea jocurilor de mişcare este un prilej, în special pentru
copiii din ciclul primar de reluare, repetare a unor noţiuni simple de aritmetică, geometrie,
mulţimi prin măsurarea distanţelor, stabilirea formelor traiectoriilor de deplasare,
stimularea percepţiilor de timp, volume şi greutăţi manipularea obiectelor . Cunoştinţele
teoretice acumulate în clasă se consolidează prin joc.
“tenţia şi capacitatea de concentrare sunt considerate ca o bază esenţială a unei
învăţări eficiente. Concentrarea este numai atunci posibilă când şi corpul participă. În
momentul în care corpul transmite semnale negative, atunci copilul este neliniştit, se mişcă
permanent şi capacitatea de învăţare se diminuează.
Dezvoltarea atenţiei, a capacităţii de concentrare prin mişcare poate fi explicată prin
îmbunătăţirea circulaţiei sângelui în creier. Mişcarea în general stimulează metabolismul şi
are influenţe asupra activităţii neuro/transmiţătorilor. Prin mişcare se influenţează procese
hormonale, care duc la reducerea stresului şi la asigurarea unui confort psihic.
Strâns legat de dezvoltarea intelectuală şi implicată direct în activitatea de învăţare
este şi memoria. Tot ceea ce se fixează în memorie fără ca elevul să înţeleagă, să descopere
cauzalitatea se uită repede. Memoria şcolarului mic se sprijină pe concret, perceptibil. De
aceea experienţele care sunt câştigate prin mişcare, joacă, explorarea mediului înconjurător
au un rol important pentru fixarea concret-senzorială care este fragmentată de detalii
nesemnificative, copilul păstrează informaţiile care l-au impresionat mai mult.
Mişcarea în aer liber contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie,astfel în
diverse jocuri este importantă sesizarea rapidă a intenţiilor adversarului pentru adoptarea
deciziilor rapide cu privire la acţiunile următoare. “tenţia copilului este solicitată pe
deplin, contribuind la dezvoltarea stabilităţii, distributivităţii, mobilităţii proceselor.
Gândirea este de asemenea solicitată în cadrul jocurilor, se creează situaţii la care
copiii trebuie să găsească soluţii rapide, în funcţie de condiţiile schimbătoare ale
momentului. Problemele tactice care se pun constau în analiză, sinteză şi compararea
tuturor factorilor, în scopul de a alege varianta cea mai corectă.
 X.Impactul activităţilor în aer liber asupra dezvoltării psiho-sociale a elevilor din
ciclul primar

Sub aspectul caracteristicilor afective, vârsta copilăriei este percepută ca fiind una de
căutare a echilibrului afectiv. Dinamica sentimentelor din această perioadă este legată de
creşterea gradelor de conştiinţă a propriei activităţi şi a relaţiei cu ceilalţi. Se dezvoltă
propriile dorinţe şi aspiraţii. În această perioadă are loc creşterea sensului moral-afectiv al
conduitei generale. Tot în această perioadă se dezvoltă sentimentele intelectuale.
Procesele afective se caracterizează prin tot ceea ce numim tonus afectiv simţiri,
trăiri, sensibilităţi sufleteşti vii şi puternice. La această vârstă copilul se entuziasmează
uşor, totul îl impresionează. Copii sunt sinceri şi cred în cei mai mari ca ei. De aceea sunt
uşor de modelat, dar modelele educaţionale trebuie alese cu grijă.
Trăsături cum sunt temperamentul, caracterul, aptitudinile şi interesele sunt
condiţionate în dezvoltarea lor de mişcare, joc şi sport. Prin educarea temperamentului se
cultivă trăsături pozitive ca stăpânirea de sine, echilibrul afectiv, accelerarea reacţiilor şi
mişcărilor, trăsături necesare formării personalităţii în ansamblul ei.
Se consolidează aptitudinile generale cum sunt rapiditatea gândirii, puterea de
concentrare a atenţiei, spiritul de observaţie, se formează unele însuşiri psihomotorii cum
sunt forţa fizică, rapiditatea mişcărilor, echilibrul static, echilibrul dinamic, coordonarea
mişcărilor, îndemânarea. Toate acestea sunt în strânsă legătură cu însuşirile şi
comportamentele personalităţii.
“ctivităţile în aer liber constituie un element deosebit de important în ceea ce
priveşte integrarea socială a elevilor. Oferă multiple posibilităţi pentru crearea de relaţii
pozitive între copii, care să conducă la conturarea nevoii de celălalt. Devin mai preocupaţi
de a-i ajuta pe cei din jur. Prin intermediul acestor activităţi, învaţă că ideea de echipă este
viabilă, acest concept înlocuind ideea de individ.
S-a demonstrat ştiinţific că aplicarea unor programe variate de educaţie în aer liber,
spre exemplu activităţi de cooperare în grup care cultivă onestitatea, respectul pentru
sentimentele şi drepturile celorlalţi, grija pentru cei din jur, autodisciplina, îmbunătăţirea
climatului social reprezintă o importantă contribuţie şi conferă o nouă calitate principiilor
generale din spaţiul educaţional.
Ca urmare a implicării în aceste tipuri de activităţi, participanţii îşi însuşesc o serie de
abilităţi şi competenţe care contribuie la îmbunătăţirea performaţelor personale, iar
conştientizarea de către membrii echipei a piedicilor care îngreunează munca în echipă,
contribuie la îmbunătăţirea performaţelor echipei, atât în cadrul exerciţiilor cât şi în viaţa
reală. Relaţiile sociale ce se conturează acum, constituie baza premiselor sociale a societăţii
de mâine.
 ETICA ÎN TURISMUL ȘI AGREMENTUL SPORTIV ȘI IMPACTUL ACESTORA
ASUPRA MEDIULUI

Etica este un ansamblu de norme în raport cu care un grup uman î;i reglează
comportamentul pentru a deosebi ce este legitim ;i acceptabil în realizarea scopurilor DEXLR,
. Plecând de la această definiție, etica în turism este un ansamblu de norme ;i
comportamente pe care trebuie să le urmeze ;i să le respecte toate persoanele ;i organizațiile
implicate în actul turistic, respectiv turi;tii, populația locală, mass media, prestatorii de servicii,
agențiile de turism, administrațiile locale ;i guvernul.
Turismul este un fenomen social, economic ;i cultural, care mobilizează resurse ;i
fluxuri umane, stabile;te legături între oameni ;i comunități, pune în valoare natura ;i
creațiile omenirii ;i interacționează intens cu mediul înconjurător, producând prefaceri
importante la nivel structural ;i funcțional. Din această cauză, efectele activităților turistice
pozitive sau negative depind de atitudinile, mentalitățile ;i comportamentul celor
implicați în această formă de petrecere a timpului liber ;i de relaxare.
Dintre efectele pozitive ale turismului se pot menționa cre;terea veniturilor
relansarea tradițiilor ;i obiceiurilor valorificarea patrimoniului natural ;i cultural crearea
locurilor de muncă protecția ;i conservarea mediului, iar printre efectele negative se
numără declinul tradiţiilor, materialismul, creşterea ratei infracţionalităţii şi a
criminalităţii, conflictele sociale, aglomerarea ;i consumul de spațiu, deteriorarea mediului
şi dependenţa de ţările industrializate principalele finanţatoare ale activităţii de turism,
prin investiții ;i prin emisia de turi;ti .
Pentru buna desfă;urare a activităților turistice ;i pentru reglementarea raporturilor
dintre actorii implicați în actul turistic, Organizația Mondială pentru Turism ;i Comitetul
Mondial de Etică în Turism întrunite în “dunarea Generală din Santiago de Chile la data
de octombrie , au elaborat Codul Global de Etică în Turism, care curpinde
articole, după cum urmează :
-Contribuția turismului la înțelegerea reciprocă ;i respectul între popoare ;i societati
-Turismul ca posibiltate de împlinire individuală ;i colectivă
-Turismul, factor al dezvoltării durabile
-Turismul, utilizator al mo;tenirii naturale a omenirii ;i contribuabil la îmbogățirea ei
-Turismul, activitate avantajoasă pentru comunitățile ;i țările gazdă
-Obligațiile participanților la actul turistic
-Dreptul la turism;
-Libertatea de mi;care turistică
-Drepturile lucrătorilor ;i antreprenorilor din industria turismului
-Implementarea principiilor Codului global de etică pentru turism.
Dintre etapele premergătoare elaborării Codului Global de Etică în Turism se pot
aminti următoarele :
-Declarația Universală a Drepturilor Omului din decembrie
-Convenția Internațională “supra Drepturilor Culturale, Sociale ;i Economice, din
decembrie 1966;
-Convenția Internațională “supra Drepturilor Politice ;i Civile, din decembrie
-Convenția de la Var;ovia privind transportul aerian, din octombrie
-Convenția de la Chicago privind aviația civilă internațională, din decembrie , ;i
Convențiile de la Tokyo, Haga ;i Montreal în legătură cu acestea
-Convenția asupra facilităților vamale pentru turism, din iulie , ;i protocolul aferent
-Convenția privind protecția mo;tenirii naturale ;i culturale mondiale, din noiembrie
1972;
-Declarația de la Manila asupra turismului mondial, din octombrie
-Rezoluția celei de-a VI-a “dunări Generale a OMT de la Sofia, în cadrul căreia a fost
adoptată Declarația Drepturilor Turistului ;i Codul Turistic din septembrie
-Convenția asupra drepturilor copilului, din ianuarie
-Rezoluția celei de-a IX-a “dunări Generale a OMT de la ”uenos “ires, referitoare la
facilitatile de călătorie, precum ;i la siguranța ;i securitatea turi;tilor, din octombrie
-Declarația de la Rio asupra mediului ;i dezvoltării, din iunie
-“cordul general asupra comerțului ;i serviciilor, din aprilie
-Convenția privind biodiversitatea, din 6 ianuarie 1995;
-Rezolutia celei de-a XI-a “dunări Generale a OMT de la Cairo, privind prevenirea
turismul sexual, din 22 octombrie 1995;
-Declarația de la Stockholm din august , împotriva exploatării sexuale comerciale a
copiilor;
-Declarația de la Manila privind impactul social al turismului, din mai
Pe lângă principiile Codului Etic, în turism funcționează ;i reguli ale bunului simț,
scrise sau nescrise, care trebuie respectate pentru a avea un mediu propice de manifestare.
“stfel, în timpul drumețiilor se vor respecta următoarele reguli
-când porniţi la drum, luaţi numai atâtea bagaje cât sunteţi siguri că le puteţi transporta
singuri, fără a fi nevoie ca pe traseu să faceţi apel la altcineva care să vă poarte rucsacul
sau măcar o parte din obiecte
-nu lăsaţi tovarăşii de drum să vă aştepte. Punctualitatea trebuie să fie o calitate
indispensabilă oricui, nu numai în drumeţie este o problemă de onoare . Un tren pierdut
sau rătăcirea de colectiv din cauza unei întârzieri de câteva minute poate rata programul
întregii excursii. Căutaţi să ajungeţi la punctul de întâlnire cu câteva minute mai devreme
decât ora stabilită
-pe traseu căutaţi să nu ieşiţi cu nimic din comun adoptaţi o ţinută decentă,
corespunzătoare sexului şi vârstei. Grija faţă de felul cum vă îmbrăcaţi este o dovadă de
respect faţă de voi şi, mai ales, faţă de alţii
-nu faceți gălăgie pentru a nu-i deranja pe ceilalți ;i fauna locului. “dmiraţi peisajul fără
exclamaţii stridente
-nu abandonați de;eurile menajere pe traseu ;i în locurile de popas, decât în spații ;i
dispozitive special amenajate. Dacă acestea nu există păstrați în rucsac resturile ;i
ambalajele ;i la întoarcere depozitați-le la tomberoanele de lângă bloc
-nu faceți focul la întâmplare, degradând paji;tile ;i pădurea, ci în locuri special
amenajate;
-la cabană respectaţi liniştea celorlalţi turişti. Ţipetele, strigătele, comportarea zgomotoasă
nu sunt făcute pentru jocurile de cabană. Râdeţi cu decenţă. Cînd se râde nu se astupă
gura cu mâna;
-dacă sosiţi seara târziu la cabană, instalaţi-vă cu cât mai puţin zgomot. Veţi aprecia
această dovadă de politeţe faţă de ceilalţi când şi alţii vă vor trata la fel. Uşile se închid şi
se deschid încet, cu mâna, şi nu se trîntesc. Nu fugiţi pe culoare;
-peste tot păstraţi curăţenia. Înainte de a intra în cabană, ştergeţi bine încălţămintea,
scuturaţi-vă picioarele de apă sau de zăpadă, dacă este cazul
-grija faţă de bunurile obşteşti este o îndatorire cetăţenească. Nu le deterioraţi. Respectaţi
şi păstraţi cu grijă inventarul cabanei. Nu credem că ar fi cineva în stare să se culce pe pat
cu bocancii în picioare sau să-şi şteargă mîinile sau încălţămintea pe faţa de masă, perdele,
pături, etc.
-dimineaţa, înainte de a pleca, faceţi patul în care aţi dormit pentru a- lăsa aşa cum l-aţi
găsit
-pe traseu mergeţi în ordine, linişte şi cu decenţă. Pe şosele şi drumuri publice se impune
cunoaşterea şi respectarea cu stricteţe a regulilor de circulaţie. Fiecare participant va
rămâne în câmpul vizual al celorlalţi
-ajutaţi-vă ori de câte ori este nevoie tovarăşii de drum, excursioniştii din alte grupuri şi
străduiţi-vă să nu le faceţi greutăţi de nici un fel. Fiţi atent la ceea ce se întîmplă în jur şi
interveniţi când puteţi fi de folos
-aveţi încredere în colectivul şi conducătorul drumeției. Sprijiniţi- de fiecare dată când
este nevoie;
-marcajele şi tăbliţele indicatoare, semne atât de preţioase în drumeţia de munte, nu
trebuie stricate sau „îmbogăţite" cu inscripţii, mesaje, desene, etc. Nu vă „distraţi"
niciodată schimbîndu-le direcţia poate fi un fapt cu consecinţe grave pentru cei ce vin
după voi
-nu vă scrieţi numele pe scoarţa copacilor, stânci, stâlpi indicatori, pereţii peşterilor sau alt
„loc vizibil"
-cînd vizitaţi o peşteră, chiar nepăzită, nu rupeţi stalactite sau stalagmite
- prin locurile pe unde treceţi puteţi întâlni păsări şi animale rare ori specii de plante unice
care vă bucură privirea şi vă trezesc emoţii plăcute, de neuitat. “dmiraţi-le cu discreţie,
eventual fotografiaţi-le, dar nu le faceţi nici un rău
-nu rupeţi, ci ocrotiţi cu respect toate plante rare care sunt în paza legii şi a omeniei. Dintre
acestea, vă amintim doar câteva garofiţa Pietrii Craiului(Dianthus callizonus), plantă
unicat mondial, care poate fi întâlnită numai pe pajiştile şi în pădurile Pietrei Craiului
floarea de colţ (Leontopodium alpinum) care creşte pe stâncăriile prăpăstioase din etajele
montane; sângele voinicului (Nigritella nigra şi Nigritell rubra), două specii de orhidee
care vieţuiesc mai ales în păşunile alpine şi subalpine usturoiul cheilor (Allium
obliquum), care poate fi întâlnit în ţara noastră numai în Cheile Turzii, etc. 197
În escaladă ;i alpinism etica constă în anumite norme, scrise sau nescrise, privind
maniera de parcurgere a traseelor. De exemplu, în alpinism etica spune că se poate utiliza
orice element artificial de înaintare pitoane, ancore, pioleți, scărițe, etc. , pentru că nu este
important felul în care se înaintează, ci înaintarea în sine. În escaladă se consideră că s-a
parcurs un traseu doar dacă s-a parcurs de la început pâna la sfâr;it în modul cap de
coardă , fără a utiliza elemente artificiale, decât prizele care se găsesc pe traseu fisuri,
scobituri, proeminențe, trepte, etc. . În bouldering, etica spune că nu este important să

197 http://www.carpati.org/articol/cum_ne_comportam_in_timpul_drumetiilor/578/
ajungi sus, ci este important felul în care ajungi, punându-se accent pe mi;care. De
asemenea, este etic să nu deteriorăm traseul de cățărare prin distrugerea voluntară a
prizelor naturale, deoarece ele trebuie să servească de sprijin ;i altor sportivi. Dintre alte
norme etice nescrise pentru escaladă ;i alpinism se pot aminti
-un traseu nou trebuie să corespundă cerinţelor etice ale elitei alpiniştilor şi nu a
mediocrităţii
-o premieră de alpinism trebuie să respecte tradiţiile locale, dar în egală măsură trebuie să
fie un pas înainte, care să stimuleze ambiţiile şi orgoliile alpiniştilor
-niciodată nu se pot compara traseele din pereţii de granit cu cele din pereţi de calcar,
conglomerat şi cu atât mai mult, cu cele din gresie
-un traseu nou de alpinism trebuie să fie o punte de legătură spirituală între riscul unei
aventuri şi securitatea unei performanţe
-trebuie să privim un traseu alpin ca o creaţie materială pentru care nişte alpinişti au făcut
mari eforturi, la fel ca noi, şi să îl tratăm ca atare
-orice modificare a stării traseului faţă de cea iniţială reprezintă un mic afront adus tuturor
alpiniştilor care l-au parcurs, dar şi a celor care urmează să-l parcurgă, din care motiv
trebuie făcută cu extrem de multe precauţiuni
-dacă un membru al echipei de premiere este în viaţă, cel mai elementar „bun simţ ne
obligă să-l consultăm, poate avem surpriza unui sfat benefic
-nu rupeţi niciodată o piatră sau un prag de iarbă dacă nu este strict necesar pentru
siguranţă
-un piton sau o ancoră în plus reprezintă o siguranţă mai mare, dar poate strica
frumuseţea şi plăcerea celorlalţi alpinişti
-este o mare realizare personală să parcurgi un traseu de alpinism, dar şi mai important
este stilul şi siguranţa cu care l-ai parcurs;
-pentru a reface un traseu de alpinism, întâi trebuie să-l aduci la starea iniţială, apoi să-l
gândeşti din nou, la nivelul etic actual. 198
În ascensiunile montane din Himalaya se aplică un cod etic nescris, din care cităm
-ori de câte ori este posibil, angajați un porter sau ghid nepalez, nu din ţara
dumneavoastră, pentru a beneficia de bani populația ;i economia nepaleză
-asiguraţi-vă că agenţia de trekking vă furnizează porteri şi ghizi corect instruiţi, dotați,
plătiți şi asigurați
-dacă credeţi că un porter sau ghidul este exploatat în vreun fel, faceți plângere la agenție
;i raport la sindicat, care vor interveni pentru a apăra drepturile lor. 199
Schiorii ;i snowboarderi pot lua în considerare următoarele norme de conduită pe
pârtii ;i trasee
-fii capabil să opre;ti sau să eviți persoane sau obiecte
-persoanele din fața ta au prioritate este responsabilitatea ta să le eviți
-nu te opri acolo unde poți obstrucționa traseul sau unde nu e;ti văzut de sus
-ori de câte ori intri pe traseu, asigură-te ;i acordă prioritate celor care vin de sus;
-folose;te întotdeauna dispozitive pentru a preveni pierderea echipamentului
-respectă toate semnele ;i avertismentele postate nu intra pe trasee ;i zone închise

198 http://www.clubulalpinroman.net/2011/08/12/1553/
199 http://www.hikenepal.com/trekking/ethical-trekking.php
-înainte de a folosi orice mijloc de transport pe cablu asigură-te că ai cuno;tințele ;i
capacitatea de a le folosi;
-nu staționa pe linia de urcare în mijloacele de transport pe cablu pentru a-ți a;tepta
prietenii sau a-ți ajusta echipamentul aceste lucruri se fac înainte de a ajunge acolo
-când îți vine rândul să urci în telescaun sau teleschi acționează imediat, pentru a nu rata
urcarea în defavoarea persoanelor care a;teaptă în spatele tău
-dacă e;ti singur, permite ;i altei persoane să ocupe locul de lângă tine pe telescaun sau
teleschi, pentru o fluidizare mai bună a traficului ;i a reduce timpul de a;teptare pentru
ceilalți turi;ti
-dacă ai căzut la îmbarcare sau pe traseul de urcare situație frecventă în cazul
snowboarderilor , încearcă să te îndepărtezi de acolo, împreună cu echipamentul, pentru a
permite celor care a;teaptă să se îmbarce
-dacă ai pierdut ceva mănu;ă, băț, telefon, ochelari în timp ce urci cu telescaunul sau
teleschiul, memorează locul ;i recuperează-l;
-nu coborî în zig-zag pe toată lățimea pârtiei acordă-le spațiu de manevră ;i altora care se
mi;că diferit față de tine
-fii atent la ce se întâmplă în jur, indiferent de cine are dreptul de drum
-în timp ce cobori nu efectua manevre necontrolate cu bețele, pentru a nu răni pe cineva
-atunci când cobori repede, acordă-le spațiu larg persoanelor care se deplasează mai
lent.200
Turi;tii care practică off road-ul se pot ghida după următoarele norme de
comportament:
-respectă legile ;i reglementările pentru vehiculele de agrement care se aplică pe terenuri
publice;
-respectă valorile culturale ;i naturale de pe terenurile publice sau private
-circulă cât mai mult pe urmele gata formate în sol
-respectă flora ;i fauna locală opre;te-te ;i prive;te, dar nu deranja
-păstrează piesele defecte, nu le arunca la întâmplare pe traseu;
-nu arunca de;eurile menajere pe traseu sau în locuri neprevăzute cu dispozitive de
colectare a acestora;
-menține-ți vehiculul curat ;i sunetul acestuia la un nivel care să nu deranjeze mediul
-adoptă un impact minim la campare
-cere permisiunea înainte de a conduce pe teren privat;
-nu deranja animalele sau punctele de adăpare
-ia cu tine rezerve adecvate de hrană, combustibil, piese de schimb ;i o trusă de prim
ajutor.201
Interacțiunile dintre formele de turism sportiv ;i mediul înconjurător natural sau
construit sunt multiple ;i dinamice, finalizându-se cu impacte pozitive sau negative, la
nivel social, cultural, economic, politic ;i environmental.

200 http://www.skiingresource.com/
201 http://www.wa4wda.com.au/ethicsoff.htm
 A)Impactul turismului sportiv de eveniment ;i de vizitare a obiectivelor sportive

a)impactul pozitiv:
-locuri de muncă
-investiții în infrastructură sate olimpice, parcuri olimpice, pârtii, piste de automobilism,
stadioane, piscine, etc.);
-oportunități pentru afaceri legate de sport sau de alte domenii
-regenerare urbană
-cre;terea numărului de sosiri ;i a veniturilor încasate
-cre;terea cheltuielior pentru turism
-cre;terea plăților în sistem electronic
-relansarea me;te;ugurilor tradiționale
-beneficii psihologice ;i emoționale pentru comunitățile gazdă
-expunere media a destinațiilor cu efecte pe termen mediu ;i lung
-încurajarea activităților pentru menținerea sănătății ;i a condiției fizice
-îmbunătățirea imaginii țărilor sau ora;elor gazdă

b)impactul negativ:
-aglomerație
-dislocarea populației locale
-suspendarea afecerilor normale;
-îngreunarea traficului;
-huliganism;
-terorism;
-degradarea infrastructurii (stadioane, hoteluri, monumente, etc.);
-poluare sonoră, luminoasă, chimică ;i menajeră
-consum de electricitate ;i apă

B)Impactul turismului sportiv activ

În cazul turismului sportiv activ putem stabilii, pentru fiecare activitate în parte,
formele de impact generate asupra componentelor naturale sau antropice solicitate, fapt
care se poate constitui într-un semnal de alarmă cu privire la modalitățile de desfă;urare a
activităților agrementale ;i la necesitatea protecției ;i conservării mediului turistic dintr-o
anumită regiune.

a)Impactul negativ

Industria turismului suprasolicită resursele de apă pentru hoteluri, piscine, aqua

parcuri, SPA-uri, terenuri de golf, igienă personală, etc. Întreținerea terenurilor de golf
necesită mari cantități de apă dulce zilnic, fapt care determină un deficit de apă pentru
regiunile respective. Dacă apa provine din puțuri, suprapomparea poate duce la
salinizarea pânzei freatice. Un teren de golf din Thailanda, spre exemplu, necesită
kg/an de fertilizatori, pesticide ;i erbicide ;i utilizează o cantitate de apă cât de
locuitori din mediul rural. Mari cantități de apă sunt necesare ;i pentru funcționarea
tunurilor de zăpadă de pe pârtiile care nu au suficientă zăpadă naturală.
Pentru funcționarea instalațiilor de transport pe cablu telecabine, telescaune,
teleschiuri sunt necesare cantități mari de energie electrică, fapt care determină cre;terea
prețurilor pentru ski pass-uri.
Pentru încălzire, curățarea terenurilor ;i construirea infrastructurii cabane, locuri de
popas ;i belvedere, drumuri, pârtii, etc. , se defri;ează suprafețe importante de pădure,
fapt care determină degradarea ecosistemelor ;i habitatelor, declan;area eroziunii liniare ;i
cre;terea deficitului de precipitații.
“menajarea satelor, centrelor ;i stațiunilor turistice duce la suprasolicitarea spațiului,
care compromite actul turistic prin supraaglomerare, poluare sonoră ;i chimică, violarea
intimității, degradarea bio ;i geodiversității, etc.
Construirea digurilor, spărgătoarelor de valuri ;i a altor structuri în zonele litorale
determină modificări ale direcției ;i intensității curenților marini, activează eroziunea
costieră ;i contribuie la modificarea unor ecosisteme ;i habitate marine.
Practicarea drumețiilor montane poate afecta anumite componente naturale, după
cum urmează
-circulația turi;tilor pe anumite trasee drumuri, poteci afectează solul ;i vegetația
degradarea stratului erbaceu, scăderea vigurozității plantelor, pierderea de materie
organică în sol, scăderea macroporozității ;i permeabilității solului, declan;area ;i
accelerarea eroziunii liniare);
-amenajarea locurilor de campare determină degradarea stratului erbaceu tasare,
aprinderea focului , acumularea d;eurilor ;i declan;area eroziunii săparea ;anțurilor de
drenaj în jurul corturilor);
-aprinderea focurilor contribuie la degradarea paji;tilor, dar ;i a vegetației arborscente ;i
arbustive ex. jenapănul . Spre exemplu, un trekker în arealul munților Himalaya poate
consuma 5 kg de lemn pe zi.
În arealele montane, turi;tii care practică drumeția sau alpinismul generează o mare
cantitate de de;euri ambalaje, echipament, alimente, tuburi de oxigen, etc. . “numite
trasee din Anzi Peruvieni ;i din Himalaya au fost supranumite Traseul Coca-Cola sau
Traseul Hârtiei Igienice.
Mountain biking-ul poate contribui la modificarea microreliefului, prin amenajarea
bike parkurilor movile, ;anțuri, gropi, trasee, poteci, etc. , ;i la declan;area eroziunii
liniare prin suprasolicitarea urmelor făcute de roți.
 Drumeție pe o potecă turistică bătătorită din nordul Munților Pennini-Anglia
(sursa: http://www.northumberlandlife.org/teatrail/Page2.asp)

Practicarea schiului alpin contribuie la degradarea solului ;i la declan;area eroziunii

areale ;i liniare prin suprasolicitarea anumitor sectoare de pârtie, unde zăpada nu este
suficient de groasă.
Turismul terestru cu mijloace motorizate (jeep-uri, motociclete, ATV-uri,
snowmobile contribuie la poluarea sonoră ;i chimică a aerului ;i la declan;area sau
reactivarea eroziunii liniare rularea pe acelea;i urme, accelerarea pe suprafețele
decopertate ;i pe oga;e, etc. . În iarna anului , în Parcul Național Yellowstone s-a
înregistrat un număr de turi;ti cu snowmobile, turi;ti cu ma;ini,
turi;ti cu autobuze ;i turi;ti pe schiuri. Monitorizarea impactului indus de
snowmobile arată că zgomotul produs de acestea a putut fi auzit % din timpul de
observație în -13 locuri-e;antion stabilite, ;i % din perioada de observație în locuri
e;antion. La gheyserul Old Faithfull snowmobilele au putut fi auzite % din timpul
afectat măsurătorilor, chiar dacă aveau loc erupții acvatice.
“ctivitățile turistice desfă;urate cu mijloace motorizate pe unități acvatice râuri,
canale, lacuri, mări, oceane contribuie la poluarea sonoră ;i chimică a apelor, la stresarea
faunei acvatice, la accelerarea eroziunii de mal ;i afectează calitatea ecosistemelor ;i
habitatelor.
În regiunile litorale recifii coraligeni sunt afectați de amenajările pentru turism,
cre;terea cantităților de sedimente, traficul naval, poluarea chimică, circulația turi;tilor ;i
prelevarea suvenirurilor de către ace;tia. De asemenea, ancorarea vaselor ;i anumite
activități de relaxare, precum scuba diving, snorkeling, yachting, etc., contribuie la
degradarea ecosistemelor marine, inclusiv a recifilor coraligeni.
Impactul activităților turistice asupra recifilor de corali este mediu-scăzut în
regiunea caraibiană, mediu-ridicat în Hawaii, mediu-scăzut în Micronezia Guam,
Mariane, Marshall), etc.
 “utobuze pe ;enile în Parcul Național Yellowstone din SU“
(sursa: http://helenair.com/lifestyles/entry-to-yellowstone-national-park-free-on-
monday/article_3fc3d340-5f5a-11e2-9acd-001a4bcf887a.html)

Snorkel odihnindu-se într-un picior pe o colonie de corali în Tumont Bay, Guam

(sursa: http://www.nature.com/scitable/blog/saltwater-science/what_risks_do_tourists_pose)

Activitățile sportive aeriene, desfă;urate cu mijloace motorizate powered hang

gliding, powered paragliding, ultralight aviation , determină poluarea aerului ;i produc
zgomot.
Escaladarea pereților stânco;i determină degradarea microreliefului prin frecarea
exercitată de corzi, fapt care determină formarea unor ;ănțulețe pe muchia abrupturilor
(ex. pe abrupturile grezoase din Oak Park-Grand Ledge, Michigan), prin folosirea repetată
a prizelor naturale sau a asigurărilor artificiale pitoane, ancore, nuci, etc. , apariția
potecilor ;i instalarea eroziunii liniare de-a lungul lor, acumularea de;eurilor, ;i afectează
ecosistemele de stâncă arbori, arbu;ti, bryiofite, licheni, animale). Un studiu efectuat pe
abruptul calacaros Niagara din SUA/Canada, desfă;urat pe teritoriul statelor New York,
Ontario, Michigan, Wisconsin ;i Illinois, în sectorul Toronto-Ontario care este o destinație
pentru escaladă, scoate în evidență următoarele aspecte McMillan, Nekola, Larson,
-reducerea biodiversității
-pereții folosiți pentru escaladă aveau doar % din plantele vasculare existente pe pereții
neescaladați
-diversitatea briofitelor ;i lichenilor pe abrupturile escladate era cu - % mai mică decât
pe abrupturile neescaladate;
-pe traseele de escaladă speciile delicate de licheni au fost înlocuite cu specii mai
rezistente;
-pe abrupturile folosite pentru escaladă procentul speciilor non-native era de %, față de
% pe abrupturile sălbatice introducerea speciilor non-native s-a făcut prin intermediul
încălțămintei, îmbrăcămintei ;i echipamentului.

Șănțulețe formate pe un abrupt grezos din Oak Park-Grand Ledge,

Michigan prin acțiunea corzilor folosite în escaladă
(sursa: http://livingontheledge.wordpress.com/2011/04/28/the-ledges-a-resource-to-protect-or-
neglect/)
b)Impactul pozitiv

”eneficiile de pe urma turismului sportiv activ pot fi importante, cu consecințe la

nivel social, cultural, economic, politic sau environmental. Dintre acestea menționăm
-avertizarea de către turi;ti a autorităților locale, a politicienilor sau a prestatorilor de
servicii asupra poluării sau degradării unor habitate, geosituri, locuri turistice, etc.
-stimularea sistemelor educaționale adresate prestatorilor de servicii ;i turi;tilor din
întreaga lume în domeniul patrimoniului natural ;i cultural ghidaj, centre de informare
turistică, cursuri de turism, traininguri, editare de materiale promoționale, etc.
-colectarea de fonduri prin taxele plătite de către turi;ti campare, închiriere, vizitare,
licențe de pescuit, etc. ;i direcționarea lor spre domenii vitale învățământ, turism, etc.
-sensibilizarea turi;tilor în legătură cu anumite probleme de mediu ;i încurajarea
inițiativei personale de protecție ;i conservare a resurselor atractive naturale ;i culturale. 202

Vezi ;i http://www.unep.org/resourceefficiency/Home/Business/
202

SectoralActivities/Tourism/WhyTourism/ImpactsofTourism/
EnvironmentalImpacts/tabid/78775/Default.aspx
 POPAS ȘI CONCLUZII

Suntem în secolul XXI ;i asistăm la o sportivizare continuă a turismului ;i a

societății prin intermediul canalelor media, prin înmulțirea sălilor de fitness, terenurilor de
sport ;i complexelor SP“, prin inflația de materiale ;i evenimente sportive, prin apariția
unui comportament uman orientat spre relaxarea prin mi;care, spre activitate fizică, spre
menținerea condiției fizice ;i a sănătății.
Pentru a defini acest fenomen, în lucrarea de față au fost utilizați termenii turism ;i
agrement sportiv , care formează o interfață între două domenii de sine stătătoare, dar cu
legături strânse turismul ;i sportul.
Turismul este o modalitate de petrecere a timpului liber sau de agrement pentru
recreere, aventură, cunoa;tere ;i îmbunătățirea sănătății. Dacă la baza acestor necesități ;i
motivații se află activitățile fizice, obiectivele ;i evenimentele sportive, susținute de
infrastructura unități de primire ;i serviciile turistice specifice cazare, alimentație,
animație, ghidaj atunci se poate vorbi de turism sportiv, turism pentru sport sau turism
de agrement sportiv puncte turistice, centre turistice, complexe turistice, stațiuni
turistice . Dacă activitățile fizice sunt practicate pentru relaxare, distracție ;i menținerea
condiției fizice fără deplasarea în afara localității de re;edință ;i fără a se face apel la
infrastructura ;i serviciile turistice atunci se poate vorbi doar de activități fizice
agrementale, activități fizice recreaționale, agrement sportiv, agrement prin sport, loisir
sau relaxare activă parcuri, arii protejate, terenuri de sport, bike park-uri, snow park-uri,
skate park-uri, etc.).
Turismul ;i agrementul sportiv nu este numai turism ;i sport, este ;i cultură,
planificare, politică ;i economie. Este creativitate, imaginație, explorare, curaj, aventură,
cunoa;tere ;i sănătate. Este un ideal spre care trebuie să tindă toți cei care iubesc natura,
răsăritul de soare pe țărmul mării, apusul de soare pe crestele munților, apele învolburate
ale râurilor, abrupturile stâncoase monumentale, misterul tenebrelor, zăpezile prăfoase,
vântul ;turlubatic ;uierând printre jnepeni, mirosul ierbilor, codrii aprin;i ai toamnei,
boncănitul cerbilor, mările de nori, nemărginirea...Popas. Mergem mai departe.
 BIBLIOGRAFIE

Addison, G., (2001), Whitewater Rafting, Stackpole

Armstead, L.D., (1997), Whitewater Rafting in North America, Globe Pequot
Assis, Helena Rey de, Inamdar, N., (coordinators), (2007), Tourism and Mountains-A
Practical Guide to Managing the Environmental and Social Impacts of Mountain Tours, United
Nations Environmental Promgramme
Bâca, I., Șteff, I., (2010), Colibița-dimensiuni turistice, Ed. Nova Didactica, ”istrița
Bâca, I., (2012), Arealul turistic Piatra Fântânele-Măgura Calului, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca
Bâca, I., (2013), Geomorfologie turistică, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca
Balint, Gh., (2007), “ctivităţi sportiv recreative şi de timp liber paintball, mountain bike şi
escaladă, Ed. PIM, Ia;i
Baker, N., (2004), Whose Hegemony? The Origins of the Amateur Ethos in Nineteenth Century
English Society, Sport in History 24(1): 1-2
Barget, E., Gouguet, J-J., (2012), The importance of foreign spectators’ expenditure in the
tourism impact of mega-sporting events, Papeles de Europa, 25, p. 27-50
Bartaletti, F., (1994), Le grandi stazioni turistiche nello sviluppo delle Alpi italiane, Bologna,
Pàtron
Bartaletti, F., (1998), L’evoluzione storica del turismo nelle Alpi, în Squarcina, E. (Ed),
Turismo: fattore di sviluppo o di degrado? Milano, Università Cattolica
Bartaletti, F., (2004), Geografia e cultura delle Alpi, Milano, Franco Angeli
Bartha, B., Szakacz J., (1983), Planorism ;i delta-planorism, Ed. Sport-Turism, ”ucure;ti
Batzing,W., (2003), Die Alpen. Geschichte und Zukunft einer europäischen Kulturlandschaft,
München, Beck
Bechdel, L., Ray, S., (1997), River Rescue: A Manual for Whitewater Safety, Appalachian
Mountain Club Books, Boston
Bennet, J., (1996), The Complete Whitewater Rafter, McGraw-Hill
Bernasconi, M., Tenucci, M,. (1998), Extreme Rafting, Universe
Berstein, S., Milza, P., (1998), Istoria Europei, vol. I-II, ed. a II-a, Institutul European,
”ucure;ti
Bjorklid, P., (1995), Children-traffic-environment, Architecture & Behavior, 10, 399–404
Blaine, M., (2001). Whitewater: The Thrill and Skill of Running the World's Great Rivers, Black
Dog &Leventhal
Blakely, K.S., (1994), Parent’s conceptions of social dangers to children in the urban
environment, Children’s Environments, , –25.
Bourdeau, P., (1999), Tourisme et territories: l`emergence d`un champ d`action et de recherche,
Montagnes mediterraneennes, 11
Bota, Cornelia, (2000), Ergofiziologie, Editura Globus, ”ucureşti
Brooks, C.M., (1994), Sports Marketing. Competitive Business Strategies for Sport, Englewood
Cliffs, New Jersey: Prentice-Hall
Cassady, J., Calhoun, F., (1995), California Whitewater: A Guide to the Rivers, North Fork
Press
Cassady, J., Dunlap, D., (1999), World Whitewater, Ragged Mountain Press
Cârstea, Gh., (2000), Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Ed. AN-D“, ”ucureşti
Chiriac, G. D., (2007), Manualul para;utistului, “eroclubul României, ”ucure;ti
Chu, D., (1982), Dimensions of Sport Studies, New York: John Wiley and Sons
Coarelli, F., (1989), Guida Archeologica di Roma, Milano: Arnoldo Mondadori Editore
Colibaba, E., D., Bota, I., (1998), Jocuri sportive. Teorie şi metodică., Ed. “ladin, ”ucureşti
Davison, P., (1985), Wildwater West Virginia, Menasha Ridge Press, Bermingham, Alabama
De Knop, P., (1995), A figurational perspective of the development of sport tourism, Congres de
la Societe Nord-Americaine de la Sociologie du Sport, Sacramento
Delpy, L., (1998), An overview of sport tourism: building toward a dimension framework,
Journal of Vacation Marketing, 4, 23-38
Dellenbaugh, F. S., (2007), A Canyon Voyage: The Narrative of the Second Powell Expedition,
Free e-book from Project Gutenberg,
Dellenbaugh, F. S., (2003), The Romance of the Colorado River, Free e-book from Project
Gutenberg
, , (1974), ”azele fiziologice şi biochimice ale calităţilor fizice, Ed. Sport-Turism, ”ucureşti
Demeter A.

Dewailly, J.M., Sobry, Cl., (1997), Recreation, re-creation: tourisme et sport dans le Nord-Pas-
de-Calais, l`Harmattan, Paris
Dixon, A.W., Henry, M., Martinez, M.J., (2013), Assessing the Economic Impact of Sport
Tourists' Expenditures Related to a University's Baseball Season Attendance, Journal of Issues
in Intercollegiate Athletics
Dragnea, A., Teodorescu, S., Bota, A., Stănescu, M., Şerbănoiu, S., Tudor, V.,(2006),
Educaţie fizică şi sport – Teorie şi didactică, Ed. FEST, ”ucure;ti
Dragnea, A., C., Bota, A., (1999) Teoria activităţilor motrice, ”ucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică
Dragnea, A., C., (2000), Teoria edicaţiei fizice şi sportului, Ed. Cartea Şcolii, ”ucure;ti
Dreyer, A., Kruger, A., (1995), Sportturismus. Management and marketind-Handbuch,
Oldenbourg Verlag Munich
Dunning, E., (1990), Sociological Reflections on Sport, Violence and Civilization, International
Review for the Sociology of Sport 25(1): 74
Dunning, E., Malcolm, D., Waddington, I., (2004), Introduction: History, Sociology and the
Sociology of Sport: The Work of Norbert Elias, In Sport Histories: Figurational Studies in the
Development of Modern Sports, edited by Eric Dunning, Dominic Malcolm and Ivan
Waddington. London and New York: Routledge, pages 1-14, SML GV571/S565X/2004
DeRoss, Rose Marie, (1970), Adventures of Georgie White, TV's "Woman of the Rivers",
Gardner Printing and Mailing Co.
Dimock, B., (2001), Sunk Without a Sound : The Tragic Colorado River Honeymoon of Glen and
Bessie Hyde, Fretwater Press
Enoiu R., Moldovan E., Enoiu, R.S., Cioroiu, S.G.,( 2010), Experiential outdoor learning by
educational tourism and ecological activities. Faculty of Physical Education and Sport
Transilvania University of Brasov
Epuran M.,(2005) Metodologia cercetării activităților corporale, Ed. FEST, ”ucure;ti
Fourie, J., Gallego, M. S., (2010), The impact of mega-events on tourist arrivals, Universidad
de la Laguna, Spain
Fthenakis V.M., Rohatgi U.S., Chung B.D., (2003), A Simple Model for Predicting the release
of Liquid-Vapor Mixture from a Large Break in a Pressurized Container, Journal of Loss
Prevention, 16, 61-72
Futrell, Alison, (2006), The Roman Games: A Sourcebook, Blackwell Publishing
Getz, D., (1998), Trends, strategies, and issues in sport-event tourism, Sport Marketing
Quarterly (SMQ), 7 (2), 8-13
Getz, D., (2003), Sport event tourism : Planning, development and marketing, in Sport and
Adventure Tourism (S. Hudson, ed.), New York, Haworth Hospitality Press
Ghiglieri, M. P., (2010), First Through the Grand Canyon: The Secret Journals and Letters of the
1869 Crew Who Explored the Green and Colorado Rivers, Puma Press
Gibson, H. Attle, S., Yannakis, A., (1997), Segmenting the Active Sport Tourist Market: A Life
Span Perspective, Journal of Vacation Marketing, 4 (1), 52-64
Gibson, H. J., (1998a), Sport tourism: a critical analysis of research, Sport Management
Review 1 (1), 45-76
Gibson, H.J,. (1998b), Active Sport Tourism: who participates? Gainesville: E&FN Spon
Goldestein, J.H., (1989), Sports, Game, and Play, Hillsdale, New Jersey: Lawrence Elrbaum
Gratton, C., Taylor, P., (2000), Economics of Sport and Recreation, E & FN Spon, London
Grigora;, P., (2002), Schi alpin, snowboarding, carving-noțiuni teoretice, tehnice ;i metodice, Ed.
Accent, Cluj-Napoca
Grigore, M., (1989), Defileuri, chei ;i văi de tip canion în România, Ed. Științifică ;i
Enciclopedică, ”ucure;ti
Guttmann, A., (2004), Targeting Modernity: Archery and the Modernization of Japan, Sport
History Review 35(1): 20-21
Gyorgy, V., (2006), Zborul cu parapanta, PDF, ”ra;ov
Hall, C.M., (1992), Adventure, sport and health tourism, in Weiler, B., Hall, C.M., Special
Interest Tourism, Belhaven Press
Higham, J., (1999), Sport as an avenue of tourism development: An analysis of the positive and
negative impacts of sport tourism, Current Issues in Tourism 2, (1), 83-90
Higham, J., (2005) (editor), Sport tourism destination: issues, opportunities and analysys,
Elseviere Butterworth Heinemann, Linacre House, Jordan Hill, Oxford OX2 8DP, 30
Corporate Drive, Burlington, MA 01803
Higham, J., Hinch, T., (2009), Sport and Tourism: Globalization, Mobility and Identity,
Elseviere Butterworth Heinemann, Linacre House, Jordan Hill, Oxford OX2 8DP, 30
Corporate Drive, Burlington, MA 01803
Hinch, T., Higham, J., (2001), Sport Tourism: a Framework for research, International Journal
of Tourism Research, 3
Hinch, T., Higham, J., (2011), Sport Tourism Development, 2 nd edition, Channel View
Publication
Holbek, L., Stanley, C., (1998), Guide to the Best Whitewater in the State of California, Friends Of The
River Pres
Hopkins, K., Beard, Mary, (2005), The Colosseum (Wonders of the World), Cambridge, MA:
Harvard University Press
Holzman, R., (2013), Effects of Rock Climbers on Vegetative Cover, Richness and Frequency in
the Boulder Front Range, Colorado, University of Colorado Boulder
Hudson, S., (2003) (editor), Sport and Adventure Tourism, The Haworth Hospitality Press,
New York-London-Oxford
Hudson, S., Hudson, Louise, (2010), Golf tourism, Goodfellow Publishers Limited,
Woodeaton, Oxford, OX3 9TJ
Humphrey, J.H., (1986), Roman circuses. Arenas for chariots-racing, Berkeley
Iordănescu, T., (2003), Viața privată în Imperiul Roman, Ed. Vestala, ”ucure;ti
Jouty, S., Odier, H., (2009), Dictionnaire de la montagne, Ed. Omnibus, Paris
Kolb D.A., Rubin I.M., McIntyre J.M., (1974), Organizational Psychology: A Book of
Readings, 2nd edition, Englewood Cliffs, N.J.: Prentice-Hall
Kolb. D. A., Fry, R., (1975) Toward an applied theory of experiential learning, in C. Cooper
(ed.) Theories of Group Process, London
Kuhne, C., (1980), Advanced River Rafting, Anderson World Place
Kurtzman, J., (2005), Sport tourism categories, Journal of Sport Tourism, 10 (1), 15-20
Kurtzman, J., Zauhar, J., (1995), Research: sport as a touristic endeavour, Journal of Sport Tourism
Lachaux, J.C., (1970), Théâtres et amphithéâtres d'Afrique Proconsulaire, Édisud, La Calade,
Aix-en-Provence
Lalouette, Claire, (1987), Civilizația egiptului antic, vol. I-II, Ed. Meridiane, ”ucure;ti
Manole, I., Ionescu, Gh., (1982), Dicționar marinăresc, Ed. “lbatros, ”ucure;ti
Martin, C., (1974), Sierra Whitewater - A Paddler's Guide to the Rivers of California's Sierra Nevada,
Martin Press
McKenna, Anne, (1999), Aggressive In-Line Skating, Capstone Press
McMillan, M., Nekola, J. C., Larson, D. W., (2002), The effects of rock climbing on the
vegetation of the Niagara Escarpment in Southern Ontario, Cons. Biol. Canada
Mastermann, G., (2001), Strategic Sports Event Management, ButterWorth-Heinemann,
Great Britain
Meijer, F., (2005), The Gladiators, History’s Most Dangerous Sport, Thomas Dunne Books/ St.
Martins’ Press
Mendiratta, Anita, (2010), Major sports events: major engine for tourism, CNN TASK
Group/eTN
Messerli, B., Ives., J.D., (editors), (1997), Mountains of the World: A Global Priority,
Parthenon, New York and London
Mihăilescu, N., (2006), Management, marketing, legislaţie în activitatea sportivă, Editura
Universităţii din Piteşti, Piteşti
Moise, Z., (1997), Marketingul prin intermediul târgurilor şi expoziţiilor, Editura All
Educaţional, ”ucureşti
Moldovan E., Mogoş A., (2006), Evaluarea impactului activitatilor outdoor asupra
învăţământului primar şi gimnazial, www.sportscience.ro
Montanelli, I., (1994), Istoria grecilor, Ed. Artemis, Bucure;ti
Morrison, M. A., (2010), International Trends in Mountain Tourism Marketing and
Development, Belle Tourism International Consulting
Mullin, B.J., Hardy, S., Sutton, W.A., (1993), Sport Marketing, Champaign, Illinois: Human
Kinetics
Murdico, Suzanne, (2003), In-line Skating: Techniques and Tricks, Rosen Publishing Group
Mure;ianu, M., Schuster, Ed., (2012), Ecogeografia turismului sportiv ;i agremental, Ed.
Napoca Star, Cluj-Napoca
Neill, J.T., (2001), A Profile of Outdoor Education Programs and Their Implementation in
Australia, Japanese Outdoor Education Journal, 5(2), 1-9
Neirotti, Lisa, Delpy, (2003), An Introduction in Sport Tourism and Adventure Tourism, in
Sport and Adventure Tourism, Hudson, S., editor, The Haworth Hospitality Press, New
York-London-Oxford
Neuman, J., Turčová, I., Martin, A. J., (2007), Being in nature: Summer camp, but not as we
know it. Horizons 40, 25-30. ISSN: 1462-0677
Nicoară, L., Pu;ca;, Angelica, (2007), Regionare turistică mondială, Ed. a II-a, Ed. Silvania,
Zalău
Nicolescu, A., (1999), Istoria civilizației britanice, vol. I, Institutul European, ”ucure;ti
Nola, H.L. B., Callum, M.R., (2004), Scuba diver behaviour and the management of diving
impacts on coral reefs, Biological Conservation, Elsevier
Novelli, M., (2005), Niche Tourism-contemporary issues, trends and cases, Elseviere
Butterworth Heinemann, Linacre House, Jordan Hill, Oxford OX2 8DP, 30 Corporate
Drive, Burlington, MA 01803
Ntloko, N.J., Swart, Kamilla, (2008), Sport Tourism event impacts on host community: A case
study of Red Bull Big Wave Africa, South African Journal for Research in Sport, Physical
Education and Recreation
Olukoya, W., A., (2012), Impact of Sport Tourism in the Urban Regeneration of Host Cities (The
Case of Sheffield), International Tourism and Hospitality Management, University of
Sunderland
Origet du Cluzeau, C., Vicerat, P., (2010), Le tourisme des annees 2010. La mise en future de
l`offer, La Documentation francaise, Paris
Ottevanger, H.J., (2007), Sport Tourism: Factors of influence on sport event visit motivation,
Master of Arts in European Tourism Management, Bournemouth University, (UK)
Pigeassou, Ch., (1997a), Sport and tourism: the emergence of sport into the offer of tourism.
Between pasion and reason. An overview of French situation and perspectives, Journal of Sport
Tourism, 4, 20-36
Pigeassou, Ch., (1997b), Sport et tourisme: l`emergence du sport dans l`offer touristiques. Entre
passion et raison. Les Cahiers Espace, 52, 15-24
Pigeassou, Ch., Filloz, V., (2000), Du tourisme sportif au Sport touristique, Les Cahiers Espace,
66, 92-94
Pigeassou, Ch., (2004), Le tourisme sportif: une realite sociale aux countours incertains, în
Sobry, Cl., (2004), Le Tourisme Sportif, Presses Universitaires Septentrion, p.33-71
Platner, S.B., (1929), A Topographical Dictionary of Ancient Rome, London: Oxford
University Press
Policec, A., Stinghe, I.D., (1990), Deltaplanul Construcție ;i zbor, Ed. Tehnică, ”ucure;ti
Powell, J.W., (2005), Canyons of the Colorado, Free e-book from Project Gutenberg
Redmont, G., (1990), Points of increasing contact: sport and tourism in the modern world, în
Tomlinson A. (ed), Proceedings in the leisure studies Association, Second international
conference, Leisure, Labour and Lifestyles: international Comparisons, LSA Publication,
Eastbourne, 158-169
Redmont, G., (1991), Changing styles of sport tourism: industry/consumer interaction in
Canada, the USA, and Europe, în Sinclair M.T., Stabler M.J., (ed), The Tourism industry: an
international analysis, CAB International, Wallingford, 107-120
Rees, C., R., Miracle, A, W., (2000), Education and Sport, In Handbook of Sports Studies,
edited by Jay Coakley and Eric Dunning, London and Thousand Oaks, CA: Sage
Publications
Richards, A., (1981), „Kurt Hahn The Midwife of Educational Ideas. Ed. D. Diss, University
of Colorado, Boulder
Ritchie, B., Adair, D., (2002), The Growing Recognition of Sport Tourism, Current Issues in
Sport Tourism, 5 (1), 1-6
Ritchie, B., Adair, D., (ed), (2004), Sport Tourism: Interrelationships, Impacts and Issues,
Library of Congress Cataloging in Publication Data, Cromwell Press
Roche, M., (2000), Mega-events and modernity, London: Routledge
Sobry, Cl., (2004), Le tourisme sportif, Presses Universitaires du Septentrion
Sollom, D., Cook, M., (1998), Paragliding - From Beginners to Cross-Country, Crowood Press
Standeven, J., De Knopp, P., (1999), Sport tourism, Champaign, IL:Human Kinetics
Stevens, L., (1998), The Colorado River in Grand Canyon: A Comprehensive Guide to Its Natural
and Human History, Red Lake Books
Suman, Gh., Babadag, D., (1987), Alpinismul- ;coală a vieții, Ed. Militară, ”ucurue;ti
Sutcliffe, D. B., (2012), Kurt Hahn and the United World Colleges. Regione Autonoma Friuli
Venezia Giulia UWC Adriatic
Schäfer-Mehdi, St., (2008), Organizarea evenimentelor, Editura “ll, ”ucureşti
Şerbănoiu, S., (2000), Teoria educaţiei fizice şi sportului, Ed. Cartea Şcolii, ”ucureşti
Şerbănoiu, S., (2004), Metodica educaţiei fizice, Ed. Cartea Universitară, ”ucureşti
Ștefănescu, H., (2010), Optimizarea pregătirii în schiul alpin actual, Ed. Napoca Star Cluj
Napoca
Thuillier, J.P., (1997), Le Sport dans la Rome Antique, Paris, Errance
Trosien, G., Dinkel, M., (2001), Sport-tourismus als Wirtshaftsfaktor, Afra-Verlag, Butzbach-
Griedel
Turco, D.M., Eisenhardt, H., (1998), Exploring the sport tourism connection, ICHPER, SD, 24-
27
Turco, D.M., Swart, K., Bob, U., Moodley, V., (2003), Socio-economic impacts of sport
tourism in Durban unicity, South Africa. Journal of Sport Tourism, 8(4): 223-239
Turcová, I., Martin, A. J., (2004), The outdoor terminological jungle. In. J. Neuman & I
Turcová (Eds.) Proceedings from the International Symposium Outdoor Sports Education,
18-21 November 2004, Hrubá Skála, Czech Republic (pp.82-87). Prague: EYES. ISBN: 80-
903577-1-7
Vlăsceanu, M., (1999), Organizaţiile şi cultura organizării, Editura Trei, ”ucureşti
Walbridge, C., Sundmacher, W., (1995), Whitewater Rescue Manual, Ragged Mountain Press,
Camden Maine
Walo, M., Bull, A., Breen Helen, (1996), Achieving economic benefit at local events: a case study of
a local sports event, Journal of Festival Management and Event Tourism, vol. 4, no. 3/4, pp.
95-106.
Walmsley, D.,(2008), Sports Tourism: Strategies for Successful Development, Sport Business
Group
Weil, Ann, (2004), Aggressive In-Line Skating, Capstone Press
Wells, N.M., Donofrio, G.A., (2011, Urban planning, the natural environment, and public
health. In: J.O. Nriagu (Ed.) Encyclopedia of Environmental Health, volume 5, pp.565-575.
Burlington: Elsevier
Wells, N.M., Rollings, K.A., (2012), The natural environment: Influences on human health and
function. In S. Clayton (Ed.) The handbook on Environmental and Conservation Psychology,
Oxford University Press
Wells, N.M., Lekies, K.S., (2012), Children and nature: following the trail to environmental
attitudes and behavior. In: J. Dickinson and R. Bonney (Eds.) Citizen Science: public
collaboration in environmental research, Ithaca, NY: Cornell University Press
Wells, N.M., (2013), The role of nature in children's resilience: cognitive and soial processes. In:
K. Tidball & M. Krasny (Eds.) Greening in the Red Zone, Springer
Westwood, R. E., (1997), Woman of the River: Georgie White Clark, White-Water pioneer,
Logan, Utah, Utah State University Press
Whittall, N., (2002), Paragliding: The Complete Guide, Airlife Pub
Wikström, P-O., Dolmen, L., (2001), Breaking Rules: The Social and Situational Dynamics of
Young People's Urban crimes, CPI Group (UK) Ltd, Croyton
Williams, R.S., Ferrigno, J.G., ed. (1986), Satellite Image Atlas of Glaciers of The World.
Glaciers of Europe-Glaciers of the Alps, US Geological Survey, Department of the Interior
Wilson, E.O. , (2006), Nature Revealed, Selected Writings 1924/2006, The Johns Hopkins
University Press, Baltimore, www.press.jhu.edu
Witt, S., (1988), Mega events and mega attractions, Tourism management , 9 (1), pp. 76-77
Zeigler, E.F., (1984), Ethics and Morality in Sport and Physical Education-An Experimential
Approach, Chicago, Illinois: Stripe
***Dictionarul explicativ al limbii romane. Editia a II-a, Ed. Univers Enciclopedic Gold,
”ucure;ti,
***dexonline.ro
***Economic Impacts of Olympic Games, Locate in Kent, 2009
***Jeux Olymiques: heritages et impacts, Library Olympic Studies Centre, International
Olympic Committee, 2013
***Mountains of the World: Tourism and Sustainable Mountain Development, Mountain
Agenda, Bern, 1999
***The Economic Impact of London 2012 Olympic &Paralympic Games, A report by Oxford
Economics commissioned by Lloyds Banking Group, 2012
***The New Zealand Ski&Snow Tourism Market, Tourism New Zealand, Insights-2012

“ceastă carte a apărut cu sprijinul magazinului Sport Center ”istrița www.esportcenter.ro ;i a

Centrului SP“ Schreiner ”istrița.