Cetatea Callatis

sistem administrativ

În cadrul unui val de colonizare mult mai târziu, a fost întemeiată, pe locul
Mangaliei de astăzi, de către colonişti din Heracleea Pontica (Eregli, Turcia) cetatea
Callatis (Kallatis)1.Numele nu poate fi explicat, evoluţia reţinută de Stephanos din Bizanţ
(numele derivat de la callatos un paner folosit la sărbătoarea Thesmophoriilor) nefiind
decât folclorică. Pliniu cel Bătrân (Naturalis Historia IV, 11-18, 44) nota că oraşul se
numea înainte Cerbatis (Callatim quae antea Cerbatis vocabatur) lucru care a găsit o
confirmare parţială într-o inscipţie de la Dionysopolis din secolul I p.Chr., în care apare
numele Karbatis.

Probabil este vorba de un râu sau un lac, menţionat de Etymologicum Magnum (p.
484, 41) unde numele oraşului e derivat din numele acestuia. Heracleea Pontica este
unanim acceptată drept metropolă a Callatidei. O dovadă că oraşul este o aşezare doriană, o
reprezintă incripţiile care prezintă particularităţi specifice dialectului doric până în secolul I
p.Chr. 2 Singurul care atribuie milesienilor actul fondator (Milesiis deducta Callatis) este
Pomponius Mela (11, 2, 22) care, probabil, a preluat această ştire în mod eronat de la sursa
consultată. O precolonizare milesiană, deşi nu e respinsă de cercetători nu are deocamdată
nici o susţinere arheologică.

Data întemeierii este şi ea o problemă insuficient lămurită. Pseudo Skymnos

consideră, preluând informaţiile de la Demetrios din Callatis, că heracleoţii au întemeiat
cetatea „la porunca unui oracol” (referire certă la oracolul din Delphi) „în vremea în care
Amyntas prelua comanda asupra macedonenilor”. Dintre cei trei regi cu numele Amyntas,
al doilea iese din discuţie, el având o domnie efemeră, Amyntas I părând să fie acela în
timpul căruia a fost fondat oraşul. (El a domnit în secolul VI a.Chr.). Documentaţia
arheologică (deşi nu poate fi un indiciu absolut aşezarea antică fiind complet acoperită de

1
Alexandru Avram, în Istoria Românilor, p. 539.
2
Ibidem.
 oraşul Mangalia) nu aduce nimic revelator, descoperirile nefiind mai vechi de secolul al
IV-lea a.Chr.(epoca lui Amyntas III).

Totuşi, dacă cetatea ar fi fost fondată în secolul al IV-lea a. Chr., Demetrios din
Callatis, sursa lui Pseudo Skymnos, ar fi dat mai multe detalii, perioada fiindu-i familiară.
Menţionarea oracolului este specifică epocii arhaice mai mult decât secolului al IV-lea
a.Chr.3 O observaţie referitoare la organizarea politică a cetăţii vine şi ea în sprijinul
considerării secolului al VI-lea a.Chr. ca fiind data fondării cetăţii. Instituţia antică a
probulilor, atestată la Megara apare şi la Heracleea Pontica şi la Callatis dar nu la
Chersonesos.

Chersonessos a fost sigur fondat în 422/421 a.Chr., deci Callatis care păstrează
această reminiscenţă megariană e fondată mai înainte decât Chersonessos. O altă sursă, un
periplu compilat al lui Alexandru cel Mare numit Pseudo Skylax care pare să reproducă o
sursă databilă în jurul anului 500 a.Chr. decât să menţioneze o realitate contemporană,
menţionează că pe coasta de vest sunt cetăţile Apollonia, Mesembria, Odessos, Callatis.
Faptul că lipseşte Olbia, dar apar aşezări de o mai mică importanţă ( Nikonion Ofiusa ne
determină să considerăm că documentul poate înfăţişa o realitate din jurul anului 500
a.Chr., fapt ce sugerează o fondare a Callatidei la sfârşitul secolului VI a.Chr. deşi nu avem
dovezi arheologice din această perioadă.4

Organele de conducere ale cetăţilor Kallatis sunt Sfatul (boula) şi Adunarea

Poporului (damos), scrise în dialectul doric folosit până către sfârşitul epocii elenistice.

Membrii Sfatului sunt desemnaţi ca synedroi (ISM III 30 din epoca elenistică
târzie), iar în decretul ISM III 12 Adunarea e menţionată cu termenul tehnic de ekklesia.
Sfatul era compus din 12 diviziuni care se succedau lunar la conducerea sa, precum
prytanii în cadrul Sfatului de la Atena. Este vorba de probouloi (ISM III 2-4, 7, 19), atestaţi
şi la Megara, ceea ce ne determină să admitem, în ciuda lipsei ştirilor similare de la
Herakleea, că instituţia a fost implementată de herakleoţi5 .

3
Ibidem, p. 540.
4
Costin Scorpan, op.cit., p. 98.
5
Alexandru Avram, în Istoria Românilor, p. 556.
 Dacă în epoca arhaică instituţia acestor „probouloi” era oligarhică prin excelenţă,
este cert că în epoca elenistică era o instituţie democratică, dovadă fiind succesiunea lunară
a acestor „probouloi”. Probabil că preşedinţii Adunării erau unii din aceşti „probouloi”6.

Preşedintele Adunării era numit proaisymnon, ortografiat praisimnon în decretele

(ISM III 10, 12, 35), el fiind „falsul eponim” (numele lui era şi el folosit pentru datarea
inscripţiei în mod exact, într-o anumită perioadă a anului). El conducea şedinţele în cursul
cărora erau dezbătute propunerile venite din rândul membrilor Adunării.

Decretul ISM III 10 are următorul preambul: „În timpul basileului Cutare ziua ...
lunii Eukleios, fiind preşedinte [al Adunării] Diodoros al lui He...” 7

Ïn ceea ce priveşte triburile doriene tradiţionale, Hylleis, Pamphyloi, Dymanes,

inscripţiile nu amintesc nimic, astfel că nu li se poate decât postula prezenţa.

La Kallatis apar menţionaţi arhonţii. Decretele ISM III 3 (epoca elenistică timpurie)
şi ISM III 75 (a doua jumătate a secolului al III-lea a.Chr. amintesc existenţa acestor
„arhonţi”8 . Aşa cum am arătat şi în capitolul referitor la magistraturile din cetăţile
milesiene, nu putem admite existenţa unui colegiu de tip atenian, considerând că, de fapt,
aceşti „arhonţi” erau „demnitari” de stat în sensul general al cuvântului. Acesta reiese şi
dintr-un decret mesembrian, IGB I2 315: „în timpul magistraţilor poporului…”9 .

Pe baza evidenţei epigrafice locale s-au putut stabili două treimi din componenţa
calendarului, iar pe baza analogiilor cu Byzantion şi Chalkedon s-a reuşit reconstituirea
completă. Astfel, anul începea la echinocţiul de toamnă, iar succesiunea lunilor
(echivalentă cu cea a lunilor calendarului iulian în ordinea octombrie-septembrie) era
următoarea: Heraios, Karneios (Herakleios), Machaneus, Petageitnios, Dionysios,
Eukleios, Artemisios (Artamisios), Lykeios, Apellaios, Latoios, Agrianios (Herakleios),
Malophorios. Este de presupus că şi la Mesembria era folosit un calendar asemănător, dar
nu avem ştiri epigrafice. Faţă de cetăţile milesiene în care problemele militare erau
atribuite unor însărcinaţi („epimeletai”) excepţionali, în cetăţile doriene sunt atestaţi

6
Idem, ISM III, p. 87.
7
Ibidem, p. 247.
8
Alexandru Avram, ISM III, p. 230.
9
IGB I2 , p. 277.
 magistraţi ordinari organizaţi într-un colegiu. Astfel, la Kallatis, inscripţiile din epoca
elenistică (ISM III 7, 28, 30, 106) menţionează existenţa colegiului de „stratagoi”,
începând cu mijlocul secolului al III-lea a.Chr. Alte două decrete (ISM III 28, 30) sunt
datate în epoca elenistică târzie. Decretul ISM III 28 oferă menţiunea colegiului de strategi:
„… după puterea sa… faţă de colegiul strategilor şi faţă de magistraţii cetăţii, el se
comportă în mod demn şi devotamentului său şi bunătăţii sale în faţa sa…”10 . Inscripţia a
fost întregită de către Alexandru Avram, care a propus, de altfel, şi a demonstrat faptul că
la Kallatis avem un colegiu de strategi, pe baza analogiilor cu strategii de la Mesembria11.

Monumentul onorific fragmentar nr. 106 (ISM III 106), prezintă formularea
întregită: „fiind ales de popor, strateg…”, sugerând faptul că în anii 50 ai secolului al III-
lea a.Chr. (pe baza trăsăturilor caracterelor), acesta a apărat oraşul în timpul „războiului
pentru emporiul de la Tomis”12 : „[fiind ales] de popor [strateg]… pericole… a apărat
cetatea şi teritoriul şi a dat Histrienilor abandonaţi? – plătind pentru fiecare”.

E posibil să fie vorba de o însărcinare excepţională datorită unor probleme

deosebite legate de apărarea oraşului. Un document foarte interesant (ISM III 161), datat la
sfârşitul secolului al III-lea a.Chr., menţionează 7 nume sub un relief iconografic. Deşi nu
este menţionat explicit faptul că aceştia sunt strategi, pe baza analogiei cu Mesembria,
unde sunt bine cunoscuţi 6 strategi şi un „secretar” („grammateus”), s-a recunoscut
existenţa unui cult creat de strategi pentru un coleg decedat şi „eroizat”13. Decretul ISM III
30, îi atestă pe strategi ca propunători ai decretului („strategii au propus”).

Putem, în concluzie, să recunoaştem şi la Kallatis existenţa unui colegiu de şase

strategi şi un „secretar”, o formulă de organizare de sorginte megariană14.

Inscripţiile kallatiene relevă, în egală măsură, existenţa unor magistraţi financiari

precum trezorierul („tamias”) sau agenţi financiari („meristai”). Trezorierul („tamias”)
menţionat singur, este un magistrat a cărui atribuţie este gestionarea tezaurului. El apare
menţionat în decretul ISM III 3, alături de „împărţitori” („meristai”).

10
Ibidem, p. 264
11
Ibidem.
12
Ibidem, p. 88.
13
Ibidem, p. 89
14
Ibidem.
 „Împărţitorii să-i trimită darurile de întâmpinare. Trezorierul să suporte (să
acorde banii) cheltuielile (pentru aceste cheltuieli)”.

Trezorierul avea aşadar atribuţia de a acorda sumele de bani necesare cinstirii celor
onoraţi de cetate, sume pe care le punea la dispoziţia „distribuitorilor”. Considerăm că el
punea la dispoziţie banii pentru orice iniţiativă de interes public, dar în actualul stadiu al
cercetărilor nu avem ştiri decât despre atribuţiile sale privind cinstirea celor onoraţi prin
decrete.

Între magistraţii cu preocupări în sfera economică îi vom include şi pe magistraţii

însărcinaţi, la Kallatis, cu baterea monedei, al căror nume figurează abreviat sau sub formă
pe sigle pe unele monede kallatiene din epoca elenistică şi pe magistraţi însărcinaţi cu
supravegherea sistemului ponderal (agoranomi?), despre a căror denumire nu avem nicio
menţiune15.

La Kallatis avem menţiunea unui „euposiarh”, Isagoras, numit „de două ori şef al
aprovizionării care în timpul unei foamete mari a salvat poporul ferindu-l de lipsuri” 16.

Sunt atestaţi magistraţi cu atribuţii în domeniul justiţiei. Decretele ISM III 38 şi 39

atestă prezenţa magistraţilor numiţi „eisagogeis” (introducători în justiţie), prezenţi şi la
Athena, Lampsakos, Efes, Tenos etc. Ei erau cei care introduceau în justiţie o cauză, mai
ales din domeniul afacerilor maritime. Nu putem să vedem în aceşti magistraţi, un colegiu
de importatori, nicăieri în lumea greacă nefiind atestată o magistratură ordinară de acest
tip17 . După cum reiese din decretul ISM III 38, ei erau magistraţi cu mandat anual,
organizaţi într-un colegiu:

„Herakleon, fiul lui Androsthenes şi ai săi, introducători în justiţie, au înscris în

locul lor introducătorii în justiţie (înainte de a le succeda), sub basileul Heraion, fiul lui
Hikesios”18.

15
Alexandru Avram, în Istoria Românilor, p. 557.
16
Iorgu Stoian, Tomitana…, p. 172.
17
Alexandru Avram, ISM III, p. 89-90.
18
Ibidem, p. 308
 Cele câteva cuvinte păstrate în decretul ISM III 39 şi mai ales menţiunea
„tribunalului” („dikasterion”), unică în Pontul Stâng, întăresc părerea noastră că aceşti
magistraţi pregăteau introducerea unei cauze în justiţie19 .

Kallatis, precum Atena în epoca oratorilor, îşi proteja navigatorii care, în condiţii
extreme, în epoca elenistică, pierdeau încărcătura, riscul fiind asumat de creditor20 .
Tocmai aceasta va fi fost, în concluzie, misiunea „introducătorilor în justiţie”, aceea de a
pregăti intrarea cauzei în proces, a stabili condiţiile în care se desfăşurau transporturile
maritime.

Educaţia în cetatea Kallatis, ca şi în celelalte oraşe din Pontul Stâng, intra în

atribuţia unui „gymnasiarchos”, o piatră funerară pe care e reprezentată o scenă înfăţişând
un profesor şi un elev este o altă mărturie a existenţei activităţilor culturale21.

Între magistraţii cu atribuţii legate de organizarea vieţii culturale, putem să-l

amintim şi pe crainic(karux). El este acela care, în decretul lui Apollonios, are datoria de a
populariza actul de onorare a acestuia.

Inscripţia IGB I2 315 atestă existenţa unui „medic” (iatros), dar nu e vorba de un
magistrat ci de un „liber profesionist”. De asemenea, apare menţionat la Mesembria şi
crainicul („karux” în dialect doric).

Dintre toate coloniile grecești din Dobrogea, Callatisul a avut cel mai interesant
trecut. Callatienii munceau direct pământul din jurul cetații și făcuseră din el unul din cele
mai căutate grânare ale Dobrogei. De aceea emblema orașului era spicul de grâu. Viața în
Callatis a existat până mai târziu (sec.VII d.Chr) , ca mai apoi până în periaoda Evului
Mediu să renască iar ca centru comercial.

19
Ibidem, p. 310-311.
20
Ibidem, p. 306.
21
Alexandru Avram, ISM III, p. 272
Bibliografie
 Florian Olteanu, „Sistemul politic din coloniile grecești de pe coasta de vest a
Mării Negre. O analiză comparativă”, Editura Universitaria, Craiova, 2009;
 Alexandru Avram, în „Istoria Românilor”, vol. I, Bucureşti, Editura
Enciclopedică, 2001;
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Mangalia ;
 http://istoria.md/articol/118/Callatis .