Scribd Logo
Carica

Benvenuto in Scribd!

  • Filehost - 06 - O Mie Si Una de Nopti - 850 - Facing PDF

    Caricato da

    delindy.darrell5815
    8 visualizzazioni159 pagine

    Titolo originale

    filehost_06 - O mie si una de nopti - 850 - facing.pdf

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Formati disponibili

    PDF o leggi online da Scribd

    Hai trovato utile questo documento?

    Questo contenuto è inappropriato?

    Segnala questo documento

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Scarica in formato PDF o leggi online su Scribd
    Segnala contenuti inappropriati
    8 visualizzazioni159 pagine

    Filehost - 06 - O Mie Si Una de Nopti - 850 - Facing PDF

    Caricato da

    delindy.darrell5815

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Scarica in formato PDF o leggi online su Scribd
    Segnala contenuti inappropriati
    di 159
    Tescul actuael versiuni reproduce edit Le litre des Mille nuits ete ‘mut, waducion iuérale et complied texte arabe pa ede J. C Merdras, Editions de la Revue Blanche, Patis, 1899, versiune coroborsti eu ‘raduceres in limba rusk Knigesisiat¢ eno! noch, peveved s arbskogo MM. A. Sale, Gosuéarstvennoe ladarestvo Hudojeswvennei Literati, Mosk, 1958. O MIE $I UNA DE NOPTI Yolumul V1 (Noprile 316-393) “Texc integral ‘Traducere gi nore de Haralambie Grimeseu Design copercé: Carmen Lucaci llustrayis lon Manea © 2010 Edicura Bre Press, peneru prezentaeditie Edituca Ere Press Playa Presei Libere; nt 1, sector 1, Bucuresti Tel fixe 021.318.70.27, 021.318.70.28 afice @erepres.r0 comenai@erepressr0 wormerepresst0 Desreren CIP Biliteii Nafionale + Rominii (O tle una de nop! vd: Haralambie Grimeseu.- Beeutets Ere Pes, 2009 1S. ISBN 978-973-157-712-8 Val 6,- 2009, ISBN 978-975-197-7423 1.Grimesca, Harslambie (wa) 90141121 398(=411.20) 135.1 Editori: Ciprian Ene, Adriana Ene Redactori: Mihaela Pogonici. Diana Penes ‘Consilierliterar: Mihail Gramescu DTP: Elena Matin ‘Corectori: Raluca Sileudean, Ana-Maria Nedelea, Roxana Geanci Sicum ens cea dea irei ste saisprezecea noapte «»- micuya Doniazada, odata isprivité treaba sultanului cu Seherezada, strigi din ungherul unde sta ghemuité: ~O, sora mea, ma rog fie, ce mai astepti ca sa incepi povestea cea figiduitd cu frumoasa Zumurrud gi cu Alisar, fiul lui Glorie? Tar Scherezada, zambind, rispunse: = Nu astepr decit ingiduinga sulranului acesca bine crescut i bruit cu purciri alese! ‘Atunei sultanul Sahriar gra = Poti! $i Scherezada spusc: POVESTEA CU FRUMOASA ZUMURRUD SI CU ALISAR' S] © povesteste ci in vechimea viemilor si in trecutul ‘varstelor si al clipelor, in sara Khorassanului, era ‘un negustor tare bogat, pe care il chema Glorie' si care avea un fl, frumos ce luna plina, pe care il chema Aligat. Or, intr-o 2i, Glorie, negustorul cel bogat, de mule rare inaintar in varsti, se simti smreduit de boala mori. Ti chema la sine pe fiul siu si fi spuse: — O, fiul meu, iacitd ci este tare aproape sorocul ursitei mele gi ag vrea si te poviquiesc cui o povagil ‘Alisac, mahnic rau, spuse: ~ $i care este povaga, 0, taic& al meu? Negustorul Glorie spuse: —Te povasuiesc sa nu legi chelemet si si nu te incir- duicsti cu nimenea, intrucat lumea este asemenca cu un fierar: daci nu te arde cu focul de la covalia Ini ori Ta M.A. Salis pisttean numelearabal penonajuls Madd sad-din, 6 mies una de napté ac nu-ti scoate un ochi sau pe amndoi cu scinteile de Ja nicovala lui, negresit c& are si te inabuse cu fur lui! Si-apoi a spus poet Nu teamagh cumva si crezi acai st-nidlnegti pe neagra cale Prieten credincios atunci ind soarta dasa te pravalet Singuneate, numai tu, O, seumpa sihastrie-adinci, Fi dai celui ce te-a-ndragit Puterea ceca ca de stained Deca pine pururi drumul dept Si deca deprinde cds mai bine Dibacial mesteguge sd rea Ineredere decat in tine! Un altul a spus: Lumea, edt va fs fe, doen ie Cine stie sa le-nvete, Prinde-reiipituna vie: Una al vanzarii pret Altai hide viclenie!" Un altul a spus: Degerticinni, prosi i fleacuri Pe lumea asta din belug. Dat daci- scoate-n cale soarte "LaM.A Sali, ovignas este formulas pun ale: epee lip gh hme, Vedat tbe doar fen Pretnd endina «finite A treiutesaisprezecea noapte 7 Un om ales, fi priterug Gu el. cici cu asereni prieten Se-rvagi-al vietii megtegig! Dupa ce aut ataespuse de latitinl su pe moare, tanarul Alisar rispunse: = O, parinte al meu, iti sunt ascultitor si supus! Ce mi mai povatuicsti? Glorie negustorul spus: ~ Fi binele, dack totusi iti sti in puting’. Sinu astepra si fii rispliticin schimb cu vreo mulgumire ori cu yreun bine asemenea. O, fiul meu, nu aver, vai, prilejul si savarsim bindle in fecare zi! $i Alisar rispunse: = Ascule simi supun! Da acestea ii sunt toate povejele? Glorie negustorul spuse: = Si nu irosesti avupile pe care ye las: nu vei i presuit decit in temeiul a ceea se afli sub puterea mainii tale! Ci sipoetul a spus: Pe vremea cétnd eram sérac ‘Niciun prieten nu aveam — Sisacuma iactut-i cum vin Sa-oni fie oaspeti la bairam! Abs, cgi duymani mi sat fecut Prieteni, stot vin s-apuce! Skcépi dugmani mi-es cépata Cand bugitia mi sear duce! Apo bite amd —Nu dale spate sfaturile oamenilor pititi, si nu socoti cumya cd ¢ zadarnic si ceri sfat de la cel care poate si te sfituiasci; cici poetul a spus: vga cag ee erin in ea Fi Aecan bie ois oct ‘Ain cid pa eee ie Catine fl peer pe eral 8 O mie sé nade nopti Sa nu faci doar cum judeci Mai cere s-aleuia un sat! Caci, fe seul bun ori nu, Mai bine-i sa fii cugetat: Cand numai ochii vrei sa-fi vezi, Ajunge-osingurd oglindd, Dar daca vrei si-ti cercetezi ‘Si ceaft casa i-o cuprinda ‘Se cere-atunci si te perinzi Trapelna dout oghnaih Pe deasupra, fiul meu, mai am si-si dau cel de pe urmi sfat: Fereste-te de vin! El este pricina tuturor relelor. El poate si-fi fure mingile gi si te facé un lucru de ris si de batjocuri*. laciti acestea sunt poverele mele de pe pragul cel de pe urma. O, copilul meu, si-fi aduci aminte de vorbele mele! Sé fii un fiu strilucit! $i binecu- vantarea mea si te insoyeasca tn viagal ‘LaM. A. Sali Sistovele. ‘Sed Bln, ade en le ttc tbe! Fiala cejndu obi fac ed Gi pene rice mina sd dn cot de ‘Sorie tar af un tal ma pres! Sau slovele ua Ni aupr ras te cede rata tntinpvi Si perro asirioad et sub etd rzbunari Cn mendhia oi asapritl pinde cea te sre! Sinaiedtd ebiad egret Alles ri cl ma doar! BLAM. A Salis, eadangi fice frumoast exeslova pectalu: ‘Jus pe Mla ot niidaté ex wean md ib xvi, Crp wn ler a in rp, verb cag epi! Ni ares ma prindiva mea loam vial oda, Sint prism nom dat fac dc di coc uaa A tre cute saisprececea neapte 9 $i Glorie, negustorul cel bitean, dupa ce grii astfel, inchise o clipita ochii si se cufunda in sine. Apoi jj ridick degetul ardvicor in drepcul ochilor sist rosti mar- turisizea de credingé!. Dupa care se savarsi intru mila celui Preainalt. Si fix plans de fiul siu si de tof a lui $i se Bien 0 in— mormantare la care venira si mari si mici, si bogati si siraci. $i, dupa ce fu baigat in mang, i se scriserd stihu- rile acestea pe piatra de pe mormant: Tasint-am fost, i mi s-a dat vieapi, $i dub am cdpatat si-acuma iar Tot pind are intr depart Nici nag fi foe dects pavina doa Si iacd-aga cu negustorul Gloric. Da cat despre Alisar, fiul lui Glorie, iackti Dupa moartea parintel Alisar se ginu mai de- parte de negustotie in pravilia cea mai de seam’ din suk, si urmd cu sirg poverele pirintesti, mai ales in ce privea legiturile cu semenii sii. Da, chiar cand se implini un an si i, ceas la ceas, se list ispitic de baiegi cei telpizi nigte pui de lele, lepadaturi fir de rugine. $i se incardui cu ei pitimag, si le cunoscu pe mamele gi pe surorile lor, nigte stricate si niste odrasle de citele. Si se afunda pang la git in deamag, $i se ineci tn vin si tn risipa, peo cale cu totul potrivnic drumului cel drept. Intrucit, nemaifiind intr-o stare de minte teafira, isi facea atare socoteala ticaloasi: ,De vieme cc taic-meu mi-a lsat bogitiile sale, se cade si ma gi folosesc de ele, ca si nu le mai dau de mostenire altuia dup mine! $i yroi si mi bucur 2 musilmani de credings, resi adesea in cele O mera de nop este alcituts din expriomteaa doud ide smircurises: ck nu exis At dumnezeu in afar de Allah” st ,marcurisee ef Mahomed ese mis lui Allan” 10 O mie gi roa de noppi de ceasul si de desficarea care trece, cici doar nu am si irdiesc de dou ori!“ Or, chibzuiala aceasta ii izbuti atata de bine, si Alisar urma atita de statornic a innadi ziua cu noaptea la apitiile lor, fara a precupeti nicio sminteala, incat se vizu curind adus si-si vind’ gi privilia, si casa, si lu- turile din casa, si toate hainele; si nu fi mai ramasera decét numai straice pe cate le avea pe el Pau atunci, cu deplina limpezime, si-si vada amu- rit toate riticir si ia aminte ce minunate fusese sfacurile pirincelui siu, Glorie. Prietenii pe care ti cinstise Sirbitoreste, sila usa cirora se duse si bata rind pe rand, roti gisiri cite vreun temed oarecare ca si se descororo” seasca de el. Incat, ajuns acuma la marginea cea mai de pe umm a siracici, fu nevoit, nemancind nimic din ajun, Si iash din hanul cel nevoinic in care se aciuase si si cergeuscd din poartd in poarti, pe ulite. Pe cand batea asa drumurile, ajunse la meidanul targului, unde vizu o mulrime mare strinsi ciotca. Se simti ispitit si se apropie i cl, ca si ia seama despre ce se perrecea, si vazu, in mijlocul roatel alcévuite din negustori, din misiti si din cump’ricor... {in clipica aceasta a istorsirii sale, Seherezada vizu ca se Jaminezei de ziud si teu sfelnic. Dar cind fc coa de a tri ste saptespresecea noapte Spuse: «Vint, in mijlocul roatei alcituite din negustori, din misiq si din cumparitori, o roaba alba si canara, zarifi si TAMA Sali aug: Te Alaa i bel prec pune pel Tela fi rnin amined a oa mee, Ea sme eo ff tnd Sia te desfepi cw 101 ce-ai strins din grew? A inc ute apresprezecea noapte u nurlie la boiu: un mijlocel ca de cinci palme, si nigte trandafiri drept obrijor, si niste sini bine alduifi, si ce dindiric Inca i se puceau potrivi, fara eam de greseali, stihurile poetului Ea s-a ivit din marricea curaua A frurusei fri de cusar: ‘Nui nici prea mica, nici pea mare nu 6 Nici grasa si nici slab, 3f-mprejur Rotuinduri de bosean side gutuie Asa-ncit insist Frumusefea arde De dragul frumusepi ei ce-mbie Prin strivezin-i nl prin carei come ‘Sfiosu! chip, cei pliniul de mandre Obrazat ef ¢ inst buna: boink: Matdigi-i, legdnati-n vine wors lar risflareacie mireasma dulce A bobutei de muse desftter Feacuta pare din margaritare Topite! Madularele ei sunt Attia de luc, ca se-oglindeste Inele lana de pe chipn-i bland, De par si ele-a fi un sir de lune. Dar care grai ar i vrcodatie-n sare Sécare limba s-ar pricepe-a spune Lumina strilucind ca 0 minune ‘A-ntregii ei fapturi strilucitoare? Cand isi arunei privirile asupra copilei cele frumoase, Alisar rimase uluit pan peste marginile uluiri, si fie ci inlemni de minunare, fie ci vru si-si mai uite o dlipita nevolnicia la privelistea frumuseyi, se bigi si dl printre Jumea stransé care se gi pregitea pentru vanzare. lar ne- gustorii si misigii ce se aflau acolo, si care inca habar nu 2 O mie si una de nopti aveau de lefteria lui, nu se indoira nicio clipiti ci n-ar fi venit acolo spre 2-si cumpara vreo roabi: cf il sciau tare bogat din mostenirea de la titane-sdu, starostele Gloric. Ci numaidecie langa roabi veni si stea starostele misiqilor si, pe deasupra capetelor bulucite, dete gl =O, negustorilor,o, stipani de bogati, deschizaw port mezatului nu are de rispuns la nicio impotrivire! ‘utezayi dar! Iacit-o dinaincea voastra pe criasa tururor lunelor, margirinta mirgicintelor, fecioara cea plin’ de sfiosic, hanama Zumucrud, ispita tuturor jindurilor gi gridina cuturor florilor! Deschideti mezatul, 0, voi cei aci de fayal Nicio impotrivize la deschiderea mezatuluit Jacati dinaintea voastra criiasa tuturor lunelor, fecioara cea plina de sfiosie Zumurrud, gridina tuturor florilor! indata, dinere negustori, careva striga: — Deschid eu la cinci sute de dinari! Un aleul spuse: = Sizece! ‘Atunci un batrin scilamb si had, cu ochii albagte! gi sasii, pe care il chema Rasideddin, strigi: & co sutal Da un glas spuse: = Si rece! Da pe clipa batrinul cel cu ochii albastri si atita de uriji sea dinte-odata preyul strigand: ~O mie de dinari! ‘Acunci tofi ceilasi cumparieori igi ferecari limba si pusera ticere. lar crainicul se intoarse inspre stapanul tinerei roabe si il tnereba daca precul dat de batran il mulgumeste si daci urma si incheie mezatul. $i stipanul roabei rispunse: — Eu primesc. Da mai intai trebuie ca si roaba mea si se invoiascd, intrucat i-am juruit ci nu am s-o dau a anbi,culoarea albastl a ochilor e socoit semn de paz ea. A treisute saptesprececea noapie 13 decat unui cumparitor de care si-i placi. Asa cd trebuie sii ceri invoirea, 0, misivule! ‘Si misieul se duse la frumoasa Zumurrud gi spuse: — O, criiasa a lunelor, ai vrea si fii a acestui batran, seicul Rasideddin? La vorbele acestea, frumoasa Zumurrud arunci 0 privire asupra celui pe care il arata misitul sil gasi i tocmai precum am zugravit mai inainte. Atunci copila se intoarse cu o schima de scarbi ji strigi: — Au tu nu sti, 0, staroste al misisilos, ceea ce spunea un poet batran, mvicar ci nu era atéta de scirbaynic ca acesta de aici? Asculta dar: Eco rugai: »Di-mi,seumpo, doar tn sérut de vril® Nici ura si nici mila nu fu-n privirea ci, Nici wii ici mil me fa ~ dear nepisare. Si ma jtluce tong cd sunt un om ce stare. Stia ci-s om ew stare. Si, totus, wi spun ci Din coljul gurti-aceste cuvinte-mi arunci: ‘Niemi place coama alba pe-o frunte vetjita, ‘Nacmi place intre buze 0 2dreanta ponosial” Cand auzi stihurile acestea, misicul fi spuse frumoa- sei Zumurrud: ~Pe Allah! nu te tnvoiesti, si pe bun temei! $i-apoi acesta nici nu e un preg, o mie de dinaril Faci zece mii, dup’ apreguirea mea! Pe rma se intoarse inspre mulsimea de cumparacori sifnereba dacd nu dorea un altul roaba la pregul la care se ajunsese. Atunci un negustor pasi inainte si spuse: Ea! Si frumoasa Zumurrud se uiti la el gi view c& nu era deloc hd ca ghiujul de Rasideddin, sici ochii lui nu erau nici albastri, nict sasiis da baiga de seama ci tsi vopsise barba in rosu, ca si aibi un chip mai tanar decat era, 4 O mie i una de noppi Atunci se minuna: O, ce ocaral si cinesti sisi rogesti asa chipul batra- i $i, pe loc, ticlui stihurile acestea!: O, tu cel ce ravnesti acum la mine, La chipul meu en frumuseg depline, Boteste-te cat vrei, si mut $i bine, Cu orisice vopsea socofi cd tine, Tot n-ai si-ascunasi ce-gi este de rusine! Degeaba te voptestil Raméne-n tine Ceea ce rise pare cd venin ef Schimbi barba ~ da sirmanu-i chip se-ayine Speriesoare pentra fiecine! Si-o clipa mumai daca te privesie, Femcia-nsarcinaté se sterpeste! Cand auzi si stihurile acestea, cipetenia misipilor ti spuse frumoasei Zumurrud: "1a MA Sali: i Sifsiasiel mirare § ros acese stihuri: ‘Mi nftig?epoi toro bares, Givo ceafa precio pieea din pngea, ‘Sica barb care bucuree jain, ‘Sean boron din cenapurd wince bine (0, ee ce domes la wart met, Visez ceca ce ai ene! Iareivanejon dare j-o ai boit Gas teases chip vicki, Givo barb ples, cw aa v1 ep, Gatntrin joe de wonbre pela not Dacefnumowesunedde posit, ‘Tai nicliit arjen" i sce ea FL. grew Ca sound de tne, 0 vtzyi-aue al meu!" (He acid minunea! rade joada fa: ‘Di cot imelaciwnea: pind sen pa earal™ A tre sue paptepreztera noapte 15 = Pe Allah! adevirul este de partea tal Da, intrucit nici a doua strigare nu fu primita, pasi {nainte un al treilea negustor i fi spuse misicului — Dau eu preul. Intreab-o daci ma vrea! misitul o intreba pe copila cea frumoasa care se uit arunci la insul cu pricina. Vazu ci era chior $i pufini in ris, spunand: — Pai da tu nu stii, 0, omul chior? Asculti dar: Prietene, credo, niiodatt St mu te faci tovards cu un chior Frugi de privirea bei faneganatt Side mierosu-iglas amagivor! tule, vorbele poetului despre Asaci de pagubas sa-L.ai pe-aproape, Inoie ed wa, pened Un achis pentru eam cumua sé scape Vagherié noastre-nfifisarcai rea Acunei misitul i infigisa pe un al pacrulea targovey si intrebi: ~ Peacesta Lai viea? Ea fl cerceri si pe acesta din urma si vizu ca era un mules marungel cu o barbi care fi atdrna pnd la buric; si fara spuse pe dati: — Ci despre baribaiie sta, iacita cum |-a zugravit poctul: Cited mai barba—ca 0 buruiand Zedarnicd, nerrebnied, plasand! Oni ca 0 noapte, iarna, necurmatas ‘Trist, ji tare langa, si-nghepanal Cin vizu ci niciunul dintre cei ce se infiisau ingi s-0 cumpere nu-i er2 pe plac, misitul fi spuse frumoasei Zumurrud: 16 O mie si una de napti =O, stapanaa mea, uitd-te la toyi negustorii sila toni ‘cumparatoriiacestia de spitd aleasi, si arati-mi-| pe acela care are norocul si-i fie pe plac, ca si ma duc si te infi- tisez lui spre cumparare! ‘Arunc! copila cea frumoasi fi cercett rand pe rand pe toti cei de fara cu cca mai mare luare-aminte i privirea fi cau intr-un sfursit asupra lui Aligar, fiul lui Glorie. [ar infitisarea flacaului o si parjoli pe clip’ cu dragostea cea mai aprigis intrucat Aligar, ful lui Gloric, chiar c& era de o frumusege pani peste fire, si nimenea rnu putea si-] vada rd si se simtd ripit inspre el cu in- flictare. Asa c& tanara Zumurrud se gribi si i arate misitului, si spuse: =O, crainicule, pe flicdiandrul acela mi-l vreau, cel cu obrazul gingas si cu boiul mladiuy; incrucat imi pare desfiitos side singe ispict, si uyor ca adierca de miaza- noapte; si despre el a spus poetul: O, fltctiandrale, ce care Vitewri frumnsetea ta, Peurma cum de-au fost in sare, Bietii de ci, a te wita? Cei ce se plang de chinul viepii Pe care-n piepeul lor Lai pus, ‘Sa nici nu se mai nite, bet, La chipul ti ce-i mai presus! Acti ce vor sa se foreascit De vraja farmeselor tale, De ce nu vin siti inveleascé Framesul chip sub strat de jale? tot despre el un alt poet a spus: Seapine, pricepe! Cum dar Sim ft wea amar? Mijlocu-ti nai zvel si mladiu? A tei sute saptesprezecea noapie 7 Grumazu-fi nue argine vind Pricepe,tapine!lubires De haruri de-acestea e-n firea ‘Acclora ranle-injeleptis Cu gusturi alese si drepti Supine, flccdule-al meu, Mics ochii la tine merew ‘Si toate puterile-mi par Tpit fedora dejar ‘De-mi siai pe gentunchi, mi se pare Ci pin o pound prea mare; Tor dct we dss fal pee tosiad alee. © ba priv Jefe Exti moartea mea insami pe loc. ‘Baar wx ere loge po lane Si-ndemne la moarte anume. ‘Ah, inima fegi duloash Precum i-2 fiptura foumoasi! i dulce privirile-t fe, (Ca fap ta Dlnda aie! ‘Unal treilea poct a spus: Obrazicie rotund si pin! Saliva-i lapie dulce-r suri, leae la boali sila chin! Privirea-i e un vis ce-i fart Pe procatori si pe pocti! Deséwirsta lu feprura Pe arhitecs fi last beri! Unaltal a spus: Vin fermecat e-a gurii lui licoare, Profi de ambri-i dulcea-i rangflare lar dingié-i boabe suo de carafe tare! 18 O mie i una de nopti De-aceea Ridvan, straja raiulut, Rugatu-la sé-i plece din hotare Ca sa mu-i strice huriile lui! ei grosolani la mninte gi simpire Se pling ca e prea mandru, prea semet ~ De pared lunacn dalba-istrdlucire ‘Near lumina la fel orice drumep, De parca-n mersu-ifadnic peste fire Pe ceru-nalt near lumina mare! Un poet a spus asemenea: Caprioru-acesta eu zuluiieveji Si-n obrajt cu mane flri de trandafir Cu priviri onijte si cu mers semely are injelege cate tt insir? Invi figadite totusi o-ntdlnire. — Tati-acwm cu céta patimnal asteps! Cruda nerabdare-mi tremunic-n privire, Bate zbuciumata inima in piept Inchisese ochis ea simi spundt dat ‘Si-a gemut aprinia pasima din mine. Daa cw-nchise pleoape el pe génduri ta. Ah, fagidviala!.. Vine? Ort nu vine? Incraan sfirsic, un altal a spus in privinga lui Ctiva prieteni gret la minte ‘Mee tocbt:5Cam pop ii Cucatita patioa fierbinte Un sana ce de Lai privi Ai gti si vexi cd-abia de-i prinde Un pu pe faa a mip?” Eile rispund: Noi nu titi, biefi Ca tn gradina raiulut A rei sute saptespresecea noapie 19 E toata poama frumusetii Prisos de pe obraji lil Cum dar obrajit-i sa dea vietti Acel belsug cum aleul rai, De n-ar fin cope tinereii La umbra ciruia cizui?™ Daci vizu atita har la o voabi atita de copila, misi- tul rimase minunat pind peste poate $i tsi marturisi uluirea fayi de stipainul ei, care fi spuse: — E de ingeles sa te minunezi de atita frumuseye si de ‘atéta ascusime de minte. Da si stii c& fata aceasta ului- toare, care di de rugine stelcle si soarele, nu se margineste numai doar la cunoasterea poetilor cei mai gingasi si cei mai adnci, sila a fiea insisi o alcituicoare de stihuri, ea ‘mai stie, pe deasupra, s&s scrie cu sapte calamutri in cele sapte chipuri de scriere', iar méinile ei sunt mai de prey decit o comoari intreagi. Incrucie stie dibacia inhor- bogieului sia gesurului cu mitase, orice chilim ori perdea care ies din mainile ei sunt platite in suk la cincizeci de di- nari bucata, $i mai insemnezzi-i, pe deasupra, cli sunt de ajuns opt zile spre a desivirsi chilimul cel mai frumos ofi perdeaua cea mai impodobici, Inca cumpiritorul care are s-o cumpere are si-siscoata indarat banii numai fn citeva luni de-aci, fri de nicio indoial! La vorbele acescea, misieul ridic mainile a minunare si strigi: =O, norocit cel care va avea mirgiritarul acesta la casa lui si il va pastra ca pe comoara sa cea mai de rain’ Sise duse la Alisar, ful lui Glorie, cel pe care il ard- tase copilandra, se temeni dinaintea lui pana la pimant, fi lud mana gi to suc, apoi fi spuse.. Evorba despre cele japte modus de sesere arabe, pomenie iin alte Jocuri in cele © mates una de nop. 20 O mie si uma de nopti In clipita aceasta a istorisiri sale Seherezada viaw cl se lumineaza de ziud i ecu sfielnic. Dar cénd fu cea dea tei sute noudiprezecea noapte Spuse: ¢ temeni dinaintea lui pana la pamént, ii lu ina yi -o sisuti, apoi fi spuse —Intr-adevis; 0, stipane al meu, norocul tu este un noroc mare, ci pofi si cumperi comoara aceasta cu a suta parte din pregul ei, iar cel Atoatedicitorul nu sa zgircit cu tine intru darurile sale! Aga ci aduci-ti copila ssi fericirea odata cu eal Lavorbele acestea, Alisar li jos sinu se put si nu-gi rida in sinesi de ecllcnieiia ursitei, si isi »Pe Allah! eu nu am cu ce si-mi cumpir 0 bucata de paine, iar ei ma socot asa de bogat, incat si cumpar © roaba! Oricum, nu am si spun nici da, nici ba, ca s& nu mi umplu de rusine fagi de cogi negustoril® $i iyi isi ochiien jos si nu sufli o vorb: ‘Cum nici nu se clintea, Zumurrud se uita la el spre al indemna la cumpirare; ci el sta cu ochii-n jos gi nici n-o vedea; ea atunci ii spuse misitului: — Ia-ma de mana si du-mé la el; vreau si-i vorbesc chiar eu si sid induplec si ma cumpere; c& sunt pe deplin hotirata si nu fiu decie a lui si nu a alteuival ‘Si misitul 0 lua de mand sio duse pani la Alisar, ful lui Glorie. Fetigcana se opri dreapti, in frumuseyea ei vie, di- naintea flacaului, si ti spuse: ~ O, stipane al meu mult-drag, o, fMliciule de care imi ard Hiuncrurile, de ce nu rostesti presul de cumpi- rare? Ba si pentru ce nu dai tu pretuirea care fi se pare cea mai potrivit®? Vreau si flu roaba ta, [a orice pret o fi A tre sue noudipresecen noapte a Alisar sie capul, scuturindusil cu mahnite, si spuse: — Vinzarea si cumpirarea nu sunt niciodati 0 inda- toringa! Zumurrud gr — Vad, 0, stapne al meu mult-drag, ci gisesti prea ridicat pregul de 0 mic de dinari, Aga cd nu da decit noua sute, si sunt a tal El clatina din cap si nu spuse o vorbi. Ea preurma: — Cumpiri-ma atunci pe opt sute! El latina din cap. Ea spuse: = Pe sapre sure! Eliar cating din cap. Ea incepu iarasi si scada, pan’ ce ii spuse: = be o suti de dinari numail Atunci el ti spuse: Ei bine, nu am nici suta asta de dinar in tntregime! Ez incepu si rid gi fi spuse: ~ Cat ipi mai lipseste ca sa implinesti aceasta suté de dinati? Intrucdc, acd last wy bani ist pic ce mai rimane in alti zi. El rispunse: —O, stipand a mea, afl intr-un sfairsit c& nu am nici o suti, nici baremi un dinar! Pe Allah! nu mai am nici mécar un ban alb mai mule decat un ban rosu, un dinar de aur decat o drahma de argint. Incét nu-ti mai irosi vremea cu mine, si cauti-ti alt cumpirator! Cind pricepu ci tinirul nu avea nicio legcaie, Zamurrud ii spuse: —Incheie totusi targul: bate-ma peste mani, in- veleste-ma cu caftanul tiu gi petrece-ti un brag pe dupa mijlocul meu: precum stii, acesta-i semnuil de invoialal Alisar atunci, nemaiayand nicio pricind si nu pri- measci, gribi si faci precum fi poruncise Zumurrud; si, tor-atunci, fata gi scoase din buzunarul ei o pungi pe care i-o inman, sii spuse: 2 O mie i urade noppi = Sunt in ea 0 mie de dinari; esti dator si-i dai noua sute din ei stapanului meu, iar pe ceilalgi o suta sine-i spre a avea cu ce sa ne platim trebuinjele cele mai zomnice, Sinumaidectt Alisar ii numari negustorului cei now sute de dinari, si grabi s-0 ia pe roaba de mana si s-o duci la el. Cand ajunse acolo, Zumurrud nu pain miraci ri- mase cand vizu cd locuinga nu era deci o odaie ticiloasa fn care nus aflanimic alteeva decit un nevolnic de pres vechi si desirat in mulke locuri. Gribi si-i mai dea lui Alisar o alta punga cu o mie de dinari siti spuse: ~ Da fuga repede la suk si cumperi woate cite ne sunt de trebuingi, ca lucruri de casi si chilimusi, i toate cele trebuitoare pentru mancat si haut. $i alege ce este mai bun in suk! Pe deasupra, si-mi aduci i o bucari mare de samalagea, de soiul cel mai framos, royie-viginie, si ‘cAteva mosoare cu af de aur, si citeva mosoare cu ati de argint, si citeva mosoare cu ati de mitase de sapte culori osebite. Si nu uigi si-mi cumperi si niste undrele mari si un degerar de aur pentru degetul meu mijlociu. Si Alisar indeplini pe dati poruncile si ii aduse fru- moasei Zumurrud toate cele cerute. Atunci copila ascernu chilimurile pe jos, orindui saltelele si divanele, asez totul cum se cuvine si intinse masa, dupa ce aptinse ficlil. Atunci amvindoi sezuri jos si mancari, si bur’, sise indestulara. Dupa care se intinsera pe culcusul lor cel proaspit si se mulgumiré unul pe altul. $i 1 peurecurd noaptea coaci tnlanguisi strins, in cele mai curate desfitiri siin cele mai voioase dermierdari, pana dimineaga!. lar diesones lore sar ca doves, neshatihar 9 lice scrise in inima intr-un chip de nesters. TTIRMCA. Siig fos procarn spunea posts Buco be, ce cpap Gas jude joc vii, male patinae? A toeisute nowisprezecea neapte 2B Firi a pierde vremea, vrednica Zumurrud se apuci pe dati de lucru. Lua bucata de samalagea ghivizie si, in citeva zile, ficu din ea o perdea jur imprejurul céreia inchipui cu un mestesug nemarginit niste chipuri de pasiri side jivine: si nu last nicio dihanie de pe lume, mare ori micl, pe care si nu o zugraveasc pe samalageaua ceca. lar intruchiparea lor era atta de izbioare ca asema- hare gi atéta de vie, incit Fipturile cele cu patru picioare ai fi is c& se misc’, iar parle qi se piirea c& le auzi cum cfnti. In mijlocul perdelei erau lucragi in gherghef niste Fon! mad trapeviral dz poamelelorl carun Ganzi de framos, incat te si aromea o reveneaki mare cand iti ‘odihneai ochii asupra lor. $i coate astea se curd in opt zile, nici mai mult, nici mai pugin! Marire Aceluia carele pune atita dibicie in degetele fipturilor sale Cand perdeaua fu ispraviti, Zumurrud o curig’, 0 ne- tezi, o impituri sii-o dete lui Aligar in mand, spunandu-i: —Te-o si dute cu eain sukesi vinde-o vreunui negustor cu privalie, pe nu mai puyin de cincizeci de dinari. Numai si te feresti si nu care cumva s-o dai vreunui trecitor care si nu fie stiut in sul c& atunci vei fi pricini unei crude despirtiri intre noi. Intrucat chiar ci avem niste vrijmasi care ne pindesc: si nu te incredi in niciun trecitor! Tg eter ee a ee Fr ee praeeseep iar a prone rin Sacer wee emia Seah reer eee iret ree mar uame Speen scree mon bene Ae Sate ee Ser savsael ceefrece teae Ire eg rn a ea ae oe come re re ieee ee Belton ean ener ed 4 O mie si una de noppi $i Alisar raspunse: = Ascult si ma supun! Si se duse la suk givindu pe cincizeci de dinari unui negustor cu privilie perdeaua cea minunata... jn clipica aceasta a istorisirii sale, Seherezada vizu ci se lumineazi de ziud si, sfioasa, cu. Dar cind fu cea de a treisute dowizecea noapte Spuse: ... si vandu pe cincizeci de dinari unui negustor cu privalie perdeaua cea minunata. Apoi cumpara iarigi nigte alagea gi nigte agi de aur gi de argint, arata cat si ajungi pentru o alta perdea sau pentru vreo zaveaza fru- ‘moasi, si ile aduse frumoasei Zumurrud, care se apucd jatdgi de lucra gi, in ope zile, fieu un chilim inc’ si mai frumos decit intaia oari, care aduse si el tot cincizeci de dinari, $i traird intr-acest chip mancand, bind si nelipsindu-le nimic, fara 2 uita sé-si mulgumeasca si dragostea pe care si-o purtau unul fati de altul, tor mai arzatoare din 2i in zi, raspas de incd un an de vreme. Intr-o zi, Alisar pleca de acasi, ducand, ca de obicei, o legitur’ in care se afla 0 zaveazi lucratd de Zumurruds si lua drumul inspre suk, ca s-o vanda vreunui negus- tor, prin mijlocirea vreunut misitiu crainic, ca tor deauna. Ajungand in suk, i- inmana crainicului care incepu 5-0 strige pe dinaintea privaliilor de negustori, cand iacata cd trece pe acolo un crestin, unul dintre insii aceia care misuna pe la inwritile sukcurilor gi care ti sacaie pe musterii dindu-le ghes cu slujbele lor. Crestinul se apropie de crainic si de Alisar si le dete saizeci de dinari pe chilim, in loc de cincizeci cat era pregul destrigare. Da Alisar, ciruia ti era sili de asefel de A rei sute doutzecea noapte 25 ipochimeni si care nu avea ineredere in ei, gi care de alt- minteti se gindea gi Ia povaya dati de Zumurrad, nu vynu si -o vanda, Atunci crestinul mari pregul si, incr-un sfargit, ajunse sici dea o sucd de dinaris iar crainicul i spuse lui Aligar la ureche — Chiar c& si nu lagi i-gi scape chilipirul acesta grozav! {ntrucit crainicul fusese mituit de crestin de mai inainte pe sub mand, cu zece dinari. $i maglisi asa de bine asuipra judectfii lui Alisar, incét il induplecd si-i fase creginul chili, la prepl tocmit, Aga cd cu crgul, da nu fink o ingrijorare mare, apuci cei o suti de dinari silud drumul indarat spre casa. Pe cand mergea el aya, bagi de scami, la 0 cotituri de lita, c& dupa ae sinea crestinul. Se opti gi il inerebi: "Ce cauti in mahalaua aceasta in care mu calcd nici- odata insii de ceapa ta, crestinule? Acela spuse: —Tarti-mi, 0, stipfne al meu, daam deindeplinit 0 fnsircinare la capatul uligei. Ocroveasca-te Allah! ‘Aligar isi unm calea si ajunse la usa casei sale; i acolo bagi de seama ci, dupa ce Ficuse un oco, crestinal se in- torsese pe la celilale capat al uligei si ajungea dinaincea usii lui odata cu el. Tipa la el, cuprins de manic: —Crestin aliminit, ce ai de te pi pe urmele mele peste tot pe unde ma duc? El raspunse: =O, stépaine al meu, crede-mii ci zu numai din in- timplare mi mai aflu pe aici; da, mi rog fie, di-mi o inghiyitura de apa, si Allah are sé te risplaceasci odati, GLmi se coace sufletul de sexe! ‘Si Aligar gindi: ,Pe Allah! nu va si se spun’ niciodata Aun musulman nu a vrut sé-i dea de baut unui caine ‘Aga ci am sici adue nigte api. Stier in casi, lad 1 cu apa si dete si iasi sé il duci nazareteanului, 6 O mie si una de nopti cand il auzi Zumurrud ci deschidea cleanga si sari sil intampine, ingrijoracé de lipsa lui indelungaca. $i fi spuse, imbrigigin = De ce ai zabovit astizi atata de mult sa te intorci? Da pani la urmiai izbutie si vinzi chilimul, $i oare vre- unui negustor de treabai cu privilie, ori vreunui trecitor? El raspunse, tulburat tare vadie: — Am zabovit oleaca din pricina ci sukul era plin; da pana la urmi am izbutie s& vind rorusi chilimul unui negustor! ‘a spusc, cu o indoinga in Pe Allah! nu mi-e inima cu ulcioral acela? El spuse: — Mai duc sii dau de bat c a venit si mi Insoreasci pani ai Cirispunsul lui nu 0 mulgumi nicidecum gi, pe cind Alisar iesea, prociti, tare ingrijorata, stihurile acestea ale poetului: titi. Da unde te duci ului din suk, care O, biaia inima nebuna Care te-aprinsi de dorsi spui, Cu patima, ca-n veck dureaza Tbirea gi strutul ld, Au tu nu vezi la capatain-ti Gio sta de veghetotdeauna Gu brarele meres intinie Cea care toate le departe Si nu vezi cum din udbra rece De-a pururea in preajmd-ti jade, Pindindu-te sa-st ia arvuna Vicleana umbri-a negrei soarte? ‘Cand poi inspre usd, Aligar il si gisi in sala de la in- trare pe crestin, care se prilejuise de usa lisati deschi La vederea acesttia, lumea se innegura dinaintea ochilor ui Alisar, care strigit A tre: ste douizecea nacpie a — Ce caugi aici, céine plod de ciine? $i cum de ai cutezat si intr tn casa fird de ingduinga mea? El rispunse: — Mi rog fie, 0, stipane al meu, iarti-ma! Topit cum sunt de civam umblat toati ziua, 3i nemaiputind si ma {in pe picioare, m-am vizut silit si-fi tec pragul, cé la lurma urmei nu este vreo osebire mare intre usi si sala de lh intrare. Si-apoi numai si-mi wag oleacd sullecul, si ma de! Nu mi alung, Allah nu ate at angel Si lua ulciorul pe care Aligar, tare descumpani finea in mand, bau cit ti uebui, si i-l dete indarae, Si Alisar rimase in picioare dinaintea lui, asteptindu s& plece. Ci trecu asa vreme de un ceas, iar crestinul nici nu se clintea. Atunci Alisar gpa la el, sugrumat: — Viei si iesi de aici acum pe data gi si te duci in calea ca? Cictestinul ii rispunse: =O, stipane al meu, de buna scam ci nu egti din- tre cei care igi fac un bine si-apoi toati viaga ce fae si simyi aceasta, $i nici dintre cei despre care a spus poetul: Sea stins de mule mirinimoasa spit A celor care fara soudial Indestulan-nainte deoa fi-ntinsa Sarmana cersetoare mina goala, Alt neam, cimatarese, ceapcdi si lacom, S-a-nstipinit in vremile de-acum: Pandind eastig si dintr-un strop de apa Dat nui bier-insctorat pe drum. Jn ce ma priveste, 0, stipine al meu, eu mi-am si po- tolit sctea cu apa casci tale, da acuma ma chinuie 0 foame atica de amarnici, incit m-as mulgumi pin’ si cu ceea cea mai ramas de la masa ta, de-ar fi si numaio coaja de piine yi 0 ceapa, nimic mai mult, 28 O mie si una de nopti Aligar, to mai manios, strigi la el: ~ Gata, du-te de-aici! ajunge cu procitirile celea! Nu mai am nimic in casi! El raspunse, fara si se clinteasca din loc: = Doamne al meu, ierticiune! da, dacé nu mai ai nimic in casi, ai la tine cei o suta de dinari pe care i-ai dobindit pe chilim. Incat ma rog fie, pe Allah, sa te uci fa sukul cel mai apzopiat si si-mi cumperi o pita core cs untae spun ol tm placate cans ila fi degustat incre noi painea si sareal Cand auzi vorbele acestea, Aligar igi zise in sinegi: Nu fncape nicio indoiala ci afurisicul acesta de crestin este un nebun si un aiurie. $i am si-l arunc pe usd afara si am Si sumugesc cain de pe uligi asupra lu! $i, pe cand se sitea si-! azvirle afard, crestinul, neclintt, ti spuse: O, stipane al meu, nu vreau decit numai o paine si decét numai o ceapa, cu care decit numai si-mi porolesc foamea. Asa ci si nu faci vreo cheltuials. mai mare pentra mine, intrucat chiar ca imi este prea destul atatal C3 inge- lepral se mulyumeste cu putin: si precum spune poeeul O coaja doar de pine destul Pentru-ngelept sd spund cai savul: Ci-ntreg pamantul tot n-ar fin stare Sa-lsabure pe-un tacom la mancare.! Cand vizu c& nu poate si faci altfel decit sit se supuna, Alisar fi spuse crestinului: ~ Mii duc la suk si-ti caut ceva de mancare. Stai gi agteapti-mé aci, fark si te migtl plo foment Meer aie abet fat tare dep moat twa a fie oar Sven snla ft tcc at desortat Are sure doudzeci una noapte 29 $i iesi din casi, dupa ce incuie uga i scoase cheia din broasca spre a gi-o pune in buzunar. Se duse in graba mare la suk, unde cumpara niste branza prajita in miere, castraveti, banane, placinte de foi si painc proaspata aburinda, abia scoasi din cuptor, sii le aduse pe toate crestinului, cdruia fi spuse: = Mananci! Da acela nu vroi si primeasc’, spunand-i: = O, doamne al meu, citi mirinimie pe tine! Ceea ce ai adus aci ar ajunge si hrineasca zece insi! Chiar c& ¢ prea mult! doar dacd nu vrei si-mi faci cinstea de a manca si tu cu mine! Aligar raspunse: = Eu sunt situl; aga cd mananca singur tot! Else impotriv = O, doamne al meu, ingelepciunea noroadelor ne invag’ ci acela care nu primeste si manance cu oasperele siu este neindoielnic vreun plod din flor... {in clipica aceasta a istorisirii sale, Seherezada vizu ci se Jumineaza de ziud gi ticu sficlnic. Dar cind fu cea de a wei sute doudzec! $1 una noapte Spuse acela care nu primeste si mandnce cu oaspetele situ este neindoielnic vreun plod din floril La vorbele acestea fard putinga de cirtie, Alisar nu cutezi si nu se supuni i sezu jos lnga crestin si incepu si minance impreund cu el, dus pe ginduri. Crestinul se prileji de neluarea aminte a gazdet ca si descojeascd 0 banana, s-o despice si s& strecoare in ea cu dibicie niste banj curat amestecat cu lictarie de tiriac iner-un tain cat si doboare pina gi un elefant si sil adoarma pe un an. 30 O mnie si na de nopti “Tivali banana aceea prin mierea cea alba in care inota mi- nunata branz’ prijici, si i-o tntinse lui Alisar spunandu-i — O, doamne al meu, pe adevirul credingei tale! ia din mina mea banana aceasta pe care am curdfat-o anume pentru cine! Alisa, care ginea si ispriveasci odata, Iu banana gio fnfulec’. De-abia ajunse banana in pantecele lui, c& Alisa si

    Potrebbero piacerti anche