tademA greceasci de aur, descoperita * tere, Ermitajul (de Stet, Leningrad] (Kunsthandwerk). 5, Sticluté de parfum ca pandantiv, Re- nastere 6, Sticluté de parfum, din epoca barocé. 7— 8. Chitelaines franceze din secolul al 18-lea (Racinet). 9—10. Sigilii din epoca barocé, Expozitia de Ja Karlsruhe din 1881 11. Cutiugi de ace din argint in forma de ancora cu pandantiv, colectie parti- culard, Karlsruhe. 12, Pieptene modern de E. Ritter, Gotha (Gewerbehalle). 43. Chdtelaine francez’ modern’ (Gewer- behalle). 14, Chatelaine modernA de Dir. A. Ortwein, Graz (Gewerbehalle) a a cdl ¥ HERALDICA Heraldica se afla intr-o strinsd interdependent’ cu ornamentica, inctt nu poate si lipseasca din- tr-o Iucrare care trateazi ansamblul domeniu- lui ornamental. Heraldica cuprinde stiinta ar- moariilor si arta armoariilor. Prima este o stiintd echivalenta cu cunoasterea regulilor re- prezentarii armoariilor si a interpretérii lor ; cea de a doua este o arti, aga cum o arata si numele, care se deupa cu exercitiul practic al heraldicii, adica cu schitarea si desenarea com- plet& a blazoanclor si stemelor. Cuvintul he- raldied, deriva din herald flat. tirzie: heral- dus], crainic de arme, iar cuvintul armoarii din ‘arme. Armoariile ' sint anumite”insemne, stabilite dupa reguli precise, pe care sint in- dreptatite si le poarte pe timp nelimitat per- soane, familii sau corpcratii si comunitati Apariia purtitorilor de armoarii se situeazd in vremea cruciadelor, 1a sfizsitul secolului al Iltea. Transformarea nobilimii intr-un corp constituit, addugarea numelui de familie la cel de botez, obiceiurile tipice ale cavalerismului, turnirele’ si intrecerile in lupta sint strins le gate de introducerea armoariilor. Constituirea ahheraldicii ca stiinté este de dati ceva mai tirzie (¢irca In secolul al_13-lea). -Blazoanele constituite in vremea cind incepea sA se instau- reze purtarea blazoanelor, si care au fost tacit aceptate ulterior, se numese blazoane primi- tive, spre deosebire de cele a cdror purtste este indreptatité prin scrisori patente ale unor printi sau ale imputernicitilor in acest scop ai ‘aces tora gi care se numesc blazoane patentate, Pe Inga nobili aveau dreptul la armoarii si aga- numitii ,tovarasi de arme, adic& persoane si neamuri nenobile, Blazoanele acestora sint com- puse, adesea, din monograme, insemne ale ca- sei sau firmelor de comert, Inscriptia de pe bla~ zonul Fuggerilor din antl 1382, suna astfel : »Dises zaichen, wirt Virich Fugger, vorbemel- ten Hansen Fuggers Bruder, gepraucht haben, Welchs hernach Jakob Fugger, des namens der erst, angenommen, und cas sambt seinen Siinen, bis’ aufpringung des Wappens, gefiert hat Acest nume a fost purtat de Ulrich Fugger, fratele sus-numitului .Hans Fugger ; a fost adoptat pe urm& de Jakob Fugger, primul cu acest nume, si purtat de el impreun cu fii sii pind 1a luarea blazonului). Armorialul cd- dea in grija crainicllor de arme (heralzii), care, drept semn’ al functiei or, purtau o zeveled armorizaté (brodaté cu insemne) $i un’ baston. Oficiul de arme, acolo unde aceasta institut subzist&, este si astizi sub controlul statului ‘Trebuie 's& existe astézi circa 200000. de. ar- moarii, incluzind..aici blazoanele de neam, ste- mele de oras, de corporatii side functii. Ar- moariile se numesc vorbitoare daci piesa lor principald semnificd numele familiei (de exem- plu, in limba german: Segler (navigator ca vele) — 0 corabie cu pinze (pinze, germ. = Segel); Diirer — 0 usi deschisd (usd, germ, 1); 2 numese vorbitoare abstrac~ fe, atunci cind au legiturd cu numele de fi milie doar proverbial sau enigmatic (de exem= plu, In limba germand : Taxis — un bursuc 26 al (germ."— Dachs); Klingspor — un pinten (germ! = Sporn). Se pot distinge trei mari epoci ale dezvol- tari armorialului : 1. Perioada cuprinsi intre secolul al 11-lea i cel de al 13-lea, in care stema este reprezentatd numai prin scut si prin figura de pe el ; aceasta este epoca de formare a heraldicii, 2. Perioadi cuprins& intre secolul al 13-lea si cel de al 15-ea, in care stema consta’din scut, coif si podoabele acestuia, iar scutul i coiful’pictate au fost purtate in rea- litate ; ‘aceasta este epoca de inflorire a he- raldicii — sau apogeul. 3. Perioada durind din secolul, al 16-lea pind astazi, in care heraldica vie, si purtarea scutului si coifului au iesit din uz; aceasta este epoca de decadenta in care arbitrariul, lipsa de intelegere si intoarcerea Ja sisteme’ anchilozate au luat locul, armoria- Jului--si-heraldicii_vii. Din punct de vedere Stilistie se pot distinge : armoariile gotice timpurii, gotice tirzii, din Renastere, baroce si rococo, precum si armoarii moderne. ‘Dezvél- tarea general a stilurilor a influentat intot- deauna si heraldica ; dar dezvoltarea arhitec- turii este, in medie, cu circa dowd decenii mai avansata decit heraldica. Heraldica s-a dezvol- tat diferit in fiecare tard in parte si chiar si sistemele noastre de astdzi, din Germania, Franta, Anglia etc., se deosebesc intre ele chiar si in puncte esentiale. Nu putem trata “aici exhaustiv toate deta- lille acestui ‘subiect. Vom mentiona deci, cu cea mai mare concizie, numai datele necesare. Plangele ilustreazd succesiy smalturile heral- dice, impartirile scutului si formele sale, figu- rile heraldice, coifurile- si podoabele acestor insemnele de rang si demnitate, precum si pie- sele de paradi. Celui care doreste si aprofun- deze heraldica, fi sti la indemind o intreaga literatura ; de la Bartolus de Saxoferrato in- coace, care s-a ocupat de aceasta materie, deci cam de la jumatatea secolului al 14-lea in-™ coace s-a scris mal mult decit indestuldtor des- pre heraldica. Ca intregire si coroborare a Studiului si fnvatarii heraldicii, recomandim excelenta lucrare a lui F. Warnecke: Heral- Gisches Handbuch, ilustrati'de Doepler jr., apoi Anleitung zur praktischen Darstell Ausfihrung heraldischer Ornamente gesamte Kunstgewerbe de Detlav Freiherr von Biedermann, cu foarte frumoase ilustratii, api. rut in Zeitschrift des Minchener Kunstgewer- bevereins®, in anul 1885 ; precum si Katechis- mus der Heraldik de Dr. Eduard Freiherr von Sacken. Pe acest autor anume I-am urmat in acest capitol si flustratia noastra este luatd din lucrarea sa. Exist un limbaj propriu, inventat de heraldisti, care trebuie intotdeauna intre- buinfat cit niai corect §i cit mai concis posibil la blazonarea, adic& 1a deserierea in termeni de specialifate a armioariilor, asa incit acestea sé poatii fi si ,desenate* dupa descriere. Acest limbaj de specialitate va fi folosit cit mai mult cu putinja in explicarea plangelor. In final trebuie facut inc o observatie : cel care se ocupa cu heraldica practic& si do- reste si facd totul corect, respectind regulile expuse aici si.pe cele expuse in continuare, doar cu greu va izbuti. Pentru ca, dacd, pe deo parte, apare indicat si se pistreze o anume ordine sis se evite orice arbitrariu, pe de alta se poate elimina, fara nici o pagub: © bund parte a regulilor de amanunt invechite. Asupra acestui fapt sint de acord chiar si he- raldistii autentici precum Warnecke. Calea cea mai bund este, si in acest caz, cea de mijloc maestrii Renasterii cum sint Diirer sau Brug! mair $a. ne araté ci libertatea artisticd si regulile heraldice se impaca de minune. Drept izvoare ale studiului heraldicii sint de luat in consideratie, in primul rind, schitele acestor maestti, apoi vechile sigilii, vitralii si monu- mente funerare. Ornamentele heraldice au fost aplicate pe mii de obiecte, In arhitecturd, in Ey pictura murali,'pe mobile, pe instrumente, pe produse textile, in manuscrise si tipirituri, pe pieséle de harnagament sau pe vehicule etc. Dar nu trebuie si fie aplicate decit acolo unde su un caracter reprezentativ, iar aceasta cu masurd si numai fn proportie ‘corecti cu obiec- ful, SMALTURILE HERALDICE $I IMPARTIREA SCUTULUI (Plansa 278) In vremurile de glorie ale heraldicii se folo- seau gase smalturi, aproape exclusiv, dou’ me- tale si patru culori. Metalele sint aur sau ar- gint (argent), care, pentru motive practice erau adesea inlocuite cu galben si alb. Culorile pri- mitive ‘sint rosu (gueules), albastru (azur), ne= gru (sable) si verde (sinople). Aceste culori erau folosite in tonuri intense: rosu pur, cinabru sau miniu de plumb ; pentru albastru cobalt sau ultramarin ; pentru verde : un verde intensiv, verde smarald sau verde de crom. Mai tirziu scara culorilor primitive a fost extinsd, asa incit au fost introduse si asa-numita culoare naturala — culoarea pielii; violet purpuriti (pourpre) ; cenusitt [nefolosit in heraldica en- glez], culoarea fierului (germ.] sau a singelui [engl.] — portocaliu (orange) $i brun. In cu- loarea pielii erau reprezentate fiintele vii — ‘oameni, animale —, in timp ce heraldica’ veche le reprezenta si pe acestea in culorile primi- tive cele mai apropiate ca ton, asa de éxemplu eit nv aur sau rosu, vulturii in“ negru—sau rosu etc. Purpura [violetul] nu era intrebuintatd drept culoare de scut, ci numai pentru coroane si palarii, sau pentru pavilioane. Cenusiul, por- tocaliul si brunul sint culori care pot lips mai degrabi, deoarece contravin principiului de a face armoarii clare si lesne de inteles. Cind armoariile erau reprezentate fard’ cu- lori, ca in cdrti, de obicei, smalturile heraldice aa