Între umbră şi lumină

Cristina-Maria Drăgănescu

1
2
 Motto
“Când voi renunţa la ceea ce sunt,
voi deveni ceea ce aş putea fi.”
Lao Tse

3
4
 Cuprins

Pentru suflet……………………………………………….. 11
Aş arunca la gunoi………………………………………….. 12
Monologul ideal…………………………………………….. 13
Îndemnuri………………………………………………........ 14
Gânduri…………………………………………………....... 15
Când alţii vor să cazi ……………………………………….. 16
Stima de sine………………………………………………... 17
Persoane indiscrete ………………………………………… 17
Dicţionarul vieţii ………………………………………........ 18
Tăcerea ……………………………………………………... 19
Rupt din soare …………………………………………........ 20
Oare..? …………………………………………………….... 21
Case bogate ………………………………………………… 22
Într-o zi de vară …………………………………………….. 23
Şopteşte-mi ………………………………………………… 24

Cu privirea spre cer ………………………………………. 25

Privind la Tine ……………………………………………... 26
Domnului celui viu ………………………………………… 27
Tu, omule! ………………………………………………….. 28
Bârfa ……………………………………………………….. 29
Când sufletul mi-e trist …………………………………….. 30
În iubire …………………………………………………….. 31
Schimbare ………………………………………………….. 32
Psalm ……………………………………………………….. 33
Durere ……………………………………………………… 34
Suflet abandonat …………………………………………… 35
Iuda ………………………………………………………… 36
Unde să privesc? …………………………………………… 37
Regret ………………………………………………………. 38
Clopotele …………………………………………………… 39
Lupta cu Dumnezeu ………………………………………... 40

5
Tu …………………………………………………………... 42
Plimbări prin infinit ………………………………………... 43
Slujitorii Domnului ………………………………………… 44
Umplem spaţiul …………………………………………….. 45
Prietenul meu ………………………………………………. 46
Luptele ……………………………………………………... 47
Fiori ………………………………………………………… 47
Te caut ……………………………………………………... 48
Te strig ……………………………………………………... 49
Scrisoare către infinit ………………………………………. 50
Demonii disperării …………………………………………. 51

Amintiri amputate ………………………………………... 53

Amintiri …………………………………………………...... 54
Pe strada pustie …………………………………………….. 55
Atunci şi acum ……………………..………………………. 56
Despre sufletul trecut………….…..………………………... 57
E luni, iar luni …………………..………………………….. 58
Regrete ……………………………………………………... 59
Delir ………………………………………………………... 60
Dimineaţă …………………………………………………... 61
Azi e tot un ieri …………………………………………….. 62
Pe strada vieţii ……………………………………………… 62
Testament …………………………………………………... 63
Poporului român …………………………………………… 64

Sentimente la ambulator …………………………………. 65

Libertatea …………………………………………………... 66
Bunuri personale …………………………………………… 66
Între raţiune şi simţire ……………………………………… 67
Sufocare ……………………………………………………. 68
Amalgam …………………………………………………… 69
Dincolo de cuvinte …………………………………………. 70
Despre tine, despre ei ………………………………………. 71

6
Aştept ca vremea să se schimbe ……………………………. 71
Ipocrizia ……………………………………………………. 72
Stai …………………………………………………………. 73
“NU” – “DA” ………………………………………………. 74
Totul ………………………………………………………... 75
Trist dar adevărat …………………………………………... 76
Integritate …………………………………………………... 77
Un nor ……………………………………………………… 77
Mă apasă …………………………………………………… 78
Divorţul …………………………………………………….. 79
Un fir de aţă ………………………………………………... 79
Criza ……………………………………………………....... 80
Printre satele adormite ……………………………………... 81

Calambur cotidian ………………………………………... 83

Ipoteza ……………………………………………………… 84
De vorbă cu tăcerea ………………………………………... 85
Cârlige …………………………………………………….... 86
Prin parc ……………………………………………………. 87
Definiţiile eului …………………………………………….. 87
Loc lipsă ……………………………………………………. 88
Povestea ta …………………………………………………. 89
Zdrobirea minţii ……………………………………………. 90
Defecte ……………………………………………………... 91
Atitudini ……………………………………………………. 91
Miracole ……………………………………………………. 92
Ironia sorţii …………………………………………………. 93
Filmul vieţii ………………………………………………... 94
Sănătatea şi femeia ………………………………………… 95
La plimbare ………………………………………………… 96
Un grăunte de nisip ………………………………………… 96
Povestea cafelei ……………………………………………. 97
Hai la muncă! ………………………………………………. 98
Banii ………………………………………………………... 99

7
Pamflet UVT ………………………………………………..100
Casa mare …………………………………………………...102
Incizia jugulară …………………………………………….. 102
Prieteni migratori …………………………………………...103
Inutilitate ……………………………………………………104
O vorbă ……………………………………………………..104
Puterea ……………………………………………………...105
De ce ? ……………………………………………………...105
Şomajul ……………………………………………………..106
Societate, societate ……………………………………….....107
Snobismul …………………………………………………..108
Ţărani – domni ……………………………………………...109

La masa de tenis a vieţii …………………………………..111

Viaţa în doi ………………………………………………… 112
Ai făcut o gaură în inimă …………………………………...113
Iubirii care uneşte ………………………………………….. 114
Furtună ……………………………………………………...115
Sunt ………………………………………………………....116
Nu ştiu cum ………………………………………………....117
M-am ascuns ………………………………………………..117
Alegerile imperfecţiunii …………………………………….118
Gânduri de viitor …………………………………………....119
Ploaia ……………………………………………………….120
Dezolare …………………………………………………….121
Vorbele tale frumoase ………………………………………122
La masa de tenis a vieţii …………………………………….123
Te-aş chema ………………………………………………...124
Paradoxuri ale iubirii ………………………………………. 125
Înainte să te cunosc …………………………………………126
Am tras obloanele peste noi …………………………….......127
Epilog ……………………………………………………….128
Maternitatea ………………………………………………...129
Labirint …………………………………………………….. 130

8
Vineri ……………………………………………………….130
Pe munte …………………………………………………....131
Un gând ……………………………………………………..132

Sănătate şi cuvânt …………………………………………133

Bunul simţ …………………………………………………..134
Iertare ……………………………………………………….134
Când oamenii nu mai sunt oameni ………………………….135
Mincinos pathologic ……………………………………......136
Dualismul sentimental ………………………………….......137
Neocortex …………………………………………………...137
Nevoia vieţii ………………………………………………...138
Noapte albă ………………………………………………....138
Omul care caută pacea ………………………………….......139
O mustrare scrisă …………………………………………...139
Nu-ţi irosi bucuriile …………………………………………140
Perspectiva ………………………………………………….140
Viaţa din mărunţişuri ……………………………………….141
Volbura ……………………………………………………..141

9
10
Pentru suflet

11
Aş arunca la gunoi

Aş arunca la gunoi
Tot pachetul,
De griji şi nevoi.
Tu nu simţi la fel?

Mintea-i obosită de
Gânduri nesimţite,
Ce nu vor să-i de pace
în veci n-o vor lăsa…
Sunt ca soacra cicălitoare,
Ba, mai mult, se cred stăpâne,
Şi dictează în voie
Pe dorinţa ta.

Vise zici ???!!!!

Astea n-ai voie să ai
Aici.
Eşti sclavul lor –
De când te naşti
Şi până mori.

12
Monologul ideal

Monologul ideal
E atunci când,
găseşti partenerul banal
cu toate defectele-i scumpe.
Când orice-ar face
Nimic nu te deranjează.
Atunci când cazi
Şi cineva te-mpiedică,
să te ridici.
Te-ntrebi: “de ce oare
am ajuns aici?”

Monologul ideal
Îl cauţi când te complaci,
Înghiţi în sec, tremuri, şi taci.
Dar el nu te scapă de frici
Şi aşa te răsuceşti
Taman acum în neuron
Îl invoci chiar pe Platon,
Dar nici el nu te scapă,
De hidoasă ta groapă,
Aia pe care unii o numesc –
“Izolare”
Alţi experţi îi spun “Nepăsare”,
Ea mai poartă şi-alte nume
“Indolenţă”, poate chair “Mândrie”…
Pe toate, cine să le mai ştie?

13
Îndemnuri (I)

Să zâmbesc mereu,
Să iert tot ce-a fost rău,
Să nu dau înapoi,
Spre lumină paşii să-i îndrept
În tăcere să aştept.

Îndemnuri (II)

Alege viaţa.
Alege să zâmbeşti ,
Alege să fii tu,
Chiar dacă-n suflet,
Tot singur te găseşti...

14
Gânduri

Sutele de gânduri
prin minte-mi
se perindă…
Aleargă.
Cântă.
Râd.
Cad.
Strigă.
Se joacă,
Şi şoptesc
o veche doină
O spun iar şi iar,
mereu în taină…
e dorinţa cea uitată
între stele –
E lumina neaprinsă
a visurilor mele…

15
Când alţii vor să cazi

Când alţii vor să cazi,

Tu drept să stai,
În faţă să-i priveşti.
Când alţii vor să cazi,
Să nu te temi,
Să nu te clatini.
Când alţii vor să cazi,
Tu să le zâmbeşti,
şi-a ta cale s-o urmezi.
Când alţii vor să cazi,
De unde-ai fi
Să te ridici!
Pacea s-o cauţi
căci fericirea-o vei găsi –
Când alţii vor să cazi –
Nu te tulbura acum …
Ci în viaţă
să ai mereu statornic drum!

16
Stima de sine

Stima de sine,
N-arată prea bine.
A fost iar ştirbită,
Doar puţin ciobită…
Cui spui tu oare,
când sufletul te doare?

Persoane indiscrete

Ce risc să îţi asumi!

Prieten să te numeşti,
Când încrederea altora o consumi
Cu bârfe aleatoare.
Te complici şi te împiedici
la orice încercare.
“Evaluarea” nu o faci cu uşurinţă
Desigur, omul trebuie să fie de credinţă.
Şi totuşi îl dezamăgeşti…
Când vede cât de bun eşti –
Masca ce o porţi s-a prăpădit,
Caută-ţi alt om de fraierit.

17
Dicţionarul vieţii

Alegeri,
Amintiri,
Bogăţii,
Compromisuri,
Dragoste,
Depresie,
Eficienţă,
Fericire,
Regrete,
Tinereţe,
Tristeţe...
...ce-s acestea? mă-ntreb..
Vorbe-n Vânt
Ce mă Leagă de Pământ?
Atâta. Doar atâta sunt.

18
Tăcerea

Să fie oare
Singurătatea –
o altă fereastră
pentru vorbire?
Tăcerea, mereu,
E greu de suportat –
Cuvântul –
Nu-i instrumentul meu,
E doar un simbol,
Creat pentru vorbire
În el, nu se află nemurire.

19
Rupt din soare

Eternul călător, rupt din soare,

Căzut pe pământ,
Nu-şi găseşte locul. Sunt taine…
La care nu află deznodământ.

Zâmbeşte mereu, serafic,

La trecutul ce s-a dus.
Iar ocara ce o poartă
Crede că e pedeapsă de la Cel de Sus.

El caută o libertate greşită

Şi-şi iroseşte viaţa trăită.
Uită ca e doar un strop de soare
căzut, din iubire, într-o zi de iulie
pe pământ.

20
Oare…?

Şi nu ştiu, de ce, uneori,

lucrurile ce mă dor,
îmi plac aşa de tare,
încât mult nu e
până ce
Sufletu-mi dispare,
într-o nouă umbră de
nefiinţă…
Pierdut în neputinţă…
Mă-ntreb de ce oare?
Tot ce iubesc,
mă doare!…

21
Case bogate

Case bogate
Ce ascund inimi amare
Răsar pe dealuri depărtate
Sub lumina răsăritului
Îşi arată măreţia
Şi ascund pustnicia
inimilor proprietarilor lor.
Frumuseţea n-are vină
Nu! Nu-i o greşală
Să ai casă frumoasă
Dar e un mare păcat
Să n-ai inima miloasă….

22
Într-o zi de vară

Ştim de unde venim

Sau cel puţin presupunem
Dar nu ştim unde vom ajunge
La final de drum.
Pentru unii, drumul e scurt
Pentru alţii, calea-i lungă.
Unii stele s-au născut
Lumină să aducă
Alţii, nu-i poţi schimba
Dacă în beznă vor să umble.

Într-o zi de vară
mi-am pus astfel de întrebări
despre ce va fi
când vom muri.

23
Şopteşte-mi

Trăiesc intens
până la ultima
pagină a sufletului.
Timpul modelează
cu meticulozitate
porii chipului meu
ce nu mai este
la fel de fericit.
Şopteşte-mi că Tu încă
Mă iubeşti
Lasă vântul să-mi vorbească
Ploaia să mă mângăie uşor…

24
Cu privirea spre cer

25
Privind la Tine

Privind la Tine, Miel Prea Sfânt,

Spre golul Tău mormânt,
Mă uit la jertfa de pe cruce,
Ce pace-n inimă-mi aduce,
Un loc acolo, sus, în cer,
Ştiu c-am dobândit.

De-ar vrea vrăşmaşul

Să mă vadă la pământ,
Numai prin al Tău Cuvânt,
Eu ştiu că l-aş birui.

Purcede omule, nu zăbovi,

Spre Golgota să-naintezi,
Viaţa să-ţi fie mărturie
Pe pământ şi-n veşnicie!

26
Domnului celui viu

Nu mai vreau să semăn vânt –

Caut un nou legământ –
Unul nu din vorbe spus
Altfel scris, mai la apus.

Vreau să-l stie Cel de Sus,

Că nu-i nici o îndoială
Când doi oameni îi aduc,
Lui în rugăciune o nouă învoială.

27
Tu, omule !

Tu, omule! Nu cerceta,

Ce-i la casa altuia!
Catặ, mai bine, la inima ta
Cặci pe ea, Isus o vrea –
Stai! La uşa ta El bate –
Eşti gata sa-I deschizi?
Ai tu inimặ de “frate”?
Ori eşti prea ocupat
Şi pe Isus L-ai uitat?
Taci!Când inima nu-ţi spune…
vorbe de-mpặcare.
Crede! Că El s-a nặscut
A murit şi-a înviat
Toate, pentru tine,
Omule –
El le-a făcut,
Doar fiindcặ Te-a iubit!

28
Bârfa

Când bârfa te distruge,

Ai vrea, să nu auzi,
Ce spune lumea despre tine,
Să cunoşti doar vorbele de bine.
Atunci, te afunzi în resemnare,
Cauţi o altă poartă,
poate... doar uitare.
Ai vrea să cânţi dar vocea nu te-ascultă
Mintea-ţi zboară-n altă parte
E greu să nu le faci jocul,
timpul mai face o cută..
Păşeşti pe drumul vieţii
Cu paşi nesiguri te îndrepţi,
Spre Singurul ce Îl aştepţi.

Când bârfa te distinge

Este dureros –
Să-ţi aduni renumele,
Cu mucuri de pe jos.
Azi, El încă mai repară,
Orice nebunie, orice vorbă de ocară…

29
Când sufletul mi-e trist

Când sufletul mi-e trist,

Şi inima nu-mi râde
La Tine Doamne vin,
O rugă să-Ţi închin.

Când lacrimile-mi curg,

Şi singură mă simt
La cruce mă găseşti,
Înălţând imnuri cereşti

Când sufletul mi-e veşted

Şi de Tine-a uitat,
Când caută altceva
decât Gloria Ta,
O rugă îţi înalţ,
De unde sunt –
Tu sa mă strigi,
Eu să Te-ascult.

30
În iubire

În iubire nu e teamă –
Nu-i nici ura ce te duce
De la vale la răscruce.
În iubire nu-i minciună –
Să te-ndemne la-nşelat,
Aici nu e drum greşit
Ori vreo altă poartă,
Ci doar calea către cer
Unde nu-i nici un mister …
Căci te-aşteaptă doar Isus
Să te-nalţe iar şi iar,
Şi să ia al tău calvar
Să te ducă tot mai sus!

31
Schimbare

Difuz,
Privesc prin lentila
Trecutului şi aş vrea,
Să mai am o şansă,
De a mai schimba ceva.

Cobor,
Spre stadiul de embrion
Şi mai dezvolt încă un simptom –
Îl voi numi “nostalgie”
Atunci, visele nu erau de carton...

Mă uit,
Acum la viaţa mea
Parcă nu am fost eu!
Şi... a scris-o altcineva,
A uitat de virgule şi punct.

Da,
A scris rândurile strâmb.
Ce pot să mai fac acum,
Să-mi caut o altă pagină?
Cum să-ndrept ce e stricat?

Cine,
Poate să o-ndrepte iar,
Şi să facă din amar,
Un alt destin, o nouă viaţă?
Nimeni altul decât Isus
Cu gloria Sa măreaţă.

32
Psalm

Tată, te laud pentru ce sunt,

Îţi dau glorie pe pământ!
Slăvit eşti de natură,
Ce-n a Ta Mână stă.
Te preamăresc pentru viaţă
Şi pentru tot ce-ai pus în ea,
Îţi mulţumesc pentru iubire,
pentru lacrimi, pentru fericire,
Slăvit să fii pentru etern,
Şi pentru tot ce-i minunat
Căci doar Tu eşti veşnicul Împărat.

Ţie pot să-Ţi spun Părinte,

Tu-nţelegi şi lacrimi,
Nu-Ţi trebuie cuvinte
Lăudat să fii Tu
Pentru tot ce ai creat.

33
Durere

Mor încet …
În lumea care aţi creat-o –
Un strigăt de durere,
în negrul nopţii piere…

Sunteţi surzi!
Nu-L auziţi!
Nu vedeţi voi orbi ce sunteţi
că ruinuri aţi ajuns ?
Lanţurile grele-atârnă
Şi vă trag mereu în jos
Cine stă azi la cârmă?
Cine-l caută pe Hristos?

34
Suflet abandonat

Ai plecat.
Te-ai uitat înapoi
doar ca sa-mi spui…
ce departe eşti.

M-am schimbat.
Pe timp de ploi,
când vântul a bătut
cu griji şi nevoi.

Mai şii oare

O rugaciune să spui?
‘nainte de culcare,
să vii la tronul Lui?

35
Iuda

Aţi auzit desigur, istoria lui Isus,

Cel care ne-a iubit nespus,
Cum Fiu de Dumnezeu
Pe lume s-a-ntrupat,
Să ne aducă mântuirea.
Dar unii, robi păcatului,
Orbiţi de propriile dorinţe,
Nu L-au recunoscut!
Chiar Iuda, ucenicul Lui, L-a trădat
Când cu o sărutare l-a vândut!
La moarte, l-a condamnat!
Totu-a fost după Scripturi,
Străin a fost în ţara Sa,
A murit pe cruce-n chinuri
În iad a coborât,
Pentru-a ne elibera.
Mort a fost, trei zile,
Şi-apoi a înviat.
Isus, porţile veşniciei,
Pentru noi Le-a deschis.
Au trecut mulţi ani de atunci
Şi oamenii încă se închină Lui
Cu aceeaşi gură dau slavă şi înjură.
Până ieri, nu realizam,
Că atunci, când îl negam
pe Dumnezeu,
Iuda, vânzătorul, eram eu.

36
Unde să privesc?

Unde să privesc?
Unde să-mi ascund gândul?
Când Faţa Ta cuprinde
Cerul şi pământul…

Te caut în grele clipe,

Şi Tu aproape-mi eşti,
Dar nu pot asculta,
Greşesc – fac voia mea şi nu a Ta!

Nu mă plâng
De crucea ce mi-ai dat-o .
Îţi mulţumesc Isuse!
Căci viaţa mi-ai răscumpărat-o.

37
Regret

Regret –
Că sunt un om incomplet
Care spune scuze
Ce vin să mă acuze…
Nu regret –
Ce am trăit
Râd de moartea care vine,
Fuge iarăşi după mine…
Regret…
Că sunt un om incomplet,
Spun scuze ce vin să mă acuze
Regret, că nu-mi fac timp
Să-Ţi spun tot ce simt...

38
Clopotele

Nici clopotele trase la biserică

nu mai pot să mustre
Inimile tinerilor, devenite, prea înguste…
Salvarea lor în droguri şi muzică
În zadar o caută
Nu o găsesc.

~~~~~~~~~~~~~ *** ~~~~~~~~~~~~~~~~~

Dumnezeu ne vorbeşte deseori

Noi vrem să-L auzim
Dumnezeu ne ascultă mereu
Atunci când dăm de greu
Şi oricâte i-am cere
Printre lacrimi şi durere
El ştie tot ce-i bine
Să ne dea
În veci, să se facă voia Sa!

~~~~~~~~~~~~~~~~ *** ~~~~~~~~~~~~~~

39
Lupta cu Dumnezeu

Gladiatori pe scena vieţii

Sunt oamenii temători,
Cei care vor să-şi gasească-un sens
Uitând că aici sunt doar călători.

Negându-şi Creatorul, luptătorii,

încep un război inutil. Uite-i!
Se avântă-n luptă cu miile,
Văile-s de sânge pline.

Strigă în necredinţa lor,

Că nu există un Mântuitor.
Sunt oamenii inundaţi
De ale lor necazuri…

“Vrem avort la cerere!”

Strigă tinere gladiatoare
Fără strop de regrete,
Sau urmă de durere.

“Vrem un corp perfect!”

Vuiesc minţile defecte,
Care se cred mai deştepte
Decât însuşi Hipocrat!

“Vrem copii fără handicap!”

Spun părinţii ce s-au săturat
În copilul lor să-şi vadă
Păcatele răsfrânte.

40
Avem şcoli de “elită”
Ce au o istorie cumplită
Ele dau faliment –
Chiar la … bunul comportament.

“Vrem căsătorii homosexuale!

Relaţii anormale, să pară drept banale”
Spun inadaptaţii ce vor
Să le fie egali tuturor.

“Vrem bani, averi şi tot ce-i bine”

Dar de suflet să n-audă nime’,
Cum ar putea oamenii oare
Lupta cu Dumnezeu să o câştige?

P.S.:
Lupta cu Dumnezeu,
E între mine şi Eu.

41
Tu

Tu-mi ştii
numărul
firelor de păr
din cap
Tu, mi-ai scris numele
în cartea vieţii
Tu m-ai zămislit
după chipul
şi asemănarea Ta
Tu –
Ţi-ai trimis Fiul
să moară
pentru pacatele
mele.
Tu – mă salvezi
din disperare
atunci când simt
că sufletu-mi
nu mai are scăpare.
Tu ştii când plâng
şi de ce râd
îmi ştii firul vieţii
înainte de a o trăi.
Tu – eşti Dumnezeu
Eu – umil copilul Tău.

42
Plimbări prin infinit

Sub cimentul indiferenţei

Un strigăt se aude
Să fie un val, ce se izbeşte,
De marele zid al intoleranţei?
Poate e un suflet, uitat,
În astă lume rece
Se plimbă fără rost
Pe străzile nepăsării
Încercând să afle taina dragostei –
Chiar şi timpul l-a uitat
iar el pacea n-a mai aflat.
Nădejea pare că l-a parasit
Prietenii i-au spus că-i prost
Se gândeşte la moarte
Cu mândrie
Pare singurul om de pe lume
Ce nu mai caută nemurire.

43
Slujitorii Domnului

“Mulţi chemaţi,
Puţini aleşi”
Nu-i o vorbă oarecare
Gospodinele care
Chiar şi în ultimul moment
Se gândesc la detergent….
să ia seama mare!
Drumul către cruce-i greu
Aşa-i lăsat de Dumnezeu
Uită-te la viaţa ta
Înainte să-ţi vezi biserica
Dacă n-ai psalmi
În vorbire
Nici blândeţe în privire
Nu te obosi
Pios să te arăţi
Nu uita
Că pe Dumnezeu
Nu-L poţi minţi.

44
Umplem spaţiul

Umplem spaţiul dintre noi

Cu pânze de păianjeni
Numărăm din doi în doi
Ca să mai uităm de noi.

Umplem spaţiul dintre noi

Cu trecătoare nimicuri
Vrem de toate să avem
Dar… uităm să iubim.

Umplem spaţiul dintre noi

Cu dorinţe grandioase
Ce să facem dacă-avem
inimile orgolioase?

45
Prietenul meu

Să-i spun lui Dumnezeu

Că e prietenul meu
Ce onoare pentru mine!
Nu mă-aşteptam ca ucenicul să fiu eu
Când mi-a zis:
“Lasă tot şi vino după Mine.”
Orice lucru important
Pe loc, secundar a devenit
Când porunca Lui am auzit.
Desigur, au existat îndoieli,
Voci, bâlbe, ezitări,
Ispitele s-au adunat
la coadă
Zarvă-n suflet să adauge.
În final, a biruit
Glasul Prietenului meu iubit.

46
Luptele

Lumea-mi zice că-n zadar

Mai caut al Tău har
Mă-ndeamnă să privesc
Tot ce ochii mei poftesc

În astfel de situaţii
Când între minte şi inimă
apar altercaţii
Nu mă uit în urmă.

Ci, caut tronul Tău ceresc

Îmi imaginez cum sună
corul îngeresc
şi sper că lumea va deveni mai bună.

Fiori

Fiori reci mă cuprind

În clipele în care uit de Tine
Mustrări de cuget şi nelinişti
Îmi ating nopţile
Devenite prea pline.

47
Te caut

Uneori Te caut
În faptele mele
Aşa, încerc,
Să le motivez.

Ştiu că mulţi
Oameni fac aşa
Probabil –
Că Te-ai săturat de scuze.

Regretele noastre
Îţi par inutile,
Rugăciuni şoptite
De minţi infantile.

Cu vorbe spuse ezitant

Încercăm să tratăm
Păcatul –
ca pe-un domn galant.

Spunem “Amin”
Dar cu ce scop?
Gândului terminat
Un alt păcat i s-a alăturat.

48
Te strig

Te strig din infinitul meu

Nu mă uita! Sunt copilul Tău!
Te-am abandonat şi azi,
Regret mereu că Te dezamăgsc
Cu cât greşesc
Mai mult,
Cu atât Tu Mă iubeşti!
Mi-e ruşine de Faţa Ta!
N-o pot privi
şi totuşi, nici n-o pot ocoli!

~~~~~~~~~****~~~~~~~~

Te ating cu gândul,
Duhul meu Te cheamă
Prezenţa Ta îmi dă fiori
Când Te uiţi spre mine
Simt că-mi cresc aripi până la nori…
Zâmbeşti – când îmi auzi visele-mi deşarte
Tu ştii că toate-s iluzii ce duc spre moarte
Stau şi mă-ntreb, deseori,
Cât timp ne desparte?
Un minut, o veşnicie?

49
Scrisoare către infinit

De-aş fi ştiut ce este viaţa,

Pe Tine, Doamne, te-aş fi preţuit,
Şi Glasul Tău l-aş fi ascultat
Dar, m-am temut de viaţă,
mi-a fost frică de durere
şi în sinea mea, am căutat numai plăcere
Azi am pus un capăt chinului
Şi cu viaţa am sfârşit.
Fără lacrimi şi durere
Cu toate am contenit.
Ce nu ştiam, Isuse scump,
E că-n cerul Tău
nu mă primeşti când vreau eu
Şi că nu mi-am dus la capăt scopul
Pentru care m-ai trimis
Toate acestea, îngerul tău mi le-a zis…
Le scriu, acum, să ştie alţii,
Că viaţa să ţi-o iei, nu e permis!

50
Demonii disperării

Cerşim ocazii să Te vedem la lucru

Şi totuşi necredinţa noastră creşte
Gândul n-apucă să se termine
Şi o nouă listă-Ţi întocmim…
Te ştim Mare Dumnezeu
Cel care faci numai bine
Dar să fim oneşti, nu Te cunoaştem
Aşa cum de multe ori susţinem.
Poftele trag de sufletele noastre
Cu un egoism macabru
Ne-ndeamnă să Te rugăm
Să ne dai, să ne faci…
Necredinţa noastră se transformă-n neascultare
Nici nu vrem să Te vedem
Dacă nu ne asculţi demonii…
Ei gem şi urlă-n noi
Creând alte nevoi
Nu ei Te cheamă,
Ei Te cunosc!
Doar noi, orbiţi de patimi
Vrem din cer minuni
Alte semne să ne arăţi
Ca să ne vedem puţin mai buni…

51
52
Amintiri amputate

53
Amintiri

“Ah” îmi spuse el

Într-un târziu …
“Dar tu cine eşti?
Nu te mai ştiu …
Trecut-au anii peste noi
Şi nu pot, nu pot da-napoi”
“Sunt parfumul tău dintâi,
mireasma de pe urmă …
Sunt glasul ce te cheamă
şi nu-i poţi da de urmă.”

54
Pe strada pustie

Pe strada pustie,
Cad umbrele reci.
Vântul parcă te strigă,
Crengile plâng,
Pomii suspină …
Lumina se joacă –
Mai se-ascunde,
Mai se-arată…
Tăcerea-i deplină
Pe strada sufletului meu.

55
Atunci şi acum

Atunci când eşuezi

Şi viitorul nu-l mai vezi
Atunci când viaţa îţi dă palme,
Şi tu întorci obrazul,
Nu-i mai mare hazul
Întrebarea: “Ce-ar fi dacă…?”
Se tot repetă impertinent
Ca un laitmotiv iminent.

56
Despre sufletul trecut

Sentimentul scârbos al respingerii

Se prelingea de pe marginea,
Paharului ce i-a fost oferit,
Spre a-i potoli setea de infinit.

Un ultim strigăt, mai mult şoptit,

În taina sufletului –
A fost înăbuşit –
De briza indiferenţei.

Şi astfel, credea că a scăpat –

de o povară...
Şi-a pus platoşa uitării –
Şi a luat o altă faţă.

57
E luni, iar luni...

Ai venit, Luni, iar...

Să mă chinui în zadar,
Vrei decizii să iau,
Şi pe brazdă să mă dau.

Ai venit din nou,

Dar, eşti acelaşi, gol ecou,
Colaj de umbre reci
Ce zilele-mi îneci.

58
Regrete

Regretele plâng iar –

Cu gust amar,
Cu iz de trecut,
Ce-n timp s-a pierdut.
Regretele plâng iar –
Regretele strigă,
Regretele suspină …
Pe ele cine le alină?

59
Delir

Trecutul nu te iartă,
Viitorul, te poate înălţa,
Prezentul te schimbă,
Mereu în altcineva.
În această roată-a-vieţii,
Se-nvârt anii tinereţii
Printre forme iluzorii
şi culori aleatorii,
rătăceşti adeseori.

60
Dimineaţă….

M-am săturat de certuri,

Neînceredere şi îndoieli
Poate-nvăţ odată
Ce e rău şi
Când e bine.
Tăcerile nu creează
Ar- mo-ni-e
Asta deja se ştie.
Just e să comunici
Da, dacă ai cu cine...

61
Azi e tot un ieri

Azi e tot un ieri,

Ce altceva mai speri?
E un ieri modificat.
Azi sigur ai uitat
Ce ai făcut ieri.
Şi o iei de la-nceput
Să repeţi acelaşi trecut.

Pe strada vieţii

Mă plimb pe stradă
Şi văd chipuri ostenite
De atâta aşteptare
Cer atenţie,
Cer iubire,
Şi dau nepăsare….
Mă plimb pe strada vieţii,
În scumpii ani ai tinereţii.
Nu găsesc drumul bun,
De care am nevoie-acum.
Sunt doar scurtături rătăcitoare,
Locuri în care te pierzi
Fără să ştii
De unde pleci şi de unde vii...

62
Testament

Bucăţi din viaţă

Aşteaptă, cu nerăbdare,
Să fie aşternute,
pe o simplă coală –
Albă.

Nu-ţi dai seama niciodată,

Cât de mult contează,
iubirea prietenilor, prietenia vrăşmaşilor,
până când nu eşti complet –
Defect.
Atunci e momentul,
Când vezi cu ce oameni ai trăit,
De pe tine, pe sine,
ori averea ta ei ţi-au –
Iubit.

Dar, la urma urmei,

Cumpăna vieţii nu-ţi dă
Încă o şansă.
Morţii nu-şi refac –
Tesamentul.

63
Poporului român

Urlă trecutul din noi

Suntem şi laşi şi eroi
Vrem cu disperare un lider
Care să ne pice din cer.

Am rămas fără identitate

Ne luptăm, căutăm dreptate
Cumpărăm ieftine minciuni
Şi spunem că toţi oameni-s buni.

Ne mândrim cu sărăcie
Şi dispreţuim cerşetorie
Vrem să părem inimoşi
Dar suntem de sânge setoşi.

De orgoliu suntem plini

Scuipăm foc şi bem venin
Cine, Doamne, să ne arate?
Un strop de libertate…

64
Sentimente la ambulator

65
Libertatea

Libertatea, mă sugrumă
E un chin
La care ţin.
Adânc mă taie
Dar...n-o simt
Uneori...
mă vad ca un gunoi ambulant,
ce umblă pe stradă pedant.

Bunuri personale

Ţi-e frică să-ţi încerci norocul

Sau poate crezi,
că ţi-a luat altul locul.
În cuvinte nu pot exprima
de ce simt aşa:
Să nu iei niciodată –
Speranţa omului fără speranţă,
Nici iubirea omului fără iubire,
Drept bunuri personale.
(N-au fost niciodată ale tale!)

66
Între raţiune şi simţire

Între raţiune şi simţire –

Se zbate golul din suflet
Acel petec gri, numit orgoliu,
Hrănit deseori cu pasiuni trecătoare,
Niciodată sătul, niciodată întreg,
Îşi cere avid tributul
Într-o lume a fericirii sintetice.

Spune-mi, acum, cu ce ţi-am greşit

De te-am iubit?
De ce focul inimii mele,
încă arde mocnit,
chiar dacă mintea te-a osândit?

Între răţiune şi simţire –

E o flacără ce nu se stinge,
Fiinţa caută ispăşire,
în posturi şi în fapte bune.
Pacea ce odată-a fost
Parcă-acuma nu-şi mai are-un rost.

67
Sufocare

Sufletul se ofileşte,
în învelişul lui de lut,
Măştile nu i se mai potrivesc –
Îi îngustează chipul, îl sluţesc.
Moare zi de zi câte puţin…
Detaliile vieţii îl sufocă,
Cerinţele îl toacă mărunt,
Caută cu disperare să respire
Dar nu găseşte decât –
... gunoi şi nepăsare.
A aruncat mai demult,
Tot ce avea de valoare.
Acuma mai contează oare,
Dacă respiră sau se sufocă
în propria-i indiferenţă?

68
Amalgam

Ce bine că avem capacitatea

De a uita –
Ce rău e atunci când
Nu ştim a ierta –
Şi ne considerăm, perfecţi,
Drepţi,
Sinceri,
Şi deştepţi.
Halal de noi!
Suntem nişte morminte
ce spun
zadarnice cuvinte...
Uităm că, de fapt
Suntem mici,
Defecţi şi singuri,
foarte trişti fără iubire,
dornici să primim căldură,
deseori întâmpinaţi cu ură
chiar de-ai noştri semeni.
Ce absurd, nu?!

69
Dincolo de cuvinte

Să fii sincer azi ...

E un lucru greu –
Bunătatea-i o iluzie
Cumpătarea, cine-o are,
E privit ciudat.
De cazi în groapă,
Cel mai bun prieten,
E omu’ care te sapă.
Timid să fii,
Eşti dat uitării –
De te vezi optimist,
Alţii o să-ţi spună că eşti visător
Toţi, în ignoranţă dorm…
Şi nu pot trece
peste-o vorbă rece.
Nu vor ierta,
Nu vor uita…

70
Despre tine, despre ei

Că banii nu te schimbă,
E o altă glumă proastă
Ce nici tu n-o mai crezi..
Dar tot o repeţi iar şi iar.

Speri că poate vei schimba,

Lumea cu viziunea ta.
Altceva nu poţi să faci,
Decât să visezi, să speri, să taci...

Aştept ca vremea să se schimbe

Aştept ca vremea să se schimbe

Aştept, iubite, a tale cuvinte,
“Te iubesc” să-mi spui
Cu drag să mă priveşti.

Aştept ca vremea să se schimbe,

Umbra amintirii să-ţi întâlnească duhul.
Mi-e dor de ochii tăi
Ce adânc îmi priveau sufletul.

71
Ipocrizia

În oglindă te priveşti
Şi te-ntrebi
Cine eşti …
“Oare astăzi sunt
ce ieri am fost?”
Din nou…
Sufletul tău caută
Al vieţii rost…
Te plimbi –
Printre vechile-amintiri,
Şi faci o încercare,
De-a fi … un oarecare.
Nu trebuie decât
s-o iei de la-nceput –
Minciuna şi ipocrizia
Să le izgoneşti,
pentru a vedea
cine eşti –

72
Stai

Stai.
În aceeaşi frământare,
Îţi cauţi un loc.
Şi nu găseşti scăpare...
Vârtejul vieţii ti-a furat...
Tot timpul.
Te-ntrebi
în sinea ta,
Dacă astăzi,
mai poţi face ceva…
Să-i schimbi
pe cei din viaţa ta
Spui, că e târziu...
Regretele se-adună,
Trec anii,
Şi zilele se ţin de mână,
Priveşti,
La chipul tău acum,
şi te-ntrebi ce-ar fi fost
de ai fi ales un alt drum?

73
“NU” – “DA” (Fără cuvinte)

Ia-l pe “NU” în braţe

Şi ţine-l bine !!
Nu-l lăsa să se despartă,
nici o clipă de tine.
Să nu cumva să zici “ DA”!
Dacă faci asta,
atunci eşti acelaşi “fraier”
şi-ţi va zice lumea
că te poţi schimba,
că nu eşti destul de tare.
Doar cu “nu” dă-i înainte,
Să-l laşi pe celalalt,
Fără cuvinte.

74
Totul

Tăcerea, comunică totul uneori,

Ea pretinde mereu raspunsuri.
Visarea, transformă totul,
Te duce pe tarâmuri noi.
Uitarea, şterge totul,
Face din trecut prezent.
Speranţa, schimbă totul,
Ea te-nalţă pân’ la cer.
Nu mai e nici un mister,
Cu ea vezi în viitor.
Dar iubirea rămâne totul…
Te transformă şi-ocroteşte,
Ea singură te călăuzeşte,
Iubirea, aşa se crede,
… niciodată nu te părăseşte!

75
Trist dar adevărat

Atunci când mi-am călcat peste răbdare

Şi pactul sufletului a fost rupt!
Stăteam, mereu, în aşteptare,
Gândind la ce-ar fi trebuit făcut.

Târziu e timpul de regrete

Acea vreme a apus.
Ne-ndreptăm spre faptele concrete
Spatele drept, privirea sus!

Acum, mi-e sufletul stingher,

şi a rămas un palid “eu”,
ce caută calea către Dumnezeu,
Nu cea spre efemer.

Despre iubire, ce pot a spune ?

Aceasta... n-a existat “pe bune” .
Omul ştie-a zice frumoase vorbe,
Mai rar, ceva adevărat.

76
Integritate

Mopul şterge de zor urmele

paşilor de pe conştiinţa
încărcată a trecutului viciat.
Azi, se pierde tot mai mult,
Sensul cuvintelor tari
Ce strigă din adâncul inimii:
In-te-gri-ta-te!

Li-ber-ta-te!

E-ter-ni-ta-te!

Un nor

Un nor mi-a zâmbit…

Avea dinţii albi
Şi ochi albaştrii
L-am întrebat de ce
Mă urmăreşte
Mi-a răspuns râzând
Că numai la mine se gândeşte!

77
Mă apasă

Mă apasă o tăcere ce doare

O durere ce tace …
Nu ştiu cum se cheamă
Atunci când eşti respins,
Şi când respingi –
Atunci când eşti în braţe strâns,
Ca o portocală,
Şi ai curajul să iubeşti –
Poate, pentru prima oară,
Atunci când limite impui –
Şi vorbe grele spui…
Oare cum se cheamă,
când nu-ţi pasă,
ce urme-n suflet,
viaţa ta mai lasă?

78
Divorţul

Divorţul lasă tăciuni

În inimile oamenilor
Care-odată au fost buni.
Nu este doar o etapă
Este o notă de final
Ce rămâne veşnic nearmonizată.
Divorţul nu se-mpacă nu iubirea
Iată-aşa apare despărţirea…

Un fir de aţă

Atârn de un fir de aţă

Şi tu vrei, să mă faci ghem,
Atunci când prea des te chem?
Aş vrea să te văd la faţă.

Iar de nu se poate
Cumpăr o altă aţă
Pe care o să atârn
Tot ce mi se pare cârn.

79
Criza

Te uiţi în jur
n-ai cu cine vorbi
Şi nu poţi povesti…
crezi că nu găseşti scăpare
cu post, rugăciune
şi o simplă lumânare
Ai sufletul descurajat!
Desigur, ţi s-a mai întâmplat…
Credinţa ţi-e zilnic testată
când ştii că orice gând şi faptă
are răsplată.

80
Prin satele adormite

Prin satele adormite

vezi feţe veştejite –
Suflete ce au să-mpartă
cea mai lungă noapte.
Multe vor încerca
cu vorbe să se scape
uitând că-n timpul vieţii
n-au ţinut la cele sfinte.
Judecata-i pentru toţi
căci nu e om fără vină
să spună careva că n-are tină
când se vede clar:
“E negru!” Tot păcatul
Ce-l înconjoară
Duhneşte aşa de tare
Încât te doboară…

81
82
Calambur cotidian

83
Ipoteza

Sunt o ipoteză
Aşa că…
Pune-mă în paranteză
Ştiu că nu sunt cum vrei
Dar am o scuză…
Ştiu că nu-s perfectă
Poate..cam directă…
Sunt imaginea ce ai creat-o.
Ce-i? Nu mă cunoşti?
Stai..mai am o scuză…
Asta poate te amuză -
Dar nu pot fi altfel decât:
Un produs din trecut.
De crezi ca mă cunoşti,
Zadarnic, însă, te-amăgeşti…

84
De vorbă cu tăcerea

Mă întreb, acum,
Când timpul trece repede,
Dacă tăcerea nu este
Mai mult decât un...
Moment în viaţa fiecăruia.
Şi poate este stropul
care leagă viaţa de eternitate.
Nu vorbesc aici despre autenticitate,
Nu – ci despre Tăcere –
Acel sublim pe care mulţi îl evită,
Şi se izolează, în zgomote, în iluzii,
Pe care ei le numesc...
La absurd “muzică”.
Tăcerea le deranjează conştiinţa,
Îi obligă să stea singuri,
cu sine, şi să se gândească...
Ce ne-am fi făcut
Noi oamenii
De limbaj n-am fi avut!

85
Cârlige

Luaţi cârligele!
Ce mă ţin aşa de bine..
Şi nu mă lasă să zbor!
Iarăşi mă-mpiedic,
Pe acelaşi drum
Îl ştiu prea-bine acum..
Cunosc calea –
Prin aceleaşi gropi
Mă-mpiedic ...
Luaţi cârligele!
Cârligele ce vor să strige...

86
Prin parc

Prin parc se plimbă lumea cu probleme

Prin parc, oamenii merg alene.
Prin parc găseşti îndrăgostiţi
Uneori chiar foşti iubiţi…

Multă lume azi prin parc...

Unii se unesc, alţii se despart…

Definiţiile eului
(în conflict cu idealul)

Sunt o sumă de efecte adverse,

Ce naşte deseori controverse.
Sunt un eu, solitar,
Ce-a râs mereu
Şi-a plâns amar.
Sunt o clipă de binecuvântare
Pierdută-ntr-un ocean de nepăsare.

87
Loc lipsă

Şi-a frânt aripile,

În zborul spre necunoscut.
A vrut apoi, s-o ia de la-nceput
Un nou drum, o altă cale...

A uitat, însă, că rănile,

Nu şi le-a legat prea strâns,
Şi repede au dus la sângerare,
Visele-i erau deja pierdute.

Cu fiecare zi trecută,
Orele păreau de plumb
Nori de gânduri, formau o armată:
« Oare care e calea dreaptă? »

88
Povestea ta

Totu-n viaţă-i numai scrum,

Arde şi se face fum.
Fugi după copaci,
Crezi minciuni, te complaci,
Uitarea nu mai vrea să vină
Mintea nu te absolvă de vreo vină…
Te simţi propriul prizonier
Azi eşti bine, tot mai speri
Că mâine nu va fi ca şi ieri.
Te lupţi ca să obţii,
Traiul de zi cu zi,
Fără a gusta –
Măcar un strop –
Din viaţa ta.
Îţi măsori lungimea zilei,
De când te naşti,
Până când mori,
Şi pe toată-o risipeşti !
Aşa-i povestea ta
De veşnic călător pribeag.
Te întrebi
de eşti un artificiu,
al gândirii inteligente.
Dar astfel de gânduri indecente,
Ştiinţa le tot dezvoltă,
Până când creează,
În lume haos şi revoltă.
Poate eşti vreo invenţie?
Dar, nu. Povestea ta,
e scrisă cu intenţie.

89
Zdrobirea minţii

Trăim ciudate vremi

În care binele-i văzut ca rău,
Iar rău-i luat drept bine.
Oamenii spun minciunii adevăr
Ştiu, totul pare tras de păr…
Cine duce-o viaţă stricată
E acum o persoană-apreciată.
Mintea ţi-e mereu în dilemă,
Găseşte noi probleme,
face din mărunţişuri liste
Caută soluţii fără greş,
se umple de stress,
Uită lucruri simple,
Nu se mai satură de adrenalină –
Pentru asta cine e de vină?

90
Defecte

Defectele, sunt fricţiuni ale naturii,

Care ne arată doar –
Cât de perfecţi am putea fi,
Dacă am fi mulţumitori.

Să găseşti defecte în orice,

Mi se pare nebunie –
Poate celălat pe drept,
Se va sătura de tine.

Atitudini

Grupe de riduri
Se urcă pe frunte,
Vin să te înfrunte.
La orice greşală
Să fii amintit
Pare deja
un gest învechit.
Nemulţumiri şi grimase
acute, pe feţe şterse,
Îţi rămân în minte
un moment –
Cât să-ţi aminteşti
Că trăieşti în prezent.

91
Miracole

Poate nu mai crezi în miracole

E normal. Ce pot să-ţi spun?
Te consulţi zilnic cu oracole
dar nici unul nu e potrivit acum.

Poate ai uitat să ceri

Să speri,să zbori,
Să-nveţi să ierţi.
Poate.. tu nu te mai rogi.

Ai plecat deja capul

Sub presiunea timpului trecut?
Ştiu … e un sentiment acut!
Vrei, să mai fi adolescent,
Dar trebuie să te raportezi la…
prezent.

92
Ironia sorţii

Fuga de necunoscut…
Te-aduce iar în trecut.

Toată ziua umblii după ciute

Unele mai faine, altele mai slute.

Cauţi prieteni ce-ţi lipsesc

Eşti prieten cu cei care nu te preţuiesc.

Ai o casă, dar o clipă,

în ea nu vrei să stai,
Te cauţi şi nu te găseşti.

Timpul nu-l apreciezi prea bine,

Tinereţea trece-odată,
nu se repetă pentru tine.

93
Filmul vieţii

Filmul vieţii se-ntrerupe,

Pentru cei ce-s violenţi.
Ei trăiesc prezente mixte,
Astăzi calmi, mâine – absenţi.

Nu mă-ntreba de ce-s aşa

Unii inşi altfel nu pot,
Până ce nu rup tot,
Ca să aibe-apoi ce regreta.

Filmul vieţii-naintează,
Şi… urmează al său curs.
Pe nimeni el nu uită,
Pân’ ce află un răspuns.

94
Sănătatea şi femeia

Sănătatea şi femeia
Nu le poţi despărţi!
Cum e una-i şi cealaltă!
Nu lua sănătatea de-a gata
Nici femeia de bună,
Fiindcă ambele te pot părăsi,
Fără explicaţii, cât ai clipi:
“Rămas bun” şi “noapte-bună!”

Sănătatea şi femeia,
Una-i omniprezentă –
Cealaltă-i cvasiabsentă!
Ce le pasă lor de tu suferi ?
Dacă azi ai douăzeci, dar pari de cincizeci
Asta-i pentru că nu ai grijă de ele.

Sănătatea şi femeia
Ambele-s ca vinul bun.
De nu le poţi bea până la capăt,
Mai bine nu le-ncepe-acum,
Se vor face scrum...
Păcat aşa…

95
La plimbare

E seară şi cadavrele au ieşit la plimbare

Pe străzile din centrul oraşului,
Cu mersul lor târâş, şi haine peticite,
Se foiesc căutând răcoare….

Ziua toridă a trecut

şi sufletele lor pribege,
caută-o oază.
Le evit; şi caut în locuri noi,
Chipuri care să nu-mi aducă aminte
… de mine

Un grăunte de nisip

Uneori, sufletul cântăreşte cât

Un grăunte de nisip
E aşa de vulnerabil
În faţa valurilor spumoase ale vieţii
Vântu-l poartă mereu de colo-colo
Nu-şi găseşte firul de nisip locul
Până ce nu s-au liniştit valurile.

96
Povestea cafelei
Nu ştiu dacă ţi s-a întâmplat,
Să ceri o ceaşcă de cafea caldă,
proaspătă,
Să o primeşti, foarte bună,
Aşa cum ai cerut…
Apoi să-i spui chelneriţei
Că ţi-ai uitat acasă banii,
Şi nu ai cu ce plăti...
Dar, că o rogi să îţi păstreze
Cafeaua la fel de caldă şi de proaspătă.
Oare poate să îţi onoreze cererea?

Indubitabil, cafeaua se va răci,

Dacă nu o vei sorbi.
Ori dacă o prefer reîncălzită,
Îşi va pierde aroma dintâi,
Poate că nu va mai fi la fel de bună.
Am găsit că, o cafea poate fi –
La fel ca omul.
Uneori ai nevoie de ea,
Alteori o lepezi,
O consideri amară.
Uneori mai vrei sa-i adaugi zahăr,
Vrei să îi schimbi gustul original,
Pentru că nu corespunde –
Standardelor tale.
În final, te-ai lămurit,
Tu cum vrei cafeaua?

97
Hai la muncă! (Haos monden)

Cu lumea împărţită între:

experţi şi executanţi…
Nimeni nu mai ştie,
cine e şeful şi cine e sclavul.

Eşti luat drept prost –

Chiar înainte de a fi pe post,
Salvarea inteligenţei tale,
Nu stă în etalare…
Detaliile devin superficiale,
Dacă sub măşti comerciale,
Ascunzi patentul.
E trist; aşa-i prezentul!

De sărbători, toţi, vor ceva în plus

Prime, concedii, interese,
De bunul mers al lucrului
Cui să-i mai pese?

98
Banii

Banii devin un cancer veritabil

Să îi iubeşti
Pari condamnabil.
să depinzi de ei
Îţi fură tinereţea,
creativitatea şi viaţa.
Ei creează un univers
gol, fad, absent
la care toată lumea
vrea un abonament.
Şi cu cât sentimentul de vid e mai mare
Cu atât setea de bani creşte.
Au devenit laitmotivul vieţii moderne
În detrimental celei eterne.

99
Pamflet UVT

Vii la facultă şi liber eşti,

Profa nicăieri n-o găseşti.
Noi, prezenţi ne punem,
Cum dară să lipim
La un astfel de curs plin!?

Biblioteca-i iar defectă

….ce să faci?
Nici omu’ nu-i perfect!
Buni îs doar banii
De taxă să-i achiţi.
Dar la ce sunt folosiţi,
Asta nu te întreba.
Taci şi şezi în banca ta!

Sunt studentă la psihologie,

viaţa mea-i o melodie,
Tragedia abia începe
La ora de metodologie.
Când totu pare plicticos,
Şi creieru’ e cam pe jos,
Profu bancuri spune
La restanţe… adunăm iar glume.
Emisfera stângă aşteaptă
s-o înveţe şi pe cea dreaptă
Căci altfel nu poţi înţelege
Ce-i asta neuropsihologie…
Îi lasă pe mulţi repetenţi
Ei, dar asta-i viaţa…
Poate-s cam neatenţi…

100
De creativitate nu duci lipsă
Aici.. decana te face eclipsă!
Ca să dai în nebunie
Trebuie să ştii patologie.
Alţii experimente vor,
Variabile caută până mor!
Pentru sensuri noi în viaţă,
Tre-să-nveţi ce-i terapie…
Să fii manager, nu vrei,
Asta nu-i treabă de femei!

Ca să nu mă mai complic,
Tot ce-a fost o să mai fie,
Mite, tipe şi…blasfemie….
Toate-s o mare demagogie

101
Casa mare

Casa e prea mare

Pentru sufletele triste
A încărcat deja povara
Din nopţi autiste
Romanţele greierilor răsună acum –
Un cânt uitat de lume.

Incizia jugulară

Cine iese iar afară?

E incizia jugulară.
Veşnica ispită
Îţi face cu ochiul
până te oftică.

102
Prietenii migratori

Aţi auzit probabil de păsări călătoare,

Înaripatele ce-şi iau zborul în funcţie
de climă şi vegetaţie.
Straniu e fenomenul întâlnit
Mai nou la aşa-zişii prieteni,
Pe al căror cuvânt odată te-ai bazat,
Dar iată că a doua zi te-au şi uitat.
Să fie o problemă de comunicare
o disfuncţie în interpretare?
Sau doar pur şi simplu nepăsare.
Indolenţa doare tare!
Atunci când ai,
Prietenii migratore.

103
Inutilitate

Că eşti insuficient
De câte ori eşti prezent
Asta nu mai trebuie să dovedeşti
Din vorbele altora etichete primeşti…

O vorbă

O vorbă aruncată-n treacăt,

Un comentariu inutil,
Sunt mementele în care
Efemerul devine tactil.

Vorbe de ocară,
În gura nimănui
Vorbe de ocară,
Spuse orişicui.

Dejecţiile şuşotesc a proasta

Balada lor de zi cu zi răsună:
“Ce mai face unul
Celălalt – pe unde-o fi?”

O vorbă aruncată-n treacăt

Un comentariu inutil
Face diferenţa
Dintre adult şi copil.

104
Puterea

Puterea-i o iluzie
De care oamenii “normali”
Se agaţă cu dinţii
Trag de bani
Cum trag de fiare
Şi vor un aspect plăcut,
Se cred invincibili
Până când dă boala-n ei
Atunci… se satură de agăţat femei.

De ce?

De ce trebuie să murim
ca să simţim că trăim?
……..
Căci ce este viaţa aceasta
Dacă nu, un pas
Spre paradis.
Eh, dar nu toţi
Ne vom întâlni
Acolo.
Unii vor primi răsplata,
Alţii, pedeapsa

105
Şomajul

Când n-au ce să discute

Nu te-ntreabă cum să te-ajute
Vor să ştie de te-ai angajat
Ce mai faci, pe unde-ai lucrat.

Aşa-s vecinii de la bloc

Practică un sport periculos
Şomajul, fiind subiect spinos,
Repede îi fac un loc.

Să ştii atâtea despre alţii

Şi aşa puţine depre tine
Ajungi să falimentezi
Şi dreptatea să n-o vezi.

Şomajul, după cum se vede,

Se divide-n două părţi:
Unul, la buzunar se simte,
Celălalt, îţi spune cum te comporţi.

106
Socieate, societate

Societate, societate
Tu ai multe păcate
Dacă ai cazier
Eşti privit ca un om
Condamnat la moarte
Cu boli incurabile
Nimeni nu te angajează –
Toţi se uită la tine
Cu ochii sticloşi de bani.
Nu ţi se face sete de dreptate
societate, societate?
Educaţia o condamni
Aduci copii la rang de maimuţă
De mici îi înveţi
Să-ntindă o mănuţă
Societate, societate! Creşti cerşetori
Pe care-i condamni adeseori..
La o viaţă de tristeţe
Fără vise şi speranţe.
Societate, societate
Până când mai dai din coate?
Ai furat şi nu-ţi ajunge
Ai ucis, mai vrei iar sânge…
Societate, societate
Nu uita: Dumnezeu oricând te bate!
Din mâna Lui cine te scoate?

107
Snobismul

Snobismul, adeseori confundat,

Cu “dreptul” de a şti totul
Îndrăzneşte să-şi ceară
Dreptul la viaţă.

El este, de fapt,
Un tupeu netemperat
un atac la bunele maniere
Izvorât din neştiinţă
Sau din dorinţa de a şti
Lucruri inutile.

108
Ţărani-domni

Toţi ţăranii se cred domni

Dacă au bani şi femei
Cine-i poate contrazice
Când dau din coate
Sus pe scara socială să se suie?
“Dă-te bade la o parte
că mai este loc”
iacă aşa gandeşte…
Şi totuşi educaţia
n-o pot cumpăra
Oricâţi bani ar avea.

109
110
La masa de tenis a vieţii

111
Viaţa în doi
Viaţa în doi,
Nu-i de aruncat la gunoi
Desigur, trebuie Sacrificii,
Compromisuri, Renunţări…
Dar şi bucuriile sunt multe
Când cei doi învaţă să se asculte.
Viaţa în doi,
Nu e egoistă
Altfel… ar fi cam tristă!
Să trăieşti doar pentru tine,
Şi să-ţi meargă foarte bine?
Să tinzi spre libertate,
Sub pretextul “caut eternitate”?
Viaţa în doi,
Nu-i un balaur,
dar nici un soare de aur.
E un dar de preţ,
Pe care unii îl tratează cu dispreţ.
Viaţa în doi,
Trebuie respectată
Greşala să nu fie mereu reamintită,
Frica să nu fie resuscitată.
Atât cât ţine de tine
fă să fie bine.
Stau şi mă întreb acum,
Înainte să se facă iarăşi scrum:
“Viaţa în doi,
Oare este pentru noi?”

112
Ai făcut o gaură în inimă

Citesc pe faţa ta, dezgustul,

De a fi primul
Care mi-a furat gustul.
Vocea ta îmi spune
Că ţi s-a acrit de “ale mele”.
Vorbele tale imi sună,
ca o glumă proastă,
ce-am auzit-o mai demult.

Ai făcut o gaură în inimă,

Ai umplut-o cu nepăsare
Şi speri să rămâi anonim.
Eu în schimb,
Am vrut să-ţi ofer iubire
Iertare şi timp.
Asta… pe orice anotimp.

113
Iubirii care uneşte

O flacără în mine arde

Singurătatea o alungă,
Departe vreau să plece!
Din al meu tainic gând...

Aştept venirea serii

Şi luna să revină,
Pe tin’ te-aştept să vii
N-auzi că inima-mi te cheamă?

Dimineaţa cand mă trezesc

Din umbra serii să te caut,
Din nou nu te găsesc –
Căci visele-mi te-au luat.

Te caut, te caut din nou,

Sufletu mi-e doar un gol ecou…
Al iubirii tăcute,
Al viselor pierdute.

Te chem, dar nu mă auzi,

De ce nu vii?
În braţe să mă strângi
Dorul să mi-l alungi…

Vino să-mpărţim eternul,

Eşti aerul ce-mi lipseşte!
Hai să dezlegăm misterul...
Iubirii care uneşte!

114
Furtună

Lacrimi aruncate la gunoi.

Au ars azi puhoi,
Tu! Nu le-ai preţuit…
Sentimente au murit.
Ce poţi face acum?
Să fie un alt sfârşit
de drum?

În încercarea de a condensa
Iubirea mea cu emoţia ta,
La mărunţişuri n-am recurs –
Iar dacă am avut ceva…
de zis, ţi-am spus.

Să fie-un fraged început,

Din doi ce n-au ştiut,
Iubirea s-o preţuiască,
Credinţa s-o cinstească?

115
Sunt

Sunt iluzie…
O copilă a naturii,
Un suflet ce te caută,
Şi plânge nopţile-n tăcere
Unde eşti…?

Sunt… un ciob, un rob,

Sunt o pată,
O taină nepătrunsă.
Un fir de praf
O umbră efemeră
Care vrea să te cuprindă
Sunt o stea ce veşnic cade…
În taina nopţii,
sunt şi umbră,
şi lumină.

Sunt nimic
şi totul sunt
Sunt ce sunt,
Nu-s ce-am fost,
Voi fi ce nu-s
Mă schimb…
Caut un rost,
Iubeşte-mă pentru ce nu-s…
Iubeşte-mă aşa cum îs!

116
Nu ştiu cum

Nu ştiu cum faci dar

Din nou mi-ai scos inima din piept.
Eşte nedrept!
Mi-ai stors-o
până a ultima amintire,
şi m-ai spus...
că tu nu simţi,
aceeaşi iubire.

M-am ascuns

Nu ştiam unde să stau,

Să mă ascund de ochiul tău
Peste tot, dădeam de tine…
Aşa că m-am ascuns în mine.

117
Alegerile imperfecţiunii

Ai dat cu piciorul la ceva real

Pentru a fi cu un ideal.
Să mai caut eu sinceritate
la un om fără dreptate?
Mi se pare chiar banal,
Să te apropii de final,
Cerându-i celuilalt –
Să nu te mai sune,
Să nu-ţi mai scrie,
Doar, nu vrei, conştiinţa
să-ţi trezească.
Şi să afii că exişti!
Trăieşti! Eşti important!
Haide, nu mai fi trist!
Eşti iubit, nu criticat,
Aşa cum poate, te-ai fi aşteptat.

118
Gânduri de viitor

Tu vrei să ştii
tot ce va fi.
Nu-ţi este de ajuns
Prezentul.
O lacrimă, un vers,
Să cunoşti viitorul,
Nu e de tine.
Aş vrea,
ca tot ce te reţine
Să dispară.
Trecutul să nu mai doară,
Absentul să dispară.

119
Ploaia

Ploua iar şi iar,

Vântu-mi bate-n suflet,
Uşa s-o deschidă vrea,
O clipă stau, un gând să cuget..
Lacrimile dau să vină,
Dar mândria un le lasă,
Ah, de n-ar ploua
În fiecare casă…
Plouă şi mi-e frig,
Doar cu gândul te mai strig…

120
Dezolare

Azi, m-am săturat să fiu refuzată,

Şi inima mi-e mâhnită,
Dezgolită toată!
Uşile, când se trântesc.
Se închid definitiv.

Nu mai văd –
Nimic.
Nici o speranţă,
Nu mă lua-acum de mână.
Sunt tot eu…
Aceaşi!
de acum o săptămână…
spui că nu ştii ce va fi în viitor
şi-mi tai sufletul cu un topor
Da, bine faci! Să ştii,
eu sunt de vină
fiincă te las.

121
Vorbele tale frumoase

Vorbele tale frumoase,

Îmi sună acum
ca un refren bun,
La un cântec prost.
Aş scrie ceva despre noi,
Dar nu ne mai văd împreună.
Ai uitat când mă ţineai,
cu drag, de mână.
Acum, vorbele tale frumoase
Au ajuns cam injurioase.
Nu-mi mai rămâne, iubite,
Decât să-ţi urez “noapte bună!”

122
La masa de tenis a vieţii

La masa de tenis a vieţii,

Stau oameni cu cioburi în inimă,
Ei se joacă cu roua tinereţii,
Mingea şi-o aruncă neliniştiţi,
Sperând să câştige … timp.
Scorul, cumplit, te amuză,
Cum unii pe alţii se-acuză –
Că s-au rănit!şi viaţa nu le dă –
Mingea-napoi.

123
Te-aş chema

Te-aş chema, în mintea mea,

Să iei, un loc, în inimă,
Te-aş invita…
Aşa poate vei ajunge
Să mă gândeşti îndeajuns,
Să mă iubeşti nespus.

Te-aş chema, în mintea mea,

Să cauţi, un loc, în suflet,
Dar, iubite, între noi,
Au crescut munţi şi văi
Ai lăsat mărăcinii din trecut,
Să ne îngroape viitorul
Fiindcă …ai uitat să-i tai…

124
Paradoxuri ale iubirii

Eu, cred că mă ştiu pe mine,

Dar, te întreb dacă tu te ştii pe tine...
Fiindcă dacă spui că te ştii,
Şi vrei să mă cunoşti,
Cum de nu mă poţi iubi,
Dacă tu, pe mine crezi că mă ştii?

Dacă eu mă ştiu pe mine

Şi vreau a te iubi
Lasă-mă să gust din tine
Nu mă tot opri!

125
Înainte să te cunosc
Înainte să te cunosc,
Credeam că ştiu prea bine
Şi că totul are-un rost.
Dar mi-ai dat lumea peste cap
Ai luat vorbele,
le-ai dat alt sens.
Dacă încă n-ai înţeles
Ce vreau să-ţi spun..
E că ţin la tine şi acum,
Chiar dacă mereu,
Eşti cam întârziat
Nu eşti aşa de lepădat.
Chiar dacă deseori eşti trist,
Uneori nemulţumit, îngândurat,
Ştiu că mai ai multe de-nvăţat
Şi nu mă refer la lucrarea de “doctorat”.
Poate dacă nu te-ai complica
În întrebări fără răspuns,
În căutări după perfecţiune,
ţi-ai deschide ochii larg, şi ai vedea,
Că ce contează-n viaţă este
Să-mbrăţişezi pe cineva drag.
Să dăruieşti timp, iubire, afecţiune,
Să nu cauţi ce îţi lipseşte,
Şi să nu retrăieşti regrete,
Ci după fapte concrete,
Mereu în viaţă să te duci.
Ce nu ai, oricum nu-ţi trebuie,

126
Iar ce-ai primit, şi nu ai folosit,
E de obicei timpul irosit.

Am tras obloanele peste noi

Am tras obloanele peste noi,

Peste timp, peste trecut,
Dragule, aş vrea să-ţi spun,
Că tu-mi rămâi necunoscut.
Iar vremea noastră a apus
şi tu de mult eşti dus.
Nu mai căuta-n zadar,
Urme ce nu mai răsar.
Căci în viaţă nu mi-e scris
Tu să-mi fii cel promis.

127
Epilog
M-ai dezamăgit cumplit,
Când cu vorbe frumoase m-ai vrăjit,
Iarăşi, faptele tale mă dor,
Cuvintele, aproape că nu mai au sonor.
Te aud pe un fundal în depărtare,
Nu eşti ce-ai pretins
Nici pe-aproape chiar.
De ce nu recunoşti?
Ai greşit masca ce o porţi.
Eşti un ideal de neatins.
Poate ai ales o cale greşită,
Încă îţi poţi alege pasul.
Nu te complica, să cauţi compasul,
Viaţa ta nu-i un traseu pe hartă.
Eşti prea egoist
ca să renunţi la tine.
Preferi să ne laşi baltă,
Să te ascunzi după scuze,
Formate din griji şi nevoi.
De fapt ce te frământă
Nu-i conştiinţa.
E mereu aceaşi:
Frica… e Neputinţa.

Dacă n-ai pierde timpul

Pe nimicuri trecătoare,
Într-o clipă ai trăi prezentul,
De care ţi-e groază tare.
Nici iubit nu pot să-ţi spun,
Dar nici prieten bun,
128
Eşti ce crezi că eşti,
Nu ce crezi că poţi fi,
E bine să ştii…

Maternitatea

Sub coperta realităţii,

Se ascund statisticile nedreptăţii:
Maternitatea, o problemă de etică?
Pentru mulţi devine ipotetică.
Nevinovaţii sunt ucişi cu miile,
Nu mai apucă să facă prostiile,
Specifice copilăriei.

Glasurile lor de îngeri

Cer dreptate. Dar cui?
Unei inimi de “mama”
fără bunătate?

Un copil nu-i o cumpărătură,

Nu-l guşti ca pe-o prăjitură –
De nu a ieşit perfect
Îl lepezi, îl vezi “defect”.

Maternitatea nu-i o nedreptate,

Dimpotrivă, e chiar libertate,
Cine n-o poate preţui
Pierde drepul de-a iubi.

129
Labirint

Simt că nu găsesc un rost

Să explic tot ce a fost
Timpul s-a jucat cu mine
s-a ascuns, eu încă-l caut.

El a câştigat cursa finală

În labirintul vieţii
Pare dificil să fii adult.
Cu cât trece timpul
Ai vrea să fii mereu copil.
Nicidecum un om cult!

Vineri

Astăzi, sufletul meu e tăcut

nu mai spune nimic
de atâta zarvă.
În jurul lui
s-au strâns
vorbele rele ale multora.
Da, astăzi sufletul e trist
Nimic nu prinde contur
…
E doar o altă zi
În deşertul vieţii.

130
Pe munte

Te-ai căţărat pe muntele

aşteptărilor tale
şi nu vrei să cobori
deşi… te-am rugat de-atâtea ori.

Acolo te simţi liber,

Te înţeleg -
Acolo nu te pun eu să alegi
Eşti singur tu cu tine.

Pe munte îţi cauţi amintiri

În mintea ta,
faci şi desfaci
planurile
aşa cum desface un copil
o portocală.

131
Un gând

Mi-ar place să cred că e adevărat

Că încă visezi despre noi
Că viaţa nu ţi se mai pare frumoasă
Când eşti singur
Şi-n sinea ta îmi dai dreptate:
“E mai bine-n doi.”
…….
Ţi-ai astupat urechile
Ca să nu-mi mai auzi glasul
Scenariul vieţii se repetă…
Nu, nu-s eu cea indiscretă
Da, mi-ai spus demult
Că viaţa nu e corectă.

132
Sănătate şi cuvânt

133
Bunul simţ

Bunul simţ mă-ndeamnă

Virtutea s-o reclam
Dacă nimic făcut de om nu-i perfect
Mai bine vopsim lumea în ţiclam!
Măcar să aibe gură-cască
La ce să se holbeze
Şi noi idei să comenteze…

Iertare

Iertare, un cuvânt ales

Iertare dacă-ţi ceri prea des
îşi pierde sensul.

Iertarea nu te judecă
Nu te minte
Nu te-mbată cu cuvinte
Iertarea te vindecă
Atunci când sincer eşti!
(Ea-ţi cere numai adevărul să-l iubeşti)

134
Când oamenii nu mai sunt oameni

Când oamenii nu mai sunt oameni,

devin imitaţii ieftine ale
gândurilor cele mai urâte.

Când oamenii nu mai sunt oameni,

învaţă să strige, să audă dar…
şi nu mai pot asculta.

Fiindcă ne-oamenii nu se pot

înţelege între ei.
Ar putea încetini
ritmul degradării
Dacă s-ar uita
adânc în sine.

135
Mincinos patologic

M-ai dezbrăcat de secrete

Şi m-ai îmbrăcat cu minciuni
Ai vrut sinceritate,
Laude să aduni.

Dar de promisiuni nu te-ai ţinut

Cuvântul de câte ori l-ai dat
De-atâtea ori l-ai încălcat
Mincinosule patologic, m-ai înşelat…

M-ai lăsat să-mi culeg

Visele dintre stropii de ploaie grăbiţi
În timp ce te uitai rece şi nepăsător
Socotind timpul, dât rămâi vieţii dator…

Vrei să te descarci
În sufletul meu gol
Opreşte-te! îţi spun…
Nu mai ai loc…

136
Dualismul sentimental

Dualismul sentimental –
Un joc banal
Ce lasă răniţi
Pe cei preaiubiti.
Sunt daune care
Nu mai poate nimeni
să le repare.

Neocortex

Neuronii trimit informaţia

Creierului cu o viteză
de peste 241 km/oră
te şi ia ameţeala
când te gândeşti
ce repede putem gândi gânduri
şi ce greu le exprimăm…
Câte decizii luăm pe minut
Şi câte le materializăm?

137
Nevoia vieţii

Nevoia acidă
De a avea copii
A îndemnat-o
Să crească câini şi pisici
Sufletul ei tânjea
Dragoste să ofere
În schimb a primit,
lacrimi şi durere.

Noapte albă

Cum să trăim
alături de un nevrotic
Nimeni nu ne poate spune
până la proba contrarie.

Adaptare – ar fi un cuvânt inocent

Favorabil într-o astfel de abordare.
Totuşi, nu mi se pare decent
Să-l unim pe unim pe nemuritor cu profan.

Nopatea albă se întinde

Şi peste răi şi peste buni

138
Gândirea-acuma se aprinde
Face din vicleni, nebuni.

Omul care care caută pacea

Omul care caută pacea

Nu-şi ascute carapacea
E timid, e vulnerabil
aproape un copil
El nu caută ceva dificil.

Omul care caută pacea

Are vorbe de lumină
Stropi de stele-i picură
Neîncetat din gură.
De la el nicicând
nu vei auzi vre-o hulă.

O mustrare scrisă

Incompetenţa cheamă incompetenţă

Decadenţa cheamă decadenţă
Totu-i pe dos întors
Banul de la os trebe stors
Într-o astfel de lume
Plină de năluciri
Ne întrebăm cum se mai poate
Să ne venim în firi
Să fim drepţi în toate

139
Nu se poate
Mai uşor e
Să cazi în păcate.

Nu-ţi irosi bucuriile

Am obosit să aud opinii şi sfaturi

despre ce, cum şi când,
toţi sunt experţi
în ce sunt ei înşişi imperfecţi
miza e mare:
nu-ţi irosi bucuriile
pe amărăciunea altora!

Perspectiva

Perspectiva – ştinţa viitorului

Ea mână mintea poporului
Unii speră-a se-mbogăţi
Alţii, doar a se lămuri:
Cum se poate şi fără carte
Bani să faci, din gură să nu taci.
Prostiile digerate de mlţime
Răsună şi-acum în stropii
De ploaie de pe geam.

Viaţa fără perspectivă

devine insipidă.

140
Viaţa din mărunţişuri

Plutim în gălăgie
căutând liniştea deplină
în gunoiul minţii,
în vorbele lumii.
şi în orice ne dă speranţa
să ne credem
adevărul pe care ni-l creăm.
Viaţa, o colecţie de mărunţişuri
Atârnă de orginea stabilită
De mintea obosită
De atâtea căutări.
Refugiul pare o iuluzie
Greu de găsit.

Volbura

Aşa cum volbura se urcă pe gutui

Şi îl face să pară a nimănui
Aşa se urcă şi păcatul
Pe capul omului
Şi el moare încet,
Se sufocă
Fără să ştie cine

141
Îl sugrumă.

142