Sub redacpa

e DACIANA ELENA BRANISTEANU

0) JUNIMEA - 2016 1
 Conf, Dr. DACIANA
Conf. Univ. Or. Lua CJtJllna
frtulff dt Ci.rn dt DtmlleolaCit, FK\IIUIU de Medkli'll, U.MJ. "Gri&orr T. ~-1,.i
Oirt<10t Ill CeMfUlul dt Dtrlllllolo&it .i D t r m • t ~ ·0trm, lu•·. 1,.i Universitatea de MedicinJ $1 Farmacie " Gr. T. Popa", la$i
Mfdic prim;,, dtrm,tolol, Oinia dt Dtfm.Uolocte Facultatea de Bloinglnerie MedidilJ, la$i
Spit,lulClinlccltUfJen!f"Sf. 5pridoll" l1~
P~ rllA$0Cl,tifl0ffmllolocilofd1n Mokk,¥1
- I i.,,:i ' Pf~ntr II M,ni!Htirii N,11ot111t tu ~rtidp¥t lntt~iOnfll •pnmfvtri dfflQ!oloaicJ ~•nt·

• Prof. Dr. MAGDA BADESCU

Pre$edinte SRFP
G Prof. Univ. Dr. Geor1escu Simona Roxana

Sef de DisclpUnJ de dermatologle, Facultalea de MedicinJ Oentara

Sef Oisclplfn.l de Flziopatologie Universitatea de MedlcinJ $i Farmacie " Carol Davila \ Bucure$ti
Universitatea de Medicin.l $1 Farmade "Gr. T. PopaH, la$i Medic primar dermatolog, Sef Clinic.1 de Oermalologfe
Medic prlmar Medicin.l Intern.I Spltalul de Bali lnfectioase $1 Troplcale " V. Babe$" Bucure$ti

$ef lucrirl Or. AIDA CORINA alDESCU

PROF. OR. NIAZI KHUSROW, M.D., F.A.C.C., F.S.C.A.I.

Olsclpllna de Microblo1ogie
Director, Peripheral Vascular Interventions
Facultatea d e Medicin.l
Department of Medicine,
Universltatea de Medlcin.l $i Farmacie "Gr. T. Popa" la $i
Emory University, Atlanta, Georgia, USA

Dr. SONIA BlDULICI Asist. Univ. Or. Manea Irena

Medic Prlmar Medklna muncii $i Medic specialist Oermato-venerologie

Universitatea de Medicina $i Farmacie " luliu Hatieganu", Ouj -Napoca
·- -~ la Spitalul Clinic "Colentina" din Bucure$ti, Competent.I in Homeopatie,
Doctor in Stiinte Medicale

Prof. Dr. E1idla Gabriela Miftode

Cercet. $t. Gr. I Dr. VASILE BENEA

Medic primar dermatolog

0 Disciplina de Boll lnfectioase, Facultatea de Medlci na
Clinica Oermatologid "Victor Babe$" Bucure$ti Universitatea de Medicina $i Farmacie "Gr. T. Popa'", la$i
Coordonator al Laboratorului de Cercetare Oermato-venerologie, Bucure$ti Medic primar de boli infectioase
Sef de Sectle la Spitalul de Bali lnfectioase la$i (sectia 2)

Prof. Univ. Or. OANJ.A AlEXANORU

$ef I. Dr. DANIEL 9RANl$TEANU

Disciplina de Oftalmologie, UMF "Gr. T. Popa" la$i Disciplina de Oermatotogie, Facultatea de Medicina
Medic Primar Oftalmo/og, Doctor in $tiinte medicale Un iversitatea " Transilvania" Bra$OV
Director al Centrului de Oftalmologie " Retina Center" la$i
Medic primar dermatolog
Fellow of the European Board of Ophthalmology (FEBO), d in 2015

Asist. Univ. Dr. Daniela Cristina Pomlrleanu

cont. unN. Dr. ANCUCEANU ROBERT

Disciplina de Reumatologie, UMF "Gr. T. Popa", la$i
Medic primar reumatolog
Facultatea de Farmacie
Clinica de Reumatologie II
Universitatea de MedicinJ $1 Farmacie "Ca rol Davila", Bucure$ti
Spitalul Clinic de Recuperare la$i

Aalst. Univ. Dr. Stoleriu Gabriela

Aslst. Univ. Dr. Budurca Aurelian Radu

Disciplina Chirurgie Plastid, UMF '"Gr. T. Popa " la$i

e ,
,
Oisciplina Oermatologie, Facultatea de Medicina
Universitatea de Medicina $i Farmacie " Gr. T. Popa ", la$i
'·. i·"' ,' Medk primar chirurgfe reconstructivJ $i esteticJ M edic primar derm atologie, Clinica de Dermato logie
Spitalul Clinic de Urgente "'Sf. Spiridon", la$i Spitalul Clin ic de Urgente " Sf. Spiridon'", la$i
@
Cont. Univ. Dr. Ancuui Codrlna
$ef de kmirl Dr. Andreea Sulontay
D isciplina d e Reumatologi e
Unlversltatea de Medlcl na $1 Farmacle " Gr. T. Popa " , la JI Discip1ina de Psihiatrie, UMF " Gr. T. Popa", la$i
M edic prlmar reumatolog
Spitalul Clinic Recup e rare, la$l Medic primar psihiatru, lnstitutul de Psihiatrie " Socola", la$1
Sef Seqie Vt Acuti

Prof. Dr. Diana Deleanu Or. Marla Vrinceanu

Pr~lnlil SocleU!ii Romine de Alefgologie

Founder of KetoNutrigenetix: The MAV Method
Unrwers.mu de Mtd10ri.l hrm.io, "luhu H.ifie~nu", Ouj N.i pou
OinicadeA!erJokJctt
lnstJtulul Region.ii de Gi11troenteroloeie Hep;itoloa:ie "Prof. dr. Oruvliln Fodor " Ouj Nii potil
• Nutritionist - Specialist in Human Biology,
Nutrigenetix & Ketogenic Diet Appl ied , Bucure~ti

•
 ...

ezentate de insuficienta renalli terminalli (~a-numitul prurit uremic) [ J5] ' tulburliri
ANT AGONI~TI AI SUBSTANTEI P iN TRATAMENTUL
repr . de diverse origini (cirozli biliarli primarli, colangita sclerozanta primarli
colestat1ce . . . '
PRURITULUI
.ocarcinom, colestazli ered1tarli sau colestaza mtrahepahcli de sarcinli) [35] ~i hepatita
colanS' · · al' • 'al d h ·
·ca C [22], diverse afec\nw m 1gne, m spec1 e naturli ematologicli (ex. policitemia
Robert ANCUCEANU 1 crolll ] lirnfoame hodgkiniene [4] ~i non-hodgkiniene (37]), dar in cazuri izolate ~i unele
vera[23, · r,··•[54] 'd . ·1 ·
I'd [34] ,,•i anem1e enpnva
oriso1e ; cazun e asoc1ere a pruntu u1 cu alte afec\iuni
nun . (ex.
sistem1ce diabet ' depresie, anxietate
. . [72], .afec\iuni
. tiroidiene, boli
. parazitare, boli
.
neurologice e tc [IO]) ' unele rare (ex. am1lo1dozli s1stem1cli [25]), precum ~1 numeroase cazuri
Introducere
de prunt. 1atrog
. en (indus de medicamente) [58] sunt de asemenea cunoscute.
Pruritul este o senza\ie nepllicuta de irita\ie descrisli ca ,,mancarime", care declan~eazli
dorin\a de sclirpinare a zonei afectate (52] . Pruritul care dureazli ~ase sliptarnani sau mai mult in patogenia pruritului s-a demonstrat implicarea unei varietli\i de mediatori
este considerat cronic, iar pentru descrierea pruritului observat la pacien\i la care nu se (bistaminli, factorul de cre~tere al nervilor, substanta P, proteaze, o varietate de citokine ~i
identificli o afec\iune subiacenta se utilizeazli expresiile ,,prurit de origine necunoscutli" sau chemokine) ~i de receptori (TRPAI, TRPVI, PAR2, receptorul peptidic eliberator de gastrina
,,prurit de origine nedeterminatli" (nu ,.prurit cu etio/ogie necunoscutli") (82] . Existli unele GRPR. proteinele G apropiate structural de Mas, MRG) (45].
date care indicli faptul ca prevalen\a pruritului ar tinde sli creascli odatli cu viirsta (39, 56, 82]
~i s-a afirmat ca mai mult de jumlitate din viirstnici sufera in fiecare sliptarnanli de crize
Aproape to\i oamenii experimenteazli pruritul de-a lungul vietii, de~i durata
ocazionale de prurit de intensitate variabila (,.prurit senil", ,.pruritul viirstnicilor") [82]. Cu
simptomului poate varia de la secunde la perioade de ordinul sliptarnanilor sau chiar mai mult
toate acestea, pruritul, atat acut, cat ~i cronic, poate afecta persoane de orice viirsta, iar eel
[51]. Atat pruritul acut (manifestat mai pu\in de o sliptamanli), cat ~i pruritul cronic necesitli
cronic este in special problematic prin impactul devastator pe care ii poate avea asupra
tratament, in special in acesta din urmli tratamentul fiind relevant ~i necesar, din cauza
calita\ii vie\ii pacien\ilor (51, 79] . De exemplu, in cazul pacien\ilor cu insuficien\li renalli care
efectelor negative profunde asupra calita\ii vie\ii pacien\ilor [51, 79].
fac hemodializa, pe langli influen\a negativa a acestei interven\ii asupra calitli\ii vie\ii, existli
dovezi convingatoare cli aproape jumlitate din ace~ti pacien\i prezintli prurit, care se asociaza
in prezent nu existli un tratament acceptat in mod universal pentru prurit, abordarea
cu diminuarea calitli\ii vie\ii, obosealli, reducerea calita\ii somnului, depresie, precum ~i un
terapeuticli a acestui simptom fiind dificilli ~i complexli in special in cazul pruritului cronic
rise de mortalitate crescut cu 17%, acestea fiind observate dupli ajustarea statisticli pentru alte
[51], in care se poate ajunge la e~ec cu unele dintre tratamentele ini\iale ~i frustrliri ale
covariate relevante (49, 53] .
pacientului (82]. Se acceptli in general cli tratamentul trebuie sli fie individualizat in func\ie de
circumstan\ele ~i particularita\ile pacientului, cli trebuie tratatli in primul rand cauza acolo
Pruritul poate fi un simptom important al multor afec\iuni dermatologice de naturli
unde este cunoscutli ~i cli formele localizate trebuie tratate cu medica\ie topicli, pe cand
autoimunli, ereditarli, infec\ioasli, inflamatorie, neoplazicli sau legate de sarcina (39] , de
formele generalizate necesitli abordarea cu medica\ie sistemicli [51, 82]. in tratamentul
exemplu in dermatita atopicli [I], dermatita de contact (40], dermatita herpetiformli [84],
pruritului de diverse cauze ~i de origine nedeterminatli au fost evaluate cu rezultate variabile 0
urticarie (73], cicatrici cheloide [74], xerozli cauzata de substan\e iritante (67], limfom cutanat
gamli largli de medicamente: antagoni~ti ai receptorilor histaminei, inhibitori ai degranullirii
cu celule T (8, 42], pemfigoidul bulos (85] ori lichenul plat cutanat (83]. Cu toate acestea,
mastocitelor, glucocorticoizi, agoni~ti ~i antagoni~ti ai receptorilor opioizi, unele
pruritul cronic este de foarte multe ori expresia sau consecin\a unei afec\iuni sistemice
antiepileptice, unele antidepresive, antagoni~ti ai receptorilor serotoninergici, talidomida,
subiacente [68] . Cele mai frecvente afec\iuni sistemice in care este prezent pruritul sunt
ciclosporina A sau antagonistul receptorilor leucotrienei, montelukast [51, 821•
1 Conf. univ. dr., UMF .,Carol Davila" - Facultatea de Farmacie, Bucure~ti, robert.ancuceanu@umf.ro

302 303

Tratamentele actuale pot sa fie eficace la un numar mare de pacienti, dar nu la toti. Un
studiu retrospectiv care a evaluat rezultatele aplicarii ghidului gennan privind tratamentul
pruritului cronic pe 385 de pacien\i consecutivi a constatat ca s-a atins un raspuns terapeutic
(efect antipruriginos) doar la 69 .6% din pacien\i, in vreme ce aproape unu din fiecare trei
pacienti (30,4%) nu a ob\inut raspuns terapeutic. in cazul a aproape jumatate dintre pacienti
(40,3%) a fost necesara utilizarea a trepte terapeutice [63]. Terapiile actuale se bazeaza pe in
buna masura pe dovezi clinice !imitate, iar in plus, sunt departe de a ti lipsite de efecte
adverse, ceea ce explica preocuparea anumitor grupuri de cercetatori ~i companii farmaceutice
pentru dezvoltarea de noi medicamente antipruriginoase, care sa actioneze prin mecanisme
noi, posibil mai eficace ~i mai sigure, eel pu\in in unele din numeroasele afec\iuni in care se
manifesta simptomul pruritului [65]. in acest context, de un interes aparte se bucura
tratamentele care unnaresc antagonizarea substantei P ~i. respectiv, a receptorilor NK-1.
Substanfa P ,i receptorii NK-1
Substanta P (SP) este o peptida fonnatli din 11 aminoacizi (o undecapeptida), care face
parte din familia mai mare de peptide a tahikinei. Aceastli familie mai include neurokininele
A ~i B, neuropeptidele K ~i y, eledoisina, ranakinina ~i kassinina) [46]. Dintre toti membrii
familiei tahikininei, substanta P a fost prima descoperita, o realizare datiind din anul 193 I
[21]. SP este sintetizatli ~i eliberata de unele celule neuronale (din SNC ~i sistemul nervos
periferic), dar ~i de o gama larga de celule non-neuronale din tesuturile periferice, musculare,
ale endoteliului vascular, ale tractului gastrointestinal ~i genitourinar, celule pulmonare,
celulele glandei tiroide sau celulele sistemului imunitare [46]. SP are o durata scurta de via\a,
fiind rapid degradata de enzima de conversie a angiotensinei (ECA) ,i de endopeptidaza
cutanata neutra [4 I]. Aceasta ar putea explica, eel pu\in partial, efectul cunoscut al
inhibitorilor enzimei de conversie (captopril, enalapril, lisinopril) de a induce prurit de origine
medicamentoasa [82], chiar daca incidenta pruritului indus de aceste medicamente este
limitata, in general sub I% din pacientii trata\i. Existenta SP atiit in tractul gastro-intestinal,
cat ~i in piele, ca ~i prezenta altor receptori ~i mediatori ai vomei ~i pruritului in tractul gastro-
intestinal ,i la nivelul pielii a condus la descrierea recenta a .,conexiunii intestin-prurit" ~i la
sugestia ca medicamentele antivomitive ar trebui explorate ca medicamente antipruriginoase,
o sugestie deja implementata, eel pu\in partial, in cazul antagoni~tilor substantei P (NK-1)
[61 , 80] .
304
----....
"-j
. ercita activitatile biologice prin interactiunea cu receptorul neurokininic J (NK-1) ca
'
IJll!lare a Iargii distributii in \esuturile umane implica\iile fiind foarte diverse, de la nivelul
.
s1sternu1ui cardiovascular [44] la afec\iuni inflamatorii [5], digestive [33], pulmonare [55] sau
chiar in procesele maligne [47]. Receptorii tahikininici sunt clasifica\i in trei mari grupe: NK-
l (TACRI), NK-2 (TACR-2) ~i NK-3 (TACR3); dintre agoni~tii acestor receptori, SP are cea
rn111. rnare afinitate pentru NK-1 ,i cea mai mica pentru NK-2 ~i NK-3 [21]. A~ti receptori
tahikininici fac parte din receptorii cuplati cu proteine G (GPCRs) ,i au ~apte domenii
iransrnernbranare • unul amino-terminal extracelular ~i altul carboxi-terminal, citoplasmatic
[21].
Rolul SP ,i al receptorilor NK-1 in prurit
SP este implicata in transductia aferenta a semnalelor neuronale (45], fiind sintetizata
de fibrele senzoriale nociceptive ,i eliberata in cornul dorsal al maduvei spinarii in urma
stimularii periferice, detenniniind cre,terea sensibilitatii la durere ,i influentand reac\ia la
durere [17]. Se accepta ca in principal SP induce prurit printr-un mecanism indirect: eliberata
in urma activarii neuronilor senzoriali din piele, se leaga la receptorii de pe suprafata
mastocitelor, keratinocitelor ,i terminatiilor nervoase cutanate, stimuliind eliberarea altor
mediatori ai pruritului [45] . Date experimentale datiind din 1978 au indicat ca efectul
pruriginos al SP este mediat de histamina, iar efectele in vitro au fost mult mai reduse in
comparatie cu cele observate in vivo [24]. in dennatita atopica, raspunsul pruriginos la
injectarea intradennica a SP pare sa fie mai redus ~i mai lent deciit la subiec\ii sanato~i [26].
M. Hosogi et al. (2006), administriind histamina, SP, serotonina ~i bradikinina prin
iontoforeza pe piele cu Ieziuni ~i fara leziuni Ia pacienti cu dennatita atopica ~i subiec\i
sanato~i. au observat ca SP a indus prurit mai intens in pielea cu leziuni fa\li de cea slinlitoasa;
mai mult, chiar ~i bradikinina, care a indus un raspuns pruriginos redus in pielea leziuni a
pacientilor din grupul slinlitos, a evocat un raspuns pruriginos mai intens in pielea cu leziuni.
In plus, in acest studiu efectul SP (ca ~i al histaminei) a fost suprimat aproape complet de
antihistarninice, sugeriind medierea efectului de catre histaminli [28]. Observatii oarecum
similare au fost inregistrate Ia pacienti cu psoriazis (prurit, eritem ,i edem cutanat mai intens
in pielea lezata fa\a de cea intactli) [3].
Pe de alta parte, C. Weidner et al. (2000), administriind SP la voluntari sanlito~i prin
microdializa dennica nu au observat deciit vasodilata\ie, dar nu prurit ~i nici eliberare de
5
hiS!amina (cu excep\ia concentratiei celei mai mari utilizate, de I0- M), iar raspunsul vascular
305

nu a fost influentat de cetirizinll, sugerand un rllspuns al SP nemediat de histaminll (81]. Iar J.
Wallengreen ~i L. Edvinsson (2014), au raportat ell aprepitant (antagonist non-peptidic)
administrat topic intr-o formulll lipofilll nu a influentat rllspunsul cutanat la histaminll, de~1•
datele experimentale au sugerat ell substan\a activll a permeat stratul cutanat [78]. Datele din
acest studiu ar putea indica faptul ell mecanismul de ac\iune al antagoni~tilor substantei p este
medial ~i (sau in principal) central, nu (doar) periferic (78].
Date experimentale sau observa\ionale au indicat ell substan\a P este implicatll in
pruritul din psoriazis [9, 36, 48, 86], dermatita atopicll [29, 31, 36] sau din colestazll [71]. In
general, aceste date se referll la observarea unui nivel crescut al SP in leziunile din aceste
afec\iuni in compara\ie cu pielea sllnlltoasll. Cu toate acestea, nu trebuie in\eles ell la toti
pacientii existll o supraexprimare a substan\ei P in aceste afec\iuni. A.A. Kubanov et al.
(2015) au detectat SP la nivelul pielii la doar 16,7% dintre pacien\ii cu psoriazis ~i tot la
16, 7% dintre pacien\ii cu dermatitll atopicll (36].
in plus, nu este clar in ce mllsurll nivelul plasmatic al SP se coreleazll cu intensitatea
pruritului din psoriazis ori dermatita atopicll. in cazul psoriazisului, nivelul dermic al SP pare
a se corela pozitiv, dar nivelul plasmatic al SP s-a corelat negativ cu intensitatea pruritului
[57] . La pacienti cu dermatitll atopicll in unele studii s-au raportat cre~teri ale nivelului
plasmatic al SP in compara\ie cu subiec\ii din grupurile de control (29, 60, 70], dar nivelul
plasmatic al SP nu s-a dovedit un marker sensibil al severitlltii bolii din cauza unei ferestre de
valori relativ inguste (IO - <500 pg/L) (29, 65], iar intr-un studiu la copii nus-a observat nicio
corela\ie intre nivelul plasmatic al SP ~i intensitatea pruritului (27].
Aprepitant
Aprepitant este un antagonist al receptorului NK-1, utilizat pentru prevenirea gre\ei ~i
vomei induse de chimioterapie, in asociere cu un antagonist 5-HTJ ~i un corticosteroid [59).
incepand din anul 2009 s-a sugerat posibila utilizare a aprepitant in controlul pruritului, dupll
care au fost publicate tot mai multe rapoarte individuale de caz sau mici serii de pacien\i
relatand succesul cu acest medicament in controlul unor cazuri de prurit refractare la alte
tratamente, peste 110 pacienti cu prurit (in general refractar la alte tratamente) fiind trata\i
pW in prezent (41].
306
_j
,;
In pruritul acut, eel
mai mare volum de date provine de la O serie de 45 de cazuri
(raportate ca studiu pilot, deschis, necontrolat) la pacienti cu prurit indus iatrogen de
medicatia biologicll utilizatll in tratamentul tumorilor solide. Autorii au clasificat pacientii in
doull grupuri: unul incluzand pacienti cu prurit refractar la terapia standard ~i un grup
incluzalld pacien\i care nu mai fuseserll trata\i anterior pentru prurit. Aprepitant a fost
adJ!linistrat in dozll de 125 mg/zi in prima zi (dozll de atac/incllrcare) ~i in dozll de 80 mg in
zilele a treia ~i a cincea; la pacien\ii din grupul cu prurit refractar aprepitant a fost administrat
dupll eel putin o sllptllmanll de tratament sistemic, iar la cel~alt grup a fost initial la debutul
primului atac sever de prurit. Severitatea ini\ialll a pruritului pe scala analog-vizualll a fost de
(IC 95% 7,93-8,57), iar dupll tratament a diminuat la 1,00 (0,00 • 2,00) (p<0,00 I).
8
Rezultatele au fost similare ~i la grupul de pacien\i netrata\i anterior (8,00 versus 0,00). 91%
dintre pacienti au prezentat o reducere mai mare de 50% a intensitll\ii pruritului, iar pruritul a
recidivat la numai 13% dintre pacien\i [62]. La aceastll serie se mai adaugll doull rapoarte de
caz totalizand trei pacien\i, tot cu prurit de origine iatrogenll (indus de erlotinib), dintre care
doi au fost trata\i timp de doull luni [77], iar unul limp de eel pu\in o sllptllmanll (43]. La
aceste cazuri de prurit acut iatrogen se adaugll doull de prurit asocial unor tumori solide
(sarcom al tesuturilor moi ~i carcinom de san, ambele metastazate) ~i tratate cu chimioterapie
[76] ~i un caz de prurit paraneoplazic la un pacient cu limfom Hodgkin (75] .
Inpruritul cronic, S. Stater ~i colab. (2010, publicat mai intai in rezumat in anul 2009
(64]) au raportat pentru prima datll utilizarea aprepitant, in dozll de 80 mg, timp de o
saptllmanll, pe un grup de 20 de pacienti consecutivi cu prurit cronic refractar. Dintre ace~tia,
cinci aveau insuficien\a renalll cronicll, ~apte mai multi factori cauzatori, iar opt prurit de
origine necunoscuta. Valoarea medie a intensitlltii pruritului, evaluatll prin scala vizual-analog
(VAS) a diminuat de la 8.4 puncte VAS (d.s. 1,7) la 4,9 puncte VAS (d.s. 3,2). Cele mai bune
raspunsuri s-au observat la pacien\ii (n=lO) cu afec\iuni dermatologice (diatezll atopica,
prurigo nodular) [66]. Acel~i grup de cercetatori a raportat rezultatele observate cu aprepitant
80 mg administrat timp de 1-4 sllptllmani la 36 de pacienti cu prurigo nodular de diferite
etiologii, observand o diminuare a scorului mediu VAS de la 7,0 (d.s. 2,2) la 4,5 (d.s. 2,8)
(65].
in sindromul Sezary s-au publicat noua rapoarte de caz (in patru articole (6, 18, 69,
50]), iar in micoza fungoidll trei cazuri (6, 32] aprepitant fiind administrat in general in dozll
de 80 mg, cu cicluri variind ca duratll intre IO zile ~i 15 sllptamani. La acestea se mai adauga
307

un caz de limfom cutanat primar cu celule T citotoxice, agresiv [7] ~i unul de limfom cutanat
cu celule T, non-eritrodermic [38].
0 pacienta in varsta de 61 de ani cu prurit brahioradial (sindrom pruriginos neurogen) a fost
tratata cu aprepitant (80 mg) timp de 7 zile, dar dupa o pauza de doua zile, pruritul a reaparut,
dar la reintroducerea aprepitant raspunsul a fost redus [2]. S-a mai publicat un raport
individual (cu succes terapeutic) Ia un pacient cu prurit cronic de origine nedeterminata [30].
In prezent sunt in curs de derulare eel putin trei studii clinice cu aprepitant la pacienti
cu prurit: unul (n=l30) la care recrutarea deja s-a finalizat ~i care evalueaza eficacitatea
aprepitant in comparaµe cu desloratadina in tratamentul pruritului indus de inhibitorii de
tirozin-kinaza EGFR [12]; un al doilea (n=I6, aflat in faza de recrutare), dublu orb,
randomizat, placebo-controlat, la pacienti cu sindrom Sezary) [13]; ~i un al treilea, de faza II,
dublu-orb, randomizat, incruci~at, placebo-controlat, la pacienti cu prurit cronic refractar la
antihistaminice [20].
Datele de siguranta disponibile piina acum nu indica motive de ingrijorare. in primul
studiu publicat (S. Stater ~i colab., 2010) efectele adverse inregistrate au fost de importan\a
redusa (greata, vertij, ameteala) ~i au fost observate la doar 3 din 20 de pacienti [66] . D.
Santini et al. (2012) la cei 45 de pacienti evaluati nu au identificat niciun eveniment advers
atribuit aprepitantului [62]. Populatia expusa este insa neg)ijabila, iar in comparatie cu
adrninistrarea uzuala in tratamentul vomei ~i gretei, utilizarea in pruritul cronic implica
perioade mai mari de expunere, de aceea instrumentele de farmacovigilenta vor trebui
utilizate cu atentie in perioada urmatoare, in care este de ~teptat ca utilizarea aprepitant ~i a
altor antagoni~ti ai SP, respectiv ai receptorului NK-1, sa se amplifice.
Alp antago~ti ai NK-1
D~i este eel mai utilizat antagonist al receptorului NK-1 (~i respectiv, al substantei P),
aprepitant nu este singurul medicament din acest grup. Mai multi antagoni~ti NK-1 au fost
deja abandonati din diverse motive (nu fusesera dezvoltati special pentru tratamentul
pruritului, cei mai multi nici nu au fost evaluati in aceasta indicatie), altii se afla inca in
stadiul de evaluare clinica, in principal in tratamentul vomei, dar ar putea fi explorati ulterior
in studii clinice sau testati in utilizari ,,off-label" in tratamentul pruritului. Dintre cei aparent
abandoruqi putem mentiona casopitant, ezlopitant, serlopitant, vestipitant, vofopitant.
308
- - - ~-<>~
fosaprep1.,ant este deja .autorizat ~i. reprezinta .un prodrog al.aprepitantului administrat pe cale
" fiind rapid convert1t la aprep1tant sub actJUnea fosfatazelor ubicuitare din
jntravenoas..,
n ... ism [46].
org... u
. .,ant este un alt antagonist al receptorilor NK-1 care este evaluat in prezent in doua
Trad1p1
.. Clt"nice in tratamentul pruritului: unul (n=IS0) la pacienti cu dermatita atopica, dublu-
stud11
orb, ran domizat ' placebo-controlat [14]; celalalt (n= 14), dublu-orb, randomizat, placebo-
t cu proiectare incruci~ata, la pacienti cu epidermoliza buloasa [I I].
contro1a,
Orvepitant a fost evaluat intr-un studio de faza II in pruritul indus de inhibitorii EGFR, dar
studiul a fost terminat premature [19].
Rolapitant a fost dezvoltat pentru tratamentul vomei ~i gre\ei, are un timp de injumata\ire lung
(durata Junga de actiune) ~i nu inhiba fractiunea microzomiala hepatica CYP-3A4, fiind astfel
susceptibil de mai putine reactii adverse [ 16]. Aceste avantaje ar putea ti ulterior exploatate ~i
in tratamentul pruritului, daca dovezile clinice pentru antagoni~tii SP se confirma.
Concluzii
Antagoni~tii receptorului NK-1 au potentiale beneficii in tratamentul pruritului
refractar la alte tratamente, dovezile !imitate de piina acurn disponibile in principal pentru
aprepitant fiind incurajatoare. Tradipitant este de asemenea evaluat in studii clinice in doua
forme de prurit, iar rolapitant prezinta avantaje potenpale care nu au fost inca explorate in
terapia pruritului. Cunoscuta fiind distributia larga a substantei P in organism, utilizarea pe
termen mai lung (decat in terapia vomei) a acestor medicarnente ar putea avea ~i unele
beneficii ne~teptate, dar nu este exclusa nici detectia unor evenimente adverse neprevazute in
prezent.
309
 ----~.-{~~

BIBLIOGRAFIE 18 _Duval A, Dubertret L. Aprepitant as an antipruritic agent? NE gl

I. Albr~cht M, Dittrich AM. Expression andfimction of histamine and its receptors i
atop1c dermatitis. Mo! Cell Pediatr. 2015; 2(1):16 n evaluate the e;;icacy of two different dose levels of orvepitant (J O nd s !Y 10
2. Ally MS, Gamba CS, Peng DH, Tang JY. The use of aprepitant in brachiorad· 1
pruritus. JAMA Dermatol. 2013; 149 ia
3. Amatya B, Nordlind K, Wahlgren CF. Responses to intradermal injections if
substance P in psoriasis patients with pruritus. Skin Pharmacol Physi:i
2010;23(3):133-8 . Pretreatment wu anti istammes: a multicenter
4. Bartus CL, Parker SR. Hodgkin lymphoma presenting as generalized pruritus in
adolescent. Cutis. 201 I ; 87(4):169-72 an
5. Bhatia M. H2 S and substance Pin inflammation. Methods Enzymol. 2015;555:195_
205
6. Booken N, Heck M, Nicolay JP, Klemke CD, Goerdt S, Utikal J. Oral aprepitant in
the therapy of refractory pruritus in erythrodermic cutaneous T-ce/1 lymphoma. Br J
Dermatol. 2011 ; I 64(3 ):665-7
7. Borja-Consigliere HA, Lopez-Pestaila A, Vidal-Manceilido MJ, Tuneu-Valls A.
Aprepitant in the treatment of refractory pruritus secondary to cutaneous T-ce/1
lymphoma. Actas Dermosifiliogr. 2014; 105(7):716-8
8. Cedeno-Laurent F, Singer EM, Wysocka M, Benoit BM, Vittorio CC, Kim EJ,
Yosipovitch G, Rook AH. Improved pruritus correlates with lower levels of IL-31 in
CTCL patients under different therapeutic modalities. Clin lmmunol. 2015; 158(1):1-7
9. Chang SE, Han SS, Jung HJ, Choi JH. Neuropeptides and their receptors in
psoriatic skin in relation to pruritus. Br J Dermatol. 2007; 156(6): 1272-7
I 0. Chinniah N, Gupta M. Pruritus in the elderly - a guide to assessment and
management. Aust Fam Physician. 2014; 43(10):710-3
I I. Clinica!Trials.gov. A Phase 2 Trial of Neurokinin-1 Receptor Antagonist for the
Treatment of Itch in Epidermolysis Bullosa Patients.
https://clinicaltrials.gov/ct2/show/NCT02654483?term=substance+P+pruritus&rank=3
[08.03.2016)
12. ClinicalTrials.gov. Aprepitant vs. Desloratadine in EGFR-TK!s Related Prurilus
Treatment. (EGFR-TK.Is).
https://clinicaltrials.gov/ct2/show/NCT02646020?term=aprepitant+pruritus&rank=2
[08.03.2016]
13. ClinicalTrials.gov. Effect of Neurokinin-1 Receptor (NKJR) Antagonism on Prurilus
in Patients With Sezary Syndrome.
https://clinicaltrials.gov/ct2/show/NCT0 16254 55?term=aprepitant+pruritus&rank=3
[08.03 .2016)
14. ClinicalTrials.gov. Tradipitant in Treatment-resistant Prurilus Associated With
Atopic Dermatitis.
https ://clinical trials.gov/ct2/show/NCT0265 l 714?term=tradipitant&rank=2
[08.03 .2016]
15. Combs SA, Teixeira JP, Germain MJ. Pruritus in Kidney Disease. Semin Nephrol.
2015 Jul;35(4):383-91
16. Davis MP. New therapies for antiemetic prophylaxis for chemotherapy. J Community
Support Oncol. 2016; 14( I ): 11-20
17. De Felipe C, Herrero JF, O'Brien JA, Palmer JA, Doyle CA, Smith AJ, Laird
JM, Belmonte C, Cervero F, Hunt SP. Altered nociception, analgesia and
aggression in mice lacking the receptor for substance P. Nature. 199 8;
392(6674):394-7
361(14):1415-6 n J Med. 2009;
19 · EU Clinical Trials Register. A randomised double-blind pla b
,n: ' • ce o-controlled tud
compared with placebo on EGFRi-induced intense pruritus in l a . 30 mg)
"RELIEVE 1" Study). https://www.clinicaltrialsregister :::;: ogy S~J~c/J (The
002763-25/IT [03.08.2016] · -scare trial/2013-
20. EU Clinical Trials Register. Aprepitant in chronic itching in the c if
·h "h · • ase o unsuccessful
. ' randomized• doubte-b/"1nd, pacebo-
l
h
controlled, cross-over, p ase II tr,al. https://www.clinicaltrials •ster eu/
search/trial/2013-001601-85/DE [08.03.2016] regi · ctr-
21. Garcia-Recio S, Gascon P. Biological and Pharmacological Aspects of the NKJ
Receptor. Biomed Res Int. 2015; 2015:495704 -
22. Garcovich_ S, Garcovi~~ M, . Capi7.zi R, Gasbarrinl A, Zocco MA. Cutaneous
manifestations of hepatitis C m the era of new antiviral agents. World J Hepatol
2015; 7(27):2740-8 .
23. Griesshammer M, Gisslinger H, Mesa R. Current and future treatment options for
polycythemia vera. Ann Hematol. 2015; 94(6):901-10
24. Hllgermark 0, Hllkfelt T, Pemow B. Flare and itch induced by substance p in
human skin. J Invest Dermatol. 1978; 71(4):233-5
25. Haley EM, Nabatian AS, Kopp SA, Falasca GF, Haupt HM, Halpern AV.
Systemic amyloidosis: unusual presentation mistaken for a recu"ent scabies infection.
Cutis. 2014; 93(6):311-5
26. Heyer G, Hornstein OP, Handwerker HO. Reactions to intradermally injected
substance P and topically applied mustard oil in atopic dermatitis patients. Acta
Derm Venereol. 1991; 71(4):291-5
27. Hoo KL, Lam MC, Wong KY, Leung TF, Ng PC. Pathophysiology of nocturnal
scratching in childhood atopic dermatitis: the role of brain-derived neurotrophic
factor and substance P. Br J Dermatol. 2007; 157(5):922-5
28. Hosogi M, Schmelz M, Miyachi Y, Ikoma A. Bradykinin is a potent pruritogen in
atopic dermatitis: a switch.from pain to itch. Pain. 2006;126(1-3):16-23
29. Hosokawa C, Takeuchi S, Furue M. Severity scores, itch scores and plasma
substance P levels in atopic dermatitis treated with standard topical therapy with oral
olopatadine hydrochloride. J Dermatol. 2009; 36(4):185-90
30. Huh JW, Jeong YI, Choi KH, Park HJ, Jue MS. Treatment for refractory pruritus
using oral aprepitant. Ann Dermatol. 2016; 28(1 ): 124-5 5):627-8
31 . Jiirvikallio A, Harvima IT, Naukkarioeo A. Mast cells, nerves and neuropeptides in
atopic dermatitis and nummular eczema. Arch Dermatol Res. 2003; 295(1):2-7
32. Jimenez Gallo D, Albarran Plaoelles C, Linares Barrios M, Fernandez Aoguita
MJ, Marquez Enriquez J, Rodriguez Mateos ME. Treatment of pruritus in early-
stage hypopigmented mycosis fungoides with aprepitant. Dermatol Ther. 2014;
27(3): 178-82
33. Karagiannides I, Pothoulakis C. Substance P, obesity, and gut inflammation. Curr
Opin Endocrinol Diabetes Obes. 2009; 16(1):47-52 .
34. Kleyn CE, Lai-Cheong JE, Bell HK. Cutaneous manifestations of mternal
malignancy: diagnosis and management. Am J Clin Dermatol. 2006;7(2): 7!-84
35. Kremer AE, Namer B, Holier R, ~ch~r MJ, Oude Elfe~iis~Ol~;;;e~up~i
Pathogenesis and Management of Pruritus m PBC and PSC. Dig ·
2:164-75

...
310 311

36. Kubaoov AA, Katuoioa OR, Chikin VV. Expression of Neuropeptides
Neurotrophins, and Neurotransmitters in the Skin of Patients with Atopic Dermatit~
and Psoriasis. Bull Exp Biol Med. 2015; 159(3):318-22
37. Kumar SS, Kuruvilla M, Pai GS, Dioesh M. Cutaneous manifestations of non-
Hodgkin's lymphoma. Indian J Dermatol Venereol Leprol. 2003 ; 69(1 ): 12-5
38. Ladizinski B, Bazakas A, Olsen EA. Aprepitant: a novel neurokinin-/
receptor/substance P antagonist as antipruritic therapy in cutaneous T-ce//
ly mphoma. J Am Acad Dermatol. 2012; 67(5):el 98-9
39. Leader B, Carr CW, Chen SC. Pruritus epidemiology and quality of life. In:
Pharmacology of Itch. Cowan A, Yosipovitch G (Ed.). Berlin, Springer Verlag, 2015
17-19. ' 58 _Reich A, Stiinder S, Szep1etowski JC. Drug-induced pruritus: a review. Acta Denn
40. Liu B, Escalera J, Balakrishna S, Fan L, Caceres Al, Robinson E, Sui A, McKay
MC, McAlexaoder MA, Herrick CA, Jordt SE. TRPAJ controls inflammation and
pruritogen responses in allergic contact dermatitis. FASEB J. 2013; 27(9):3549-63
41 . Lotts T, Stioder S. Research in practice: substance P antagonism in chronic
pruritus. J Dtsch Dennatol Ges. 2014; 12(7):557-9
42. Malek M, Glen J, R~hala K, Kowalczyk A, Sohjanek M, Nowicki R, Ruckemano-
Dziurdzi.nska K, Sokolowska-Wojdylo M. ll-31 does not correlate to pruritus
related to early stage cutaneous T-ce/1 lymphomas but is involved in pathogenesis of
the disease. Acta Denn Venereol. 2015; 95(3):283-8
43. Mir 0 , Blanchet B, Goldwasser F. More on aprepitant for erlotinib-induced
pruritus . N Engl J Med. 20 11 ; 364(5):487
44. Mistrova E, Kruzliak P, Chottova Dvorakova M. Role of substance P in the
cardiovascular system. Neuropeptides. 2015 Dec 8. pii: SOI 43-4179(15)00225-5
45. Mollanazar NK, Smith PK, Yosipovitch G. Mediators of Chronic Pruritus in Atopic
Dermatitis: Getting the Itch Out? Clin Rev Allergy Immunol. 2015 May I. [Epub
ahead of print]
46. Munoz M, Coveiias R. Involvement of substance P and the NK-1 receptor in human
pathology. Amino Acids. 2014; 46(7):1727-50
47. Muiioz M, Coveiias R. Targeting NK-1 Receptors to Prevent and Treat Pancreatic
Cancer: a New Therapeutic Approach. Cancers (Basel). 2015; 7(3): 1215-32
48. Nakamura M, Toyoda M, Morohashi M. Pruritogenic mediators in psoriasis
vulgaris: comparative evaluation of itch-associated cutaneous factors. Br J Dennatol.
2003; 149(4):718-30
49. Narita I, Aichi B, Omori K, Sato F, Ajiro J, Saga D, Kondo D, Skatsume M,
Maruyama S, Kazama JJ, Akazawa K, Gejyo F. Etiology and prognostic
significance of severe uremic pruritus in chronic hemodialysis patients . Kidney Int.
2006; 69(9): I626-32
50. Palacios Zahalza I, Lopez de Torre Querejazu A, Santos Ihailez A. Pape/ de/
aprepitant en el manejo de/ prurito en un paciente con linfoma cutimeo de ce/ulas T.
Farm Hosp. 2014; 38(2):145-7
51. Patel T, Yosipovitch G. Therapy of pruritus. Expert Opin Pharmacother. 2010;
11 ( 10): I 673-82
52. PDQ Supportive and Palliative Care Editorial Board. Pruritus (PDQ®): Health
Professional Version. 2011 Jun 30. In: PDQ Cancer Information Summaries
[Internet]. Bethesda (MD): National Cancer Institute (US); 2002-. Available from:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK65789/ [15.02.2015]
53. Pisoni RL, Wikstrom B, Elder SJ, Akizawa T, Asano Y, Keen ML, Sarao R,
Mendelssohn DC, Young EW, Port FK. Pruritus in haemodialysis patients:
312
"'Ill
International results from the Dialysis Outcomes and Practice p t S
(DOPPS). Nephrol Dial Transplant. 2006; 21(12):3495-505 a terns tudy
54· Polat M, Oztas P, llban MN, Yal~in B, Alli N. Generalizedpruritus · .
· /ogy. Am J c1·m Dermatol. 2008; 9( I ):39-44
· etlo - a prospective
study concern mg
55 _Ramalbo R, Soares R, ~outo N, Moreira A. Tachykinin receptors anta onism fi
asthma: a systematic review. BMC Pulrn Med. 2011; 11:41 g or
56 _Rea JN, Newhouse ML, _Hali! T. Skin disease in Lambeth. A community study 0
prevalence and use of me~1c~/ care. Br J P~ev Soc :-ied. 1976; 30(2):107-l 4 if
57 _Reich A, Orda A, ~ismcka _B, Szep1etowski JC . Plasma neuropeptides and
perception ofpruritus m ps~riasis. :'eta Derrn ~enereol. 2007;87(4):299-304
Venereol. 2009;89(3):236-44
59_Ruhlmann CH, Herrstedt J. Safety evaluation of aprepitant for the prevention of
chemotherapy-induced nausea and vomiting. Expert Opin Drug Saf. 201 I; 10(3):449-
62
60. Salomon J, Baran E. The role of selected neuropeptides in pathogenesis of atopic
dermatitis . J Eur Acad Dermatol Venereol. 2008; 22(2):223-8
61. Sanders KM, Nattkemp~r LA, Yosipovitch G. The Gut-Itch Connection. Exp
Dermatol. 2016 Feb 23 . dot: 10.1111/exd.12994. [Epub ahead of print]
62. Santini D, Vincenzi B, Guida FM, lmperatori M, Schiavon G, Venditti o, Frezza
AM, Berti P, Tonini G. Aprepitant for management of severe pruritus related to
biological cancer treatments: a pilot study. Lancet Oncol. 2012; 13(10):1020-4
63. Siepmann D, Weishaupt C, Luger TA, Stlinder S. Evaluation of the German
guideline for chronic prurilus: results of a retrospective study on 385 patients.
Dermatology. 201 I ;223(4):374-80
64. Staander S, Siepmann D, Luger TA. Targeting the neurokinin receptor J as a new
antipruritic strategy: results of a case series with aprepitant. Acta Denn Venereol.
2009; 89:717
65. Stander S, Luger TA. NK-I Antagonists and Itch . In: Pharmacology of Itch. Cowan
A, Yosipovitch G (Ed.). Berlin, Springer Verlag, 2015, 239-251
66. Stander S, Siepmann D, Herrgott I, Sunderkotter C, Luger TA. Targeting the
neurokinin receptor 1 with aprepitant: a novel antipruritic strategy. PLoS One. 2010;
5(6):e10968
67. Stinder S, Zeidler C, Magnolo N, Raap U, Mettang T, Kremer AE, Weisshaar E,
Augustin M. Clinical management of pruritus. J Dtsch Dennatol Ges. 2015;
13(2): IO 1-15
68. Tarikci N, Kocatiirk E, Giiogor ~. Topal 10, Can PO, Singer R. Pruritus in
Systemic Diseases: A Review of Etiological Factors and New Treatment Modalities .
ScientificWorldJournal. 2015;2015:803752
69. Torres T, Fernandes I, Selores M, Alves R, Lima M. Aprepitant: Evidence of its
effectiveness in patients with refractory pruritus continues. J Am Acad Dermatol.
2012; 66(1):el4-5
70. Toyoda M, Nakamura M, Makino T, Hino T, Kagoura M, Morohashi M. Nerve
growth factor and substance P are useful plasma markers of disease activity 111 atopic
dermatitis . Br J Dermatol. 2002; 147(1):71-9 _
71. Trivedi M, Bergasa NV. Serum concentrations of substance Pin cholestasis. Ann
Hepatol. 2010; 9(2):177-80 . . .
72. Valdes-Rodriguez R, Stull C, Yosipovitch G. Chronic pruntus rn the :lderly
pathophysiology, diagnosis and management. Drugs Aging. 2015; 32(3):20!-l,
313
 --------,--- -~

73 . Viegas LP, Ferreira MB, Kaplan AP. The maddening itch: an approach to chronic ROLUL FACTORILOR PSIHO-SOCIALI IN EV ALUAREA
urticaria. J Investig Allergol Clin Immunol. 2014; 24(1):1-5 CLINICO-TERAPEUTICA A PRURITULUI
74. Viera MH, Vivas AC, Berman B. Update on Ke/aid Management: Clinical and
Basic Science Advances. Adv Wound Care (New Rochelle). 2012; 1(5):200-206
75. Villafranca JJ, Siles MG, Casanova M, Goitia BT, Dominguez AR. Paraneopfastic
Alexandra BOLO~ 1
pruritus presenting with Hodgkin's lymphoma: a case report. J Med Case Rep. 2014·
. Andreea Silvana SZALONTAY1
76. Vincenzi B, Fratto ME, Santini D, Tonini G. Aprepitant against pruritus in patients
with solid /umours. Support Care Cancer. 2010; 18(9):1229-30
77. Vincenzi B, Tonini G, Santini D. Aprepitantfor er/otinib-induced pruritus. N Engl J
Med. 2010; 363(4):397-8
78. Wallengren J, Edvinsson L. Topical non-peptide antagonists of sensory
neurotransmitters substance P and CGRP do not modify patch test and prick test o lunga perioada de timp, afec\iunile medicale, in general, au fost considerate ca
reactions: a vehicle-controlled. double-blind pilot study. Arch Dermatol Res. 2014· fenomene biologice ~i fiziologice. Dar, in societatea contemporana, omul se afla intr-o
306(5):505-9 '
79. Warlich B, Fritz F, Osada N, Bruland P, Stumpf A, Schneider G, Dugas M, legllturll directll ~i permanentll cu mediul social, de aceea, ori de cite ori vom investiga 0
Pfleiderer B, Stllnder S. Health-Related Quality of Life in Chronic Pruritus: An afectiune medicala, va trebui sa abordArn, cu toatll seriozitatea, ~i relatia "om-societate".
Analysis Related to Disease Etiology, Clinical Skin Conditions and Itch Intensity.
Dermatology. 2015;231(3):253-9 Complexitatea vie\ii noastre sociale face ca, multe dintre emo\iile traite de oameni, sa nu
80. Weber HC. Gastroinlestinal peptides and itch sensation. Curr Opin Endocrinol poatll fi exteriorizate ~i convertite, in mod liber, in activitll\i voluntare, de aceea vor deveni
Diabetes Obes. 2015; 22(1):29-33
81. Weidner C, Klede M, Rukwied R, Lischetzki G, Neisius U, Skov PS, Petersen U, emo\ii refulate. Astfel, conOictele emo\ionale sunt, poate, tot atat de concret ~i real implicate,
Schmelz M. Acute effects of substance P and ca/citonin gene-related peptide in ca ~i microorganismele, in determinarea unor afec\iuni medicale(l,4). in acest context, cea
human skin--a microdialysis study. J Invest Dermatol. 2000; 115(6): IO 15-20
82. Weisshaar E, Szepietowski JC, Darsow U, Misery L, Wallengren J, Mettang T, mai importantll contribu\ie a psihanalizei este aceea de a Ii asociat no\iunii de microscop optic
Gieler U, Lotti T, Lambert J, Maisel P, Streit M, Greaves MW, Carmichael AJ, ~i pe cea de "microscop psihologic"(Alexander, 1967)(1). 0 investigare amanunlita a vie\ii
Tschachler E, Ring J, Stander S. European guideline on chronic pruritus. Acta
Derm Venereol. 2012; 92(5):563-81 emo\ionale a unei persoane contribuie la o mai buna analiza a des~urarii fenomenologiei
83 . Welz-Kubiak K, Kobuszewska A, Reich A. IL-31 is overexpressed in lichen p/anus psihice ~i somatice, in raport direct cu relatiile ambientale ale acestuia.
but its level does not correlate with prurilus severity. J Immunol Res.
2015;2015:854747 Asocierea dintre depresie ~i diferite afectiuni somatice poate Ii doar o simpla
84. Yost JM, Hale CS, Meehan SA, McLellan BN. Dermalitis herpeliformis. Dermatol coincidenta, o reac\ie psihologica la boala somatica sau poate Ii o directa consecin\ll a bolii
Online J. 2014; 20(12)
85. Zhao CY, Murrell DF. Advances in unders/anding and managing bullous somatice, datoritll perturbllrilor biologice sau datoritll efectelor iatrogenice ale tratamentelor
pemphigoid. FIOOORes. 2015 Nov 20;4.
afectiunilor somatice. Este cunoscut faptul ca, dispozi\ia depresiva constituie un factor de rise
86. Zhu TH, Nakamura M, Farahnik B, Abrouk M, Lee K, Singh R, Gevorgyan A,
Koo J, Bhutani T. The Role of the Nervous Sys/em in the Pathophysiology of semnificativ pentru dezvoltarea unor afec\iuni somatice ~i ca, de foarte multe ori se stabile~te
Psoriasis: A Review of Cases of Psoriasis Remission or Improvement Following
diagnosticul de depresie in urma unor diverse acuze somatice. Asocierea depresiei cu diferite
Denervalion Injury. Am J Clin Dermatol. 2016 Mar 2. [Epub ahead of print]
boli somatice presupune o atentie deosebitll la schemele terapeutice, dar mai ales la
interac\iunile medicamentoase(13).
Timp de decenii au avut loc ample dezbateri in ceea ce prive~te validitatea
diagnosticului de depresie, in contextul coexisten\ei unei afectiuni organice. Astfel, in 1929,
Gillespie a delimitat tulburllrile psihogene, de episoadele depresive endogene, cum ar fi

; ~e_f lucrari Disciplina de Psihiatrie, Departament Medicale II, UMF Gr.T.Popa l~i. Medic primar psihiatru.
2
nstnutul de Psihiatrie Socola J~i ..
~e_f lucrarj Disciplina de Psihiatrie, Dcpartament Medicale II, UMF Gr.T.Popa l~i. Medic primar psihtatru,
1nSlitutul de Psihiatrie Socola J~i

314
315
___....__