Matematica Prin Mathematica b5

Cuprins
Prefat a v
I Comenzi ale programului MATHEMATICA 1
1 Comenzi specifce calculului diferential 3
1.1 Comenzi pentru derivare si diferent iere . . . . . . . . . . . . . 3
1.1.1 Comanda Derivative . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1.2 Comanda Dt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Serii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.2.1 Comanda Sum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.2.2 Comanda NSum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.2.3 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.3 Limite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2 Comenzi pentru calcul integral 29
2.1 Comanda Integrate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
i
CUPRINS
3 Comenzi grafce 37
3.1 Comanda Plot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3.2 Comanda ParametricPlot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
3.3 Comanda ContourPlot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.4 Comanda RegionPlot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.5 Comanda Plot3D . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
3.6 Comanda ParametricPlot3D . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.7 Comanda RegionPlot3D . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
3.8 Calcul volume corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
3.9 Aplicat ii MATHEMATICA la vizualizarea conicelor . . . . . 99
4 Culori n MATHEMATICA 107
4.1 Comanda RGBColor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
4.2 Comanda CMYKColor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
II ALGEBR
A LINIAR
A 121
5 Vectori s i matrice 123
5.1 Operat ii cu vectori si matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
5.2 Operat ii elementare cu vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.3 Rangul si forma canonica (redusa) pe linii a unei matrice
mn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
6 Subspatii vectoriale n R
n
135
6.1 Subspat iile fundamentale ale matricei reale mn . . . . . . 135
6.1.1 Subspat iul coloanelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
6.1.2 Subspat iul liniilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
6.1.3 Nucleul matricei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
6.2 Incluziunea si egalitatea de subspat ii . . . . . . . . . . . . . . 148
6.3 Suma si intersect ia a doua subspat ii . . . . . . . . . . . . . . 152
POSDRU/56/1.2/S/32768 ii Matematic a prin MATHEMATICA
CUPRINS
7 Dependent a s i independent a liniar a n spatiul vectorial R
n
157
8 Elemente de geometrie n R
n
167
8.1 Lungimi si unghiuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
8.2 Ortogonalitatea vectorilor si subspat iilor . . . . . . . . . . . . 169
8.3 Proiect ii ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
8.4 Baze ortonormate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
8.5 Matrice ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
8.6 Matrice de proiect ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
9 Aplicatia liniar a s i matrice 183
9.1 Aplicat ia liniara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
9.2 Nucleul si imaginea aplicat iei liniare . . . . . . . . . . . . . . 187
9.3 Determinarea unei aplicat ii liniare . . . . . . . . . . . . . . . 188
10 Metoda celor mai mici p atrate 191
10.1 Metoda celor mai mici patrate si proiect ia pe un subspat iu . 192
10.2 Pseudoinversa unei matrice mn . . . . . . . . . . . . . . . 196
10.3 Regresia liniara. Dreapta de regresie . . . . . . . . . . . . . . 197
11 Valori s i vectori proprii 201
11.1 Problema cu valori si vectori proprii . . . . . . . . . . . . . . 201
11.2 Diagonalizarea matricelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
11.3 Aplicat ii ale diagonalizarii matricelor . . . . . . . . . . . . . . 207
12 Exercitii 213
13 Solutii 231
III ECUATII DIFERENTIALE 257
14 Ecuatii diferentiale integrabile prin cuadraturi 261
POSDRU/56/1.2/S/32768 iii Matematic a prin MATHEMATICA
CUPRINS
14.1 Ecuat ii diferent iale cu variabile separabile . . . . . . . . . . . 261
14.2 Ecuat ii diferent iale omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266
14.3 Ecuat ii cu diferent iala totala exacta . . . . . . . . . . . . . . 272
14.4 Ecuat ia diferent iala de ordin ntai liniara . . . . . . . . . . . . 274
14.5 Ecuat ii diferent iale care admit factor integrant . . . . . . . . 276
14.6 Traiectorii ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279
15 Ecuatii diferentiale liniare de ordin n cu coefcienti constanti 285
16 Sisteme diferentiale de ordin nt ai cu coefcienti constanti 297
16.1 Rezolvarea sistemelor diferent iale liniare de ordin ntai cu
coefcient i constant i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297
16.2 Studiul punctelor singulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 308
17 Transformata Laplace 321
IV Exemple de rezolvare a unor probleme ingineresti 333
18 Probleme de mecanic a exprimabile sub forma unor ecuatii diferentiale 335
18.1 Aruncarea oblica n camp gravitat ional (n vid) . . . . . . . . 335
18.2 Abordarea problemei aruncarii n vid cu MATHEMATICA . 339
18.3 Aruncarea oblica n camp gravitat ional (n atmosfera) . . . . 341
18.4 Abordarea problemei aruncarii n atmosfera
cu MATHEMATICA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 346
18.5 Miscarea oscilatorului armonic liniar . . . . . . . . . . . . . . 347
18.6 Abordarea problemei miscarii oscilatorului
liniar cu MATHEMATICA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 350
18.7 Miscarea oscilatorului liniar amortizat . . . . . . . . . . . . . 351
liniar amortizat cu MATHEMATICA . . . . . . . . . . . . . . 354
Index 357
POSDRU/56/1.2/S/32768 iv Matematic a prin MATHEMATICA
Prefat a
Cartea de fat a a fost elaborata n cadrul proiectului
POSDRU/56/1.2/S/32768, Formarea cadrelor didactice universitare si a
student ilor n domeniul utiliz arii unor instrumente moderne de predare-
nv at are-evaluare pentru disciplinele matematice, n vederea cre arii de
competent e performante si practice pentru piat a muncii, fnant at din
Fondul Social European si implementat de catre Ministerul Educat iei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului, n colaborare cu The Red Point, Oa-
meni si Companii, Universitatea din Bucuresti, Universitatea Tehnica de
Construct ii din Bucuresti, Universitatea Politehnica din Bucuresti, Uni-
versitatea din Pitesti, Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi din Iasi,
Universitatea de Vest din Timisoara, Universitatea Dunarea de Jos din
Galat i, Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca, Universitatea 1 Decem-
brie 1918 din Alba-Iulia. Proiectul contribuie n mod direct la realizarea
obiectivului general al Programului Operat ional Sectorial de Dezvoltare a
Resurselor Umane POSDRU si se nscrie n domeniul major de intervent ie
1.2 Calitate n nv at am antul superior.
Proiectul are ca obiectiv adaptarea programelor de studii ale disciplinelor
matematice la cerint ele piet ei muncii si crearea de mecanisme si instrumente
de extindere a oportunitat ilor de nvat are. Evaluarea nevoilor educat ionale
obiective ale cadrelor didactice si student ilor legate de utilizarea matematicii
v
n nvat amantul superior, masterate si doctorate precum si analizarea ef-
cacitat ii si relevant ei curriculelor actuale la nivel de performant a si efcient a,
n vederea dezvoltarii de cunostint e si competent e pentru student ii care
nvat a discipline matematice n universitat i, reprezinta obiective specifce de
interes n cadrul proiectului. Dezvoltarea si armonizarea curriculelor univer-
sitare ale disciplinelor matematice, conform exigent elor de pe piat a muncii,
elaborarea si implementarea unui program de formare a cadrelor didactice si
a student ilor interesat i din universitat ile partenere, bazat pe dezvoltarea si
armonizarea de curriculum, crearea unei baze de resurse inovative, moder-
ne si funct ionale pentru predarea-nvat area-evaluarea n disciplinele mate-
matice pentru nvat amantul universitar sunt obiectivele specifce care au ca
raspuns materialul de fat a.
Formarea de competent e cheie de matematica si informatica presupune
crearea unor abilitat i de care fecare individ are nevoie pentru dezvoltarea
personala, incluziune sociala si insert ie pe piat a muncii. Se poate constata
nsa ca programele disciplinelor de matematica nu au ntotdeauna n vedere
identifcarea si sprijinirea elevilor si student ilor potent ial talentat i la mate-
matica. Totusi, studiul matematicii a evoluat n exigent e, ajungand sa ac-
cepte provocarea de a folosi noile tehnologii n procesul de predare-nvat are-
evaluare pentru a face matematica mai atractiva.

In acest context, ana-
liza fexibilitat ii curriculei, nsot ita de analiza metodelor si instrumentelor
folosite pentru identifcarea si motivarea student ilor talentat i la matematica
ar putea raspunde deopotriva cerint elor de masa, cat si celor de elita.
Viziunea pe termen lung a acestui proiect preconizeaza determinarea
unor schimbari n abordarea fenomenului matematic pe mai multe planuri:
informarea unui numar cat mai mare de membri ai societat ii n legatura cu
rolul si locul matematicii n educat ia de baza, n instruct ie si n descoperirile
stiint ifce menite sa mbunatat easca calitatea viet ii, inclusiv popularizarea
unor mari descoperiri tehnice, si nu numai, n care matematica cea mai
avansata a jucat un rol hotarator. De asemenea, se urmareste evident ierea
vi
a noi motivat ii solide pentru nvat area si studiul matematicii la nivelele de
baza si la nivel de performant a; stimularea creativitat ii si formarea la vi-
itorii cercetatori matematicieni a unei atitudini deschise fat a de nsusirea
aspectelor specifce din alte stiint e, n scopul participarii cu succes n echipe
mixte de cercetare sau a abordarii unei cercetari inter si multi disciplinare;
identifcarea unor forme de pregatire adecvata de matematica pentru vi-
itorii student i ai disciplinelor matematice, n scopul utilizarii la nivel de
performant a a aparatului matematic n construirea unei cariere profesion-
ale.
MATHEMATICA este un software pentru calcul matematic. Prin in-
termediul unei interfet e simple si intuitive este un instrument ideal pentru
profesionistii care au nevoie de solut ii rapide ale unor probleme tehnice.
Poate efectua la fel de bine atat calcul numeric, cat si simbolic. Rezolva
ecuat ii algebrice si diferent iale, calculeaza derivate, primitive si integrale
defnite, sume si produse, serii de funct ii.
Executa diverse operat ii asupra matricelor, factorizeaza polinoame, ana-
lizeaza date, deseneaza grafce si animat ii.
Are comenzi de import si export de date, interpolari, transformate
Fourier si Laplace, precum si un set quasi-complet de funct ii speciale si
constante matematice.
O prezentare exhaustiva a programului MATHEMATICA este aproape
imposibila.
Prezenta lucrare si propune introducerea cititorului n folosirea acestui
program prin exemplifcarea unui subset de comenzi mai des folosite.
Eventuale nedumeriri vor f lamurite de cititor prin intermediul help-ului
bine structurat si complet al programului.

In aceasta lucrare s-a folosit
versiunea 7 a programului MATHEMATICA.
Repartizarea capitolelor pe autori este urmatoarea:
partea I, Mircea Ivan, Gloria Cosovici si Daniela Inoan; partea II, Teodor
Stihi; partea III, Ariadna Pletea; partea IV, Gloria Cosovici.
vii
Partea I
Comenzi ale programului
MATHEMATICA
1
1
Comenzi specifce calculului diferent ial
1.1 Comenzi pentru derivare si diferent iere
1.1.1 Comanda Derivative
1.1.1 Derivative [n
1
, n
2
, . . .][f ][x
1
, x
2
, . . .]
Calculeaza derivata
n
1
+n
2
+
x
n
1
x
n
2
. . .
f(x
1
, x
2
, . . .) = f
(n
1
,n
2
,...)
(x
1
, x
2
, . . .)
Modul de utilizare al comenzii Derivative este explicitat de
urmatoarele tabele generate cu MATHEMATICA.
3
1. COMENZI SPECIFICE CALCULULUI DIFERENT IAL
Grid[" ", "D[f[x],x]", Grid[" ", "D[f[x],x]", Grid[" ", "D[f[x],x]",
"StandardForm", StandardForm[D[f[x], x]], "StandardForm", StandardForm[D[f[x], x]], "StandardForm", StandardForm[D[f[x], x]],
"InputForm", InputForm[D[f[x], x]], "InputForm", InputForm[D[f[x], x]], "InputForm", InputForm[D[f[x], x]],
"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x], x]] "TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x], x]] "TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x], x]]
, Frame All] , Frame All] , Frame All]
D[f[x],x]
StandardForm f
[x]
InputForm Derivative[1][f][x]
TraditionalForm f
(x)
Grid[" ", "D[f[x],x,n]", Grid[" ", "D[f[x],x,n]", Grid[" ", "D[f[x],x,n]",
"StandardForm", StandardForm[D[f[x], x, n]], "StandardForm", StandardForm[D[f[x], x, n]], "StandardForm", StandardForm[D[f[x], x, n]],
"InputForm", InputForm[D[f[x], x, n]], "InputForm", InputForm[D[f[x], x, n]], "InputForm", InputForm[D[f[x], x, n]],
"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x], x, n]] "TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x], x, n]] "TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x], x, n]]
D[f[x],x,n]
StandardForm f
(n)
[x]
InputForm Derivative[n][f][x]
TraditionalForm f
(n)
(x)
POSDRU/56/1.2/S/32768 4 Matematic a prin MATHEMATICA
1.1. COMENZI PENTRU DERIVARE S I DIFERENT IERE
Grid[" ", "D[f[x,y],x,y]", Grid[" ", "D[f[x,y],x,y]", Grid[" ", "D[f[x,y],x,y]",
"
x,y
f[x,y] ",
x,y
f[x, y] , "
x,y
f[x,y] ",
x,y
f[x, y] , "
x,y
f[x,y] ",
x,y
f[x, y] ,
"StandardForm", StandardForm[D[f[x, y], x, y]], "StandardForm", StandardForm[D[f[x, y], x, y]], "StandardForm", StandardForm[D[f[x, y], x, y]],
"InputForm", InputForm[D[f[x, y], x, y]], "InputForm", InputForm[D[f[x, y], x, y]], "InputForm", InputForm[D[f[x, y], x, y]],
"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x, y], x, y]] "TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x, y], x, y]] "TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x, y], x, y]]
D[f[x,y],x,y]
StandardForm f
(1,1)
[x, y]
InputForm Derivative[1, 1][f][x, y]
TraditionalForm f
(1,1)
(x, y)
Grid[" ", "D[f[x,y],x,m,y,n]", Grid[" ", "D[f[x,y],x,m,y,n]", Grid[" ", "D[f[x,y],x,m,y,n]",
"StandardForm", StandardForm[D[f[x, y], x, m, y, n]], "StandardForm", StandardForm[D[f[x, y], x, m, y, n]], "StandardForm", StandardForm[D[f[x, y], x, m, y, n]],
"InputForm", InputForm[D[f[x, y], x, m, y, n]], "InputForm", InputForm[D[f[x, y], x, m, y, n]], "InputForm", InputForm[D[f[x, y], x, m, y, n]],
"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x, y], x, m, y, n]] "TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x, y], x, m, y, n]] "TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x, y], x, m, y, n]]
D[f[x,y],x,m,y,n]
StandardForm f
(m,n)
[x, y]
InputForm Derivative[m, n][f][x, y]
TraditionalForm f
(m,n)
(x, y)
Grid[" ", "D[f[x,y],x,y]", Grid[" ", "D[f[x,y],x,y]", Grid[" ", "D[f[x,y],x,y]",
"StandardForm", StandardForm[D[f[x, y], x, y]], "StandardForm", StandardForm[D[f[x, y], x, y]], "StandardForm", StandardForm[D[f[x, y], x, y]],
"InputForm", InputForm[D[f[x, y], x, y]], "InputForm", InputForm[D[f[x, y], x, y]], "InputForm", InputForm[D[f[x, y], x, y]],
"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x, y], x, y]] "TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x, y], x, y]] "TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x, y], x, y]]
D[f[x,y],x,y]
StandardForm
_
f
(1,0)
[x, y], f
(0,1)
[x, y]
_
InputForm Derivative[1, 0][f][x, y], Derivative[0, 1][f][x, y]
TraditionalForm
_
f
(1,0)
(x, y), f
(0,1)
(x, y)
_
Grid["StandardForm", "Out TraditionalForm", Grid["StandardForm", "Out TraditionalForm", Grid["StandardForm", "Out TraditionalForm",
StandardForm["D[f[x],x]"], TraditionalForm[D[f[x], x]], StandardForm["D[f[x],x]"], TraditionalForm[D[f[x], x]], StandardForm["D[f[x],x]"], TraditionalForm[D[f[x], x]],
StandardForm["D[f[x,y],x]"], TraditionalForm[D[f[x, y], x]], StandardForm["D[f[x,y],x]"], TraditionalForm[D[f[x, y], x]], StandardForm["D[f[x,y],x]"], TraditionalForm[D[f[x, y], x]],
StandardForm["D[f[g[x]],x]"], TraditionalForm[D[f[g[x]], x]], StandardForm["D[f[g[x]],x]"], TraditionalForm[D[f[g[x]], x]], StandardForm["D[f[g[x]],x]"], TraditionalForm[D[f[g[x]], x]],
StandardForm["D[InverseFunction[f][x],x]"], StandardForm["D[InverseFunction[f][x],x]"], StandardForm["D[InverseFunction[f][x],x]"],
TraditionalForm[D[InverseFunction[f][x], x]], TraditionalForm[D[InverseFunction[f][x], x]], TraditionalForm[D[InverseFunction[f][x], x]],
StandardForm["D[x
n
,x]"] , TraditionalForm[D[x
n
, x]] , StandardForm["D[x
n
n
, x]] , StandardForm["D[x
n
n
, x]] ,
StandardForm["D[Sin[x],x]"], TraditionalForm[D[Sin[x], x]], StandardForm["D[Sin[x],x]"], TraditionalForm[D[Sin[x], x]], StandardForm["D[Sin[x],x]"], TraditionalForm[D[Sin[x], x]],
StandardForm["Function[x,f[x]]"], StandardForm["Function[x,f[x]]"], StandardForm["Function[x,f[x]]"],
TraditionalForm[Function[x, f[x]]], TraditionalForm[Function[x, f[x]]], TraditionalForm[Function[x, f[x]]],
StandardForm["Derivative[1][Function[x,Sin[x]]]"], StandardForm["Derivative[1][Function[x,Sin[x]]]"], StandardForm["Derivative[1][Function[x,Sin[x]]]"],
TraditionalForm[Derivative[1][Function[x, Sin[x]]]], TraditionalForm[Derivative[1][Function[x, Sin[x]]]], TraditionalForm[Derivative[1][Function[x, Sin[x]]]],
StandardForm["Derivative[-1][Function[x,Sin[x]]]"], StandardForm["Derivative[-1][Function[x,Sin[x]]]"], StandardForm["Derivative[-1][Function[x,Sin[x]]]"],
TraditionalForm[Derivative[1][Function[x, Sin[x]]]], TraditionalForm[Derivative[1][Function[x, Sin[x]]]], TraditionalForm[Derivative[1][Function[x, Sin[x]]]],
StandardForm["Derivative[-1][Function[x,x
2
]]"] , StandardForm["Derivative[-1][Function[x,x
2
]]"] , StandardForm["Derivative[-1][Function[x,x
2
]]"] ,
TraditionalForm[Derivative[1] [Function [x, x
2
]]] , Frame All] TraditionalForm[Derivative[1] [Function [x, x
2
]]] , Frame All] TraditionalForm[Derivative[1] [Function [x, x
2
]]] , Frame All]
StandardForm Out TraditionalForm
D[f[x],x] f
(x)
D[f[x,y],x] f
(1,0)
(x, y)
D[f[g[x]],x] g
(x)f
(g(x))
D[InverseFunction[f][x],x]
1
f
(
f
(1)
[x]
)
D[x
n
,x] nx
n1
D[Sin[x],x] cos(x)
Function[x,f[x]] x f(x)
Derivative[1][Function[x,Sin[x]]] x cos(x)
Derivative[-1][Function[x,Sin[x]]] x cos(x)
Derivative[-1][Function[x,x
2
]] x
x
3
3
Atentie la notat iile:
Grid["StandardForm", "TraditionalForm", Grid["StandardForm", "TraditionalForm", Grid["StandardForm", "TraditionalForm",
StandardForm["f[x]
1
"] , TraditionalForm[f[x]
1
] , StandardForm["f[x]
1
1
] , StandardForm["f[x]
1
1
] ,
StandardForm["f
1
[x] (* gresit *)"] , TraditionalForm[f
1
[x]] , StandardForm["f
1
1
[x]] , StandardForm["f
1
1
[x]] ,
StandardForm["InverseFunction[f][x]"], StandardForm["InverseFunction[f][x]"], StandardForm["InverseFunction[f][x]"],
TraditionalForm[InverseFunction[f][x]], TraditionalForm[InverseFunction[f][x]], TraditionalForm[InverseFunction[f][x]],
_
StandardForm
_
"Sin
1
[x] (* gresit *)"
,
_
StandardForm
_
"Sin
1
[x] (* gresit *)"
,
_
StandardForm
_
"Sin
1
[x] (* gresit *)"
,
TraditionalForm
_
Sin
(1)
[x]
__
, TraditionalForm
_
Sin
(1)
[x]
__
, TraditionalForm
_
Sin
(1)
[x]
__
,
StandardForm["InverseFunction[Sin][x]"], StandardForm["InverseFunction[Sin][x]"], StandardForm["InverseFunction[Sin][x]"],
TraditionalForm[InverseFunction[Sin][x]], TraditionalForm[InverseFunction[Sin][x]], TraditionalForm[InverseFunction[Sin][x]],
Frame All] Frame All] Frame All]
StandardForm TraditionalForm
f[x]
1
1
f(x)
f
1
[x] (* gresit *)
1
f
[x]
InverseFunction[f][x] f
(1)
[x]
Sin
1
[x] (* gresit *)
1
Sin
[x]
InverseFunction[Sin][x] sin
1
(x)
1.1.2 Comanda Dt
1.1.2 Comanda Dt Diferentiala
Grid[" ", "Dt[f[x]]", Grid[" ", "Dt[f[x]]", Grid[" ", "Dt[f[x]]",
"StandardForm", StandardForm[Dt[f[x]]], "StandardForm", StandardForm[Dt[f[x]]], "StandardForm", StandardForm[Dt[f[x]]],
"InputForm", InputForm[Dt[f[x]]], "InputForm", InputForm[Dt[f[x]]], "InputForm", InputForm[Dt[f[x]]],
"TraditionalForm", TraditionalForm[Dt[f[x]]] "TraditionalForm", TraditionalForm[Dt[f[x]]] "TraditionalForm", TraditionalForm[Dt[f[x]]]
Dt[f[x]]
StandardForm Dt[x]f
[x]
InputForm Dt[x] Derivative[1][f][x]
TraditionalForm dxf
(x)
Grid[" ", "Dt[f[x,y]]", Grid[" ", "Dt[f[x,y]]", Grid[" ", "Dt[f[x,y]]",
"StandardForm", StandardForm[Dt[f[x, y]]], "StandardForm", StandardForm[Dt[f[x, y]]], "StandardForm", StandardForm[Dt[f[x, y]]],
"InputForm", InputForm[Dt[f[x, y]]], "InputForm", InputForm[Dt[f[x, y]]], "InputForm", InputForm[Dt[f[x, y]]],
"TraditionalForm", TraditionalForm[Dt[f[x, y]]] "TraditionalForm", TraditionalForm[Dt[f[x, y]]] "TraditionalForm", TraditionalForm[Dt[f[x, y]]]
Dt[f[x,y]]
StandardForm Dt[y]f
(0,1)
[x, y] + Dt[x]f
(1,0)
[x, y]
TraditionalForm dyf
(0,1)
(x, y) + dxf
(1,0)
(x, y)
Grid["StandardForm", "Out TraditionalForm", Grid["StandardForm", "Out TraditionalForm", Grid["StandardForm", "Out TraditionalForm",
StandardForm["Dt[f]"], TraditionalForm[Dt[f]], StandardForm["Dt[f]"], TraditionalForm[Dt[f]], StandardForm["Dt[f]"], TraditionalForm[Dt[f]],
StandardForm["Dt[x]"], TraditionalForm[Dt[x]], StandardForm["Dt[x]"], TraditionalForm[Dt[x]], StandardForm["Dt[x]"], TraditionalForm[Dt[x]],
StandardForm["Dt[f,x]"], TraditionalForm[Dt[f, x]], StandardForm["Dt[f,x]"], TraditionalForm[Dt[f, x]], StandardForm["Dt[f,x]"], TraditionalForm[Dt[f, x]],
StandardForm["Dt[x,x]"], TraditionalForm[Dt[x, x]], StandardForm["Dt[x,x]"], TraditionalForm[Dt[x, x]], StandardForm["Dt[x,x]"], TraditionalForm[Dt[x, x]],
StandardForm["Dt[y,x]"], TraditionalForm[Dt[y, x]], StandardForm["Dt[y,x]"], TraditionalForm[Dt[y, x]], StandardForm["Dt[y,x]"], TraditionalForm[Dt[y, x]],
StandardForm["Dt[x y]"], TraditionalForm[Dt[xy]], StandardForm["Dt[x y]"], TraditionalForm[Dt[xy]], StandardForm["Dt[x y]"], TraditionalForm[Dt[xy]],
StandardForm["Dt[x
2
+ y
2
+ z
2
]"] , StandardForm["Dt[x
2
+ y
2
+ z
2
]"] , StandardForm["Dt[x
2
+ y
2
+ z
2
]"] ,
TraditionalForm[Dt [x
2
+ y
2
+ z
2
]] , TraditionalForm[Dt [x
2
+ y
2
+ z
2
]] , TraditionalForm[Dt [x
2
+ y
2
+ z
2
]] ,
StandardForm["Dt[f[x],x]"], TraditionalForm[Dt[f[x], x]] StandardForm["Dt[f[x],x]"], TraditionalForm[Dt[f[x], x]] StandardForm["Dt[f[x],x]"], TraditionalForm[Dt[f[x], x]]
StandardForm Out TraditionalForm
Dt[f] df
Dt[x] dx
Dt[f,x]
df
dx
Dt[x,x] 1
Dt[y,x]
dy
dx
Dt[x y] ydx + xdy
Dt[x
2
+ y
2
+ z
2
] 2xdx + 2ydy + 2zdz
Dt[f[x],x] f
(x)
1.1.3 (* Aplicatie: Familia tangentelor la o curba *)
r[x ]:=2Cos[x], Sin[x] r[x ]:=2Cos[x], Sin[x] r[x ]:=2Cos[x], Sin[x]
tang[x , t ]:=r[x] + t r
[x] tang[x , t ]:=r[x] + t r
[x] tang[x , t ]:=r[x] + t r
[x]
tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], x, , , /16], tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], x, , , /16], tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], x, , , /16],
t, .66, .66, PlotStyle Thickness[0.005], Blue, t, .66, .66, PlotStyle Thickness[0.005], Blue, t, .66, .66, PlotStyle Thickness[0.005], Blue,
Ticks None]; Ticks None]; Ticks None];
curba = ParametricPlot[r[x], x, , , curba = ParametricPlot[r[x], x, , , curba = ParametricPlot[r[x], x, , ,
PlotStyle Thickness[0.01], Cyan, Ticks None]; PlotStyle Thickness[0.01], Cyan, Ticks None]; PlotStyle Thickness[0.01], Cyan, Ticks None];
Show[tangente, curba] Show[tangente, curba] Show[tangente, curba]
r[x ]:=x, x
2
r[x ]:=x, x
2
r[x ]:=x, x
2
tang[x , t ]:=r[x] + t r
[x] tang[x , t ]:=r[x] + t r
[x] tang[x , t ]:=r[x] + t r
[x]
tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], x, 1, 1, 1/10], tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], x, 1, 1, 1/10], tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], x, 1, 1, 1/10],
t, .4, .4, PlotStyle Thickness[0.005], Blue, Ticks None]; t, .4, .4, PlotStyle Thickness[0.005], Blue, Ticks None]; t, .4, .4, PlotStyle Thickness[0.005], Blue, Ticks None];
curba = ParametricPlot[r[x], x, 1, 1, curba = ParametricPlot[r[x], x, 1, 1, curba = ParametricPlot[r[x], x, 1, 1,
Show[tangente, curba, PlotRange->.8, .8, .2, .8] Show[tangente, curba, PlotRange->.8, .8, .2, .8] Show[tangente, curba, PlotRange->.8, .8, .2, .8]
1.1.4 (* Aplicatie: Familia normalelor la o curba *)
f[x ]:=x f[x ]:=x f[x ]:=x
g[x ]:=x
2
g[x ]:=x
2
g[x ]:=x
2
r[x ]:=f[x], g[x] r[x ]:=f[x], g[x] r[x ]:=f[x], g[x]
n[x ]:=g
[x], f
[x] n[x ]:=g
[x], f
[x] n[x ]:=g
[x], f
[x]
tang[x , t ]:=r[x] + t n[x] tang[x , t ]:=r[x] + t n[x] tang[x , t ]:=r[x] + t n[x]
tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], x, 1, 1, .1], tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], x, 1, 1, .1], tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], x, 1, 1, .1],
t, 0, .4, PlotStyle Thickness[0.005], Blue, Ticks None]; t, 0, .4, PlotStyle Thickness[0.005], Blue, Ticks None]; t, 0, .4, PlotStyle Thickness[0.005], Blue, Ticks None];
curba = ParametricPlot[r[x], x, 1, 1, curba = ParametricPlot[r[x], x, 1, 1, curba = ParametricPlot[r[x], x, 1, 1,
Show[tangente, curba, PlotRange->.8, .8, .2, .8] Show[tangente, curba, PlotRange->.8, .8, .2, .8] Show[tangente, curba, PlotRange->.8, .8, .2, .8]
f[x ]:=2Cos[x] f[x ]:=2Cos[x] f[x ]:=2Cos[x]
g[x ]:=Sin[x] g[x ]:=Sin[x] g[x ]:=Sin[x]
r[x ]:=f[x], g[x] r[x ]:=f[x], g[x] r[x ]:=f[x], g[x]
n[x ]:=g
[x], f
[x] n[x ]:=g
[x], f
[x] n[x ]:=g
[x], f
[x]
tang[x , t ]:=r[x] + t n[x] tang[x , t ]:=r[x] + t n[x] tang[x , t ]:=r[x] + t n[x]
tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], x, , , /16], tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], x, , , /16], tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], x, , , /16],
t, 0, .66, PlotStyle Thickness[0.005], Blue, Ticks None]; t, 0, .66, PlotStyle Thickness[0.005], Blue, Ticks None]; t, 0, .66, PlotStyle Thickness[0.005], Blue, Ticks None];
curba = ParametricPlot[r[x], x, , , curba = ParametricPlot[r[x], x, , , curba = ParametricPlot[r[x], x, , ,
Show[tangente, curba] Show[tangente, curba] Show[tangente, curba]
1.1.5 (* Aplicatie: Exemplu de punct stat ionar *)
Prezen am un exemplu de punct stat ionar care nu este punct de extrem
local.
Fie f : R
2
R, f(x, y) = x
2
y
2
, av and ca grafc
paraboloidul hiperbolic z = x
2
y
2
. Rezolv and sistemul
_
_
_
f
x
(x, y) = 2x = 0
f
y
(x, y) = 2y = 0
se obt ine punctul stat ionar (0, 0).

In acest
punct avem f
x
2
(0, 0) f
y
2
(0, 0) < f
xy
(0, 0), deci (0, 0) este punct sa pen-
tru f. Aceasta se observ a si din reprezentarea grafca a suprafet ei.
1.1.6 (* Aplicatie: Exemplu de puncte de extrem *)
S a determin am punctele de extrem local ale funct iei
f : D R
2
R, f(x, y) = xy
2
e
xy
cu x < 0.
Rezolv and sistemul
_
_
_
f
x
(x, y) = (y
2
+ xy
2
)e
xy
= 0
f
y
(x, y) = (2xy xy
2
)e
xy
= 0
se obt in
punctele stat ionare M(1, 2) si M
a
(a, 0), cu a < 0.
In punctul (1, 2) avem d

2
f(1, 2)(h
1
, h
2
) = 4e
3
h
2
1
2e
3
h
2
2
,
negativ defnit a, deci este vorba despre un punct de maxim local, cu
valoarea maxim a f(1, 2) = 4e
3
.
Pentru punctele M
a
(a, 0), d
2
f(a, 0)(h
1
, h
2
) = 2ae
a
h
2
2
este
semidefnit a, deci nu se poate decide prin aceast a metod a dac a punctul
M
a
este de extrem local.

In schimb, se observ a c a f(a, 0) = 0 pentru
orice a < 0 iar f(x, y) 0, pentru orice x < 0, y R. Deci orice punct
M
a
(a, 0), a < 0, este punct de minim local.
1.1.7 (* Aplicatie: Rezolvarea unei ecuat ii diferent iale *)
S a rezolv am ecuat ia diferent ial a de tip Clairaut y = x y
+ y
2
.
f[p ]:=p
2
; f[p ]:=p
2
; f[p ]:=p
2
;
(* Solutia generala *) (* Solutia generala *) (* Solutia generala *)
y[x]/.DSolve[y[x] == x y
[x] + f[y
[x]], y[x], x][[1]] y[x]/.DSolve[y[x] == x y
[x] + f[y
[x] + f[y
[x]], y[x], x][[1]]

xC[1] + C[1]
2
(* Solutia singulara *) (* Solutia singulara *) (* Solutia singulara *)
Eliminate [y==xC[1] + C[1]
2
, D[y==xC[1] + C[1]
2
, C[1]] , Eliminate [y==xC[1] + C[1]
2
, D[y==xC[1] + C[1]
2
, C[1]] , Eliminate [y==xC[1] + C[1]
2
, D[y==xC[1] + C[1]
2
, C[1]] ,
C[1]] C[1]] C[1]]
4y == x
2
Deci, solut ia generala este familia de curbe y = x C +C
2
, C R,
iar solut ia singulara, 4y = x
2
, este nf asur atoarea familiei solut iei
generale.
y C x C
2
4 y x
2
1.1.8 (* Aplicatie: Rezolvarea unei ecuat ii diferent iale *)
S a rezolv am ecuat ia diferent iale de tip Clairaut
y = x y
log y
.
f[p ]:=p Log[p] f[p ]:=p Log[p] f[p ]:=p Log[p]
(* Solutia generala *) (* Solutia generala *) (* Solutia generala *)
y[x]/.DSolve[y[x] == x y
[x] + f[y
[x] + f[y
[x] + f[y
[x]], y[x], x][[1]]

xC[1] C[1]Log[C[1]]
(* Solutia singulara *) (* Solutia singulara *) (* Solutia singulara *)
Eliminate[y==xC[1] C[1]Log[C[1]], D[y==xC[1] C[1]Log[C[1]], Eliminate[y==xC[1] C[1]Log[C[1]], D[y==xC[1] C[1]Log[C[1]], Eliminate[y==xC[1] C[1]Log[C[1]], D[y==xC[1] C[1]Log[C[1]],
C[1]], C[1]] C[1]], C[1]] C[1]], C[1]]
y == e
1+x
Deci, solut ia generala este familia de curbe y = C xC log C, C
R
+
, iar solut ia singulara, y = e
x1
, este nf asur atoarea familiei
solut iei generale.
y x C C Log C
y
x 1
1.1.9 (*Aplicatie: Calculul unei integrale duble *)
S a calcul am integrala dubl a
__
D
xydxdy, unde
D =
_
(x, y) R
2
[ (x
2
+ y
2
)
2
xy
_
.
Se face trecerea la coordonate polare,
_
_
_
x = cos
y = sin
.
Din simetria domeniului D si a funct iei se obt ine
__
D
xy dxdy = 2
_
2
0
d
_

sin 2
2
0
2
_
sin 2
2
d =
24
.
(* Vizualizare domeniu *) (* Vizualizare domeniu *) (* Vizualizare domeniu *)
RegionPlot
_
(x
2
+ y
2
)
2
< xy, x, .7, .7, y, .7, .7, RegionPlot
_
(x
2
+ y
2
)
2
< xy, x, .7, .7, y, .7, .7, RegionPlot
_
(x
2
+ y
2
)
2
< xy, x, .7, .7, y, .7, .7,
Axes True, Axes True, Axes True,
FrameStyle Directive[12], FrameStyle Directive[12], FrameStyle Directive[12],
BoundaryStyle Directive[Blue, Thickness[0.007]], BoundaryStyle Directive[Blue, Thickness[0.007]], BoundaryStyle Directive[Blue, Thickness[0.007]],
PlotLabel Style
_
Framed
_
D : (x
2
+ y
2
)
2
< xy
_
, 24, Blue, PlotLabel Style
_
Framed
_
D : (x
2
+ y
2
)
2
< xy
_
_
Framed
_
D : (x
2
+ y
2
)
2
< xy
_
, 24, Blue,
Background Lighter[Blue, 0.8]], AspectRatio Automatic] Background Lighter[Blue, 0.8]], AspectRatio Automatic] Background Lighter[Blue, 0.8]], AspectRatio Automatic]
0.6 0.4 0.2 0.0 0.2 0.4 0.6
0.6
0.4
0.2
0.0
0.2
0.4
0.6
D : x
2
y
2
2
x y
(* Calcul integrala *) (* Calcul integrala *) (* Calcul integrala *)
2
_
/2
0
_
Sin[2]
2
_
_
Sin[2]
2
0

2
d
_
d 2
_
/2
0
_
Sin[2]
2
_
_
Sin[2]
2
0

2
d
_
d 2
_
/2
0
_
Sin[2]
2
_
_
Sin[2]
2
0

2
d
_
d
24
1.2. SERII
1.2 Serii
1.2.1 Comanda Sum
1.2.1 Sum [f[n], {n, n
0
, n
1
}]
Calculeaz a suma
n
1
n=n
0
f(n).
1.2.2 Comanda NSum
1.2.2 NSum [f[n], {n, n
0
, n
1
}]
Calculeaz a numeric suma
n
1
n=n
0
f(n).
Exemple:
n
k=1
q
k
n
k=1
q
k
n
k=1
q
k
q (1 + q
n
)
1 + q
p
n=1
Sin[nx]
p
n=1
Sin[nx]
p
n=1
Sin[nx]
Csc
_
x
2
_
Sin
_
px
2
_
Sin
_
1
2
(1 + p)x
_
n=1
1
n
n=1
1
n
n=1
1
n
Sum::div : Sum does not converge.))
n=1
1
n
2
n=1
1
n
2
n=1
1
n
2
2
6
n=1
1
n
3
//TraditionalForm
n=1
1
n
3
//TraditionalForm
n=1
1
n
3
//TraditionalForm
(3)
n=0
x
n
(2n + 1)!
//TrigToExp
n=0
x
n
(2n + 1)!
//TrigToExp
n=0
x
n
(2n + 1)!
//TrigToExp
x
2
x
+
e
x
2
n=0
Cos[nx]
n!
//TraditionalForm
n=0
Cos[nx]
n!
//TraditionalForm
n=0
Cos[nx]
n!
//TraditionalForm
e
cos(x)
cos(sin(x))
n=1
n!
(n + p)!
//TraditionalForm
n=1
n!
(n + p)!
//TraditionalForm
n=1
n!
(n + p)!
//TraditionalForm
1
(p 1)(p + 1)
1.2. SERII
n=0
(1)
n
4n + 1
//TraditionalForm
n=0
(1)
n
4n + 1
//TraditionalForm
n=0
(1)
n
4n + 1
//TraditionalForm
+ 2 log
_
1 +
2
_
4
n=1
_
1
n
Log
_
1 +
1
n
__
//TraditionalForm
n=1
_
1
n
Log
_
1 +
1
n
__
//TraditionalForm
n=1
_
1
n
Log
_
1 +
1
n
__
//TraditionalForm
Do
_
Print
_
"
n
k=1
", k
m
, " = ",
n
k=1
k
m
_
, m, 0, 4
_
Do
_
Print
_
"
n
k=1
", k
m
, " = ",
n
k=1
k
m
_
, m, 0, 4
_
Do
_
Print
_
"
n
k=1
", k
m
, " = ",
n
k=1
k
m
_
, m, 0, 4
_
n
k=1
1 = n
n
k=1
k =
1
2
n(1 + n)
n
k=1
k
2
=
1
6
n(1 + n)(1 + 2n)
n
k=1
k
3
=
1
4
n
2
(1 + n)
2
n
k=1
k
4
=
1
30
n(1 + n)(1 + 2n)
_
1 + 3n + 3n
2
_
n=0
_
1 + x
2
n
_
n=0
_
1 + x
2
n
_
n=0
_
1 + x
2
n
_
1
1 x
Product[n, n, 1, p] Product[n, n, 1, p] Product[n, n, 1, p]
p!
Product[n, n, 1, 2p + 1, 2]//TraditionalForm Product[n, n, 1, 2p + 1, 2]//TraditionalForm Product[n, n, 1, 2p + 1, 2]//TraditionalForm
2
p
(2p + 1)!
p!
Product[n, n, 2, 2p, 2]//TraditionalForm Product[n, n, 2, 2p, 2]//TraditionalForm Product[n, n, 2, 2p, 2]//TraditionalForm
2
p
(p + 1)
x
Sin[x]
n=1
_
1
x
2
2
n
2
_
//FullSimplify
x
Sin[x]
n=1
_
1
x
2
2
n
2
_
//FullSimplify
x
Sin[x]
n=1
_
1
x
2
2
n
2
_
//FullSimplify
1
(*Wallis*) (*Wallis*) (*Wallis*)
n=1
2n
_
(2n 1)(2n + 1)
n=1
2n
_
(2n 1)(2n + 1)
n=1
2n
_
(2n 1)(2n + 1)
_
2
1.2. SERII
1.2.3 Serii Taylor
1.2.3 Series [f[x], {x, a, n}]
Genereaz a aproximarea de tip Taylor:
n
k=0
f
(k)
(a)
k!
(x a)
k
+ O(x a)
n+1
Exemple:
Series[f[x], x, a, 3] Series[f[x], x, a, 3] Series[f[x], x, a, 3]
f[a] + f
[a](x a) +
1
2
f
[a](x a)
2
+
1
6
f
(3)
[a](x a)
3
+ O[x a]
4
%//Normal %//Normal %//Normal
f[a] + (a + x)f
[a] +
1
2
(a + x)
2
f
[a] +
1
6
(a + x)
3
f
(3)
[a]
Series[f[x, y], x, a, 1, y, b, 1]//Normal Series[f[x, y], x, a, 1, y, b, 1]//Normal Series[f[x, y], x, a, 1, y, b, 1]//Normal
f[a, b] + (x a)f
(1,0)
[a, b] + (y b)f
(0,1)
[a, b]+(x a)(y b)f
(1,1)
[a, b]
Series[Sin[x], x, 0, 5] Series[Sin[x], x, 0, 5] Series[Sin[x], x, 0, 5]
x
x
3
6
+
x
5
120
+ O[x]
6
Series[Sin[Sin[x]], x, 0, 5] Series[Sin[Sin[x]], x, 0, 5] Series[Sin[Sin[x]], x, 0, 5]
x
x
3
3
+
x
5
10
+ O[x]
6
Series[Exp[Exp[x]], x, 0, 2] Series[Exp[Exp[x]], x, 0, 2] Series[Exp[Exp[x]], x, 0, 2]
e + ex + ex
2
+ O[x]
3
Series[Tan[Sin[x]] Sin[Tan[x]], x, 0, 7]//Normal Series[Tan[Sin[x]] Sin[Tan[x]], x, 0, 7]//Normal Series[Tan[Sin[x]] Sin[Tan[x]], x, 0, 7]//Normal
x
7
30
Series[Tan[Sin[x]] Sin[Tan[x]], x, 0, 7]//Normal Series[Tan[Sin[x]] Sin[Tan[x]], x, 0, 7]//Normal Series[Tan[Sin[x]] Sin[Tan[x]], x, 0, 7]//Normal
x
7
30
1.3 Limite
1.3.1 Limit [f[x], x a]
Calculeaz a limita lim
xa
f(x).
1.3.2 Limit [f[x], x a, Direction 1]
xa
f(x).
1.3.3 Limit [f[x], x a, Direction 1]
xa
f(x).
1.3. LIMITE
Exemple:
Limit[1/x, x ] Limit[1/x, x ] Limit[1/x, x ]
0
Limit[1/x, x 0, Direction 1] Limit[1/x, x 0, Direction 1] Limit[1/x, x 0, Direction 1]
Limit[1/x, x 0, Direction 1] Limit[1/x, x 0, Direction 1] Limit[1/x, x 0, Direction 1]
Limit
__
1 +
1
x
_
x
, x
_
Limit
__
1 +
1
x
_
x
, x
_
Limit
__
1 +
1
x
_
x
, x
_
e
Limit
_
1
x
2

1
Tan[x]
2
, x 0
_
Limit
_
1
x
2

1
Tan[x]
2
, x 0
_
Limit
_
1
x
2

1
Tan[x]
2
, x 0
_
2
3
Limit
_
Tan[Sin[x]] Sin[Tan[x]]
x
7
, x 0, Direction 1
_
Limit
_
x
7
, x 0, Direction 1
_
Limit
_
x
7
, x 0, Direction 1
_
1
30
Limit
_
e
n
n!
n
n
n

_
2
144n
2

_
2
6n
, n
_
Limit
_
e
n
n!
n
n
n

_
2
144n
2

_
2
6n
, n
_
Limit
_
e
n
n!
n
n
n

_
2
144n
2

_
2
6n
, n
_
2
Limit
_
n
__
1 +
1
n
_
na
_
1 +
a
n
_
n
_
, n
_
Limit
_
n
__
1 +
1
n
_
na
_
1 +
a
n
_
n
_
, n
_
Limit
_
n
__
1 +
1
n
_
na
_
1 +
a
n
_
n
_
, n
_
1
2
(a 1)ae
a
2
Comenzi pentru calcul integral
2.1 Comanda Integrate
2.1.1 Integrate[f [x
1
, . . . , x
n
], {x
1
, a
1
, b
1
},. . . , {x
n
, a
n
, b
n
}]
calculeaz a inegrala
_
b
1
a
1
. . .
_
b
n
a
n
f(x
1
, . . . , x
n
) dx
1
. . . dx
n
Modul de utilizare al comenzii Derivative este explicitat de
urm atoarele tabele generate cu MATHEMATICA.
29
2. COMENZI PENTRU CALCUL INTEGRAL
Grid["InputForm", InputForm[Integrate[f[x], x]], Grid["InputForm", InputForm[Integrate[f[x], x]], Grid["InputForm", InputForm[Integrate[f[x], x]],
"StandardForm", StandardForm[Integrate[f[x], x]], "StandardForm", StandardForm[Integrate[f[x], x]], "StandardForm", StandardForm[Integrate[f[x], x]],
"TraditionalForm", TraditionalForm[Integrate[f[x], x]], "TraditionalForm", TraditionalForm[Integrate[f[x], x]], "TraditionalForm", TraditionalForm[Integrate[f[x], x]],
InputForm Integrate[f[x], x]
StandardForm
_
f[x] dx
TraditionalForm
_
f(x) dx
Grid["InputForm", "Integrate[f[x],x,a,b]", Grid["InputForm", "Integrate[f[x],x,a,b]", Grid["InputForm", "Integrate[f[x],x,a,b]",
"StandardForm", StandardForm[Integrate[f[x], x, a, b]], "StandardForm", StandardForm[Integrate[f[x], x, a, b]], "StandardForm", StandardForm[Integrate[f[x], x, a, b]],
"TraditionalForm", TraditionalForm[Integrate[f[x], x, a, b]], "TraditionalForm", TraditionalForm[Integrate[f[x], x, a, b]], "TraditionalForm", TraditionalForm[Integrate[f[x], x, a, b]],
InputForm Integrate[f[x],x,a,b]
StandardForm
_
b
a
f[x] dx
TraditionalForm
_
b
a
f(x) dx
2.1. COMANDA INTEGRATE
Grid["InputForm", "Integrate[f[x,y],x,a,b,y,c,d]", Grid["InputForm", "Integrate[f[x,y],x,a,b,y,c,d]", Grid["InputForm", "Integrate[f[x,y],x,a,b,y,c,d]",
"StandardForm", "StandardForm", "StandardForm",
StandardForm[Integrate[f[x, y], x, a, b, y, c, d]], StandardForm[Integrate[f[x, y], x, a, b, y, c, d]], StandardForm[Integrate[f[x, y], x, a, b, y, c, d]],
"TraditionalForm", "TraditionalForm", "TraditionalForm",
TraditionalForm[Integrate[f[x, y], x, a, b, y, c, d]], TraditionalForm[Integrate[f[x, y], x, a, b, y, c, d]], TraditionalForm[Integrate[f[x, y], x, a, b, y, c, d]],
InputForm Integrate[f[x,y],x,a,b,y,c,d]
StandardForm
_
b
a
_
d
c
f[x, y]dydx
TraditionalForm
_
b
a
_
d
c
f(x, y)dydx
Exemple:
_
x
n
dx
_
x
n
dx
_
x
n
dx
x
1+n
1 + n
_
Sin[x] dx
_
Sin[x] dx
_
Sin[x] dx Cos[x]
_
Log[x] dx
_
Log[x] dx
_
Log[x] dx x + xLog[x]
_
ArcTan[x] dx
_
ArcTan[x] dx
_
ArcTan[x] dx xArcTan[x]
1
2
Log
_
1 + x
2
_
ArcSin[x] dx
_
ArcSin[x] dx
_
ArcSin[x] dx
1 x
2
+ xArcSin[x]
_
Tan[x]
10
dx
_
Tan[x]
10
dx
_
Tan[x]
10
dx
x
563Cot[x]
315
+
506
315
Cot[x]Csc[x]
2
136
105
Cot[x]Csc[x]
4
+
37
63
Cot[x]Csc[x]
6
1
9
Cot[x]Csc[x]
8
Do
_
Print
_
"
_
",
"dx"
1 + x
n
, " = ",
_
1
1 + x
n
dx
_
, n, 1, 4
_
// Do
_
Print
_
"
_
",
"dx"
1 + x
n
, " = ",
_
1
1 + x
n
dx
_
, n, 1, 4
_
// Do
_
Print
_
"
_
",
"dx"
1 + x
n
, " = ",
_
1
1 + x
n
dx
_
, n, 1, 4
_
//
FullSimplify FullSimplify FullSimplify
_
dx
1 + x
= Log[1 + x]
_
dx
1 + x
2
= ArcTan[x]
_
dx
1 + x
3
=
ArcTan
_
1+2x
3
_
3
+
1
3
Log[1 + x]
1
6
Log
_
1 x + x
2
_
dx
1 + x
4
=
1
4
2
_
2ArcTan
_
1
2x
_
+ 2ArcTan
_
1 +
2x
_
Log
_
1
2x + x
2
_
+ Log
_
1 +
2x + x
2
__
Do
_
Print
_
"
_
", Sin[x]
n
, " dx", " = ",
_
Sin[x]
n
dx
_
, n, 1, 4
_
// Do
_
Print
_
"
_
", Sin[x]
n
, " dx", " = ",
_
Sin[x]
n
dx
_
, n, 1, 4
_
// Do
_
Print
_
"
_
", Sin[x]
n
, " dx", " = ",
_
Sin[x]
n
dx
_
, n, 1, 4
_
//
FullSimplify FullSimplify FullSimplify
_
Sin[x] dx = Cos[x]
_
Sin[x]
2
dx =
x
2

1
4
Sin[2x]
_
Sin[x]
3
dx =
3Cos[x]
4
+
1
12
Cos[3x]
_
Sin[x]
4
dx =
3x
8

1
4
Sin[2x] +
1
32
Sin[4x]
Exemple:
_
e
x
2
dx
_
e
x
2
dx
_
e
x
2
dx
1
2
Erf[x]
_
Sin[x]
x
dx
_
Sin[x]
x
dx
_
Sin[x]
x
dx
SinIntegral[x]
_
Log[1 x]
x
dx
_
Log[1 x]
x
dx
_
Log[1 x]
x
dx
PolyLog[2, x]
_
1
x
2
+ a
2
dx
_
1
x
2
+ a
2
dx
_
1
x
2
+ a
2
dx
ArcTan
_
x
a
a
FullSimplify
__

0
e
x
x
a1
dx, a > 0
_
//TraditionalForm FullSimplify
__

0
e
x
x
a1
dx, a > 0
_
__

0
e
x
x
a1
dx, a > 0
_
//TraditionalForm
(a)
FullSimplify
__
1
0
x
a1
(1 x)
b1
dx == Beta[a, b], a > 0&&b > 0
_
FullSimplify
__
1
0
x
a1
(1 x)
b1
dx == Beta[a, b], a > 0&&b > 0
_
FullSimplify
__
1
0
x
a1
(1 x)
b1
dx == Beta[a, b], a > 0&&b > 0
_
True
FullSimplify
__
1
0
x
a1
(1 x)
b1
dx, a > 0&&b > 0
_
__
1
0
x
a1
(1 x)
b1
dx, a > 0&&b > 0
_
__
1
0
x
a1
(1 x)
b1
dx, a > 0&&b > 0
_
//TraditionalForm
(a)(b)
(a + b)
FullSimplify
_
Beta[a, b] ==
Gamma[a]Gamma[b]
Gamma[a + b]
, a > 0&&b > 0
_
FullSimplify
_
Beta[a, b] ==
Gamma[a]Gamma[b]
Gamma[a + b]
, a > 0&&b > 0
_
FullSimplify
_
Beta[a, b] ==
Gamma[a]Gamma[b]
Gamma[a + b]
, a > 0&&b > 0
_
True
_
1
0
Log[1 + x]
x
dx
_
1
0
Log[1 + x]
x
dx
_
1
0
Log[1 + x]
x
dx
2
12
_
1
0
Log[1 x]
x
dx
_
1
0
Log[1 x]
x
dx
_
1
0
Log[1 x]
x
dx
2
6
FullSimplify
__
1
0
Log [1 + x
a
]
x
dx, a > 0
_
FullSimplify
__
1
0
Log [1 + x
a
]
x
dx, a > 0
_
FullSimplify
__
1
0
Log [1 + x
a
]
x
dx, a > 0
_
2
12a
FullSimplify
__

0
e
sx
Sin[x]
x
dx, s > 0
_
FullSimplify
__

0
e
sx
Sin[x]
x
dx, s > 0
_
FullSimplify
__

0
e
sx
Sin[x]
x
dx, s > 0
_
ArcCot[s]
FullSimplify
__

0
e
sx
Sin[x]
2
x
dx, s > 0
_
FullSimplify
__

0
e
sx
Sin[x]
2
x
dx, s > 0
_
FullSimplify
__

0
e
sx
Sin[x]
2
x
dx, s > 0
_
1
4
Log
_
1 +
4
s
2
_
_

0
Sin[x]
x
dx
_

0
Sin[x]
x
dx
_

0
Sin[x]
x
dx
2
FullSimplify
__
1
0
x
a
x
b
Log[x]
dx, a > 0&&b > 0
_
FullSimplify
__
1
0
x
a
x
b
Log[x]
dx, a > 0&&b > 0
_
FullSimplify
__
1
0
x
a
x
b
Log[x]
dx, a > 0&&b > 0
_
Log
_
1 + a
1 + b
_
FullSimplify
_
_
/2
0
Sin[x]
2a
dx, a > 0
_
FullSimplify
_
_
/2
0
Sin[x]
2a
dx, a > 0
_
FullSimplify
_
_
/2
0
Sin[x]
2a
dx, a > 0
_
Gamma
_
1
2
+ a
2Gamma[1 + a]
FullSimplify
__

0
ArcTan[ax]
x (1 + x
2
)
dx, a > 0
_
FullSimplify
__

0
ArcTan[ax]
x (1 + x
2
)
dx, a > 0
_
FullSimplify
__

0
ArcTan[ax]
x (1 + x
2
)
dx, a > 0
_
1
2
Log[1 + a]
FullSimplify
__

0
e
sx
Log[x]dx, s > 0
_
FullSimplify
__

0
e
sx
Log[x]dx, s > 0
_
FullSimplify
__

0
e
sx
Log[x]dx, s > 0
_
1 + EulerGamma + Log[s]
s
2
3
Comenzi grafce
3.1 Comanda Plot
Comanda Plot are sintaxa
3.1.1 Plot[f(x), {x, a, b}]
Vizualizeaz a grafcul al functiei f : [a, b] R.
37
3. COMENZI GRAFICE
3.1.2 (* Exemplu Plot *)
Plot[Sin[x], x, , ] Plot[Sin[x], x, , ] Plot[Sin[x], x, , ]
3 2 1 1 2 3
1.0
0.5
0.5
1.0
Plot[Sin[x], x, , , Ticks None] Plot[Sin[x], x, , , Ticks None] Plot[Sin[x], x, , , Ticks None]
3.1. COMANDA PLOT
Plot[Sin[x], x, , , Plot[Sin[x], x, , , Plot[Sin[x], x, , ,
Axes True, AxesLabel x, Sin[x], Axes True, AxesLabel x, Sin[x], Axes True, AxesLabel x, Sin[x],
LabelStyle Directive[Red, Bold, 16], LabelStyle Directive[Red, Bold, 16], LabelStyle Directive[Red, Bold, 16],
Frame True, Frame True, Frame True,FrameStyle Directive[Orange, 12]] FrameStyle Directive[Orange, 12]] FrameStyle Directive[Orange, 12]]
3 2 1 0 1 2 3
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
x
sin x
3. COMENZI GRAFICE
Plot[Sin[x], x, , , Ticks Pi, Pi, 1, 1, Plot[Sin[x], x, , , Ticks Pi, Pi, 1, 1, Plot[Sin[x], x, , , Ticks Pi, Pi, 1, 1,
TicksStyle Directive[Red, Bold, 14], TicksStyle Directive[Red, Bold, 14], TicksStyle Directive[Red, Bold, 14],
PlotStyle Cyan, Dashed, Thickness[0.01]] PlotStyle Cyan, Dashed, Thickness[0.01]] PlotStyle Cyan, Dashed, Thickness[0.01]]
1
1
3.1. COMANDA PLOT
grafc0 = Plot[Sin[x], x, , , Ticks Pi, Pi, 1, 1, grafc0 = Plot[Sin[x], x, , , Ticks Pi, Pi, 1, 1, grafc0 = Plot[Sin[x], x, , , Ticks Pi, Pi, 1, 1,
TicksStyle Directive[Red, Bold, Italic, 14], TicksStyle Directive[Red, Bold, Italic, 14], TicksStyle Directive[Red, Bold, Italic, 14],
PlotStyle Orange, Thickness[0.01], PlotStyle Orange, Thickness[0.01], PlotStyle Orange, Thickness[0.01],
Filling Axis, FillingStyle Cyan]; Filling Axis, FillingStyle Cyan]; Filling Axis, FillingStyle Cyan];
text0 = Graphics[Text[Style[Sin[x], 20, Bold, Red], 2.7, 0.9], text0 = Graphics[Text[Style[Sin[x], 20, Bold, Red], 2.7, 0.9], text0 = Graphics[Text[Style[Sin[x], 20, Bold, Red], 2.7, 0.9],
FormatType TraditionalForm]; FormatType TraditionalForm]; FormatType TraditionalForm];
Show[grafc0, text0] Show[grafc0, text0] Show[grafc0, text0]
sin x
1
1
3. COMENZI GRAFICE
Plot[Sin[x], x, , , Plot[Sin[x], x, , , Plot[Sin[x], x, , ,
Filling Axis, FillingStyle Orange, Filling Axis, FillingStyle Orange, Filling Axis, FillingStyle Orange,
PlotStyle Red, Thickness[0.01]] PlotStyle Red, Thickness[0.01]] PlotStyle Red, Thickness[0.01]]
3 2 1 1 2 3
1.0
0.5
0.5
1.0
3.1. COMANDA PLOT
Plot[Max[Sin[x], Cos[x]], Sin[x], Cos[x], x, , , Plot[Max[Sin[x], Cos[x]], Sin[x], Cos[x], x, , , Plot[Max[Sin[x], Cos[x]], Sin[x], Cos[x], x, , ,
PlotStyle Cyan, Thickness[0.02], Blue, Dashed, Thickness[0.006], PlotStyle Cyan, Thickness[0.02], Blue, Dashed, Thickness[0.006], PlotStyle Cyan, Thickness[0.02], Blue, Dashed, Thickness[0.006],
Red, Dashed, Thickness[0.006]] Red, Dashed, Thickness[0.006]] Red, Dashed, Thickness[0.006]]
3 2 1 1 2 3
1.0
0.5
0.5
1.0
3. COMENZI GRAFICE
3.1.9 (* Exemplu Plot, Piecewise *)
f[x ]:=Piecewise[x, x < 0, f[x ]:=Piecewise[x, x < 0, f[x ]:=Piecewise[x, x < 0, x(1 x), x > 0]; x(1 x), x > 0]; x(1 x), x > 0];
f[x] f[x] f[x]
_
_
x x < 0
(1 x)x x > 0
0 True
Plot[f[x], x, 1, 1, AspectRatio Automatic] Plot[f[x], x, 1, 1, AspectRatio Automatic] Plot[f[x], x, 1, 1, AspectRatio Automatic]
1.0 0.5 0.5 1.0
1.0
0.8
0.6
0.4
0.2
0.2
3.1. COMANDA PLOT
grafc1 = Plot[f[x], x, 1, 0, PlotStyle Red, Thickness[0.01]]; grafc1 = Plot[f[x], x, 1, 0, PlotStyle Red, Thickness[0.01]]; grafc1 = Plot[f[x], x, 1, 0, PlotStyle Red, Thickness[0.01]];
grafc2 = Plot[f[x], x, 0, 1, PlotStyle Blue, Thickness[0.01]]; grafc2 = Plot[f[x], x, 0, 1, PlotStyle Blue, Thickness[0.01]]; grafc2 = Plot[f[x], x, 0, 1, PlotStyle Blue, Thickness[0.01]];
Show[grafc1, grafc2, PlotRange 1, 1, 1, 1, Show[grafc1, grafc2, PlotRange 1, 1, 1, 1, Show[grafc1, grafc2, PlotRange 1, 1, 1, 1,
AspectRatio Automatic] AspectRatio Automatic] AspectRatio Automatic]
1.0 0.5 0.5 1.0
1.0
0.5
0.5
1.0
3. COMENZI GRAFICE
3.2 Comanda ParametricPlot
Comanda ParametricPlot are sintaxa
3.2.1 ParametricPlot[{x(t), y(t)}, {t, a, b}]
Genereaza un grafc al curbei
: [a, b] R
2
, (t) = (x(t), y(t)).
3.2.2 (* Exemplu ParametricPlot *)
cerc[x , y , R ]:=ParametricPlot[x + RCos[t], y + RSin[t], t, 0, 2, cerc[x , y , R ]:=ParametricPlot[x + RCos[t], y + RSin[t], t, 0, 2, cerc[x , y , R ]:=ParametricPlot[x + RCos[t], y + RSin[t], t, 0, 2,
PlotStyle Blue, Thickness[0.01], PlotStyle Blue, Thickness[0.01], PlotStyle Blue, Thickness[0.01],
Ticks 0, "0", R, "(0, R)", Ticks 0, "0", R, "(0, R)", Ticks 0, "0", R, "(0, R)",
TicksStyle Directive[Bold, Blue, 14]] TicksStyle Directive[Bold, Blue, 14]] TicksStyle Directive[Bold, Blue, 14]]
cerc[0, 1, 1] cerc[0, 1, 1] cerc[0, 1, 1]
0, R
3.2. COMANDA PARAMETRICPLOT
3.2.3 (* Cicloida *)
cicloida[R ]:=ParametricPlot[R(t Sin[t]), R(1 Cos[t]), t, 0, 2, cicloida[R ]:=ParametricPlot[R(t Sin[t]), R(1 Cos[t]), t, 0, 2, cicloida[R ]:=ParametricPlot[R(t Sin[t]), R(1 Cos[t]), t, 0, 2,
PlotStyle Red, Thickness[0.01], PlotStyle Red, Thickness[0.01], PlotStyle Red, Thickness[0.01],
Ticks 2, "2 R", 2, "2 R", Ticks 2, "2 R", 2, "2 R", Ticks 2, "2 R", 2, "2 R",
TicksStyle Directive[Bold, Blue, 14]] TicksStyle Directive[Bold, Blue, 14]] TicksStyle Directive[Bold, Blue, 14]]
cicloida[1] cicloida[1] cicloida[1]
2 R
2 R
3.2.4 (* Cerc si Cicloida generata *)
Show[cerc[0,1,1], cicloida[1], PlotRange Automatic] Show[cerc[0,1,1], cicloida[1], PlotRange Automatic] Show[cerc[0,1,1], cicloida[1], PlotRange Automatic]
0, R
3. COMENZI GRAFICE
3.2.5 (* Epicicloida, R=k r *)
epicicloida[r , k ]:= epicicloida[r , k ]:= epicicloida[r , k ]:=
ParametricPlot
__
r(k + 1)
_
Cos[t]
Cos[(k + 1)t]
k + 1
_
, ParametricPlot
__
r(k + 1)
_
Cos[t]
Cos[(k + 1)t]
k + 1
_
, ParametricPlot
__
r(k + 1)
_
Cos[t]
Cos[(k + 1)t]
k + 1
_
,
r(k + 1)
_
Sin[t]
Sin[(k + 1)t]
k + 1
__
, t, 0, 2, r(k + 1)
_
Sin[t]
Sin[(k + 1)t]
k + 1
__
, t, 0, 2, r(k + 1)
_
Sin[t]
Sin[(k + 1)t]
k + 1
__
, t, 0, 2,
PlotStyle Red, Thickness[0.01], Ticks None] PlotStyle Red, Thickness[0.01], Ticks None] PlotStyle Red, Thickness[0.01], Ticks None]
Show[epicicloida[1, 10], cerc[0, 0, 10], Axes->False] Show[epicicloida[1, 10], cerc[0, 0, 10], Axes->False] Show[epicicloida[1, 10], cerc[0, 0, 10], Axes->False]
3.2.6 (* Animatie: Generarea cicloidei *)
R = 1; R = 1; R = 1;
Animate[ Animate[ Animate[
ParametricPlot[ ParametricPlot[ ParametricPlot[
_
2Ra, R
t
2
+
(2t)
2
R(a2 Sin[a2]), R(1 Cos[a2]),
_
2Ra, R
t
2
+
(2t)
2
R(a2 Sin[a2]), R(1 Cos[a2]),
_
2Ra, R
t
2
+
(2t)
2
R(a2 Sin[a2]), R(1 Cos[a2]),
2Ra + RCos[t], R + RSin[t], 2Ra + RCos[t], R + RSin[t], 2Ra + RCos[t], R + RSin[t],
R(at Sin[at]), R(1 Cos[at]), R, 0, 2 + R, 2, t, 0, 2, R(at Sin[at]), R(1 Cos[at]), R, 0, 2 + R, 2, t, 0, 2, R(at Sin[at]), R(1 Cos[at]), R, 0, 2 + R, 2, t, 0, 2,
PlotStyle Blue, Thickness[0.005], Blue, Thickness[0.005], PlotStyle Blue, Thickness[0.005], Blue, Thickness[0.005], PlotStyle Blue, Thickness[0.005], Blue, Thickness[0.005],
Red, Thickness[0.01], Ticks 2, "2 R", 2, "2 R", Red, Thickness[0.01], Ticks 2, "2 R", 2, "2 R", Red, Thickness[0.01], Ticks 2, "2 R", 2, "2 R",
TicksStyle Directive[Bold, Blue, 12]], a, 0, 1, TicksStyle Directive[Bold, Blue, 12]], a, 0, 1, TicksStyle Directive[Bold, Blue, 12]], a, 0, 1,
AnimationRunning False] AnimationRunning False] AnimationRunning False]
3. COMENZI GRAFICE
3.2.7 (* Secvent e din generarea cicloidei *)
R = 1; R = 1; R = 1;
Table[ Table[ Table[
ParametricPlot[ ParametricPlot[ ParametricPlot[
_
2Ra, R
t
2
+
(2t)
2
R(a2 Sin[a2]), R(1 Cos[a2]),
_
2Ra, R
t
2
+
(2t)
2
R(a2 Sin[a2]), R(1 Cos[a2]),
_
2Ra, R
t
2
+
(2t)
2
R(a2 Sin[a2]), R(1 Cos[a2]),
2Ra + RCos[t], R + RSin[t], 2Ra + RCos[t], R + RSin[t], 2Ra + RCos[t], R + RSin[t],
R(at Sin[at]), R(1 Cos[at]), R, 0, 2 + R, 2, R(at Sin[at]), R(1 Cos[at]), R, 0, 2 + R, 2, R(at Sin[at]), R(1 Cos[at]), R, 0, 2 + R, 2,
t, 0, 2, t, 0, 2, t, 0, 2,
PlotStyle Blue, Thickness[0.005], Blue, Thickness[0.005], PlotStyle Blue, Thickness[0.005], Blue, Thickness[0.005], PlotStyle Blue, Thickness[0.005], Blue, Thickness[0.005],
Red, Thickness[0.01], Ticks 2, "2 R", 2, "2 R", Red, Thickness[0.01], Ticks 2, "2 R", 2, "2 R", Red, Thickness[0.01], Ticks 2, "2 R", 2, "2 R",
TicksStyle Directive[Bold, Blue, 12]], a, 0, 1, .1] TicksStyle Directive[Bold, Blue, 12]], a, 0, 1, .1] TicksStyle Directive[Bold, Blue, 12]], a, 0, 1, .1]
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
3. COMENZI GRAFICE
3.2.8 (* Secvent e din generarea evolventei cercului *)
evolventa[t_]:=
{Cos[t] - Sin[t] (2 Pi - t), Sin[t] + Cos[t] (2 Pi - t)}
t [0, 2].
3. COMENZI GRAFICE
3.2.9 (* Lemniscata lui Bernoulli *)
a:=1; a:=1; a:=1;
ParametricPlot
__
a
Cos[t]
1 + Sin[t]
2
, a
Sin[t]Cos[t]
1 + Sin[t]
2
_
, t, , , ParametricPlot
__
a
Cos[t]
1 + Sin[t]
2
, a
Sin[t]Cos[t]
1 + Sin[t]
2
_
, t, , , ParametricPlot
__
a
Cos[t]
1 + Sin[t]
2
, a
Sin[t]Cos[t]
1 + Sin[t]
2
_
, t, , ,
Axes None, Frame True, Axes None, Frame True, Axes None, Frame True,
FrameLabel " ", " ", " ", "Lemniscata lui Bernoulli", FrameLabel " ", " ", " ", "Lemniscata lui Bernoulli", FrameLabel " ", " ", " ", "Lemniscata lui Bernoulli",
LabelStyle Directive[Blue, Bold, 16], LabelStyle Directive[Blue, Bold, 16], LabelStyle Directive[Blue, Bold, 16],
PlotLabel Style
_
Framed
_
"(a
Cos[t]
1 + Sin[t]
2
, a
Sin[t]Cos[t]
1 + Sin[t]
2
)"
_
, PlotLabel Style
_
Framed
_
"(a
Cos[t]
1 + Sin[t]
2
, a
Sin[t]Cos[t]
1 + Sin[t]
2
)"
_
, PlotLabel Style
_
Framed
_
"(a
Cos[t]
1 + Sin[t]
2
, a
Sin[t]Cos[t]
1 + Sin[t]
2
)"
_
,
20, Blue, Background Lighter[Yellow]], 20, Blue, Background Lighter[Yellow]], 20, Blue, Background Lighter[Yellow]],
1.0 0.5 0.0 0.5 1.0
0.3
0.2
0.1
0.0
0.1
0.2
0.3
Lemniscata lui Bernoulli
a
Cos t
1 Sin t
2
, a
Sin t Cos t
1 Sin t
2
3.2.10 (* Lantisorul *)
a:=1; a:=1; a:=1;
ParametricPlot
__
x, 0,
_
0,
1+x
1
_
,
_
ax, a Cosh
_
x
a
__
, x, 1, 1, ParametricPlot
__
x, 0,
_
0,
1+x
1
_
,
_
ax, a Cosh
_
x
a
__
, x, 1, 1, ParametricPlot
__
x, 0,
_
0,
1+x
1
_
,
_
ax, a Cosh
_
x
a
__
, x, 1, 1,
PlotStyle Cyan, Thickness[0.01], PlotStyle Cyan, Thickness[0.01], PlotStyle Cyan, Thickness[0.01],
Cyan, Thickness[0.01], Cyan, Thickness[0.01], Cyan, Thickness[0.01],
Red, Thickness[0.02], Red, Thickness[0.02], Red, Thickness[0.02],
Axes None, Frame True, Axes None, Frame True, Axes None, Frame True,
FrameLabel " ", " ", x, "Lantisorul", FrameLabel " ", " ", x, "Lantisorul", FrameLabel " ", " ", x, "Lantisorul",
PlotLabel Style
_
Framed
_
a Cosh
_
x
a

_
Framed
_
a Cosh
_
x
a

_
Framed
_
a Cosh
_
x
a
, 20, Blue,
Background Lighter[White]]] Background Lighter[White]]] Background Lighter[White]]]
1.0 0.5 0.0 0.5 1.0
0.0
0.5
1.0
1.5
2.0
x
Lantisorul
cosh x
3. COMENZI GRAFICE
3.2.11 (* Spirala logaritmica *)
a:=1; a:=1; a:=1;
b:=.1; b:=.1; b:=.1;
ParametricPlot
__
ae
bt
Cos[t], ae
bt
Sin[t]
_
, t, 0, 8, ParametricPlot
__
ae
bt
Cos[t], ae
bt
Sin[t]
_
, t, 0, 8, ParametricPlot
__
ae
bt
Cos[t], ae
bt
Sin[t]
_
, t, 0, 8,
Axes True, Frame True, Axes True, Frame True, Axes True, Frame True,
FrameLabel " ", " ", " ", "Spirala logaritmica", FrameLabel " ", " ", " ", "Spirala logaritmica", FrameLabel " ", " ", " ", "Spirala logaritmica",
PlotLabel Style
_
Framed
_
"(a e
bt
Cos[t], a e
bt
Sin[t])"
, 20, PlotLabel Style

_
Framed
_
"(a e
bt
Cos[t], a e
bt
Sin[t])"
, 20, PlotLabel Style

_
Framed
_
"(a e
bt
Cos[t], a e
bt
Sin[t])"
, 20,
Blue, Background Lighter[Yellow]], Blue, Background Lighter[Yellow]], Blue, Background Lighter[Yellow]],
5 0 5 10
10
5
0
5
Spirala logaritmica
a
b t
Cos t , a
b t
Sin t
3.2.12 (* Tractricea *)
a:=1; a:=1; a:=1;
ParametricPlot
__
aSin[t], a Cos[t] + aLog
_
Tan
_
t
2
_
, t, 0, , ParametricPlot
__
_
Tan
_
t
2
_
, t, 0, , ParametricPlot
__
_
Tan
_
t
2
_
, t, 0, ,
FrameLabel " ", " ", " ", "Tractricea", FrameLabel " ", " ", " ", "Tractricea", FrameLabel " ", " ", " ", "Tractricea",
PlotLabel Style
_
Framed
_
"(a Sin[t],a Cos[t]+a Log[Tan[
t
2
]])"
, PlotLabel Style
_
Framed
_
t
2
]])"
, PlotLabel Style
_
Framed
_
t
2
]])"
,
20, Blue, Background Lighter[Yellow]], 20, Blue, Background Lighter[Yellow]], 20, Blue, Background Lighter[Yellow]],
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
Tractricea
a Sin t ,a Cos t a Log Tan
t
2
3. COMENZI GRAFICE
3.2.13 (* Cissoida lui Diocles *)
a:=1; a:=1; a:=1;
ParametricPlot
__
2a
t
2
1+t
2
, 2a
t
3
1+t
2
_
, t, 1.2, 1.2, ParametricPlot
__
2a
t
2
1+t
2
, 2a
t
3
1+t
2
_
, t, 1.2, 1.2, ParametricPlot
__
2a
t
2
1+t
2
, 2a
t
3
1+t
2
_
, t, 1.2, 1.2,
FrameLabel " ", " ", " ", "Cissoida lui Diocles", FrameLabel " ", " ", " ", "Cissoida lui Diocles", FrameLabel " ", " ", " ", "Cissoida lui Diocles",
PlotLabel Style
_
Framed
_
"(2a
t
2
1+t
2
, 2a
t
3
1+t
2
)"
_
_
Framed
_
"(2a
t
2
1+t
2
, 2a
t
3
1+t
2
)"
_
_
Framed
_
"(2a
t
2
1+t
2
, 2a
t
3
1+t
2
)"
_
, 20, Blue,
Background Lighter[Yellow]], Background Lighter[Yellow]], Background Lighter[Yellow]],
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0 1.2
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
Cissoida lui Diocles
2a
t
2
1 t
2
, 2a
t
3
1 t
2
3.3. COMANDA CONTOURPLOT
3.3 Comanda ContourPlot
Comanda ContourPlot are sintaxa
3.3.1 ContourPlot[f(x, y) == 0, {x, a, b}, {y, c, d}]
Vizualizeaz a grafcului curbei reprezentat a implicit de ecuat ia
f(x, y) == 0 din interiorul dreptunghiului [a, b] [c, d].
3.3.2 (* Frontiera bilei euclidiene *)
ContourPlot[x
2
+ y
2
== 1, x, 1.5, 1.5, y, 1.5, 1.5, ContourPlot[x
2
+ y
2
== 1, x, 1.5, 1.5, y, 1.5, 1.5, ContourPlot[x
2
+ y
2
== 1, x, 1.5, 1.5, y, 1.5, 1.5,
ContourStyle Directive[Blue, Thickness[0.01]]] ContourStyle Directive[Blue, Thickness[0.01]]] ContourStyle Directive[Blue, Thickness[0.01]]]
1.5 1.0 0.5 0.0 0.5 1.0 1.5
1.5
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
1.5
3. COMENZI GRAFICE
3.3.3 (* Frontiera bilei Minkovski *)
ContourPlot[Abs[x]+Abs[y]==1,x,-1.5,1.5,y,-1.5,1.5, ContourPlot[Abs[x]+Abs[y]==1,x,-1.5,1.5,y,-1.5,1.5, ContourPlot[Abs[x]+Abs[y]==1,x,-1.5,1.5,y,-1.5,1.5,
ContourStyle Directive[Blue,Thickness[0.01]], ContourStyle Directive[Blue,Thickness[0.01]], ContourStyle Directive[Blue,Thickness[0.01]],
PlotLabel Style[Framed[Bila Minkovski Abs[x]+Abs[y]==1], PlotLabel Style[Framed[Bila Minkovski Abs[x]+Abs[y]==1], PlotLabel Style[Framed[Bila Minkovski Abs[x]+Abs[y]==1],
24,Blue,Background Lighter[Blue, 0.8]]] 24,Blue,Background Lighter[Blue, 0.8]]] 24,Blue,Background Lighter[Blue, 0.8]]]
1.5 1.0 0.5 0.0 0.5 1.0 1.5
1.5
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
1.5
Bila Minkovski x y 1
3.3.4 (* Frontiera bilei Chebysev *)
ContourPlot[ ContourPlot[ ContourPlot[
Max[Abs[x], Abs[y]] == 1, Max[Abs[x], Abs[y]] == 1, Max[Abs[x], Abs[y]] == 1,
x, 2, 2, y, 2, 2, x, 2, 2, y, 2, 2, x, 2, 2, y, 2, 2,
ContourStyle Directive[Blue, Thickness[0.01]], ContourStyle Directive[Blue, Thickness[0.01]], ContourStyle Directive[Blue, Thickness[0.01]],
PlotLabel Style[Framed[BilaChebysev Max[Abs[x], Abs[y]] == 1], PlotLabel Style[Framed[BilaChebysev Max[Abs[x], Abs[y]] == 1], PlotLabel Style[Framed[BilaChebysev Max[Abs[x], Abs[y]] == 1],
24, Blue, Background Lighter[Blue, 0.8]]] 24, Blue, Background Lighter[Blue, 0.8]]] 24, Blue, Background Lighter[Blue, 0.8]]]
2 1 0 1 2
2
1
0
1
2
Bila Chebysev max x , y 1
3. COMENZI GRAFICE
3.3.5 (* Cardioida *)
ContourPlot
_
(x
2
+ y
2
2x)
2
== 4 (x
2
+ y
2
) , ContourPlot
_
(x
2
+ y
2
2x)
2
== 4 (x
2
+ y
2
) , ContourPlot
_
(x
2
+ y
2
2x)
2
== 4 (x
2
+ y
2
) ,
x, 1, 5, y, 3, 3, x, 1, 5, y, 3, 3, x, 1, 5, y, 3, 3,
PlotLabel Style [Framed ["Cardioida: (x
2
+ y
2
-2x)
2
==4(x
2
+ y
2
)"] , PlotLabel Style [Framed ["Cardioida: (x
2
+ y
2
-2x)
2
==4(x
2
+ y
2
)"] , PlotLabel Style [Framed ["Cardioida: (x
2
+ y
2
-2x)
2
==4(x
2
+ y
2
)"] ,
28, Blue, Background Lighter[Blue, 0.8]], 28, Blue, Background Lighter[Blue, 0.8]], 28, Blue, Background Lighter[Blue, 0.8]],
FrameStyle Directive[Black, 20], GridLines Automatic FrameStyle Directive[Black, 20], GridLines Automatic FrameStyle Directive[Black, 20], GridLines Automatic
_
1 0 1 2 3 4 5
3
2
1
0
1
2
3
Cardioida: x
2
y
2
2x
2
4 x
2
y
2
3.3.6 (* Astroida*)
3
x
2
+
3
_
y
2
== 1,
3
x
2
+
3
_
y
2
== 1,
3
x
2
+
3
_
y
2
== 1,
x, 1.5, 1.5, y, 1.5, 1.5, x, 1.5, 1.5, y, 1.5, 1.5, x, 1.5, 1.5, y, 1.5, 1.5,
PlotLabel Style[ PlotLabel Style[ PlotLabel Style[
Framed
_
"Astroida:
3
x
2
+
3
_
y
2
== 1 "
_
, 24, Blue, Framed
_
"Astroida:
3
x
2
+
3
_
y
2
== 1 "
_
, 24, Blue, Framed
_
"Astroida:
3
x
2
+
3
_
y
2
== 1 "
_
, 24, Blue,
Background Lighter[Blue, 0.8]], Background Lighter[Blue, 0.8]], Background Lighter[Blue, 0.8]],
FrameStyle Directive[Black, 20], GridLines Automatic, FrameStyle Directive[Black, 20], GridLines Automatic, FrameStyle Directive[Black, 20], GridLines Automatic,
AspectRatio Automatic, PlotPoints 300, ImageSize 600] AspectRatio Automatic, PlotPoints 300, ImageSize 600] AspectRatio Automatic, PlotPoints 300, ImageSize 600]
1.5 1.0 0.5 0.0 0.5 1.0 1.5
1.5
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
1.5
Astroida: x
2
3
y
2
3
1
3. COMENZI GRAFICE
3.3.7 (* Curba Scarabeu *)
c = 3.2; a = 9; c = 3.2; a = 9; c = 3.2; a = 9;
4 (x
2
+ y
2
+ cx)
2
(x
2
+ y
2
) a
2
(x
2
y
2
)
2
== 0, 4 (x
2
+ y
2
+ cx)
2
(x
2
+ y
2
) a
2
(x
2
y
2
)
2
== 0, 4 (x
2
+ y
2
+ cx)
2
(x
2
+ y
2
) a
2
(x
2
y
2
)
2
== 0,
x, 8, 1.4, y, 5, 5, x, 8, 1.4, y, 5, 5, x, 8, 1.4, y, 5, 5,
Framed
_
Scarabeu : 4 (x
2
+ y
2
+ cx)
2
(x
2
+ y
2
) a
2
(x
2
y
2
)
2
== 0
_
, Framed
_
Scarabeu : 4 (x
2
+ y
2
+ cx)
2
(x
2
+ y
2
) a
2
(x
2
y
2
)
2
== 0
_
, Framed
_
Scarabeu : 4 (x
2
+ y
2
+ cx)
2
(x
2
+ y
2
) a
2
(x
2
y
2
)
2
== 0
_
,
24, Blue, Background Lighter[Blue, 0.8]], GridLines Automatic 24, Blue, Background Lighter[Blue, 0.8]], GridLines Automatic 24, Blue, Background Lighter[Blue, 0.8]], GridLines Automatic
8 6 4 2 0
4
2
0
2
4
Scarabeul: 4 x
2
y
2
c x
2
x
2
y
2
a
2
x
2
y
2 2
0
3.3.8 (* Curba morii de vant *)
a = 2; a = 2; a = 2;
(x
2
+ y
2
)
2
(x
2
y
2
)
2
4a
2
x
2
y
2
== 0, (x
2
+ y
2
)
2
(x
2
y
2
)
2
4a
2
x
2
y
2
== 0, (x
2
+ y
2
)
2
(x
2
y
2
)
2
4a
2
x
2
y
2
== 0,
x, 5, 5, y, 5, 5, x, 5, 5, y, 5, 5, x, 5, 5, y, 5, 5,
Framed ["Moara de vant: (x
2
+ y
2
)
2
(x
2
y
2
)
2
-4a
2
x
2
y
2
==0"] , 28, Framed ["Moara de vant: (x
2
+ y
2
)
2
(x
2
y
2
)
2
-4a
2
x
2
y
2
==0"] , 28, Framed ["Moara de vant: (x
2
+ y
2
)
2
(x
2
y
2
)
2
-4a
2
x
2
y
2
==0"] , 28,
Blue, Background Lighter[Blue, 0.8]], GridLines Automatic Blue, Background Lighter[Blue, 0.8]], GridLines Automatic Blue, Background Lighter[Blue, 0.8]], GridLines Automatic
4 2 0 2 4
4
2
0
2
4
Moara de vant: x
2
y
2 2
x
2
y
2 2
4a
2
x
2
y
2
0
3. COMENZI GRAFICE
3.3.9 (* Curba corola *)
a = 1; a = 1; a = 1;
(x
2
+ y
2
)
3
==4a
2
x
2
y
2
, (x
2
+ y
2
)
3
==4a
2
x
2
y
2
, (x
2
+ y
2
)
3
==4a
2
x
2
y
2
,
x, .8, .8, y, .8, .8, x, .8, .8, y, .8, .8, x, .8, .8, y, .8, .8,
Framed ["Corola: (x
2
+ y
2
)
3
== 4a
2
x
2
y
2
"] , 28, Blue, Framed ["Corola: (x
2
+ y
2
)
3
== 4a
2
x
2
y
2
"] , 28, Blue, Framed ["Corola: (x
2
+ y
2
)
3
== 4a
2
x
2
y
2
"] , 28, Blue,
Background Lighter[Blue, 0.8]], GridLines Automatic Background Lighter[Blue, 0.8]], GridLines Automatic Background Lighter[Blue, 0.8]], GridLines Automatic]
0.5 0.0 0.5
0.5
0.0
0.5
Corola: x
2
y
2 3
4a
2
x
2
y
2
3.4. COMANDA REGIONPLOT
3.4 Comanda RegionPlot
3.4.1 RegionPlot[pred, {x,a,b},{y,c,d}]
vizualizeaz a subdomeniul plan din dreptunghiul [a, b] [c, d] pentru
care condit ia pred este adevarat a.
3.4.2 (* Exemplu RegionPlot *)
RegionPlot [x
4
+ y
4
< 1, x,-1.5,1.5,y,-1.5,1.5, RegionPlot [x
4
+ y
4
< 1, x,-1.5,1.5,y,-1.5,1.5, RegionPlot [x
4
+ y
4
< 1, x,-1.5,1.5,y,-1.5,1.5,
BoundaryStyle Directive[Blue,Thickness[0.004]], BoundaryStyle Directive[Blue,Thickness[0.004]], BoundaryStyle Directive[Blue,Thickness[0.004]],
PlotLabel Style [Framed [Domeniul: x
4
+ y
4
< 1], PlotLabel Style [Framed [Domeniul: x
4
+ y
4
< 1], PlotLabel Style [Framed [Domeniul: x
4
+ y
4
< 1],
1.5 1.0 0.5 0.0 0.5 1.0 1.5
1.5
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
1.5
Domeniul : x
4
y
4
1
3. COMENZI GRAFICE
RegionPlot
_
(x
3
+ y
3
)
2
< 1, x, 4, 4, y, 4, 4, RegionPlot
_
(x
3
+ y
3
)
2
< 1, x, 4, 4, y, 4, 4, RegionPlot
_
(x
3
+ y
3
)
2
< 1, x, 4, 4, y, 4, 4,
BoundaryStyle Directive[Blue, Thickness[0.004]], BoundaryStyle Directive[Blue, Thickness[0.004]], BoundaryStyle Directive[Blue, Thickness[0.004]],
PlotLabel Style
_
Framed
_
Domeniul : (x
3
+ y
3
)
2
< 1
_
, PlotLabel Style
_
Framed
_
Domeniul : (x
3
+ y
3
)
2
< 1
_
, PlotLabel Style
_
Framed
_
Domeniul : (x
3
+ y
3
)
2
< 1
_
,
4 2 0 2 4
4
2
0
2
4
Domeniul : x
3
y
3
2
1
3.4. COMANDA REGIONPLOT
RegionPlot [0.002 < (x y)
2
< 1&& 0.002 < (x + y)
2
< 1, x, 1, 1, RegionPlot [0.002 < (x y)
2
< 1&& 0.002 < (x + y)
2
< 1, x, 1, 1, RegionPlot [0.002 < (x y)
2
< 1&& 0.002 < (x + y)
2
< 1, x, 1, 1,
y, 1, 1, BoundaryStyle Directive[Blue, Thickness[0.004]], y, 1, 1, BoundaryStyle Directive[Blue, Thickness[0.004]], y, 1, 1, BoundaryStyle Directive[Blue, Thickness[0.004]],
PlotLabel PlotLabel PlotLabel
Style [Framed [Domeniul : 0.1 < (x y)
2
< 1 && 0.1 < (x + y)
2
< 1] , Style [Framed [Domeniul : 0.1 < (x y)
2
< 1 && 0.1 < (x + y)
2
< 1] , Style [Framed [Domeniul : 0.1 < (x y)
2
< 1 && 0.1 < (x + y)
2
< 1] ,
24, Blue, Background Lighter[Blue, 0.8]], PlotPoints 25] 24, Blue, Background Lighter[Blue, 0.8]], PlotPoints 25] 24, Blue, Background Lighter[Blue, 0.8]], PlotPoints 25]
1.0 0.5 0.0 0.5 1.0
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
Domeniul : 0.1 x y
2
1 0.1 x y
2
1
3. COMENZI GRAFICE
3.5 Comanda Plot3D
Comanda Plot3D are sintaxa
3.5.1 Plot3D[f[x, y], {x, a, b}, {y, c, d}]
vizualizeaz a grafcul funct iei f : [a, b] [c, d] R
3
.
3.5.2 (* Exemplu Plot3D - Conoid *)
Plot3D[t/2 Sin[p], t, 0, 3Pi, p, 0, 3Pi, Plot3D[t/2 Sin[p], t, 0, 3Pi, p, 0, 3Pi, Plot3D[t/2 Sin[p], t, 0, 3Pi, p, 0, 3Pi,
Boxed->False, Axes->False, Boxed->False, Axes->False, Boxed->False, Axes->False,
PlotPoints->65, 65, PlotPoints->65, 65, PlotPoints->65, 65,
Background->GrayLevel[1.00], Mesh->False] Background->GrayLevel[1.00], Mesh->False] Background->GrayLevel[1.00], Mesh->False]
3.6. COMANDA PARAMETRICPLOT3D
3.6 Comanda ParametricPlot3D
Comanda ParametricPlot3D are sintaxa
3.6.1 ParametricPlot3D[{x(u,v),y(u,v),z(u,v)},{u,a,b},{v,c,d}]
Vizualizeaz a suptafat a cu reprezentarea parametric a
S :
_
_
x = x(u, v)
y = y(u, v)
z = z(u, v)
, u [a, b], v [c, d].
Exemplu
ParametricPlot3D[x, y, 0, x, 1, 1, y, 1, 1, ParametricPlot3D[x, y, 0, x, 1, 1, y, 1, 1, ParametricPlot3D[x, y, 0, x, 1, 1, y, 1, 1,
Boxed False, Axes False, Mesh True, Boxed False, Axes False, Mesh True, Boxed False, Axes False, Mesh True,
MeshStyle Directive[Gray], MeshStyle Directive[Gray], MeshStyle Directive[Gray],
PlotStyle Directive[Opacity[0.75]]] PlotStyle Directive[Opacity[0.75]]] PlotStyle Directive[Opacity[0.75]]]
3. COMENZI GRAFICE
3.6.2 (* Astroid *)
ParametricPlot3D[(Cos[p]Cos[t])
3, 3(Cos[p]Sin[t])
3, 2Sin[p]
3, ParametricPlot3D[(Cos[p]Cos[t])
3, 3(Cos[p]Sin[t])
3, 2Sin[p]
3, ParametricPlot3D[(Cos[p]Cos[t])
3, 3(Cos[p]Sin[t])
3, 2Sin[p]
3,
t, Pi, Pi, p, 1.45, 1.45, t, Pi, Pi, p, 1.45, 1.45, t, Pi, Pi, p, 1.45, 1.45,
Boxed->False, Axes->False, Mesh->False, Boxed->False, Axes->False, Mesh->False, Boxed->False, Axes->False, Mesh->False,
ViewPoint->3, 4, 4] ViewPoint->3, 4, 4] ViewPoint->3, 4, 4]
3.6.3 (* Cilindru *)
ParametricPlot3D[u, u
2/4, v, u, 10, 10, v, 25, 25, ParametricPlot3D[u, u
2/4, v, u, 10, 10, v, 25, 25, ParametricPlot3D[u, u
2/4, v, u, 10, 10, v, 25, 25,

Boxed False, Axes False, PlotPoints 33, 33 Boxed False, Axes False, PlotPoints 33, 33 Boxed False, Axes False, PlotPoints 33, 33
3. COMENZI GRAFICE
3.6.4 (* Cilindru *)
ParametricPlot3D[Cos[u], Sin[u], v, u, Pi, Pi, v, 1, 1, ParametricPlot3D[Cos[u], Sin[u], v, u, Pi, Pi, v, 1, 1, ParametricPlot3D[Cos[u], Sin[u], v, u, Pi, Pi, v, 1, 1,
Boxed False, Axes False, PlotPoints 65, 25, Boxed False, Axes False, PlotPoints 65, 25, Boxed False, Axes False, PlotPoints 65, 25,
Background GrayLevel[1.0]] Background GrayLevel[1.0]] Background GrayLevel[1.0]]
3.6.5 (* Con *)
ParametricPlot3D[
1
2
uCos[v],
1
4
uSin[v], u, u, 3, 3, v, , , ParametricPlot3D[
1
2
uCos[v],
1
4
uSin[v], u, u, 3, 3, v, , , ParametricPlot3D[
1
2
uCos[v],
1
4
uSin[v], u, u, 3, 3, v, , ,
Boxed False, Boxed False, Boxed False,
Axes False, PlotPoints 41, 41, Background GrayLevel[1.0]] Axes False, PlotPoints 41, 41, Background GrayLevel[1.0]] Axes False, PlotPoints 41, 41, Background GrayLevel[1.0]]
3. COMENZI GRAFICE
3.6.6 (* Conoid - tub pasta *)
tubpasta = ParametricPlot3D[ tubpasta = ParametricPlot3D[ tubpasta = ParametricPlot3D[
t Cos[], Sin[], 4 + (1 t) Cos[], 0, 0, t, 0, 1, t Cos[], Sin[], 4 + (1 t) Cos[], 0, 0, t, 0, 1, t Cos[], Sin[], 4 + (1 t) Cos[], 0, 0, t, 0, 1,
, 0, 2Pi, Boxed False, Axes False, Mesh False] , 0, 2Pi, Boxed False, Axes False, Mesh False] , 0, 2Pi, Boxed False, Axes False, Mesh False]
3.6.7 (* Conoid - tub pasta - generatoare rectilinii*)
3. COMENZI GRAFICE
3.6.8 (* Elicoid *)
ParametricPlot3D[pCos[t], pSin[t], t, t, Pi, 2Pi, ParametricPlot3D[pCos[t], pSin[t], t, t, Pi, 2Pi, ParametricPlot3D[pCos[t], pSin[t], t, t, Pi, 2Pi,
p, 4, 4, Boxed False, Axes False, PlotPoints 45, 37 p, 4, 4, Boxed False, Axes False, PlotPoints 45, 37 p, 4, 4, Boxed False, Axes False, PlotPoints 45, 37
3.6.9 (* Elipsoid 1* )
ParametricPlot3D[Cos[p]Cos[t], 2/3Cos[p]Sin[t], 3/2Sin[p], ParametricPlot3D[Cos[p]Cos[t], 2/3Cos[p]Sin[t], 3/2Sin[p], ParametricPlot3D[Cos[p]Cos[t], 2/3Cos[p]Sin[t], 3/2Sin[p],
t, 0, 2Pi, p, Pi/2, Pi/2, t, 0, 2Pi, p, Pi/2, Pi/2, t, 0, 2Pi, p, Pi/2, Pi/2,
Background->GrayLevel[1.0]] Background->GrayLevel[1.0]] Background->GrayLevel[1.0]]
3. COMENZI GRAFICE
3.6.10 (* Elipsoid 2* )
a = ParametricPlot3D[4Cos[p]Cos[t], 8Cos[p]Sin[t], 5Sin[p], a = ParametricPlot3D[4Cos[p]Cos[t], 8Cos[p]Sin[t], 5Sin[p], a = ParametricPlot3D[4Cos[p]Cos[t], 8Cos[p]Sin[t], 5Sin[p],
t, Pi, Pi, p, Pi/2, Pi/2, Boxed False, Axes False, t, Pi, Pi, p, Pi/2, Pi/2, Boxed False, Axes False, t, Pi, Pi, p, Pi/2, Pi/2, Boxed False, Axes False,
PlotPoints 41, 41, Background GrayLevel[0.3]] PlotPoints 41, 41, Background GrayLevel[0.3]] PlotPoints 41, 41, Background GrayLevel[0.3]]
3.6.11 (* Semielipsoid *)
ParametricPlot3D[ ParametricPlot3D[ ParametricPlot3D[
21Cos[p]Cos[t], 35Cos[p]Sin[t], 14Sin[p], 21Cos[p]Cos[t], 35Cos[p]Sin[t], 14Sin[p], 21Cos[p]Cos[t], 35Cos[p]Sin[t], 14Sin[p],
t, 0, 2Pi, p, Pi/2, 0, t, 0, 2Pi, p, Pi/2, 0, t, 0, 2Pi, p, Pi/2, 0,
PlotPoints->37, 17, PlotPoints->37, 17, PlotPoints->37, 17,
ViewPoint->3, 2, 1, ViewPoint->3, 2, 1, ViewPoint->3, 2, 1,
Background->GrayLevel[1]] Background->GrayLevel[1]] Background->GrayLevel[1]]
3. COMENZI GRAFICE
3.6.12 (* Hiperboloidul cu o panza *)
a = ParametricPlot3D[Cos[t]Cosh[p], 2/3Sin[t]Cosh[p], 3/2Sinh[p], a = ParametricPlot3D[Cos[t]Cosh[p], 2/3Sin[t]Cosh[p], 3/2Sinh[p], a = ParametricPlot3D[Cos[t]Cosh[p], 2/3Sin[t]Cosh[p], 3/2Sinh[p],
t, Pi, Pi, p, Pi/2, Pi/2, Boxed False, t, Pi, Pi, p, Pi/2, Pi/2, Boxed False, t, Pi, Pi, p, Pi/2, Pi/2, Boxed False,
Axes False, PlotPoints 29, 9, Background GrayLevel[0.8]] Axes False, PlotPoints 29, 9, Background GrayLevel[0.8]] Axes False, PlotPoints 29, 9, Background GrayLevel[0.8]]
3.7. COMANDA REGIONPLOT3D
3.7 Comanda RegionPlot3D
Sintaxa comenzii RegionPlot3D este
3.7.1 RegionPlot3D[pred,{x, x
1
, x
2
}, {y, y
1
, y
2
}, {z, z
1
, z
2
}]
Ea vizualizeaz a subdomeniul paralelipipedului [x
1
, x
2
][y
1
, y
2
][z
1
, z
2
]
n care pred este adev arat.
3.7.2 (* RegionPlot3D - Hiperboloidul cu o panza *)
regplot = RegionPlot3D[x
2
+ y
2
z
2
(
3
2
)
2
1, regplot = RegionPlot3D[x
2
+ y
2
z
2
(
3
2
)
2
1, regplot = RegionPlot3D[x
2
+ y
2
z
2
(
3
2
)
2
1,
x, 3, 3, y, 3, 3, z, 3, 3, x, 3, 3, y, 3, 3, z, 3, 3, x, 3, 3, y, 3, 3, z, 3, 3,
Mesh->False, Boxed False, Axes False] Mesh->False, Boxed False, Axes False] Mesh->False, Boxed False, Axes False]
Analog obt inem:
3. COMENZI GRAFICE
Generatoare hiperbolice ale hiperboloidului cu o p anz a
Generatoare eliptice ale hiperboloidului cu o p anz a
3. COMENZI GRAFICE
Generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o p anz a
3.7.3 (* Hiperboloidul cu doua panze*)
ParametricPlot3D[ ParametricPlot3D[ ParametricPlot3D[
1/3((Sqrt[p
2 1] + p) 1/(Sqrt[p
2 1] + p))/2Cos[t], 1/3((Sqrt[p
2 1] + p) 1/(Sqrt[p
2 1] + p))/2Cos[t], 1/3((Sqrt[p
2 1] + p) 1/(Sqrt[p
2 1] + p))/2Cos[t],
((Sqrt[p
2 1] + p) 1/(Sqrt[p
2 1] + p))/2Sin[t], p, ((Sqrt[p
2 1] + p) 1/(Sqrt[p
2 1] + p))/2Sin[t], p, ((Sqrt[p
2 1] + p) 1/(Sqrt[p
2 1] + p))/2Sin[t], p,
1/3((Sqrt[p
2 1] + p) 1/(Sqrt[p
2 1] + p))/2Cos[t], 1/3((Sqrt[p
2 1] + p) 1/(Sqrt[p
2 1] + p))/2Cos[t], 1/3((Sqrt[p
2 1] + p) 1/(Sqrt[p
2 1] + p))/2Cos[t],
((Sqrt[p
2 1] + p) 1/(Sqrt[p
2 1] + p))/2Sin[t], p, ((Sqrt[p
2 1] + p) 1/(Sqrt[p
2 1] + p))/2Sin[t], p, ((Sqrt[p
2 1] + p) 1/(Sqrt[p
2 1] + p))/2Sin[t], p,
t, Pi, Pi, p, 1, 5, t, Pi, Pi, p, 1, 5, t, Pi, Pi, p, 1, 5,
Boxed->False, Axes->False Boxed->False, Axes->False Boxed->False, Axes->False
3. COMENZI GRAFICE
3.7.4 (* Paraboloidul eliptic *)
ParametricPlot3D[Sqrt[2p]Cos[t], 2/3Sqrt[2p]Sin[t], p, ParametricPlot3D[Sqrt[2p]Cos[t], 2/3Sqrt[2p]Sin[t], p, ParametricPlot3D[Sqrt[2p]Cos[t], 2/3Sqrt[2p]Sin[t], p,
t, Pi, Pi, p, 0, 2, Boxed False, Axes False, t, Pi, Pi, p, 0, 2, Boxed False, Axes False, t, Pi, Pi, p, 0, 2, Boxed False, Axes False,
PlotPoints 29, 9] PlotPoints 29, 9] PlotPoints 29, 9]
3.7.5 (* Paraboloidul hiperbolic*)
ParametricPlot3D[(v u)/2, (v + u)/2 N[Sqrt[5]], uv/2, ParametricPlot3D[(v u)/2, (v + u)/2 N[Sqrt[5]], uv/2, ParametricPlot3D[(v u)/2, (v + u)/2 N[Sqrt[5]], uv/2,
u, 2, 5, v, 3, 4, Boxed False, Axes False, u, 2, 5, v, 3, 4, Boxed False, Axes False, u, 2, 5, v, 3, 4, Boxed False, Axes False,
PlotPoints 13, 9, ViewPoint 2, 2, 2.5] PlotPoints 13, 9, ViewPoint 2, 2, 2.5] PlotPoints 13, 9, ViewPoint 2, 2, 2.5]
3. COMENZI GRAFICE
Generatoare rectilinii ale paraboloidului hiperbolic
3.7.6 (* Tor *)
ParametricPlot3D[(3 + Cos[t])Cos[p], (3 + Cos[t])Sin[p], Sin[t], ParametricPlot3D[(3 + Cos[t])Cos[p], (3 + Cos[t])Sin[p], Sin[t], ParametricPlot3D[(3 + Cos[t])Cos[p], (3 + Cos[t])Sin[p], Sin[t],
t, 0, 2Pi, p, 4.7, 0, t, 0, 2Pi, p, 4.7, 0, t, 0, 2Pi, p, 4.7, 0,
Boxed False, Axes False, ViewPoint 1, 1, 1] Boxed False, Axes False, ViewPoint 1, 1, 1] Boxed False, Axes False, ViewPoint 1, 1, 1]
3. COMENZI GRAFICE
3.7.7 (* Tor 2*)
ParametricPlot3D[(1 + Cos[t])Cos[p], (1 + Cos[t])Sin[p], Sin[t], ParametricPlot3D[(1 + Cos[t])Cos[p], (1 + Cos[t])Sin[p], Sin[t], ParametricPlot3D[(1 + Cos[t])Cos[p], (1 + Cos[t])Sin[p], Sin[t],
t, 0, 2Pi, p, 2, 0, t, 0, 2Pi, p, 2, 0, t, 0, 2Pi, p, 2, 0,
Boxed False, Boxed False, Boxed False,
Axes False, Mesh False, Axes False, Mesh False, Axes False, Mesh False,
ViewPoint 1, 1, 1] ViewPoint 1, 1, 1] ViewPoint 1, 1, 1]
3.7.8 (* Banda lui Moebius *)
view = 0.5, 2, 0.7; m = 70; diamgen = 0.22; m2 = 70; view = 0.5, 2, 0.7; m = 70; diamgen = 0.22; m2 = 70; view = 0.5, 2, 0.7; m = 70; diamgen = 0.22; m2 = 70;
banda = ParametricPlot3D[ banda = ParametricPlot3D[ banda = ParametricPlot3D[
__
6 + Cos[u] + vCos
_
u
2
_
Cos[u], 2
_
5 + Sin[u] + vCos
_
u
2
_
Sin[u],
__
6 + Cos[u] + vCos
_
u
2
_
Cos[u], 2
_
5 + Sin[u] + vCos
_
u
2
_
Sin[u],
__
6 + Cos[u] + vCos
_
u
2
_
Cos[u], 2
_
5 + Sin[u] + vCos
_
u
2
_
Sin[u],
0.4Sin[4u] + vSin
_
u
2
_
, u, 0, 2, v, 2, 2, 0.4Sin[4u] + vSin
_
u
2
_
, u, 0, 2, v, 2, 2, 0.4Sin[4u] + vSin
_
u
2
_
, u, 0, 2, v, 2, 2,
Boxed False, Axes False, PlotPoints 145, 9, Boxed False, Axes False, PlotPoints 145, 9, Boxed False, Axes False, PlotPoints 145, 9,
ViewPoint view]; ViewPoint view]; ViewPoint view];
liniemijloc = ParametricPlot3D[ liniemijloc = ParametricPlot3D[ liniemijloc = ParametricPlot3D[
(6 + Cos[u])Cos[u], 2(5 + Sin[u])Sin[u], 0.4Sin[4u], (6 + Cos[u])Cos[u], 2(5 + Sin[u])Sin[u], 0.4Sin[4u], (6 + Cos[u])Cos[u], 2(5 + Sin[u])Sin[u], 0.4Sin[4u],
u, 0, 2, Boxed False, Axes False, PlotPoints 145, 9, u, 0, 2, Boxed False, Axes False, PlotPoints 145, 9, u, 0, 2, Boxed False, Axes False, PlotPoints 145, 9,
ViewPoint view, PlotStyle Red, Thickness[0.007], ViewPoint view, PlotStyle Red, Thickness[0.007], ViewPoint view, PlotStyle Red, Thickness[0.007],
ViewPoint view]; ViewPoint view]; ViewPoint view];
Show[banda, liniemijloc] Show[banda, liniemijloc] Show[banda, liniemijloc]
3. COMENZI GRAFICE
3.7.9 (* Semi Pseudosfera )*
ParametricPlot3D[Sech[u]Cos[v], Sech[u]Sin[v], u Tanh[u], ParametricPlot3D[Sech[u]Cos[v], Sech[u]Sin[v], u Tanh[u], ParametricPlot3D[Sech[u]Cos[v], Sech[u]Sin[v], u Tanh[u],
u, 4, 0, v, 0, 2Pi, u, 4, 0, v, 0, 2Pi, u, 4, 0, v, 0, 2Pi,
PlotPoints 201, Boxed False, Axes False, ImageSize 500, PlotPoints 201, Boxed False, Axes False, ImageSize 500, PlotPoints 201, Boxed False, Axes False, ImageSize 500,
PlotStyle->Directive[Opacity[0.9], Orange], PlotStyle->Directive[Opacity[0.9], Orange], PlotStyle->Directive[Opacity[0.9], Orange],
Mesh 16, MeshStyle Directive[GrayLevel[.6], Thickness[.003]], Mesh 16, MeshStyle Directive[GrayLevel[.6], Thickness[.003]], Mesh 16, MeshStyle Directive[GrayLevel[.6], Thickness[.003]],
PlotRange Automatic] PlotRange Automatic] PlotRange Automatic]
3.7.10 (* Pseudosfera )*
ParametricPlot3D[Sech[u]Cos[v], Sech[u]Sin[v], u Tanh[u], ParametricPlot3D[Sech[u]Cos[v], Sech[u]Sin[v], u Tanh[u], ParametricPlot3D[Sech[u]Cos[v], Sech[u]Sin[v], u Tanh[u],
u, 4, 4, v, 0, 2Pi, u, 4, 4, v, 0, 2Pi, u, 4, 4, v, 0, 2Pi,
PlotPoints 201, Boxed False, Axes False, ImageSize 500, PlotPoints 201, Boxed False, Axes False, ImageSize 500, PlotPoints 201, Boxed False, Axes False, ImageSize 500,
PlotStyle->Directive[Opacity[0.9]], PlotStyle->Directive[Opacity[0.9]], PlotStyle->Directive[Opacity[0.9]],
Mesh 16, MeshStyle Directive[GrayLevel[.6], Thickness[.003]], Mesh 16, MeshStyle Directive[GrayLevel[.6], Thickness[.003]], Mesh 16, MeshStyle Directive[GrayLevel[.6], Thickness[.003]],
PlotRange Automatic] PlotRange Automatic] PlotRange Automatic]
3. COMENZI GRAFICE
3.8 Calcul volume corpuri
Vom da ca exemplu calculul volumul corpului obt inut prin intersect ia
cilindrilor:
C
xy
: x
2
+ y
2
R
2
, C
yz
: y
2
+ z
2
R
2
, C
zx
: z
2
+ x
2
R
2
,
Folosind comenzile ContourPlot3D si RegionPlot3D, obt inem
grafcele de pe pagina urm atoare:
3.8. CALCUL VOLUME CORPURI
C
xy
C
yz
C
zx C
xy
C
yz
C
zx
3. COMENZI GRAFICE
Calcul am volumul unei saisprezecimi de corp.
1
16
C
xy
C
yz
C
zx
Trec and la coordonate sferice, obt inem
16
_
/4
0
_
_
R
0
_
R
2
2
Cos[]
2
d
_
d 16
_
/4
0
_
_
R
0
_
R
2
2
Cos[]
2
d
_
d 16
_
/4
0
_
_
R
0
_
R
2
2
Cos[]
2
d
_
d
8
_
2
2
_
(R
2
)
3/2
sau folosim o metod a general a
FullSimplify[ FullSimplify[ FullSimplify[
_
R
R
_
_
R
R
_
_
R
R
Boole [x
2
+ y
2
R
2
&& y
2
+ z
2
R
2
&& z
2
+ x
2
R
2
]
_
R
R
_
_
R
R
_
_
R
R
Boole [x
2
+ y
2
R
2
&& y
2
+ z
2
R
2
&& z
2
+ x
2
R
2
]
_
R
R
_
_
R
R
_
_
R
R
Boole [x
2
+ y
2
R
2
&& y
2
+ z
2
R
2
&& z
2
+ x
2
R
2
]
dx)dy)dz, R > 0] dx)dy)dz, R > 0] dx)dy)dz, R > 0]
8
_
2 +
2
_
(R
2
)
3/2
3.9. APLICAT II MATHEMATICA LA VIZUALIZAREA CONICELOR
3.9 Aplicat ii MATHEMATICA la vizualizarea
conicelor
Consider am un con
Prin intersect ia conului cu diferite plane se obt in conice.
3. COMENZI GRAFICE
Dac a intersect am
conul cu un
plan neparalel cu
n alt imea, sau cu o
generatoare, obt inem
o
o elipsa.
Dac a intersect am
conul cu un plan
paralel cu n alt imea,
obt inem o
hiperbola.
3. COMENZI GRAFICE
Dac a intersect am
conul cu un plan par-
alel cu o generatoare,
obt inem o
parabola.
3.9.1 (* Plane osculatoare, normale si rectifante la elice)*
Planele osculatoare, normale si rectifante la elicea
(cos t, sin t, 0.2 t) , t [2, 3].
mai exact, p atrate construite pe versorii
tangentei, normalei si binormalei.
3. COMENZI GRAFICE
3.9.2 (* Triedrul lui Frenet la elice)*
Planele triedrului lui Frenet al elicei
(cos t, sin t, 0.2 t) , t [2, 3].
3.9.3 (* Corpului lui Viviani *)
Corpul lui Viviani se obt ine prin decuparea unui cilindru dintr-o sfer a
V :
_
x
R
2
_
2
+ y
2
_
R
2
_
2
, x
2
+ y
2
+ z
2
R
2
.
Vizualizarea se face folosind comenzile RegionPlot3D si
ParametricPlot3D.
3. COMENZI GRAFICE
3.9.4 (* Saua maimut ei *)
u0 = 1.8; u1 = 1.8; v0 = 1.8; v1 = 1.8; u0 = 1.8; u1 = 1.8; v0 = 1.8; v1 = 1.8; u0 = 1.8; u1 = 1.8; v0 = 1.8; v1 = 1.8;
sauamaimutei = ParametricPlot3D[u, v, u
3
uv
2
, u, u0, u1, sauamaimutei = ParametricPlot3D[u, v, u
3
uv
2
, u, u0, u1, sauamaimutei = ParametricPlot3D[u, v, u
3
uv
2
, u, u0, u1,
v, v0, v1, Boxed False, Axes False, Mesh True, v, v0, v1, Boxed False, Axes False, Mesh True, v, v0, v1, Boxed False, Axes False, Mesh True,
MeshStyle Directive[Gray], Background GrayLevel[.8], MeshStyle Directive[Gray], Background GrayLevel[.8], MeshStyle Directive[Gray], Background GrayLevel[.8],
PlotStyle Directive[Opacity[1]], ViewPoint 1, 1, 4]; PlotStyle Directive[Opacity[1]], ViewPoint 1, 1, 4]; PlotStyle Directive[Opacity[1]], ViewPoint 1, 1, 4];
curbaU = ParametricPlot3D[u, 0, u
3
, u, u0 + 0.1, u1 0.02, curbaU = ParametricPlot3D[u, 0, u
3
, u, u0 + 0.1, u1 0.02, curbaU = ParametricPlot3D[u, 0, u
3
, u, u0 + 0.1, u1 0.02,
Boxed False, Axes False, Boxed False, Axes False, Boxed False, Axes False,
PlotStyle Directive[Green, Thickness[.02]], PlotStyle Directive[Green, Thickness[.02]], PlotStyle Directive[Green, Thickness[.02]],
Background GrayLevel[.7], ViewPoint 1, 1, 1]; Background GrayLevel[.7], ViewPoint 1, 1, 1]; Background GrayLevel[.7], ViewPoint 1, 1, 1];
curbaV = ParametricPlot3D[0, v, +0.01, v, v0 + 0.04, v1 0.04, curbaV = ParametricPlot3D[0, v, +0.01, v, v0 + 0.04, v1 0.04, curbaV = ParametricPlot3D[0, v, +0.01, v, v0 + 0.04, v1 0.04,
Boxed False, Axes False, Boxed False, Axes False, Boxed False, Axes False,
PlotStyle Directive[Yellow, Thickness[.02]], PlotStyle Directive[Yellow, Thickness[.02]], PlotStyle Directive[Yellow, Thickness[.02]],
Background GrayLevel[.7], ViewPoint 2, 2, 3]; Background GrayLevel[.7], ViewPoint 2, 2, 3]; Background GrayLevel[.7], ViewPoint 2, 2, 3];
4
Culori n MATHEMATICA
4.1 Comanda RGBColor
4.1.1 RGBColor[ rosu rosu, verde verde, albastru albastru, opacitate]
unde parametri rosu, verde, albastru, opacitate iau valori in
intervalul [0, 1].
4.2 Comanda CMYKColor
4.2.1 CMYKColor[ cyan cyan, magenta magenta, yellow yellow, black]
unde parametri cyan, magenta, yellow, black si eventual,
opacitate iau valori in intervalul [0, 1].
107
4. CULORI

IN MATHEMATICA
(* Exemple: *) (* Exemple: *) (* Exemple: *)
Graphics[RGBColor[1, 0, 0], Disk[]] Graphics[RGBColor[1, 0, 0], Disk[]] Graphics[RGBColor[1, 0, 0], Disk[]]
Graphics[ Graphics[ Graphics[
RGBColor[1, 0, 0, .2], Disk[0, 0], RGBColor[1, 0, 0, .2], Disk[0, 0], RGBColor[1, 0, 0, .2], Disk[0, 0],
RGBColor[1, 0, 0, .4], Disk[0.4, 0], RGBColor[1, 0, 0, .4], Disk[0.4, 0], RGBColor[1, 0, 0, .4], Disk[0.4, 0],
RGBColor[1, 0, 0, .7], Disk[0.8, 0], ImageSize 1000] RGBColor[1, 0, 0, .7], Disk[0.8, 0], ImageSize 1000] RGBColor[1, 0, 0, .7], Disk[0.8, 0], ImageSize 1000]
4.2. COMANDA CMYKCOLOR
Show[Graphics[ Show[Graphics[ Show[Graphics[
Text[Style["Cyan", 40, Bold, CMYKColor[1, 0, 0, 0]], 0, 0], Text[Style["Cyan", 40, Bold, CMYKColor[1, 0, 0, 0]], 0, 0], Text[Style["Cyan", 40, Bold, CMYKColor[1, 0, 0, 0]], 0, 0],
Text[Style["Magenta", 40, Bold, CMYKColor[0, 1, 0, 0]], 15, 5], Text[Style["Magenta", 40, Bold, CMYKColor[0, 1, 0, 0]], 15, 5], Text[Style["Magenta", 40, Bold, CMYKColor[0, 1, 0, 0]], 15, 5],
Text[Style["Yellow", 40, Bold, CMYKColor[0, 0, 1, 0]], 30, 10], Text[Style["Yellow", 40, Bold, CMYKColor[0, 0, 1, 0]], 30, 10], Text[Style["Yellow", 40, Bold, CMYKColor[0, 0, 1, 0]], 30, 10],
Text[Style["Black", 40, Bold, CMYKColor[0, 0, 0, 1]], 40, 15]]] Text[Style["Black", 40, Bold, CMYKColor[0, 0, 0, 1]], 40, 15]]] Text[Style["Black", 40, Bold, CMYKColor[0, 0, 0, 1]], 40, 15]]]
Cyan
Magenta
Yellow
Black
Prezent am, n continuare, tabele de culorile RGB, dup a modelul
urmator.
i k
j RGBColor i,j,k
4. CULORI

IN MATHEMATICA
Table[GraphicsGrid[Table[ Table[GraphicsGrid[Table[ Table[GraphicsGrid[Table[
If[j == .2&&k==.2, i" ( = i)", If[j == .2&&k==.2, i" ( = i)", If[j == .2&&k==.2, i" ( = i)",
If[k == .2, j"( = j )", If[k == .2, j"( = j )", If[k == .2, j"( = j )",
If[j == .2, k"( = k )", If[j == .2, k"( = k )", If[j == .2, k"( = k )",
Graphics[RGBColor[i, j, k], Rectangle[]]]]], Graphics[RGBColor[i, j, k], Rectangle[]]]]], Graphics[RGBColor[i, j, k], Rectangle[]]]]],
j, .2, 1, .2, k, .2, 1, .2], ImageSize 700], i, 0, 1, .2]; j, .2, 1, .2, k, .2, 1, .2], ImageSize 700], i, 0, 1, .2]; j, .2, 1, .2, k, .2, 1, .2], ImageSize 700], i, 0, 1, .2];
0. i
0. k 0.2 k 0.4 k 0.6 k 0.8 k 1. k
0. j
0.2 j
0.4 j
0.6 j
0.8 j
1. j
RGBColor[ 0 , j, k] RGBColor[ 0 , j, k] RGBColor[ 0 , j, k]
0.2 i
0. k 0.2 k 0.4 k 0.6 k 0.8 k 1. k
0. j
0.2 j
0.4 j
0.6 j
0.8 j
1. j
RGBColor[ .2 , j, k] RGBColor[ .2 , j, k] RGBColor[ .2 , j, k]
4. CULORI

IN MATHEMATICA
0.4 i
0. k 0.2 k 0.4 k 0.6 k 0.8 k 1. k
0. j
0.2 j
0.4 j
0.6 j
0.8 j
1. j
0.6 i
0. k 0.2 k 0.4 k 0.6 k 0.8 k 1. k
0. j
0.2 j
0.4 j
0.6 j
0.8 j
1. j
4. CULORI

IN MATHEMATICA
0.8 i
0. k 0.2 k 0.4 k 0.6 k 0.8 k 1. k
0. j
0.2 j
0.4 j
0.6 j
0.8 j
1. j
1. i
0. k 0.2 k 0.4 k 0.6 k 0.8 k 1. k
0. j
0.2 j
0.4 j
0.6 j
0.8 j
1. j
RGBColor[ 1 , j, k] RGBColor[ 1 , j, k] RGBColor[ 1 , j, k]
4. CULORI

IN MATHEMATICA
h = 0.1; h = 0.1; h = 0.1;
Graphics[Table[RGBColor[i, j, 0], Rectangle[i, j, 1, 1], i, 0, 1, h, Graphics[Table[RGBColor[i, j, 0], Rectangle[i, j, 1, 1], i, 0, 1, h, Graphics[Table[RGBColor[i, j, 0], Rectangle[i, j, 1, 1], i, 0, 1, h,
j, 0, 1, h]] j, 0, 1, h]] j, 0, 1, h]]
h = 0.01; h = 0.01; h = 0.01;
Graphics[Table[RGBColor[i, j, 0], Rectangle[i, j, 1, 1], i, 0, 1, h, Graphics[Table[RGBColor[i, j, 0], Rectangle[i, j, 1, 1], i, 0, 1, h, Graphics[Table[RGBColor[i, j, 0], Rectangle[i, j, 1, 1], i, 0, 1, h,
j, 0, 1, h]] j, 0, 1, h]] j, 0, 1, h]]
h = 0.1; h = 0.1; h = 0.1;
GraphicsGrid[Table[Graphics[RGBColor[i, j, 0], Rectangle[i, j]], GraphicsGrid[Table[Graphics[RGBColor[i, j, 0], Rectangle[i, j]], GraphicsGrid[Table[Graphics[RGBColor[i, j, 0], Rectangle[i, j]],
i, 0, 1, h, j, 0, 1, h]] i, 0, 1, h, j, 0, 1, h]] i, 0, 1, h, j, 0, 1, h]]
h = 0.1; h = 0.1; h = 0.1;
GraphicsGrid[Table[Graphics[RGBColor[i, j, 1], Rectangle[i, j]], GraphicsGrid[Table[Graphics[RGBColor[i, j, 1], Rectangle[i, j]], GraphicsGrid[Table[Graphics[RGBColor[i, j, 1], Rectangle[i, j]],
i, 0, 1, h, j, 0, 1, h]] i, 0, 1, h, j, 0, 1, h]] i, 0, 1, h, j, 0, 1, h]]
4. CULORI

IN MATHEMATICA
h = .25; h = .25; h = .25;
Graphics3D[ Graphics3D[ Graphics3D[
Table[RGBColor[i, j, k], Cuboid[i, j, k, i, j, k + h.71, 1, 1], Table[RGBColor[i, j, k], Cuboid[i, j, k, i, j, k + h.71, 1, 1], Table[RGBColor[i, j, k], Cuboid[i, j, k, i, j, k + h.71, 1, 1],
i, 0, 1, h, j, 0, 1, h, k, 0, 1, h], Boxed False] i, 0, 1, h, j, 0, 1, h, k, 0, 1, h], Boxed False] i, 0, 1, h, j, 0, 1, h, k, 0, 1, h], Boxed False]
Analog obt inem semisfera
Bibliografe la partea I-a
1. John Gray. Mastering Mathematica. Academic Press Inc., San
Diego, CA, second edition, 1998. Programming methods and
applications, With 1 CD-ROM (Macintosh, MS-DOS, NeXT and
UNIX).
2. Mircea Ivan. Numerical Analysis with Mathematica. Mediamira
Science Publisher, Cluj-Napoca, 2005. ISBN 973-713-051-0, 252p.
3. Mircea Ivan. Calculus with Mathematica. Mathematica Collec-
tion. Mediamira Science Publisher, ClujNapoca, 2006. ISBN
(10) 973-713-135-5, ISBN (13) 978-973-713-135-5, 360 p.
4. Heikki Ruskeep a a. Mathematica Navigator, Second Edition:
Mathematics, Statistics, and Graphics. Elsevier Academic Press,
second edition, 2004.
5. Cameron Smith and Nancy Blachman. The Mathematica Graph-
ics Guidebook. Addison Wesley Publishing Company, 1995.
120
Partea II
ALGEBR
A LINIAR
A
121
5
Vectori si matrice
5.1 Operat ii cu vectori si matrice
Spat iul vectorilor geometrici tridimensionali, R
3
, este alc atuit din
triplete ordonate de numere reale. Prin generalizare, R
n
este alc atuit
din sistemele ordonate de n numere reale
xxx = (x
1
, . . . , x
n
), cu x
i
R.
Acestea reprezint a vectori reali n-dimensionali.
Convent ie:
Vectorii vor f simbolizat i prin caractere ngrosate, n timp ce pentru
scalari se vor utiliza caractere simple.
123
5. VECTORI S I MATRICE
Pentru fecare n N
, vectorii reali n-dimensionali se adun a ntre ei si

se nmult esc cu numere reale component a cu component a:
xxx +yyy = (x
1
+ y
1
, . . . , x
n
+ y
n
), xxx = (x
1
, . . . , x
n
).
Cele dou a operat ii prezentate mai sus defnesc n R
n
o structur a alge-
bric a de spat iu vectorial real.
Comentariu:
In Mathematica (prescurtat M M M), un sistem ordonat de elemente (nu-

mere, simboluri etc.) reprezint a o lista. Astfel, vectorul tridimensional
vvv = (1, 2, 3) va f
vvv = List[1, 2, 3]
1, 2, 3
Similar, matricea
R =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 0
1 0 0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
cu care, nmult ind vectorul tridimensional vvv, acesta se va roti cu 90
n
jurul axei Ox
3
n sens direct, reprezint a tot o list a si anume,
R = List[0, 1, 0, 1, 0, 0, 0, 0, 1]
0, 1, 0, 1, 0, 0, 0, 0, 1
5.2. OPERAT II ELEMENTARE CU VECTORI
Rotitul lui vvv va f atunci produsul matriceal (operat ie notat a cu punct)
R.vvv
2, 1, 3
S a observ am c a lista-vector vvv joac a aici rol de matrice-coloan a, dar ea
poate juca si rol de matrice-linie c and facem produsul
vvv.R
2, 1, 3
5.2 Operat ii elementare cu vectori. Discutarea si
rezolvarea unui sistem liniar
S a consier am o matrice A
mn
si urm atoarele trei tipuri de operat ii -
numite elementare - cu liniile sale:
O1) permutarea a dou a linii;
O2) nmult irea unei linii cu un num ar nenul;
O3) sc aderea unei linii, nmult it a cu un num ar, din alt a linie.
Orice secvent a de operat ii elementare este considerat a la r andul s au
operat ie elementar a. Pentru efectuarea unei astfel de operat ii n M M M,
defnim comanda Opelem[A][i, j][k], unde A este matrice, i si j sunt
ntregi pozitivi, iar k este un ntreg. Aceast a comand a act ioneaz a n
felul urm ator:
pentru k < 0, permuta liniile i si j din A;
pentru k = 0, mparte linia i la a
ij
, dac a a
ij
,= 0;
pentru k > 0, scade din linia j linia i a lui A amplifcat a cu a
jk
/a
ik
,
dac a a
ik
,= 0.
Opelem[A /; MatrixQ[A]][i /; IntegerQ[i]&&i > 0,
j /; IntegerQ[j]&&j > 0][k /; IntegerQ[k]] :=
Block[a = A, Which[k < 0, a[[i, j]] = a[[j, i]], k == 0&&a[[i, j]] ,= 0,
a[[i]] = a[[i]]/a[[i, j]], k == 0&&a[[i, j]] == 0,
Print[elementul[, i, , , j, ] = 0], k > 0&&a[[i, k]] ,= 0,
a[[j]] = a[[j]] a[[i]] a[[j, k]]/a[[i, k]], a[[i, k]] == 0,
Print[elementul[, i, , , k, ] = 0]]; a]
Aplicat ie
Ca prim a aplicat ie, prezent am una dintre cele mai efciente metode de
a stabili compatibilitatea si apoi de a g asi solut iile unui sistem liniar
neomogen. Sistemul liniar analizat aici are matricea extins a
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 2 1 4
2 6 1 3 s
1 3 3 2 3
1 2 0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
s find un parametru. Vom c auta valorile lui s pentru care sistemul are
solut ii, iar apoi vom determina respectivele solut ii.
Rezolvare
Prin operat ii elementare efectuate cu ajutorul comenzii Opelem,
aducem matricea A la forma redusa pe linii, form a ce se caracterizeaz a
prin proprietatea: fecare linie a matricei, de la a doua n jos, ncepe
cu mai multe zerouri decat linia precedenta, existand si posibilitatea ca
ultimele linii sa fe nule.
Intruc at operat iile elementare modifc a matricea extins a, dar nu

modifc a mult imea (posibil vid a) a solut iilor sistemului, vom trans-
fera discutarea compatibilit at ii sale si determinarea eventualelor solut ii,
la sistemul echivalent av and matricea redus a pe linii. Iat a un sir de
operat ii elementare ce realizeaz a forma redus a pe linii pentru matricea
A:
A
1
= Opelem[A][1, 2][1]; A
1
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 2 1 4
0 0 5 1 8 + s
1 3 3 2 3
1 2 0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A
2
= Opelem[A
1
][1, 3][1]; A
2
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 2 1 4
0 0 5 1 8 + s
0 0 5 1 7
1 2 0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A
3
= Opelem[A
2
][1, 4][1]; A
3
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 2 1 4
0 0 5 1 8 + s
0 0 5 1 7
0 1 2 0 3
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A
4
= Opelem[A
3
][2, 4][1]; A
4
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 2 1 4
0 1 2 0 3
0 0 5 1 7
0 0 5 1 8 + s
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A
5
= Opelem[A
4
][3, 4][3]; A
5
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 2 1 4
0 1 2 0 3
0 0 5 1 7
0 0 0 0 1 + s
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
Condit ia de compatibilitate a sistemului obt inut, deci si a celui dat,
poate f acum descoperit a observ and c a ultima ecuat ie are, de fapt,
forma
0 = 1 + s.
Dac a s ,= 1, atunci ultima ecuat ie, deci si ntreg sistemul, vor f in-
compatibile. Dar dac a s = 1, atunci sistemul se reduce la primele trei
ecuat ii.
Ultima ecuat ie, 5x
3
+ x
4
= 7, are dou a necunoscute, deci este
nedeterminata. Aleg and pe x
4
ca parametru, deci un num ar real cunos-
cut dar neprecizat (x
4
R), el trece n membrii drept i ai tuturor
ecuat iilor, iar sistemul cap at a forma
x
1
+ 3x
2
+ 2x
3
= 4 x
4
x
2
2x
3
= 3
x
3
= (7 + x
4
)/5
si un algoritm simplu, cunoscut sub numele de substitut ii regresive, ne
permite g asirea tuturor solut iilor sale; n acest caz - o infnitate:
I: x
3
din ultima ecuat ie este nlocuit n precedentele si se obt ine x
2
;
II: x
2
din penultima ecuat ie este nlocuit n prima si se obt ine x
1
.
In general, dup a alegerea si trecerea parametrilor n membrii drept i,

sistemul superior triunghiular
1
astfel obt inut se rezolv a ncep and de la
ultima ecuat ie si ultima necunoscut a p an a la prima ecuat ie si prima
necunoscut a prin acest procedeu regresiv.
1
O matrice mm este superior triunghiular a dac a elementele afate sub diagonala sa
sunt nule. Un sistem liniar cu m ecuat ii si m necunoscute este superior triunghiular dac a
are matricea de acest tip.
5.3 Rangul si forma canonica (redusa) pe linii a
unei matrice mn
Discutarea si rezolvarea sistemelor liniare este, desigur, un subiect im-
portant si la care, de altfel, vom reveni. Dar problematica pe care o
deschide t ine de cadrul mai general al spat iilor vectoriale.

In aceast a
perspectiv a, extindem discut ia la matricele dreptunghiulare si reduce-
rea lor prin operat ii elementare aplicate liniilor.
Exemplu
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 2 4
2 4 1 1 2
2 4 3 1 2
_
_
_
_
_
_
_
_
A
1
= Opelem[A][1, 2][1]; A
1
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 2 4
0 0 5 5 6
2 4 3 1 2
_
_
_
_
_
_
_
_
A
2
= Opelem[A
1
][1, 3][1]; A
2
//MatrixForm
5.3. RANGUL S I FORMA CANONIC
A (REDUS
A) PE LINII A UNEI MATRICE mn

_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 2 4
0 0 5 5 6
0 0 3 3 6
_
_
_
_
_
_
_
_
A
3
= Opelem[A
2
][2, 3][3]; A
3
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 2 4
0 0 5 5 6
0 0 0 0
12
5
_
_
_
_
_
_
_
_
In cazul de fat a, matricea A

3
, o form a redus a pe linii pentru matricea A,
nu cont ine linii nule. Primul element nenul al fec arei linii (nenule) se
numeste pivot. Aici pivot ii sunt: 1, -5 si 12/5. Num arul pivot ilor este
egal cu ceea ce se numeste de obicei rangul matricei. Aici, rang (A
3
) = 3.
La aceast a matrice, pivot ii sunt asezat i n coloanele 1, 3 si 5. Tre-
buie spus c a si rang(A) = 3, deoarece o matrice obt inut a din alta prin
operat ii elementare are acelasi rang cu ea.
Rangul este o caracteristic a a oric arei matrice, dar el nu se poate
citi direct dec at n cazuri speciale, cum este cel al matricei reduse pe
linii. Aducerea unei matrice prin operat ii elementare la forma redus a
pe linii este, poate, cea mai simpl a dintre metodele de determinare a
rangului. Dar forma redus a pe linii a unei matrice nu este cea mai
simpl a form a obt inut a prin operat ii elementare.

In exemplul conside-
rat, plec and de la matricea A
3
, putem continua operat iile elementare
dup a cum urmeaz a:
A
4
= Opelem[A
3
][3, 2][5]; A
4
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 2 4
0 0 5 5 0
0 0 0 0
12
5
_
_
_
_
_
_
_
_
A
5
= Opelem[A
4
][3, 1][5]; A
5
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 2 0
0 0 5 5 0
0 0 0 0
12
5
_
_
_
_
_
_
_
_
A
6
= Opelem[A
5
][2, 1][3]; A
6
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 0 1 0
0 0 5 5 0
0 0 0 0
12
5
_
_
_
_
_
_
_
_
Precum se observ a, ncep and cu pivotul 12/5, am anulat prin operat ia
elementar a O3 elementele afate deasupra lui. Apoi am repetat aceeasi
operat ie cu pivotul 5 din a treia coloan a.

In fnal, mp art im fecare
5.3. RANGUL S I FORMA CANONIC
A (REDUS
A) PE LINII A UNEI MATRICE mn

linie la pivotul s au prin operat ia O2:
A
7
= Opelem[A
6
][2, 3][0]; A
7
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 0 1 0
0 0 1 1 0
0 0 0 0
12
5
_
_
_
_
_
_
_
_
A
8
= Opelem[A
7
][3, 5][0]; A
8
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 0 1 0
0 0 1 1 0
0 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
Am ajuns la o nou a form a redus a pe linii a matricei A din acest exemplu,
form a pe care o vom numi forma canonica (redusa) pe linii. Ea are tot i
pivot ii 1 si 0 n restul coloanei acestora. O matrice A are, n general, o
infnitate de forme reduse pe linii, dar o singura forma canonica redusa
pe linii.

In M M M, comanda RowReduce aplicat a oric arei matrice produce
forma sa canonic a redus a pe linii:
RowReduce[A]//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 0 1 0
0 0 1 1 0
0 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
6
Subspat ii vectoriale n R
n
6.1 Subspat iile fundamentale ale matricei reale
mn
6.1.1 Subspat iul coloanelor
Exemplu
S a consider am sistemul liniar Axxx = bbb urm ator, alc atuit din trei ecuat ii
cu trei necunoscute si termeni liberi neprecizat i:
x
1
+ 2x
2
+ x
3
= b
1
2x
1
+ 3x
2
+ x
3
= b
2
5x
1
+ 6x
2
+ x
3
= b
3
135
6. SUBSPAT II VECTORIALE

IN R
n
Aplic am operat ii elementare matricei extinse
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1 b
1
2 3 1 b
2
5 6 1 b
3
_
_
_
_
_
_
_
_
pentru a o aduce la forma redus a pe linii:
Opelem[A][1, 2][1]//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1 b
1
0 1 1 2b
1
+ b
2
5 6 1 b
3
_
_
_
_
_
_
_
_
Opelem[%][1, 3][1]//MatrixForm
1
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1 b
1
0 1 1 2b
1
+ b
2
0 4 4 5b
1
+ b
3
_
_
_
_
_
_
_
_
Opelem[%][2, 3][2]//MatrixForm//Simplify
1
In M M M: % reprezint a rezultatul ultimei operat ii; aici matricea obt inut a din A n urma
primei operat ii elementare
6.1. SUBSPAT IILE FUNDAMENTALE ALE MATRICEI REALE mn
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1 b
1
0 1 1 2b
1
+ b
2
0 0 0 3b
1
4b
2
+ b
3
_
_
_
_
_
_
_
_
Similar cazului nt alnit n 5.2, si aici ultima relat ie a sistemului obt inut
are forma
0 = 3b
1
4b
2
+ b
3
.
Ea reprezint a ns asi condit ia pe care vectorul bbb R
3
trebuie s a o satis-
fac a pentru compatibilitate.

Intruc at relat ia dintre coordonatele b
i
este
liniar a si omogen a, vectorul bbb care o satisface se va afa ntr-un plan ce
trece prin origine. Acest plan este format dintr-o infnitate de vectori
ce pleac a din origine. Din punct de vedere algebric, el reprezint a un
subspat iu al spat iului vectorial R
3
, deoarece satisface urm atoarele trei
condit ii:
SS1) Este o submult ime nevid a a spat iului R
3
.
SS2) Odat a cu orice doi vectori ai s ai cont ine si suma lor.
SS3) Odat a cu orice vector al s au cont ine si produsele lui cu tot i scalarii
reali.
Observat ii:
1) Cele trei condit ii de mai sus defnesc not iunea general a de
subspat iu al unui spat iu vectorial. Ele au drept consecint a faptul
c a submult imea respectiv a este la r andul s au un spat iu vectorial
n raport cu operat iile de adunare si nmult ire cu scalari.

IN R
n
2) Planul vectorilor bbb R
3
pentru care sistemul liniar din exem-
plu este compatibil depinde de matricea A a acestuia, se va numi
subspat iul coloanelor sau imaginea lui A si va f notat Im(A). Pen-
tru cazul general, vedet i observat ia 5.
3)

Intruc at compatibilitatea se exprim a vectorial sub forma
xxx R
3
: Axxx = bbb,
iar, pe de alt a parte (exercit iul 7(1)),
Axxx = x
1
aaa
1
+ x
2
aaa
2
+ x
3
aaa
3
,
unde aaa
i
sunt coloanele lui A, vom reformula aceast a condit ie astfel:
Criteriul de compatibilitate a sistemului Axxx = bbb
Sistemul liniar neomogen Axxx = bbb, cu A matrice m n, este com-
patibil exact atunci c and bbb este combinat ie liniar a a coloanelor
lui A.
4) Numim combinat ie liniar a a vectorilor vvv
1
, . . . , vvv
n
R
m
cu scalarii
x
1
, . . . , x
n
R vectorul
n
i=1
x
i
vvv
i
.
5) Mult imea acestor combinat ii, c and vectorii sunt fxat i iar scalarii
parcurg R, alc atuiesc subspat iul vectorial al lui R
m
generat de
vvv
1
, . . . , vvv
n
. C and acesti vectori sunt coloanele lui A, acesta este
subspat iul coloanelor sale (sau imaginea sa) notat Im(A), iar cri-
teriul de compatibilitate cap at a forma condensat a
_
xxx R
3
: Axxx = bbb
_
bbb Im(A)
6) Subspat iul coloanelor lui A poate f exprimat ca mult ime sub
forma
Im(A) =
_
Axxx [ xxx R
3
_
.
Condit ia de compatibilitate se poate testa n M M M combin and co-
manda LinearSolve[A, b], care d a, n caz de compatibilitate, o solut ie
a sistemului Axxx = bbb, si comenzile MatrixQ si VectorQ:
Compatibil[A /; MatrixQ[A], b /; VectorQ[b]] :=
VectorQ[LinearSolve[A, b]]
Exemplu
Verifc am pentru care dintre urm atorii termeni liberi sistemul Axxx = bbb
este compatibil:
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
4 2 6
3 1 2
3 1 4
_
_
_
_
_
_
_
_
bbb =1, 2, 1
ccc =2, 1, 2
ddd =1, 1, 2
Compatibil[A, bbb]
True
findc a

IN R
n
1
2
aaa
1
1
2
aaa
2
= bbb.
Compatibil[A, ccc]
False
Compatibil[A, ddd]
False
Vectorul-linie ddd nu apart ine subspat iului Im(A). De fapt, el apart ine
subspat iului liniilor matricei A.
6.1.2 Subspat iul liniilor
Exemplu
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
2 4 1 3 3
1 2 2 4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
Subspat iul liniilor lui A este, ca si n cazul subspat iului coloanelor,
mult imea tuturor combinat iilor liniare cu liniile lui A: aaa
1
, aaa
2
, aaa
3
si tot i
coefcient ii reali x
i
:
3
i=1
= x
i
aaa
i
.

Intruc at liniile lui A sunt coloanele
transpusei A
T
, acest subspat iu se va nota Im(A
T
).
Proprietate
Cele trei operat ii elementare cu liniile lui A nu altereaz a, ca mult ime,
subspat iul liniilor sale. Mai precis exprimat, dac a A
1
este obt inut a din
A prin oricare din cele trei operat ii elementare cu liniile sale, atunci
Im(A
T
) = Im(A
T
1
) exercit iul 8.1.b.
S a aducem prin operat ii elementare matricea A la o form a redus a pe
linii:
A
1
= Opelem[A][1, 2][1]; A
1
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
0 0 5 5 5
1 2 2 4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
A
2
= Opelem[A
1
][1, 3][1]; A
2
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
0 0 5 5 5
0 0 5 5 5
_
_
_
_
_
_
_
_
A
3
= Opelem[A
2
][2, 3][3]; A
3
//MatrixForm

IN R
n
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
0 0 5 5 5
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
Conform propriet at ii enunt ate mai sus,
Im(A
T
) = Im(A
T
1
) = Im(A
T
2
) = Im(A
T
3
).
Asadar, spat iul liniilor lui A este alc atuit din combinat iile liniare ale
celor dou a linii nenule din A
3
, aaa
1
3
si aaa
2
3
, cu tot i coefcient ii reali x
1
si x
2
:
2
i=1
x
i
aaa
i
3
.
Vectori liniar independent i
Despre cele dou a linii nenule ale matricei A, aaa
1
3
si aaa
2
3
, se spune c a
genereaza spat iul Im(A
T
). Dar ele mai au o proprietate important a:
niciuna nu este o combinat ie liniara a celeilalte. Cu alte cuvinte, nici-
una nu apart ine subspat iului generat de cealalta. Se mai spune c a aaa
1
3
si
aaa
2
3
sunt liniar independente.
Verifcarea independent ei liniare se poate face n diverse moduri.
In cazul vectorilor-linie ai unei matrice m n, condit ia este ca ran-

gul acesteia s a fe m; ceea ce n M M M se exprim a prin comanda-test:
MatrixRank[A] == m. Si, ntr-adev ar, av and doi pivot i, rang(A) = 2.
Intruc at cu o singur a linie nu se poate genera ntregul subspat iu

Im(A
T
3
), rezult a c a 2 este numarul minim de generatori pentru acest
subspat iu. Este ceea ce se numeste dimensiunea sa: dimIm(A
T
3
) = 2.
Privind acum spat iul coloanelor lui A
3
, constat am c a tot i vectorii
s ai - combinat ii liniare ale celor cinci coloane din A
3
- au zerouri pe
ultima pozit ie. Nu este greu de observat c a un sistem liniar 3 2 cu
matricea format a din coloanele 1 si 3 din A
3
si, ca termen liber, orice
vector din R
3
cu ultima component a nul a, este compatibil (exercit iul
2.2).

In consecint a, cele dou a coloane cu pivot genereaz a Im(A
T
3
).

In
plus, cititorul poate verifca si faptul c a sunt liniar independente.
Am ajuns asadar la c ateva concluzii importante referitoare la
subspat iile Im(A
3
) si Im(A
T
3
):
1) dimIm(A
3
) = dimIm(A
T
3
) = rang(A
3
) = rang(A)
2) Coloanele cu pivot, respectiv liniile cu pivot din A
3
genereaz a
spat iul Im(A
3
), respectiv Im(A
T
3
), av and fecare num arul minim
de generatori.
Baza
Se numeste baza a unui spat iu (subspat iu) vectorial orice sistem de gen-
eratori ai s ai care sunt liniar independent i.
Asadar coloanele, respectiv liniile cu pivot din A
3
reprezint a baze
n aceste subspat ii. Pentru matricea A, o baz a n Im(A
T
3
) este baz a si
n Im(A
T
) , deoarece aceste subspat ii coincid. Dar Im(A
3
) ,= Im(A),
deoarece tot i vectorii primului subspat iu au zero pe ultima pozit ie, deci
regula de alegere a bazei n Im(A) este alta.
Regula pentru alegerea bazei n Im(A)
O baz a n Im(A) este alc atuit a din acele coloane ale matricei A care
corespund coloanelor cu pivot din forma redus a pe linii A
3
a lui A .
Intruc at pivot ii matricei A

3
se af a n coloanele 1 si 3, baza n Im(A)

IN R
n
va f alc atuit a din coloanele
_
_
_
_
_
_
_
_
1
2
1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
3
1
2
_
_
_
_
_
_
_
_
.
6.1.3 Nucleul matricei
Plec am de la aceeasi matrice
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
2 4 1 3 3
1 2 2 4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Defnit ie
Nucleul lui A, notat N(A), este mult imea tuturor solut iilor sistemului
liniar si omogen Axxx = 000. Ca mult ime, el se poate exprima si sub forma
xxx R
5
[ Axxx = 000.
Pentru a descoperi un sistem de generatori ai s ai, trebuie exprimate
aceste solut ii sub forma unor combinat ii liniare de solut ii fxate.

In
acest scop, plec am de la sistemul echivalent av and matricea redus a pe
linii
A
3
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
0 0 5 5 5
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Algoritmul substitut ii regresive (conf. 5.2): din ultima ecuat ie ex-
tragem x
3
= x
4
x
5
, iar din prima ecuat ie x
1
= 2x
2
2x
4
x
5
. Orice
vector 5-dimensional are forma
vect5 := Table[x
i
, i, 5]
Inlocuimn el necunoscutele x
1
si x
3
cu ajutorul parametrilor x
2
, x
4
si
x
5
, obt in and astfel solut ia generala omogena (notat a sgo) a sistemului
algebric Axxx = 000:
sgo = vect5/.x
1
> 2x
2
2x
4
x
5
, x
3
> x
4
x
5
2x
2
2x
4
x
5
, x
2
, x
4
x
5
, x
4
, x
5
Aceasta, la r andul ei, se descompune n combinat ia liniar a a trei solut ii

particulare omogene - c ate una pentru fecare parametru - cont in and
n fecare component a coefcientul parametrului respectiv. Construim
n M M M matricea lor (notat a msgo) proced and astfel:
msgo = Coefficient[sgo, x
2
],
Coefficient[sgo, x
4
], Coefficient[sgo, x
5
]
2, 1, 0, 0, 0, 2, 0, 1, 1, 0, 1, 0, 1, 0, 1

IN R
n
Ea are rangul
MatrixRank[msgo]
3
Intruc at orice solut ie a sistemului omogen dat este combinat ie liniar a de

aceste solut ii particulare, rezult a c a ele genereaz antregul nucleu. Ran-
gul matricei lor find egal cu num arul lor, ei sunt liniar independent i,
deci alc atuiesc o baz a pentru N(A).
Concluzii:
1) Nucleul lui A, matrice real a m n, este un subspat iu al lui R
n
av and
dimN(A) = num arul parametrilor = n rang(A).
2) O baz a a sa se poate obt ine fe rezolv and sistemul Axxx = 000 si scriind
solut ia general a sub forma descompus a de mai sus, fe aplic and
M M M-comanda NullSpace[A]; n cazul matricei date,
NullSpace
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
2 4 1 3 3
1 2 2 4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1, 0, 1, 0, 1, 2, 0, 1, 1, 0, 2, 1, 0, 0, 0
3) Solut ia general a a unui sistem liniar si neomogen compatibil
Axxx = bbb, unde A este o matrice m n al c arei subspat iu N(A)
nu se reduce la vectorul nul, este alc atuit a dintr-o infnitate de
vectori depinz and de n rang(A) parametri. Ea se descompune
n suma dintre o solut ie particular a neomogen a si solut ia general a
omogen a. Prima dintre acestea dou a poate f obt inut a cu M M M-
comanda LinearSolve[A, bbb], iar a doua - fe utiliz and metoda
descris a n acest paragraf, fe M M M-comanda NullSpace[A].
Exemplu
In cazul matricei de mai sus,

A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
2 4 1 3 3
1 2 2 4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
solut ia general a pentru sistemul neomogen cu termen liber
bbb = (4, 7, 11),
este
solpart = LinearSolve[A, bbb]
5, 0, 3, 0, 0
iar solut ia general a neomogen a este
solpart + sgo
5 + 2x
2
2x
4
x
5
, x
2
, 3 + x
4
x
5
, x
4
, x
5
Aici,
sgo = x
2
, x
4
, x
5
.NullSpace[A]

IN R
n
Observat ie:
Dac a nu stim care sunt necunoscutele-parametri, putem utiliza orice
vector av and lungimea: num ar de necunoscute (sau de coloane)
rang(A) = dimN(A).
6.2 Incluziunea si egalitatea de subspat ii
Subspat iile lui R
n
sunt mult imi infnite de vectori. Pentru a verifca
incluziunea ntre dou a astfel de mult imi
2
trebuie s a plec am de la dou a
sisteme fnite de generatori ale lor, iar apoi s a ar at am c a generatorii
spat iului mai mic sunt combinat ii liniare ale generatorilor celui mai
mare.

In felul acesta, fecare combinat ie liniar a cu generatorii spat iului
mai mic va f si una cu generatorii spat iului mai mare, iar incluziunea
devine evident a.
Exemplu
Pentru a verifca incluziunea Im(A.B)
Im(A), unde
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2
2 3
1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
, B =
_
_
_
_
1 1
1 1
_
_
_
_
,
trebuie s a plec am de la sisteme de generatori pentru Im(A.B) si Im(A).
2
In acest caz, incluziunea este o relat ie referitoare la subspat ii si se va nota cu simbolul
.
6.2. INCLUZIUNEA S I EGALITATEA DE SUBSPAT II
Acestea sunt coloanele celor dou a matrice.

Intruc at
A.B =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1
1 1
0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
,
r am ane de ar atat c a fecare din cele dou a coloane ale lui A.B este
combinat ie liniar a a coloanelor lui A; deci, conform criteriului din 6.1.1,
c a sistemele
Axxx =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
1
0
_
_
_
_
_
_
_
_
, Axxx =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
1
0
_
_
_
_
_
_
_
_
sunt compatibile. Verifcat i acest fapt!
Observat ie:
M M M-comanda LinearSolve[A, B] produce, n caz de compatibilitate, o
solut ie matriceal a X a ecuat iei A.X = B.
Exemplu
X = LinearSolve
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
4 2 6
3 1 2
3 1 4
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2
2 1
1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
; X//MatrixForm

IN R
n
_
_
_
_
_
_
_
_
1
2
0
1
2
1
0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
In caz de incompatibilitate apare un mesaj corespunz ator:

LinearSolve
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
4 2 6
3 1 2
3 1 4
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2
2 1
1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
;
LinearSolve::nosol: Linear equation encountered that has no solution.
Combin and aceast a comand a cu cea care testeaz a dac a rezultatul este
o matrice, MatrixQ[X], obt inem un test de verifcare a compatibilit at ii
sistemului A.X = B. Acest test verifc a ns asi condit ia de exprimare
a coloanelor lui B drept combinat ii liniare ale coloanelor lui A, adic a
testeaz a incluziunea de subspat ii Im(B)
Im(A):
SubspatiuQ[B /; MatrixQ[B], A /; MatrixQ[A]] :=
MatrixQ[LinearSolve[A, B]]
6.2. INCLUZIUNEA S I EGALITATEA DE SUBSPAT II
SubspatiuQ
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2
2 1
1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
4 2 6
3 1 2
3 1 4
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
True
SubspatiuQ
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
4 2 6
3 1 2
3 1 4
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2
2 1
1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
LinearSolve::nosol: Linear equation encountered that has no solution.
False
Consecint a:
Cupl and cele dou a incluziuni de subspat ii: Im(B)
Im(A) si Im(A)


IN R
n
Im(B) obt inem condit ia de egalitate a dou a subspat ii:
SubspatiuQ
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2
2 1
1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
4 2 6
3 1 2
3 1 4
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
&&
SubspatiuQ
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
4 2 6
3 1 2
3 1 4
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2
2 1
1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
True
6.3 Suma si intersect ia a doua subspat ii
Dac a S
1
si S
2
sunt subspat ii n R
n
, cu ele putem construi alte dou a
subspat ii si anume:
1) Suma S
1
+S
2
alc atuit a din totalitatea sumelor xxx
1
+xxx
2
, cu xxx
1
S
1
si xxx
2
S
2
.
2) Intersect ia S
1
S
2
alc atuit a din tot i vectorii lui R
n
afat i n am-
bele subspat ii.
6.3. SUMA S I INTERSECT IA A DOU
A SUBSPAT II
Observat ii:
1) Cititorul va putea verifca n am andou a cazurile ndeplinirea
condit iei de subspat iu si anume c a, pentru oricare doi vectori xxx
si yyy apart in and mult imii astfel defnite si orice doi scalari si ,
combinat ia liniar a xxx + yyy se g aseste si ea n aceeasi mult ime.
2) De asemenea, s a observ am c a at at suma c at si intersect ia de
subspat ii sunt nevide, deoarece cont in vectorul nul din R
n
.
Explicat i!
3) Dac a dispunem de sisteme de generatori pentru fecare din cele
dou a subspat ii, atunci reuniunea acestor sisteme va constitui un
sistem de generatori ai subspat iului sum a.

In cazul intersect iei,
problema nu se rezolv a la fel de simplu.
Exemplu
Pentru a urm ari concret o metod a de construire a bazelor n suma si
intersect ia subspat iilor V si W din R
n
, presupunem c a generatorii lor
sunt respectiv coloanele matricelor
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 2 1
2 4 1 1
1 2 2 1
_
_
_
_
_
_
_
_
, B =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1
1 1 0
1 2 2
_
_
_
_
_
_
_
_

IN R
n
Pasul I Pasul I Pasul I. Determin am baze n Im(A) si Im(B), conform metodei expli-
cate n partea fnal a a 6.1.2, si obt inem coloanele matricelor
A
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2
2 1
1 2
_
_
_
_
_
_
_
_
, B =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1
1 1 0
1 2 2
_
_
_
_
_
_
_
_
Pasul II Pasul II Pasul II. Reunim cele dou a baze ntr-o singur a matrice, pe care o
aducem la forma canonic a pe linii
F = Join[A
1
, B, 2]; RowReduce[F]//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 1
4
3
0
0 1 1
5
3
0
0 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
Pasul III Pasul III Pasul III. Coloanele lui F corespunz atoare pivot ilor din forma canonic a
(prima, a doua si a cincea) determin a baza n Im(A) + Im(B). Cele-
lalte dou a coloane din F (a treia si a patra) sunt combinat ii liniare ale
primelor dou a coloane, asa cum rezult a din forma canonic a. Mai precis,
au loc relat iile
fff
3
= fff
2
fff
1
, fff
4
=
5
3
fff
2
4
3
fff
1
.
Observ am c a membrii st angi sunt vectori din baza lui S
2
, n timp ce
n membrii drept i sunt vectori din baza lui S
1
. Am obt inut asadar doi
vectori liniar independent i afat i n intersect ia celor dou a subspat ii. Ei
6.3. SUMA S I INTERSECT IA A DOU
A SUBSPAT II
alc atuiesc baza acestui subspat iu
3
.
Observat ii (continuare):
4) Utiliz and not iuni de geometrie din capitolul 8 vom putea obt ine
mai usor si direct bazele sumei si intersect iei celor dou a subspat ii
(conform exercit iului 9).
5) Defnit iile sumei si intersect iei a dou a subspat ii se pot extinde
la mai multe subspat ii. La fel, se pot generaliza si algoritmii de
determinare a bazelor lor.
6) Un caz important apare atunci c and intersect ia celor dou a
subspat ii se reduce la vectorul nul.

Intr-o astfel de situat ie, fecare
vector xxx V +W are o singur a descompunere xxx = vvv+www, cu vvv V
si www W. Suma celor dou a subspat ii se numeste n acest caz di-
recta. Tot n acest caz, atunci c and dim(V + W) = n, rezult a
c a fecare vector xxx R
n
se descompune n mod unic n suma
xxx = vvv +www.
3
Explicat ia acestei concluzii rezid a ntr-o teorem a care afrm a c a dim V + dimW =
dim(V +W) + dim(V W).

Intruc at suma din membrul st ang al relat iei este n cazul de
fat a 5, iar dim(V +W) = 3, rezult a c a dim(V W) = 2, cei doi vectori liniar independent i
din intersect ie find chiar o baz a a sa.
156
7
Dependent a si independent a liniara n spat iul vectorial R
n
Vom trece la o generalizare a not iunilor fundamentale pe care le-am
exemplifcat n paginile anterioare.

In cele ce urmeaz a, vectorii vor f,
dup a caz, vectori-linie sau vectori-coloan a (ns a nu simultan).
Defnit ia 1
O relat ie de dependent a liniara ntre vectorii vvv
1
, . . . , vvv
m
din R
n
este o
relat ie de forma
m
i=1
i
vvv
i
= 000, n care nu tot i coefcient ii
1
, . . . ,
m
sunt nuli.
Defnit ia 2
C and, dimpotriv a, ntre vectorii vvv
i
nu exist a nicio relat ie de dependent a
liniar a, ei se numesc liniar independent i.
157
7. DEPENDENT

A S I INDEPENDENT

A LINIAR
A

IN SPAT IUL VECTORIAL R
n
Observat ii:
1)

In cazul vectorilor-linie ai matricei A
mn
, acest din urm a fapt
poate f exprimat n mod concret prin condit ia: pentru orice xxx =
(
1
, . . . ,
m
), xxxA = 000 implic a xxx = 000.

In cazul coloanelor, condit ia
este: pentru orice xxx = (
1
, . . . ,
n
)
T
, Axxx = 000 implic a xxx = 000.
2) O alt a form a de exprimare se bazeaz a pe rangul matricei A
mn
si anume: condit ia rang(A) = m, atunci c and vvv
i
sunt liniile ei,
respectiv condit ia rang(A) = n, atunci c and vvv
i
sunt coloane.
Cele dou a forme de exprimare se traduc n M M M prin comenzile
MatrixRank[A] == m si respectiv MatrixRank[A] == n.
3)

In cazul dependent ei liniare, g asirea coefcient ilor
i
din relat ia
de defnit ie presupune rezolvarea unui sistem liniar si omogen.
Intruc at, dac a exist a o astfel de relat ie, exist a o infnitate de mul-
tiple ale ei, problema se rezolv a complet determin and num arul
maxim de relat ii de dependent a liniar a independente ntre ele.
Un num ar de p relat ii de dependent a liniar antre liniile lui A se pot
exprima sub forma unei singure relat ii XA = 000, unde X este o ma-
trice pm ce are pe fecare linie coefcient ii uneia din cele p relat ii.
Spunem c a cele p relat ii de forma
m
j=1
ij
vvv
j
= 000, i = 1, . . . , p sunt
(liniar) independente dac a rang(X) = p.
4)

In cazul particular c and p = 0, deci liniile sunt liniar indepen-
dente, rezult a rang(A) = m n. Deoarece Im(A)
R
m
si di-
mensiunile celor dou a spat ii coincid, respectivele spat ii coincid la
r andul lor.

In virtutea criteriului din 6.1.1, observat ia 5, pentru
orice bbb R
m
sistemul Axxx = bbb are solut ie. Not and cu ccc
1
, . . . , ccc
m
solut iile sale corespunz atoare coloanelor bbb = eee
1
, . . . , bbb = eee
m
ale
matricei-unitate I
m
, n m matricea C av andu-le drept coloane
va verifca relat ia AC = I
m
(exercit iul 7.2). Din acest motiv, C se
numeste inversa la dreapta pentru A.
5) Pentru orice matrice A
mn
se poate prezenta una si numai una
din situat iile de mai jos:
a) rang(A) = m = n
b) rang(A) = m > n
c) rang(A) = n > m
d) rang(A) < m, rang(A) < n.
Corespunz ator fec areia dintre ele au loc urm atoarele propriet at i:
a) Liniile si coloanele sunt liniar independente si matricea
(p atrat a) are o singur a invers a (bilateral a).
b) Liniile sunt liniar independente, iar ntre coloanele sale se pot
determina n rang(A) relat ii independente de dependent a
liniar a. Matricea are o infnitate de inverse la dreapta.
c) Coloanele sunt liniar independente, iar ntre liniile sale se pot
determina m rang(A) relat ii independente de dependent a
liniar a. Matricea are o infnitate de inverse la st anga
1
.
d)

Intre liniile/coloanele sale se pot determina m rang(A),
respectiv n rang(A) relat ii independente de dependent a
liniar a.
G asirea unui sistem independent maximal de relat ii de dependent a
liniar a ntre liniile/coloanele unei matrice A date, precum si a unei
inverse (dac a exist a) se poate realiza n M M M folosind urm atoarele
comenzi:
1
O matrice B este invers a la st anga pentru A dac a BA = I
n
.
7. DEPENDENT

A S I INDEPENDENT

A LINIAR
A

n
DepLin pentru un sistem independent maximal de dependent e liniare
DepLin[A /; MatrixQ[A]] :=
Block[m = Dimensions[A][[1]], n = Dimensions[A][[2]],
r = MatrixRank[A], m1 = m r, n1 = n r,
AT = Transpose[A], NA = NullSpace[A], NAT = NullSpace[AT],
veclin = Table[v
i
, i, 1, m], veccol = Table[w
i
, i, 1, n],
Which[
(m1 == 0&&n1 == 0),
Print[Linii si coloane liniar independente (matrice inversabila)],
(m1 > 0&&n1 > 0),
Print[Relatiile de dependenta liniara intre liniile matricei sunt:],
For[i = 1, i m1, i + +, Print[NAT[[i]].veclin, =0]]&&
Print[Relatiile de dependenta liniara intre coloanele matricei sunt:],
For[i = 1, i n1, i + +, Print[NA[[i]].veccol, =0]],
(m1 > 0&&n1 == 0),
Print[Coloane liniar independente (matrice inversabila la stanga)],
Print[Relatiile de dependenta liniara intre liniile matricei sunt:],
For[i = 1, i m1, i + +, Print[NAT[[i]].veclin, =0]],
(m1 == 0&&n1 > 0),
Print[Linii liniar independente (matrice inversabila la dreapta)],
Print[Relatiile de dependenta liniara intre coloanele matricei sunt:],
For[i = 1, i n1, i + +, Print[NA[[i]].veccol, =0]]]; ]
InvDr pentru o invers a la dreapta
InvDr[A /; MatrixQ[A]] :=
Block[Xx = Array[x, Dimensions[Transpose[A]]], Y,
If[MatrixRank[A] == Dimensions[A][[1]], Y = Xx/.Flatten[
FindInstance[A.Xx == IdentityMatrix[Dimensions[A][[1]]],
Flatten[Xx]]]; Y//MatrixForm,
Print[Nu exista inversa la dreapta]]]
InvSt pentru o invers a la st anga
InvSt[A /; MatrixQ[A]] :=
Block[Xx = Array[x, Dimensions[Transpose[A]]], Y,
If[MatrixRank[A] == Dimensions[A][[2]], Y = Xx/.Flatten[
FindInstance[Xx.A == IdentityMatrix[Dimensions[A][[2]]],
Flatten[Xx]]]; Y//MatrixForm,
Print[Nu exista inversa la stanga]]]
Exemple
DepLin[A = 1, 1, 2, 1]
Linii liniar independente (matrice inversabila la dreapta)
Relatiile de dependenta liniara intre coloanele matricei sunt :
w
1
+ w
4
= 0
2w
1
+ w
3
= 0
w
1
+ w
2
= 0
InvDr[A]
7. DEPENDENT

A S I INDEPENDENT

A LINIAR
A

n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0
0
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
InvSt[A]
Nu exista inversa la stanga
DepLin
_
_
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 2
2 1 2
1 4 0
0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
Coloane liniar independente (matrice inversabila la stanga)
Relatiile de dependenta liniara intre liniile matricei sunt :
v
1
v
2
+ v
3
= 0
InvDr[A]
Nu exista inversa la dreapta
InvSt[A]
_
_
_
_
_
_
_
_
0 4/5 3/5 8/5
0 1/5 2/5 2/5
0 1/5 2/5 7/5
_
_
_
_
_
_
_
_
DepLin
_
_
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1 1
3 6 3 2
2 1 3 0
1 3 2 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
Relatiile de dependenta liniara intre liniile matricei sunt :
v
1
2v
2
+ v
3
+ 5v
4
= 0
Relatiile de dependenta liniara intre coloanele matricei sunt :
w
1
w
2
+ w
3
= 0
InvDr[A]
Nu exista inversa la dreapta
InvSt[A]
Nu exista inversa la stanga
7. DEPENDENT

A S I INDEPENDENT

A LINIAR
A

n
DepLin
_
_
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 5 2
3 1 5
1 2 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
Linii si coloane liniar independente (matrice inversabila)
InvDr[A]
_
_
_
_
_
_
_
_
11/30 1/30 9/10
4/15 1/15 1/5
1/6 1/6 1/2
_
_
_
_
_
_
_
_
InvSt[A]
_
_
_
_
_
_
_
_
11/30 1/30 9/10
4/15 1/15 1/5
1/6 1/6 1/2
_
_
_
_
_
_
_
_
Defnit ia 3
Vectorii vvv
1
, . . . , vvv
m
din spat iul vectorial V alc atuiesc un sistem de ge-
neratori pentru V dac a orice vector din V este o combinat ie liniar a a
lor cu scalarii lui V .
Defnit ia 4
Vectorii vvv
1
, . . . , vvv
m
din spat iul vectorial V alc atuiesc o baza pentru V
dac a:
a) Sunt liniar independent i.
b) Alc atuiesc un sistem de generatori pentru V .
6) Orice spat iu vectorial diferit de vectorul nul are o infnitate de
baze.
7) Exist a spat ii vectoriale av and baze cu o infnitate de vectori. Ne
vom ocupa doar de spat iile cu baze fnite, spat ii care se numesc
fnit-dimensionale.
8) Toate bazele unui spat iu fnit-dimensional V au acelasi num ar de
vectori. Acest num ar se numeste dimensiunea spat iului V si se
noteaz a dim(V ).
9) Pentru orice dou a baze ale lui V : (vvv
1
, . . . , vvv
m
) si (www
1
, . . . , www
m
)
exist a o matrice mm nesingular a S astfel nc at
(www
1
, . . . , www
m
)
T
= S.(vvv
1
, . . . , vvv
m
)
T
Ea se numeste matricea de schimbare a bazei.
10) Fiec arui vector vvv V i se asociaz a n baza (vvv
1
, . . . , vvv
m
) un unic
sistem de numere (x
1
, . . . , x
m
) - coordonatele sale n aceasta baza,
astfel nc at vvv =
m
i=1
x
i
vvv
i
.
11) Dac a aceluiasi vector vvv i se asociaz a ntr-o alt a baz a (www
1
, . . . , www
m
)
coordonatele (y
1
, . . . , y
m
), atunci relat ia dintre coordonatele
(x
1
, . . . , x
m
) si coordonatele (y
1
, . . . , y
m
) se face prin intermediul
matricei de schimbare a bazei: xxx = S.yyy
166
8
Elemente de geometrie n R
n
8.1 Lungimi si unghiuri
Geometria vectorial a n R
n
este o generalizare a celei din spat iul tridi-
mensional, n care distant ele si lungimile se m asoar a cu teorema lui
Pitagora, unghiurile se m asoar a cu teorema cosinusului din trigonome-
trie (sau teorema lui Pitagora generalizat a) etc.
Lungimea (norma) vectorului xxx = (x
1
, . . . , x
n
) este dat a de formula
|xxx| =
_
n
i=1
x
2
i
167
8. ELEMENTE DE GEOMETRIE

IN R
n
Unghiul dintre vectorii xxx = (x
1
, . . . , x
n
) si yyy = (y
1
, . . . , y
n
) se poate
obt ine prin intermediul funct iei
cos ( xxxyyy) =
n
i=1
x
i
y
i
|xxx| |yyy|

Observat ii:
1) Expresia
n
i=1
x
i
y
i
, care va apare n multe calcule, se numeste
produs scalar al vectorilor xxx si yyy si este notat a xxx, yyy).
2) Convenind ca vectorii lui R
n
s a fe vectori-coloan a, produsul lor
scalar va putea f calculat si cu formula
xxx, yyy) = xxx
T
yyy.
In M M M, produsul scalar a doi vectori-linie, xxx = (x

1
, x
2
, x
3
) si
yyy = (y
1
, y
2
, y
3
), poate f calculat astfel:
x
1
, x
2
, x
3
.y
1
, y
2
, y
3
x
1
y
1
+ x
2
y
2
+ x
3
y
3
3) Rezult a imediat cele patru propriet at i importante ale produsului
scalar:
a) Comutativitatea: xxx, yyy) = yyy, xxx)
b) Omogenitatea: xxx, yyy) = xxx, yyy)
c) Aditivitatea: xxx +yyy, zzz) = xxx, zzz) +yyy, zzz)
d) Pozitivitatea: xxx, xxx) > 0 xxx ,= 000,
pentru orice vectori xxx, yyy, zzz R
n
si R.
8.2. ORTOGONALITATEA VECTORILOR S I SUBSPAT IILOR
8.2 Ortogonalitatea vectorilor si subspat iilor
Relat ia de ortogonalitate ntre vectorii xxx si yyy se noteaz a xxx yyy si se
defneste prin condit ia cos ( xxxyyy) = 0, de unde rezult a
xxx yyy xxx, yyy) = 0.
Exemplu
Liniile oric arei matrice sunt ortogonale pe tot i vectorii afat i n nucleul
s au. S a verifc am acest fapt n cazul primei linii
aaa
1
= (1, 2, 3, 1, 4)
a matricei
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
2 4 1 3 3
1 2 2 4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
(vezi 6.1.2). Fiind vorba de o infnitate de relat ii de ortogonalitate ale
liniei aaa
1
cu fecare vector xxx N(A), reducem problema la un num ar
fnit de verifc ari. Vom folosi o baz a a subspat iului nucleu pe care am
g asit-o n 6.1.3.
2, 1, 0, 0, 0, 2, 0, 1, 1, 0, 1, 0, 1, 0, 1
Cele trei produse scalare xxx
i
, aaa
1
) (i = 1, 2, 3) sunt nule. Verifcat i acest
fapt! Fiecare vector xxx N(A) este o combinat ie liniar a a celor trei

IN R
n
vectori xxx
1
, xxx
2
si xxx
3
ai bazei:
xxx =
3
i=1
i
xxx
i
S a calcul am produsul scalar
xxx, aaa
1
_
=
_
3
i=1
i
xxx
i
, aaa
1
_
=
3
i=1
i
xxx
i
, aaa
1
_
=
=
3
i=1
xxx
i
, aaa
1
_
=
3
i=1
i
0 = 0.
In acest calcul am utilizat pe r and propriet at ile de aditivitate si

omogenitate ale produsului scalar.
4) Liniile aaa
i
ale matricei A sunt generatorii subspat iului Im(A
T
), deci
pentru orice vector vvv Im(A
T
) exist a scalarii
i
astfel nc at vvv =
3
i=1
i
aaa
i
.

Intruc at pentru orice vector xxx N(A),
vvv, xxx) =
_
3
i=1
i
aaa
i
, xxx
_
=
3
i=1
i
aaa
i
, xxx
_
=
=
3
i=1
aaa
i
, xxx
_
=
3
i=1
i
0 = 0,
concluzia va f c a, pentru orice vectori vvv Im(A
T
) si xxx N(A),
este valabil a proprietatea vvv xxx.
Defnit ia 1
Dou a subspat ii S
1
si S
2
ale lui R
n
se numesc ortogonale dac a pentru
8.2. ORTOGONALITATEA VECTORILOR S I SUBSPAT IILOR
orice pereche de vectori xxx
1
S
1
si xxx
2
S
2
are loc relat ia xxx
1
, xxx
2
) = 0,
adic a fecare vector din S
1
este ortogonal pe fecare vector din S
2
. Pen-
tru a simboliza ortogonalitatea a dou a subspat ii se foloseste notat ia
S
1
S
2
.
Exemplu
In spat iul tridimensional R

3
, vectorii xxx = (x
1
, x
2
, x
3
) afat i n relat ia
nnn, xxx) = 0 cu vectorul fxat si nenul nnn = (a, b, c) alc atuiesc un plan
de vectori - subspat iu ortogonal pe dreapta de vectori xxx R
3
[
R : xxx = nnn.

In geometria analitic a, aceasta se exprim a prin relat ia
ax
1
+bx
2
+cx
3
= 0, ce defneste ecuat ia planului care trece prin origine si
este perpendicular pe nnn. Relat ia vectorial a xxx = nnn ( R parametru),
echivalent a cu relat iile scalare x
1
= a, x
2
= b si x
3
= c, defneste
normala respectivului plan. Sub form a neparametric a, relat iile ante-
rioare se scriu x
1
/a = x
2
/b = x
3
/c.
5) S a observ am c a al doilea exemplu este un caz particular al primu-
lui si c a, n ambele, relat ia de ortogonalitate dintre subspat ii -
Im(A
T
) si N(A), respectiv planul si normala sa - poate f com-
pletat a cu o informat ie suplimentar a. Ne referim mai nt ai la
al doilea exemplu, preciz and c a planul cont ine tot i vectorii per-
pendiculari pe dreapt a si, reciproc, dreapta cont ine tot i vectorii
perpendiculari pe plan. (Este vorba de vectori ce pleac a din orig-
ine). Similar, nucleul matricei A cont ine toate solut iile sistemului
omogen Axxx = 000, deci tot i vectorii xxx ortogonali pe toate liniile ma-
tricei A. Si n acest caz, desi mai greu de sesizat, reciproca este
totusi adev arat a.

IN R
n
Defnit ia 2
Se numeste complement ortogonal al subspat iului S din R
n
submult imea S
R
n
alc atuit a din tot i vectorii vvv R
n
pentru care
xxx S : xxx vvv.
6) Complementul ortogonal se poate defni exact ca mai sus si c and S
este o mult ime nevid a de vectori din R
n
, nu neap arat subspat iu.
Dar el este n toate cazurile un subspat iu, care se noteaz a
1
, de
obicei, cu S
. Astfel, conform celor discutate anterior,

N(A)
= Im(A
T
), Im(A
T
)
= N(A).
Exemplu
Pentru a determina n R
4
complementul ortogonal al mult imii formate
din versorii
2
axelor Ox
1
si Ox
2
, (1, 0, 0, 0), respectiv (0, 1, 0, 0), cal-
cul am
NullSpace[1, 0, 0, 0, 0, 1, 0, 0]
0, 0, 0, 1, 0, 0, 1, 0
Am obt inut asadar subspat iul generat de versorii celorlalte dou a axe,
Ox
3
si Ox
4
.
7) Conform celor afrmate anterior, subspat iul generat de Ox
1
si Ox
2
1
In acest caz, S
este complementul ortogonal al subspat iului generat de vectorii lui

S.
2
Se numeste versor al direct iei determinate de un vector nenul vvv, vectorul vvv/ vvv.
8.3. PROIECT II ORTOGONALE
este suma subspat iilor S
1
, reprezentat de dreapta vectorial a Ox
1
,
si S
2
, reprezentat de dreapta vectorial a Ox
2
(vezi nceputul
6.3).
8.3 Proiect ii ortogonale
In geometria spat iului R

n
, not iunea de proiect ie (ortogonal a) este uti-
lizat a n dou a variante pe care le vom analiza n continuare.
a) a) a) Proiect ia vectorului xxx pe un vector (fxat) nenul vvv se obt ine am-
plifc and versorul vvv/ |vvv| cu produsul dintre lungimea lui xxx si cosinusul
unghiului format de xxx cu vvv. Rezult a astfel vectorul
pr
vvv
xxx =
xxx, vvv)
vvv, vvv)
vvv.
Lungimea cu semn
3
a lui este
pr
vvv
xxx =
xxx, vvv)
|vvv|
si se numeste proiect ia scalara a lui xxx pe vvv.

Intre cele dou a proiect ii
exist a relat ia
pr
vvv
xxx = (pr
vvv
xxx)
vvv
|vvv|
In M M M, funct ia Projection[u, v] calculeaz a proiect ia vectorului uuu pe

vectorul vvv dup a prima formul a. De exemplu,
Projection[1, 2, 1, 1]
3
Semnul este c and unghiul dintre cei doi vectori este mai mare dec at

2
2

IN R
n
_
3
2
,
3
2
_
Ea poate f extins a si pentru alte produse scalare defnite n prealabil.
De exemplu, dac a produsul scalar al vectorilor planului este defnit prin
ps[x1 , x2 , y1 , y2 ] := x1, x2.
_
_
_
_
3 1
1 2
_
_
_
_
.y1, y2
putem calcula noua proiect ie a vectorului (1, 2) pe vectorul (1, 1) cu
formula
Projection[1, 2, 1, 1, ps]
_
10
7
,
10
7
_
b) b) b) Proiect ia vectorilor din R
n
pe un vector nenul fxat este un caz par-
ticular al proiect iei pe un subspat iu S
R
n
. De exemplu, proiect ia vec-
torilor xxx R
3
pe planul generat de vectorii fxat i si liniar independent i
vvv
1
si vvv
2
din R
3
- vezi fgura de mai jos.
v
1
v
2
x
x-p
p
Intruc at proiect ia ortogonal a ppp a lui xxx pe plan verifc a o relat ie de

ortogonalitate si anume, perpendicularitatea lui xxx ppp pe plan, rezult a
c a xxx ppp va f perpendicular pe cei doi generatori ai planului, deci
vvv
1
, xxx ppp) = 0 si vvv
2
, xxx ppp) = 0. Acestea sunt dou a ecuat ii liniare din
care putem obt ine coordonatele
1
si
2
ale lui ppp =
1
vvv
1
+
2
vvv
2
n baza
8.4. BAZE ORTONORMATE
vvv
1
, vvv
2
a planului. Utiliz and propriet at ile produsului scalar, cele dou a
ecuat ii pot f aduse la forma
vvv
1
, vvv
1
)
1
+vvv
1
, vvv
2
)
2
= vvv
1
, xxx)
vvv
1
, vvv
2
)
1
+vvv
2
, vvv
2
)
2
= vvv
2
, xxx)
Perfect analog, procedeul se poate extinde la proiect ia vectorilor xxx R
n
pe un subspat iu S
R
n
av and baza vvv
1
, . . . , vvv
m
cunoscut a. Dez-
volt and ecuat iile vvv
i
, xxx ppp) = 0, i = 1, . . . , m ce ne furnizeaz a coordo-
natele
i
ale lui bbb n baza vvv
i
, obt inem un sistem m m av and forma
similar a celui anterior:
m
j=1
vvv
i
, vvv
j
)
j
= vvv
i
, xxx) , i = 1, . . . , m.
Rezolvarea acestui sistem conduce la o problem a important a. S a ob-
serv am de la nceput c a matricea sa (numit a matrice Gram a vectorilor
vvv
1
, . . . , vvv
m
), av and elementele g
ij
= vvv
i
, vvv
j
), este p atrat a si depinde ex-
clusiv de alegerea vectorilor bazei din S si de produsul scalar
4
. Cu c at
va f mai simpl a aceast a matrice, cu at at mai usor obt inem proiect ia ppp.
Intruc at cea mai simpl a matrice mm este I

m
, ar f de dorit ca baza
vvv
i
s a verifce condit iile vvv
i
, vvv
j
) = 0, pentru i ,= j si vvv
i
, vvv
j
) = 1, pentru
i = j.
8.4 Baze ortonormate
Defnit ia 3
Baza vvv
1
, . . . , vvv
m
a subspat iului S
R
n
se numeste ortonormata n
4
Produsul scalar al vectorilor din R
n
defnit n observat ia 1 este doar una din variantele
posibile pentru a face geometrie n acest spat iu.

In principiu, orice funct ie defnit a pe
R
n
R
n
si av and propriet at ile (a) - (d) poate f un produs scalar.

IN R
n
raport cu produsul scalar , ) dac a vvv
i
, vvv
j
) = 0, pentru i ,= j si
vvv
i
, vvv
j
) = 1, pentru i = j.
Orice baz a vvv
1
, . . . , vvv
m
a subspat iului S este transformabil a ntr-o
baz a ortonormat a uuu
1
, . . . , uuu
m
. Procedeul - numit Gram-Schmidt -
prin care realiz am aceast a transformare, se poate desf asura n dou a
etape. Prima etap a const a n transformarea bazei init iale vvv
i
ntr-o
baz a alc atuit a din vectori www
i
reciproc ortogonali. Cea de a doua etap a
presupune doar mp art irea fec arui vector www
i
la lungimea sa: uuu
i
=
www
i
/ |www
i
|. R am ane s a descriem cei m 1 pasi ai primei etape, adic a
procedeul Gram-Schmidt propriu-zis.
Renot and cu www
1
vectorul vvv
1
, determin am vectorul www
2
ca diferent a
ntre vvv
2
si proiect ia sa pe www
1
. Procedeul find inductiv, pentru a con-
strui vectorul www
i
presupunem c a au fost deja generat i www
1
, . . . , www
i1
.
Atunci www
i
se obt ine sc az and din vvv
i
proiect iile sale pe tot i vectorii www
j
anterior construit i.
Exemplu
Transformarea bazei
1, 1, 0, 0, 1, 1, 1, 0, 1
ntr-o baz a ortonormat a a spat iului R
3
.
Etapa I:
Pasul 1: Not am
www
1
= 1, 1, 0
Pasul 2:
www
2
= 0, 1, 1 Projection[0, 1, 1, www
1
]
8.4. BAZE ORTONORMATE
_
1
2
,
1
2
, 1
_
Pasul 3:
www
3
= 1, 0, 1 Projection[1, 0, 1, www
1
]
Projection[1, 0, 1, www
2
]
_
2
3
,
2
3
,
2
3
_
Etapa a II-a:
www
1
= www
1
/Norm[www
1
]
_
1
2
,
1
2
, 0
_
www
2
= www
2
/Norm[www
2
]
_
6
,
1
6
,
_
2
3
_
www
3
= www
3
/Norm[www
3
]
_
1
3
,
1
3
,
1
3
_
In M M M, comanda Orthogonalize[B], unde B este baza ce urmeaz a a f

ortonormat a, conduce la acelasi rezultat:
Orthogonalize[B = 1, 1, 0, 0, 1, 1, 1, 0, 1]
_
_
1
2
,
1
2
, 0
_
,
_
6
,
1
6
,
_
2
3
_
,
_
1
3
,
1
3
,
1
3
_
_
Trebuie ret inut faptul c a Orthogonalize[B] ortonormeaz a liniile ma-
tricei B.

IN R
n
Descompunerea QR a unei matrice
Procedeul Gram-Schmidt de ortonormare a unui sistem liniar indepen-
dent de m vectori din R
n
are o aplicat ie important a si anume: de-
scompunerea unei matrice n m av and acesti vectori drept coloane n
produsul dintre matricea Q
nm
= [uuu
1
, . . . , uuu
m
], format a cu vectorii bazei
ortonormate drept coloane, si o matrice mm superior triunghiular a
av and pe diagonal a numere pozitive (normele vectorilor www
i
obt inut i
dup a prima etap a).

In M M M, comanda QRDecomposition produce re-
spectiva descompunere:
Q, R = QRDecomposition[Transpose[B]];
Map[MatrixForm, Transpose[Q], R]
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
2

1
6
1
3
1
2
1
6

1
3
0
_
2
3
1
3
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
2
1
2
1
2
0
_
3
2
_
2
3

1
6
0 0
2
3
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
Verifcare:
Transpose[B] == Transpose[Q].R
True
8.5. MATRICE ORTOGONALE
8.5 Matrice ortogonale
Matricea Q din descompunerea QR anterioar a
Q =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
2
1
2
0
6
1
6
_
2
3
1
3

1
3
1
3
_
_
_
_
_
_
_
_
are at at liniile c at si coloanele ortonormate, proprietate ce rezult a din
egalit at ile (pe care cititorul este sf atuit s a le verifce):
Q.Q
T
= I
3
, Q
T
.Q = I
3
.
Cele dou a condit ii sunt echivalente ntre ele pentru orice matrice
p atratic a real a si, de asemenea, echivalente cu Q
T
= Q
1
. Ele caracter-
izeaz a o categorie important a de matrice reale, asa-numitele matrice
ortogonale. Acestea mai au si alte propriet at i remarcabile, pe care le
vom discuta mai jos. Pentru moment ns a, prezent am c ateva
Exemple
Folosind oricare din cele dou a condit ii enunt ate anterior, prin aplicarea
determinantului rezult a
det(Q) det(Q
T
) = 1,
deci
det(Q) = 1.

IN R
n
Drept consecint a, orice matrice ortogonal a 2 2 va f de forma
Q =
_
_
_
_
cos sin
sin cos
_
_
_
_
, n cazul det(Q) = +1,
sau de forma
Q =
_
_
_
_
cos sin
sin cos
_
_
_
_
, n cazul det(Q) = 1,
pentru un anumit unghi [0, 2]. Dup a cum vom ar ata mai departe,
primul tip de matrice transform a prinnmult ire vectorii-coloan a din R
2
n rotit ii lor cu unghiul n jurul originii. Similar, matricele ortogonale
33 av and determinant +1 rotesc prin nmult ire vectorii spat iului R
3
.
In particular, matricea ortogonal a

_
_
_
_
_
_
_
_
cos sin 0
sin cos 0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
efectueaz a rotat ia de unghi n jurul axei Ox
3
.
Transformari rigide
Printre propriet at ile importante ale transform arilor f : R
n
R
n
def-
nite prin matrice ortogonale (transform ari numite la r andul lor ortog-
onale) se num ar a urm atoarele:
8.6. MATRICE DE PROIECT IE
a) O transformare ortogonal a p astreaz a lungimile vectorilor si
distant ele dintre puncte.
b) O astfel de transformare p astreaz a unghiurile dintre vectori.
Ambele propriet at i decurg dintr-o caracteristic a mai general a:
c) O transformare ortogonal a p astreaz a produsul scalar xxx, yyy) =
xxx
T
yyy.
Justifcarea este imediat a:
Qxxx, Qyyy) = (Qxxx)
T
Qyyy = xxx
T
Q
T
Qyyy = xxx
T
yyy = xxx, yyy) .
8.6 Matrice de proiect ie
Numim astfel matricele p atrate reale, s a le not am P, av and urm atoarele
propriet at i:
a) Simetria: P
T
= P
b) Idempotent a: P
2
= P.
Dac a P este o matrice de proiect ie n n, atunci, pentru orice xxx R
n
,
ppp = Pxxx reprezint a proiect ia (ortogonal a) a lui xxx pe subspat iul Im(P).
Intruc at, asa cum am v azut mai sus, n acest caz xxx ppp Im(P),
rezult a c a xxx ppp Im(P)
= N(P). Astfel nc at fecare xxx R

n
se
descompune n mod unic sub forma xxx = ppp + (xxx ppp), cei doi termeni
din dreapta relat iei find proiect iile sale ortogonale pe Im(P) si N(P).
De asemenea, rezult a c a R
n
se descompune n suma directa dintre cele
dou a subspat ii ale lui P (conform 6.3, observat ia 6), fapt notat
R
n
= Im(P) N(P).
182
9
Aplicat ia liniara si matrice
9.1 Aplicat ia liniara
Aplicat ia liniar a este, al aturi de spat iul vectorial, o not iune fundamen-
tal a a algebrei liniare. Ea transform a vectori ai unui spat iu vecto-
rial n vectori ai aceluiasi sau ai altui spat iu vectorial, cu respectarea
urm atoarelor condit ii:
a) s a transforme suma vectorilor n suma imaginilor lor;
b) s a transforme produsul dintre un vector si un scalar n produsul
imaginii acelui vector cu acelasi scalar.
In notat ii simbolice, dac a f este aplicat ia liniar a, iar V este dome-

niul s au, atunci orice combinat ie liniar a
1
vvv
1
+
2
vvv
2
a oric aror vec-
tori vvv
1
, vvv
2
V cu orice scalari
1
si
2
se transform a prin f n
1
f(vvv
1
) +
2
f(vvv
2
).
183
9. APLICAT IA LINIAR
A S I MATRICE
Exemple
C ateva exemple sugestive de aplicat ii liniare vor f alese dintre trans-
form arile vectoriale ale planului R
2
. Astfel, orice matrice reala 2 2
defneste o transformare liniara a planului R
2
n el nsusi. Spre exem-
plu,
a) Proiect ia vectorilor pe un subspat iu de dimensiune 1: dreapta
de vectori xxx coliniari cu vvv, xxx R
2
: R : xxx = vvv, unde vvv
R
2
este un vector fxat. Not am aceast a aplicat ie cu

pr
vvv
xxx. C and
vvv = eee
1
= (1, 0)
T
, obt inem proiect ia pe axa Ox
1
:

pr
eee
1
(x
1
, x
2
) =
(x
1
, 0). Ceea ce face ca

pr
eee
1
s a poat a f asimilat a cu matricea
_
_
_
_
1 0
0 0
_
_
_
_
cu care, amplifc and coloana (x
1
, x
2
)
T
, obt inem acelasi rezultat.
b) Simetria vectorilor n raport cu dreapta-suport a vectorului vvv o
vom nota
sim
vvv
. C and vvv = eee
1
,
sim
eee
1
(x
1
, x
2
) = (x
1
, x
2
), aceast a
transformare put and f asimilat a cu matricea
_
_
_
_
1 0
0 1
_
_
_
_
c) Rotat ia vectorilorn jurul originii cu unghiul , notat a rrr
, este, asa
9.1. APLICAT IA LINIAR
A
cum am ment ionat n 8.5, reprezentat a prin matricea ortogonal a
_
_
_
_
cos sin
sin cos
_
_
_
_
d) Omotetia de raport > 0 a vectorilor - notat a
- este reprezen-
tat a prin matricea scalar a I
2
. Ea produce alungirea sau
scurtarea vectorilor, dup a cum > 1 sau < 1.
Rezultat:
Orice aplicat ie liniar a
f : R
n
R
m
este reprezentat a printr-o matrice mn notat a M(f), ale c arei coloane
sunt f(eee
j
), unde eee
j
sunt versorii axelor de coordonate Ox
j
din R
n
.
Exemplu
Dac a f : R
3
R
2
este defnit a prin legea
f(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
2
x
3
, x
1
x
3
),
atunci matricea M(f) va f 2 3, av and cele trei coloane
f (1, 0, 0) = 0, 1,
f (0, 1, 0) = 1, 0,
f (0, 0, 1) = 1, 1,
A S I MATRICE
adic a
M(f) =
_
_
_
_
0 1 1
1 0 1
_
_
_
_
Verifcare:
f(x
1
, x
2
, x
3
) =
_
_
_
_
0 1 1
1 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
x
2
x
3
x
1
x
3
_
_
_
_
In M M M, acest algoritm se poate exprima sub forma urm atoare:

M[f , n ] :=
Transpose[MapThread[f, Table[UnitVector[n, j], j, 1, n]]]
unde f este forma pur a a funct iei respective sau un simbol de funct ie
defnit anterior, iar n este dimensiunea domeniului s au.

In cazul de
fat a, aceast a comand a genereaz a matricea
M[#2 #3, #1 #3&, 3]//MatrixForm
_
_
_
_
0 1 1
1 0 1
_
_
_
_
9.2. NUCLEUL S I IMAGINEA APLICAT IEI LINIARE
9.2 Nucleul si imaginea aplicat iei liniare
Acestea sunt subspat ii legate de aplicat ia liniar a f : R
n
R
m
si
anume: nucleul N(f)
R
n
si imaginea Im(f)
R
m
. Iat a defnit iile
lor:
N(f) = xxx R
n
: f(xxx) = 000 ,
Im(f) = yyy R
m
: xxx R
n
, yyy = f(xxx) .
Proprietate
Dac a A = M(f), atunci N(f) = N(A) si Im(f) = Im(A).
Exemplu (continuare)
In cazul aplicat iei f din exemplul anterior

N(f) = N
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 1
1 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
, Im(f) = Im
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 1
1 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
subspat ii ale c aror baze se determin an M M M conform 6.1.3 si respectiv
6.1.1.
Injectivitatea si surjectivitatea unei aplicat ii liniare f : R
n
R
m
Criterii de injectivitate:
f este injectiv a N(f) = 000 rang(M(f)) = n.
A S I MATRICE
Criterii de surjectivitate:
f este surjectiv a Im(f) = R
m
rang(M(f)) = m.
Intruc at
rang
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 1
1 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
= 2,
aplicat ia f : R
3
R
2
defnit a mai sus este neinjectiv a si surjectiv a.
9.3 Determinarea unei aplicat ii liniare
Matricea M(f) determin a complet aplicat ia liniar a f : R
n
R
m
.
Aceast a matrice are drept coloane imaginile prin f a n vectori partic-
ulari liniar independent i, deci a unei baze, din R
n
. Aceste n imagini
determin a complet imaginile celorlalt i vectori din domeniul lui f.
Exemple
1) Cunosc and rotit ii cu unghiul ai celor doi versori eee
1
si eee
2
care
defnesc axele din planul R
2
, determin am matricea de rotat ie cu
unghiul , deci rotit ii tuturor vectorilor din planul R
2
cu acelasi
unghi . Deoarece (vezi fgura urm atoare)
rrr
(eee
1
) = cos eee
1
+ sin eee
2
,
rrr
(eee
2
) = sin eee
1
+ cos eee
2
,
obt inem matricea din 9.1, exemplul c).
9.3. DETERMINAREA UNEI APLICAT II LINIARE
-sin
cos
sin
e
1
r e
1
e
2
r e
2
cos
2) Exist a cazuri n care matricea unei aplicat ii liniare f : R
2
R
2
construit a cu versorii eee
1
si eee
2
s a nu aib a forma cea mai simpl a, ci
aceasta s a fe obt inut a cu vectorii altei baze din planul R
2
. Spre
exemplu, dac a vectorul yyy =
pr
uuu
xxx reprezint a proiect ia ortogonal a
a lui xxx pe versorul uuu = cos eee
1
+ sin eee
2
, adic a vectorul xxx, uuu) uuu,
atunci M(
pr
uuu
) nu va mai avea forma simpl a din 9.1, exemplul a).
In acest caz este de preferat o alt a baz a si anume, cea format a

din versorul uuu si din versorul obt inut prin rotirea lui uuu cu unghiul
/2, adic a vvv = rrr
/2
(uuu) = sin eee
1
+ cos eee
2
. T in and seama de
propriet at ile proiect iei, vom avea relat iile

pr
uuu
uuu = uuu si

pr
uuu
vvv = 000,
deci, n baza B = uuu, vvv, matricea notat a M(
pr
uuu
, B) va avea
aceeasi form a simpl a cu cea din primul paragraf.
Problema g asirii, pentru o aplicat ie liniar a dat a, a unei baze n care
matricea sa s a aib a o form a c at mai simpl a, se pune mai ales pentru
aplicat iile liniare av and acelasi domeniu si codomeniu . O vom discuta
n capitolul 11.
In prealabil, este util s a l amurim relat ia dintre dou a matrice asociate

n dou a baze diferite aceleiasi aplicat ii liniare.

In acest scop, reamintim
c ateva chestiuni legate de not iunile de baz a si coordonatele unui vector,
not iuni expuse n capitolul 7, observat iile (9) - (11).
Av and dou a baze B si B
ale aceluiasi spat iu vectorial, orice vector

A S I MATRICE
vvv are dou a seturi de coordonate xxx = (x
1
, . . . , x
n
) si xxx
= (x
1
, . . . , x
n
),
notate uneori [v]
B
, respectiv [v]
B
. Relat ia dintre ele se stabileste prin
intermediul unei matrice nesingulare S, numit a matricea de schimbare
a bazei. Aceast a relat ie este xxx = Sxxx
.
Revenind la matricea M(f, B), asociat a aplicat iei liniare f n baza
B, ea stabileste relat ia dintre coordonatele xxx ale vectorului vvv n baza
B si coordonatele yyy ale imaginii sale f(vvv) n aceeasi baz a:
yyy = M(f, B) xxx.
Similar, pentru baza B
avem
yyy
= M(f, B
) xxx
Inlocuind n prima relat ie xxx = Sxxx
si yyy = Syyy
, obt inem
Syyy
= M(f, B)Sxxx
,
adic a
yyy
= S
1
M(f, B)Sxxx
.
Deducem astfel relat ia care leag a matricele asociate lui f n cele dou a
baze:
M(f, B
) = S
1
M(f, B)S.
Aceasta poart a numele de relat ie de similaritate. O aplicat ie liniar a a
unui spat iu vectorial n el nsusi are diverse matrice asociaten diversele
baze ale spat iului. Toate aceste matrice sunt legate ntre ele prin relat ii
de similaritate
1
.
1
Intruc at similaritatea este o relat ie de echivalent a (refexiv a, simetric a si tranzi-

tiv a), matricele asociate unei aplicat ii liniare a unui spat iu vectorial reprezint a o clas a
de echivalent a (de similaritate).
10
Metoda celor mai mici patrate
Revenim la problema determin arii solut iei/solut iilor unui sistem liniar
mn notat Axxx = bbb, problem a discutat a si n capitolele anterioare. Spre
deosebire de acele cazuri, n care cereamn mod expres compatibilitatea
sistemului, echivalent a cu apartenent a lui bbb la subspat iul Im(A) - vezi
6.1.1, observat ia 5 - acum problema va c ap ata un cont inut mai general.
Anume, vom lua n considerare si cazul c and bbb R
m
nu se g aseste n
Im(A). Pentru acesta, evident, nu vom putea g asi o solut ie xxx care
s a conduc a la egalitatea vectorial a din sistem.

In schimb, utiliz and
geometria spat iului R
m
, vom c auta un xxx R
n
pentru care distant a
|bbb Axxx| s a fe minima
1
.

Intruc at p atratul normei este o sum a de
p atrate (vezi 8.1), acest minim se realizeaz a c and suma p atratelor
1
bbbAxxx se mai numeste vector rezidual, iar lungimea lui se mai numeste eroare. Deoarece
sistemul este incompatibil, eroarea nu poate f f acut a zero pentru niciun xxx R
n
, dar poate
f minimizat a.
191
10. METODA CELOR MAI MICI P
ATRATE
este minim a, de unde si numele metodei.
10.1 Metoda celor mai mici patrate si proiect ia pe
un subspat iu
Pentru orice xxx R
n
, vectorul Axxx Im(A), iar |bbb Axxx| reprezint a
distant a dintre v arfurile celor doi vectori. Pentru ca aceast a distant a
s a fe minim a este necesar si sufcient ca vectorul Axxx s a reprezinte
proiect ia ortogonal a a lui bbb pe Im(A): Axxx = ppp =
pr
Im(A)
bbb ( fgura
urm atoare prezint a situat ia unei matrice A
32
av and coloanele aaa
1
si aaa
2
liniar independente).
p
b
b-p
a
1
a
2
=Ax
Im(A)
R am ane de analizat cum se poate calcula aceast a proiect ie. Discut ia
a fost nceput a n 8.3 punctul (b), unde am constatat c a, pentru a
simplifca acest calcul, este util s a construim n Im(A) o baz a ortonor-
mat a. Operat ia se poate realiza dac a dispunem de o baz a oarecare,
prin aplicarea procedeului Gram-Schmidt de ortogonalizare si normarea
vectorilor astfel obt inut i. Matricea Gram rezultat a find I
n
, obt inem
proiect ia
ppp =
r
i=1
uuu
i
, bbb) uuu
i
=
r
i=1
_
uuu
T
i
bbb
_
uuu
i
Aici, uuu
1
, . . . , uuu
r
reprezint a baza ortonormat a a subspat iului Im(A),
r = rang(A), iar
_
uuu
T
i
bbb
_
uuu
i
este proiect ia vectorului bbb pe versorul uuu
i
.
10.1. METODA CELOR MAI MICI P
ATRATE S I PROIECT IA PE UN SUBSPAT IU

Transform and sistemul incompatibil dat n sistemul compatibil A xxx = ppp
(am notat diferit cele dou a necunoscute, xxx si xxx, deoarece sistemele nu
sunt echivalente), solut ia acestuia din urm a se numeste pseudosolut ia
sistemului dat (sau solut ie n sensul metodei celor mai mici p atrate).
Exemplu
Sistemul liniar
x
1
=1,
x
1
+ x
2
=1,
x
2
=1
este evident incompatibil. Ortonorm and coloanele matricei sale,
obt inem versorii (vezi exemplul din 8.4 )
uuu
1
=
_
1
2
,
1
2
, 0
_
, uuu
2
=
_
6
,
1
6
,
_
2
3
_
Proiect iile termenului liber bbb = 1, 1, 1 pe cei doi versori vor f (eval-
uarea se realizeaz a n M M M)
ppp
1
= Projection[1, 1, 1, uuu
1
]
1, 1, 0
ppp
2
= Projection[1, 1, 1, uuu
2
]
_
1
3
,
1
3
,
2
3
_
astfel nc at vectorul-proiect ie al lui bbb pe Im(A) va f
ppp = ppp
1
+ppp
2
ATRATE
_
2
3
,
4
3
,
2
3
_
Rezolv and noul sistem compatibil, obt inem solut ia
x = LinearSolve[1, 0, 1, 1, 0, 1, ppp]
_
2
3
,
2
3
_
Observat ie importanta:
Descompunerea A = QR a matricei sistemului considerat ne poate f de
un real folos. Pe de o parte, are loc relat ia Q
T
Q = I, iar pe de alt a
parte, matricea de proiect ie pe subspat iul Im(A) cap at a o form a simpl a:
P = QQ
T
(vezi exercit iul 10.2). Sistemul compatibil asociat celui dat va
f atunci
QR xxx = ppp = QQ
T
bbb
si amplifc and la st anga cu matricea Q
T
, obt inem asa-numitul sistem al
ecuat iilor normale pentru sistemul considerat:
R xxx = Q
T
bbb
Intruc at matricea sistemului considerat este alc atuit a din primele dou a
coloane ale matricei B din exemplul prezentat n 8.4, rezult a c a n
descompunerea sa QR, matricea Q va avea primele dou a coloane din
primul factor al descompunerii lui B, iar R va f submatricea celui de
al doilea factor din descompunerea lui B afat a la intersect ia primelor
10.1. METODA CELOR MAI MICI P
ATRATE S I PROIECT IA PE UN SUBSPAT IU

dou a linii cu primele dou a coloane
2
. Asadar
R =
_
_
2,
1
2
_
,
_
0,
_
3
2
__
Q
T
=
_
_
1
2
,
1
2
, 0
_
,
_
6
,
1
6
,
_
2
3
__
Rezolv am n acest caz ecuat iile normale
LinearSolve[R, Q
T
.1, 1, 1]
_
2
3
,
2
3
_
Se observ a c a am obt inut acelasi vector - pseudosolut ie a sistemului dat.
De notat c a rezolvarea acestui sistem este economic a (R find o matrice
superior triunghiular a, se aplic a doar algoritmul substitut ii regresive)
si numeric stabil a. Drept urmare, metoda prezentat a aici este frecvent
utilizat a n practic a.
In M M M, comanda LeastSquares[A, b] calculeaz a pseudosolut ia sis-

temului liniar Axxx = bbb. Astfel, n cazul discutat,
LeastSquares[1, 0, 1, 1, 0, 1, 1, 1, 1]
_
2
3
,
2
3
_
2
Aceste fapte sunt consecint e ale regulii de nmult ire a matricelor (vezi exercit iul 7.2).
ATRATE
10.2 Pseudoinversa unei matrice mn
Determinarea pseudosolut iei sistemului Axxx = bbb, cu A matrice real a
m n, se poate realiza prin metodele descrise doar atunci c and este
unic determinat a. Condit ia necesar a si sufcient a pentru aceasta este
ca r = rang(A) = n. C and r < n, sistemul compatibil obt inut prin
proiect ia lui bbb pe Im(A) va avea o infnitate de solut ii depinz and de
n r parametri (vezi concluzia (3) din
6.1.3).
Exemplu
Sistemul liniar incompatibil
x + y =1,
x + y =0
devine, prin proiect ia termenului liber 1, 0 pe subspat iul dreapt a
Im(A) = 1, 1 : R, sistemul
x + y =1/2,
x + y =1/2
(verifcat i aceasta!). El are ca solut ii tot i vectorii
_
1
2
y, y
_
, cu y R,
ceea ce reprezint a mult imea vectorilor cu v arfurile pe o dreapt a (fgura
de mai jos).
10.3. REGRESIA LINIAR
A. DREAPTA DE REGRESIE
y
x+y=1/2
1/2-y
1
4
,
1
4
Vectorul de lungime minim a, unic cu aceste propriet at i, nu-
mit pseudosolut ia optima a sistemului incompatibil considerat este
1/4, 1/4. Matricea, notat a A
+
, cu care, nmult ind termenul liber
1, 0 al sistemului, obt inem pseudosolut ia optim a a sa, se numeste
pseudoinversa matricei A a sistemului.

In M M M, aceast a matrice este
generat a prin comanda PseudoInverse[A].

In cazul de fat a,
PseudoInverse[1, 1, 1, 1]
__
1
4
,
1
4
_
,
_
1
4
,
1
4
__
Verifcat i prin calcul c a produsul ei cu termenul liber al sistemului dat
produce pseudosolut ia optim a g asit a anterior.
10.3 Regresia liniara. Dreapta de regresie
O aplicat ie frecvent a a metodei celor mai mici p atrate const a n g asirea
unei funct ii liniare y = mx + n (o dreapt a) care s a aproximeze, n
ATRATE
sensul acestei metode, relat ia de dependent a dintre dou a seturi de date
experimentale: y
1
, . . . , y
p
si x
1
, . . . , x
p
. Pentru p > 2, sistemul
neomogen de ecuat ii liniare
mx
i
+ n = y
i
, i = 1, . . . , p,
av and necunoscutele m si n, este supradeterminat (av and mai multe
ecuat ii dec at necunoscute). Drept urmare, el este - foarte probabil -
incompatibil
3
. Matricea sistemului are dou a coloane
A = Transpose[x
1
, . . . , x
p
, 1, . . . , 1]
iar termenul liber este
b = y
1
, . . . , y
p
Vom scrie ecuat iile normale ntr-o form a mai general a, amplifc and sis-
temul cu matricea A
T
; obt inem
A
T
A xxx = A
T
bbb.
Intruc at coloanele lui A sunt liniar independente (valorile x

i
nu pot
f toate egale ntre ele), rezult a c a acest sistem 2 2 are matricea de
rangul 2 si solut ia unic a
xxx =
_
A
T
A
_
1
A
T
bbb.
Componentele m si n ale acestei solut ii determin a panta si intersect ia
cu axa Oy a dreptei de regresie y = mx + n.
3
Chiar dac a, de pild a, datele experimentale trebuie s a verifce legea liniar a a relat iei
spat iu-timp ntr-o miscare uniform a, erorile de m asurare, inerente oric arui experiment,
conduc la incompatibilitate.
10.3. REGRESIA LINIAR
A. DREAPTA DE REGRESIE
Exemplu
A = Transpose[1, 2, 4, 5, 7, 1, 1, 1, 1, 1]
b = 0.5, 2, 3.5, 4, 6
Rezult a
4
(A
T
A)
1
= 5/114, 1/6, 1/6, 5/6,
A
T
bbb = 73.5, 15 si xxx = 0.723684, 0.25.
Am obt inut asadar dreapta de regresie
y = x x, 1 = 0, 25 + 0, 723684 x
Aceste rezultate sunt reprezentate grafc n urm atoarea fgur a:
P
1
P
2
P
3
P
4
P
5
1 2 3 4 5 6 7
1
2
3
4
5
Pe ea pot f observate cele cinci puncte P
i
reprezent and perechile
de coordonate x
i
, y
i
determinate experimental, toate afate n exte-
riorul dreptei de regresie. Se poate ar ata (vezi exercit iul 11) c a suma
abaterilor cu semn, + deasupra, dedesubt, este nul a, n timp ce
stim c a suma p atratelor acestor abateri (marcate prin segmentele din
fgur a) este mai mic a dec at pentru orice alt a dreapt a din plan.
4
Dac a nu se specifc a altfel, n M M M, valorile aproximative se rotunjesc la zecimala a
sasea, av and deci cinci zecimale exacte.
200
11
Valori si vectori proprii
11.1 Problema cu valori si vectori proprii
Aceast a problem a se refer a la o matrice p atrat a A
nn
cu numere reale
sau complexe. Ea cere determinarea vectorilor nenuli xxx av and n com-
ponente reale sau complexe, pentru care exist a un num ar real sau com-
plex , astfel nc at s a aib a loc relat ia
Axxx = xxx
sau, echivalent,
(A I
n
) xxx = 000.
In aceste condit ii, se numeste valoare proprie a matricei A, iar xxx -

vector propriu al lui A corespunz ator valorii proprii .
201
11. VALORI S I VECTORI PROPRII
Exemple
1) Pentru a determina valorile proprii ale matricei
A = 1/21, 1, 1, 1
plec am de la condit ia existent ei unei solut ii nenule xxx pentru sis-
temul liniar si omogen
(A I
2
) xxx = 000.
Conform teoriei sistemelor liniare, aceast a condit ie este echiva-
lent a cu
det (A I
2
) = 0,
adic a
2
= 0.
R ad acinile ecuat iei de mai sus, numit a ecuat ie caracteristica, sunt
valorile proprii ale matricei A:
1
= 1,
2
= 0.
Vectorii proprii ai lui A se obt in pe r and, pentru fecare din cele
dou a r ad acini, determin and c ate o baz a n nucleele N(A
1
I
2
),
respectiv N(A
2
I
2
).

In acest scop, utiliz am M M M:
A
1
IdentityMatrix[2]
__
1
2
,
1
2
_
,
_
1
2
,
1
2
__
NullSpace[%]
11.1. PROBLEMA CU VALORI S I VECTORI PROPRII
1, 1
A
2
IdentityMatrix[2]
__
1
2
,
1
2
_
,
_
1
2
,
1
2
__
NullSpace[%]
1, 1
Rezultatele astfel obt inute pot f determinate printr-o singur a co-
mand a M M M:
Eigensystem[A]
1, 0, 1, 1, 1, 1
Prima pereche din rezultat, 1, 0, o reprezint a valorile proprii,
iar liniile matricei, 1, 1, 1, 1, sunt vectorii proprii cores-
punz atori lor.
2)
Eigensystem[0, 1, 1, 0]
i, i, i, 1, i, 1
Constat am c a, desi matricea 0, 1, 1, 0 este real a, valo-
rile/vectorii proprii sunt de tip complex. Acest aspect de natur a
algebric a are si o interpretare geometric a, t in and cont de faptul
c a matricele reale 2 2 reprezint a, asa cum am v azut n 9.1,
transform ari liniare ale vectorilor din plan. Astfel, matricea
A = 1/2, 1/2, 1/2, 1/2
din exemplul anterior este, conform celor prezentate n 8.6, si-
metric a si idempotent a (verifcat i!), deci o matrice de proiect ie
. Calcul and vectorii s ai proprii, descoperim subspat iul lui R
2
pe care A proiecteaz a vectorii: dreapta S = 1, 1[ R
alc atuit a din acei vectori xxx pe care A nu i modifc a, Axxx = 1xxx = xxx,
n timp ce pe ortogonalii lor, yyy S
, i transform a n vectorul
nul, Ayyy = 0yyy = 000. Aceste dou a subspat ii reprezint a pentru A
subspat iile sale proprii. Matricea din al doilea exemplu, a c arei
valori si vectori proprii sunt de tip complex, poate f la r andul
s au reg asit a printre transform arile liniare ale planului. Ea este
matricea de rotat ie a vectorilor xxx R
2
cu unghiul = /2
(confruntat i cu exemplul c) din 9.1). Prin aceast a transformare,
niciun vector nenul xxx R
2
nu poate f coliniar cu imaginea sa. Pe
de alt a parte, condit ia Axxx = xxx exprim a tocmai o astfel de col-
iniaritate atunci c and R. Prin urmare, singurii vectori nenuli
xxx si singurele valori care pot satisface o astfel de relat ie nu sunt
de tip real.
11.2 Diagonalizarea matricelor
Printre aplicat iile importante ale problemei cu valori si vectori proprii
se num ar a si reducerea unei matrice p atrate la o strucutr a simpl a cu
ajutorul unei transform ari de similaritate (vezi 9.3). Aceast a structur a
depinde de matrice, forma cea mai simpl a find reprezentat a de ma-
tricele diagonalizabile, clas a din care fac parte ambele exemple tratate
n 11.1.
Defnit ie:
O matrice A
nn
este diagonalizabila dac a este similar a, n sensul relat iei
din 9.3, cu o matrice n n diagonal a (adic a av and elemente nenule
11.2. DIAGONALIZAREA MATRICELOR
cel mult pe diagonal a).
G asirea matricei nesingulare S si a matricei diagonale astfel nc at
S
1
AS =
se numeste problema diagonalizarii si se rezolv a determin and valorile
proprii ale matricei A si vectorii proprii corespunz atori acestora.
Exemplu
A = 1, 4, 4, 1, 5, 3, 1, 2, 0
La primul pas, determin am valorile proprii prin comanda
Eigenvalues[A]
3, 2, 1
Proprietate:
O matrice A
nn
cu toate cele n valori proprii distincte este diago-
nalizabil a. Dac a S este matricea av and drept coloane vectorii proprii ai
lui A cores-punz atori acestor n valori proprii, atunci S eate nesingular a
si S
1
AS = . Pe diagonala matricei apar valorile proprii ale lui A, n
ordinea dispunerii vectorilor proprii n coloanele lui S.
La pasul urm ator, putem astfel trece la determinarea vectorilor pro-
prii care formeaz a coloanele matricei S. Aceast a operat ie se realizeaz a
folosind comanda
Eigenvectors[A]
2, 1, 0, 0, 1, 1, 1, 1, 1
Dup a cum s-a precizat mai sus, vectorii proprii sunt asezat i n S n
ordinea corespunz atoare asez arii valorilor proprii n . De exemplu,
vectorul 2, 1, 0 corespunde primei valori proprii
1
= 3.
Putem verifca acum relat ia S
1
AS = :
Inverse[Transpose[Eigenvectors[A]]].A.
Transpose[Eigenvectors[A]]
3, 0, 0, 0, 2, 0, 0, 0, 1
Aceeasi verifcare se poate realiza si prin comanda Eigensystem[A] care
determin a simultan valorile si vectorii proprii corespunz atori pentru
o matrice A. Dac a not am cu valorip si vectorip valorile proprii,
respectiv vectorii proprii corespunz atori ai lui A, atunci din
valorip, vectorip = Eigensystem[A]
rezult a
valorip
3, 2, 1
vectorip
2, 1, 0, 0, 1, 1, 1, 1, 1
si, n fnal,
Inverse[Transpose[vectorip]].A.
Transpose[vectorip] ==
DiagonalMatrix[valorip]
True
11.3. APLICAT II ALE DIAGONALIZ
ARII MATRICELOR
11.3 Aplicat ii ale diagonalizarii matricelor
1. Calculul puterilor unei matrice diagonalizabile A se realizeaz a
plec and de la relat ia
A = SS
1
Ridic am ambii membri la p atrat si, utiliz and asociativitatea produsului
matriceal, rezult a
A
2
= SS
1
SS
1
= S
2
S
1
,
iar prin induct ie
A
n
= S
n
S
1
, n N.
Relu am exemplul prezentat n 11.2.

Intruc at
=
_
_
_
_
_
_
_
_
3 0 0
0 2 0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
rezult a c a
n
=
_
_
_
_
_
_
_
_
3
n
0 0
0 2
n
0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
iar
A
n
= S
n
S
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
2 0 1
1 1 1
0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
3
n
0 0
0 2
n
0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 1
1 2 1
1 2 2
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 + 2 3
n
2 2 3
n
1 2
n
2 + 2
1+n
+ 3
n
2 2
n
3
n
1 2
n
2 + 2
1+n
2 2
n
_
_
_
_
_
_
_
_
In M M M, acest calcul se realizeaz a folosind comanda MatrixPower[A, n]:

MatrixPower[1, 4, 4, 1, 5, 3, 1, 2, 0, n];
%//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 + 2 3
n
2 2 3
n
1 2
n
2 + 2
1+n
+ 3
n
2 2
n
3
n
1 2
n
2 + 2
1+n
2 2
n
_
_
_
_
_
_
_
_
2. Calculul unei funct ii de matrice f(A). Cazul f(z) = e
z
.
Intruc at funct ia e
z
este analitic a n C, adic a este reprezentabil a prin
seria de puteri
n=0
z
n
/n! pentru orice z C, putem extinde aceast a
ARII MATRICELOR
funct ie la matrice p atrate complexe sub forma
n=0
(1/n!)A
n
. Pentru
a obt ine formula de calcul a acestei funct ii n cazul matricei diago-
nalizabile A, proced am astfel:
a) Efectu and calculul, anterior explicat, al puterilor A
n
si f ac and
nlocuirea formal a n seria de puteri a lui e
z
, obt inem
e
A
=
n=0
1
n!
S
n
S
1
= S
_

n=0
1
n!
n
_
S
1
Paranteza [. . .] reprezint a cazul particular al funct iei e
, deci
e
A
= Se
S
1
b) Calculul lui e
l vom exemplifca pe matricea diagonal a de mai

sus:
=
_
_
_
_
_
_
_
_
3 0 0
0 2 0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
n
=
_
_
_
_
_
_
_
_
3
n
0 0
0 2
n
0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
Atunci
e
n=0
1
n!
n
=
_
_
_
_
_
_
_
_
n=0
3
n
n!
0 0
0
n=0
2
n
n!
0
0 0
n=0
1
n!
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
e
3
0 0
0 e
2
0
0 0 e
_
_
_
_
_
_
_
_
Inlocuind n expresia lui e

A
, g asim formula de calcul a acestei
funct ii de matrice:
e
A
= Se
S
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
2 0 1
1 1 1
0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
e
3
0 0
0 e
2
0
0 0 e
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 1
1 2 1
1 2 2
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
e 2e + 2e
3
2e 2e
3
e e
2
2e + 2e
2
+ e
3
2e e
2
e
3
e e
2
2e + 2e
2
2e e
2
_
_
_
_
_
_
_
_
Generalizarea este imediat a si ne conduce la formula exponent ialei
matricei A
e
A
= Se
S
1
= S diagonal
_
e
1
, . . . , e
n
_
S
1
.
ARII MATRICELOR
In M M M, comanda MatrixExp[A] calculeaz a funct ia e

A
:
MatrixExp
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
3 0 0
0 2 0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
;
%//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
e
3
0 0
0 e
2
0
0 0 e
_
_
_
_
_
_
_
_
MatrixExp[A]//Expand;
%//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
e 2e + 2e
3
2e 2e
3
e e
2
2e + 2e
2
+ e
3
2e e
2
e
3
e e
2
2e + 2e
2
2e e
2
_
_
_
_
_
_
_
_
Ea se aplic a nu numai matricelor diagonalizabile, ci oric arei matrice
p atratice (vezi exercit iul 12).
212
12
Exercit ii
1. Calculat i cu creionul pe h artie solut ia sistemului de ecuat ii prezen-
tat ca prim a aplicat ie n 5.2, efectu and cei doi pasi ai algoritmului
substitut ii regresive.
2.
(1) S a se determine, n fecare caz, valorile parametrilor s si t pentru
care urm atoarele sisteme sunt compatibile si, n aceste situat ii,
toate solut iile lor:
_
_
_
_
_
_
_
_
2 4 2
1 2 2
1 6 0
_
_
_
_
_
_
_
_
xxx =
_
_
_
_
_
_
_
_
s
1
3s
_
_
_
_
_
_
_
_
213
12. EXERCIT II
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 3 1 3
4 6 1 5
6 9 9 11
4 6 1 5
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
xxx =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
s
t 2s
3s + 2t
s t
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(2) Se consider a un sistem liniar neomogen, a c arui matrice extins a
are o form a redus a pe linii f ar a pivot n ultima coloan a (a terme-
nilor liberi). Explicat i compatibilitatea sa.
3. Utiliz and comanda Opelem (vezi 5.2), aducet i matricele
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
3 2 1 1 3
6 4 0 1 9
9 6 13 8 6
_
_
_
_
_
_
_
_
B =
_
_
_
_
2 1 0 3
6 2 1 7
_
_
_
_
C =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 1
2 7 0
1 5 4
3 9 5
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
la o form a redus a pe linii. Aplicat i-le apoi M M M-comanda RowReduce
pentru a constata c a:
a) num arul pivot ilor, adic a rangul, este n ambele variante acelasi;
b) pivot ii apart in, n ambele variante, acelorasi coloane.
4. (Sisteme liniare simultane) Pentru a rezolva mai multe sisteme
liniare Axxx = bbb, Ayyy = ccc etc., av and aceeasi matrice A si termeni liberi
dat i, metoda bazat a pe operat ii elementare se aplic a sub urm atoarea
form a:
- construim o matrice extins a
1
cu tot i termenii liberi [A[ bbb [ ccc . . .];
- prin operat ii elementare, reducem matricea extins a la forma
canonic a pe linii [A
1
[ bbb
1
[ ccc
1
. . .];
- aplic am algoritmul substitut ii regresive fec aruia dintre sistemele
A
1
xxx = bbb
1
, A
1
yyy = ccc
1
etc., respectiv echivalente cu sistemele date
init ial.
(1) Rezolvat i n acest mod cele dou a sisteme liniare av and ca matrice
comun a A si ca termeni liberi bbb si ccc, unde:
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 2
3 2 1
2 1 0
_
_
_
_
_
_
_
_
, bbb =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
1
1
_
_
_
_
_
_
_
_
, ccc =
_
_
_
_
_
_
_
_
2
1
1
_
_
_
_
_
_
_
_
1
Construct ia matricei extinse se poate realiza cu M M M-comanda Join - vezi solut ia
exercit iului 2.
12. EXERCIT II
(2) Cum poate f adaptat a schema de calcul prezentat a mai sus pen-
tru inversarea unei matrice nesingulare A
nn
, stiind c a aceasta
presupune rezolvarea a n sisteme liniare av and pe A ca matrice
comun a? Care sunt termenii liberi corespunz atori?
Aplicat ie: Calculat i cu acest procedeu inversa matricei A de la
punctul (1).
5. Ce p arere avet i despre cum trebuie s a arate forma canonic a redus a
pe linii pentru orice matrice n n nesingular a? Verifcat i r aspunsul
(care trebuie s a fe justifcat) determin and aceast a form a n cazul ma-
tricei
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 2
3 2 1
2 1 0
_
_
_
_
_
_
_
_
Pe aceast a observat ie simpl a se bazeaz a un binecunoscut algoritm de
calcul al inversei unei matrice.
Algoritm de inversare:
Asez am n continuarea coloanelor matricei p atrate A de inversat, ma-
tricea unitate de acelasi ordin n cu ea. Comanda M M M pentru obt inerea
acestei noi matrice este
Join[A, IdentityMatrix[n], 2]
Prin operat ii elementare, reducem matricea astfel obt inut a la forma
canonic a pe linii. Dac a A are rangul n (adic a este inversabil a), n locul
primelor n coloane va apare matricea unitate, iar n locul ultimelor n
coloane - matricea A
1
(vezi si exercit iul urm ator).
Aplicat ie: Determinat i cu acest algoritm inversa matricei A
si verifcat i rezultatul utiliz and M M M-comanda pentru inversare
Inverse[A].
6. Amintim c ateva propriet at i ale determinantului unei matrice p atrate
A, notat det A:
D1) Dac a A
1
se obt ine din A printr-o operat ie elementar a O1 (vezi
5.2), atunci det A
1
= det A.
D2) Dac a A
1
se obt ine din A prin operat ii elementare O3, atunci
det A
1
= det A.
D3) Determinantul unei matrice p atrate av and zerouri sub diagonal a
este produsul elementelor de pe diagonal a.
S a observ am c a pentru a aduce o matrice la o form a redus a pe linii,
nu este necesar a operat ia O2.

In consecint a determinantul oric arei ma-
trice p atrate este egal cu + sau produsul elementelor de pe diagonala
unei forme reduse pe linii obt inute f ar a O2.
Aplicat ie: Calculat i determinantul fec areia dintre urm atoarele ma-
trice dup a ce, n prealabil, le-at i adus prin operat ii O1 si O3 la o form a
redus a pe linii:
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
2 1 2
2 1 4
2 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
, B =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 5 2
3 1 5
1 2 1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
12. EXERCIT II
C =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 2 1
2 6 2 0
3 9 0 1
1 2 3 4
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, D =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 0 3 3 1
1 2 1 2 1
3 2 1 0 1
0 2 1 1 1
1 1 1 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
Determinatul va f produsul elementelor de pe diagonala formei reduse,
prev azut cu semnul + dac a O1 a fost utilizat a de un num ar par (sau
zero) de ori, respectiv cu semnul dac a O1 a fost utilizat a de un num ar
impar de ori.
7. (Produsul matricevector-coloana)
(1) Fie A matrice mn si xxx vector n 1. Verifcat i pe exemplele de
mai jos validitatea urm atoarei propriet at i: dac a A este alc atuit a
din coloanele aaa
1
, . . . aaa
n
, iar xxx din elementele x
1
, . . . , x
n
, atunci
vectorul-coloan a Axxx reprezint a combinat ia liniar a x
1
aaa
1
+ . . . +
x
n
aaa
n
.
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2
2 3
1 3
_
_
_
_
_
_
_
_
, xxx =
_
_
_
_
x
1
x
2
_
_
_
_
A =
_
_
_
_
a b c
u v w
_
_
_
_
, xxx =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
2
3
_
_
_
_
_
_
_
_
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
2 3 1
0 5 2
1
3
3
_
_
_
_
_
_
_
_
, xxx =
_
_
_
_
_
_
_
_
0,2
e
_
_
_
_
_
_
_
_
(2) Fie A
mn
si C
np
, C av and coloanele ccc
1
, . . . , ccc
p
. Verifcat i pe
exemplele de mai jos validitatea urm atoarei propriet at i: coloanele
matricei-produs AC sunt Accc
1
, . . . , Accc
p
.
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2
2 3
1 3
_
_
_
_
_
_
_
_
, C =
_
_
_
_
x y
x y
_
_
_
_
A =
_
_
_
_
1 0
0 2
_
_
_
_
, C =
_
_
_
_
1 x 0
1 y
_
_
_
_
12. EXERCIT II
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 0 1
0 1 0
1 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
, C =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3
3 2 1
1 3 2
_
_
_
_
_
_
_
_
(3) Orice matrice m n de rang 1 poate f reprezentat a ca produs
dintre o matrice-coloan a m1 si o matrice-linie 1 n. Reciproc,
orice asemenea produs este o matrice mn de rang 1.
a) Verifcat i aceste propriet at i pentru cazul c and m = 3 si n =
2.
b) Not am cu aaa
i
coloanele matricei A
mn
si cu ccc
i
liniile matricei
C
np
. Atunci produsul AC mai poate f scris si sub forma
sumei de matrice
n
i=1
aaa
i
ccc
i
av and rangul 1. Verifcat i aceasta
n cazurile celor trei perechi de matrice de la punctul (2).
8. Fie matricea
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
2 4 1 3 3
1 2 2 4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
folosit a n exemplul din 6.1.2.
(1) Verifcat i cu ajutorul consecint ei din 6.2:
a) egalitatea dintre subspat iul Im(A), generat de toate
coloanele lui A, si subspat iul generat de coloanele 1 si 3;
b) egalitatea de subspat ii Im(A
T
) = Im(A
T
1
).
(2) a) Verifcat i independent a liniar a a coloanelor 1 si 3 din ma-
tricea A utiliz and metode descrise n capitolele 6 si 7 ar at and
c a reprezint a, conform defnit iei 4 din capitolul 7, o baz a pen-
tru Im(A).
b) Ce alte alegeri ale unei baze n Im(A) vedet i posibile t in and
seama de relat iile de dependent a liniar a existente ntre
coloanele matricei A?
c) Determinat i coordonatele fec arei coloane din A n baza for-
mat a de aaa
1
si aaa
3
, precum si matricea S de schimbare a acestei
baze ntr-o baz a format a cu alte coloane ale lui A si pe care
urmeaz a s a o aleget i.
9. Not iunea de complement ortogonal S
al unui subspat iu S din R

n
(conform 8.2) si relat ia Im(A
T
)
= N(A) ne ofer a metode simple de

determinare n M M M a unor baze pentru c ateva subspat ii importante.
(1)

Incepem cu o subrutin a pentru determinarea unei baze n
Im(A)
:
ComplementOrtogonal[A ] :=
Which[MatrixRank[A] == Dimensions[A][[1]],
Table[0, i, Dimensions[A][[1]], j, 1],
(MatrixRank[A] == 0|A == ),
IdentityMatrix[Dimensions[A][[1]]], True,
Transpose[NullSpace[Transpose[A]]]]/; MatrixQ[A]
In esent a ea se bazeaz a pe relat ia de mai sus, completat a cu dou a

except ii: pentru matricele nule si pentru matricele-linie. Deoarece
12. EXERCIT II
complementarea ortogonal a a unui subspat iu este o operat ie invo-
lutiv a: S
= S, prin dubla sa aplicare asupra lui A se va obt ine

o baz a n Im(A).
Observat ie: Aplicarea de n ori a aceleiasi funct ii f asupra lui
x se poate realiza cu M M M-comanda Nest[f, x, n]. Putem astfel
defni o funct ie prin care se obt ine o baz a n Im(A):
Baza[A ] := Nest[ComplementOrtogonal, A, 2]
Testat i acest fapt asupra primelor zece matrice 3 4 de numere
binare produse aleatoriu prin comanda
A = Table[RandomInteger[0, 1], i, 3, j, 4];
(2) O alt a aplicat ie util a a subrutinei de complementare ortogonal a
o constituie subrutina de obt inere a unei baze n suma a dou a
subspat ii defnite prin generatori vectori-coloan a: V = Im(A)
si W = Im(B) (vezi 6.3). Aceasta se reduce la determinarea
bazei n Im(A[B). Construit i subrutina si aplicat i-o la deter-
minarea bazei pentru c ateva perechi de matrice binare cu 3, re-
spectiv 4 linii si 2, 2, 2, 3, 3, 3 coloane produse aleatoriu
(vezi instruct iunea precedent a).
(3) O aplicat ie interesant a este construirea subrutinei de obt inere a
unei baze n intersect ia subspat iilor V = Im(A) si W = Im(B)
utiliz and urm atoarea proprietate a complement arii ortogonale:
(V + W)
= V
Construit i subrutina si utilizat i-o mpreun a cu cea de la punctul

precedent pentru perechi de matrice binare produse aleatoriu si
av and aceleasi dimensiuni ca la punctul (2), pentru a verifca legea
dimV + dimW = dim(V + W) + dim(V W)
(a se vedea si exemplul din 6.3).
10. Pentru a construi matricea de proiect ie a vectorilor spat iului R
m
pe un subspat iu S = Im(A), unde A este o matrice m n, gener am
mai nt ai o baz a ortonormat a a lui S.
(1) Utiliz and subrutina de obt inere a bazei n Im(A) construit a n
exercit iul precedent, completat i-o astfel nc at baza s a fe ortonor-
mat a.
(2) Matricea de proiect ie pe subspat iul S va putea f obt inut a t in and
seama c a proiect ia fec arui vector xxx R
m
pe S este suma
proiect iilor sale pe versorii bazei ortonormate construite anterior.
Astfel, adun and cele r proiect ii ale lui xxx pe versorii uuu
1
, . . . , uuu
r
ai
bazei (r = rang(A)),
pr
uuu
i
xxx = uuu
T
i
xxxuuu
i
= uuu
i
uuu
T
i
xxx,
obt inem proiect ia sa pe S.

In concluzie, matricea c autat a va f
P =
r
i=1
uuu
i
uuu
T
i
a) Construit i matricea de proiect ie a vectorilor din R
4
pe
12. EXERCIT II
subspat iul S = Im(A), unde
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 1
1 1 2
1 0 1
1 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
b) Verifcat i c a matricea P astfel obt inut a coincide cu produsul
UU
T
, unde U = (uuu
1
, . . . , uuu
r
), si c a are cele dou a propriet at i
ale matricelor de proiect ie: simetria si idempotent a - vezi
8.6).
11. Pentru a determina dreapta de regresie corespunz atoare punctelor
P
i
(x
i
, y
i
), i = 1, . . . , p, din plan, consider am matricea p 2
A =
_
_
_
_
x
1
x
2
... x
p
1 1 ... 1
_
_
_
_
T
si vectorul-coloan a p 1
bbb =
_
y
1
y
2
.... y
p
_
T
Ecuat iile normale corespunz atoare acestor date vor avea matricea
A
T
A =
_
_
_
_
p
i=1
x
2
i
p
i=1
x
i
p
i=1
x
i
p
_
_
_
_
si termenul liber
A
T
bbb =
_
_
_
_
p
i=1
x
i
y
i
p
i=1
y
i
_
_
_
_
iar solut ia lor va f xxx = ( m, n).
(1) Verifcat i c a cele dou a ecuat ii normale se pot pune sub forma
p
i=1
x
i
( mx
i
+ n y
i
) = 0
p
i=1
( mx
i
+ n y
i
) = 0
M arimea mx
i
+ n y
i
se numeste abatere cu semn n punctul
P
i
(x
i
, y
i
), iar a doua ecuat ie afrm a c a suma acestor abateri este
nul a.
(2) Metoda celor mai mici p atrate se poate aplica nu numai n cazul
determin arii unei funct ii liniare (dreapt a), ci si a unei cate-
gorii mai largi de curbe plane, cu scopul obt inerii unei legi de
dependent a ntre un set de valori ale lui x si setul corespunz ator
de valori pentru y. Astfel, pentru o curb a de gradul al doilea,
y = ax
2
+ bx + c,
12. EXERCIT II
plec and de la sistemul
x
2
i
a + x
i
b + c = y
i
, i = 1, . . . , p,
liniar n necunoscutele a, b, c, putem aplica aceast a metod a si
determina parabola de aproximare n sensul metodei celor mai
mici p atrate pentru cele p puncte. Scriet i ecuat iile normale
corespunz atoare acestui sistem si celor cinci puncte din exemplul
tratat n 10.3.
(3) Pentru rezolvarea unor astfel de probleme dispunem n M M M de
comanda Fit. De exemplu, n cazul dreptei de regresie, tipul de
funct ie c autat este o combinat ie liniar a de x si 1. Plec and de la
setul de date (puncte):
date = 1, 0.5, 2, 2, 4, 3.5, 5, 4, 7, 5
prin comanda
Fit[date, x, 1, x]
0.25 + 0.723684 x
Aceleasi date pot fns a ajustate si potrivit unei curbe de gradul
al doilea (parabol a) prin comanda
Fit[date, 1, x, x
2
, x]
0.619048 + 1.3474 x 0.0790043 x
2
Rezolvat i ecuat iile normale g asite la punctul (2): fe calcul and
solut ia xxx conform 10.3, fe aplic and comanda LeastSquares sis-
temului incompatibil obt inut la punctul (2) al acestui exercit iu.
Verifcat i coincident a rezultatelor g asite pe aceste c ai diferite.
12. Pentru a calcula puterile unei matrice nediagonalizabile A, putem
utiliza alte forme similare cu A si mai simple dec at ea. Dintre acestea,
structura cea mai simpl a o are forma Jordan J
A
a lui A.

In M M M, ea se
obt ine prin comanda JordanDecomposition[A].
Exemplu
Pentru
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1
1 0 1
1 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
vectorii proprii sunt
Eigenvectors[A]
1, 0, 1, 0, 0, 0, 0, 0, 0
Aceasta nseamn a c a matricea are un singur vector propriu si anume,
(1, 0, 1).
Observat ie: C and o matrice n n are mai put in de n vectori proprii
liniar independent i, n clasa ei de similaritate nu se g aseste nicio matrice
diagonal a. Dar exist a ntotdeauna o matrice superior triunghiular a
av and pe diagonal a celule numite celule Jordan. Aceast a matrice se
poate obt ine prin comanda
JordanDecomposition[A][[2]]
12. EXERCIT II
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 0
0 0 1
0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
J
A
este aici ea ns asi o celul a Jordan de ordinul al treilea, core-
spunz atoare unicei valori proprii = 0 a lui A. O not am J
3
(0).
Deci J
A
= J
3
(0). Preciz am c a num arul celulelor Jordan din J
A
este
ntotdeauna egal cu num arul vectorilor proprii liniar independent i ai
lui A.
Comanda JordanDecomposition[A] mai produce si un alt rezultat: o
matrice nesingular a
S = JordanDecomposition[A][[1]]
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 1
0 1 1
1 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
care verifc a relat ia S
1
AS = J
A
, echivalent a cu A = SJ
A
S
1
.
(1) a) Calculat i puterile succesive ale celulei J
3
(0) pentru n =
2, 3, . . . Apoi pe cele ale celului J
3
() = I
3
+ J
3
(0),
cunosc and faptul c a, dac a matricele p atrate A si B comut a
(AB = BA), atunci formula binomului lui Newton
(A + B)
n
=
n
i=1
C
i
n
A
ni
B
i
este valabil a.
b) Utiliz and rezultatul de mai sus si formula A = SJ
A
S
1
,
determinat i matricea A
n
.
(2) Plec and de la aceste rezultate, putem trece la calculul matricei
e
A
= Se
J
A
S
1
. Mai nt ai, vom obt ine formula de calcul pentru
exponent iala celulei Jordan J
3
().
a) Prin calcul direct rezult a c a seria
n=0
(1/n!)(J
3
(0))
n
se re-
duce la primii trei termeni. Ar atat i c a
e
J
3
(0)
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1
1
2
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
b) Pentru a trece la calculul matricei e
J
3
()
, enunt am f ar a
demonstrat ie o proprietate deductibil a direct din defnit ia
exponent ialei de matrice ca serie de puteri de matrice si din
formula binomului newtonian pentru matrice comutative:
Proprietate: Dac a AB = BA, atunci e
A
e
B
= e
A+B
= e
B
e
A
.
Verifcat i ipoteza propriet at ii n cazul matricelor J
3
(0) si I
3
,
iar apoi deducet i de aici c a
e
J
3
()
= e
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1
1
2
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
12. EXERCIT II
c) Utiliz and exemplul precedent, calculat i exponent ialele
celulelor Jordan e
J
n
()
, pentru n = 4 , apoi pentru n num ar
natural oarecare.
(3)

In cazul general al unei matrice p atrate A, forma Jordan J
A
poate avea pe diagonal a celule Jordan de diverse dimensiuni core-
spunz atoare valorilor proprii ale lui A. Consider am exemplul
teoretic al formei Jordan alc atuite din celulele J
3
(
1
), J
1
(
2
) si
J
2
(
2
), n aceast a ordine.

In M M M, putem defni generic celula
J
k
() astfel:
J[k , ] :=
Table[Which[i == j, , i + 1 == j, 1, True, 0], i, k, j, k]
iar matricea din exemplu se poate construi cu M M M-comanda
ArrayFlatten astfel:
J
A
= ArrayFlatten[
J[3,
1
], 0, 0, 0, J[1,
2
], 0, 0, 0, J[2,
2
]];
a) Execut and succesiv n M M M aceste comenzi, verifcat i faptul
c a J
A
este matricea diagonal celular a considerat a.
b) Calculat i n M M M matricea J
k
A
, pentru k num ar natural oare-
care.
c) Calculat i n M M M limita sumei matriceale
n
k=0
1
k!
J
k
A
pentru n .
13
Solut ii
Exercit iul 2.
Solut ie 1a)
Observat ie: C and sistemul liniar este dat prin matricea sa si prin
coloana termenilor liberi, aici
_
_
_
_
_
_
_
_
2 4 2
1 2 2
1 6 0
_
_
_
_
_
_
_
_
231
13. SOLUT II
si
_
_
_
_
_
_
_
_
s
1
3s
_
_
_
_
_
_
_
_
putem obt ine matricea extins a utiliz and M M M-comanda Join dup a cum
urmeaz a:
A = Join
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 4 2
1 2 2
1 6 0
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
s
1
3s
_
_
_
_
_
_
_
_
, 2
_
_
;
A//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
2 4 2 s
1 2 2 1
1 6 0 3s
_
_
_
_
_
_
_
_
A
1
= Opelem[A][1, 2][1]; A
1
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
2 4 2 s
0 4 1 1 +
s
2
1 6 0 3s
_
_
_
_
_
_
_
_
A
2
= Opelem[A
1
][1, 3][1]; A
2
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
2 4 2 s
0 4 1 1 +
s
2
0 4 1
5s
2
_
_
_
_
_
_
_
_
A
3
= Opelem[A
2
][2, 3][2]; A
3
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
2 4 2 s
0 4 1 1 +
s
2
0 0 0 1 + 2s
_
_
_
_
_
_
_
_
A
3
/.s
1
2
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
2 4 2
1
2
0 4 1
5
4
0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
Substitut ii regresive:
x
2
=
x
3
4
+
5
16
, x
1
=
3x
3
2

3
8
13. SOLUT II
Solut ie 1b)
A = Join
_
_
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 3 1 3
4 6 1 5
6 9 9 11
4 6 1 5
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
t
s 2t
3(s + t)
s + 2t
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, 2
_
_
;
A//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 3 1 3 t
4 6 1 5 s 2t
6 9 9 11 3(s + t)
4 6 1 5 s + 2t
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A
1
= Opelem[A][1, 2][1]//Simplify; A
1
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 3 1 3 t
0 0 3 1 s
6 9 9 11 3(s + t)
4 6 1 5 s + 2t
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A
2
= Opelem[A
1
][1, 3][1]//Simplify; A
2
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 3 1 3 t
0 0 3 1 s
0 0 6 2 3s
4 6 1 5 s + 2t
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A
3
= Opelem[A
2
][1, 4][1]//Simplify; A
3
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 3 1 3 t
0 0 3 1 s
0 0 6 2 3s
0 0 3 1 s
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A
4
= Opelem[A
3
][2, 3][3]; A
4
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 3 1 3 t
0 0 3 1 s
0 0 0 0 s
0 0 3 1 s
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A
5
= Opelem[A
4
][2, 4][3]; A
5
//MatrixForm
13. SOLUT II
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 3 1 3 t
0 0 3 1 s
0 0 0 0 s
0 0 0 0 2s
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(A
5
/.s 0)//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 3 1 3 t
0 0 3 1 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
Substitut ii regresive:
x
3
=
x
4
3
, x
1
=
3x
2
2

8x
4
6
+
t
2
unde x
2
, x
4
, t R ca parametri.
Solut ie 2)
Consider am sistemul echivalent cu cel dat si av and ca matrice extins a-
forma redus a pe linii a matricei extinse pentru sistemul dat. Condit ia
problemei echivaleaz a cu inexistent a n acest sistem a relat iilor de in-
compatibilitate de tipul celor nt alnite n aplicat ia din 5.2 si la primul
punct din acest exercit iu. Sistemul echivalent poate f atunci rezolvat
prin substitut ii regresive.
Exercit iul 3.
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
3 2 1 1 3
6 4 0 1 9
9 6 13 8 6
_
_
_
_
_
_
_
_
A
1
= Opelem[A][1, 2][1]; A
1
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
3 2 1 1 3
0 0 2 1 3
9 6 13 8 6
_
_
_
_
_
_
_
_
A
2
= Opelem[A
1
][1, 3][1]; A
2
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
3 2 1 1 3
0 0 2 1 3
0 0 10 5 15
_
_
_
_
_
_
_
_
A
3
= Opelem[A
2
][2, 3][3]; A
3
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
3 2 1 1 3
0 0 2 1 3
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
RowReduce[A]//MatrixForm
13. SOLUT II
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2/3 0 1/6 3/2
0 0 1 1/2 3/2
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
Deci doi pivot i n coloanele 1 si 3.
Exercit iul 4.
Solut ie 1)
Not am cu B matricea A extins a cu cele dou a coloane bbb si ccc. Dup a cum
am v azut mai sus, B se obt ine prin M M M-comanda Join:
B = Join[A, b, c, 2]; B//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 2 1 2
3 2 1 1 1
2 1 0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
Putem scurta calculul utiliz and M M M-comanda de reducere la forma
canonic a pe linii a matricei B:
RowReduce[B]//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0
1
2
5
4
0 1 0 0
3
2
0 0 1
1
2

7
4
_
_
_
_
_
_
_
_
Obt inem astfel direct cele dou a coloane-solut ii pentru sistemele echiva-
lente cu Axxx = bbb si Ayyy = ccc si anume,
I
3
xxx =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
2
0
1
2
_
_
_
_
_
_
_
_
I
3
yyy =
_
_
_
_
_
_
_
_
5
4
3
2
7
4
_
_
_
_
_
_
_
_
Solut ie 2)
Repet am cu fdelitate procedeul de la punctul 1, nlocuind coloanele bbb
si ccc cu cele trei coloane ale matricei
I
3
= IdentityMatrix[3];
B = Join[A, I
3
, 2]; B//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 2 1 0 0
3 2 1 0 1 0
2 1 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
13. SOLUT II
Apoi, tot ca la punctul 1, trecem la forma canonic a pe linii a ma-
tricei B:
RowReduce[B]//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 1/4 1/2 5/4
0 1 0 1/2 1 3/2
0 0 1 1/4 1/2 3/4
_
_
_
_
_
_
_
_
si pe ultimile trei pozit ii citim coloanele inversei lui A.
Verifcare:
Inverse[A]//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1/4 1/2 5/4
1/2 1 3/2
1/4 1/2 3/4
_
_
_
_
_
_
_
_
Exercit iul 5.
Justifcare: Trebuie s a coincida cu I
n
deoarece, find nesingular a, ea
are pivot pe fecare linie, deci, ca matrice p atrat a, si pe fecare coloan a;
iar pivot ii trebuie s a fe 1, cu 0 n restul coloanei pe care se af a.
Exercit iul 6.
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
2 1 2
2 1 4
2 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
A
1
= Opelem[A][1, 2][1]; A
1
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
2 1 2
0 2 2
2 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
A
2
= Opelem[A
1
][1, 3][1]; A
2
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
2 1 2
0 2 2
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
Deci det A = det A
2
= (2)2(1) = 4.
Verifcare:
Det[A] == 4
True
13. SOLUT II
Exercit iul 8.
Solut ie 1a)
Not and B =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3
2 1
1 2
_
_
_
_
_
_
_
_
trebuie ar atat c a Im(A) = Im(B).

In acest
scop, se verifc a dubla incluziune Im(A)
Im(B) si Im(B)
Im(A)
folosind testul din 6.2. De exemplu,
SubspatiuQ
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
2 4 1 3 3
1 2 2 4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3
2 1
1 2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
True
Solut ie 1b)
Prin M M M-testul anterior se verifc a dubla incluziune Im(A
T
)
Im(A
T
1
) si Im(A
T
1
)
Im(A
T
):
SubspatiuQ
_
_
Transpose
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
2 4 1 3 3
1 2 2 4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
Transpose
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
0 0 5 5 5
1 2 2 4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
True
SubspatiuQ
_
_
Transpose
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
0 0 5 5 5
1 2 2 4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
Transpose
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
2 4 1 3 3
1 2 2 4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
True
Observat ie:

In acest stadiu, este bine ca cititorul s a nlocuiasc a n
M M M-testele de mai sus oricare dou a dintre matricele A, A
1
, A
2
, A
3
,
13. SOLUT II
pentru a verifca cele trei egalit at i ntre subspat iile de linii.

In plus,
putem ad auga si egalitatea cu subspat iul liniilor formei canonice a lui
A:
A
4
= RowReduce
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
2 4 1 3 3
1 2 2 4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
; A
4
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 0 2 1
0 0 1 1 1
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
SubspatiuQ
_
_
Transpose
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
2 4 1 3 3
1 2 2 4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
Transpose
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 0 2 1
0 0 1 1 1
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
True
SubspatiuQ
_
_
Transpose
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 0 2 1
0 0 1 1 1
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
Transpose
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
2 4 1 3 3
1 2 2 4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
True
Solut ie 2a)
Cel mai simplu mod de a face verifcarea independent ei liniare este prin
testarea rangului matricei celor dou a coloane:
MatrixRank
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3
2 1
1 2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
== 2
True
Intruc at am verifcat la punctul (1a) c a cele dou a coloane genereaz a

subspat iul Im(A), conform defnit iei bazei (vezi capitolul 7, defnit ia
4) ele reprezint a o baz a pentru Im(A).
Solut ie 2b)
Defnit ie: Dou a sisteme de vectori din spat iul V sunt echivalente dac a
genereaz a acelasi subspat iu din V .
13. SOLUT II
Testarea echivalent ei se poate face ncerc and exprimarea fec aruia
din vectorii unui sistem drept combinat ii liniare de vectorii celuilalt
sistem si reciproc. Not and sistemele (fnite) de vectori cu (v
1
, . . . , v
m
) (v
1
, . . . , v
m
) (v
1
, . . . , v
m
),
respectiv (w
1
, . . . , w
n
) (w
1
, . . . , w
n
) (w
1
, . . . , w
n
), aceasta revine la existent a relat iilor
(v
1
, . . . , v
m
v
1
, . . . , v
m
v
1
, . . . , v
m
)
T
= S
1
(w
1
, . . . , w
n
w
1
, . . . , w
n
w
1
, . . . , w
n
)
T
(w
1
, . . . , w
n
w
1
, . . . , w
n
w
1
, . . . , w
n
)
T
= S
2
(v
1
, . . . , v
m
v
1
, . . . , v
m
v
1
, . . . , v
m
)
T
,
unde S
1
si S
2
sunt matrice m n, respectiv n m. Bazele sunt sis-
teme echivalente de vectori liniar independent i (n acest caz rezult and
c a m = n).

Intruc at aceast a testare se poate face, n cazul vectorilor-
coloan a, cu instruct iunea din 6.2 (consecint a), alegerea unei baze al-
ternative pentru Im(A) se rezum a la testarea echivalent ei dintre sis-
temul coloanelor 1 si 3 si o alt a pereche de coloane din A. De exemplu
coloanele 2 si 4 (testat i echivalent a!).
Observat ie: Aplic and comanda DepLin construit a n M M M (capitolul
7,observat ia 5), obt inem
DepLin
_
_
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3 1 4
2 4 1 3 3
1 2 2 4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
Relat iile de dependent a liniar a ntre liniile v
i
ale matricei sunt:
v
1
+ v
2
+ v
3
v
1
+ v
2
+ v
3
v
1
+ v
2
+ v
3
= 000.
Relat iile de dependent a liniar a ntre coloanele w
i
ale matricei sunt:
w
1
w
3
+ w
5
w
1
w
3
+ w
5
w
1
w
3
+ w
5
=000
2w
1
+ w
3
+ w
4
2w
1
+ w
3
+ w
4
2w
1
+ w
3
+ w
4
=000
2w
1
+ w
2
2w
1
+ w
2
2w
1
+ w
2
=000
Astfel, din cele trei relat ii de dependent a liniar antre coloanele matricei
A putem extrage dubla exprimare ntre sistemele( w
1
, w
3
w
1
, w
3
w
1
, w
3
) si (w
2
, w
4
w
2
, w
4
w
2
, w
4
):
exercit iu! Ceea ce dovedeste c a perechea de vectori aleas a este baz a
pentru Im(A).
Solut ie 2c)
Matricea S are drept coloane coefcient ii relat iilor prin care vectorii
bazei nou alese se exprim a n baza init ial a.

In cazul noii baze (a
2
, a
4
a
2
, a
4
a
2
, a
4
),
rezult a
S =
_
_
_
_
2 2
0 1
_
_
_
_
Exercit iul 9.
Solut ie 1)
Un program pentru testarea propus a poate f urm atorul:
n = 1; While[n 10, A = Table[RandomInteger[0, 1], i, 3, j, 4];
Print[A = , A//MatrixForm, Baza in Im(A) = ,
Nest[ComplementOrtogonal, A, 2]//MatrixForm]; n + +]
Solut ie 2)
Intruc at [A[B] se obt ine prin comanda Join[A, B, 2] (vezi 6.3), de-
terminarea bazei n sum a se face - conform punctului (1) din acest
13. SOLUT II
exercitiu - prin comanda
Nest[ComplementOrtogonal, Join[A, B, 2], 2]
iar testarea cerut a se poate realiza, de exemplu, prin programul
For[n = 3, n 4, n + +,
For[p = 2, p 3, p + +,
For[q = 2, q 3, q + +, A = Table[RandomInteger[0, 1], i, n, j, p];
B = Table[RandomInteger[0, 1], i, n, j, q];
Print[A = , A//MatrixForm, B = , B//MatrixForm,
Baza in suma = ,
Nest[ComplementOrtogonal, Join[A, B, 2], 2]]]//MatrixForm]]
Solut ie 3)
Involutivitatea complement arii ortogonale permite rescrierea formulei
ment ionate sub forma
_
V
+ W
= V W.
O baz an intersect ia Im(A)Im(B) va putea f construit a drept baz an
complementul ortogonal al unei sume: Im(A)
+Im(B)
. Rezultatul
acestui rat ionament este comanda
Intersectia[A , B ] :=
ComplementOrtogonal[
Suma[ComplementOrtogonal[A], ComplementOrtogonal[B]]]
n care
Suma[A , B ] := ComplementOrtogonal[
ComplementOrtogonal[Join[A, B, 2]]]
L as am cititorului pl acerea de a combina aceste dou a comenzi cu
miniprogramul de testare utilizat la punctul (2), pentru a verifca legea
dimensiunilor:
dimV + dimW = dim(V + W) + dim(V W).
Exercit iul 10.
Solut ie 1)
O baz a n Im(A) se obt ine aplic and matricei A comanda Baza[A],
conform exercit iului 9, punctul (1). Ortonormarea sistemului de
vectori-coloan a astfel obt inut se realizeaz a aplic and M M M-comanda
Orthogonalize matricei transpuse:
Transpose[Baza[A]]
Pentru a reveni la vectori-coloan a, subrutina complet a va f:
Transpose[Orthogonalize[Transpose[Baza[A]]]]
Solut ie 2)
a) Aplic and aceast a subrutin a matricei A date obt inem baza orto-
normat a:
U = Transpose[Orthogonalize[Transpose[Baza[A]]]]
_
_
3
,
2
15
_
,
_
0,
_
3
5
_
,
_
1
3
,
1
15
_
,
_
1
3
,
1
15
_
_
P = U.Transpose[U]
__
3
5
,
2
5
,
1
5
,
1
5
_
,
_
2
5
,
3
5
,
1
5
,
1
5
_
,
_
1
5
,
1
5
,
2
5
,
2
5
_
,
_
1
5
,
1
5
,
2
5
,
2
5
__
13. SOLUT II
b) Egalitatea UU
T
=
r
i=1
uuu
i
uuu
T
i
este o consecint a a regulii de nmult ire
a matricelor (vezi si exercit iul 7, punctul 3.b) si poate f verif-
cat a cu urm atorul program av and ca date de intrare dimensiunile
Dimensions[A] = m, n ale matricei testate:
A = Table[RandomInteger[3, 3], i, m, j, n];
(*matrice de test cu numere intregi aleatoare in intervalul -3,3*)
A.Transpose[A] == Sum[Transpose[A[[All, i]]].A[[All, i]],
i, Dimensions[A][[2]]]
(*testul propriu-zis*)
Verifcarea pentru P = UU
T
a celor dou a propriet at i ale matricelor de
proiect ie:
P
T
=
_
UU
T
_
T
= U
TT
U
T
= UU
T
= P
P
2
= P
Demonstrat ia propriet at ii de idempotent a se bazeaz a pe ortonormarea
coloanelor lui U, din care rezult a
U
T
U = I
(demonstrat i aceasta!).
Exercit iul 11.
Solut ie 1)
Inlocuind solut ia xxx = m, n n sistemul ecuat iilor normale, obt inem

m
p
i=1
x
2
i
+ n
p
i=1
x
i
i=1
x
i
y
i
=0
m
p
i=1
x
i
+ np n
p
i=1
y
i
=0.
Expresiile c autate rezult a prin rearanjarea factorilor comuni sub o sin-
gur a sum a.
Solut ie 2)
Formele matricei si termenului liber sunt
A
T
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
p
i=1
x
4
i
p
i=1
x
3
i
p
i=1
x
2
i
p
i=1
x
3
i
p
i=1
x
2
i
p
i=1
x
i
p
i=1
x
2
i
p
i=1
x
i
p
_
_
_
_
_
_
_
_
A
T
bbb =
_
_
_
_
_
_
_
_
p
i=1
x
2
i
y
i
p
i=1
x
i
y
i
p
i=1
y
i
_
_
_
_
_
_
_
_
Prin nlocuirea valorilor p = 5 si x
i
, y
i
, i = 1, . . . , 5, g asim
A
T
A = 3299, 541, 95, 541, 95, 19, 95, 19, 5
A
T
bbb = 409.5, 73.5, 15.
Solut ie 3)
Rezolv and ecuat iile normale, obt inem
x = LinearSolve[3299, 541, 95, 541, 95, 19, 95, 19, 5,
409.5, 73.5, 15.]
0.0790043, 1.3474, 0.619048
Pe de alt a parte, matricea A a sistemului (incompatibil) Axxx = bbb va
13. SOLUT II
avea forma
A = Table[x
2
i
, x
i
, 1, i, 5]
n care, nlocuind valorile absciselor celor cinci puncte, obt inem
A/.x
1
1, x
2
2, x
3
4, x
4
5, x
5
7
1, 1, 1, 4, 2, 1, 16, 4, 1, 25, 5, 1, 49, 7, 1
LeastSquares[1, 1, 1, 4, 2, 1, 16, 4, 1, 25, 5, 1,
49, 7, 1, 0.5, 2, 3.5, 4, 5]
0.0790043, 1.3474, 0.619048
Exercit iul 12.
Solut ie 1)
Pentru n > 0, J
3
(0)
n
= 000.
Prin induct ie, sau prin aplicarea formulei binomului, deoarece I
3
si
J
3
(0) comut a, rezult a:
J
3
()
n
=
_
_
_
_
_
_
_
_
n
n
n1 n(n1)
2

n2
0
n
n
n1
0 0
n
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Observat ie: Observat ie: Observat ie: Aceast a formul a se poate generaliza (de exemplu cu for-
mula binomului) pentru calculul puterii n n cazul oric arei celule
Jordan J
k
(). Ea va avea
n
pe diagonal a, iar pe supradiagonale,
j = 1, 2, . . . , k 1, elementul C
j
n

nj
(pentru j < n).
Solut ie 2)
a) Asadar, scriind exponent iala e
J
3
(0)
ca serie de puteri de matrice (vezi
11.3, pctul 2 ), obt inem
e
J
3
(0)
= I
3
+ J
3
(0) +
1
2
J
3
(0)
2
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1
1
2
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
b)

In vitutea propriet at ii enunt ate, pentru orice
e
J
3
()
= e
I
3
+J
3
(0)
=
e
I
3
e
J
3
(0)
= e
I
3
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1
1
2
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
c) Pentru J
4
(0) vom avea
e
J
4
(0)
= I
4
+ J
4
(0) +
1
2
J
4
(0)
2
+
1
6
J
4
(0)
3
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1/2 1/6
0 1 1 1/2
0 0 1 1
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
13. SOLUT II
si
e
J
n
(0)
= I
n
+ J
n
(0) +
1
2
J
n
(0)
2
+
1
6
J
n
(0)
3
+ . . . +
1
(n 1)!
J
n
(0)
n1
respectiv
e
J
n
()
= e
e
J
n
(0)
Solut ie 3)
a) Aplic and succesiv cele dou a comenzi, obt inem
J
A
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
1 0 0 0 0
0
1
1 0 0 0
0 0
1
0 0 0
0 0 0
2
0 0
0 0 0 0
2
1
0 0 0 0 0
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
b)
MatrixPower[J
A
, k]//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
k
1
k
1+k
1
1
2
(1 + k)k
2+k
1
0 0 0
0
k
1
k
1+k
1
0 0 0
0 0
k
1
0 0 0
0 0 0
k
2
0 0
0 0 0 0
k
2
k
1+k
2
0 0 0 0 0
k
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
c)
Limit[Sum[
1
n!
MatrixPower[J
A
, k], n, 0, n], n ]//
FullSimplify//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
e
1
e
1
e
1
/2 0 0 0
0 e
1
e
1
0 0 0
0 0 e
1
0 0 0
0 0 0 e
2
0 0
0 0 0 0 e
2
e
2
0 0 0 0 0 e
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
Observat ie: Observat ie: Observat ie: "MMM"-comanda MatrixExp[A] produce acelasi rezultat ca si
13. SOLUT II
calculul precedent:
MatrixExp[A]//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
e
1
e
1
e
1
/2 0 0 0
0 e
1
e
1
0 0 0
0 0 e
1
0 0 0
0 0 0 e
2
0 0
0 0 0 0 e
2
e
2
0 0 0 0 0 e
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
Bibliografe la partea a II-a
1. Bruce F.Torrence, Eve A. Torrence:The Students introduction to
Mathematica, Cambridge Press,2009
2. Eugen Don: Mathematica - Shaums Outlines, Mac Graw Hill,
2009
3. Inna Shingareva, Carlos Lizarraga-Celaya: Maple and Mathe-
matica. A Problem Solving Approach for Mathematics, Springer
Wien-NewYork, 2009
4. Teodor Stihi: Algebra Liniara-teorie si probleme rezolvate, Edi-
tura ALL, 1999
Partea III
ECUATII DIFERENTIALE
257
Scopul acestei sect iuni este de a prezenta exemple de rezolvare a
ecuat iilor diferent iale cu ajutorul softului Mathematica. Majoritatea
exemplelor prezentate au fost studiate n cadrul cursului de ecuat ii
diferent iale.
Vor f tratate urm atoarele probleme:
- rezolvarea ecuat iilor diferent iale de ordinnt ai cu ajutorul comen-
zii DSolve,
- rezolvarea ecuat iilor diferent iale scriind comenzile corespun-
z atoare parcurgerii etapelor caracteristice tipului de ecuat ie
diferent ial a considerat a care s a conduc a la g asirea solut iei aces-
teia,
- determinarea traiectoriilor ortogonale,
- rezolvarea unor ecuat ii diferent iale liniare de ordin superior cu
coefcient i constant i,
- rezolvarea unor sisteme diferent iale liniare de ordin nt ai cu
coefcient i constant i,
- desenarea traiectoriilor si a sensului de parcurs pe acestea n
vecin atatea punctelor de echilibru n cazul sistemelor diferent iale
liniare de ordin nt ai, cu dou a necunoscute,
- prezentarea unor exemple de utilizare a transformatei Laplace.
260
14
Ecuat ii diferent iale integrabile prin cuadraturi
14.1 Ecuat ii diferent iale cu variabile separabile
Forma general a a unei ecuat ii diferent iale de ordin nt ai cu variabile
separabile este
x
(t) = f(t)g(x(t)) (14.1.1)

unde I, J R; f : I R, g : J R sunt dou a funct ii date continue
cu g(y) ,= 0, y J, x : I J, x funct ia necunoscut a, derivabil a cu
derivata continu a.
Exemplul 14.1.1 Se considera ecuat ia diferent iala cu variabile sepa-
rabile:
x
(t) =
t
2
x
2
(t)
1+t
2
, t ,= 0, x ,= 0.
Sa se rezolve cu ajutorul Mathematicii.
Folosim comanda DSolve.
261
14. ECUAT II DIFERENT IALE INTEGRABILE PRIN CUADRATURI
eq1 = x
[t] == ((t
2x[t]
2)/(1 + t
2))
sol1 = DSolve[eq1, x[t], t]
x
[t] ==
t
2
x[t]
2
1+t
2
__
x[t]
1
t+ArcTan[t]C[1]
__
Observ am din analiza exemplului de mai sus c a structura comenzii
DSolve este urm atoarea:
- primul argument al comenzii este ecuat ia sau, n cazul dat, ecuat ia
defnit a anterior prin eq1 sub form a normal a, x
(t) = f(t, x(t)),

-al doilea argument este funct ia necunoscut a x(t),
-al treilea argument este variabila independent a t.
Solut ia am obt inut-o sub form a explicit a. Dac a rezolv am o ecuat ie
cu condit ie init ial a, preciz am condit ia n comanda DSolve, n acolad a
al aturi de ecuat ie si obt inem solut ia unic a a problemei Cauchy.
sol11 = DSolve[eq1, x[0.5] == 1, x[t], t]
__
x[t]
1
1t+ArcTan[t]
__
Grafcul solut iei obt inut a sub form a explicit a l tras am cu ajutorul
comenzii Plot. Comanda cont ine funct ia, intervalul n care variaz a
necunoscuta si, opt ional, PlotRange care ofer a specifcat ii asupra in-
tervalului n care variaz a coordonatele din grafc.

In continuare de-
sen am grafcul solut iei determinate, expresia ei g asindu-se n locat ia
sol11[[1,1,2]] din tabelul de date de iesire.
sol11[[1, 1, 2]]
1
1.036351.t+ArcTan[t]
gg1 = Plot[sol11[[1, 1, 2]], t, 0.5, 5, PlotStyle RGBColor[0, 1, 0]]
14.1. ECUAT II DIFERENT IALE CU VARIABILE SEPARABILE
2 3 4 5
6
4
2
2
4
6
Schimb and condit ia init ial a, obt inem o alt a solut ie a c arei grafc
este desenat mai jos.
sol12 = DSolve[eq1, x[0.5] == 4, x[t], t]
__
x[t]
1
0.2863521.t+ArcTan[t]
__
sol12[[1, 1, 2]]
1
0.2863521.t+ArcTan[t]
gg2 = Plot[sol12[[1, 1, 2]], t, 0.5, 4]
1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0
10
5
5
10
Show[gg1, gg2]
Desen am ambele grafce pe acelasi sistem de coordonate, aceasta
realiz andu-se cu ajutorul comenzii Show:
2 3 4 5
6
4
2
2
4
6
In continuare prezent am si modul de rezolvare a aceleiasi ecuat ii

diferent iale cu variabile separabile urm and pasii de rezolvare studiat i
la cursul de ecuat ii diferent iale:
-separ am variabilele,
mems1[x ] = 1/x
2
memd1[t ] = t
2/(t
2 + 1)
1
x
2
t
2
1+t
2
-integr am fecare membru,
p1 = Integrate[mems1[x], x]
p2 = Integrate[memd1[t], t]
1
x
t ArcTan[t]
-scriem solut ia general a,
sol3 = p1 p2 == C
14.1. ECUAT II DIFERENT IALE CU VARIABILE SEPARABILE
t
1
x
+ ArcTan[t] == C
Obt inem solut ia sub form a explicit a astfel:
Solve[p1 p2 == C, x]
__
x
1
Ct+ArcTan[t]
__
Desen am grafcul solut iei obt inut a sub form a implicit a cu ajutorul
comenzii ContourPlot. Observ am c a grafcul solut iei scris a sub forma
t
1
x
+ArcTan[t] == C pentru diferite valori ale lui C este acelasi cu
grafcul curbelor de nivel ale suprafet ei t
1
x
+ArcTan[t], grafc care se
traseaz a cu ajutorul comenzii ContourPlot. Valorile lui C pentru care
sunt trasate grafcele sunt specifcate n tabelul etichetat cval precizat
n opt iunea Contours > cval din ContourPlot.
sol31 = p1 p2;
cval = Table[C, C, 4., 2., 0.5]
4., 3.5, 3., 2.5, 2., 1.5, 1., 0.5, 0., 0.5, 1., 1.5, 2.
ContourPlot[sol31, t, 0.5, 5, x, 1, 7, Contours cval,
ContourShading None]
1 2 3 4 5
1
2
3
4
5
6
7
14.2 Ecuat ii diferent iale omogene
Forma general a a unei ecuat ii diferent iale de ordin nt ai omogen a este
x
(t) = f
_
x(t)
t
_
(14.2.2)
unde f este o funct ie continu a si omogen a de grad zero.
Alte forme ale ecuat iei omogene sunt
x
(t) =
P(t, x)
Q(t, x)
, (14.2.3)
unde T este o mult ime nevid a si deschis a din R
2
si P, Q :T R dou a
funct ii continue pe T, cu Q(t, x) ,= 0 pe T, omogene, av and acelasi
grad de omogeneitate n sens Euler, sau
P(t, x)dt Q(t, x)dx = 0. (14.2.4)
Rezolvarea ecuat iei diferent iale de ordin nt ai omogen a se face
efectu and schimbarea de funct ie
x(t) = tu(t) (14.2.5)
si se ajunge la o ecuat ie cu variabile separabile.
Exemplul 14.2.1 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
diferent iale
x
(t) =
x(t)
t
+ tg
x(t)
t
, t ,= 0, x(t) ,= k
2
t, k N.
Clear[x, t]
eq4 = x
[t] == x[t]/t + Tan[x[t]/t]

14.2. ECUAT II DIFERENT IALE OMOGENE
x
[t] == Tan
_
x[t]
t
_
+
x[t]
t
x[t] tArcSin[e
C[1]
t]
diferent iale:
x
(t) =
x(t)
t
e
x(t)
t
, t ,= 0, k N.
Sa se traseze grafcul solut iei care satisface condit ia init iala x(1) = 1.
Determin am solut ia general a: defnim ecuat ia eq5 si utiliz am
DSolve.
eq5 = x
[t] == x[t]/t Exp[x[t]/t]

x[t] tLog[C[1] + Log[t]]
Impunem condit ia init ial a x(1) = 1 si determin am solut ia particu-
lar a.
sol5 = DSolve[eq5, x[1] == 1, x[t], t]
__
x[t] tLog
_
1
e
+ Log[t]
__
Observ am c a solut ia este defnit a pentru t > 0.
Tras am grafcul solut iei generale pentru diferite valori ale constan-
tei. Pentru aceasta punemn evident a constanta C[1] din solut ia gene-
ral a. Form am un tablou cu solut iile obt inute pentru diferite valori ale
constantei si astfel putem utiliza comanda ContourPlot.
sol = Log[t] Exp[x/t]
tLog
_
1
e
+ Log[t]
sol51 = sol5[[1, 1, 2]] x

e
x
t
+ Log[t]
cval1 = Table[C, C, 5., 4., 0.5];
ContourPlot[sol, t, 2, 10, x, 1, 5, Contours cval1,
ContourShading False]
2 0 2 4 6 8 10
1
0
1
2
3
4
5
diferent iale omogene
x
(t) =
x
2
(t)
x
2
(t) + tx(t)
, x
2
+ tx ,= 0.
eq6 = x
[t] == x[t]
2/(tx[t] + x[t]
2);
DSolve[eq6, x[t], t]
__
x[t]
t
ProductLog
[
e
C[1]
t
]
__
Folosind comanda DSolve, solut ia obt inut a nu are o form a elegant a,
ceea ce ne sugereaz a ideea de a urma pasii de rezolvare a ecuat iei omo-
gene:
-defnim cele dou a funct ii ale c aror omogeneitate trebuie verifcat a,
mem1[t , x ] = x
2
mem2[t , x ] = x
2 xt
x
2
tx x
2
-verifc am dac a funct iile sunt omogene de grad 1:
mem1[at, a x] == amem1[t, x]
mem2[at, a x] == Expand[amem2[t, x]]
a
2
x
2
== ax
2
a
2
tx a
2
x
2
== atx ax
2
Observ am c a cele dou a funct ii nu sunt omogene de grad unu.
Test am dac a sunt omogene de grad doi.
mem1[at, a x] == a
2mem1[t, x]
mem2[at, a x] == Expand[a
2mem2[t, x]]
True
True
Cele dou a funct ii sunt omogene de grad doi.
-scriem ecuat ia diferent ial a sub forma (14.2.4) unde simbolul Dt[t]
corespunde lui dt si Dt[x] corespunde lui dx,
eta1 = mem1[t, x]Dt[t] + mem2[t, x]Dt[x]
x
2
Dt[t] + (tx x
2
) Dt[x]
-facem schimbarea de funct ie x(t) = tu(t).
Clear[x,t,u]
x = tu
tu
Facem observat ia c a pentru buna desf asurare a programului trebuie
sterse valorile anterioare ale funct iilor sau variabilelor, fapt realizat
prin comanda Clear. De aceea recomand am utilizarea comenzii, n
special naintea unor schimb ari de variabile, pentru a evita obt inerea
unor rezultate eronate, dar si naintea nceperii unor aplicat ii noi care
utilizeaz a aceleasi variabile.
eta2 = eta1//ExpandAll
t
2
u
3
Dt[t] t
3
uDt[u] t
3
u
2
Dt[u]
-grup am termenii relat iei anterioare dup a Dt[t] si Dt[x] cu ajutorul
comenzii Collect si transform am ecuat ia ntr-o ecuat ie cu variabile se-
parabile. Pentru a rezolva ecuat ia o mp art im prin t
3
u
3
, elemente care
se af a n locat iile tabelului de iesire eta3 si anume n eta3[[2,1]] si
eta3[[1,3]]
eta3 = Collect[eta2, t, Dt[t], Dt[u]]
t
2
u
3
Dt[t] + t
3
(u u
2
) Dt[u]
-integr am ecuat ia cu variabile separabile. Pentru aceasta utiliz am
comanda Apart care descompune o funct ie rat ional a n fract ii simple,
iar comanda Cancel simplifc a factorii comuni din fract ii.
eta4 = Cancel[Apart[eta3/(eta3[[2, 1]]eta3[[1, 3]])]]
Dt[t]
t

(1+u)Dt[u]
u
2
eta4[[1, 1]]
eta4[[1, 2]]
1
1
t
term1 = Integrate[eta4[[1, 1]]eta4[[1, 2]], t]
Log[t]
eta4[[2, 1]]
eta4[[2, 2]]
eta4[[2, 3]]
1
1
u
2
1 + u
term2 = Integrate[eta4[[2, 1]]eta4[[2, 2]]eta4[[2, 3]], u]
1
u
Log[u]
Revenim cu schimbarea de variabil a u =
x
t
pentru a obt ine solut ia
general a a ecuat iei init iale.
Clear[u, x, t]
u = x/t
x
t
term1 == term2 + C
Log[t] == C
t
x
+ Log
_
x
t

14.3 Ecuat ii cu diferent iala totala exacta
Fie T o mult ime nevid a si deschis a din R
2
si P, Q :T R dou a funct ii
de clas a c
1
pe T, cu Q(t, x) ,= 0 pe T. O ecuat ie de forma
P(t, x(t))dt + Q(t, x(t))dx(t) = 0. (14.3.6)
se numeste ecuat ie cu diferent ial a total a exact a dac a membrul nt ai
este diferent iala unei funct ii F, adic a satisface condit ia
Q
t
(t, x) =
P
t
(t, x), (t, x) T. (14.3.7)
Solut ia general a este defnit a implicit de F(t, x(t)) = C.
diferent iale
(e
t
+x(t)+sin x(t))dt+(e
x(t)
+t+t cos x(t))dx(t) = 0, e
x
+t+t cos x ,=
0.
Defnim ecuat ia si utiliz am comanda DSolve.
ec7 = (Exp[t] + x[t] + Sin[x[t]])/(Exp[x[t]] + t + tCos[x[t]]);
DSolve[ec7, x[t], t]
DSolve
_
e
t
Sin[x[t]]x[t]
e
x[t]
+t+tCos[x[t]]
, x[t], t
_
Se observ a c a aplicarea comenzii DSolve nu a avut succes, a fost re-
scris a ecuat ia. Pentru a o rezolva urm arim pasii corespunz atori acestui
tip de ecuat ie.
-defnim cei doi membrii ai ecuat iei si verifc am condit ia (14.3.7).
p[t , x ] = Exp[t] + x + Sin[x]
q[t , x ] = Exp[x] + t + tCos[x]
14.3. ECUAT II CU DIFERENT IAL
A TOTAL
A EXACT
A
e
t
+ x + Sin[x]
e
x
+ t + tCos[x]
D[p[t, x], x] == D[q[t, x], t]
True
-integr am unul din cei doi membrii, de obicei cel a c arui integral a
se poate calcula mai usor,
et1 = Integrate[p[t, x], t]
e
t
+ tx + tSin[x]
-adun am o funct ie care depinde numai de x, funct ia g(x), deoarece
integrarea s-a f acut n raport cu variabila t. Determin am funct ia g.
Pentru aceasta deriv am n raport cu x, egal am cu cel alalt membru al
ecuat iei, obt inem valoarea lui g
si integr am expresia obt inut a

et2 = D[et1 + g[x], x]
t + tCos[x] + g
[x]
et3 = Solve[et2 == q[t, x], g
[x]]
g
[x] e
x
et4 = Integrate[g
[x]/.et3[[1]], x]
e
x
solgen = et1 + et4 == C
e
t
+ e
x
+ tx + tSin[x] == C
solgen[[1]]
e
t
+ e
x
+ tx + tSin[x]
Observ am c a n acest caz, curbele de nivel ale funct iei e
t
+ e
x
+
tx + sin x corespund cu grafcele solut iei e
t
+ e
x
+ tx + sin(x) = C
pentru diferite valori ale lui C. Rezult a c a putem utiliza comanda
ContourPlot pentru a trasa grafcele. Construim tabelul cval2 utilizat
n ContourPlot.
cval2 = Table[C, C, 5., 4., 0.5];
ContourPlot[solgen[[1]], t, 2, 2, x, Pi/2, Pi/2, Contours cval2,
ContourShading None]
2 1 0 1 2
1.5
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
1.5
14.4 Ecuat ia diferent iala de ordin ntai liniara
O ecuat ie diferent ial a de ordin nt ai liniar a este o ecuat ie de forma
x
(t) = a(t)x(t) + b(t) (14.4.8)

unde a, b : I R sunt funct ii continue pe I. Dac a b 0 pe I ecuat ia
se numeste liniar a si omogen a, iar n caz contrar liniar a si neomogen a.
Solut ia general a a ecuat iei (14.4.8), n condit iile n care a, b : I R
14.4. ECUAT IA DIFERENT IAL
A DE ORDIN

INT
AI LINIAR
A
sunt funct ii continue pe I, este de forma:
x(t, C) = e
a(t)dt
_
C +
_
b(t)e
a(t)dt
dt
_
(14.4.9)
diferent iale:
x
(t) = x(t)ctgt + 2t sin t

si sa se traseze grafcele pentru diferite valori ale constantei.
Determin am solut ia general a cu ajutorul comenzii DSolve.
Clear[x, t, u]
ec8 = x
[t] == x[t]Cot[t] + 2tSin[t];

sol8 = DSolve[ec8, x[t], t]
x[t] t
2
Sin[t] + C[1]Sin[t]
sol8[[1, 1, 2]]
t
2
Sin[t] + C[1]Sin[t]
Pentru a trasa grafcele prntru diferite valori ale constantei defnim
solut ia ca o funct ie de C .
y[C ] = t
2
Sin[t] + CSin[t]
CSin[t] + t
2
Sin[t]
Se face un tabel cu solut iile ecuat iei diferent iale pentru diferite va-
lori ale constantei C.

In acest caz constanta C ia valori ntre -5 si 5, cu
pasul 1.
solg = Table[y[C], C, 5, 5, 1];
Plot[Evaluate[solg], t, Pi, 2Pi, AxesOrigin 0, 0]
2 2 4 6
25
20
15
10
5
5
14.5 Ecuat ii diferent iale care admit factor inte-
grant
In general dac a condit ia (14.3.7) nu este satisf acut a, ecuat ia (14.3.6)

poate f redus a, n anumite cazuri, la o ecuat ie cu diferent ial a exact a.
O metod a de reducere a ecuat iei (14.3.6) la o ecuat ie cu diferent ial a
total a exact a este metoda factorului integrant.
Dac a ecuat ia (14.3.6) nu este cu diferent ial a total a exact a, se caut a
o funct ie : T R
2
R, de clas a c
1
cu (t, x) ,= 0, (t, x) T,
numit a factor integrant, astfel nc at ecuat ia
(t, x)P(t, x)dt + (t, x)Q(t, x)dx = 0
s a devin a o ecuat ie cu diferent ial a total a exact a.
Pentru a determina un factor integrant calcul am expresia
1
Q(t, x)
_
P
x
(t, x)
Q
t
(t, x)
_
. (14.5.10)
Dac a expresia obt inut a este numai funct ie de t, o not am cu f(t).

In
acest caz putem determina un factor integrant ca funct ie numai de
variabila t. El este solut ie a ecuat iei diferent iale
(t) = f(t)(t). Dac a

(14.5.10) nu este numai funct ie de t, ncerc am cea de a doua variant a.
14.5. ECUAT II DIFERENT IALE CARE ADMIT FACTOR INTEGRANT
Calcul am expresia
1
P(t, x)
_
Q
t
(t, x)
P
x
(t, x)
_
(14.5.11)
Dac a expresia obt inut a este numai funct ie de x, o not am cu g(x).
In acest caz putem determina un factor integrant ca funct ie numai

de variabila x. El este solut ie a ecuat iei diferent iale
(x) = k(x)(x).
Nu lu am n considerare alte situat ii.
(x(t) + ln t) dt tdx(t) = 0, t > 0.
Dac a scriem ecuat ia de forma
x
(t) =
x(t) + ln t
t
ecuat ia poate f privit a ca o ecuat ie de ordin nt ai liniar a si se rezolv a
n cele ce urmeaz a.
ec10 = x
[t] == (x[t] + Log[t])/t

DSolve[ec10, x[t], t]
x
[t] ==
Log[t]+x[t]
t
__
x[t] tC[1] + t
_
1
t

Log[t]
t
___
Aceeasi ecuat ie poate f privit a si ca o ecuat ie diferent ial a de forma
(14.3.6). Se pun n evident a cei doi membrii si se verifc a condit ia
(14.3.7).
ms[t , x ] = x + Log[t]
md[t , x ] = t
x + Log[t]
t
D[ms[t, x], x] == D[md[t, x], t]
False
Nu este o ecuat ie cu diferent ial a total a exact a. Se ncearc a deter-
minarea unui factor integrant de forma(14.5.10)
f[t ] = (D[ms[t, x], x] D[md[t, x], t])/md[t, x]
2
t
Expresia calculat a este numai funct ie de t. Determin am factorul
integrant.
DSolve[mi
[t] == mi[t]f[t], mi[1] == 1, mi[t], t]

__
mi[t]
1
t
2
__
miu[t ]:=1/t
2
msfc[t , x ] = (x + Log[t])miu[t]
mdfc[t , x ] = tmiu[t]
x+Log[t]
t
2
1
t
D[msfc[t, x], x] == D[mdfc[t, x], t]
True
Ecuat ia astfel obt inut a este o ecuat ie cu diferent ial a exact a. Urm am
aceeasi pasi ca la ecuat ia cu diferent ial a exact a.
et10 = Integrate[msfc[t, x], t]
1
t

x
t

Log[t]
t
et20 = D[et10 + g[x], x]
14.6. TRAIECTORII ORTOGONALE
1
t
+ g
[x]
et30 = Solve[et20 == mdfc[t, x], g
[x]]
g
[x] 0
et40 = Integrate[g
[x]/.et30[[1]], x]
0
solgen = et10 + et40 == C
1
t

x
t

Log[t]
t
== C
cval4 = Table[C, C, 5., 4., 0.5];
ContourPlot[et10 + et40, t, 0.1, 3, x, 3, 3, Contours cval4]
0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0
3
2
1
0
1
2
3
14.6 Traiectorii ortogonale
Reamintim c a dou a drepte, d
1
s d
2
care au pantele m
1
s m
2
sunt per-
pendiculare (ortogonale) dac a pantele lor satisfac relat ia m
1
=
1
m
2
.
Analog, dou a curbe C
1
si C
2
sunt ortogonale ntr-un punct dac a tan-
gentele lor n punctul respectiv sunt perpendiculare.
Punem problema de a determina traiectorii n plan ortogonale pe
curbe date.
Exemplul 14.6.1 Sa se determine traiectoriile ortogonale familiei de
curbe
x
2
y
2
= C.
Urm arim urm atorele etape:
-determin am ecuat ia diferent ial a satisf acut a de familia de curbe
dat a,
Clear[x, t, y, u]
sol1 = Solve[D[x
2 y[x]
2 == C, x], y
[x]]
__
y
[x]
x
y[x]
__
-determin am ecuat ia diferent ial a satisf acut a de familia de traiectorii
ortogonale, y
(x) = x/y(x),
sol1[[1, 1, 2]]
x
y[x]
ort2 = 1/sol1[[1, 1, 2]]
x
y[x]
-rezolv am ecuat ia diferent ial a cu variabile separabile determinat a,
y
(x) = x/y(x),
dd1 = DSolve[y
[x] == ort2, y[x], x]

__
y[x]
C[1]
x
__
Familia de traiectorii ortogonale pe x
2
y
2
= C este xy = C1.
Tras am grafcele pe acelasi sistem de axe de coordonate.
cval51 = Table[c, c, 5., 4., 1];
d1 = ContourPlot[yx, x, 6, 6, y, 4, 4, ContourShading False,
Contours cval51];
d2 = ContourPlot[x
2 y
2, x, 6, 6, y, 4, 4,
ContourShading False,
Contours cval51];
Show[d1, d2]
6 4 2 0 2 4 6
4
2
0
2
4
Exemplul 14.6.2 Sa se determine traiectoriile ortogonale curbei x
2
4xy(x) + y
2
(x) = C.
Urm arim etapele din exemplul anterior.
Clear[x, t, y, u]
sol11 = Solve[D[x
2 4x y[x] + y[x]
2==C, x], y
[x]]
__
y
[x]
x2y[x]
2xy[x]
__
sol11[[1, 1, 2]]
x2y[x]
2xy[x]
ort21 = 1/sol11[[1, 1, 2]]
2xy[x]
x2y[x]
y
[x] == ort21
y
[x] ==
2xy[x]
x2y[x]
Ecuat ia diferent ial a obt inut a, o ecuat ie omogen a, nu poate f rezol-
vat a cu ajutorul comenzii DSolve. Ecuat ia diferent ial a obt inut a este
y
(x) =
y(x) 2x
x 2y(x)
.
Se urm aresc pasii de rezolvare a acestui tip de ecuat ie, prezentat i
anterior: se face schimbarea de variabil a u(x) =
y(x)
x
, se obt ine o
ecuat ie cu variabile separabile,
1 2u
2(u
2
1)
du =
dx
x
,
se integreaz a,
ln(1 u) 3/4 ln(1 + u) = ln x + ln C
si se revine la vechile variabile,
C = x/[x[((x y)(x + y)
3
)
1/4
.
Solve[xu
+ u == (2 u)/(1 2u), u
]
__
u

2
(
1+u
2
)
(1+2u)x
__
integ1 = Integrate[(1 2u)/(2(u
2 1)), u]
1
4
(Log[1 u] 3Log[1 + u])
integ2 = Integrate[1/x, x]
Log[x]
Clear[x, t, y, u]
u = y/x
y
x
etap = integ1
1
4
Log
_
1
y
x
3
4
Log
_
1 +
y
x
solgen = integ2 etap == Log[C]

Log[x] +
1
4
_
Log
_
1
y
x
+ 3Log
_
1 +
y
x
_
== Log[c]
Solve[integ2 etap == Log[c], c]
__
c x
_
xy
x
_
1/4
_
x+y
x
_
3/4
__
Am obt inut solut ia general a. Am explicitat constanta c pentru a
putea trasa grafcele folosind comanda ContourPlot.
cval5 = Table[c, c, 5., 4., 1];
gp1 = ContourPlot[x
2 4x y + y
2, x, 6, 6, y, 4, 4,
ContourShading False, Contours cval5];
gp2 = ContourPlot[x/Abs[x] ((x y)(x + y)
3)
1/4, x, 6, 6,
y, 4, 4, ContourShading False, Contours cval5];
Show[gp1, gp2]
6 4 2 0 2 4 6
4
2
0
2
4
15
Ecuat ii diferent iale liniare de ordin n cu coefcient i constant i
O ecuat ie diferent ial a liniar a de ordin n cu coefcient i constant i este o
ecuat ie de forma:
x
(n)
(t) + a
1
x
(n1)
(t) + + a
n1
x
(t) + a
n
x(t) = f(t) (15.0.1)
unde a
1
, a
2
, . . . , a
n
R, f este o funct ie continu a de la un interval
nevid deschis I n R, iar x c
n
(I, R) funct ia necunoscut a.
Solut ia general a a ecuat iei (15.0.1) este format a din suma dintre
solut ia general a a ecuat iei omogene si o solut ie particular a a ecuat iei
neomogene, adic a de forma
x(t, c
1
, . . . , c
n
) =
n
i=1
c
i
x
i
(t) + x
p
(t); c
i
R, i = 1, n, (15.0.2)
unde x
1
, x
2
, . . . , x
n
sunt n solut ii liniar independente ale ecuat iei omo-
285
15. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE DE ORDIN N CU COEFICIENT I CONSTANT I
gene iar x
p
este o solut ie particular a a ecuat iei neomogene.
Exemplul 15.0.3 a) Sa se verifce ca funct iile e
3t
, e
t
, e
t
sunt
liniar independente.
b) Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
(t) + 3x
(t) x
(t) 3x(t) = 0.
a) Verifcarea liniarei independent e se face calcul and wronskianul
acestor funct ii.
linia1 = Exp[3t], Exp[t], Exp[t]
linia2 = D[linia1, t]
linia3 = D[linia2, t]
e
3t
, e
t
, e
t
3e
3t
, e
t
, e
t
9e
3t
, e
t
, e
t
matw = linia1, linia2, linia3;

matw//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
e
3t
e
t
e
t
3e
3t
e
t
e
t
9e
3t
e
t
e
t
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
wrons = Det[matw]
16e
3t
Deoarece wronskianul este diferit de zero pe mult imea numerelor
reale, rezult a c a funct iile sunt liniar independente.
b) Rezolv am ecuat ia.
ecn3 = x[t] + 3x[t] x
[t] 3x[t] == 0
DSolve[ecn3, x[t], t]
3x[t] x
[t] + 3x
[t] + x
(3)
[t] == 0
x[t] e
3t
C[1] + e
t
C[2] + e
t
C[3]
Impunem condit ii init iale si obt inem solut ia unic a a problemei
Cauchy.
_
_
x
(t) + 3x
(t) x
(t) 3x(t) = 0,
x(0) = 0, x
(0) = 1, x
(0) = 1.
ecn2 = x[t] + 3x[t] x
[t] 3x[t] == 0;
sol2 = DSolve[ecn2, x[0]==0, x
[0]==1, x[0]==1, x[t], t]

__
x[t]
1
8
e
3t
(1 2e
2t
+ 3e
4t
)
__
Tras am grafcul solut iei determinate.
Plot[x[t]/.sol2, t, 0, 2]
0.5 1.0 1.5 2.0
0.5
1.0
1.5
2.0
2.5
Prezent am exemple de rezolvare a ecuat iilor diferent iale omogene
clasifcate dup a natura r ad acinilor polinomului caracteristic.
Cazul r ad acinilor reale si distincte este prezentat n exemplul 15.0.3.
Exemplul 15.0.4 Sa se determine solut iile generale ale ecuat iilor
a) x
(t) 3x
(t) + 3x
(t) x(t) = 0.
b) x
(V )
(t) x
(IV )
(t) x
(t) + x(t) = 0, x
(t) x
(t) + x(t) = 0.
c) x
(IV )
(t) + 2x
(t) + x(t) = 0.
a) cazul r ad acinilor reale si multiple,
ecn4 = x[t] 3x[t] + 3x
[t] x[t] == 0;
x[t] e
t
C[1] + e
t
tC[2] + e
t
t
2
C[3]
b) cazul r ad acinilor complexe simple,
ecn5 = x[t] x[t] x
[t] + x[t] == 0;
x[t] e
t
C[3] + e
t
C[4] + e
t
tC[5] + C[1]Cos[t] + C[2]Sin[t]
eqn51 = x[t] x[t] + x[t] == 0;
DSolve[eqn51, x[t], t]
__
x[t] e
3t
2
C[2]Cos
_
t
2
+ e
3t
2
C[4]Cos
_
t
2
+ e
3t
2
C[1]Sin
_
t
2
+
e
3t
2
C[3]Sin
_
t
2
__
c) cazul r ad acinilor complexe multiple,
eqn5 = x[t] + 2x[t] + x[t] == 0;
DSolve[eqn5, x[t], t]
x[t] C[1]Cos[t] + tC[2]Cos[t] + C[3]Sin[t] + tC[4]Sin[t]
Exemplul 15.0.5 Sa se rezolve ecuat ia neomogena de mai jos si sa se
traseze grafcul solut iei problemei Cauchy.
x
(t) + x(t) =
1
cost
, t ,= (2k + 1)
2
.
x(0) = 1, x
(0) = 0.
ecn6 = x[t] + x[t] == 1/Cos[t];
sol6 = DSolve[ecn6, x[0] == 1, x
[0] == 0, x[t], t]
x[t] Cos[t] + Cos[t]Log[Cos[t]] + tSin[t]
Plot[x[t]/.sol6, t, 0, 40]
10 20 30 40
30
20
10
10
20
30
40
Analiza grafcului ne permite s a tragem concluzii asupra mult imii
pe care ecuat ia diferent ial a nu are solut ii.
Exemplul 15.0.6 Sa se rezolve ecuat iile diferent iale neomogene si sa
se traseze grafcele n cazurile c), d) si e).
a) x
(IV )
(t) 4x
(t) = 8t
2
,
b) x
(t) 6x
(t) + 9x(t) = t
2
e
3t
,
c)x
(t) +
1
4
x(t) = cosec
t
2
, t ,= 2k,
d) x
(t) + x(t) = tg t, t ,= (2k + 1)/2,

e) x
(t) + x(t) =
1
cos 2t
cos 2t
, t (2k

2
, 2k +

2
), k Z.
a) ecn7 = x
[t] 4x
[t] == 8t
2;
__
x[t]
1
6
_
3t
2
t
4
+
3
2
e
2t
C[1] +
3
2
e
2t
C[2]
_
+ C[3] + tC[4]
__
b) ecn8 = x[t] 6x
[t] + 9 x[t] == t
2Exp[3t];
__
x[t]
1
12
e
3t
t
4
+ e
3t
C[1] + e
3t
tC[2]
__
c) ecn9 = x[t] + 1/4x[t] == Csc[t/2];
sol9 = DSolve[ecn9, x[t], t]
x[t] C[1]Cos[
t
2
] + C[2]Sin[
t
2
] 2(tCos[
t
2
]
2Log[Sin[
t
2
]]Sin[
t
2
])
mgraf = Table[sol9[[1, 1, 2]]/.C[1]->i, C[2] j, i, 5, 10, 5,
j, 5, 10, 5];
Plot[Evaluate[mgraf], t, 0, 15]
5 10 15 20 25 30
40
20
20
40
Observ am c a ecuat ia nu are solut ie pe intervalul pe care ln(sin(t/2))
nu este defnit.
d) Clear[C1, C2, x, t, u1, u2]
ecn11 = x[t] + x[t] == Tan[t];
sol11 = DSolve[ecn11, x[0] == 0, x
[0] == 0, x[t], t]
x[t] Cos[t]Log[Cos[
t
2
]
Sin[
t
2
]] Cos[t]Log[Cos[
t
2
] + Sin[
t
2
]] +Sin[t]
sol11[[1, 1, 2]]
Cos[t]Log
_
Cos
_
t
2
Sin
_
t
2
Cos[t]Log
_
Cos
_
t
2
+ Sin
_
t
2
+ Sin[t]
mgraf1 = Table[sol11[[1, 1, 2]]/.C[1]->i, C[2] j, i, 1, 1, 1,
j, 1, 1, 1];
Plot[Evaluate[mgraf1], t, 0, 35]
5 10 15 20 25 30 35
1.0
0.5
0.5
1.0
e) Clear[x, t, u1, u2, x1, x2]
ecn12 = x[t] + x[t] == 1/(Cos[2t]Sqrt[Cos[2t]]);
__
x[t] C[1]Cos[t] + C[2]Sin[t] +
Cos[t]
2
+Sin[t]
2
Cos[2t]
__
Rezolv am ecuat ia folosind metoda variat iei constantelor:
-rezolv am ecuat ia omogen a, verifc am dac a solut iile g asite formeaz a
un sistem fundamental de solut ii si scriem solut ia general a a ecuat iei
omogene,
ecn14 = x[t] + x[t] == 0;
x[t] C[1]Cos[t] + C[2]Sin[t]
wron = Det[x1[t], x2[t], x1
[t], x2
[t]]//Simplify
1
-aplic am metoda variat iei constantelor, rezolv am sistemul cores-
punz ator,
f[t ] = 1/(Cos[2t]Sqrt[Cos[2t]])
x1[t ] = Cos[t]
x2[t ] = Sin[t]
1
Cos[2t]
3/2
Cos[t]
Sin[t]
sol14 = Solve[x1[t]u1
[t] + x2[t]u2
[t] == 0, x1
[t]u1
[t] + x2
[t]
u2
[t] == f[t], u1
[t], u2
[t]]
__
u1
[t]
Sin[t]
Cos[2t]
3/2
(Cos[t]
2
+Sin[t]
2
)
, u2
[t]
Cos[t]
Cos[2t]
3/2
(Cos[t]
2
+Sin[t]
2
)
__
-integr am solut iile sistemului,
sol14[[1, 1, 2]]
sol14[[1, 2, 2]]
Sin[t]
Cos[2t]
3/2
(Cos[t]
2
+Sin[t]
2
)
Cos[t]
Cos[2t]
3/2
(Cos[t]
2
+Sin[t]
2
)
u1[t ] = Integrate[sol14[[1, 1, 2]], t]
u2[t ] = Integrate[sol14[[1, 2, 2]], t]
Cos[t]
Cos[2t]
Sin[t]
Cos[2t]
solgen1 = x[t] = C[1]x1[t] + C[2]x2[t] + x1[t]u1[t] + x2[t]u2[t]
//Simplify
C[1]Cos[t]
_
Cos[2t] + C[2]Sin[t]
-tras am grafcul solut iei pentru diferite valori ale constantei,
mgraf2 = Table[x[t]/.C[1]->i, C[2] j, i, 1, 4, 3, j, 1, 5, 3];
Plot[Evaluate[mgraf2], t, 0, 25]
5 10 15 20 25
4
2
2
4
Aproxim ari numerice pentru solut iile ecuat iilor diferent iale se pot
obt ine cu ajutorul comenzii NDSolve. Aceast a comand a se foloseste
dac a nu s-a putut g asi solut ia ecuat iei diferent iale cu ajutorul comenzii
DSolve sau cu metode specifce teoriei ecuat iilor diferent iale combinate
cu Mathematica. Utiliz and aceast a comand a se obt ine o aproximat ie
a ecuat iei diferent iale pe intervalul pe care dorim. Este indicat s a se
studiezen prealabil existent a si unicitatea solut iei ecuat iei pe intervalul
specifcat. Rezultatul aproxim arii este dat n termenii de Interpolat-
ingFunction.
Exemplul 15.0.7 Sa se aproximeze solut ia ecuat iei diferent iale
x
(t) = sin(2t x(t)), x(0) = 1.

Sa se traseze grafcul solut ei aproximative si sa se calculeze valoarea
n punctul t = 0.5.
Analiz am existent a si unicitatea sulut iei. Consider am domeniul
[2, 2]] 1, 1]. Funct ia din membrul al doilea, f(t, x) = sin(t x),
este continu a pe [2, 2] [1, 1]. Deoarece
f(t,x)
x
= cos(t x),
[
f(t,x)
x
[ 1 atunci funct ia f satisface condit ia Lipschitz av and con-
stanta egal a cu 1. Solut ia ecuat iei diferent iale exist a si este unic a pe
intervalul [1, 1], min2, 1 = 1.
sol0 = NDSolve[x
[t] == Sin[2t x[t]], x[0] == 1, x[t], t, 1, 1]

x[t] InterpolatingFunction[1., 1., <>][t]
Plot[x[t]/.sol0, t, 1, 1]
1.0 0.5 0.5 1.0
1.0
1.1
1.2
1.3
1.4
1.5
Se poate obt ine si valoarea solut iei aproximative ntr-un punct prin
secvent a
approxSolution = x[t]/.NDSolve[x
[t] == Sin[2t x[t]], x[0] == 1,

x[t], t, 1, 1, WorkingPrecision 25]/.t 0.5
1.45023
296
16
Sisteme diferent iale de ordin ntai cu coefcient i constant i
16.1 Rezolvarea sistemelor diferent iale liniare de
ordin ntai cu coefcient i constant i
Forma general a a sistemelor diferent iale liniar de ordin nt ai cu
coefcient i constant i este:
_
_
y
1
(t) = a
11
y
1
(t) + a
12
y
2
(t) + + a
1n
y
n
(t) + b
1
(t)
y
2
(t) = a
21
y
1
(t) + a
22
y
2
(t) + + a
2n
y
n
(t) + b
2
(t)

y
n
(t) = a
n1
y
1
(t) + a
n2
y
2
(t) + + a
nn
y
n
(t) + b
n
(t)
(16.1.1)
297
16. SISTEME DIFERENT IALE DE ORDIN

INT
AI CU COEFICIENT I CONSTANT I
unde a
ij
R, i, j = 1, n, I R iar y
i
c
1
(I, R), i = 1, n, sunt funct ii
necunoscute. Sistemul poate f scris scris matriceal de forma:
y
(t) = Ay(t) +b(t). (16.1.2)

unde A = (a
ij
)
i,j=1,n
este matricea sistemului, y, b vectori coloan a cu
n componente, b este un vector de funct ii care reprezint a termenii
care dau caracterul de neomogeneitate a sistemului iar y este vectorul
fuct iilor necunoscute.
Exemplul 16.1.1 Sa se determine solut ia generala a urmatoarelor
sisteme omogene si neomogene:
a)
_
_
x
(t) = x(t) y(t) + z(t)

y
(t) = x(t) + y(t) z(t)

z
(t) = 2x(t) y(t)

b)
_
_
x
(t) = 2x(t) + y(t) + e

t
y
(t) = 2x(t) + 2t.

c)
_
_
x
(t) = x(t) + y(t) + z(t)

y
(t) = x(t) y(t) + z(t)

z
(t) = x(t) + y(t) + z(t)

16.1. REZOLVAREA SISTEMELOR DIFERENT IALE LINIARE DE ORDIN

INT
AI CU COEFICIENT I
CONSTANT I
d)
_
_
x
(t) = y(t)
y
(t) = y(t) z(t) + t

z
(t) = x(t) + y(t) z(t)

,
e)
_
_
x
(t) = 2x(t) + y(t) + 3z(t) + e

t
y
(t) = 2y(t) z(t) + e

2t
z
(t) = 2z(t) + 4
,
Utiliz am comanda DSolve pentru rezolvarea sistemelor. Sistemele
sunt scrise ntr-o acolad a n cadrul comenzii DSolve. Solut ia este
obt inut a sub form a general a.
a) DSolve[x
[t] == x[t] y[t] + z[t],

y
[t] == x[t] + y[t] z[t],

z
[t] == 2x[t] y[t], x[t], y[t], z[t], t]//Simplify

x[t]
1
6
e
t
((1 + 3e
2t
+ 2e
3t
)C[1] (1 + e
t
)(e
2t
(6C[2]
4C[3]) C[3] e
t
C[3])),
y[t]
1
2
e
t
((1 + e
2t
)C[1] + e
2t
(2C[2] C[3]) + C[3]),
z[t]
1
6
e
t
((5 + 3e
2t
+ 2e
3t
)C[1] + e
2t
(6C[2] 3C[3]) + 5C[3]+
e
3t
(6C[2] + 4C[3]))
b) solsist2 = DSolve[x
[t] == 2 x[t] + y[t] + Exp[t],

y
[t] == 2x[t] + 2t, x[t], y[t], t]//Simplify

x[t] 1 + e
t
+ t + e
t
C[1]Cos[t] + e
t
(C[1] + C[2])Sin[t],

INT
y[t] 1 2e
t
2t + e
t
C[2]Cos[t] e
t
(2C[1] + C[2])Sin[t]
Sistemele pot f rezolvate si utiliz and faptul c a solut ia general a este
de forma
y(t) = e
(tt
0
)A
y
0
+
t
_
t
0
e
(tu)A
b(u)du, t I. (16.1.3)
Rezolvarea se face calcul and matricea exponent ial a si utiliz and for-
mula:
e
tA
= Pe
tJ
P
1
,
unde P este matricea modal a iar J este forma Jordan (evident, poate
f si forma diagonal a).
c) Etapele parcurse pentru rezolvarea sistemului diferent ial omogen:
-defnim matricea sistemului,
ma = 1, 1, 1, 1, 1, 1, 1, 1, 1;
-calcul am matricea modal a P si forma Jordan J, folosind comanda
JordanDecomposition. Am pus n evident a matricele modale si ma-
tricea Jordan.
P, J = JordanDecomposition[ma]
1, 1, 1, 1, 1, 1, 0, 1, 2, 2, 0, 0, 0, 1, 0, 0, 0, 2
P//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1
1 1 1
0 1 2
_
_
_
_
_
_
_
_
J//MatrixForm

INT
AI CU COEFICIENT I
CONSTANT I
_
_
_
_
_
_
_
_
2 0 0
0 1 0
0 0 2
_
_
_
_
_
_
_
_
-calcul am e
tA
= Pe
tJ
P
1
,
mexp = P.MatrixExp[tJ].Inverse[P];
mexp//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
e
2t
2
+
e
t
3
+
e
2t
6

1
2
e
2t
+
e
t
3
+
e
2t
6

e
t
3
+
e
2t
3
1
2
e
2t
+
e
t
3
+
e
2t
6
e
2t
2
+
e
t
3
+
e
2t
6

e
t
3
+
e
2t
3
e
t
3
+
e
2t
3

e
t
3
+
e
2t
3
e
t
3
+
2e
2t
3
_
_
_
_
_
_
_
_
c = c1, c2, c3;
solgen = mexp.c//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
c2
_
1
2
e
2t
+
e
t
3
+
e
2t
6
_
+ c1
_
e
2t
2
+
e
t
3
+
e
2t
6
_
+ c3
_
e
t
3
+
e
2t
3
_
c1
_
1
2
e
2t
+
e
t
3
+
e
2t
6
_
+ c2
_
e
2t
2
+
e
t
3
+
e
2t
6
_
+ c3
_
e
t
3
+
e
2t
3
_
c1
_
e
t
3
+
e
2t
3
_
+ c2
_
e
t
3
+
e
2t
3
_
+ c3
_
e
t
3
+
2e
2t
3
_
_
_
_
_
_
_
_
_
d) Pentru sisteme neomogene se parcurg etapele anterioare si n
plus calcul am
t
_
t
0
e
(ts)A
b(s)ds.
Clear[ma1, b1, P1, J1, mexp1]
ma1 = 0, 1, 0, 0, 1, 1, 1, 1, 2;

INT
b1[t ] = 0, t, 0;
P1, J1 = JordanDecomposition[ma1];
P1//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1
1 0 0
0 1 0
_
_
_
_
_
_
_
_
J1//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 0
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
mexp1[t ] = P1.MatrixExp[tJ1].Inverse[P1];
%//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
e
t
+ e
t
t +
1
2
e
t
t
2
e
t
t
1
2
e
t
t
2 1
2
e
t
t
2
1
2
e
t
t
2
e
t
1
2
e
t
t
2
e
t
t +
1
2
e
t
t
2
e
t
t e
t
t e
t
e
t
t
_
_
_
_
_
_
_
_
tl = Integrate[mexp1[t s].b1[s], s, 0, t]
_
5 2t
1
2
e
t
(10 + t(6 + t)), 2
1
2
e
t
(2 + t)
2
, 2 + t + e
t
(2 + t)
_
%//MatrixForm

INT
AI CU COEFICIENT I
CONSTANT I
_
_
_
_
_
_
_
_
5 2t
1
2
e
t
(10 + t(6 + t))
2
1
2
e
t
(2 + t)
2
2 + t + e
t
(2 + t)
_
_
_
_
_
_
_
_
c = c1, c2, c3;
solgen = mexp1[t].c;
%//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1
2
c3e
t
t
2
+ c2
_
e
t
t
1
2
e
t
t
2
_
+ c1
_
e
t
+ e
t
t +
1
2
e
t
t
2
_
1
2
c1e
t
t
2
+ c2
_
e
t
1
2
e
t
t
2
_
+ c3
_
e
t
t +
1
2
e
t
t
2
_
c1e
t
t + c2e
t
t + c3 (e
t
e
t
t)
_
_
_
_
_
_
_
_
ss = solgen + tl;
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
5 2t +
1
2
c3e
t
t
2
+ c2
_
e
t
t
1
2
e
t
t
2
_
+ c1
_
e
t
+ e
t
t +
1
2
e
t
t
2
_
1
2
e
t
(10 + t(6 + t))
2 +
1
2
c1e
t
t
2
1
2
e
t
(2 + t)
2
+ c2
_
e
t
1
2
e
t
t
2
_
+ c3
_
e
t
t +
1
2
e
t
t
2
_
2 + t c1e
t
t + c2e
t
t + e
t
(2 + t) + c3 (e
t
e
t
t)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
d) ma2 = 1, 1, 1, 1, 1, 1, 1, 1, 1;
b2[t ] = Exp[t], Exp[3t], 4;
P2, J2 = JordanDecomposition[ma2]
1, 1, 1, 1, 1, 1, 0, 1, 2, 2, 0, 0, 0, 1, 0, 0, 0, 2

INT
P2//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1
1 1 1
0 1 2
_
_
_
_
_
_
_
_
J2//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
2 0 0
0 1 0
0 0 2
_
_
_
_
_
_
_
_
mexp2[t]//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
e
2t
2
+
e
t
3
+
e
2t
6

1
2
e
2t
+
e
t
3
+
e
2t
6

e
t
3
+
e
2t
3
1
2
e
2t
+
e
t
3
+
e
2t
6
e
2t
2
+
e
t
3
+
e
2t
6

e
t
3
+
e
2t
3
e
t
3
+
e
2t
3

e
t
3
+
e
2t
3
e
t
3
+
2e
2t
3
_
_
_
_
_
_
_
_
fg1[s , t ] = mexp2[t s].b2[s];
%//MatrixForm

INT
AI CU COEFICIENT I
CONSTANT I
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
e
3s
_
e
st
3

1
2
e
2(s+t)
+
1
6
e
2(s+t)
_
+ e
s
_
e
st
3
+
1
2
e
2(s+t)
+
1
6
e
2(s+t)
_
+4
_
e
st
3
+
1
3
e
2(s+t)
_
e
s
_
e
st
3

1
2
e
2(s+t)
+
1
6
e
2(s+t)
_
+ e
3s
_
e
st
3
+
1
2
e
2(s+t)
+
1
6
e
2(s+t)
_
+4
_
e
st
3
+
1
3
e
2(s+t)
_
e
s
_
e
st
3
+
1
3
e
2(s+t)
_
+ e
3s
_
e
st
3
+
1
3
e
2(s+t)
_
+4
_
e
st
3
+
2
3
e
2(s+t)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
t2 = Integrate[fg1[s, t], s, 0, t];
%//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1
60
(120 4e
2t
+ 65e
t
+ 10e
t
+ 40e
2t
+ 9e
3t
)
1
60
(120 + 4e
2t
+ 65e
t
10e
t
+ 40e
2t
+ 21e
3t
)
1
12
(13e
t
6e
t
+ 16e
2t
+ 3e
3t
)
_
_
_
_
_
_
_
_
c = c1, c2, c3;
solgen = mexp2[t].c;
%//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
c2
_
1
2
e
2t
+
e
t
3
+
e
2t
6
_
+ c1
_
e
2t
2
+
e
t
3
+
e
2t
6
_
+ c3
_
e
t
3
+
e
2t
3
_
c1
_
1
2
e
2t
+
e
t
3
+
e
2t
6
_
+ c2
_
e
2t
2
+
e
t
3
+
e
2t
6
_
+ c3
_
e
t
3
+
e
2t
3
_
c1
_
e
t
3
+
e
2t
3
_
+ c2
_
e
t
3
+
e
2t
3
_
+ c3
_
e
t
3
+
2e
2t
3
_
_
_
_
_
_
_
_
_
ss = solgen + t2;

INT
e) ma21 = 2, 1, 3, 0, 2, 1, 0, 0, 2;
b21[t ] = Exp[t], Exp[2t], 4;
P21, J21 = JordanDecomposition[ma21]
1, 0, 0, 0, 1, 3, 0, 0, 1, 2, 1, 0, 0, 2, 1, 0, 0, 2
P21//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 3
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
J21//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
2 1 0
0 2 1
0 0 2
_
_
_
_
_
_
_
_
mexp21[t]//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
e
2t
e
2t
t 3e
2t
t
1
2
e
2t
t
2
0 e
2t
e
2t
t
0 0 e
2t
_
_
_
_
_
_
_
_
fg11[s , t ] = mexp21[t s].b21[s];
%//MatrixForm

INT
AI CU COEFICIENT I
CONSTANT I
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
e
s+2(s+t)
+ e
2s+2(s+t)
(s + t)+
+4
_
3e
2(s+t)
(s + t)
1
2
e
2(s+t)
(s + t)
2
_
e
2s+2(s+t)
4e
2(s+t)
(s + t)
4e
2(s+t)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
t21 = Integrate[fg11[s, t], s, 0, t];
%//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1
16
(56 + e
2t
16e
t
+ e
2t
(41 + 4(29 4t)t))
1 + e
2t
(1 2t) + Cosh[t]Sinh[t]
2 (1 + e
2t
)
_
_
_
_
_
_
_
_
cs = c1, c2, c3;
solgen21 = mexp21[t].cs;
%//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
c1e
2t
+ c2e
2t
t + c3
_
3e
2t
t
1
2
e
2t
t
2
_
c2e
2t
c3e
2t
t
c3e
2t
_
_
_
_
_
_
_
_
s21 = solgen21 + t21//MatrixForm

INT
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
c1e
2t
+ c2e
2t
t + c3
_
3e
2t
t
1
2
e
2t
t
2
_
+
+
1
16
(56 + e
2t
16e
t
+ e
2t
(41 + 4(29 4t)t))
1 + c2e
2t
+ e
2t
(1 2t) c3e
2t
t + Cosh[t]Sinh[t]
c3e
2t
+ 2 (1 + e
2t
)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
16.2 Studiul punctelor singulare
Studiul punctelor singulare va f f acut pentru sisteme de forma
_
_
x
(t) = ax(t) + by(t)

y
(t) = cx(t) + dy(t).

(16.2.4)
Aceste sisteme, provenite din ecuat ia diferent ial a
dy
dx
=
ax + by
cx + dy
,
a b
c d
,= 0, (16.2.5)
au fost studiate de Poincare si constituie un model pentru cercet arile
calitative asupra ecuat iilor diferent iale.
Clasifcarea punctelor singulare, prezentat a mai jos a fost formulat a
tot de Poincare. Studiul punctelor singulare l vom face pentru sistemul
(16.2.4) deoarece devine mai transparent a leg atura dintre comportarea
curbelor integrale n jurul punctelor singulare si stabilitatea solut iei ba-
nale pentru sistemul studiat. Analiza o vom facen funct ie de r ad acinile
ecuat iei
16.2. STUDIUL PUNCTELOR SINGULARE
det
_
_
_
_
a b
c d
_
_
_
_
= 0. (16.2.6)
Ilustr am prin exemple traiectoriile si sensul de deplasare pe traiec-
torii n urm atoarele cazuri:
1. r ad acinile ecuat iei (16.2.6) sunt reale, distincte si de semne con-
trare. Punctul (0, 0) este punct de echilibru instabil si se numeste punct
sa,
Determin am solut ia general a a sistemului.
ssis1 = DSolve[x
[t] == x[t], y
[t] == 2y[t], x[t], y[t], t]

//Simplify
x[t] e
t
C[1], y[t] e
2t
C[2]
x[t ] = ssis1[[1, 2, 2]]
y[t ] = ssis1[[1, 1, 2]]
e
2t
C[2]
e
t
C[1]
Pentru a desena traiectoriile, construim un tabel de funct ii, nu-
mit sist11, pentru diferite valori ale lui C[1] si C[2], pe care le vom
nlocui cu i si j, i si j lu and valori de la -4 la 10 cu pasul 3. Deoarece
sist11 cont ine tabelul perechilor de funct ii x(t), y(t) sub forma unei
matrice, memorate linie dup a linie, utiliz am comanda Flatten pentru a
desfint a parantezele de linie, iar noul tabel l numim graf1. Comanda
Short o utiliz am pentru a realiza o form a scurt a a tabelului graf1,
elimin and eventualele repetit ii. Comanda ParametricPlot utilizat a cu
lista graf1 va genera grafcul graf11. Opt iunea PlotRange o folosim

INT
pentru a garanta c a regiunea pe care se traseaz a grafcele este drep-
tunghiul [15, 15] [15, 15]. Pentru a desena direct ia c ampului de
vectori atasat sistemului folosim comanda VectorPlot. Prin comenzile
din graf11 si graf12 sunt desenate traiectoriile si c ampul de vectori, iar
comanda Show le include pe acelasi sistem de coordonate.
sist11 = Table[x[t], y[t]/.C[1] i, C[2] j, i, 4, 10, 3,
j, 4, 10, 3]; graf1 = Flatten[sist11, 1];
Short[graf1, 2];
graf11 = ParametricPlot[Evaluate[graf1], t, 4, 4,
PlotRange 15, 15, 15, 15];
graf21 = VectorPlot[x, 2y, x, 15, 15, y, 15, 15];
Show[graf11, graf21]
15 10 5 5 10 15
15
10
5
5
10
15
2. r ad acinile ecuat iei (16.2.6) sunt reale, distincte si ambele pozi-
tive. Originea (0, 0) este punct de echilibru instabil nod bidirect ional
instabil, comportarea find cea indicat a n fgura urm atoare depalsarea
pe traiectorie f ac andu-se dinspre origine pentru t cresc ator,
ssis3 = DSolve[x
[t] == 4x[t], y
[t] == 2y[t], x[t], y[t], t]

//Simplify
x[t] e
4t
C[1], y[t] e
2t
C[2]
x[t ] = ssis3[[1, 2, 2]]
y[t ] = ssis3[[1, 1, 2]]
e
2t
C[2]
e
4t
C[1])
j, 4, 6, 2]; graf3 = Flatten[sist13, 1];
Short[graf3, 2];
PlotRange 15, 15, 15, 15];
graf23 = VectorPlot[4x, 2y, x, 15, 15, y, 15, 15];
15 10 5 5 10 15
15
10
5
5
10
15

INT
3. r ad acinile ecuat iei (16.2.6) sunt reale, distincte si ambele ne-
gative. Punctul (0, 0) este punct de echilibru asimptotic stabil, nod
bidirect ional stabil, depalsarea pe traiectorie f ac andu-se c atre origine
c and t creste de la la .
ssis2 = DSolve[x
[t] == 4x[t], y
[t] == 2y[t], x[t], y[t], t]

//Simplify
x[t] e
4t
C[1], y[t] e
2t
C[2]
x[t ] = ssis2[[1, 2, 2]]
y[t ] = ssis2[[1, 1, 2]]
e
2t
C[2]
e
4t
C[1]
j, 4, 6, 2];
graf2 = Flatten[sist12, 1];
Short[graf2, 2];
PlotRange 10, 10, 10, 10];
graf22 = VectorPlot[4x, 2y, x, 10, 10, y, 10, 10];
10 5 5 10
10
5
5
10
In cazurile 2. si 3. curbele integrale sunt aceleasi, dar sensul de

parcurs este invers unul altuia (acest lucru observ andu-se usor prin
schimbarea lui t n t).
4. r ad acinile ecuat iei (16.2.6) sunt reale, confundate si negative si
matricea sistemului diferent ial admite un singur vector propriu liniar
independent. Punctul (0, 0) este punct de echilibru unidirect ional sta-
bil, depalsarea pe traiectorie f ac andu-se c atre origine c and t creste,
ssis4 = DSolve[x
[t] == 3x[t] y[t], y
[t] == x[t] y[t],

x[t], y[t], t]text//Simplify
x[t] e
2t
(C[1] tC[1] tC[2]), y[t] e
2t
(C[2] + t(C[1] + C[2]))
sist14 = Table[ssis4[[1, 1, 2]], ssis4[[1, 2, 2]]/.C[1] i, C[2] j,
i, 4, 6, 2, j, 4, 6, 2];
graf4 = Flatten[sist14, 1];Short[graf4, 2];
PlotRange 15, 15, 15, 15];
graf24 = VectorPlot[3x y, x y, x, 15, 15, y, 15, 15];
15 10 5 5 10 15
15
10
5
5
10
15
5. r ad acinile ecuat iei (16.2.6) sunt reale, confundate si pozitive si

INT
matricea sistemului diferent ial admite un singur vector propriu. Punc-
tul (0, 0) este punct de echilibru unidirect ional instabil, depalsarea pe
traiectorie f ac andu-se dinspre origine c and t creste,
ssis5 = DSolve[x
[t] == 3x[t] y[t], y
[t] == x[t] + y[t],

x[t], y[t], t]//Simplify
x[t] e
2t
((1 + t)C[1] tC[2]), y[t] e
2t
(t(C[1] C[2]) + C[2])
sist15 = Table[ssis5[[1, 1, 2]], ssis5[[1, 2, 2]]/.
C[1] i, C[2] j, i, 4, 6, 2, j, 4, 6, 2];
PlotRange 15, 15, 15, 15];
graf25 = VectorPlot[3x y, x + y, x, 15, 15, y, 15, 15];
15 10 5 5 10 15
15
10
5
5
10
15
6. r ad acinile ecuat iei (16.2.6) sunt reale, confundate, negative
si matricea sistemului diferent ial admite doi vectori proprii liniar
independent i. Punctul (0, 0) este punct de echilibru unidirect ional
stabil, depalsarea pe traiectorie, raze, f ac andu-se c atre origine c and
t creste,
ssis61 = DSolve[x
[t] == x[t], y
[t] == y[t], x[t], y[t], t]

//Simplify
x[t] e
t
C[1], y[t] e
t
C[2]
C[1] i, C[2] j, i, 4, 6, 2, j, 4, 6, 2];
Short[graf61, 2];
PlotRange 15, 15, 15, 15];
graf261 = VectorPlot[x, y, x, 15, 15, y, 15, 15];
15 10 5 5 10 15
15
10
5
5
10
15
7. r ad acinile ecuat iei (16.2.6) sunt reale, confundate, pozitive
si matricea sistemului diferent ial admite doi vectori proprii liniar

INT
independent i. Punctul (0, 0) este punct de echilibru unidirect ional in-
stabil, depalsarea pe traiectorie, raze, f ac andu-se dinspre origine c and
t creste,
ssis62 = DSolve[x
[t] == x[t], y
[t] == y[t], x[t], y[t], t]//Simplify

x[t] e
t
C[1], y[t] e
t
C[2]
C[1] i, C[2] j, i, 4, 6, 2, j, 4, 6, 2];
Short[graf62, 2];
PlotRange 15, 15, 15, 15];
graf262 = VectorPlot[x, y, x, 15, 15, y, 15, 15];
15 10 5 5 10 15
15
10
5
5
10
15
8. r ad acinile ecuat iei (16.2.6) sunt complexe cu partea real a poziti-
v a. Punctul (0, 0) este punct de echilibru nestabil, numit focar instabil.
Traiectoriile sunt spirale. Sensul de deplasare pe spirale este dinspre
origine pentru t cresc ator.
ssis6 = DSolve[x
[t] == 2y[t], y
[t] == 5x[t] + 2y[t], x[t], y[t], t]

//Simplify
__
x[t]
1
3
e
t
(3C[1]Cos[3t] (C[1] 2C[2])Sin[3t]),
y[t]
1
3
e
t
(3C[2]Cos[3t] + (5C[1] + C[2])Sin[3t])
__
C[1] i, C[2] j, i, 4, 6, 2, j, 4, 6, 2];
PlotRange 15, 15, 15, 15];
graf26 = VectorPlot[2y, 5x + 2y, x, 15, 15, y, 15, 15];
15 10 5 5 10 15
15
10
5
5
10
15
9. r ad acinile ecuat iei (16.2.6) sunt complexe cu partea real a nega-
tiv a. Punctul (0, 0) este punct de echilibru asimptotic stabil, numit

INT
focar stabil. Traiectoriile sunt spirale logaritmice, depalsarea pe traiec-
torie f ac andu-se c atre origine pentru t cresc ator.
ssis7 = DSolve[x
[t] == 2y[t], y
[t] == 5x[t] 2y[t], x[t], y[t], t]

//Simplify
__
x[t]
1
3
e
t
(3C[1]Cos[3t] + (C[1] + 2C[2])Sin[3t]),
y[t]
1
3
e
t
(3C[2]Cos[3t] (5C[1] + C[2])Sin[3t])
__
C[1] i, C[2] j, i, 4, 6, 2, j, 4, 6, 2];
PlotRange 15, 15, 15, 15];
graf27 = VectorPlot[2y, 5x 2y, x, 15, 15, y, 15, 15];
15 10 5 5 10 15
15
10
5
5
10
15
10. r ad acinile ecuat iei (16.2.6) sunt complexe cu partea real a nul a.
(0, 0) este punct de echilibru stabil, dar nu asimptotic stabil, numit
centru. Traiectoriile sunt curbe nchise, m arginite care cont in originea.
ssis = DSolve[x
[t] == x[t] + 5y[t], y
[t] == x[t] + y[t],

x[t], y[t], t]//Simplify
x[t] C[1]Cos[2t] (C[1] 5C[2])Cos[t]Sin[t],
y[t]
1
2
(2C[2]Cos[2t] + (C[1] + C[2])Sin[2t])
__
sist1 = Table[ssis[[1, 1, 2]], ssis[[1, 2, 2]]/.
C[1] i, C[2] j, i, 1, 5, 2, j, 1, 8, 3];
graf = Flatten[sist1, 1];Short[graf, 2];
graf1 = ParametricPlot[Evaluate[graf], t, 2, 2,
PlotRange 20, 20, 25, 25];
graf2 = VectorPlot[x 5y, 2x y, x, 20, 20, y, 25, 25];
Show[graf1, graf2]
20 10 10 20
10
5
5
10
Observat ii 1. Clasifcarea punctelor de echilibru ale sistemului
(16.2.4) este asociat a cu clasifcarea punctelor singulare ale ecuat iei
(16.2.5), curbele integrale ale ecuat iei (16.2.5) coinciz and cu traiectori-
ile misc arilor sistemului (16.2.4), punctul de echilibru x = 0, y = 0 a
sistemului (16.2.4) find punct singular al ecuat iei (16.2.5).
2. Pentru sisteme de forma

INT
_
_
x
= P(x, y)
y
= Q(x, y)
(16.2.7)
s-a aplicat metoda primei aproximat ii. Aproximat ia liniar a a sis-
temului (16.2.7) se obt ine dezvolt and n serie Taylor funct iile P(x, y)
si Q(x, y) n vecin atatea punctului (0, 0) si neglij and termenii de ordin
mai mare sau egal cu doi. Se obt ine astfel sistemul (16.2.4).
Teorem a lui H. Poincar e ne arat a c a intervent ia termenilor neliniari
n x si y nu modifc a tipul punctului singular determinat cu ajutorul
liniariz arii si, eventual, al unei translat ii, dec at ntr-un singur caz, cazul
centrului, care se poate uneori transforma n focar.
17
Transformata Laplace
Ideea de baz a a calcului operat ional o reprezint a introducerea trans-
form arilor integrale. Avantajul acestei metode const a n aceea c a re-
duce studiul unor ecuat ii diferent iale sau sisteme de ecuat ii diferent iale
la rezolvarea unor ecuat ii sau sisteme algebrice .
Vom defni o clas a de funct ii, clasa funct iilor original si fec arei
funct ii original i vom asocia transformata ei Laplace care este o funct ie
imagine. Aceast a asociere este inversabil a si permite un transfer de
operat ii, astfel nc at unor operat ii asupra funct iilor original s a le cores-
pund a operat ii mai simple ntre imaginile lor Laplace. Rezolvarea
unei ecuat ii diferent iale cu ajutorul transformatei Laplace implic a trei
etape:
1. ecuat ia diferent ial a este transformat a ntr-o ecuat ie algebric a;
2. se rezolv a ecuat ia algebric a n mult imea funct iilor imagine;
3. solut ia ecuat iei algebrice, care este o funct ie imagine, este trans-
321
17. TRANSFORMATA LAPLACE
format a ntr-o funct ie original.
O funct ie
f : R C
se numeste funct ie original dac a:
(i) f(t) = 0, t < 0;
(ii) pe orice interval fnit, f are cel mult un num ar fnit de discon-
tinuit at i iar n punctele de discontinuitate exist a limite laterale fnite.
(iii) f are cel mult o crestere de tip exponent ial, adic a exist a dou a
constante reale M 0 si astfel nc at:
[f(t)[ Me
t
, t > 0. (17.0.1)
Dac a funct ia f = f(t) satisface (17.0.1) pentru , atunci aceast a
inegalitate va f satisf acut a pentru orice s C cu Real(s) > .
Not am cu s
0
= inf : [f(t)[ Me
t
, t > 0 si s
0
se numeste abscis a
de convergent a (indice de crestere).
Fie f o funct ie original cu abscisa de convergent a s
0
.
Fie = s C, Real(s) s
0
. Funct ia F : C, defnit a prin
F(s) =
_
0
e
st
f(t) dt (17.0.2)
se numeste transformata Laplace a funct iei f sau imaginea prin trans-
formarea Laplace a funct iei f si se noteaz a F(s) = /f(t)(s).
Pentru a utiliza transformata Laplace nc arc am pachetul care
cont ine comenzile acesteia. Se realiz a prin
"LaplaceTransform"
LaplaceTransform
dup a care se utilizaeaz a comenzile LapaceTransform pentru a calcula
transformata Laplace a unor funct ii.
Exemplul 17.0.1 Sa se calculeze transformata Laplace a funct iilor
a) t
3
sin(3t),
b) e
2t
c) ((t) (t 1))t
2
d) t sin(at)
e) e
t
t
2
sin(3t)
LaplaceTransform[t
3Sin[3t], t, s]
72
(
9s+s
3
)
(9+s
2
)
4
LaplaceTransform[UnitStep[t]Exp[2t], t, s]
1
2+s
f[t ]:=UnitStep[t] UnitStep[t 1]
Plot[f[t], t, 2, 3]
2 1 1 2 3
0.2
0.4
0.6
0.8
1.0
g[t ]:=(UnitStep[t] UnitStep[t 1])t
2
LaplaceTransform[g[t], t, s]
2
s
3

e
s
(
2+2s+s
2
)
s
3
lap1 = LaplaceTransform[tSin[at], t, s]
2as
(a
2
+s
2
)
2
Transformata Laplace a unei funct ii periodice nu poate f calculat a
dec at folosind rezultatul: dac a f este o funct ie original periodic a de
perioad a T > 0, atunci
/f(t)(s) =
1
1e
sT
T
_
0
e
st
f(t) dt.
Exemplul 17.0.2 Sa se calculeze transformata Laplace a funct iei pe-
riodice de perioada T = 1, f(x) = 1 x pentru x [0, 1).
Clear[f, g]
f[x ]:=1 x/;0 x<=1
f[x ]:=f[x 1]/;x > 1
Plot[f[x], x, 0, 5, PlotRange 0, 2]
0 1 2 3 4 5
0.5
1.0
1.5
2.0
LaplaceTransform[f[t], t, s]
LaplaceTransform[f[t], t, s]
p1 = Integrate[(1 t)Exp[st], t, 0, 1]
1+e
s
+s
s
2
g[s ] = %
1+e
s
+s
s
2
p2 = InverseLaplaceTransform[g[s](1 Exp[s]), s, t]
1t(2+t)HeavisideTheta[2+t]+(3+2t)HeavisideTheta[1+t]
Exemplul 17.0.3 Sa se calculeze originalul funct iilor:
a) F(s) =
2as
s
2
+a
2
,
b) F(s) =
2s
(s+2)
2
,
c) F(s) +
2s
s
4
+s
2
+1
.
Folosim comanda InverseLaplaceTransform pentru determinarea in-
versei transformatei Laplace.
InverseLaplaceTransform
_
2as
(a
2
+s
2
)
2
, s, t
_
tSin[at]
_
2s
(s+2)
2
, s, t
_
2e
2t
(1 + 2t)
_
2s
s
4
+s
2+1
, s, t
2e
t/2
(
1+e
t
)
Sin
3t
2
3
Plot[%, t, 0, 4]
1 2 3 4
2
1
1
2
3
Exemplul 17.0.4 Sa se rezolve cu ajutorul transformatei Laplace
ecuat ia diferent iala
x
(t) 2x
(t) + 5x(t) = exp(t) cos(2t)

cu condit iile init iale a) x(0) = x
(0) = 1 si b) x(0) = a, x
(0) = b.
Pentru determinarea solut iei unei ecuat ii diferent iale cu ajutorul
transformatei Laplace se procedeaz a astfel:
-se aplic a transformata Laplace ecuat iei diferent iale; se obt ine o
ecuat ie algebric a liniar a de ordin nt ai n necunoscuta LaplaceTrans-
form[x[t], t, s].
Clear[x, t, lt1, lt2]
lt1 = LaplaceTransform[x[t] 2x
[t] + 5x[t] == Exp[t]Cos[2t], t, s]

5LaplaceTransform[x[t], t, s] + s
2
LaplaceTransform[x[t], t, s]
2(sLaplaceTransform[x[t], t, s] x[0]) sx[0] x
[0] ==
1+s
4+(1+s)
2
-rezolv am ecuat ia algebric a cu ajutorul comenzii Solve, necunoscuta
find LaplaceTransform[x[t], t, s].
lt2 = Solve[%, LaplaceTransform[x[t], t, s]]
1+s10x[0]+9sx[0]4s
2
x[0]+s
3
x[0]+5x
[0]2sx
[0]+s
2
x
[0]
(52s+s
2
)
2
__
-solut ia se g aseste n lista de iesire lt2 cu ajutorul comenzilor de mai
jos,
lt2[[1, 1, 2]]
1+s10x[0]+9sx[0]4s
2
x[0]+s
3
x[0]+5x
[0]2sx
[0]+s
2
x
[0]
(52s+s
2
)
2
-determin am originalul funct iei imagine compus a din elementele lis-
tei de iesire lt3, si impunem condit ii init iale
a) lt3 = lt2[[1, 1, 2]]/.x[0] 1, x
[0] 1//Simplify
6+8s3s
2
+s
3
(52s+s
2
)
2
lt3[[2]]
lt3[[1]]
6 + 8s 3s
2
+ s
3
1
(52s+s
2
)
2
InverseLaplaceTransform[lt3[[2]]lt3[[1]], s, t]//FullSimplify
1
4
e
t
(4Cos[2t] + tSin[2t])
b) Determin am solut ia ecuat iei diferent iale rezolvat a anterior cu
transformata Laplace, dar cu condit ii oarecare, x(0) = a si x
(0) = b.
lt3 = lt2[[1, 1, 2]]/.x[0] a, x
[0] b//Simplify
1+s+b
(
52s+s
2
)
+a
(
10+9s4s
2
+s
3
)
(52s+s
2
)
2
lt3[[2]]
1 + s + b (5 2s + s
2
) + a (10 + 9s 4s
2
+ s
3
)
lt3[[1]]
1
(52s+s
2
)
2
InverseLaplaceTransform[lt3[[2]]lt3[[1]], s, t]//FullSimplify
1
4
e
t
(4aCos[2t] + (2a + 2b + t)Sin[2t])
Observ am c a pentru a = 1 si b = 1 reg asim solut ia ecuat iei
diferent iale de la punctul a).
Exemplul 17.0.5 Sa se rezolve cu ajutorul transformatei Laplace
urmatoarele sisteme diferent iale:
a)
_
_
x
(t) = 2x(t) + y(t) + sin(t)

y
(t) = 4x(t) + 2y(t) + cos(t)

cu condit iile init iale x(0) = 0, y(0) = 1.
b)
_
_
x
(t) = x(t) + y(t) + z(t) + e

t
y
(t) = x(t) + y(t) + z(t) + e

3t
z
(t) = x(t) + y(t) + z(t) + 4,

x(0) = y(0) = z(0) = 0.
a) LaplaceTransform[x
[t] == 2x[t] y[t] + Sin[t],

y
[t] == 4x[t] + 2y[t] + Cos[t], t, s]

sLaplaceTransform[x[t], t, s] x[0]
==
1
1+s
2
2LaplaceTransform[x[t], t, s]
LaplaceTransform[y[t], t, s], sLaplaceTransform[y[t], t, s] y[0] ==
s
1+s
2
+4LaplaceTransform[x[t], t, s] + 2LaplaceTransform[y[t], t, s]
Solve[%, LaplaceTransform[x[t], t, s], LaplaceTransform[y[t], t, s]]
2+2x[0]sx[0]+2s
2
x[0]s
3
x[0]+y[0]+s
2
y[0]
s
2
(1+s
2
)
,
LaplaceTransform[y[t], t, s]
4
1
1+s
2
x[0]
(2+s)
s
1+s
2
y[0]
s
2
lt = %/.x[0] 0, y[0] 1//Simplify
3+s
2
s
2
+s
4
,
6+3s+3s
2
+s
3
s
2
+s
4
lt[[1, 1, 2]]
3+s
2
s
2
+s
4
lt[[1, 2, 2]]
6+3s+3s
2
+s
3
s
2
+s
4
InverseLaplaceTransform[lt[[1, 1, 2]], s, t]//FullSimplify
3t + 2Sin[t]
InverseLaplaceTransform[lt[[1, 2, 2]], s, t]//FullSimplify
3 + 6t 2Cos[t] 3Sin[t]
b) LaplaceTransform[x
[t] == x[t] + y[t] + z[t] + Exp[t],

y
[t]==x[t] y[t] z[t] + Exp[3t],

z
[t] == x[t] + y[t] + z[t] + 4, t, s]

sLaplaceTransform[x[t], t, s] x[0]
==
1
1+s
LaplaceTransform[x[t], t, s]+
LaplaceTransform[y[t], t, s] + LaplaceTransform[z[t], t, s],
sLaplaceTransform[y[t], t, s] y[0] ==
1
3+s
+ LaplaceTransform[x[t], t, s]
LaplaceTransform[y[t], t, s] LaplaceTransform[z[t], t, s],
sLaplaceTransform[z[t], t, s] z[0] ==
4
s
+ LaplaceTransform[x[t], t, s]+
LaplaceTransform[y[t], t, s] + LaplaceTransform[z[t], t, s]
Solve[%, LaplaceTransform[x[t], t, s], LaplaceTransform[y[t], t, s],
LaplaceTransform[z[t], t, s]]
12+17s2s
2
s
3
3s
2
x[0]+4s
3
x[0]s
4
x[0]3sy[0]+4s
2
y[0]s
3
y[0]3sz[0]+4s
2
z[0]s
3
z[0]
(3+s)(1+s)
2
s(2+s)
,
(4 9s + 4s
2
s
3
+ 6x[0] 11sx[0] + 6s
2
x[0] s
3
x[0] +
6y[0] 8sy[0] s
2
y[0] + 4s
3
y[0] s
4
y[0] + 3sz[0] 4s
2
z[0] + s
3
z[0])
/((3 + s)(1 + s)
2
s(2 + s)),
LaplaceTransform[z[t], t, s]
(2s)
(
1
1+s
+x[0](1+s)
(
4
s
z[0]
))
(2+s)
(
1
3+s
4
s
+y[0]z[0]
)
2s+s
2
+s
3

lt = %/.x[0] 0, y[0] 0, z[0] 0//Simplify
1217s+2s
2
+s
3
(3+s)(1+s)
2
s(2+s)
,
4+9s4s
2
+s
3
(3+s)(1+s)
2
s(2+s)
,
LaplaceTransform[z[t], t, s]
2
(
47s+2s
2
)
(3+s)(1+s)
2
s
lt[[1, 1, 2]]
1217s+2s
2
+s
3
(3+s)(1+s)
2
s(2+s)
lt[[1, 2, 2]]
4+9s4s
2
+s
3
(3+s)(1+s)
2
s(2+s)
lt[[1, 3, 2]]
2
(
47s+2s
2
)
(3+s)(1+s)
2
s
Bibliografe la partea a III-a
1. Martha L. Abell, James P. Braselton, Mathematica by examples,
AP profesional, 2006.
2. Martha L. Abell, James P. Braselton, Diferential equations with
Mathematica, AP profesional, 1993.
3. Ioan Bacalu, Ecuat ii diferent iale, MATRIXROM Bucuresti, 2005.
4. Adrian Corduneanu, Ariadna Lucia Pletea, Not iuni de teoria
ecuat iilor diferent iale, MATRIXROM Bucuresti, 1999.
331
332
Partea IV
Exemple de rezolvare a unor
probleme ingineresti
333
18
Probleme de mecanica exprimabile sub forma unor ecuat ii
diferent iale
Formularea unei probleme de mecanic a n limbajul ecuat iilor
diferent iale presupune stabilirea unor dependent e matematice ntre
m arimi variabile si derivatele lor p an a la un anumit ordin, mpreun a cu
o serie de constr angeri pe care trebuie s a le respecte solut ia respectivei
probleme.

In ceea ce urmeaz a vor f prezentate c ateva exemplifc ari ale
acestei proceduri de lucru.
18.1 Aruncarea oblica n camp gravitat ional
(n vid)
Ne propunem ca obiectiv analiza traiectoriei parcurse de un punct ma-
terial cu masa m aruncat n c ampul gravitat ional al P am antului pe o
335
18. PROBLEME DE MECANIC
A EXPRIMABILE SUB FORMA UNOR ECUAT II DIFERENT IALE

direct ie care formeaz a unghiul 0
<
0
< 90
cu orizontala (Fig. 18.1).

Figura 18.1: Aruncarea oblica a unui punct material n campul gravitat ional
al Pamantului
Punctul de pornire n demersul nostru este reprezentat de principiul
al doilea al dinamicii,

F = ma. Neglij and rezistent a opus a de aerul
atmosferic, n reperul cartezian xOy din Figura 18.1 aceast a lege poate
f exprimat a prin ecuat iile diferent iale
m x = 0, m y + mg = 0, (18.1.1)
n care
x = x (t) , y = y (t) , t 0, (18.1.2)
sunt coordonatele punctului material la un moment oarecare t, iar
g este accelerat ia gravitat ional a (a c arei variat ie cu altitudinea este
considerat a nesemnifcativ a n cazul de fat a). Datorit a coefcient ilor
constant i, rezolvarea ecuat iilor diferent iale (18.1.2) nu ridic a difcult at i.
18.1. ARUNCAREA OBLIC
A

IN C
AMP GRAVITAT IONAL (
IN VID)
Propriu-zis, prin dou a integr ari succesive n raport cu variabila timp
rezult a solut iile generale
x (t) = c
1
t +c
2
, y (t) =
gt
2
2
+c
3
t +c
4
, c
1
, c
2
, c
3
, c
4
R. (18.1.3)
Constantele c
1
, c
2
, c
3
si c
4
se determin a prescriind coordonatele
de lansare si componentele vitezei init iale ale punctului mate-
rial (Fig. 18.1):
x (0) = 0, x (0) = v
0
cos
0
,
y (0) = 0, y (0) = v
0
sin
0
.
(18.1.4)
Aplic and aceste constr angeri relat iilor generale (18.1.3), obt inem dou a
sisteme de ecuat ii algebrice ale c aror solut ii sunt
c
1
= v
0
cos
0
, c
2
= 0, (18.1.5)
respectiv
c
3
= v
0
sin
0
, c
4
= 0. (18.1.6)
Dup a nlocuirea expresiilor (18.1.5) (18.1.6) ale constantelor de inte-
grare, formulele (18.1.3) devin
x (t) = v
0
t cos
0
, y (t) =
gt
2
2
+ v
0
t sin
0
, t 0. (18.1.7)
Ecuat iile de mai sus defnesc o traiectorie parametrizat a. Condit ia
0
<
0
< 90
ne permite s a explicit am timpul t din prima relat ie

(18.1.7):
t =
x
v
0
cos
0
(18.1.8)

Proced and la nlocuirea lui t astfel exprimat n ultima dintre relat iile
(18.1.7), vom obt ine
y (x) = x
_
tg
0
gx
2 v
2
0
_
1 + tg
2
0
_
_
, y 0. (18.1.9)
Formula (18.1.9) descrie o parabol a. Intersect iile acestei curbe cu axa
Ox au abscisele x
0
= 0 si
x
B
=
v
2
0
sin 2
0
g
(18.1.10)
Coordonata x
B
este b ataia arunc arii oblice (pozit ia punctului B din
Figura 18.1). Timpul necesar pentru parcurgerea distant ei OB poate
f determinat nlocuind expresia lui x
B
n relat ia (18.1.8). Se obt ine
astfel formula
t
B
=
2 v
0
sin
0
g

Altitudinea maxim a la care ajunge punctul material reprezint a ex-
tremul parabolei (18.1.9). Anul and derivata funct iei y = y (x) defnit a
sub forma (18.1.9), rezult a ecuat ia
tg
0
g x
A
v
2
0
_
1 + tg
2
0
_
= 0.
Solut ia acesteia este abscisa maximului (punctul A din Figura 18.1):
x
A
=
x
B
2
=
v
2
0
sin 2
0
2 g
(18.1.11)
Altitudinea corespunz atoare se obt ine nlocuind x
A
defnit ca mai sus
n ecuat ia (18.1.9):
y
A
=
v
2
0
sin
2
0
2 g
(18.1.12)
18.2. ABORDAREA PROBLEMEI ARUNC
ARII

IN VID CU MATHEMATICA
De asemenea, timpul necesar deplas arii p an a la n alt imea y
A
rezult a
prin nlocuirea expresiei (18.1.11) a lui x
A
n relat ia (18.1.8):
t
A
=
v
0
sin
0
g

Analiz and formulele (18.1.10) si (18.1.12), constat am c a at at b ataia
c at si altitudinea arunc arii sunt proport ionale cu p atratul vitezei de
lansare, dar depind si de unghiul
0
. Pentru v
0
fxat, din (18.1.10)
rezult a c a x
B
atinge o valoare maxim a atunci c and
0
=
0, optim
= 45
.
Acestui unghi i corespunde b ataia (vezi (18.1.10))
x
B,max
= x
B
_
0, optim
_
=
v
2
0
g

Altitudinea maxim a atins a ntr-o astfel de aruncare rezult a prin
nlocuirea parametrului
0, optim
n formula (18.1.12):
y
A
_
0, optim
_
=
v
2
0
4g
18.2 Abordarea problemei aruncarii n vid cu

MATHEMATICA
Vom afa solut ia parametric a si explicita a ecuat iei diferent iale, si vom
vizualiza grafcul ei. Pentru a veni n sprijinul cititorului, vom prezenta
comenzile MATHEMATICA in mod redondant.

(*MATHEMATICA*)
ecuatia1 = {x[t] == 0, x[0] == 0, x
[0] == v0Cos[0]}; ecuatia1 = {x[t] == 0, x[0] == 0, x
[0] == v0Cos[0]}; ecuatia1 = {x[t] == 0, x[0] == 0, x
[0] == v0Cos[0]};
ecuatia2 = {y[t] + g == 0, y[0] == 0, y
[0] == v0Sin[0]}; ecuatia2 = {y[t] + g == 0, y[0] == 0, y
[0] == v0Sin[0]}; ecuatia2 = {y[t] + g == 0, y[0] == 0, y
[0] == v0Sin[0]};
sistem = {ecuatia1, ecuatia2}; sistem = {ecuatia1, ecuatia2}; sistem = {ecuatia1, ecuatia2};
necunoscute = {x[t], y[t]}; necunoscute = {x[t], y[t]}; necunoscute = {x[t], y[t]};
variabila = t; variabila = t; variabila = t;
solutia = {x[t], y[t]}/.DSolve[sistem, necunoscute, t][[1]]; solutia = {x[t], y[t]}/.DSolve[sistem, necunoscute, t][[1]]; solutia = {x[t], y[t]}/.DSolve[sistem, necunoscute, t][[1]];
Y [x ] = y = y/. Y [x ] = y = y/. Y [x ] = y = y/.
Solve[Eliminate[{x == solutia[[1]], y == solutia[[2]]}, Solve[Eliminate[{x == solutia[[1]], y == solutia[[2]]}, Solve[Eliminate[{x == solutia[[1]], y == solutia[[2]]},
t], y][[1]]// t], y][[1]]// t], y][[1]]// Simplify; Simplify; Simplify;
Print[Solutia parametrica: , x(t) = , solutia[[1]]] Print[Solutia parametrica: , x(t) = , solutia[[1]]] Print[Solutia parametrica: , x(t) = , solutia[[1]]]
Print[ , y(t) = , solutia[[2]]] Print[ , y(t) = , solutia[[2]]] Print[ , y(t) = , solutia[[2]]]
Print[Solutia explicita: , y(x) = , Y [x]] Print[Solutia explicita: , y(x) = , Y [x]] Print[Solutia explicita: , y(x) = , Y [x]]
Solutia parametrica: x(t) = t v0 Cos [0]
y(t) =
1
2
(g t
2
+ 2 t v0 Sin [0])
Solutia explicita: y(x) =
g x
2
Sec [0]
2
2v0
2
+ xTan[0]
Pentru valorile: 0 = /4; 0 = /4; 0 = /4; v0 = 1; v0 = 1; v0 = 1; g = 9.80665, g = 9.80665, g = 9.80665, folosind comanda
Plot, obt inem grafcul urm ator
A

IN C
IN ATMOSFER
A)
18.3 Aruncarea oblica n camp gravitat ional
(n atmosfera)
Vom relua problema arunc arii oblice n c amp gravitat ional lu and n
considerare de aceast a dat a si rezistent a aerului atmosferic. Admitem
c a fort a de fr anare este proport ional a cu viteza curent a a punctului
material.

In aceast a ipotez a, principiul al doilea al dinamicii se va
explicita sub forma
m x + b x = 0, m y + b y + mg = 0, (18.3.13)
unde b > 0 este rezistent a aerului (presupus a constant a). Pen-
tru comoditatea calculelor, este convenabil a defnirea coefcientului de
fr anare =
b
m
. Cu ajutorul acestei m arimi, ecuat iile (18.3.13) devin
x + x = 0, y + y + g = 0. (18.3.14)
Prima dintre ele are solut ia general a
x (t) = A
0
+ A
1
e
t
, t 0, (18.3.15)

unde A
0
si A
1
sunt constante arbitrare. Cea de a doua dintre ecuat iile
(18.3.14) are partea omogen a identic a sub aspect formal cu prima
ecuat ie (18.3.14). Drept consecint a, solut ia sa general a poate f ex-
primat a ca o sum a n care, al aturi de o component a de tip (18.3.15),
intervine un termen adit ional de forma Ct:
y (t) = B
0
+ B
1
e
t
+ Ct, t 0. (18.3.16)
In expresia funct iei y = y (t) , m arimile B

0
si B
1
sunt constante ar-
bitrare. C at priveste parametrul C, el se determin a impun and con-
str angerea ca a doua dintre ecuat iile (18.3.14) s a fe identic verifcat a
de solut ia (18.3.15). Rezult a astfel condit ia
C + g = 0. (18.3.17)
Din (18.3.17) se deduce imediat
C =
g
Inlocuind expresia lui C n (18.3.16), obt inem solut ia general a

y (t) = B
0
+ B
1
e
t
gt
, t 0. (18.3.18)
Constantele A
0
, A
1
, B
0
si B
1
se determin a impun and satisfacerea
condit iilor init iale (18.1.4) de c atre funct iile x = x (t) si y = y (t)
defnite sub forma (18.3.15), respectiv (18.3.18). Rezult a astfel dou a
A

IN C
IN ATMOSFER
A)
sisteme de ecuat ii algebrice ale c aror solut ii sunt
A
0
= A
1
=
1
v
0
cos
0
,
B
0
= B
1
=
1
_
v
0
sin
0
+
g
_
.
(18.3.19)
Dup a nlocuirea expresiilor (18.3.19) ale constantelor de integrare, for-
mulele (18.3.15) si (18.3.18) devin
x (t) =
1 e
t
v
0
cos
0
, y (t) =
1 e
t
v
0
sin
0
+
g
_
1 e
t
t
_
,
(18.3.20)
pentru t 0. Ecuat iile de mai sus defnesc traiectoria parametrizat a
a punctului material n prezent a unei fr an ari exercitate de aerul at-
mosferic. Forma lor nu permite deducerea unei formule explicite
asem an atoare cu (18.1.9). De fapt, traiectoria perturbat a de rezistent a
aerului atmosferic nu mai coincide cu o parabol a (fg. 18.2). Se poate
totusi demonstra c a setul de formule (18.3.20) se apropie asimptotic de
solut ia (18.1.7) atunci c and parametrul tinde spre zero.
Ecuat iile (18.3.20) nu permit deducerea unei relat ii de calcul ex-
plicite pentru durata arunc arii t
B
. Acest parametru poate f determi-
nat doar prin calcul numeric. Propriu-zis, t
B
trebuie c autat ca solut ie
strict pozitiv a a ecuat iei y (t
B
) = 0, adic a (vezi (18.3.20))
1 e
t
B
v
0
sin
0
+
g
_
1 e
t
B
t
B
_
= 0, t
B
> 0.
Odat a cunoscut parametrul t
B
, prima dintre relat iile (18.3.20) permite
evaluarea b at aii:
x
B
=
1 e
t
B
v
0
cos
0
.

Durata deplas arii ascendente t
A
si coordonatele (x
A
, y
A
) ale punctu-
lui de altitudine maxim a atins de-a lungul traiectoriei pot f totusi
calculate analitic. Parametrul t
A
se obt ine anul and derivata funct iei
y = y (t) defnite de a doua dintre formulele (18.3.20). Rezult a astfel
ecuat ia
e
t
A
v
0
sin
0
+
g
_
e
t
A
1
_
= 0.
Solut ia sa este
t
A
=
1
ln
_
g
v
0
sin
0
+ 1
_
.
Coordonatele punctului de altitudine maxim a rezult a prin nlocuirea
lui t
A
defnit ca mai sus n formulele (18.3.20):
x
A
=
v
2
0
sin2
0
2 g
(
g
v
0
sin
0
+1
)
y
A
=
v
2
0
sin
2
0
g
(
g
v
0
sin
0
+1
)
+
v
0
sin
0
g
v
0
sin
0
+1
)

g
2
ln
_
g
v
0
sin
0
+ 1
_
.
A

IN C
IN ATMOSFER
A)
Figura 18.2: Comparat ie ntre solut ia ideala (18.1.7) si formulele (18.3.20)
care iau n considerare franarea exercitata de aerul atmosferic (traiectoriile
reprezentate cu linii ntrerupte corespund unor valori diferite de zero ale
coefcientului rezistiv )

18.4 Abordarea problemei aruncarii n atmosfera
cu MATHEMATICA
Vom afa solut ia parametric a explicita a ecuat iei diferent iale, si vom
vizualiza grafcele pentru 20 de valori ale coefcientului de fr anare.
(*MATHEMATICA*)
ecuatia1 = ecuatia1 = ecuatia1 =
{x[t] + x
[t] == 0, x[0] == 0, x
[0] == v0Cos[0]}; {x[t] + x
[t] == 0, x[0] == 0, x
[0] == v0Cos[0]}; {x[t] + x
[t] == 0, x[0] == 0, x
[0] == v0Cos[0]};
ecuatia2 ecuatia2 ecuatia2
= {y[t] + y
[t] + g == 0, y[0] == 0, y
[0] == v0Sin[0]}; = {y[t] + y
[t] + g == 0, y[0] == 0, y
[0] == v0Sin[0]}; = {y[t] + y
[t] + g == 0, y[0] == 0, y
[0] == v0Sin[0]};
sistem = {ecuatia1, ecuatia2}; sistem = {ecuatia1, ecuatia2}; sistem = {ecuatia1, ecuatia2};
necunoscute = {x[t], y[t]}; necunoscute = {x[t], y[t]}; necunoscute = {x[t], y[t]};
variabila = t; variabila = t; variabila = t;
solutia = {x[t], y[t]}/.DSolve[sistem, necunoscute, t][[1]]; solutia = {x[t], y[t]}/.DSolve[sistem, necunoscute, t][[1]]; solutia = {x[t], y[t]}/.DSolve[sistem, necunoscute, t][[1]];
Print[Solutia: , x(t) = , solutia[[1]]] Print[Solutia: , x(t) = , solutia[[1]]] Print[Solutia: , x(t) = , solutia[[1]]]
Print[ , y(t) = , solutia[[2]]] Print[ , y(t) = , solutia[[2]]] Print[ , y(t) = , solutia[[2]]]
Solutia: x(t) =
e
t
(1 + e
t
) v0 Cos [0]
y(t) =
e
t
(g e
t
g + e
t
g t + (v0 e
t
v0 ) Sin [0])
2
18.5. MIS CAREA OSCILATORULUI ARMONIC LINIAR
Folosind comanda Plot vizualiz am grafcele a 26 de solut ii pentru valori
ale coefcientului ntre 0.0 si 0.25 si pentru urm atoarele valori ale
parametrilor:
g = 9.80665; g = 9.80665; g = 9.80665; 0 = /4; 0 = /4; 0 = /4; v0 = 100. v0 = 100. v0 = 100.
18.5 Miscarea oscilatorului armonic liniar
Consider am cazul unui punct material de mas a m afat n miscare de-a
lungul axei Ox sub act iunea fort ei elastice
F
e
= kx, k > 0, k = const. (18.5.21)
In egalitatea de mai sus,

x = x (t) , t 0,
este coordonata punctului material la un moment oarecare t. Partic-
ulariz and principiul al doilea al dinamicii pentru aceast a problem a

simpl a, obt inem ecuat ia diferent ial a
m x + kx = 0, t 0. (18.5.22)
Pentru comoditatea calculelor, este convenabil a defnirea asa-numitei
pulsat ii proprii:
0
=
_
k
m
(18.5.23)
Cu ajutorul acestei m arimi, (18.5.22) se va rescrie sub forma
x +
2
0
x = 0, t 0. (18.5.24)
Solut ia general a a ecuat iei diferent iale (18.5.24) este
x (t) = A
1
sin
0
t + A
2
cos
0
t, t 0, (18.5.25)
unde A
1
si A
2
sunt constante care se pot determina impun and satis-
facerea a dou a condit ii init iale:
x (0) = 0, x (0) = v
0
> 0. (18.5.26)
Formula (18.5.25) poate f oric and adus a la forma echivalent a
x (t) = Acos (
0
t +
0
) , t 0, (18.5.27)
unde
A =
_
A
2
1
+ A
2
2
si
0
= arctg
A
1
A
2
18.5. MIS CAREA OSCILATORULUI ARMONIC LINIAR
sunt amplitudinea, respectiv faza init ial a. Expresia (18.5.27) a solut iei
generale este preferat a, findc a m arimile A si
0
au o interpretare fzic a
direct a.
Aplic and constr angerile (18.5.26) solut iei generale (18.5.27),
obt inem un sistem de dou a ecuat ii n necunoscutele A si
0
:
Acos
0
= 0,
0
Asin
0
= v
0
.
Prin rezolvarea acestuia se obt ine
A =
v
0
0
=
(18.5.28)
Dup a nlocuirea expresiilor (18.5.28) ale constantelor A si
0
, formula
(18.5.27) devine
x (t) =
v
0
0
cos
_
0
t

2
_
, t 0,
sau, dac a aplic am propriet at ile funct iilor trigonometrice,
x (t) =
v
0
0
sin
0
t, t 0. (18.5.29)
Aceast a ultim a relat ie defneste solut ia particular a a ecuat iei
diferent iale (18.5.24) care verifc a si condit iile la limit a (18.5.26). For-
mula de mai sus descrie o miscare armonic a, pe care punctul material
o execut a de o parte si de alta a originii x = 0, cu perioada proprie
T
0
=
2
0
(18.5.30)

liniar cu MATHEMATICA
Vom afa solut ia ecuat iei diferent iale, si vom vizualiza grafcul ei.
(*MATHEMATICA*)
solutia = solutia = solutia =
x[t]/.DSolve [x[t] +
0
2
x[t] == 0, x[0] == 0, x
[0] == v
0
, x[t], t] [[1]]; x[t]/.DSolve [x[t] +
0
2
x[t] == 0, x[0] == 0, x
[0] == v
0
, x[t], t] [[1]]; x[t]/.DSolve [x[t] +
0
2
x[t] == 0, x[0] == 0, x
[0] == v
0
, x[t], t] [[1]];
Print ["Solutia problemei x[t]+
0
2
x[t]==0, x[0]==0, x[0]==v
0
"] Print ["Solutia problemei x[t]+
0
2
x[t]==0, x[0]==0, x[0]==v
0
"] Print ["Solutia problemei x[t]+
0
2
x[t]==0, x[0]==0, x[0]==v
0
"]
Print[este x(t) = , solutia] Print[este x(t) = , solutia] Print[este x(t) = , solutia]
Solutia problemei
x
[t] +
0
2
x[t] == 0, x[0] == 0, x
[0] == v
0
este x(t) =
Sin [t
0
] v
0
0
18.7. MIS CAREA OSCILATORULUI LINIAR AMORTIZAT
Obt inem grafcul:
18.7 Miscarea oscilatorului liniar amortizat
O situat ie mult mai frecvent nt alnit a n aplicat ii este aceea c and
asupra punctului material de mas a m act ioneaz a nu numai fort a elas-
tic a defnit a de ecuat ia (18.5.21), ci si o fort a de fr anare proport ional a
cu viteza:
F
r
= b x, b > 0, b = const.
In acest caz, principiul al doilea al dinamicii se exprim a sub forma

ecuat iei diferent iale
m x + b x + kx = 0, t 0. (18.7.31)
Din nou, pentru comoditatea calculelor, este convenabil a defnirea
pulsat iei proprii
0
(vezi relat ia (18.5.23), precum si a coefcientului
de amortizare
=
b
2m
(18.7.32)

Cu ajutorul acestor m arimi, (18.7.31) se va rescrie sub forma
x + 2 x +
2
0
x = 0, t 0. (18.7.33)
Solut ia general a a ecuat iei diferent iale (18.7.33) este
x (t) = A
1
e
1
t
+ A
2
e
2
t
, t 0, (18.7.34)
unde A
1
si A
2
sunt constante care se determin a impun and satisfac-
erea condit iilor init iale (18.5.26), iar
1
si
2
sunt solut iile asa-numitei
ecuat ii caracteristice,
2
+ 2 +
2
0
= 0,
deci
1
=
_
2
0
,
2
= +
_
2
0
.
(18.7.35)
Punctul material va efectua o miscare periodic a numai atunci c and
<
0
.
Pentru acest caz, solut iile (18.7.35) se pot rescrie sub forma
1
= i ,
2
= + i ,
unde
=
_
2
0

2
. (18.7.36)
18.7. MIS CAREA OSCILATORULUI LINIAR AMORTIZAT
Solut ia general a (18.7.34) devine atunci
x (t) = e
t
_
A
1
e
it
+ A
2
e
it
_
, t 0. (18.7.37)
Intruc at putem g asi oric and dou a constante reale A si

0
care s a garan-
teze satisfacerea egalit at ilor
A
1
=
A
2
e
i
0
, A
2
=
A
2
e
i
0
,
relat ia (18.7.37) admite rescrierea sub forma echivalent a
x (t) = Ae
t
cos (t +
0
) , t 0. (18.7.38)
Aplic and constr angerile (18.5.26) solut iei generale (18.7.38), obt inem
un sistem de dou a ecuat ii n necunoscutele A si
0
:
Acos
0
= 0, Acos
0
Asin
0
= v
0
.
Prin rezolvarea acestuia se obt ine
A =
v
0
0
=
(18.7.39)
Dup a nlocuirea expresiilor (18.7.39) ale constantelor A si
0
,formula
(18.7.38) devine
x (t) =
v
0
e
t
cos
_
t

2
_
, t 0,

sau, dac a aplic am propriet at ile funct iilor trigonometrice,
x (t) =
v
0
e
t
sin t, t 0. (18.7.40)
Compar and solut iile particulare (18.5.29) si (18.7.40), constat am
urm atoarele lucruri:
amplitudinea misc arii oscilatorii amortizate scade exponent ial n
timp;
pulsat ia misc arii oscilatorii amortizate este diferit a de pulsat ia
proprie
0
si, implicit, perioada
T =
2
difer a de perioada proprie T

0
(vezi relat ia (18.5.30)).
liniar amortizat cu MATHEMATICA
Vom afa solut ia ecuat iei diferent iale si vom vizualiza grafcul ei.
(*MATHEMATICA*)
solutia = x[t]/. solutia = x[t]/. solutia = x[t]/.
DSolve [x[t] + 2 x
[t] + (
2
+
2
) x[t] == 0, x[0] == 0, x
[0] == v
0
, DSolve [x[t] + 2 x
[t] + (
2
+
2
) x[t] == 0, x[0] == 0, x
[0] == v
0
, DSolve [x[t] + 2 x
[t] + (
2
+
2
) x[t] == 0, x[0] == 0, x
[0] == v
0
,
x[t], t][[1]]//ExpToTrig//TrigFactor//FullSimplify; x[t], t][[1]]//ExpToTrig//TrigFactor//FullSimplify; x[t], t][[1]]//ExpToTrig//TrigFactor//FullSimplify;
Print[Solutia problemei] Print[Solutia problemei] Print[Solutia problemei]
Print[ x
[t] + 2x
[t] + (
2
+
2
)x[t] == 0, x[0] == 0, x
[0] == v
0
] Print[ x
[t] + 2x
[t] + (
2
+
2
)x[t] == 0, x[0] == 0, x
[0] == v
0
] Print[ x
[t] + 2x
[t] + (
2
+
2
)x[t] == 0, x[0] == 0, x
[0] == v
0
]
Print[ este x(t) = , solutia] Print[ este x(t) = , solutia] Print[ este x(t) = , solutia]
18.8. ABORDAREA PROBLEMEI MIS C
ARII OSCILATORULUI
LINIAR AMORTIZAT CU MATHEMATICA
Solutia problemei
x
[t] + 2x
[t] + (
2
+
2
)x[t] == 0, x[0] == 0, x
[0] == v
0
este x(t) =
e
t
Sin[t]v
0
Pentru: = ; = ; = ; v
0
= 3; v
0
= 3; v
0
= 3; = .6; = .6; = .6;
0
=
_
2
+
2
,
0
=
_
2
+
2
,
0
=
_
2
+
2
, obt inem graf-
cul
356
Index
Aplicat ii
Saua maimut ei, 106
Animat ie cicloida, 49
Astroid, 72
Astroida, 63
Banda lui Moebius, 93
Calcul integrala dubl a, 19
Cardioida, 62
Cicloida, 47
Cilindru, 73, 74
Cissoida lui Diocles, 58
Con, 75
Conoid, 70, 76
Conoid (generatoare), 77
Corpul lui Viviani, 105
Curba corola, 66
Curba morii de v ant, 65
Curba Scarabeu, 64
Elicoid, 78
Elipsoid, 79, 80
Epicicloida, 48
Evolventa cercului, 52
Frontiera bilei Chebysev, 61
Frontiera bilei euclidiene, 59
Frontiera bilei Minkovski, 60
Generarea cicloida, 47
Hiperboloidul cu dou a p anze,
87
Hiperboloidul cu o p anz a, 82,
83
Hiperboloidul cu o p anz a (gen-
eratoare eliptice), 85
eratoare hiperbolice), 84
eratoare rectilinii), 86
357
INDEX
Lantisorul, 55
Lemniscata lui Bernoulli, 54
Normale la o curba, 13
Paraboloidul hiperbolic, 89
Paraboloidul hiperbolic (gen-
eratoare), 90
Paraboloidul eliptic, 88
Plane la elice, 103
Pseudosfera, 95
Puncte de extrem, 16
Puncte stat ionare, 15
Rezolvare ecuat ii diferent iale,
18
Semi Pseudosfera, 94
Semi-elipsoid, 81
Spirala logaritmica, 56
Tangente la o curba, 11
Tor, 91, 92
Tractricea, 57
Triedrul lui Frenet, 104
Comanda
Baza, 222
CMYKColor, 107
Compatibil, 139
ComplementOrtogonal, 221
ContourPlot, 59
DepLin, 160
Derivative, 3
Dt, 9
Integrate, 29
Intersectia, 248
InvDr, 160
InvSt, 161
Limit, 26
NSum, 21
Opelem, 126
ParametricPlot, 46
ParametricPlot3D, 71
Plot, 37
Plot3D, 70
RegionPlot, 67
RegionPlot3D, 83
RGBColor, 107
Series, 25
SubspatiuQ, 150
Sum, 21
Suma, 248

Matematica Prin Mathematica b5

Caricato da

Informazioni sul documento

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Matematica Prin Mathematica b5

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Cuprins

[x] tang[x , t ]:=r[x] + t r

[x] tang[x , t ]:=r[x] + t r

[x] tang[x , t ]:=r[x] + t r

[x] tang[x , t ]:=r[x] + t r

[x] n[x ]:=g

[x] n[x ]:=g

[x] n[x ]:=g

[x] n[x ]:=g

In punctul (1, 2) avem d

[x]], y[x], x][[1]] y[x]/.DSolve[y[x] == x y

[x]], y[x], x][[1]] y[x]/.DSolve[y[x] == x y

[x]], y[x], x][[1]]

[x]], y[x], x][[1]] y[x]/.DSolve[y[x] == x y

[x]], y[x], x][[1]] y[x]/.DSolve[y[x] == x y

[x]], y[x], x][[1]]

Limit[1/x, x 0, Direction 1] Limit[1/x, x 0, Direction 1] Limit[1/x, x 0, Direction 1]

, 20, Blue, PlotLabel Style

, 20, Blue, PlotLabel Style

, 20, PlotLabel Style

, 20, PlotLabel Style

2/4, v, u, 10, 10, v, 25, 25, ParametricPlot3D[u, u

2/4, v, u, 10, 10, v, 25, 25, ParametricPlot3D[u, u

2/4, v, u, 10, 10, v, 25, 25,

, vectorii reali n-dimensionali se adun a ntre ei si

In Mathematica (prescurtat M M M), un sistem ordonat de elemente (nu-

Intruc at operat iile elementare modifc a matricea extins a, dar nu

In general, dup a alegerea si trecerea parametrilor n membrii drept i,

A) PE LINII A UNEI MATRICE mn

In cazul de fat a, matricea A

A) PE LINII A UNEI MATRICE mn

In cazul vectorilor-linie ai unei matrice m n, condit ia este ca ran-

Intruc at cu o singur a linie nu se poate genera ntregul subspat iu

Intruc at pivot ii matricei A

Aceasta, la r andul ei, se descompune n combinat ia liniar a a trei solut ii

Intruc at orice solut ie a sistemului omogen dat este combinat ie liniar a de

In cazul matricei de mai sus,

In acest caz, incluziunea este o relat ie referitoare la subspat ii si se va nota cu simbolul

In caz de incompatibilitate apare un mesaj corespunz ator:

POSDRU/56/1.2/S/32768 151 Matematic a prin MATHEMATICA

In M M M, produsul scalar a doi vectori-linie, xxx = (x

In acest calcul am utilizat pe r and propriet at ile de aditivitate si

In spat iul tridimensional R

. Astfel, conform celor discutate anterior,

este complementul ortogonal al subspat iului generat de vectorii lui

In geometria spat iului R

In M M M, funct ia Projection[u, v] calculeaz a proiect ia vectorului uuu pe

Intruc at proiect ia ortogonal a ppp a lui xxx pe plan verifc a o relat ie de

Intruc at cea mai simpl a matrice mm este I

In M M M, comanda Orthogonalize[B], unde B este baza ce urmeaz a a f

In particular, matricea ortogonal a

= N(P). Astfel nc at fecare xxx R

In notat ii simbolice, dac a f este aplicat ia liniar a, iar V este dome-

c) Rotat ia vectorilorn jurul originii cu unghiul , notat a rrr

d) Omotetia de raport > 0 a vectorilor - notat a

In M M M, acest algoritm se poate exprima sub forma urm atoare:

In cazul aplicat iei f din exemplul anterior

In acest caz este de preferat o alt a baz a si anume, cea format a

In prealabil, este util s a l amurim relat ia dintre dou a matrice asociate

ale aceluiasi spat iu vectorial, orice vector

Inlocuind n prima relat ie xxx = Sxxx

Intruc at similaritatea este o relat ie de echivalent a (refexiv a, simetric a si tranzi-

ATRATE S I PROIECT IA PE UN SUBSPAT IU

ATRATE S I PROIECT IA PE UN SUBSPAT IU