Preot Profesor Dr, DUMITRU STANILOAE SPIRITUALITATEA ORTODOXA ASCETICA SI MISTICA. ‘TIPARITA CU BINECUVINTAREA, _PREA FERICITULUL PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICIL ORTODOXE ROMANE, ® EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $I DE MISIUNE ‘AL BISERICIL ORTODOXE ROMANE BUCURESTI = 1992Carte tipdriti cu osteneala Bisericii Ortodoxe a Greciei pentru credinciogii Bisericii Ortodoxe Romane ISBN 973-9130-13-5 c Editure Institue Mblic # de Mistune al Bisericii Ortodoxe Romane Redactor: ANCA MANOLACHE ‘Tehnoredactor: PR. VALENTIN BOGDAN TIPOZ@OPA THE EKKAHZIAE THE EAAAAOZ “Exvinwang - Biphobeota: Tunoypageiay tis ‘Anootohiniis Avaxoviag Jaoiov 1 — 115 21 ‘A@ivat — Hellas INTRODUCERE Dac& Morala crestina, generalé si speciali, expune condifiile viefii morale crestine (legea morald, constiinta si libertatea), cum $i doctrina, in forma analitica, despre pacate si virtufi, privite ca niste stéri de sine nelegate intre ele, Spiritualitatea ortodoxd prezinta procesul ina- int&rii crestinului pe drumul des&virsirii in Hristos, prin cur&firea de patimi si prin dobindirea virtutilor, proces care se sdvirseste Intr-o anumiti ordine. Cu alte. cuvinte, ea descrie modul in care crestinul poate fnainta de la o curafire de o patima, la curafirea de alta si, deodat& cu aceasta, la dobindirea diferitelor virtuti, acestea inscriin- du-se pe o anumit& scar& de desdvirsire si culminind in iubire, starea care reprezintdé curatirea de toate patimile si dobindirea tuturor vir- tutilor. Inaintind spre aceasta culme, omul inainteaza totodata in unirea cu Hristos si, odaté cu aceasta, in cunoasterea Lui prin experient&, care e totodata si indumnezeirea sa. In lumina spirituaditatii ortodoxe, morala crestina nu mai apare ca © simpld implinire a unor datorii impuse de poruncile Ini Dumnezeu, datorii care in viafa aceasta nu-I duc nicdieri, ci fi asigur& doar min- tuirea ca rasplata exterioara in viata’ viitoare. Crestinul creste in Dum- nezeu inci in cursul viefii acesteia, cici implinirea acestor porunci efectueaza o transformare treptaté in fiinja lui, sau o umplere a lui tot mai mult de prezenfa lucratoare a lui Dumnezeu. 1, TINTA SPIRITUALITATII ORTODOXE $I DRUMUL SPRE EA Spiritualitatea ortodoxd urmareste des&virsirea credinciosului in Hristos. $i cum desavirsirea nu se poate dobindi in Hristos, decit prin participarea la viaja Lui divino-umana, se poate spune ca finta spiri- tualitatii ortodoxe este desavirsirea emului credincios prin unirea lui cu Hristos si intiparirea lui tot mai depliné de chipul umanitatii lui Hristos, plina de Dumnezeu. Se poate spune deci c& finta spiritualittii crestine ortodoxe este unirea omului credincios cu Dumnezeu, in Hristos. Dar cum Dumnezeu8 SPIRITUALITATEA ORTODOXA este nesfirsit, tinta unirii cu El, sau a des&virsirii noastre, nu cores- punde niciodata unui capt, de la care sé nu se mai poat& inainta. Toti p&rintii ris&riteni spun, de aceea, ci desdvirsirea nu are hotar. Astfel, desavirsirea sau unirea noastré cu Dumnezeu este nu numai © fint&, ci si un progres nesfirsit. Totusi, pot fi distinse pe acest drum dou& mari etape: una, a inaint&rii spre des&virsire, prin eforturi de purificare de patimi si de dobindire a virtufilor; si o alta, de viaf& mereu mai fnaintaté in unirea cu Dumnezeu, in care lucrarea omului este inlocuita cu lucrarea lui Dumnezeu, omul dind din partea sa mai mult receptivitatea, sau deschiderea pentru umplerea dui de tot mai mwult& viafé dumnezeiascé. Din cele spuse se pot desprinde urmatoarele tras&turi ale spiritua- Mt&tii crestine ortodoxe : 1. Starea culminanta a vietii spirituale este o unire a sufletului cu Dumnezeu, trait’ sau experimentata. 2. Aceast& unire se realizeaza prin lucrarea Duhului Sfint, dar pind Ja obfinerea ei omul este dator cu un indelungat efort de purificare. 3. Aceasta unire se infaptuieste atunci cind omul a ajuns la «ase- manarea cu Dumnezeu» si ea este totodaté cunoastere si iubire. 4, Efectul acestei uniri consta, intre altele, intr-o considerabilé intensificare a energiilor spirituale din om, insofit’ de multe feluri de harisme. In R&sarit se mai foloseste, pentru caracterizarea acestei uniri, si termenul indr&zne{ de indumnezeire sau de participare Ja dumne- zeire. Tinta spiritualitatii crestine ortodoxe ar fi, asadar, trairea starii de indumnezeire sau de participare la vieja dumnezeiasc’. Experienta, exprimata pregnant ca stare de indumnezeire, cuprinde mai intli dou inv&taturi generale : 1. Ea reprezintd ultima treaptd a desdvirsirii omului, fapt pentru care faza aceasta supremd din viata pdminteascd a omului credincios sau finta Intregii lui viefi se mai numeste si desdvirsire. 2. Aceastd indumnezeire se realizeazd prin participarea omului cre- dincios la puterile dumnezeiesti, prin revdrsarea in el a nemdrginitii divine. Intrucit aceasté experien{i reprezint& treapta celei mai inalte de- savirsiri pe p&mint, ea inseamnd o normalizare si o actualizare su- prema a puterilor omenesti; iar intrucit ea este o stare de indumne- zeire — de cunoastere, de iubire, de forja spirituala — experimentat&é de eredicios, aceasté stare se aflé mai presus de limita puterilor noas- tre, alimentindu-se din puterea dumnezeiasca. eats booth INTRODUCERE z Starea culminanté a viefii duhovnicesti este starea omului cre- dincios ridicat mai presus de nivelul puterilor sale, nu prin sine, ci prin lucrarea Duhului Sfint. «Mintea noastr& iese afar& din sine si asa se uneste cu Dumnezeu, devenita mai presus de minte», spune sfintul Grigorie Palama !. C&ci ea n-ar putea vedea ceea ce vede «numai prin faptul c& are simful mintal, asa precum nici ochiul omului n-ar putea vedea faré o lumin& sensibild exterioara ei si deosebité de ean. In vremea acestei vederi a lui Dumnezeu, mintea se depdseste pe sine ins&si si toate lucr&rile ei mintale primesc o lucrare a lui Dumnezeu*. Dac& finta spiritualitéfii crestine este viaji tainic’, de unire cu Dumnezeu, calea spre ea cuprinde urcusul care duce spre acest pisc. Ca atare, calea aceasta, pe de o parte se deosebeste de acel pisc, pe de alta parte, sta cu el intr-o leg&turi organic’, asa cum st& urcusul muntelui, cu piscul siu. La starea de des&virsire si de unire tainicé cu Dumnezeu nu se poate ajunge decit prin indelungatele eforturi sau nevointe, iar efor- turile care nu tind spre incoronarea cu acel moment final al nevoinfe- lor, sau spre unirea tainicd:cu Dumnezeu, apar ca un lucru fara scop. Dar leg&tura intre nevointe si unirea tainicd cu Dumnezeu este si mai strinsé decit cea dintre drum si finta, intrucit, desi trdirea acelei uniri se infaptuieste la cap&tul final al tuturor stréduintelor ascetice, aurora ei in suflet incepe de mai inainte, in cursul acelor nevointe. Deci, perfectiunea crestina cere un sir intreg de str&duinte pina la dobindirea ei. Apostolul Pavel compara aceste straduinte cu exercifiile trupesti la care se supuneau atletii pentru a deveni biruitori in lupte. Fara a folosi termenul, sfintul Pavel a folosit icoana vechilor exercitii trupesti pentru a caracteriza nevointele crestinului in vederea dobindirii desavirsirii. Clement Alexandrinul‘ si Origen® introduc apoi si termenii de ascez& si ascet. Treptat termenii acestia capata in Rasarit un colorit monahal. Minastirile se numesc doxyr#pia, locuri de exercitiu, iar «ascetul» este Monahul, care se striduieste s& obfina desavirsirea prin observarea tuturor regulilor de infrinare si de cur&tire de patimi. Origen di numele de asceti crestinilor rivnitori, 1. St, Grigorte Palame, te Pr. D. Stintloge, Viaig si Invafatura Siintulul Grigorie Palama, Sibiu, 1938, p, LIT; ‘ed. Hristou I, p. 458, cap. 4 2. Ibid. 3. Sf. Grigotie Palama, Al treilea tratat din cele posierioare, despre lumina_sfinta, cod. Coisl. 100, f. 185 rj ed. P. Hristou, Ppnyopiou to Malapa t# outypémpata, Salonic, 1962, p. 581 ; Filoc. rom. VII, p. 325, cap. 48. 4. Pedagogul, I, 1, cap.'8. 5. P.G, VIII, 318, unde numeste pe lacov, dup’ lupta cu ingerul, ascet.