CARTEA ECLISIASTULUI caPl S$] raiurile Kclisiastului, fiiului lui David, M4 a imparatul lui Israil, in Ierusalim. te-s desirtare! Care e prisosirea omului, fn toata truda lui care trudeaste supt soare?’ Neam mearge si neam vire, si pamintul in veae sta, Si rasare soarele, si apune soarele, si la locul lu trage el rasarind, jase catra austru si incungiura cétra crivaf. Incungiura incungiurind, mearge dubul, si la incungiurarile lui intoarce-se duhul. Toate piraiele merg in mare, si marea nu se imple. La locul unde piraiele merg, acolo eale se vor fintoarce a mearge. Toate cuvintele sint cu truda. Nu va putea barbat a grai, si nu se va satura ochiul a vedea, si nu se va implea ureachea de auz. Ce e cea ce fu? Ceaea ce va Si fie, Si ce € cea ce s-au facut? Accasta ce va si si facd; Si nu iaste tot proaspat supt soare. Carele va grai si va zice: ,Vezi, acesta nou iaste“, acum s-au facut in veacii carii s-au facut denaintea noastra. Nu iaste pomenire la cei dentiiu; si inca la cei de apoi facindu-se, nu va fi lor pomenire cu ceale ce se vor face laceale de apoi. Eu, Eclisiastul, am fost imparat preste Israil, in Ierusalim. Si am dat inima mea a cerceta gi a socoti cu {infelepciunea pentru toate cite s-au facut supt ceriu; caci migdialé rea au dat Dumnezau fii- lor oamenilor ca s& migdiascd intru sine, ‘Vazuiu toate faptele ceale fcute de supt soare si, iat: toate desartare gi voie de duh. Cel fintort nu se poate impodobi, si lipsa nu se va putea numara. Grait-am eu in inima mea a zice: ,Jata, eu ma marifu, si adaog injelep- ciune preste tofi carii fura fnaintea mea in Terusalim, si inima mea vézu multé infelep- ciune si minte. $i dediu inima mea a conoaste infelepeiune gi minte, pilde si stiinfa; conoscuiu eu cé ined si aceasta iaste voie a duhului, Caci intru mulfimea invajaturii - mulfime de minte, si cela ce adaoge fnfeleagere, adaoge-va dureare“. 4 15 16 WW 18Eclisiastul CAP IT ig eu in inema mea: ,Vino dara si te Al ispitese intru veselie, si vezi intru i bine. $i, iat, sd facu aceasta desirti- Risului zis: ,Lmprejurare“, si veseliefi]: ,Ce aceasta faci?* Si socotiiu de va slabanogi inema mea cu niste vin trupul mieu, ~ si inema mea ma povafui cu invajatura si a birui pe veselie -, pind unde voiu vedea care e binele fiilor oamenilor care f&cu supt soare numarul zilelor viefii lor. 4 Marit-am fapta mea, ziditu-mi-am case, 5 réséditu-mi-am mie vii, Facutu-mi-am gradini silivezi, si résddiiu intru eale tot lem- 6 nul de toaté roada; Facut-am mie scalda- tori de ape, ca si adép dentru eale dumbravi 7 ce odrasleastileamne; —Cistegat-am slugi si slujnece, gi de casd nascufi si facura mie, si {incé cistigare de cireada si de turme multe s& faccura mie, mai mult decit tofi ceia ce s-au 8 facut fnaintea mea in Ierusalim; Adunaiu mie argint si aur, si averile imparafilor si ale farilor; ficut-am mie cintarefi si cintareate, si desfatdciunile flor omului, mestecdtori de 9 vin si mestecitoare. Si ma mariiu si adaos infelepciune mai multé decit tofi ceia ce sau facut inaintea mea in Ierusalim; si inea inva~ jatura mea austétut mie. Sitotce au cergut ochii miei n-au fost departat de catra dinsii; zn-am oprit inema mea de catra toata veselia, cici inema mea sa veseli intru toata osteneala mea, si aceasta si facu imparfeale de catra toatd truda mea, Si céutaiu eu intru toate faptele meale carele au facut minile meale si fn truda carea am ostenit a face si, iatd, toate {n desart, si voia dubului, si nu iaste prisosire supt soare, $i cdutaiu eu ca sé vz invité- tura, si imprejurarea, si fard-de-mintea; caci cine e omul carele va veni denapoia sfatului, toate cite au facut intru el? $i vazuiu eu cd sint prisosiri infelepciunei mai mult decit nebunia, citu e prisosirea luminii mai multu Ochii infeleptului - in capul lui, si cel frd de minte intru intunearee mearge. $i cunoscuiu si eu c& o timpinare va timpinala toate aceasiea. Sizig euin inema mea; ,Cumu e intimpinarea celui fara de inte, si mie mi sd va timpina; si pentru céci Eu de prisosit graiiu in inema mea — pentru ea cel fara de minte den risosire graiaste ~, cici si aceasta e desarti- ciune, 10 u 2 13 14 decit intunearceul, 18 mam miiestrit? 16 Caci nu iaste pomenirea celui infe~ ept cua celui fara de minte, in veac, in ce chip dard zilcle la ceale viitoare toate s-au uitat; si ‘cum va muri infeleptul cu cel fara de minte? AaT Si am urit viaja, cici vicleand iaste asupra mea fapta cea facut supt soare, caci toate-s, degirtare si voie de duh. i urfiu eu toata Jumea si truda mea carea am trudit supt soare, céci las pre ea omului care s-au facut dupa mine; _ Si cine stie de va fi injelept au fara de minte? Si, de stépineaste intru toata osteneala mea carele am ostenit si am maies- trit supt soare, si aceasta e desartare. Si m-am intors eu ca sai aséz inemii meale in toaté truda care am trudit supt soare, Caci iaste ‘omul de e truda lui intru infelepeiune gi intra minte si intra viteje, si omul la carelen-au oste- nit da-va lui partea lui, $i ined aceasta e in desart si réutate mare, Caci [ce] sa face la om, in toata truda lui, siin voia inemii lui, in cechip el osteneaste suptsoare? Cci toate zilele lui ~ ale durerilor, si a minii migdiale la el, si ined noaptea nu doarme inema lui. $i aceasta desirtare iaste. Nu iaste bine la ‘om, fara de numai ce va minca si ce va bea si va arata sufletului lui bine intru osteneala lui, Si ined aceasta am vazut eu c& de la mina lui Dumnezeu iaste. Caci cine va minca? Si cine va bea afara den El? Cici, la omul cel ‘bun inaintea feafii Lui, dat-au infelepciunea si mintea si veselia; si, celui ce gresaste, dat-au migaiald ca sa mearga si sa adune ca si dea celui bun fnaintea feaii lui Dumneziu. Caci si aceasta e desartare si voia duhului, capiit SER « toate © vreamen si vreamea e la tot fH lucrul supt soare: Vreame a naste (Gl si vreame a muri, vreame a rasadi gi Y| vreame a zmulge pre cel rasidlt. od Vreame e a omori si vreame e a vin- deca, vreame e a surpa si vreame e @ idi. Vreame e a plinge si vreame e a ride, vreame esi tingui si vreameeajuca. Vreameea irl pietri si vreame e a stringe pietri, vrea- mea e a cuprinde si vreamea e a sé departa de cuprindere. Vreamea e a céuta gi vrea~ mea ea piarde, vreamea e a pizi si vreameae ascoate, Vreamea e a rumpe si vreamea e a coase, vreamea ¢ a técea si vreame e a grai. ‘Vreamea e a iubi si vreamea e a uri, vreamea ea rézboiului si vreamea ea pacil, Ceiaste prisosirea celui ce face fntru carele el tru- deaste? Vizuiu impreuni toati. migiiala care 0 au dat Dumnezau fillor oamenilor ca s& migiiasc& intru ea. Toate carele au facut ~ une fiescarele la vreamea lui; si inci tot vacul au dat in inima lor, pentru ca si nu afle omul féptura care au facut Dumneziu, de-nceput si pind in sivirsit. Cunoscuiu e& nu iaste bine intru ei, fara numai a sé veseli W 18 19 20 au 22 23 24 25 26 10 n 12448 13 gia face bine in viafa lui; $i tot omul care va minca si va bea si va vedea bun in toatd osteneala lui, aceasta dare lui Dumnezéu ias- te, Cunoscuiu cd toate cite au facut Dumne- zu, aceastea vor fi in veac asupra lor; (la ale] nu iaste a adaoge, de la eale nu iaste a ua, si Dumneziu au facut pentru ca si si teamé de fafa Lui. Ceaea ce sa face acum iaste;si cite-s a s& face acum s-au facut; si Dumnezau va cerca pre cela ce sé goneaste. Si inc am vazut supt soare locul judecatii, si acolo e cel necurat; si locul direptului, acolo € cel bun-credincios. $i ziseiu eu in inima mea: ,Impreuna cu cel dirept si impreuna cu cel necurat va judeca Dumnezaiu, céci vreame ela tot lucrul sila toati fapta acolo". Zig eu fn inima mea pentru graiurile fitlor omului: .,CAci va osebi pre ei Dumnezeu, sica sa arate cd ei dobitoace sint. Si, la ei, ca intimpina- rea filor omului— si intimpinarea dobitocului, © timpinare la ei; in ce chip iaste moartea “4 16 ww 18 19 acestuia, aga si moartea acestuia, si un dub la i ce au prisosit omul decit dobitocul? toate, Nemica, cécitoate-s desarte, Toate mergla un Joe: toate s-au facut den farina si toate se vor fntoarce la farina. Si cine au vazut uhul fillor omului, de s& suie in sus? $i dubul dobitocului, de si pogoara el jos la pimint? Si vazuiu cd nu iaste bine, fara de numai ceaea ce se va veseli omul intru faptele lui, act aceaea ¢ partes lui, Caci cine il va aduce pre el c& s& vazd intru care va fi dupa el? 20 24 22 CAP IV i ma intors eu si vézuiu toate népas- tile cealea ce sa fac supt soare. Si iata lacrma celor ce sa napastuiese, si nu Wf iaste lor cel ce mingtie; si de la mina ERGIE celor ce nipastuiese pre dinsii - pu- 2 teare, sinuiastelor minglitoriu, Siam feri- cit eu pre tofi ceia ce au murit, pre cei ce au smurit mai bine decit pre cei vii, céci ei sint vii 3 pina acum. $i, mai bun dectt amindoi aces- tea, carele inc nu s-au nascut, carele nu stie toaté facerea cea rea care iaste faeuté supt 4 soare. i viizuiu eu toaté osteneaia si im- reuna toata vitejia facerii cd e aceasta rivni- rea omului de la priatenul lui. $i ined aceasta 5 e desartare si voia duhului, Cel fara de min- te imbrajigé minile lui si mined c&rnurile lui, 6 Maibine iaste ofmpleare de mina de olin’ de- ‘it umpleare de 2 mini de truda si de voia duhu- 7 lui, Sima intorsu eu, si vizuiu degertaciune 8 supt soare. Taste unul, sinu iaste al doilea, si {ned fecior si frate nu iaste lui, Sinuiaste sivirsit Ja toata truda lui, si ined ochiul lui nu sa satu- 78 de avutie, ,$i cui eu trudese si lipsescu su- Biba, 1088 Eclisiastul fletul mieu de bundtate?*. Si aceasta e desar- tare, si migdiald rea iaste. Mai buni sint doi decit unul, carora iaste lor plata buna intru truda lor; Caci, de va cddea unul, celalalt radicd pre partagul lui; si vai acestui unuia, cind va cédea sinu va fi al doilea ca sé- radice pre dinsul. Si ined, de vor dormi amindoi, si cdldurd la ei; si unul cum s& vainealzi? $i micard de sa va intiri cel unul, si cei doi vor sta impotriva lui, si funea cea intreita nu curind sé va rumpe. Mai bun iaste copilul sérac si infelept decit imparatul batrin si faré de minte, carele n-au mai conoscut a mai lua aminte ined; Cace den casa legiturilor iesi-va a imparafi, cdci si intru imparatia lui s-au ficut sérac. Vézut-am pre toi cei vii, cei ce umblt supt soare, cu tinarul cel al doi- lea, carele va sta pentru el. Nu iaste savir- sire la tot norodul, la tofi citi s-au facut inain- tea lor, si ined cei mai de apoi nu sa vor veseli fntru el, caci si aceasta e desartare si voia duhului. Pazeaste piciorul tau cu carele vei mearge la casa lui Dumnezau si aproape - a auzi; decit darea celor fara de minte -jirtva ta, céci nu sint stiind ca si facd bine. caPpy u grabi asupra gurii tale, si inima ta Inu sirguinscd ca si scoafé cuvint fnaintea lui Dumnezau, cdce Dumne- zeu e fn ceriu sus, si tu pre pimint jos; spre aceasta fie-fi cuvintele tale Ca vine visul intru mulfime de do- pufine. deiald, si glasul celui faré de minte ~ intru mulfime de cuvinte, In ce chip vei fagadui fagaduinfa lui Dumnezdu, nu zAbovi ao da pre ea, céice nu iaste la nebunie voie; tu dara, de te vel fagidui, da! Mai bine e a nu te fagidui, decit, fagdduinducte, sf nu dai. Nu da gura ta ca si gresascé trupul tau, si s4 nu zici fnaintea feafii lui Dumneziu c&: .Ne~ stiinfa iaste“, pentru ca sa nu Se urgisasca Dumnezau pre glasul tau, si va strica faptele minilor tale. Cie, intru mulfimea visurilor si degartaciunilor si a cuvintelor multe, tu de Dumneziu te teame! _ Savai napastea sdra- ccului si jaful judecafii si al direptafii vei vedea fn fara, nu te mira de lucru, cici cel inalt asupra celui inalt sa va pazi, Si fnalfi ~ preste ei, Si prisosirea pamintului preste tot aste imparat, farina fiind lucrata. Tubind argintul, nu s8 va satura de argint. $i cine au iubit intru mulfimea lor roadele? $i acesta e desértare, Intru mulfime de bundtati sa ‘nmulfird ceia ce manined pre ea. Si ce e vite- jia celui de lings ea? Caci incepatura a ve~ 10 uw 12 13 4 15 16 " 10n 12 13 4 16 7 18 19 10 Eclisiastul dea cu ochii lui, Dulce somnul robului, sévai pufinel, sdvai mult va minca; iard celui ce s-au siturat a se imbogafi, nu iaste lésind pre el si adoarma. laste boala carea o am vazut supt soare: avufie pazindu-se la cel ce ¢ a lui, spre raul lui, Si piare avutia aceaea intru migdiala rea; si au ndscut fu, si nu iaste in mina lui nemica, In ce chip au iesit den pintecele maicei lui, gol, intoarce-se-va ca sa ‘meargé cum au venit; si nemica nu va lua cu truda lui, pentru ca si meargé in mina lui Si inc aceasta e rea boalé, pentru ef, in ce chip au venit, asa va si mearge. $ice e p rea luicarea trudeaste in vint? Sine toate zilele lui - intru intunearee si in jale, si minie mult, si boala, si scirbé. Tata, am vizut eu binele carele iaste bun: a minca, sia bea, sia vedea bunitatea in toata truda lui carea va trudi supt soare, numarul zilelor viefiilui care au dat Ini Dumnezeu, céci aceasta e partea lui. $i fned tot omul céruia au dat tui Dum- nezeu bogifie si aveare, gi l-au volnicit pre el ca sa manince dentr-insele, si si ia partea lui, si ca s& s& veseleascd intra osteneala lui; aceasta darea lui Dumnezeu iaste, Cici nu mult sa vor pomeni zilele viefi lui edci Dum- iaste pre el, in veselia inemii lui. CAP VI soare, si multdé iaste supt om; (Omul céruia va da lui Dumnezeu avu- fie si aveare si slava, gi nu iaste lip- BE sindu-se cu sufletul lui de toate carele va pofti, si nu va stapini lui Dumnezeu ca sf manince dentru eale, cdci om striin va minca pre el. Si aceasta e desirtare, si boalé rea ias~ te. De sd va face om de 100 de ani, si mult vva trai, gi cit de multe vor fi zilele anilor lui, si sufletul lui nu sé va satura de bunatate, siinca ingropare nu s-au facut lui, zis-am: ,Mai bun € lepadatura femeii decft el! —Caci intru desirtéciune au venit, si intru-ntunearee mearge, si intru-ntunearec numele Tui sa va acoperi, Si inc soarele n-au vazut, si nu am odihna acestuia mai multa decit a celula. Si, de au trait trecatori de 1000 de ani, si bundtate n-au vazut, au nu la un loc vor mearge toate? oat osteneala omului ~ la gura lu, si inca sufletul nu se vaimplea, ici ce e prisosirea infeleptului mai multa decit celui fara minte? Pentru céci siracul stie a mearge in preajma viel, Mai bund e vedea- rea ochilor decit cel ce mearge cu sufletul. Si inca aceasta e desartaiciune gi voie a dubulu. Otice s-au facut, ata, s-au chemat numele lui, 449 si sa cunoscu ce iaste omul, si nu va putea sa 88 judece cu cel mai tare decit el. Caci sint cuvinte multe, inmulfind desarticiune. cap Vit ci prisoseala e la om? Caci cine stie binele omului in viafa, numérul zile- lor viefii desartéciune e lui? Si au fl facut pre eale in umbra, cici cine va povesti omului ce va fi dupa el supt Mai bun iaste numele decit untde- Jemn bun, si ziua morfii decit ziua nasterii. Mai bine e a mearge la casa plingerii decit a mearge la casa de bauturé, dupa cum aceasta e sivirsit la tot omul, si cel ce e viu da-va bun a inema lui. Mai buna e minia decit risul, céci intru réutatea obrazului sa va imbuna inema, _ Inema infeleptilor - in casa plinge- rif, si inema celor fara minte ~ in casa vese- liei. Mai bine e a auzi certarea infeleptului decit omul ce aude cintarile celor fara min- te. Ince chip iaste glasul spinilor supt cé dare, aga e risul celor fara minte. $i ined aceasta e desdrtdciune, Caci napastea im- prejur poarta pre infelept si strica inima bunii nasterii lui, Mai buna e savirsirea cuvinte- lor decit incepatura lui; mai bunu e cel inga- Guitoriu decit cel inalt cu inima. Sa nu sir- guiesti cu duhul tu a te mfnia, cdci minia in sinul color fara minte se va odihni. Sa nu ici: ,Ce s-au facut, cdci zilele ceale de mainte éra mai bune decit aceastea?", caci nu intru infelepciune ai intrebat pentruaccasta, Bund € invajatura cu dare de sorti, si prisosirea, celor ce vad soarele, Cci, in umbra ei, finfelepeiunea - ca umbra argintului; si priso- sirea minfii,a intelepciunei, infelepciunea va fnviapreceldelaea. Vezi faptele lui Dum- neziiu, céci cine va putea a impodobi pre carele Dumneziu va infringe? In ziua bunatafii lui, tréiagte in bine, si vezi, in ziua rautafii, vezi ined si tu cu aceasta tocmirea acestora care au ficut Dumnéziu, pentru graiu, pentru ca 4 nu afle omul dupa dinsul nemicd. Toate le-am vizut in zilele desér- taciunii meale: iaste dirept perind intru direptatea lui, si iaste necuratul ramfind intru rautatea lui. Nu te face dirept pre multe, nici te intelepti de prisosit, ca nu cindai te vei spirea. $i nu pigini spre mult si nu te face nasilnic, ca nu cindai vei muri intru nevrea- mea ta, Bine e a te tinea intru aceasta, si fined de aceasta sa nu pingéresti mina ta, eaci temitorilor de Dumnezdu iesi-vor toate. Infelepeiunea va ajuta infeleptului mai mult decit 10 stépinitori ce vor fiin cetate. Caci soare? uw 10 n 12 13 4 16 W 18 19 20 2122, 23, 24 25 26 aT 28 29 30 10 uw 450 om nu iaste dirept pre pamint, carele va face bine si nu va gresi. Si inca la toate cuvin- tele carele vor grai cei necurafi,s& nu pui inima ta, pentru ca s& nu auzi pre robul tau blestemindu-te; Cci de multe ori te va vicleni pre tine, si cu pogoriri multe va face rrdu inimii tale, pentru ca si tu ai blestemat pre alfii mulfi. Toate aceastea le-am ispitit cu fnfelepeiunea; Zig: ,Infelepti-mé-voiu", si ea s-au departat de la mine mai departe decit era, si adincé adineéturd e; cine o va afla pre ea? Incunjuraiu eu, si inima mea, a ‘cunoaste si a cerceta si a cerea infelepeiunea si sorful, si a conoaste nebunia celui necre- dincios, si ndsilnicia, si invaluiala. $i aflu eu, mai amar pre dinsa decit moartea, cu muiarea carea iaste vinare, si mreji - inima i, legitura ~ in mfnile ei. Cel bun inaintea featii lui Dumnaziu se va ridica de Ia ea, si cel ce pacituiaste prinde-se-va intruea. Vezi, aceasta aflaiu, zise Eclisiastul, una cite una a afla gindul Pre carele au cercat sufletul mieu, si n-am aflat; si un om dentru 1000 am aflat, si muiare intru toate aceastea n-am aflat. insa, vezi, aceasta am aflat, carea au facut Dumnezau impreund cu omul dirept, si i au cercat ginduri multe, Cine stie injelep- ciunea si cine stie dezlegarea cuvintului? CAP VIII infelepeiunea omului lumina-va fafa Tui, si cel fard rusine la fata lui se va Gura imparatului pazeastesia calca juramintul lui lui Dumnazau E41 SA nu sirguiesti! De cétra fafa lui mearge-vei, ca nu stai la cuvint rau, caci tot ce va vrea face-va, In ce chip, cuvintul impa- ratului stépinind, cine va grai lui: ,Ce vei face", Cela ce pazeaste porunca nu va conoaste cuvintul rau, si vreamea judecapii cunoaste-va inima infeleptului, Caci in tot luerul iaste vreamea judeci{ii, céci mintea omului iaste multa preste el, Cac nu iaste conoscind ce e ceaea ce va sii fie, cci, in ce chip va fi, cine va spune lui? Nu iaste om stépinind intru duh ca si opreascd fmpreuna cu duhul. $i nu iaste stapinind in ziua morfii, si nu iaste trimitere intru zi de razboiu, si nu va mintui necurdfia pre cel de la ca. Si toata aceasta vazuiu, si am dat inima mea la toata facerea care s-au facut supt soare, toate cite au stapinit omul intru om ca sé-i fac ru lui, Si atuncea vazuiu necurafi in gropi bagali, si dentru cel sfint, si mearserd si s& liudard in cetate cf aga au ficut. Sine’ aceastae desirtéciune. Caci_ nu iaste facindu-se price dentru ceia ce fac raul, in graba, pentru aceaea si adeveri inima fillor omului intra Eclisiastul dinsii ca sa facd raul, Cel ce au gresit au facut raul de atuncea si de la delungarea lor, cai si stiu eu cd iaste bine celor ce sa tem de Dumnezdu pentru ca si si teama de cated fafa Lui. $i bine nu va fi necuratului, si nu va indelunga azilele in umbra carele nu iaste temindu-se de catra faja Iui Dumnezdu. Taste desartare carea s-au facut pre pamfnt, ici sint direpfi céci ajunge preste ei ca fap ura necurafilor, si sint necurafi cAct ajunge preste ei ca faptura direptilor; zis-am cd inc siaceastae in desart! $i am léudat impre- und pre veselie, céci nu iaste bine omului supt soare, fara numai a minca si a bea gi a s& veseli, $i aceasta mearge impreuna cu el in truda lui, in zilele viefii lui care i-au dat lui Dumnezéu supt soare. Intru carei am dat inima mea a cunoaste intelepeiunea sia vedea migaiala facuta pre pimint, cdci si in zi gi in noapte somn la ochii lui nu iaste vazind, $i vazuiu toate faptele Iui Dumneziu, c& nu va putea omul afla impreuna cu faptul cel facut supt soare. Oricite va trudi omul a afla. si nu va afla; si incd oricite va zice infeleptul a cunoaste, nu va putea afla, Ca toata aceasta am dat la inima mea, si inima mea toata au vizut aceasta: CAP IX Dumneziu, $i fined dragoste si uriciune nu iaste Toate-s inaintea featii direptului si celui necredincios, réului si bunuli, si curatului si necuratului, si celui ce Jirtvuiaste si celui ce nu jirtvuiaste, gi in ce chip iaste cel bun, in ce chip iaste cel ce gre- saste, gi in ce chip cel ce jurd, preeum cel ce s& ‘teame de jurémint, Aceasta e rea intru tot cel facut de supt soare, cdc o timpinare e la ‘toate. $i inca inima fillor omului sé implu de ru, si invaluiale - intru inima lor, si in viafa lor, si denapoia lor, spre morfi, Caci cine e cel ce sd impreund cétré tofi cei vii? Iaste ndeajde, céici ciinele cel viu acesta mai bun e decit leul cel mort, ci cei vii cunoaste-vor cA vor muri, si cei mor{i nu sint cunoseind nimica, si nu iaste lor inca plata, cdci s-au uitat pomenirea lor. $i inca iubirea lor, si {ned urfeiunea lor, $i ined rivnirea lor, iat, au perit, sinc parte nu iaste lor ined in veac intru toteeefacutsuptsoare. Vino, ménined eu ve~ selie pfinea ta si bea cu inima buna vinul tu, céci acum au binevrut Dumnezau faptele tale. In~ ‘ru toata vreamea fie hainele tale albe, si untde- Jemnu de pre capul tau nuse lipsascd. Sivezi 2 13 4 15 16 wv 1810 uw 2 13 4 15 16 7 10 Eclisiastul viafd cu fameaia care ai indragit, toate zilele viefii tinereafelor tale cealea ce fi s-au dat fie supt soare, toate zilele desartarii tale, caci aceasta e partea ta in viata si intru truda ta carea tu trudesti supt soare. Toate, oricite vaafla mina ta a face, in ce chip isste putearea ta, fa, cdci nu iaste fapt, si gind, gi minte, si finfelepeiune, in iad, unde tu mergi acolo. Intorsu-ma si vézuiu supt soare c& nu e celor sprinteni alergatura, si nu e celor tari réz- boiul, si inca acestuias infelept nu e nescari pling, si inea nu celor de-nfeles - avufia, si ine nu celor ce cunoscu —harul, c& vreame si timpinare va intimpina la tofi aceia. Sifnea ‘nu cunoseu omul vreamea lui; ca pestii cei ce si vineaza fn mreaje rea, si ca pasirile ceale ce 88 vineazd in laf, ca accastea 58 prind fili omului la vreamea rea, cind va cédea preste dinsii far de veaste. $i ined aceasta vazuiu {nfelepciune supt soare, si mare iaste catra mine: Cetate mica si oamenii ei pufinei, si va veni preste ea imparat mare si 0 va ineun- jura pre ea, si va cladi preste ea ganturi mari, Si va afla intru ea om sarac infelept siva mintui lor cetatea intru intelepeiunea lui; si omul n-au pomenit fmpreuna cu omul cel, siracacela. $i zis eu: ,Mai bund e intelep- ciunea decit putearea, si invajatura sdracului = defaimata, si cuvintele lui nu sint ascul- tindu-se*, Cuvintele infeleptilor intru odihnd sé aud decit strigarea celor ce biruiescu cu nebunie. Mai bund e infelepeiu- nea decit unealtele razboiului, si, pacétuind ‘unul, va piarde bunitate multa. CAP Xx FA] ustele, murind, putrezescu tocmirea XY jj indulcirei untdelemnului; mai cinstit, e cel pufin al infelepciunei decit marire mare a nebuniei, Inima finfeleptului la cireptul fui, si inima celui fairé minte - la stingul Iui, $i inca in cale, cind cel far minte mearge, inima lui si va scidea si, ceale ce va socoti, toate nebunie sint. De s& va sui duhul celui ce biruiaste preste tine, locul tau sa nu lagi, céce vindeca- rea va potoli gresale mari, laste rautatea carea 0 am vizut supt soare c& fara voie au iesit de catré fata celuicebiruiaste: Deade-si cel firé minte intru nalfari mari, si bogatii intru smerive vor sédea. Vazuiu robi pre cai, si boiari mergind ca niste robi pre pamint. Cel ce sapa groapa, intr-insa va cadea; si pre cel ce curajeaste gardul, musca-l-va pre el sarpe. Scofind pietri, osteni-se-va intru ale; despicind leamne, primejdui-va intra eale. De va cidea fierul, si el fafa s-au turbu- 451 rat, si puteri va intari, si prisosirea omului ~ fnfelepciunea. De va musca sarpele, nu in sopta, si nu iaste prisosire celui ce vrajas- te. Cuvintele gurii infeleapte iaste har, si buzele celui fara minte il vor prapadi pre din- sul, Incepatura cuvintelor gurii lui - nebu~ nie, si cea de apoi a gurii lui ~ invaluiala rea. Cel fara minte mulfeaste cuvinte. Nau cunoseut omul ce € ceaca ce sa face, si ce € ceaea ce va sa fie, ce e denapoia lui; si cine va povesti lui? Osteneala celor fara minte va trudi pre el, carele n-au cunoscut ca si meargi le cetate. Vai fie, cetate care impa- ratul téu iaste tindr si boiarii tai dimineata mininea! Fericit tu, pamint care e impara- tul tau fiful volnicilor si boiarii tai la vreame vor minca in puteare, si nu si vor rusinal Intra leneviri pleca-se-va grinzirea, si in zibava minilor pica-va casa. Spre ris fac piinea; si vinul si untul-de-lemnul ~ ca ss veseleasca cei vii; si argintului vor asculta toate. $i ines intru socotinja ta si nu blas- temi pre bogat, nice pre imparat; si in cima rile asternuturilor tale, s nu blastemi pre cel Dogat, cdice pasdirea ceriului va duce glasul tau si cel ce are arepile spune-va cuvintul tau CAP XI rimite pfinea ta pre fala apei, cici fintru mulfimea zilelor vei afla pre ea. Departe celor gapte, gi inca la De se vor plini norii de ploaie, preste pimint vor turna. $i de va cadea lemn in austru, si savai in crivaf, la locul unde va cédea lemnul, acolo va i. Pézind vintul, nu va siména; si cdutind la nori, nu va secera . Intru carele nu iaste conoscind care € calea duhului. Ca oasele in pintecele ceii ce poarti nastere, aga nu vei conoaste faptele lui Dumnezau, cite va face toate. Dimeneata samand séminfa ta, si ziua nu lasé mina ta, caci nu conosti care va rindui ceasta au ceaea si de vor fi amindoao dempreuna bune. Si dulce ¢ lumina si bund la ochi a vedea impreund cu soarele. Céci, de va si trai ani ‘multi omul, intru toate aceastea se va veseli, si vor pomeni zilele intunearecului, e& multe vor fi. Tot cel ce vine desartaciunee. Vese~ easte-te, tinerelule, in tinereatele tale, si te imbuneaze inima ta in zilele tinereafelor tale, si imbla in caile inimii tale fara prihand, si nu fintru vedearea ochilor tai, si conoaste c& preste toate aceastea aduce-te-va Dumneziut a judecaté. Si depirteazd minia de la inima ta, si fereaste raul de la trupul tau, cdci tinereatele si nebunia e desdrtare, uw 12 13 “4 15 16 Ww 18 19 20 10452 es CAP XII i adu aminte de Cel ce te-au zidlit pre tine, in zilele tinereafelor tale, [pina unde nu vor veni zilele rautafii tale si vor ajunge ani intru carele vei if grai: ,Nu iaste mie intru dinsii voie“, 2 Pind unde nu se va intuneca soarele, si lumina, si luna, si stealele, si se vor intoarce 3 norli denapota ploii. In ziua carea se vor dati paznicii casii, si se vor inturna oamenii puterii, si au sarbat cealea ce macina, céci s-au impufinat, si se vor intuneca cealea ce 4 vad in gauri, Si vor inchide usale in tirg, fntru slabiciunea glasului cei ce macina, si se -va scula la glasul vrabiii, si se vor smeri toate 5 featele cintirii, $i ined de Ia inalfare vor vvedea si spamintare in cale, si va inflori mig. dalul, si se va ingrosa lacusta, si se va rasi chiparosul, céci au mers omul la casa veacului séu, si au incunjurat in tirg cei ce sa 6 tinguiese, Pind undenu se vainturna funea argintulu, si se va zdrobi inflorirea aurului, si se va zdrobi ciutura la izvor, si se va invirti 7 roata la groapa, Si se va intoarce farina la pamint, in ce chip era, si duhul se va intoarce 8 cétra Dumnazau, Careleaudatpreel. — De- sartarea desartarilor, zise Eclisiastul, toate-s 9 degarte . Side prisosit iaste céct s-au facut Eclisiastul infelept, si cAci au invafat minte impreund cu omul, si ureachea au urmat 10 podoaba pildelor. Mult Cerca Eclisiastul a afla cuvintele voii, si cea scris a direptatii, 11 cuvintele adevarului. Cuvintele infelepti- lor ~ ca stramurérile, si ca cuie arse in foc, care de la tocmeale s-au dat, de la un Pasto- 12 riu. $i prisosit iaste dentru eale, fiiul mieu: Pazeaste a face carfi multe, nu iaste savirsit; 18 sicercetare multé -trudé trupului. Sivirsitul cuvintului tot auzi: De Dumnezau te teame, si poruncile Lui pizeaste, cici aceasta e tot omul. 14 Céci toata facerea Dumneziu va duce la Judecata intru tot ce e trecut cu vedearea, oti bine, ori réu. La Eeli- siast, cea de savirsit, ca la nig- te mari, si desavir- sit pune invafa- ura.