Epoca Moderna

Mulți europeni, afectați de problemele regimului, războaiele neîncetate și monopolul bisericii, au

emigrat din Europa și s-au stabilit în „Lumea Nouă", acaparând tot mai mult pământ și punând
bazele unor colonii ce încă depindeau de Franța și Marea Britanie, ce aveau să ducă la dese
confruntări pentru controlul deplin asupra Americii de Nord. Fiind inițial dependente de metropole,
datorită fiscalității împovărătoare, coloniile și-au câștigat independența față de coroana britanică,
formând o națiune federală - Statele Unite ale Americii. Și coloniile din America de Sud și America
Centrală au luptat pentru eliberarea de sub dominația Spaniei și Portugaliei. În Europa, Austria,
Prusia și Rusia au devenit mari puteri continentale, iar Revoluția Franceză din 1789 a marcat
abolirea monarhiei franceze. În Africa, populațiile fulani, zulu și buganda au fondat noi regate.
Statele africane nordice au înlăturat dominația otomană. Imperiul Mogul din India s-a prăbușit, iar
Marea Britanie și Franța au pornit o luptă pentru cucerirea Indiei. China dinastiei Qing cucerește
Tibetul, însă se confruntă cu probleme interne. Japonia a interzis contactele cu Occidentul și s-a
izolat. În Pacific, sosirea europenilor a constituit o amenințare pentru modul de viață tradițional al
băștinașilor.
Europa
Discrepanțele din societatea europeană s-au adâncit. Regii bogați și autocratici trăiau în lux, pe
când clasele de mijloc, tot mai numeroase, au dezvoltat o altă atitudine, de gândire progresistă.
Societatea a fost marcată de mari transformări; orașele s-au extins, bancherii făceau afaceri
prospere, inventatorii și savanții făceau noi descoperiri, au pătruns mărfuri și noi idei din import.
Noile invenții au facilitat fabricarea de bunuri și arme în cantități mari. Peisajul agricol s-a modificat
radical în diverse zone ale Europei, mai ales în Anglia, prin introducerea unor metode de lucru mai
eficiente. Tot în Anglia avea să înceapă prima revoluție industrială în domeniul textilelor. Minele,
orașele, canalele navigabile și fabricile s-au dezvoltat. Preocuparea pentru logică și raționament a
dat naștere unor idei sociale și politice noi, mai avansate, din care a rezultat apariția unui nou
curent - Iluminismul.
În urma războaielor pentru succesiune, teritorii și colonii de pe celelalte continente în cadrul cărora
s-au format alianțe, s-a remarcat puternicul stat militarizat, Prusia, ce câștiga victorii datorită
armatei terestre bine organizate și disciplinate și datorită geniului militar al lui Frederic al II-lea. Sub
țarul Petru cel Mare, în Rusia pătrund idei și moda occidentală. Rusia se extinde în Orientul
Îndepărtat, bătând la porțile Chinei. Poporul francez, nemulțumit de „Vechiul Regim”, a abolit
monarhia, cerând libertate și egalitate. Revoluția ce a urmat, a schimbat Franța și a marcat
omenirea pentru totdeauna. În acțiunea sa de restaurare a ordinii după Revoluția
Franceză, Napoleon a încercat să schimbe întreaga Europă. Chiar dacă a fost înfrânt de coaliția
marilor puteri, ideile sale s-au extins la nivel paneuropean, campaniile și realizările sale schimbând
cursul istoriei. În urma expedițiilor căpitanului Cook, Australia și Noua Zeelandă au devenit noi ținte
ale colonialismului european, primii coloniști înfruntându-i pe maorii ce s-au ridicat la luptă și
subjugându-i pe aborigeni. Europa domina întreaga lume prin intermediul comerțului, industriei,
îndrăznelii și tunurilor.
Asia, Africa și Orientul Mijlociu
India era cucerită treptat de britanici, iar China rezista în fata schimbărilor, devenind mai
conservatoare și refuzând să încurajeze idei noi și contactele externe. Japonia a continuat politica
sa de izolaționism, dar s-a modernizat. Alte țări asiatice au căpătat noi alianțe și noi inamici din
rândul europenilor, ce se amestecau în problemele acestora în folos propriu. Rivalitatea dintre
Rusia, China și Marea Britanie pentru dominația Asiei centrale s-a accentuat. Tradițiile asiatice și
stabilitatea au fost subminate, iar europenii intrau pe ușa din spate când liderii asiatici opuneau
rezistență. Orientul Mijlociu era lipsit de forță datorită declinului lent al otomanilor. în nordul Africii
otomanii au pierdut controlul, Persia a rămas stabilă, neafectată de influențele externe. Europenii și
arabii dețineau colonii în zonele de coastă, dar multe națiuni africane s-au întărit, a căror putere
provenea din comerțul cu europenii. Unele triburi dominau pe altele mai mici, iar populațiile zulu și
asanti aveau o atitudine agresivă față de vecini. Datorită dezbinării, europenii i-au învrăjbit.
Lumea Nouă
Secolul al XVIII-lea a fost martorul apariției SUA și Canadei. Revoluția americană a avut drept
cauze neajunsurile guvernării coloniale britanice. SUA au devenit primul stat cu adevărat
democratic din lume, guvernat constituțional, conform declarațiilor de drepturi aplicate tuturor,
exceptând nativii americani și sclavii. S-a declarat independența și în scurt timp, s-a format o nouă
republică federală ce și-a propus să se extindă către Vest, către Oceanul Pacific. În căutarea unui
viitor nou, imigranții din Europa sfâșiată de războaie, au dus la creșterea rapidă a populației.
Orașele americane, comerțul și cultura au prins formă, au luat amploare și au prosperat. Britanicii
au menținut Canada sub controlul lor, care și aceasta a reușit ulterior să obțină autonomie. Mulți
americani nativi din est au fost alungați de pe pământurile lor și au migrat spre vest. În sud, pe
plantațiile de bumbac și tutun munceau sclavii, alimentând apetitul Europei și sporind averile
proprietarilor de pământuri.
Războaiele lui Napoleon în Europa, i-au obligat pe latino-americani să își ia în mâini propria soartă,
iar la începutul secolului al XIX-lea au apărut mișcări de independență a coloniilor portugheze și
spaniole, conduse de proprietarii de pământuri.