Preot Profesor Dr, DUMITRU STANILOAE SPIRITUALITATEA ORTODOXA ASCETICA SI MISTICA. ‘TIPARITA CU BINECUVINTAREA, _PREA FERICITULUL PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICIL ORTODOXE ROMANE, ® EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $I DE MISIUNE ‘AL BISERICIL ORTODOXE ROMANE BUCURESTI = 1992Carte tipdriti cu osteneala Bisericii Ortodoxe a Greciei pentru credinciogii Bisericii Ortodoxe Romane ISBN 973-9130-13-5 c Editure Institue Mblic # de Mistune al Bisericii Ortodoxe Romane Redactor: ANCA MANOLACHE ‘Tehnoredactor: PR. VALENTIN BOGDAN TIPOZ@OPA THE EKKAHZIAE THE EAAAAOZ “Exvinwang - Biphobeota: Tunoypageiay tis ‘Anootohiniis Avaxoviag Jaoiov 1 — 115 21 ‘A@ivat — Hellas INTRODUCERE Dac& Morala crestina, generalé si speciali, expune condifiile viefii morale crestine (legea morald, constiinta si libertatea), cum $i doctrina, in forma analitica, despre pacate si virtufi, privite ca niste stéri de sine nelegate intre ele, Spiritualitatea ortodoxd prezinta procesul ina- int&rii crestinului pe drumul des&virsirii in Hristos, prin cur&firea de patimi si prin dobindirea virtutilor, proces care se sdvirseste Intr-o anumiti ordine. Cu alte. cuvinte, ea descrie modul in care crestinul poate fnainta de la o curafire de o patima, la curafirea de alta si, deodat& cu aceasta, la dobindirea diferitelor virtuti, acestea inscriin- du-se pe o anumit& scar& de desdvirsire si culminind in iubire, starea care reprezintdé curatirea de toate patimile si dobindirea tuturor vir- tutilor. Inaintind spre aceasta culme, omul inainteaza totodata in unirea cu Hristos si, odaté cu aceasta, in cunoasterea Lui prin experient&, care e totodata si indumnezeirea sa. In lumina spirituaditatii ortodoxe, morala crestina nu mai apare ca © simpld implinire a unor datorii impuse de poruncile Ini Dumnezeu, datorii care in viafa aceasta nu-I duc nicdieri, ci fi asigur& doar min- tuirea ca rasplata exterioara in viata’ viitoare. Crestinul creste in Dum- nezeu inci in cursul viefii acesteia, cici implinirea acestor porunci efectueaza o transformare treptaté in fiinja lui, sau o umplere a lui tot mai mult de prezenfa lucratoare a lui Dumnezeu. 1, TINTA SPIRITUALITATII ORTODOXE $I DRUMUL SPRE EA Spiritualitatea ortodoxd urmareste des&virsirea credinciosului in Hristos. $i cum desavirsirea nu se poate dobindi in Hristos, decit prin participarea la viaja Lui divino-umana, se poate spune ca finta spiri- tualitatii ortodoxe este desavirsirea emului credincios prin unirea lui cu Hristos si intiparirea lui tot mai depliné de chipul umanitatii lui Hristos, plina de Dumnezeu. Se poate spune deci c& finta spiritualittii crestine ortodoxe este unirea omului credincios cu Dumnezeu, in Hristos. Dar cum Dumnezeu8 SPIRITUALITATEA ORTODOXA este nesfirsit, tinta unirii cu El, sau a des&virsirii noastre, nu cores- punde niciodata unui capt, de la care sé nu se mai poat& inainta. Toti p&rintii ris&riteni spun, de aceea, ci desdvirsirea nu are hotar. Astfel, desavirsirea sau unirea noastré cu Dumnezeu este nu numai © fint&, ci si un progres nesfirsit. Totusi, pot fi distinse pe acest drum dou& mari etape: una, a inaint&rii spre des&virsire, prin eforturi de purificare de patimi si de dobindire a virtufilor; si o alta, de viaf& mereu mai fnaintaté in unirea cu Dumnezeu, in care lucrarea omului este inlocuita cu lucrarea lui Dumnezeu, omul dind din partea sa mai mult receptivitatea, sau deschiderea pentru umplerea dui de tot mai mwult& viafé dumnezeiascé. Din cele spuse se pot desprinde urmatoarele tras&turi ale spiritua- Mt&tii crestine ortodoxe : 1. Starea culminanta a vietii spirituale este o unire a sufletului cu Dumnezeu, trait’ sau experimentata. 2. Aceast& unire se realizeaza prin lucrarea Duhului Sfint, dar pind Ja obfinerea ei omul este dator cu un indelungat efort de purificare. 3. Aceasta unire se infaptuieste atunci cind omul a ajuns la «ase- manarea cu Dumnezeu» si ea este totodaté cunoastere si iubire. 4, Efectul acestei uniri consta, intre altele, intr-o considerabilé intensificare a energiilor spirituale din om, insofit’ de multe feluri de harisme. In R&sarit se mai foloseste, pentru caracterizarea acestei uniri, si termenul indr&zne{ de indumnezeire sau de participare Ja dumne- zeire. Tinta spiritualitatii crestine ortodoxe ar fi, asadar, trairea starii de indumnezeire sau de participare la vieja dumnezeiasc’. Experienta, exprimata pregnant ca stare de indumnezeire, cuprinde mai intli dou inv&taturi generale : 1. Ea reprezintd ultima treaptd a desdvirsirii omului, fapt pentru care faza aceasta supremd din viata pdminteascd a omului credincios sau finta Intregii lui viefi se mai numeste si desdvirsire. 2. Aceastd indumnezeire se realizeazd prin participarea omului cre- dincios la puterile dumnezeiesti, prin revdrsarea in el a nemdrginitii divine. Intrucit aceasté experien{i reprezint& treapta celei mai inalte de- savirsiri pe p&mint, ea inseamnd o normalizare si o actualizare su- prema a puterilor omenesti; iar intrucit ea este o stare de indumne- zeire — de cunoastere, de iubire, de forja spirituala — experimentat&é de eredicios, aceasté stare se aflé mai presus de limita puterilor noas- tre, alimentindu-se din puterea dumnezeiasca. eats booth INTRODUCERE z Starea culminanté a viefii duhovnicesti este starea omului cre- dincios ridicat mai presus de nivelul puterilor sale, nu prin sine, ci prin lucrarea Duhului Sfint. «Mintea noastr& iese afar& din sine si asa se uneste cu Dumnezeu, devenita mai presus de minte», spune sfintul Grigorie Palama !. C&ci ea n-ar putea vedea ceea ce vede «numai prin faptul c& are simful mintal, asa precum nici ochiul omului n-ar putea vedea faré o lumin& sensibild exterioara ei si deosebité de ean. In vremea acestei vederi a lui Dumnezeu, mintea se depdseste pe sine ins&si si toate lucr&rile ei mintale primesc o lucrare a lui Dumnezeu*. Dac& finta spiritualitéfii crestine este viaji tainic’, de unire cu Dumnezeu, calea spre ea cuprinde urcusul care duce spre acest pisc. Ca atare, calea aceasta, pe de o parte se deosebeste de acel pisc, pe de alta parte, sta cu el intr-o leg&turi organic’, asa cum st& urcusul muntelui, cu piscul siu. La starea de des&virsire si de unire tainicé cu Dumnezeu nu se poate ajunge decit prin indelungatele eforturi sau nevointe, iar efor- turile care nu tind spre incoronarea cu acel moment final al nevoinfe- lor, sau spre unirea tainicd:cu Dumnezeu, apar ca un lucru fara scop. Dar leg&tura intre nevointe si unirea tainicd cu Dumnezeu este si mai strinsé decit cea dintre drum si finta, intrucit, desi trdirea acelei uniri se infaptuieste la cap&tul final al tuturor stréduintelor ascetice, aurora ei in suflet incepe de mai inainte, in cursul acelor nevointe. Deci, perfectiunea crestina cere un sir intreg de str&duinte pina la dobindirea ei. Apostolul Pavel compara aceste straduinte cu exercifiile trupesti la care se supuneau atletii pentru a deveni biruitori in lupte. Fara a folosi termenul, sfintul Pavel a folosit icoana vechilor exercitii trupesti pentru a caracteriza nevointele crestinului in vederea dobindirii desavirsirii. Clement Alexandrinul‘ si Origen® introduc apoi si termenii de ascez& si ascet. Treptat termenii acestia capata in Rasarit un colorit monahal. Minastirile se numesc doxyr#pia, locuri de exercitiu, iar «ascetul» este Monahul, care se striduieste s& obfina desavirsirea prin observarea tuturor regulilor de infrinare si de cur&tire de patimi. Origen di numele de asceti crestinilor rivnitori, 1. St, Grigorte Palame, te Pr. D. Stintloge, Viaig si Invafatura Siintulul Grigorie Palama, Sibiu, 1938, p, LIT; ‘ed. Hristou I, p. 458, cap. 4 2. Ibid. 3. Sf. Grigotie Palama, Al treilea tratat din cele posierioare, despre lumina_sfinta, cod. Coisl. 100, f. 185 rj ed. P. Hristou, Ppnyopiou to Malapa t# outypémpata, Salonic, 1962, p. 581 ; Filoc. rom. VII, p. 325, cap. 48. 4. Pedagogul, I, 1, cap.'8. 5. P.G, VIII, 318, unde numeste pe lacov, dup’ lupta cu ingerul, ascet.8 SPIRITUALITATEA ORTODOXA care se exercitau in mortificarea patimilor si in alte deprinderi in ve- derea desavirsirii ® © comparajie amanunfité, a ascetului duhovnicesc cu luptétorul din arena ne ofera sfintul Nil Ascetul in Cuvintul ascetic’. Ascetica este deci acea parte a spiritualitatii care se ocupa cu regulile si cu eforturile ce duc pe om de Ja prima treapté a urcusului spre desa- virsire, pind la contemplafie si unirea cu Dumnezeu. Ascetica indic& partea activa a viefii spirituale, partea de cooperare pe care Dum- nezeu ne-o cere noua, silintele ce se cer din partea noastra; iar uni- rea tainicé cu Dumnezeu, dimpotriva, indic& aspectul suportarii pasive a lucr&rii harului in noi, inifiativele lui Dumnezeu, pe cate noi tre- buie numai s& le urmam si care nu-I apartin decit Lui. Desigur ci aceasta nu inseamna ca eforturile ascetice nu sint aju- tate de har, nici c& pasivitatea din faza unirii este inertie; ci numai c& experienta spiritualé culminantaé nu-si are izvorul in puterile. spi- rituale umane, ci exclusiv in Dumnezeu, pe cind eforturile ascetice se datoreaz& si unei contributii active a puterilor sufletesti ale omului. J. Hausherr, vorbind despre activitate si pasivitate in legatura cu puri- ficarea activa si pasiva, zice: «Activ si pasiv sint alte dowd idei ne- clare sau false. In contabilitate si poate in mecanicé ele comportaé o intrebuintare sigura, pentru c& datoria se distinge net de avutie, socul primit, de socul dat, Dar in psihologie ? Omul care nu reactioneaz& in nici un fel este un mort, si a reactiona este a actiona. Deci nu exista pasivitate pura. Cu atit mai mult in moral si in spiritualitate, actul uman singur este moral sau imoral, meritoriu sau nu. Actiunea divina nu sfinteste fri acceptarea umané ; si a accepta nu este numai a suporta, ci si a face un act de primire. Nu existé deci pentru adult sfinjirepur pasiva, nici purificare pur pasiva. Dar nici purificare pur activ! Creatura nu are initiativa absoluta, chiar in ordinea natu In ordinea gratiei, trebuie repetat cu sfintul Irineu: «facere est pro- prium benignitatis Dei, fieri autem proprium est hominis» ®. Acolo unde psihologia nu observa decit actiunea si starea, metafizica si teo- logia stiu ci este mai intii patimirea si primirea ®, Asceza este «omorfrea mortii» din noi, ca sa se elibereze firea de sub robia ei, cum spune sfintul Maxim Marturisitorul . Caci sint doua morfi: cea dintii este produsd de pacat si este moartea firii, cea de 6. Homil. in Ierem. 19, 7; P.G. XII, 518. 7. Cap. 66, Filoc, rom. I, Sibiu, 1946, p. 212; Cuvint ascetic, P.G. 79, 719-810. 8. Adv. haereses, IV, 64. 9. Les Orientaux connaissent-ils les «nuits» de Saint Jean de la Croix? In «Ori- entalia Christiana», vol. 12, nt. 1—2, 1946, p. 9—10. 10. Quaest. ad Thalas. q. 61 ; P.G. 90, 613-636. INTRODUCERE 9 a doua este moartea dupa asemanarea lui Hristos, care este moartea pacatului si a morfii produse de el. Dar precum moartea firii, ca descom- punere produsa de pacat, nu vine numai in momentul final, ci roade ca un vierme vreme indelungatd, asa si moartea morfii, sau a pacatului, nu este numai ceva de moment, ci ceva ce trebuie pregatit vreme multé prin mortificare ascetic’. Asceza deci este o eliminare treptata a otra- vii care duce firea la descompunere, la coruptie. Este, cu alte cuvinte, © eliminare a bolii ce duce firea spre moarte si deci fortificarea fi Asceza este mortificare de-viafa-facdtoare (Cworotos véxpwats), cum fi zice sfintul Simion Noul Teolog. Ea este omorirea treptaté a pacatului sia tuturor tendinfelor spre el. In opinia curent& cuvintul ascezi este asociat cu un sens negativ. Asceza ar fi pe toata linia retinere, infrinare, stradanie negativa. Aceast& parere se explic& prin faptul c& tendintele p&c&toase ale firii, obisnuin- tele care duc spre moartea ei, au ajuns sa fie considerate ca latura pozi- tivé a viefii. In fond stradania in asceza, in aparent& negativa, infrunté elementul negativ din firea noastré, urmérind, prin opozitia permanenté ce i-o face, eliminarea lui. In realitate, asceza are un scop pozitiv, Ea urmareste fortificarea firli si eliberarea ei de viermele pacatului care o roade, care promoveazé stricarea ei, Asceza sddesle in locul patimilor virtufile, care presupun o fire cu adevarat intarita. Este adevarat ca ultima tintd a ascezei este si elibereze firea nu numai de miscarea poftelor pac&toase, ci si de ideile lucrurilor care se ivesc in minte dup& cur&tirea de patimi. Dar aceas- ta, numai pentru a-si cistiga o independenj& fata de lucrurile create, care au robit prin patimi firea, si pentru a-L dori si mai mult pe Dumnezeu. Este adevdrat ci asceza trebuie si preg&teascé lui Dumnezeu, pe ultima treapt& a eforturilor ei, si o minte golit& de toate Intiparirile lucrurilor create, de toate preocuparile pdmintesti, o minte pur’. Dar acest «gol» nu este nici el ceva cu totul negativ. C&ci oricit se vorbeste de pasivitatea factorului uman sub lucrarea slavei dumnezeiesti, nicdieri nu se spune ¢& aceasté pasivitate ar echivala cu o inerfie, cu un minus total. «Golul» minfii, oferit lui Dumnezeu, reprezintd pozitiv o sete ex- clusiv de El, dupa ce o indelungata experien{& l-a convins despre stricdciunea tuturor preocuparilor patimase si despre relativitatea tutu- tor preocuparilor intelectuale orientate spre lucrurile create, pe care, 11. Socotim deci c& prin acest element pozitiv al «setei» supreme de Dumnezeu, «golul» acela nu e o disparitie a oricarui clement creatural din spirit si a oricdrui senti- ment de creatural, pentru a fi numai Dumnezeu, cum afirm& Eckart, consecvent cu mis- tica sa pantefsta.10. SPIRITUALITATEA ORTODOXA ca urmare, le-a lepidat de Ja sine pentru a primi in locul lor pe Dumnezeu **. Sldbiciunea firii se aratd, dupa sfintii p&rinti, in lipsa ei de fermi- tate, In nestatornicia ei, Iar aceast& nestatornicie este vddit’ de usu- rinfa cu care este atrasé de placere $i este impins& de durere. Ea nu are forfa s& stea dreapta in fafa acestora, ci ajunge de o vibratilitate foarte putin barbateasc&, ca o trestie batuta de vint. Vointa si judecata ei dreapt&, dou din elementele esentiale ale firii, isi pierd orice putere. Firea ajunge ca o minge in mina patimilor, purtaté incoace gi incolo de toate imprejurarile, de toate impresiile. Ea nu mai sta tare in liberta- tea ei, a ajuns de o sl&biciune spiritualé care poarta toate semnele stri- c&ciunii ; ea nu traédeazi nicidecum o incoruptibilitate care s&-i asigure eternitatea. Dar omorirea acestei slabiciuni de moarte strecurata in fire, forti- ficarea firii prin ascez&, a devenit posibild prin mortificarea si moartea de-viaja-facdtoare a lui lisus Hristos. Puterea dumnezeirii I-a ajutat Lui sa biruie iubirea de placere si frica de moarte a firli Lui, s{ o fac&, asa- dar, ferma. Iar leg&tura tainic&, in care se aflé potential firea din orice ipostas omenesc cu firea omeneasc& din ipostasul Lui divino-omenesc, devenind printr-o credinj& vie si lucritoare o legituri tot mai efec- tiva, face ca forja redobindita de firea Lui omeneascé s& se comunice si firii celorlalji oameni ce cred in El. Eforturile ascetice sint mijloacele prin care firea omeneasc&, pe care o purtdm fiecare, participa tot mai mult la forta firii Lui omenesti; c&ci fn eforturile noastre este prezentd si forfa din firea omeneasc’ a lui Hristos. Leg&tura potential cu Hristos ni se face efectiva prim cre- dinta in El, si forta Lui devine forta noastré. De aceea, asceza noastra este_o-Moarte treptaté cu Hristos, ca desfisurare de putere, o moarte a omului vechi, o prelungire prin vointa a botezului, Nu este numai o imitare a lui Hristos, ca in Apus, ci o mortificare eroic& cu Hristos si in Hristos. Noi sintem unifi cu Hristos inc inainte de starea culminanté a unirii tainice cu El, inca in actul prelungit al mortificdrii noastre. Nu numai ca inviem cu Hristos, ci si murim cu El; sau, nu inviem cu Hristos dac& nu si murim cu El, mai inti. 12, Trecerea minjli prin rafiunile lucrurilor create nu i-a fost zadamicd, pentru c&, chiar dac& leap&d& acum omintirea lor actualé, a rémas de pe urma lor cu o fnfe- lepeiune, cu o injelegere sporiti, asa cum virtufile au fortificat-o in asa fel inctt acum Poate fi mediu prin care se efectueaz% lucrarea Dubului, Stintul Maxim M&rturisitorul Spune: «Precum soarele, r&sdtind si luminind lumea, se araté si pe sine si arat& si Jucrurile luminate de el, tot aga si Soarele drept&tii, risirind in mintea curat’, Se arat& si pe Sine, dar eraté si ratiunile tuturor celor ce au fost facute sau vor fi facut de Els. Cap. de Charit. I, 95 ; Filoc. rom, IT; P.G. 90, 981. INTRODUCERE i Invierea cu Hristos urmeaza ca o continuare a mortificdrii, sau a morfii, nu ca o schimbare de direcfie. Este adevarat c&, in unirea cu Hristos in moarte, prezenja Lui nu ne este atit de vizibilé; dar aceasta fine de faptul c& in vreme ce noi murim treptat dup omul cel vechi, moare si‘ Hristos cu noi; dar moartea Lui este si o smerire, o ascundere a slavei. Hristos nu se vede in etapa mortific&rii, dar este prezent si se stie c& este. Iar intemeierea siguranjei noastre despre prezenfa Lui in noi, pe credint& si nu pe vedere, vadeste din nou caracterul eroic al fazei ascetice. Prezenta aceasta a lui Hristos, ca forfA nevazuta, o indica sfinfii parinti Marcu Ascetul si Maxim Marturisitorul, cind spun c& Hristos este fiinta virtufilor. Daca virtutea inseamna barbatie, tarie, iar fiinfa acestei t&rii este Hristos, evident c& in asceza noastr& lucreaz& forta lui Hristos. Faptul ca prin ascez& nu se urmdreste numai curdifirea de patimi, ci, in acelasi timp, dobindirea virtufilor, araté din nou c& asceza nu este ceva negativ, ci o fortificare a firii. In cursul ascezei se suprim&, prin struint& indelungat&, deprinderile vicioase si se s&desc in fire deprin- deri virtuoase. $i trebuie mult& tenacitate pentru a impiedica vechile obisnuinfe s& rasaré din nou si pentru a consolida noile deprin- deri bune'S, In aceasta caracterizare generalé a ascezei se cuvine si remarcim si unul din aspectele formale ale ej. Ea urmeaz&i un drum determinat, © ordine si o insiruire de etape ce nu poate fi nesocotita, o disciplin& precis& care fine seama de legile dezvoltdrii normale a vietii sufletesti, pe de o parte, si de principiile credintei, pe de alta parte. Aceast& lupt& dupa lege inseamnA c& drumul ei este stabilit in conformitate cu 0 ratiune bine intemeiaté. Faptul acesta arunc& o lumina si asupra fazei finale a viefii spirituale. Unirea tainica cu Dumnezeu, spre care duce asceza, nu sta la bu- nul plac al oricui in orice clip&. Ea este cu totul altceva decit starile de confuza afectivitate, in care se poate transpune cineva cind {i place, sau care pot veni peste cineva intimpl&tor 4, Dup& parcurgerea drumu- 13. Léonel de Grandmaison, S. 1, La religion personnelle, Paris, Gabalda, 1927, cap. Lelfort ascétique, p. 90—131. 14, Unirea tainic& cu Dumnezeu e dincolo de afectivitatea psihologic& curent&. J. Hausherr zice: «De fapt, misticul sfirseste prin a trece dincolo de suferinja si de ‘bucuria uments, dincolo de ceea ce se cheam& vulgar mingliere si dezolare spiritual&, tntr-o regiune unde cuvintele amenesti pierd din ce in ce mai mult semnificatia lor originarS, pentru a nu mai pastra decit o valoare de analogie, Nu exist’ numai un apofatism pentru cunoasterea intelectuald, ci exist si unul pentru psihologia mistic&, clnd, pentru a vorbi ca Diadoh, unitatea’simfirii duhovnicesti « fost restabilitd». Les Orlentaux connaissent-ils les «

Potrebbero piacerti anche

• Parte Seconda Cap. 8 Relazioni Karmiche

  

  Documento15 pagine

  Parte Seconda Cap. 8 Relazioni Karmiche

  mcc43

  100% (3)
• Basilio Di Cesarea Lo Spirito Santo

  

  Documento48 pagine

  Basilio Di Cesarea Lo Spirito Santo

  fesousacosta

  Nessuna valutazione finora
• Introduzione A Manzoni, Scritti Filosofici e Religiosi

  

  Documento8 pagine

  Introduzione A Manzoni, Scritti Filosofici e Religiosi

  Andrea Morabito

  Nessuna valutazione finora
• • Riviste
  • Podcast
  • Spartito
• Tema, Tipologia A

  

  Documento2 pagine

  Tema, Tipologia A

  francesca.dc.0906

  Nessuna valutazione finora
• Eduardo de Filippo-Mia Famiglia

  

  Documento31 pagine

  Eduardo de Filippo-Mia Famiglia

  arturo

  Nessuna valutazione finora
• Hume (Abbagnano)

  

  Documento34 pagine

  Hume (Abbagnano)

  Luigi Savarese

  Nessuna valutazione finora
• John Locke Politica e Morale

  

  Documento3 pagine

  John Locke Politica e Morale

  Gianfranco Marini

  Nessuna valutazione finora
• KANT

  

  Documento16 pagine

  KANT

  Thomas Buttigliero

  Nessuna valutazione finora
• TROVABENE, Giordana - Mosaici Pavimentali Della Villa Di Medijana (Niš) - Analisi E Confronti

  

  Documento18 pagine

  TROVABENE, Giordana - Mosaici Pavimentali Della Villa Di Medijana (Niš) - Analisi E Confronti

  Dragan Taneski

  Nessuna valutazione finora
• 9 Alessandro Magno e L'età Ellenistica

  

  Documento19 pagine

  9 Alessandro Magno e L'età Ellenistica

  saro

  Nessuna valutazione finora
• Danza Conferenza Siena

  

  Documento6 pagine

  Danza Conferenza Siena

  Alessandro Mazzucchelli

  Nessuna valutazione finora