‘Templul lui Apollo din Deli, ‘pe frontispicil carla scria -Cunoastete pe tine insu” { Info Gandirea hui Socrate graviteaza in jurul problemei cunoasterii de sine, ‘ca demers sigur pentru cunoasterea fomului in sine; ,Cunoastete pe tine Inout" este maxima preluaté de pe frontispiciul templului lui Apollo din Delf, era formula de salut intre coameni gi de intampinare a zeului. Pentru a evita interpretarea ingustd a maximei, aga cam ne spune Plan, indialogul Charmides, Socrate arma ch aceasta este un indemn la cunoas- terea esenfei umane; demersul este fundamental si pentru cunoasterea lumi in general "Apreciind exercifiul flosofic. in- pre (auto)cunoasterea omu- hui, Cicero considera cd Socrate a coboritfilosoia din cer pe pamént. RIT UMANE PROBLEMATICA NATU ay Yroblema filosofica a omului doit, intrebarile,constatirile, reflect flosofet despre om contreazs ° rblema fosofic fundamental. Teorille pivitoare la nati. rey sensu existenfel umane relevé excepfonala complexitate a acestel problematic — sunt vizate fina si finarea uman’ relaiile individului cu eee gi nin ull rand, multiplele manifestari sociale —, dar si dif dultatea de a o epuiza sau de a gasi réspunsuri cert. tata ae = logo nu procedeazdasemenca celui sififc, prin obser valirgexperimente ci formuleaz4 acele intrebari prin care identificand natura sau esenta omului, dac 4, s4 putem explica apoi posi- _bilitatile si modalitatile comportament" PERSPECTIVE TRADITIONALE in cadrul flosofeitraditionale, problema omului a fost inteleasé in principal ca problema a define Ii. Se aprecia c& o deine ar permite pribcarea unei nafuri sau esenfe umane, respect a unui set de trie va aenenfale, care fi sunt date omului si prin care este posibilé deter minarea identitafii fiintei umane, aomenescului din om. in acelasi timp, sa incercat diferentierea omului de alte entitati sau enur de fintare. Aristotel, de pil, considera c& omul se manifest tny aera cade fin diferita de celelalte prin limbaj si moralitate; conform eenfei sale, ca fine social in comuritate cu semenii, omul fi impli / este menirea de a practca virtue: cumpdtarea, inflepciunea, cura dreptatea. Omul are nevoie de semenii s&i pentru a se implini, pentru ase 1 ddecivarsi ca fifa rafionala; participind prin binele propriu la binele ¢ cetifi, isi manifesta propria natura: sociabilitatea. in epoca modern’, René Descartes, fondatorul rationalismului casi, , aprecia c& omul trebvie definit din perspectiva dualitati sale, ca trup si 7 sult deopotrva (si substan intinsé, si substanfa cugetatoare), dar sia /| esenfei sale, care este cugetarea. Prin principiul rafionalismului clasic “adese, deci exist”, lsofulaintrodus in antropologa filosofid intle + sera cone! sng cml ce sbi eunosctors in schimb, empirismul, prin David Hume, conside i Sin raional, omul este o fit sensibils el se manifest eee 4 rica, doa cuafectvitate $i voina, doua caraceratici,dack au specie | ‘umane, cel pul esenfale pentru infelegerea omului. chitin cational sempiisma, considerate in sine, mu oe noastere adecvaté anaturii umane, Immanuel Kant sintetiza cele dou teori astfet: daca prin latura sa corporal iosedten c= crnsnal bplgee dee caste Coe eran finflmorala In vsunea flow termes see kee dach tl or ne rei: Co pots a ae ma nal nn nei: Ce poate sti? Ce rebuie st fact? Ce pate morala, religiaoferd in ultima instanta réspunsule——— ii umane Problematica natur antropologie. Asadar, omul nu poate fi doar animal rafional sau oe ee: hese scr obiect de respect. Numai o antropologie air ats pragmatic poate sf surprindé in om finfarafionald gt iberd Umanitatea,afirma Kant, este ea insisi o demnitate. Prin urmare, este © necesitate morali, 0 datorie s&i tratim pe oameni respectind legea eral care ne spune c& orice om este scop in sine si nu doar mijloc pene tru interesele noastre egoiste. : AEP fn alt& ordine de idei, preocupirile legate de singularitatea uman’, de caracterul problematic al sensului vieti, de finitudinea ei, se afla la originea existentialismului, Pentru ci nu existi natura umand data, nici’ existenta omului nt poate si aibi vreun sens prestability Cum afirma Jean-Paul Sartre, ,ornul nu este, ci devine!”, Altel spus, dacé ar exista un / ‘sens, acesta ar fi chiar libertatea absolut a iectrui om, manifestata prin alegerile fieciruia. Nefiind altceva decat ceea ce face el din sine, omul tre- / buie sai asume, cu responsabilitate maxima, proprille alegeri, care sunt alegeri de sine. Acesta este principiul existentialismului ateist. ‘Martin Heidegger aprecia c’, prin cele doua directii — incercarea de a¥ determina ce este omul si efortul de al diferentia de alte entitati, prin formule precum ,omnul este animal rational” —, traditia occidentalé a reusit ; exilarea omului in domeniul animalitas: chiar daci nu era identificat cu ¥ ‘animalul, esenta lui era subapreciata, Solufia ar fi conceperea omului din perspectiva dimensiunii de Aumanitas, a omului ca om. * ‘Tema reluata relativ recent in dezbaterile filosofice despre om, alteri- tatea si relatia Eu-Tu, Eu-Celdlalt indreapta reflectile flosofice spre ana- lize si constatiri diverse, de ordin etic, sociologic; psihologic etc. Desi exprimé diferitele relaii de reciprocitate dintre oameni, alteritatea este nu numai o categorie abstract a spiritului, ci si o reala stare de spirit, fara de care experienta umand nu ar fi posibili. Constinta de sine este implinita prin alteritate, in sensul cd, prin prezenta celuilalt, constiinta se imbog’- teste prin manifestari precum: dialogul, intalnirea, prietenia, ca si teama, fica, ibertatea $a. Diversele contexte de problematizare filosofics nu pot ignora nici faptul c4 omul este o finfa culturala. Traitor in spatiul creatiei, omul isi manifesta perfectbilitatea, realizind, cum spunea Lucian Blaga, saltul ontologic de la animalitate la umanitate, Sesizandu: in acest mod demni- tatea, filsoful roman considera c& omul este eminamente subiectul cre- ator in Univers: prin experienta fundamentala a culturi, el se plaseazi ontologic in spatiul existentei intru mister si pentru revelare. Pe de alts Parte, numai omul isi poate forma 0 constiinfa filosoficd, ,calitate psih spinal (C) caracterizalé tn primul rand printro particulars stare de iciditate, act de reflectare prin care gindirea (..) se gindeste pe ea insasi” _ tn viziunea filosofului, creatia de cultura are cdteva caracteristici, care © individualizeaza: . Tistici, care lizeaza: a) ,este act «creator»”, b) are, ,in raport cu transcé denfa sau cu misterul, intenfii «revelatorii>”, Paar mal Goreme dl ' C) ,utilizeaza imediatul ca ric)"; d) ,depaseste imediatul prin «stilizare>” eto, ‘Am impresia c& oamenii nu sunt decat ceea ce spun sau fac. Suntem scosi din noi si proiectafi altundeva, cu fiecare gest pe care il intreprin- dem (...) De aceea, nu suntem in Jume decat ceea ce se intampla s4 ‘fim, Un prieten, 0 dragoste, cartile, Jumea de ieri-noapte, astea toate ne construiesc. Noi ne facem din pro- ria noastra risipire. Fiecare om este dezordinea sa, Cum sa ne pastram? Asta ar trebui stiut. ‘(Constantin Noica) Dictionar ‘Antrovelngie filosofich — disciplina filosoficd in care problema omului este tratata sub aspectul naturi, esen- tei, locului si rostului sau in lume. Alteritate — corelativ al identitat calitate de a fi diferit. ? Condifie uman’ — modul in care omul se manifesta in raport cu natura, istoria, fiinta; ceea ce conditioneaza existenta umand; modul de fiintare specific omului Identitate — ansamblul trasaturilor prin care se determina ce este si cum este omul in raport cu celelalte fiinte. Ontologie — domeniu filosofic al carui obiect este Fiinfa in sine; teorie despre existent’ in ansamblu, Metafizica — filosofie prima Cicero, Marcus Tullius (106-43 iHr.) — *| filosof, orator si om politic roman. Reidegger, Martin (1889-1976) — filosof german, autorul lucrari Fiinta sitimp (927.) Hume, Davig (1711-1776) — filosof, economist gi istoric scofian. Socrate (€. 470399 LHr) — filosof grec, Considerat pirintele filosofiei occidentale,