Iepurele si soparla
Din ce bloc s-a dislocat?
Intr-o zi un iepuras
A pornit-o pe imas
Cu vecina lui soparla
Din catunul de pe garla.
Amandoi mergeau sa-l vada
Pe ratoiul de pe balta,
Prietenul lor intelept,
Ce era bolnav de piept.
Tot mergand ei pe carare,
Au dat de o piatra mare
Pusa curmezis in drum.
Iepurele, nicidecum
Nu a stat sa se gandeasca:
A pornit s-o ocoleasca
Si si-a vazut glont de drum
Pan' la prietenul sau bun,
Pe care l-a mangaiat,
A luat sfat si a plecat.
Intre timp, coana soparla
Ce pornise de pe garla,
A ramas in locu-n care
Gasisera piatra mare.
N-a voit s-o ocolesca
Ci s-a pus s-o bibileasca
In stil tipic feminin:
"Ia stai sa vedem putin:
Asta nu-I orice pricina,
Cere analiza fina!
Cine-a pus piatra in cale?
A pus-o anume oare?
Din ce e alcatuita
Si cate colturi prezinta?
E roca dura sau moale?
Din ce tip de minerale?
Si in ce sol s-a format?
Ce tonaj de masa are
Si ce impact pe spinare?"…
Si asa, amiaza-ntreaga
Soparla cea psiholoaga
A facut "lucrare fina".
Bolovanul fara vina
Sta mirat si cugeta:
"Ia uite ce dandana!
In loc sa-si vada de drum,
A apucat-o acum
Mania geologiei
Si a bibilologiei!"…
La apus, epuizata,
Soparla, sosind la balta,
S-a-ntrarmat cu forte noi
Si trei ceasuri pe ratoi
L-a tinut sa ii descrie,
Cu deplina acrivie,
Povestea cu bolovanul
Incat ratoiul, sarmanul,
Tusind rau si transpirat,
A cazut in balta lat!
Iar soparla, inimoasa,
S-a plecat spre el duioasa:
Nu-i nimic, i-a soptit fin,
Vin maine sa iti termin!
Cine e familiar
Cu "razboiul nuclear"
Ce se da zilnic in minte,
In fapte si in cuvinte,
Acela a priceput
Inca de la inceput
Ca soparle suntem noi,
Cei ce pornim la razboi
Si voim a il rapune nivel psihologic, care nu aduc nici un
Pe vrajmas cu rugaciune, folos."
Dar pe cale ne oprim,
Ocupati sa bibilim Arhimandrit Zaharia Zaharou
Fiecare gand ce trece,
Sa il despicam in zece,
Sa il tocam maruntel,
Sa ne poticnim de el
Si, facand "lucrare fina",
Sa-l ametim fara vina
Si pe povatuitor…
Daca-i unul rabdator!
Ca sa nu credeti cumva
Ca povestea e a mea,
Va citez aici mai jos
Doua vorbe de folos
Despre aceasta manie
Numita…"gandologie":

"Sa ne iarmam cu rugaciunea de un

singur gand, Rugaciunea lui Iisus, cum
o numesc Sfintii Parinti, silndu-ne
neincetat mintea sa petreaca in
inima. Asa cum cel ce vede o piatra
in drumul lui o da imediat la o parte
dintr-o singura miscare, asa si noi,
recunoscand gandul care ne supara, sa
il inlaturam degraba printr-o scurta si
simpla spovedanie, ca pe o stavila ce
s-a ivit in calea noastra. Atunci totul
devine mai simplu si mai limpede.
Omul se ridica in plan duhovnicesc,
lasand in urma tot ce este psihologic
sau sufletesc. Altminteri, intalnirile si
spovedaniile noastre se vor
transforma in discutii nesfarsite la