Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
compatto
DIZIONARIO
ROMENO / ITALIANO
ITALIANO / ROMENO di Gabriela Hanachiuc Poptean
Sommario
Guida all’uso ............................................................................................................. 7
Alfabeto e pronuncia ................................................................................................ 8
Abbreviazioni ............................................................................................................ 10
Romeno-Italiano ...................................................................................................... 11
Italiano-Romeno ....................................................................................................... 285
Fraseologia ................................................................................................................ 499
Note grammaticali .................................................................................................... 511
5
guida all’uso
7
alfabeto e pronuncia
La lingua romena usa l’alfabeto latino. L’alfabeto romeno è composto da 31 lettere (grafemi); rispetto a quel-
lo italiano, ci sono 5 lettere in più, ottenute mediante segni diacritici: ă, â, î, ş, ţ.
8
alfabeto e pronuncia
1. Non si usa mai in posizione iniziale o finale: a mânca, mână, câine, scânteie. Prima della riforma ortogra-
fica del 1993, la lettera â veniva utilizzata solo nel nome proprio România e nei nomi della medesima fa-
miglia (român, românesc).
2. Nella grafia attuale si usa solo in posizione iniziale o finale (înger, întâi, pârî), con l’eccezione delle paro-
le composte in cui la seconda parola comincia con î (bineînţeles, semiîntuneric) e delle parole con prefis-
si derivate da una parola che comincia con î (neînvins, subînţeles).
3. Nei derivati con il prefisso în- da parole che iniziano con la n si trovano gli unici esempi in romeno di con-
sonante doppia: înnebuni [ɨnnebuni].
9
aA
a1 s.m. inv. –: de la a la z dall’a alla zeta; de serie A a aborda v. tr. 1 affrontare, esaminare 2 (di persona)
di serie A accostare, abbordare
a2 prep. 1 (precede l’infinito, forma-tipo del v.) a, ad: în- abordaj s.n. abbordaggio m., arrembaggio
cepu a urla cominciò ad urlare 2 (esprime un rapporto aborigen agg. e s.m. [f. -ă] aborigeno, autoctono
di paragone, specificazione) di: miroase a pământ sa di abraziune s.f. abrasione, raschiatura
terra 3 (costruzioni col G., possesso) a, del, di: coadă a a abrevia v. tr. abbreviare, accorciare
pisicii coda del gatto abreviere s.f. abbreviazione, (est.) sigla
a3 inter. ah: a, iată-te! ah, eccoti! a abroga v. tr. 1 abrogare 2 (est.) abolire, annullare
abajur s.n. paralume m., abat-jour m. abrogare s.f. abrogazione f.
abandon s.n. [pl. abandonuri] 1 abbandono m. 2 abrupt agg. [f. -ă] precipitoso, ripido
(est.) ritiro m., rinuncia f. 3 (di progetti, idee) absent agg. [f. -ă, pl. absenţi (-te)] 1 assente 2 (fig.)
a abandona v. tr. 1 abbandonare, piantare 2 (est.) distratto, disattento
desistere, tralasciare 3 (fam.) mollare a absenta v. intr. assentarsi, allontanarsi
abandonare s.f. rinuncia, cessione, ritirata absenţă s.f. 1 assenza 2 (fig.) distrazione
abanos s.m. [pl. abanoşi] ebano absolut A agg. [f. -ă] 1 assoluto, illimitato 2 (fig.)
a abate A v. tr. 1 sviare, deviare 2 (est.) portare, chia- perfetto, completo B avv. assolutamente, in asso-
mare 3 (fig.) scoraggiare B v. intr. cambiare direzione luto
abatere s.f. allontanamento m., trasgressione f. • absolutism s.n. assolutismo m., dittatura f.
abatere de la regulă eccezione absolvent s.m. [f. absolventă] licenziando, (est.) li-
abator s.n. [pl. abatoare] macello m., mattatoio m. cenziato, laureato
abaţie s.f. abbazia a absolvi v. tr. 1 (di scuola) terminare, (di esami) supe-
abces s.n. ascesso m., bubbone m. rare 2 (di peccati) perdonare, assolvere
a abdica v. intr. abdicare, dimettersi absorbant A agg. [f. -ă] permeabile B s.n. assor-
abdicare s.f. [pl. abdicări] abdicazione dimissione bente m.
abdomen s.n. addome m., ventre m. a absorbi v. tr. 1 assorbire, succhiare 2 (est.) rite-
abdominal agg. [f. -ă] addominale, ventrale nere, trattenere
aberant agg. [f. -ă] aberrante, assurdo absorbţie s.f. assorbimento m.
aberaţie s.f. aberrazione f., anomalia f. abstinent s.m. [f. abstinentă, pl. abstinenţi (-ente)]
abia avv. a stento, appena 1 equilibrato, sobrio 2 astemio
abil agg. [f. -ă] 1 abile, destro, maestro 2 (fig.) a- abstinenţă s.f. astinenza, rinuncia
stuto, furbo abstract agg. [f. -ă] 1 astratto 2 (est.) immagina-
a abilita v. tr. abilitare rio, irreale
abilitat agg. abilitato, patentato abstracţie s.f. astrazione • a face abstracţie de…
abilitate s.f. 1 abilità, capacità 2 (fig.) accortezza, ignorare
diplomazia abstracţionism s.n. astrattismo m.
abis s.n. abisso m., precipizio m. absurd agg. [f. -ă] assurdo, illogico
abject agg. [f. -ă] abietto, turpe, ignobile absurditate s.f. assurdità, aberrazione
abjecţie s.f. abiettezza, vigliaccheria a se abţine v. rifl. astenersi
a abjura v. tr. abiurare, rinnegare abţinere s.f. astensione, rinuncia
abnegaţie s.f. 1 abnegazione 2 (est.) rinuncia, sa- a abunda v. intr. abbondare, eccedere
crificio m. abundent agg. [f. -ă] abbondante, molto, ricco
a aboli v. tr. abolire, abrogare abundenţă s.f. abbondanza, opulenza
abolire s.f. abolizione f. abur s.m. (d’acqua) vapore m.
aboliţionism s.n. abolizionismo m. abureală s.f. vapore condensato loc.
abominabil agg. [f. -ă] abominevole, orribile a aburi v. tr. appannare, annebbiare
abonament s.n. abbonamento m.: abonament zil- abuz s.n. 1 abuso m., irregolarità f., illegalità f. 2
nic, cotidian/săptămânal/lunar abbonamento gior- (fig.) eccesso m.
naliero/settimanale/mensile/annuale a abuza v. intr. abusare, approfittare
abonat s.m. [f. abonată, pl. abonaţi (-ate)] 1 abbo- abuziv agg. [f. -ă] abusivo, illecito
nato 2 (di utilizzatore) utente m. ac s.n. [pl. ace] 1 ago m. 2 amo (da pesca) m., spil-
13
acadea | acrilic
a lo m. 3 (indicatore) indice m. 4 (di animali) aculeo m., mea, este aceea a soţiei mele questa non è la mia
pungiglione m., (di pianta) spina f., punta f. macchina, è quella di mia moglie • cu toate aces-
ă acadea s.f. [pl. acadele] zuccherino m., confetto m. tea nonostante tutto, eppure
academic agg. [f. -ă] accademico a achita v. tr. 1 saldare, pagare, estinguere 2 (dir.)
b academie s.f. accademia assolvere 3 (est.) uccidere • a achita nota de pla-
a acapara v. tr. 1 accaparrare 2 (est.) impadronirsi tă pagare il conto
c acaparare s.f. accaparramento m. achitare s.f. [pl. achitări] 1 pagamento m., liquida-
acasă avv. a casa zione f. 2 (dir.) assoluzione f.
d a accelera v. tr. accelerare, affrettare, velocizzare achizitor s.m. [f. achizitoare] acquirente m. e f.
accelerator s.n. [pl. acceleratoare] acceleratore m. achiziţie s.f. acquisizione f., acquisto m.
e acceleraţie s.f. accelerazione, (autom.) ripresa a achiziţiona v. tr. procurare
accent s.n. 1 accento m. 2 (accentuazione) cadenza f., aci avv. © aici
f pronuncia f. • a pune accent pe ceva mettere in ri- acid A s.m. [pl. acizi] acido B agg. [f. -ă] agro, aspro
lievo qlco., sottolineare acidulat agg. [f. -ă] acidulo, asprigno
g a accentua v. tr. 1 (fonetica) accentare 2 (fig.) sotto- a aclama v. tr. acclamare
lineare, marcare aclamaţie s.f. ovazione
h accentuat agg. [f. -ă] 1 tonico 2 (fig.) pronunciato a aclimatiza v. tr. acclimatare
accept s.n. 1 cambiale f. 2 recepimento m. acnee s.f. acne
i a accepta v. tr. accettare, acconsentire acoladă s.f. graffa, parentesi
acceptabil agg. [f. -ă] accettabile, ammissibile acolit s.m. [pl. acoliţi] seguace, (fam.)
î acceptare s.f. accettazione, ammissione acolo avv. là, laggiù • pe acolo/dintr-acolo/de
accepţie s.f. 1 accezione f. significato m., senso m. 2 acolo di là; ce ai acolo? che cosa hai (con te)?; ce
j (est.) traducente m., equivalente m. faci acolo che cosa combini?; fugi de-acolo co-
acces s.n. 1 [pl. accesuri] accesso m., entrata f. 2 [pl. sa dici!?
k accese] (med.) accesso m., attacco m. a acomoda A v. tr. conformare, adattare B v. rifl. e
accesibil agg. [f. -ă] 1 accessibile, raggiungibile 2 intr. pron. accomodarsi
l (di persona) affabile acomodare s.f. adattamento m.
m accesoriu A agg. [f. -ie] secondario, ausiliare B s.n. a acompania v. tr. 1 (mus.) accompagnare 2 (di per-
[pl. accesorii] accessorio m., guarnizione f. sone) condurre, guidare
n accident s.n. [pl. accidente] 1 accidente m., infor- acompaniament s.n. accompagnamento m.
tunio m., incidente m. 2 (di terreno) ineguaglianza f. acompaniator s.m. [f. acompaniatoare] 1 guida f.,
o a accidenta v. tr. investire, travolgere cicerone, hostess f. 2 (mus.) accompagnatore
accidental agg. [f. -ă] 1 accidentale, casuale, occa- acont s.n. acconto m., caparra f., anticipo m.
p sionale 2 (fig.) accessorio, secondario a aconta v. tr. pagare in anticipo, pagare la caparra
accidentat agg. [f. -ă] (di persona) ferito, (di terreno) a acoperi v. tr. 1 coprire, ricoprire 2 (di acque) som-
q irregolare mergere, (di vestiti) indossare, vestire • acoperit
acefal agg. [f. -ă] acefalo al coperto
r acel, acea agg. dimostr. [pl. acei (acele)] (lontano dal acoperire s.f. 1 copertura f., rivestimento m. 2 (fin.)
soggetto) 1 (anteposto) quello, quella, quelli: acel co- garanzia f.
s pil quel bambino; acea casă quella casa 2 (pospo- acoperiş s.n. 1 tetto m., riparo m. 2 (est.) casa f., a-
sto) acela, aceea: fetiţa aceea quella bambina; ca- bitazione f.
ş sele acelea quelle case acord s.n. 1 accordo m. 2 (intesa) intesa f., trattato
acela, aceea pron. dimostr. [pl. aceia, acelea] (lonta- m., concordato m. 3 (comm.) transazione f. 4 (mus.)
t no dal soggetto) quello, quella, esso, essa, colui, co- tono m. • de acord! va bene!; a fi de acord essere
lei, tale, al pl. quelli, essi, coloro, loro: cine e ace- d’accordo, andare d'accordo
ţ la? chi è quello? • de aceea per questo/quel moti- a acorda v. tr. 1 accordare 2 (dare) concedere, con-
vo; după aceea poi ferire 3 (dir.) affidare, lasciare in custodia 4 (di stru-
u acelaşi, aceeaşi agg. dimostr. [pl. aceiaşi, aceleaşi] menti) tarare, verificare
medesimo, medesima, stesso, stessa acordeon s.n. [pl. acordeoane] fisarmonica f.
v acerb agg. [f. -ă] aspro, acerbo a acosta A v. intr. approdare, attraccare B v. tr. (di
acest, această agg. dimostr. [pl. aceşti (aceste)] (vi- persona) accostare, avvicinare
w cino al soggetto) 1 (anteposto) questo, codesto, que- acreală s.f. [pl. acreli] acredine, asprezza, acidità
sta, codesta, tale: acest copil questo bambino 2 (po- a acredita v. tr. 1 (di diplomazia) accreditare 2 (fin.)
x sposto) presente: copilul acesta questo bambino • mettere a credito
în cazul acesta in tal caso acreditiv s.n. lettera di credito loc., apertura di cre-
y acesta, aceasta pron. dimostr. [pl. aceştia (acestea)] dito loc.
z (vicino al soggetto) questo, codesto, costui, questa, a acri v. tr. inacidire, (di persona) inasprirsi, irritarsi
codesta, questi, costoro: aceasta nu este maşina acrilic agg. [f. -ă] acrilico
14
aA
a o ad prep. (con gli art. determ. forma le prep. articolate a- abboccato agg. (di vini) fin, delicat
gli, ai, al, alla, alle, allo) 1 (stato in luogo) la, lângă: essere abbonamento s.m. abonament n.
a due passi da qlcu. a fi la doi paşi de cineva; abitare abbonarsi v. rifl. (si usa con la prep. ‘la’) a se abona la:
a Bucarest a locui la Bucureşti 2 (moto a luogo, direzio- abbonarsi a un quotidiano a se abona la un cotidian
ne) la, către, spre: andare a teatro, a Bucarest a mer- abbonato agg. e s.m. [f. -a] abonat
ge la teatru, la Bucureşti 3 (termine, si usa con l’articolo abbondante agg. îmbelşugat, abundent
determinativo o indeterminativo al dativo): dai questo libro abbondanza s.f. abundenţă, bogăţie
a Paolo dăi această carte lui Paul 4 (tempo) la, pe la, abbottonare v. tr. a încheia cu nasturi
în: a mezzanotte la miezul nopţii; a maggio în mai 5 abbozzare v. tr. a schiţa, a contura
(mezzo) cu, de: scritto a mano scris de mână; dipin- abbozzo s.m. schiţă f., schemă f.
to ad acquerello pictat cu acuarelă 6 (scopo, vantaggio, abbracciare A v. tr. 1 a îmbrăţişa, a strânge în bra-
danno) pe, în, spre: a proprio rischio pe propria piele ţe 2 (comprendere) a conţine, a cuprinde B v. rifl. rec.
7 (precede l’infinito) a: cominciò a urlare începu a urla a se îmbrăţişa
abaco s.m. (arch.) abacă f. abbraccio s.m. îmbrăţişare f.
abate s.m. abate, stareţ abbreviare v. tr. a abrevia, a prescurta
abbacchiato agg. (fam.) descurajat, deprimat, abătut abbreviazione s.f. abreviere, prescurtare
abbagliante agg. orbitor, înşelător • (autom.) luci abbronzare A v. tr. a bronza B v. rifl. a se bronza
abbaglianti faza lungă a farurilor abbronzatura s.f. bronzare
abbagliare v. tr. 1 a orbi 2 (fig.) a frapa, a fascina abbrustolire v. tr. (pane, caffè) a prăji, (carne) a pâr-
abbaglio s.m. 1 orbire f. 2 (fig.) amăgire f., iluzie f. păli, a rumeni
abbaiare v. intr. a lătra, a hămăi abbuffarsi v. rifl. a se îndopa, a se ghiftui
abbandonare A v. tr. 1 a abandona, a părăsi: ab- abdicare v. intr. a abdica
bandonare la casa a părăsi casa 2 (rinunciare a) a re- abdicazione s.f. abdicare
nunţa: abbandonare l’idea a renunţa la idee B v. ri- aberrante agg. aberant, ilogic, absurd
fl. a se relaxa: abbandonarsi a qlcu. a se încrede cu aberrazione s.f. aberaţie, absurditate
totul în cineva abete s.m. brad
abbandono s.m. 1 abandon n. 2 (trascuratezza) ne- abietto agg. abject, ticălos, josnic
glijenţă f. abile agg. 1 abil, priceput 2 (idoneo) apt, indicat 3
abbassamento s.m. scădere f., coborâre f. • abbas- (fig.) şmecher
samento di voce răguşeală abilità s.f. abilitate, pricepere
abbassare A v. tr. 1 a coborî, a lăsa în jos 2 (ridurre) abilitare v. tr. a abilita
a reduce, a micşora B v. rifl. 1 (chinarsi) a se apleca 2 abilitato agg. abilitat, calificat
(diminuire) a se micşora 3 (fig.) a se umili, a se înjosi abisso s.m. abis n., prăpastie f.
abbastanza avv. 1 (a sufficienza) destul, de ajuns 2 (al- abitacolo s.m. cabină f.
quanto) cam, destul • averne abbastanza di qlcu. a abitante s.m. e f. locuitor
fi sătul de ceva, a i se face lehamite abitare A v. intr. a locui, a trăi B v. tr. a popula
abbattere A v. tr. 1 a doborî 2 (demolire) a demola, a abitazione s.f. locuinţă f., domiciliu n.
dărâma 3 (di animali) a ucide, a tăia B v. rifl. 1 (cadere) abito s.m. (da uomo) costum n. de haine, (da donna)
a se abate, a se prăbuşi 2 (scoraggiarsi) a se descuraja rochie f.
abbazia s.f. abaţie abituale agg. obişnuit, uzual • cliente abituale cli-
abbellire v. tr. a înfrumuseţa, a împodobi ent obişnuit
abbeverare v. tr. a adăpa abitualmente avv. de regulă, de obicei
abbiamo 1ª pl. pres. ind. © avere abituare A v. tr. a obişnui, a deprinde B v. rifl. a se
abbiente agg. avut, bogat, înstărit obişnui, a se deprinde
abbigliamento s.m. îmbrăcăminte f. • negozio abitudine s.f. obişnuinţă f., deprindere f. • come
d’abbigliamento magazin de confecţii d’abitudine ca de obicei
abbinare v. tr. a împerechea, a asorta abolire v. tr. a aboli, a desfiinţa
abboccare A v. tr. a muşca, (fig.) a înhăţa B v. in- abolizione s.f. abolire, suprimare
tr. 1 (di animali) a muşca 2 (di persone) a se încrede, abolizionismo s.m. aboliţionism n.
a se amăgi abominevole agg. abominabil, oribil
287
aborigeno | acclamare
aborigeno agg. e s.m. aborigen, autohton accedere v. intr. a intra, a face parte • accedere a
a aborrire v. tr. a urî, a detesta Internet a intra pe Internet
abortire v. intr. a eşua, (med.) a avorta accelerare A v. tr. a accelera, a grăbi B v. intr. a se
b aborto s.m. faliment n., (med.) avort n. grăbi, a creşte viteza
abrasione s.f. abraziune, (med.) escoriaţie acceleratore s.m. accelerator n.
c abrogare v. tr. a abroga, a anula, a revoca accelerazione s.f. acceleraţie
abrogazione s.f. abrogare, anulare accendere v. tr. 1 a aprinde, a incendia 2 (interrutto-
d ABS agg. e s.m. inv. (autom.) ABS re, radio, ecc.) a deschide, a porni
abside s.f. (arch.) absidă, nişă accendino s.m. brichetă f.
e abusare v. intr. 1 a abuza 2 (approfittare) a profita accennare A v. intr. 1 (fare cenno) a gesticula, a face
abusivamente avv. ilicit, ilegal semn 2 (alludere a) a se referi B v. tr. a indica, a arăta
abusivo agg. abuziv, arbitrar, clandestin accenno s.m. 1 (cenno) semn n., indiciu n. 2 (allusio-
f acacia s.f. salcâm m. ne) aluzie f., referinţă f.
acanto s.m. (bot.) acantă f. accensione s.f. 1 aprindere, ardere 2 (autom.) aprin-
g acca s.f. (la nona lettera dell’alfabeto romeno) H inv. • dere, injecţie
non capisce un’acca nu înţelege nimic accentare v. tr. a accentua
h accademia s.f. academie accento s.m. 1 accent n., cadenţă f. 2 (di voce) into-
accademico agg. academic, universitar naţie f., ton n. • mettere l’accento su a pune ac-
i accadere v. intr. a se întâmpla, a surveni centul pe
accalappiacani s.m. hingher accentrare v. tr. a reuni, a centraliza
accalappiare v. tr. a captura, a prinde cu laţul accentuare v. tr. a accentua, a sublinia
j accalcarsi v. intr. pron. a se înghesui, a se îmbulzi accerchiare v. tr. a încercui, a înconjura
accaldarsi v. intr. pron. 1 a se înfierbânta 2 (fig.) a se accertare v. tr. 1 a asigura, a confirma 2 (verificare) a
k irita, a se înfoca verifica, a controla
accalorarsi v. rifl. a se înflăcăra, a se entuziasma, acceso agg. 1 aprins, înfocat (fig.) înveselit 2 (in fun-
l a se aprinde zione) aprins, operant 3 (di colore) intens, strălucitor
accampamento s.m. cantonament n., bivuac n., (di accessibile agg. 1 accesibil 2 (persona) afabil 3 (prez-
m zingari) şatră f. zo) rezonabil
accampare A v. tr. a caza, a încartirui B v. rifl. a se accesso s.m. 1 acces n., intrare f. 2 (med.) atac n.,
instala, a se stabili acces n.
n accanimento s.m. 1 îndârjire f., înverşunare f. 2 (o- accessorio A agg. incidental, cazual B s.m. acceso-
stinazione) obstinaţie f., încăpăţânare f. riu n.
o accanirsi v. intr. pron. 1 a se înverşuna, a se îndârji 2 accetta s.f. secure, toporişcă
(ostinarsi) a se încăpăţâna accettabile agg. acceptabil, satisfăcător
p accanito agg. 1 îndârjit, înverşunat 2 (ostinato) obs- accettare v. tr. a accepta, a consimţi
tinat, îndărătnic • fumatore accanito fumător în- accettazione s.f. 1 acceptare, consimţire 2 (ufficio)
q răit birou de recepţie loc.
accanto A avv. alături, aproape B agg. alăturat, în- accezione s.f. accepţie f., înţeles n., sens n.
r vecinat: l’edificio accanto clădirea alăturată C nella acchiappare v. tr. a apuca, a înhăţa
loc. prep. accanto a lângă, alături de: essere accanto acciaieria s.f. oţelărie
a qlcu. a fi alături de cineva acciaio s.m. oţel n. • acciaio inossidabile oţel
s accantonare v. tr. 1 a lăsa deoparte, a amâna 2 (mil.) inoxidabil
a cantona, a încazarma accidentale agg. accidental, cazual
t accaparrare v. tr. a acapara, a monopoliza • acca- accidentato agg. (di strada, terreno) accidentat, plin
parrare la benevolenza a câştiga bunăvoinţa de obstacole
u accapigliarsi v. rifl. rec. a se părui, a se încăiera accidente s.m. 1 accident n., nenorocire f. 2 (med.)
accappatoio s.m. halat n. complicaţie f.
v accarezzare v. tr. a alinta, a mângâia accidenti A inter. la naiba!, firar să fie! B s.m. e f.
accartocciare v. tr. a răsuci, a mototoli inv. 1 nimic: non caspisco un accidenti di questo li-
accasare v. tr. a căsători bro! nu înţeleg nimic din cartea asta! 2 (rafforzati-
w accasciare A v. tr. a deprima, a dărâma B v. intr. vo) ăla, aia: apri quell'accidenti di porta! ia deschi-
pron. 1 a se prăbuşi 2 (fig.) a se descuraja de uşa aia!
x accattone s.m. [f. -a] cerşetor, vagabond accigliato agg. serios, încruntat
accavallare A v. tr. 1 (incrociare) a încrucişa 2 (sovrap- accingersi v. rifl. a se porni, a se pregăti
y porre) a suprapune B v. intr. pron. a se înghesui acciuffare v. tr. a înşfăca, a apuca de păr
accecare A v. tr. a orbi B v. intr. pron. e rifl. aşi pier- acciuga s.f. scrumbie, (di persona) cui n., scobitoare
z de vederea • lasciarsi accecare dall’ira aşi pier- f. • pigiati come acciughe înghesuiţi, ca sardelele
de raţiunea acclamare v. tr. a aclama, a aplauda
288
fraseologia
Sommario
499
Conversazione generica | Conversaţie
Sommario
Il nome e l’articolo ......................................... 512 Il verbo ............................................................. 517
Il pronome ........................................................ 513 I verbi ausiliari ................................................ 518
La coniugazione dei verbi .............................. 521
L’aggettivo ....................................................... 516
Gradi di comparazione dell’aggettivo ............ 517 Il numerale ....................................................... 527
511
Il nome e l’articolo
Il nome e l’articolo
Genere, numero e caso del nome
In romeno i generi dei nomi sono tre: maschile, femminile e neutro. I nomi neutri si comportano al sing. co-
me i nomi maschili e al pl. come i nomi femminili.
I nomi maschili al sing. terminano in consonante e nelle vocali: -e, -u, -i, -ă. La desinenza del pl. è sempre
-i. Es. sing. / pl.: băiat / băieţi (ragazzo), pom / pomi (albero), unchi / unchi (zio), frate / fraţi (fratello), leu /
lei (leone), tată / taţi (padre).
I nomi femminili al sing. possono terminare in: -ă, -e, -ie (dittongo), -ie (iato), -ea, -a, -i. Le desinenze del
pl. sono: -e, -i, -ei, -uri, -le. Es. sing. / pl.: fată / fete (ragazza), limbă / limbi (lingua), femeie / femei (donna),
stea / stele (stella), zi / zile (giorno).
I nomi neutri al sing. possono terminare in: consonante, -i, -e, -u, dittongo. Le desinenze del pl. sono: -e, -i,
-ă, -uri. Es. sing. / pl.: sistem / sisteme (sistema), corp / corpuri (corpo), unghi / unghiuri (angolo), nume / nu-
me (nome), teatru / teatre (teatro), ou / ouă (uovo), pai / paie (paglia), omagiu / omagii (omaggio).
Sono maschili i nomi che indicano: esseri di sesso maschile, gli alberi, le catene montuose, i mesi, le città,
i numeri, le lettere dell’alfabeto, le note musicali. Sono femminili i nomi che indicano: esseri di sesso femmi-
nile, la frutta, le stagioni, i giorni della settimana, le discipline scientifiche, numerosi nomi di paesi, i conti-
nenti. Sono neutri i nomi che indicano numerosi oggetti inanimati, i cinque sensi.
Esistono nomi che hanno solo il singolare – es. foame (fame), miere (miele) – e nomi che hanno solo il pl.,
es. tăieţei (tagliatelle), Carpaţi (Carpazi). Alcuni nomi hanno due o anche tre forme differenti di plurale a se-
conda del significato; ad es. colţ col significato di “angolo” ha il plurale colţuri, con quello di “dente” ha il plu-
note grammaticali
rale colţi.
I casi
Il romeno è una lingua flessiva, caratterizzata dalla declinazione, sopravvivenza del sistema dei casi latino. I
nomi si declinano insieme agli articoli, che sono di tre tipi: indeterminato, determinato e dimostrativo o ag-
gettivale (più l’articolo possessivo per il caso genitivo). Il sistema dei casi romeno possiede tre forme morfo-
logicamente distinte: una forma per i casi nominativo-accusativo, una forma per genitivo-dativo e una per
il vocativo (solo per la declinazione con l’articolo determinato).
512
Romeno
compatto
Pensato per chi si avvicina al romeno per studio, lavoro o turismo,
il dizionario contiene tutte le parole, le forme derivate e le locuzioni più
importanti della lingua.
L’opera comprende una guida all’alfabeto e alla pronuncia del romeno e una
grammatica che tratta gli argomenti principali:il nome e l’articolo, il pronome,
l’aggettivo e i gradi di comparazione, il verbo, il numerale. Una ricca appendice
fraseologica fornisce esempi pratici da usare al lavoro e in contesti informali:
le frasi per chiedere l’ora, il linguaggio di Internet, che cosa dire in banca,
in albergo e nei negozi, i nomi dei cibi e i numeri.
DIZIONARIO •
•
oltre 35 000 lemmi
oltre 45 000 significati
ROMENO / ITALIANO • oltre 4200 esempi e locuzioni
ITALIANO / ROMENO • introduzione all’alfabeto e alla
pronuncia del romeno
di Gabriela Hanachiuc Poptean • plurali e femminili dei sostantivi
• breve introduzione alla grammatica
romena
• sezione di fraseologia
Al pubblico € 16,51•••
In caso di variazione Iva o cambiamento prezzo
9 788808 521323 consultare il sito o il catalogo dell’editore
8 9 0 1 2 3 4 5 6 (10T) www.zanichelli.it