Sei sulla pagina 1di 1

Verso l'astro

Verso l'astro che in cielo ora spuntò


Così lunga è la strada che conduce,
Che mille e più d'anni camminò
Fino a noi per giungere la luce.

Da tempo forse, lungo il suo cammino,


Si è spento nelle azzurre lontananze,  
Ma il suo raggio, ora appena, a noi vicino,
Risplende, nonostante le distanze.

L'icona della stella ch'ora è morta


Sale lenta nel cielo, fin lassù;
Quando c'era davvero, non fu scórta;
Oggi che la vediamo, non c'è più.

A lei simìle, quando il nostro ardore


Perì, svanì nella notte profonda,
La luce del perduto spento amore
Ci segue, insegue ancora, come l'onda.

La steaua

La steaua care-a răsărit


E-o cale atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum


În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit


Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor


Pieri în noapte adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

Potrebbero piacerti anche